Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 07:58
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 14, 15, 16 ... 23, 24, 25  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 140 - Relatarea unui sol despre revolta din Cezareea
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 01:59 View PostDownload Post

Capitolul 140
Relatarea unui sol despre revolta din Cezareea


1. Uimit de înțelepciunea mai-marelui fariseilor, Cyrenius i-a spus lui Matael: “Prietene, cu ăsta nu e bine să ai de-a face, pentru că s-ar putea s-o încurci! Câtă știință a acumulat în secret și cât de bine știe să-și prezinte situația! Așa ceva n-am mai văzut! Până la urmă, nici nu poți să te înfurii pe el! Dar acum trebuie să apară curând cei din oraș și vom vedea ce ne dezvăluie ei!”

2. Matael i-a răspuns zâmbind: “Absolut nimic, pot să-ți spun de pe acum. Pentru că acești fanatici prea sunt unși cu toate alifiile și găsesc peste tot o portiță de scăpare! Pentru a le veni de hac acestor oameni trebuie ceva mai mult decât niște simple puteri omenești și decât știința omenească! Greci și romani mă încumet să vindec de prostie cu sutele, într-o singură zi, pentru că cele ce le spun eu sunt lucruri noi pentru ei, iar ei le vor primi cu o curiozitate plină de recunoștință. Dar oamenilor ăstora nu le poți prezenta nimic ca fiind nou, pentru că, în general, sunt inițiați în toate și își pledează cauza cu atâta dibăcie, încât cu greu li se mai poate răspunde ceva.

3. Cred că din acest motiv s-a și retras Domnul, pentru că a prevăzut că nu se poate discuta și trata cu acești zeloți. Tocmai de aceea sunt de părere că modeștii acuzatori și martori din oraș vor rezolva la fel de puține ca și noi.”

4. Cyrenius: “Mă rog, pe moment se duc niște tratative atât de ciudate cum cred că nu vor mai fi a doua oară pe tot pământul! Dacă măcar ar apărea ajutorul comandantului mai repede!”

5. Atunci a sosit un sol, care s-a adresat întregii adunări, fără să se uite unde este Cyrenius: “Prieteni, luați-vă picioarele la spinare, căci în oraș a izbucnit o revoltă grozavă! Toată lumea îi caută pe netrebnicii de evrei fanatici și pe fariseii care și-au luat tălpășița, iar romanii și grecii măcelăresc tot ce arată cât de cât a evreu! Eu sunt un biet grec și doar de nevoie mi-am acoperit trupul gol cu această haină de evreu, din pricina căreia abia cu chiu, cu vai am scăpat cu viață.”

6. Cyrenius a spus: “Băiete, eu sunt guvernatorul general! Dă-ne mai multe amănunte! Cum și de ce a izbucnit revolta?”

7. Puțin intimidat de neașteptata prezență a guvernatorului general, solul a răspuns: “Înalte și atotputernice stăpâne! Lucrurile stau foarte simplu: când ieri soarele - sau ce alt fenomen luminos o fi fost - a luminat cerul serii câteva ore mai mult decât de obicei, iar apoi a dispărut brusc de pe firma-ment, un fenomen rar, dar nicidecum nou pe acest pământ mare și lat, preoții evrei, care cu siguranță au priceput lucrurile în baza experienței și științei omenești, la fel ca noi, în loc să spună adevărul poporului orb și superstițios, au început să îi vestească acestuia împlinirea unei profeții înscrise într-una dintre cărțile mistice ale profeților lor, profeție privitoare la o pedeapsă teribilă a lui Dumnezeu. Ca urmare, prostii de evrei au izbucnit în urlete și i-au implorat pe preoții lor, pe care îi considerau prieteni și slujitori ai lui Dumnezeu, să Îl convingă pe Acesta, în schimbul oricărei jertfe, să renunțe la pedeapsă.

8. Când fariseii cei vicleni au văzut ce apă curge la moara lor, ei au răspuns cu un patos mistic, judecători și preoți în același timp: «Dacă doriți să abateți de la voi această aspră judecată a lui Dumnezeu, care fără îndoială că se va petrece, trebuie să ne aduceți ca jertfă tot aurul, argintul, pietrele prețioase și perlele pe care le aveți, precum și cele mai bune vite de îngrășat, vacile cele mai lăptoase și vițeii cei mai grași, pentru ca apoi noi să le jertfim lui Dumnezeu așa cum se cuvine!”

9. Abia au terminat de vorbit preoții cei vicleni, că jertfele cerute au și început să curgă spre ei. Asta au văzut preoții noștri, care nici ei nu sunt căzuți în cap, și s-au gândit dacă nu ar putea, printr-o mișcare inteligentă, să obțină și ei, de la propriul popor, jertfe similare. Și ei au găsit în vechea învățătură despre zei ceva ce s-a potrivit perfect scopului lor. L-au lăsat pe bunul Apolo să se înamoreze de o nouă Daphne și să-i facă acesteia o vizită cam murdară. Pluto, dușmanul său, a observat imediat și a furat între timp soarele, iar Gea, Apolo și noua lui frumoasă s-au trezit astfel în cea mai mare încurcătură. Că de aici ar putea porni cel mai înfiorător război între zei este limpede pentru orice grec și pentru orice roman. Poate că, dacă puternicul Zeus ar fi convins prin rugăminți și jertfe, el ar putea interveni în această chestiune atât de plină de pericole. Această invenție le-a adus și preoților noștri câștiguri destul de mari, dar nici pe departe atât de mari ca cele stoarse de preoții evrei de la oile lor.

10. Un grec înțelept, cu inima și capul la locul lor, i-a luminat însă pe câțiva care și-au păstrat mintea ceva mai limpede, iar aceștia i-au lămurit asupra fenomenului, atât cât s-a putut în acea mare încurcătură, pe grecii și pe romanii încolțiți, și le-au descris cât se poate de limpede josnica lăcomie a castelor preoțești, cărora, dacă în prezicerile lor fatale ar fi fost vreun cuvânt adevărat, le-ar fi pierit cu siguranță pofta de a mai cere și de a mai primi jertfe. În plus, nu aveau decât să compare cele două preziceri, pe cea evreiască și pe cea greco-romană, ca să-și dea seama că nu se puteau împlini amândouă deodată - pentru că nu se putea petrece decât ori ceea ce au spus preoții evrei, ori ceea ce au spus grecii! Dar zeii nu sunt atât de proști încât să pregătească o altă ciorbă pentru fiecare națiune în parte, de vreme ce, în general, își împart darurile cerești în mod egal între toți oamenii, credincioși și necredincioși!

11. Aceste lămuriri au ajutat poporul să se dezmeticească. Grecii și romanii au încercat apoi să-i lămurească și pe evreii despre care știau că sunt mai buni, dar și-au bătut gura degeaba. Acei viței ai lui Dumnezeu au început să amenințe și să-i învinovățească pe păgâni pentru nenorocirea care avea să vină!

12. În acest fel s-a ajuns la acte de violență, iar grecii și romanii le-au aprins evreilor în scurt timp un foc al Judecății de Apoi și le-au cerut preoților să le înapoieze toate bunurile stoarse în acele momente de cumpănă. Fiindcă această cerere modestă nu a putut fi satisfăcută, ei s-au îndreptat cu violență către preoții evrei, care însă au reușit să scape, strecurându-se prin fumul care se ridica din toate colțurile evreiești ale orașului.

13. Comandantul orașului, un roman înțelept, a făcut apoi imediat investigații asupra șmecherilor de preoți evrei și a arătat poporului că aceștia erau singurii care purtau vina catastrofei. Abia atunci s-a pornit revolta dinspre partea noastră împotriva întregii evreimi și a degenerat ușor în ceva cumplit, pentru că evreii sunt masacrați unul după altul, iar în oraș aproape că este mai mult sânge decât lapte și vin.

14. Dar, după câte mi se pare, acolo - sub chiparosul cel mare - sunt chiar preoții care au scăpat, ai evreilor! Na, ziua bună, ăstora curând le va merge foarte rău dacă nu o întind în clipa asta, ceea ce nu i-aș sfătui să facă! Chiar cu această suliță, care a fost aruncată după mine pe când veneam încoace (pentru că păream a fi evreu), dar care din fericire nu m-a nimerit, o să mai culc eu însumi câțiva la pământ! Cu cei doi călăreți m-am întâlnit la poarta orașului și știu că vor avea de furcă până vor ajunge la comandant! Acum, stăpâne, știi totul. Iar ceea ce ți-am spus este adevărul gol-goluț, pentru care îmi pun capul!”

15. Atunci Cyrenius a spus: “Îți sunt nespus de recunoscător pentru această veste. Ți-ai făcut bine treaba! Dar acum rămâi aici, iar dacă ți-e foame sau sete, ia de aici pâine și vin! Între timp, eu voi trimite câteva cohorte în oraș, pentru liniștirea răscoalei. Apoi îmi vei putea fi de folos ca martor împotriva acelor preoți evrei!”

16. Solul a acceptat cu plăcere această propunere, pentru că îi era deja foarte foame și sete. La rândul lui, Cyrenius i-a făcut un singur semn lui Iulius, iar acesta știa deja ce are de făcut, pentru că și el ascultase spusele solului.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 141 - Solul Hermes relatează pățania din oraș
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 02:02 View PostDownload Post

Capitolul 141
Solul Hermes relatează pățania din oraș


1. După ce Iulius a îndeplinit porunca lui Cyrenius și cele două cohorte au pornit la drum, cei doi călăreți trimiși mai devreme în oraș au apărut și au repetat cele spuse de sol. În același timp, ei au adus și un mesaj din partea comandantului orașului, care l-a asigurat pe înaltul stăpân că, de îndată ce se va potoli furtuna, el va porni la drum și va veni să-i relateze cu exactitate cele petrecute. Cyrenius i-a răsplătit cu daruri pe cei doi călăreți și i-a îndemnat să se liniștească, după care aceștia l-au salutat pe Cyrenius și s-au îndreptat către tovarășii lor. Apoi Cyrenius l-a chemat pe sol și l-a întrebat cine l-a trimis de fapt ca mesager.

2. Cu ceva mai mult curaj decât înainte, solul i-a răspuns: “Nevoia, stăpâne! Eu însumi, cetățean al orașului, mi-am pierdut tot avutul în focul care nu a făcut deosebire între casele noastre și cele evreiești, și acum sunt cerșetor. Această haină, care îmi acoperă acum de nevoie trupul, am luat-o de pe un evreu ucis și mi-am aruncat-o pe umeri, altminteri aș fi gol acum, așa cum goale sunt soția mea și cele trei fiice ale mele, deja destul de mari, care se ascund toate patru sub o pânză mare în spatele colibei acestui bătrân, Marcu.

3. Eu însă i-am îndemnat prin strigăte pe preoții evrei din oraș să fugă, ca să-i recunosc astfel și să mă răzbun pe ei, după pofta inimii, cu această suliță. Dacă vor să fugă, ei nu o pot face decât per mare (pe mare), deoarece comandantul a pus paznici peste tot, iar aceștia i-ar lua imediat în primire pe nemernici, și atunci nu le-ar fi deloc bine!

4. Stăpâne, eu sunt grec și mai știu câte ceva despre tactica de război. Dar acum ar fi bine ca nemernicii ăștia să nu ne mai scape din mână! De altfel, n-ar fi rău dacă s-ar pune niște străjeri și pe malul mării, pentru că altminteri indivizii ar fi în stare să pună mâna pe o barcă și să dispară cu ea.”

5. Cyrenius a spus: “Nu-ți face griji pentru asta, am luat deja toate măsurile!”

6. Apoi Cyrenius s-a întors spre Matael și i s-a adresat: “Ce părere ai de cele spuse de acest sol? Eu îl voi aștepta în continuare pe comandant și sunt foarte curios ce vor avea de obiectat acești fanatici!”

7. Matael i-a răspuns: “Foarte multe nu vei câștiga prin acest lucru, pentru că încă nu cunoști destul de bine miile de portițe prin care ei pot să scape spre cea mai frumoasă libertate. Oricum, stai ceva mai bine decât înainte!

8. Dar acum trebuie să avem mai întâi grijă de soția și de copiii solului! Elena, poate că ai cu tine niște haine de zi, chiar și numai cămăși, ca să le acopere deocamdată goliciunea!”

9. Elena a chemat-o atunci de îndată pe una dintre slujitoarele ei și i-a poruncit să se ocupe de cele necesare. Slujitoarea a intrat imediat într-unul dintre corturile lui Uran și a luat patru cămăși bune și patru fuste grecești prețioase, pe care i le-a adus Elenei. Atunci, Elena a spus: “Du-te împreună cu solul la soția și fiicele sale, îmbracă-le și adu-le aici, la masa aceasta!”

10. Văzând bunătatea Elenei, solului i-au dat lacrimile și, cu inima plină de bucurie, a condus-o pe slujitoare la locul unde soția și fiicele sale îl așteptau înlăcrimate și triste. El le-a spus celor patru femei învelite în cearceaf: “Nu mai plângeți, scumpele mele, pentru că, iată, am găsit un salvator puternic! Guvernatorul general Cyrenius este aici, și o fată, care este probabil fiica lui, vă trimite haine frumoase și prețioase, cum cred că nici nu ați văzut până acum!” Fericite, acestea au sărit de sub bucata de pânză și s-au îmbrăcat repede, după care solul a împăturit pânza și a ascuns-o sub haina de evreu pe care o purta. Apoi, el le-a dus pe femei la Elena, căreia i-au umezit poalele rochiei cu lacrimile celei mai calde recunoștințe.

11. Elena le-a așezat pe cele patru femei, care erau înfometate și însetate, lângă ea și le-a pus înainte pâine și vin. Stând de vorbă cu ele, Elena și Uran au putut afla multe despre presiunile pe care obișnuiau să le facă fariseii asupra creditorilor lor. Apoi Cyrenius i-a spus solului: “Prietene, când te-am văzut prima dată, m-am adresat ție cu apelativul ușor dezonorant: «băiete». Acum, când te cunosc mai bine, îmi pare rău că te-am tratat astfel chiar și numai pentru o singură clipă. De aceea, te voi onora acum cu o haină de gală!”

12. Și Cyrenius le-a poruncit slujitorilor săi să aducă imediat o haină romană de gală, compusă dintr-o cămașă din pânza cea mai fină, bogată în falduri, lungă până la genunchi, apoi dintr-o togă albastră din cea mai fină mătase indiană, decorată cu o bordură din fir de aur, dintr-o pereche de încălțări romane de cea mai bună calitate și dintr-un turban egiptean împodobit cu pene și o agrafă cu un smarald prețios. Pe lângă aceasta, Cyrenius i-a mai dăruit solului șase cămăși din cele mai fine și o sută de livre de argint. Solul nu-și mai încăpea în piele de bucurie și nu știa cum să-i mai mulțumească.

13. Cyrenius zâmbea el însuși de bucurie și i-a spus solului, pe care îl chema Hermes: “Du-te în casa lui Marcu, spală-te, îmbracă-te și întoarce-te ca un nobil roman. Atunci va veni și timpul să îi supunem pe farisei unui interogatoriu serios. De data asta nu îmi vor mai scăpa, pentru asta garantez eu! Iar tu, nobilul meu prieten Hermes, mă vei ajuta!”

14. Hermes a spus: “Aceasta este și dorința mea, iar la tactica de război m-am priceput întotdeauna. Dar oamenii ăștia sunt prea șireți chiar și pentru Furii, darămite pentru noi, care vrem să îi judecăm după lege! Dacă vrei să îi prinzi, trebuie să te folosești doar de ceea ce declară despre ei martori de încredere, pentru că, dacă îi asculți pe ei, te zăpăcești, ajungi să îi consideri nevinovați și să le îndeplinești cererile. De aceea, părerea mea este să fie adunați toți și aruncați în mare, ca hrană pentru pești, să nu se mai știe de ei! În acest fel, ți-ai îndeplini corect datoria de judecător. Dacă, într-un ținut, se adună tigri, hiene și lupi, care provoacă oamenilor multă pagubă și spaimă, mai este cazul să le acorzi bestiilor audiență?! Eu zic că nu, căci se știe prea bine ce pagube fac. De aceea, asemenea bestii trebuie să dispară de acolo unde încep să se dovedească periculoase pentru oameni. Stăpâne, oamenii ăștia sunt niște proteuși care nu pot fi prinși! Cu cât ne străduim mai mult să-i prindem pe căi diplomatice, cu atât mai mult vom fi noi prinși de ei! Eu îi cunosc bine, chiar dacă sunt grec! Dar acum, stăpâne preabun, dă-mi voie să-ți mai pun o întrebare!”

15. Cyrenius: “Ce vrei să mă întrebi? Vorbește!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 142 - Alte întrebări ale lui Hermes
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 02:05 View PostDownload Post

Capitolul 142
Alte întrebări ale lui Hermes


1. Hermes: “Stăpâne, acolo, la zece pași de masa aceasta, stă un bărbat cu o figură deosebit de prietenoasă și în același timp înțeleaptă. O tânără drăgălașă stă de vorbă cu el, și atunci când el spune ceva, pe chipul ei se citește o bucurie de nedescris! Cine este acest bărbat atât de plăcut? Ce demnitate iradiază din toată ființa lui! Cât de nobilă este forma omenească într-o făptură atât de minunată! De altfel, aproape toți ochii sunt îndreptați spre el! După port, pare a fi galilean. Îmi poți spune mai multe despre acest om? O, zei, cu cât Îl privesc mai mult, cu atât simt că îmi devine din ce în ce mai drag! Nu le-o iau în nume de rău nevestei și fetelor mele că nu își mai pot dezlipi ochii de la el! Îmi pun capul că este un om bun, nobil și înțelept! Dar cine, cine și ce este el? Lămurește-mă, stăpâne, și apoi putem să începem să-i prelucrăm pe nemernici! O, în nici un caz nu ne vor mai scăpa, dar nu trebuie să le luăm în considerare declarațiile!”

2. Cyrenius a spus: “Prietene Hermes, în ceea ce Îl privește pe omul acesta, deocamdată îți spun doar atât: că printre noi, oamenii, El este precum un zeu! Pentru moment, el nu este decât un medic din Nazaret - dar ce medic! Unul asemenea nu a mai existat pe acest pământ! Toate celelalte le vei afla mai târziu! Dar acum să trecem la treaba noastră, iar de acum înainte să nu mă mai numești «stăpâne», ci «prietene și frate»!”

3. Hermes: “Bine! Eu știu să respect fiecare poruncă, iar pentru aceasta mi-aș da viața, din recunoștință și iubire pentru tine! Dar acum mai spune-mi doar un singur lucru, nobilul meu prieten, cine este acel tânăr atât de frumos din apropierea medicului? Este cumva fiul său, iar fata îi este fiică?” 4. Cyrenius: “Da, da, prietene, nu ești foarte departe de adevăr; dar acum să trecem la treaba noastră!”

5. După aceste cuvinte, Cyrenius i-a poruncit mai-marelui fariseilor să se apropie din nou și l-a întrebat dacă îl cunoaște pe sol.

6. Mai-marele: “Cine ar putea să nu-l cunoască pe renumitul cântăreț și virtuoz al titerei?! Ne-am bucurat și noi de atâtea ori de cântecele lui! E păcat doar că nu poate fi convins să treacă la religia părinților noștri. Cu adevărat, el l-ar întrece și pe marele nostru David! Este un om deosebit de cinstit, onest și sensibil, numai că nu ne agreează; dar noi îi trecem cu vederea acest lucru, pentru că nu putem pretinde să cuprindă cu mintea lui și să înțeleagă regulamentele noastre, care adesea par inumane.”

7. Cyrenius a spus: “Acest Hermes este însă acuzatorul vostru cel mai aprig și mi-a confirmat acum ceea ce îmi spusese deja despre voi un martor cât se poate de credibil! Așa încât, voi stați acum în fața mea ca niște infractori infami și ordinari, dar aveți încă tupeul să îmi cereți despăgubiri, deși voi, prin propria voastră lăcomie, ați devenit cei mai josnici și perfizi incendiatori! Ce aveți de spus?” 8. Mai-marele a spus calm: “Stăpâne, în ceea ce îl privește pe Hermes, nu îi purtăm câtuși de puțin pică, pentru că noi știm deja demult că un om care nu cunoaște absolut nimic despre o anumită chestiune nu poate judeca altfel decât așa cum apare chestiunea respectivă în mintea lui limitată. Cine ar putea să-i poarte pică unui om care cade de pe acoperiș și îl omoară în cădere pe cel care stătea sub acoperiș? Dacă bunul cântăreț Hermes vrea să fie și el dușmanul nostru, să fie; noi nu vom deveni niciodată dușmanii săi! De altfel, tot ceea ce a spus despre noi este adevărat, în esență. În Europa, există lângă Sicilia cunoscutele locuri numite Scilla și Caribda; cine ocolește cu succes locul numit Scilla, este înghițit apoi de Caribda! În această noapte, noi ne-am aflat din punct de vedere moral între Scilla și Caribda, și acum te întrebăm pe tine: cum anume ar fi trebuit să procedăm pentru ca voi, romanii, să fiți pe deplin mulțumiți?”

9. Cyrenius: “Dar dacă ați știut cum stau lucrurile în privința fenomenului de ieri, de ce nu le-ați spus adevărul copiilor voștri în ale credinței, ca să liniștiți astfel spiritele? De ce ați mințit poporul, dând astfel naștere consternării, zăpăcelii și revoltei actuale? De ce ați stors jertfele cele mai tiranice și nemaiauzite de la popor, dacă ați știut în ce consta fenomenul și faptul că nu era vorba nicidecum de împlinirea profeției lui Daniel?!

10. Lămuriți-mă și justificați-vă această atitudine nemaipomenită față de un popor sărac și orb, pe care voi l-ați făcut să fie prost și superstițios.”

11. Mai-marele i-a răspuns: “Tocmai ți-am vorbit de Scilla și Caribda de la voi; dar tu nu pari să fi priceput cum stau lucrurile! Uite, ieri, când soarele a rămas pe cer mai mult decât de obicei, ca pe vremea lui Iona, mulți dintre coreligionarii noștri cei mai de seamă au observat schimbarea. Au venit la mine la sinagogă, mi-au cerut lămuriri și mi-au spus că toți evreii sunt consternați. Chiar de la această primă vizită, eu le-am explicat, atât cât am putut, cum stau lucrurile, și le-am spus că în această perioadă a anului, când ziua este aproape la fel de lungă ca noaptea, un astfel de fenomen este foarte natural Ei au plecat, dar nu au reușit să calmeze poporul, care pretindea că ar fi văzut stele căzătoare la răsărit, amintindu-le imediat celor care voiau să-l liniștească de profeția lui Daniel și amenințând să se răzbune dacă aceștia i-ar fi ascuns un asemenea fapt. Dar, după un timp, soarele sau fenomenul acela luminos a dispărut brusc și s-a lăsat o beznă înfiorătoare. Așa încât, toate încercările de liniștire nu au mai avut nici un efect. Era limpede că acum trebuia să vină sfârșitul lumii! Cu o singură vorbă dacă ne-am fi opus, ne-am fi găsit sfârșitul într-o singură clipă!

12. Iată, aceasta a fost Scilla. Împrejurările ne-au forțat să-l predicăm pe Daniel și, ținând cont de tensiunea deosebită, să cerem sumele cele mai mari pentru ispășire, pentru a menține astfel vie în sufletul poporului măcar speranța în îngăduința lui Dumnezeu. Ne-am dat însă seama că în această dimineață curată vom ajunge în Caribda, dar atunci când ai de ales între două rele, îl alegi pe cel care pare mai mic, și nu pe cel care pare să aducă pieirea imediată. Așadar, în acele împrejurări, pe care nu noi le-am creat, am făcut ceea ce am crezut de cuviință și ar fi fost imposibil să facem altfel. Cum vrei acum tu, un roman iubitor de dreptate, să ne judeci pentru asta? Lămurește-ne!”

13. Cyrenius a spus: “Da, da, sună bine ce spui, dar asta mă face să mă întreb ce ați făcut cu ofrandele uriașe pe care le-ați strâns! Pentru că, după cum se vede, sfârșitul lumii - pentru care ați cerut și ați primit jertfele - nu a venit! Ați avut intenția să le mai dați înapoi bietului popor?” 14. Mai-marele: “Mărite stăpâne! Pui o întrebare ciudată și inutilă! Acest lucru se înțelege de la sine, deși ar fi trebuit să o facem într-un mod inteligent și precaut, din cauza orbirii poporului. Dar, acum, pune-i întrebarea asta focului, care a mistuit toate jertfele și toate proviziile noastre!

15. Așadar, întrucât am predicat proorocirea lui Daniel forțați de împrejurări, nu ar fi fost nevoie să ne fie arse casele și sinagogile. Tovarășii tăi de credință au făcut asta mânați de vechea lor ură față de noi. Noi am venit acum să te implorăm nu numai pentru noi, ci și pentru popor, alături de care suntem acum cerșetori fără voia noastră. Cum ai putea acum, în loc să ne ajuți, să ne judeci sau chiar să ne pedepsești?! Cugetă asupra întregii situații, asupra fondului problemei și asupra faptelor, și nu ne vei putea găsi vreo vină decât dacă ar fi să ai mintea de șapte ori întunecată!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 143 - Judecata mai-marelui fariseilor asupra Mântuitorului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 02:08 View PostDownload Post

Capitolul 143
Judecata mai-marelui fariseilor asupra Mântuitorului


1. Cyrenius a spus: “Departe de mine gândul acesta; ceea ce doresc, ceea ce sunt nevoit să doresc, este să vă fac mai buni înlăuntrul ființei voastre, să fac din voi oameni adevărați! Ce-i drept, voi știți să vă ascundeți sub un înveliș de cuvinte bine gândite, cu atât mai ușor aici, unde împrejurările sunt oarecum în favoarea voastră și nici unul dintre noi nu poate spune cu certitudine ce ați fi făcut cu ofrandele adunate dacă nu ar fi izbucnit focul. Dar acum vă spun altceva și vă întreb dacă ceea ce mi-ați spus mie i-ați fi spus cu conștiința curată și liniștită și atoateștiutorului profet Ilie sau unui înger al lui Dumnezeu, care poate pătrunde până în cel mai ascuns ungher al ființei voastre?

2. Adevărat vă spun, pe cuvântul meu de cetățean al imperiului, că există în preajma mea câțiva înțelepți - adepți ai credinței voastre, nu ai credinței mele - cărora gândurile cele mai ascunse ale oamenilor le sunt atât de limpezi ca și când ar fi fapte comise în public. Dacă v-ar asculta aceștia, ați avea în fața lor conștiința la fel de ușoară ca și în fața mea? Căci eu, chiar dacă nu sunt lipsit de inteligență și de istețime, nu sunt totuși atoateștiutor. Eu i-am verificat pe acești oameni și mi-am dat seama că nu e de glumă cu ei! Pe ei îi voi pune să vă verifice. Dacă lucrurile stau într-adevăr așa cum ați spus, atunci vi se va acorda tot ceea ce ați cerut și chiar mai mult, dar dacă înțelepții amintiți vor spune altceva decât voi, atunci marele unchi al împăratului care șade acum pe tron va ști ce are de făcut!”

3. Mai-marele a spus: “Dar cum ne garantezi că acești înțelepți amintiți de tine sunt prietenii, și nu dușmanii noștri, și că nu vor abuza de înțelepciunea lor față de noi? Pentru că noi suntem farisei, asta nu se poate schimba și, ca farisei, suntem urâți în Galileea, pentru că respectăm cu strictețe legile și predicăm numai învățăturile lui Moise și ale profeților, în timp ce, pe ascuns, aproape toată Galileea s-a convertit la religia și filosofia greaco-egipteană. Așadar, dacă înțelepții tăi sunt galileeni, înțelepciunea lor nu va găsi cuvinte bune despre noi. De aceea, protestăm deja de pe acum împotriva tuturor înțelepților galileeni, dușmani nouă!

4. În plus, stă scris că din Galileea niciodată nu se va ridica și nu se poate ridica un profet, pentru că galileenii, ca evrei eretici, sunt mult prea departe de vechea înțelepciune mozaică! Dar, dacă sunt înțelepți din Iudeea, îi vom asculta și noi.”

5. Cyrenius: “Înțelepții despre care am vorbit sunt atât de sus în inima și în credința mea, încât fiecare cuvânt al lor este pentru mine ca și cum ar fi venit din cer, deși nu cred că un adevăr, tocmai pentru că este adevăr, trebuie să vină neapărat din cer. Pentru că orice adevăr rămâne un adevăr și pe pământ, în aceeași măsură în care este și pe aripile luminii din toate cerurile! Pentru că o pară și cu încă o pară trebuie să facă două pere și în ceruri, ca și pe pământ - altminteri cerul ar fi o minciună!

6. Printre altele, mai am o întrebare pentru voi! Tocmai ați protestat împotriva înțelepților galileeni, și eu am tras concluzia că mai aveți și un alt motiv în afară de filosofia grecească! Se spune doar că pe lângă Nazaret s-a ridicat un om care înfăptuiește lucruri dintre cele mai stranii și le aduce oamenilor o învățătură nouă, despre care El spune că ar fi din cer și pe care o confirmă prin minuni nemaiauzite! Spuneți-mi dacă ați auzit ceva despre omul acesta și ce părere aveți despre EL”

7. Iar Matael i-a șoptit: “Acum ai lovit exact unde trebuie! Imediat vor începe să-și schimbe culoarea și vorbele!”

8. Mai-marele a răspuns: “Oare înșelăciunile acelui șarlatan foarte rău famat, căruia uneltele de tâmplar i-au fost prea grele și care preferă să se realizeze mai degrabă printr-o dulce trândăvie decât prin muncă serioasă, au ajuns și la urechile tale? Iată, pe noi - ca preoți confirmați prin lege - vrei să ne judeci cu orice preț, după cum ne dăm seama din fiecare vorbă și gest al tău. Dar un astfel de escroc, care ispitește poporul prin câteva vrăjitorii orientale, are în fața ta o mare libertate de mișcare, poate face tot ce dorește, iar cuvântul lui ar putea avea în fața ta o greutate mult mai mare decât al nostru, pentru al cărui adevăr pledează judecata sănătoasă, mintea ascuțită și bunul simț! Da, îl cunosc pe acel escroc și ți-am răspuns astfel la întrebare!”

9. Vădit tulburat de cele auzite, Cyrenius a spus: “Foarte bine; v-ați spus acum părerea voastră despre un om, așa cum nu ați fi putut să o formulați mai în defavoarea voastră! Dar de data aceasta ați spus adevărul măcar în sensul că v-ați arătat așa cum sunteți! Eu Îl cunosc prea-bine pe «escrocul» vostru și știu ce poate; iar acum vă cunosc și pe voi și știu ce puteți! Și veți vedea că nu îi bag pe toți în aceeași oală până când nu verific temeinic cum stau lucrurile!

10. Aici, în fața voastră, stă actualul regent din Pont. Ieri dimineață încă, el stătea legat ca răufăcător în fața mea și ar fi putut fi condamnat la crucificare. Dar eu am verificat totul foarte atent, i-am aflat nevinovăția deplină și, prețuindu-i înțelepciunea, l-am făcut ceea ce este acum!

11. Eu sunt mai aspru decât oricare alt judecător, dar sunt drept față de toți. Dacă în timpul verificărilor necesare i s-a întâmplat cuiva ceva rău, iar eu i-am aflat nevinovăția, eu știu apoi, în măsura în care îmi stă în puteri, să îi transform suferința în bucurie și fericire, iar pentru aceasta stă mărturie acest proaspăt regent.

12. Dar, mai strașnic decât pe oricine, L-am verificat tocmai pe acel nazarinean și am aflat că este un om atât de desăvârșit, cum pe acest pământ nu a mai călcat altul înaintea Lui și nu va mai călca după El. Tocmai de aceea, El este pătruns de adevăratul spirit dumnezeiesc, iar vorbele și faptele Sale vin întotdeauna dintr-o forță nesfârșită, dintr-o putere atotcuprinzătoare. Așadar L-am cunoscut pe Nazarinean, iar acum sunt pătruns de cea mai adâncă prețuire și de cea mai fierbinte iubire pentru El, deși, în sensul cel mai strict al cuvântului, El este un evreu adevărat.

13. O, noi, romanii, știm să respectăm iudaismul, atunci când este așa cum trebuie să fie, după Moise și ceilalți profeți: pătruns de spirit, forță, iubire, adevăr și înțelepciune. Dar un iudaism așa cum îl practicați voi acum este pentru noi, romanii, care suntem iubitori ai dreptății și înțelepciunii, o oroare a deplinei pustiiri a Pământului Sfânt, așa cum a prezis profetul vostru Daniel. Acum ați aflat părerea mea despre nazarineanul atât de disprețuit de voi. Ce aveți de obiectat?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 144 - Fariseii îl judecă pe mai-marele lor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 02:12 View PostDownload Post

Capitolul 144
Fariseii îl judecă pe mai-marele lor


1. Auzind aceste cuvinte, toți fariseii au făcut ochii mari, iar unul dintre ei a observat în șoaptă: “Na, mai-marele nostru cel isteț a făcut-o iarăși lată! Ce cămilă! Acum să vedem cum ne ridicăm din mocirlă! N-ar fi putut cămila asta de conducător al nostru să-l laude ca pe o fericire pe nazarinean în fața stăpânului? Toată povestea ar avea acum o altă față! Cămila trebuie să fi citit doar pe fața lui Cyrenius, la fel ca noi, că este întru totul de partea nazarineanului făcător de minuni, și totuși s-a dezlănțuit împotriva preferatului guvernatorului ca și când ar fi Dumnezeu știe cât de convins de mârșăvia lui, și doar niciodată nu l-a văzut, nu i-a vorbit și nu l-a verificat! A, de vita asta chiar nu mai avem nevoie! Să fie dat jos! Pentru că dacă mai vorbește o vreme în numele nostru, vom ajunge cu toții pe cruce nu mai târziu de sfârșitul zilei ăsteia! În privința asta nu e de glumă cu guvernatorul!”

2. Auzind aceste vorbe ale fariseului, ceilalți i-au spus: “Du-te tu la guvernator și cere-i cuvântul; măgarul nostru nu trebuie să mai scoată nici un cuvânt! Poate reușim să scăpăm! Iar tu, dacă poți să ne scoți acest laț din jurul gâtului, vei fi conducătorul nostru!”

3. Fariseul a spus: “Bine, voi încerca - chiar dacă nu voi accepta să fiu în schimb mai-marele vostru!”

4. El a ieșit apoi din grup și l-a rugat pe Cyrenius să îl lase să vorbească.

5. Cyrenius a spus: “Aștept încă o părere despre nazarinean din partea mai-marelui vostru.”

6. Fariseul: “Mărite stăpâne, să-l lăsăm pe el în pace. Deșteptăciunea lui a dat-o în bară, de aceea tace acum ca o cămilă în deșert! S-a prins în plasă și acum nu mai știe cum să se elibereze. Bunul nazarinean probabil că i-a tras o palmă nevăzută, drept care și-a pierdut graiul și face acum ceea ce a făcut întotdeauna!

7. Tu, mărite stăpâne, cu mintea ta ascuțită, trebuie să te fi lămurit de mult că acest conducător al nostru nu este decât o vită încălțată! Dacă eu sau altul dintre noi ar fi vorbit în locul lui, procesul ar fi acum de mult terminat. De aceea, stăpâne, nu-l mai asculta pe el, ci lasă-mă pe mine să vorbesc!”

8. Cyrenius a spus: “Bine, vorbește tu! Să vedem ce scoți tu la iveală!”

9. Fariseul a continuat: “Mărite stăpâne! În ceea ce privește acuzația cum că noi am fi cauza reală a focului, la nevoie putem fi de acord cu ceea ce ți-a spus mai-marele, deși trebuie să recunosc deschis, în ciuda împrejurărilor defavorabile, că de fapt nu suntem atât de albi și de nevinovați pe cât a încercat el să creeze impresia; pentru că a fost ideea lui să cerem acele jertfe totale. Dacă a fost însă într-adevăr necesar să le luăm totul - până la cămașă - bieților credincioși, pentru a restabili ordinea și liniștea, atunci când nu au vrut să dea de bunăvoie, asta este o altă întrebare! La fel, o altă întrebare la care cu greu s-ar putea răspunde este cea privitoare la returnarea acestor jertfe. Probabil că li s-ar fi împrumutat diverse lucruri și bani, cu dobânzi considerabile, dar cât privește returnarea, despre care mai-marele a vorbit ca despre un lucru de la sine înțeles, cu ea lucrurile ar fi mers mult mai greu! Noi, ceilalți, ne-am revoltat până în adâncul sufletului atunci când l-am auzit trăncănind astfel, ca o cămilă fără minte, dar nu am putut interveni pentru că, într-o sfântă zi de sabat, doar mai-marele nostru poate și are voie să vorbească. Dar, pentru vorbele lui încărcate de prostie, care ne-ar putea țintui pe toți pe cruce, îi urăm să-l ia Satana tot într-o zi de sabat!

10. Îți vorbesc acum foarte deschis, așa cum simt eu și cum simt și ceilalți. Iar dacă mai-marele nostru cu mintea de cămilă are o predilecție pentru asemenea măriri, nu are decât să le aștepte pentru el, care merită să fie înălțat doar pe cruce! Noi nu ne vom îneca în lacrimi pentru atâta lucru, iar de la voi, romanii, nu așteptăm deocamdată nici o mărire!

11. Acum, mărite stăpâne, în ceea ce Îl privește pe nazarineanul de care ne-ai vorbit, noi nu putem, pentru numele lui Iehova, din motive lesne de înțeles, să ne pronunțăm nici pro nici contra, pentru că tot ceea ce știm despre el provine doar din niște zvonuri. Unele lucruri pe care le-am auzit despre el sunt spre lauda lui, altele însă, lansate probabil de dușmanii lui, sunt cam bizare, dacă nu chiar rele. Se spune, spre exemplu, că ar fi redat într-adevăr viața morților! Ei bine, noi nu am văzut cu ochii noștri, am auzit doar vorbindu-se despre asta; dar dacă ne gândim ce înseamnă să readuci la viață un om într-adevăr mort, cred că se poate avea înțelegere pentru îndoiala firească a cuiva! Eu nu vreau acum să contest posibilitatea înfăptuirii acestui lucru, ci vreau doar să atrag atenția că nu e deloc lesne de înfăptuit și că cere ceva mai mult decât cunoașterea celor mai desăvârșite forțe vitale ale trupului și ale spiritului unui om.

12. E adevărat că se spune și despre profetul Ilie că ar fi redat trupul și viața unei grămezi de oase, dar noi nu am fost acolo. Apoi, aceasta este o poveste care circulă din gură în gură și nu e scrisă în nici o carte, nici măcar în părțile apocrife ale Scripturii! Cât de greu îi este de aceea unui om cu capul pe umeri să creadă asemenea lucruri!

13. Esenienii învie și ei oameni pentru bani, de obicei pentru mulți bani. Dar această taină a fost descifrată, știm despre ce este vorba.

14. Dar dacă tu însuți ai o părere atât de bună despre nazarinean, în calitatea ta de om deosebit de cultivat și cu multă experiență, care merită să fie crezut de o mie de înțelepți, nici eu și nici acești tovarăși ai mei nu putem face altfel decât să Îl judecăm pe nazarinean cu toată dreptatea.

15. Acesta este răspunsul meu la întrebarea ta, mărite stăpâne. Ți-am turnat vin nebotezat și lucrurile stau așa cum ți-am spus. Toți ceilalți, în afară de mai-marele nostru, pot depune mărturie, iar tu, mărite stăpâne, judecă-ne drept și îndură-te de noi!” 16. Cyrenius i-a răspuns: “Vorbele tale îmi sunt mai plăcute decât ale mai-marelui vostru, care a vrut să fie o vulpe vicleană și mi-a scăpat din plasă de câte ori s-a putut, dar când am micșorat ochiurile plasei, s-a prins totuși în ea, și iată-l acum, un mare și perfid mincinos. Dar o căință adevărată și o mărturisire sinceră și totală pot îndrepta lucrurile. El face parte dintre oamenii care sunt, în ascuns, prietenii minciunii și ai înșelătoriei, dar care doresc totuși, din cauza poziției lor înalte, să-și păstreze în fața oamenilor prestigiul! Asemenea oameni vor să pară niște profeți, dar faptele lor sunt ale unor hoți de sciți hoinari!

17. De aceea, o căință adevărată, dorința de a duce o altă viață, îndreptarea și o mărturisire deschisă pot îmbunătăți lucrurile; pentru că eu nu am venit aici ca să îi judec la modul cel mai aspru pe păcătoșii de orice fel, ci pentru a-i ajuta să revină la calea cea dreaptă. Dar dacă eu mă port omenește, nu le voi îngădui să arunce cu pietre în calea strădaniilor mele! Și cum poate un om, care se pretinde înțelept, și care pe deasupra mai este și mai-marele fariseilor, să mintă atât de josnic?!

18. Acum, conducătorule, vorbește tu și spune tot adevărul; pentru că tovarășii tăi nu au spus încă tot! De fapt, ei au vrut să-și scape pielea pe socoteala pielii tale, și pentru asta nu pot să-i laud câtuși de puțin! Eu știu ce știu, iar tu poți să minți cât vrei și cât poți, dar asta nu îți va ajuta la nimic, fiindcă pe mine nu mă poți păcăli. Așadar, spune acum adevărul!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 145 - Vorbele solemne ale lui Cyrenius
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 02:16 View PostDownload Post

Capitolul 145
Vorbele solemne ale lui Cyrenius


1. Mai-marele nu se putea hotărî dacă să spună adevărul sau nu. Abia după o vreme, el a spus: “Mărite stăpâne! Mulți câini înseamnă moartea iepurelui! Văd că martorii împotriva cuvintelor mele se înmulțesc precum ciupercile după ploaie! Ce rost mai are să-mi expun convingerile și să aduc dovezi împotriva a ceea ce vrei să știi și chiar pretinzi că ai ști? Să spun «da» împotriva convingerii mele nu îmi stă în fire, iar un «nu» nu îmi folosește la nimic! De aceea, acceptă mărturiile împotriva mea. Nu mă voi mai strădui câtuși de puțin să dovedesc neadevărul și nedreptatea vorbelor nenumăraților martori! Dacă îmi găsești vreo vină, ai toată puterea să mă pedepsești după cum ți-e voia. Ca un om cu totul sărac ce sunt, nu îți pot opune nici o putere!”

2. Cyrenius: “Stă scris în cărțile voastre: «Vai de cel ce se atinge de un uns al Domnului!» Și eu știu să respect această lege a voastră, atunci când se poate.

3. Saul, primul vostru rege uns, a fost până la urmă un mare făcător de rele, iar David, care a fost uns de Samuel ca al doilea rege peste Israel, l-a avut de multe ori la mână pe Saul, care dorea să îi ia viața, și ar fi putut să îl distrugă; dar Duhul lui Dumnezeu a vorbit în inima lui David: “Vai de tine dacă te atingi de capul unsului Meu!»

4. Și iată că, deși sunt roman și păgân, aud și eu vocea aceluiași spirit, care îmi spune: «Poți să îi cercetezi pe fiecare dintre unșii Mei, iar dacă vezi că au luat-o pe căi greșite, îndreaptă-i cu vorba și cu fapta spre calea cea dreaptă. Dar vai de tine dacă vei voi să-l judeci pe vreunul dintre ei!»

5. Dacă arhanghelul Mihail nu a îndrăznit să îl judece el însuși pe Satana pentru că a pierdut războiul de trei zile, ci i-a lăsat în seama judecății Domnului, cum aș putea îndrăzni eu în fața lui Dumnezeu să te judec pe tine? Tot ce doresc este să te cercetez, să-ți arăt grozăvia faptelor taie lipsite de conștiință și de iubire, și abia apoi să te întorc pe drumul vieții! De ce tu, care știi că nu doresc decât acest lucru, nu vorbești deschis cu mine?”

6. Mai-marele: “Dacă tot le știi pe toate, nu înțeleg de ce mai ceri o mărturisire de la mine! Te-am văzut înainte foarte pornit împotriva mărturisirii mele foarte sincere privitoare la nazarinean, pentru că nu am putut avea despre el aceeași părere bună ca tine, care ai reușit să Îl cunoști bine. Așa încât mă voi feri să fac și alte mărturisiri sincere! Oricum, ți-am spus deja totul, iar tu spui că știi totul. De ce să ne mai pierdem deci în vorbe goale?!

7. Cât despre părerea mea despre nazarinean, ea de fapt nu îmi aparține mie, și nu aș putea să-ți spun altceva despre el decât ceea ce am auzit de la alții! Dar acum, că am auzit la tine altă părere, gândesc și eu altfel despre el! Sau trebuie să mai fac și altceva?! Cine îmi poate pretinde să spun lucruri bune despre un om despre care am auzit numai lucruri rele? Întrucât abia acum, prin tine, au ajuns la urechea mea vorbe bune despre nazarinean, abia acum pot să îmi fac o părere bună despre el și, deși eu nu l-am cunoscut la fel ca tine, mărturia ta îmi este de ajuns ca să gândesc acum ca și tine despre el. Nici acum nu îți convine ce am răspuns?”

8. Cyrenius: “Ba da, ar fi foarte bine dacă inima ta ar fi după vorbele tale. Dar dacă inima ta ar putea fi auzită, probabil că ar spune cu totul altceva! Fariseismul vostru mi-e cât se poate de cunoscut! Știu precis că de fapt voi nici nu credeți, la fel ca esenienii, dar vă străduiți să faceți poporul orb să creadă tot ce vă trece vouă prin minte că v-ar putea aduce dobânzi, pentru binele vostru material.

9. Și, dacă apare un om care are de la Dumnezeu o lumină curată în suflet și le arată celor care orbecăie în noapte și în întuneric calea adevărată și luminată a vieții, dezvăluind inevitabil și vechile voastre pungășii, voi vă înverșunați împotriva acestui profet al luminii și încercați să-l distrugeți pe orice cale. Căci una dintre glorioasele voastre fapte de ocară este aceea că, în afară de Ilie și de Samuel, voi i-ați omorât cu pietre pe aproape toți profeții trimiși vouă de Dumnezeu și ați susținut în predicile voastre către popor că în acest fel ați făcut o faptă plăcută Domnului.

10. Abia după o sută de ani l-ați acceptat pe profet, dar nu cu sufletul, ci doar pentru că vorbele lui, care s-au adeverit, puteau fi folosite pentru a întreține teama poporului. I-ați văruit atunci și i-ați împodobit mormântul, fără să vă pese dacă este cu adevărat al lui!

11. Iată, așa ați procedat mereu, iar eu știu asta foarte bine! Și dacă relația voastră cu adevărul a fost mereu aceasta, cum aș putea eu să dau crezare vorbelor care ți-au ieșit pe gură?! Spune-mi dacă ați avut vreodată o altă atitudine față de adevăr? Crezi tu în inima ta măcar o iotă din ceea ce ai predicat poporului?”

12. Nota bene: Cyrenius a putut vorbi astfel pentru că Eu i-am pus cuvintele în inimă și în gură; cele spuse de el erau ca și spuse de Mine, dar în felul propriu lui Cyrenius.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 146 - Despre caracterul mai-marelui fariseilor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 02:19 View PostDownload Post

Capitolul 146
Despre caracterul mai-marelui fariseilor


1. După ce a stat pe gânduri o vreme, mai-marele fariseilor a spus: “Cum mi-ai putea tu dovedi în fața lumii întregi că în inima mea gândesc altfel decât spun vorbele mele și că nu cred în ceea ce învăț poporul? Dacă strămoșii mei au ridicat mâna împotriva profeților, ceea ce nu pot contesta, ce vină am eu, care întotdeauna i-am cinstit în cel mai înalt grad pe toți sfinții iluminați ai lui Dumnezeu? Dacă mii de tovarăși de-ai mei nu cred în ceea ce predică, unde este dovada că nici eu nu cred?”

2. Cyrenius i-a răspuns: “Dovada palpabilă este faptul că, judecând după vorbele tale, ești un bărbat mult prea deștept ca să poți accepta cele mai mari gogomănii drept adevăr venit de la Dumnezeu! Ești priceput la aritmetică, iar cei inițiați în această știință niciodată nu vor vedea un munte într-un mușuroi. Nu mă vei putea convinge niciodată că lucrurile stau altfel.”

3. Mai-marele a spus: “Dar care este grozăvia pe care eu, ca maestru al cifrelor, nu aș putea-o crede?”

4. Cyrenius: “Crezi tu cu adevărat în inima ta în efectul miraculos al gunoiului din Templu, pe care, după câte știu, l-ai lăudat în fiecare an atât de mult?! Crezi în puterea de vindecare a lunii noi?! Crezi tu că Iehova locuiește în noul chivot, la fel ca și în cel vechi, al lui Moise, pe care l-ați aruncat deja de mult?! Crezi că flacăra de țiței care arde acum deasupra chivotului vostru este aceeași cu acea stranie și sfântă coloană de foc de deasupra chivotului care l-a călăuzit pe Moise din Egipt?! Crezi că e mai bine pentru om să aducă jertfe în Templu decât să respecte poruncile lui Dumnezeu, să-și iubească părinții și să fie ascultător în toate cele bune?!

5. Spune-mi deschis dacă tu crezi în toate acestea și în toate celelalte mii de afirmații lipsite de orice rațiune ale învățăturii voastre! Pentru că, dacă într-adevăr crezi tu însuți - ceea ce mi se pare imposibil - atunci ești, și nu glumesc când o spun, mult mai prost decât o cămilă, și ar trebui să fii orice altceva decât un învățător al poporului; iar dacă nu crezi, dar înveți sărmanul popor despre toate aceste prostii cu crime, arderi și sulițe - pe care tu, care știi atâtea și ești inițiat în atâtea științe, nu le-ai putea crede niciodată - atunci ești un șarlatan demn de cel mai mare dispreț, iar locul tău este, chiar și numai din rațiuni politice, într-o închisoare pe viață și nu în fruntea poporului!

6. Cred că, odată cu tine, rezolvăm problema Scilei și a Caribdei! Dacă vei fi în stare să scapi și acum și să găsești o cale de mijloc, îți voi acorda o înaltă distincție imperială!”

7. Auzind aceste cuvinte, mai-marele fariseilor a început să se scarpine după urechi, nemaiștiind ce să spună.

8. Atunci, Hermes, cântărețul, i s-a adresat lui Cyrenius: “Mărite stăpâne! Abia acum sunt bine încurcați în plasă și nu mai știu cum să se elibereze. O, este tocmai ce merita acest tiran pornit împotriva a tot ce e bun și adevărat! Dacă nu l-aș cunoaște atât de bine pe cât îl cunosc, poate că mi s-ar face milă de el, pentru că mie mi se face milă de păcătosul cel mai mare când îl văd la strâmtoare; dar de individul ăsta și dacă l-aș vedea arzând de viu cred că nu mi-ar fi milă, ba chiar m-aș bucura! Nu este nici locul, nici momentul potrivit să înșirăm acum tot ceea ce se spune pe ascuns despre acest conducător spiritual, dar poți fi sigur că nici un fir de păr de pe trupul lui nu mai e bun!

9. Judecătorii voștri condamnă la moartea prin crucificare pe mulți oameni care stau mult mai bine decât acest nemernic lipsit de orice conștiință! Dar eu nu sunt judecător și de aceea nu trebuie să condamn pe nimeni. Cu toate acestea, mă bucur că individul s-a prins atât de bine în plasă!”

10. La care Matael a spus, zâmbind: “Dar trebuie să fim foarte atenți să nu rupă plasa până la urmă și să ne râdă în nas tuturor! Până acum, vorbele sale au fost destul de moderate, dar acum, că se află la strâmtoare, vei vedea și tu, Cyrenius, că știe să pareze! Abia acum pot să spun că îl cunosc cu adevărat, deși îl știam de mult, din Templu. Iată, el este cel care, în urmă cu treizeci de ani, a ridicat mâna asupra marelui preot Zaharia și, ascuns de perdea, l-a ucis între altarul pentru jertfe și Sfânta Sfintelor. Dar să nu mai vorbim despre asta acum!”

11. Hermes a vorbit și el, cu bucurie: “O, cunosc și eu o sumedenie de asemenea fapte de-ale lui, dar ele nu pot fi dovedite pe de-a-ntregul, astfel încât nu se poate face mai nimic.”

12. Uimit de afirmația lui Matael, Cyrenius a spus: “A, ce spui? Acest ticălos de conducător spiritual este cel care i-a stins flacăra vieții acelui mare preot cât se poate de smerit și de înțelept? Bine că am aflat, voi avea eu grijă de celelalte!”

13. Cyrenius i-a făcut atunci căpitanului Iulius un semn să pună străji, ca să nu scape nici unul dintre farisei.

14. Iulius a transmis discret porunca și dorința lui Cyrenius a fost îndeplinită pe dată. Totuși, mai-marele fariseilor a observat și l-a întrebat pe Cyrenius: “Pentru cine se face mișcarea asta?”

15. Cyrenius i-a răspuns: “Asta nu trebuie să te preocupe nici pe tine, nici pe vreunul dintre tovarășii tăi, pentru că unui monstru uman ca tine Cyrenius nu îi va mai răspunde! Căci tu nu ești doar un șarlatan nenorocit, ci și un ucigaș fizic și moral al poporului. Nu mai aștept decât raportul comandantului orașului și sosirea lui Cornelius, Faustus și a lui Kisjonah din Kis; apoi îți voi spune de ce am așezat străjile!”

16. Mai-marele: “Bine, atunci îți voi spune și eu mai întâi, de ce sunt de fapt aici!”

17. Mai-marele fariseilor a scos atunci un sul de pergament din haină, i l-a arătat lui Cyrenius și a spus: “Cunoști acest sigiliu și această semnătură?” 18. Uimit, Cyrenius i-a răspuns: “Este sigiliul împăratului și semnătura lui! Ce e cu ele?”

19. Mai-marele: “Dacă va fi nevoie, îi vei cunoaște conținutul! De aceea, te sfătuiesc să renunți la orice altă verificare a mea, pentru că, în caz contrar, acest sul ar putea să-ți provoace mari neplăceri! Încă te stimez ca pe un om de onoare, dar bagă de seamă, nu duce lucrurile prea departe, căci altminteri aș putea să mă folosesc totuși, spre nefericirea ta, de acest sul pe care atât tu, cât și oricine altcineva trebuie să-l respecte!

20. Îți spun că nu aș fi scos niciodată această armă teribilă din buzunar, dacă tu nu m-ai fi constrâns. Dar tu ai început să mă calci în picioare ca pe un vierme, așadar a sosit timpul să-ți arăt că nu ești nici pe departe singurul stăpân al acestui teritoriu! Acum cred că ar fi mai bine să-ți retragi străjile, pentru că altfel aș fi nevoit, în ciuda sabatului, să le așez și pe ale mele lângă ale tale!

21. Nu-i așa că vorbele mele mult schimbate te stânjenesc oarecum? N-am ce-ți face, și pe mine m-au stânjenit vorbele tale! Pe scurt, acum te cunosc, și tu mă cunoști! Fă ce crezi că e chibzuit și bine, și eu voi face la fel! M-ai înțeles oare cum trebuie?”

22. După aceste cuvinte, mai-marele fariseilor i-a întors spatele lui Cyrenius ca un suveran, s-a dus împreună cu ai săi pe malul mării și a început să se comporte ca și când - la nevoie - ar dispune de o mare putere acordată chiar de împărat. Cyrenius era cam încurcat și nu știa ce să facă.

23. Matael a spus: “Vezi, dragul meu, cum se asigură un asemenea individ, fizic și moral, cu tot ce îi trebuie pentru a se apăra, la fel ca o cetate? De aceea, este foarte greu și chiar zadarnic, până la urmă, să dai un verdict împotriva lor, pentru că oamenii ăștia - Dumnezeu știe pe ce căi perfide - au știut să-și asigure în ascuns cele mai înalte privilegii, împotriva cărora luptăm acum degeaba!”

24. Cyrenius: “Dar spune-mi, dragul și înțeleptul meu Matael, cum a fost posibil ca această hidră cu chip de om să obțină de la împărat, fără știrea mea, un asemenea document?! Acum sigur că nu mai putem face nimic, trebuie să încercăm cel puțin să nu ne arătăm supărarea! Și sunt foarte curios ce va spune Domnul de asta!”

25. Matael: “Probabil că nu dorește nici El să-ți spună prea multe despre asta; a știut El de ce ți-a dat ție încercarea aceasta și nu pare să fi fost foarte atent la toate discuțiile noastre!”

26. Cyrenius: “Dar un sfat tot va trebui să-I cerem!”

27. Matael: “Da, cred că e timpul, într-adevăr!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 147 - Documentul falsificat
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 02:23 View PostDownload Post

Capitolul 147
Documentul falsificat


1. Pe malul mării însă, mai-marele fariseilor tocmai le spunea tovarășilor săi: “Ați făcut totul foarte bine; pentru că ieșirea voastră împotriva mea a fost tocmai la timp, când eu v-am făcut semn prin tăcerea mea! Acum, nici nu mai știu ce să facă și ce să mai zică! Numai de n-ar veni cei trei, singurii care ne-ar putea face ceva probleme! Sau de nu l-ar aduce pe faimosul nazarinean! Mde, dacă se întâmplă așa, suntem pierduți de-a binelea! Nimic nu ne mai poate ajuta!

2. De aceea, părerea mea ar fi să încercăm să scăpăm cât mai curând pe mare și să ne îndreptăm linea recta (în linie dreaptă, direct) spre Ierusalim; pentru că, odată ce vor ajunge aici cei așteptați, va fi prea târziu pentru noi! Cyrenius și-a retras străjile, nimic nu ne împiedică! Dacă mergem mai multe dimineți în sus, de-a lungul malului mării, poate că vom întâlni vasul vreunui pescar grec, pe care am putea fi în siguranță!”

3. Atunci, fariseul care a vorbit mai înainte în locul lui a spus: “Dar străjile din oraș? Cum vom scăpa de ele? Poate că ne pândesc ascunși în spatele tufișurilor și, dacă ne prind, suntem pierduți!”

4. Mai-marele: “Da, situația noastră pare într-adevăr disperată! Atunci, ce-ar fi dacă i-am porunci cu îndrăzneală lui Cyrenius să ne asigure o gardă? Din cauza hârtiei imperiale nu ne poate refuza! Du-te tu la el, vorbitorule, și spune-i!”

5. Fariseul s-a îndreptat către Cyrenius, dar acesta se sfătuise deja cu Mine, și Eu i-am spus desigur ce au vorbit și ce au hotărât fariseii pe mal, astfel încât Cyrenius știa acum cum stau lucrurile și ce avea de făcut.

6. De aceea, atunci când fariseul i-a transmis, pe un ton obraznic și poruncitor, cererea mai-marelui său, Cyrenius i-a spus: “Prietene, m-a cam speriat înainte hârtia aceea, pentru că nu știam că e falsă! Dar pentru că între timp mi s-au deschis ochii, nu mai sunt deloc speriat și în nici un caz nu voi îndeplini cererea mai-marelui tău!

7. Du-te și spune-i să-mi predea imediat respectiva hârtie, altminteri îi va fi luată cu forța; dacă însă se va strădui să distrugă documentul, să fie sigur că va fi țintuit pe cruce chiar astăzi! Du-te și spune-i asta!”

8. Fariseul a făcut atunci o plecăciune adâncă și a plecat tremurând din tot corpul. După ce s-a apropiat de mai-marele lor, i-a spus acestuia cu vocea gâtuită de spaimă: “Suntem pierduți! Blestematul de document fals a pus capac mârșăviilor noastre! Dacă nu astăzi, mâine sigur ne așteaptă crucea! Predă-i guvernatorului fără întârziere blestemata de hârtie, altfel vei atârna chiar de astăzi pe cruce! Vreo Satană trebuie să te fi trădat! Cyrenius știe tot!”

9. Auzind aceste cuvinte, tovarășii săi împreună cu mai-marele lor s-au înfiorat de spaimă. Mai-marele a predat documentul fariseului și a spus: “Ia-l și du-i-l; suntem pierduți, căci odată cu această hârtie pierdem și ultimul nostru sprijin!” 10. Fariseul a făcut precum i s-a poruncit, ducându-i documentul lui Cyrenius, căruia i-a spus: “Mărite stăpâne, iată documentul! Suntem cu toții niște criminali, iar toată nădejdea noastră ne-o punem acum în bunătatea inimii tale de om!”

11. Cyrenius a luat documentul, l-a citit și, după un timp, a spus: “Ia te uită, ce bine e ticluit! Nu vreau să mai știu de la tine nimic altceva decât cum a intrat mai-marele vostru în posesia acestei charta alba (document semnat în alb)!”

12. Fariseul i-a răspuns: “Mărite stăpâne, eu știu multe lucruri, dar asta într-adevăr nu știu! Știu că a adus-o de la Ierusalim; dar cine i-a făcut rost de ea acolo nu știu!”

13. Cyrenius: “Știi însă precis că a adus acest document de la Ierusalim?”

14. Fariseul: “Ni l-a arătat, ne-a spus ce e cu el, și astfel ne-a făcut părtași la taina puterii lui. Asta e tot ce știu și nu cred că vreunul dintre noi știe mai multe!”

15. Cyrenius a întrebat mai departe: “Cum s-a purtat altfel, ca om?”

16. Fariseul i-a răspuns: “Nu știu nimic rău despre el; de obligațiile sale s-a achitat întotdeauna riguros și conform spiritului evreiesc. Că adeseori era lipsit de milă când era vorba de strângerea taxelor, se știe; dar eu nu știu să fi fost vreodată prea dur cu cineva. Poate că are conștiința încărcată de fapte mai vechi, dar nouă nu ne-a dezvăluit desigur niciodată nimic. Iar de când are această funcție, noi nu știm de nimic, în afară de întâmplarea de ieri, când a insistat cam mult să i se aducă jertfele. Sigur că principalul vinovat e poporul, care i-a dat ocazia!”

17. Cyrenius a continuat: “Mai-marele vostru a abuzat de mai multe ori de acest document?”

18. Fariseul: “Până astăzi nu am observat așa ceva!”

19. Cyrenius: “Este adevăr curat tot ce mi-ai spus acum?”

20. Fariseul: “Mărite stăpâne, îmi pun capul că n-am spus nici o iotă de neadevăr!”

21. Cyrenius: “Bine! Atunci du-te și spune-i mai-marelui tău că acum vreau să vorbesc cu el, să vină la mine; căci vreau să văd ce se mai poate face pentru cauza voastră!”

22. De data aceasta, fariseul s-a dus la mai-marele său cu mai mult curaj și mai puțin frământat, transmițându-i mesajul. Mai-marele a cugetat o vreme, după care a spus: “Ce putem face altceva decât să nu ne arătăm supărarea?! E mai bine să pierzi doar ceva, și nu totul!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 148 - Mărturisirea mai-marelui fariseilor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 02:25 View PostDownload Post

Capitolul 148
Mărturisirea mai-marelui fariseilor


1. Apoi mai-marele fariseilor s-a dus la Cyrenius și i-a spus: “Ai în fața ta un om lipsit de orice putere. Acesta și-a închipuit multă vreme că s-ar putea folosi, ca om al acestui pământ, de toate acele drepturi de care se folosesc tot numai oameni ai acestui pământ; dar și-a făcut greșit, socotelile, chiar dacă este un maestru al aritmeticii, și și-a dat seama că puternicii nu vor să aibă alți puternici lângă ei! De aceea, de acum înainte vreau să fiu cât se poate de mic; poate că astfel le voi fi mai plăcut celor mari!”

2. Cyrenius: “Ai face foarte bine! Dar spune-mi doar atât, de ce te-ai arătat în fața mea altfel de cum erai?! Doar ți-am întins mâna ca unui prieten, iar tu nu ai luat-o în seamă! De fapt unde ai vrut să ajungi?”

3. Mai-marele: “Închipuie-ți un om într-o poziție înaltă! Lângă scaunul său se află un document secret al trufiei; acesta se numește «Onoarea și puterea funcției» și foarte ușor te îndeamnă la păcat; dar, odată ce ai prins gustul acestuia, devii orb și surd și păcătuiești tot mai mult ca să urci tot mai sus. Din păcate, ajungi și în punctul în care trebuie să-ți spui: «Până aici a mers, nici o jumătate de pas mai departe!» În acest punct am ajuns eu acum și voi fi cât se poate de bucuros să mă găsesc cât mai repede cât mai jos cu putință! Am deja șaptezeci și opt de ani și nu mai am foarte mulți ani înainte! De acum încolo, dacă îmi vei dărui restul de viață pe care îl mai am, mă voi dedica celor sfinte!”

4. Cyrenius: “Du-te acolo - lângă casa lui Marcu vei găsi pe o masă pâine și vin! Recapătă-ți puterile, și apoi vom vedea cum potolim lucrurile, înainte să sosească cei anunțați!”

5. Mai-marele avea acum o față bucuroasă, a mulțumit și s-a dus repede la masa ce-i fusese arătată. De mult îi era sete și foame, așa încât invitația venise tocmai la timp.

6. In timp ce bătrânul mânca, Eu M-am dus lângă Cyrenius și i-am spus: “Așa e bine; ai condus lucrurile foarte bine. Și verdictul pe care l-ai dat în privința nazarineanului a fost cum trebuie; dar ar fi încă prea devreme să Mă faci cunoscut acestor oameni. Dacă lucrurile vor evolua așa cum au început, ar fi posibil chiar să îi câștigăm cu totul de partea noastră; graba însă ar putea să strice totul.

7. Acum ți-l voi pune pe Rafael la dispoziție. Va face ceea ce îi spui; dar fii atent cu minunile! Pentru refacerea orașului, care pe alocuri încă mai arde, nu face nimic, deși îngerul ar fi în stare să reclădească întregul oraș într-o clipă. Pentru că eu vreau ca acest loc să rămână o vreme în această stare umilă și ca până la urmă Marcu și copiii săi să fie aceia prin care să fie din nou pus pe picioare. Tot ce îi vei cere în afară de asta poate să-ți facă, - mereu însă cu o oarecare precauție!”

8. Cyrenius: “Doamne, Tu ce vei face între timp?”

9. Eu: “Eu voi rămâne în preajma ta și voi face pe străinul, ca și până acum. Când însă vei vedea spre amiază o corabie, du-te pe mal și întâmpină-i în numele Meu pe cei sosiți; dar spune-le să nu mă dea nici ei de gol înainte de vreme în fața acestor oameni, ca să nu stricăm de tot treaba cu fariseii. Pe mesagerul și cântărețul Herrnes însă lasă-l să vină la ucenicii Mei; aceștia îl vor învăța ce are de făcut pentru cauza noastră. Eu voi sta de vorbă cu Uran despre viitoarea organizare a statului său, și cu Matael și cu soția lui. Acum știi cum stai și ce ai de făcut!”

10. Cyrenius: “Așa să fie. Stăpâne și Dumnezeu al meu; dar după ce voi recunoaște că acești vreo cincizeci de evrei habotnici sunt pregătiți pentru Tine?”

11. Eu: “Vei afla și asta la timpul potrivit, după masa de prânz pe care o vom lua astăzi cu o oră mai târziu. Fii fără grijă și fă-le pe toate celelalte bine și potrivit rânduielii Mele divine!”

12. Cyrenius a fost foarte mulțumit de această însărcinare și s-a umplut de bucurie pentru că Eu am fost mulțumit de felul în care îi tratase pe farisei; iar Eu l-am chemat pe Rafael și l-am pus la dispoziția lui Cyrenius.

13. Rafael a venit repede și a spus: “Sunt aici, Doamne, la dispoziția Ta și a tuturor oamenilor care vor să slujească în numele și pentru puterea Domnului. Dar ai grijă, Cyrenius, ce îmi poruncești, pentru că eu voi duce totul la îndeplinire!”

14. Cyrenius: “Prietene din ceruri! Dacă aș acționa după mintea mea, probabil că n-aș face decât o prostie după alta. Că le-am venit până acum de hac fariseilor, deosebit de vicleni, îi datorez numai Domnului; pentru că El mi-a dat inima și vorba potrivită. Meritul meu este zero. Așa încât sper și cred că va merge bine până la sfârșit. Sub asemenea auspicii, prietene, cred că ne putem încumeta împreună să ducem mai departe treaba începută cu fariseii, după voia Domnului. Ce părere ai, prietenul meu din ceruri?”

15. Rafael: “O, asta este cu totul altceva! În acest fel nici nu ar fi posibil să greșești în misiunea pe care o ai de îndeplinit! Și atunci să reluăm, cu puterile unite, împlinirea lucrării Domnului în noi!”

16. Între timp mai-marele Stahar și-a refăcut forțele, s-a întors la Cyrenius și i-a mulțumit din inimă pentru binele făcut.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 149 - Mai-marele fariseilor, Stahar, vorbește despre convingerile sale religioase
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 02:29 View PostDownload Post

Capitolul 149
Mai-marele fariseilor, Stahar, vorbește despre convingerile sale religioase


1. Cyrenius a respins însă mulțumirile, spunând: “Prietene! Domnului cerului și al pământului I se cuvin toate mulțumirile și toate laudele; tu însă, ca mare inițiat în ale iudaismului și bun cunoscător al scripturilor, îmi vei explica, spre luminarea minții mele, ce sens legi de noțiunea de “înger”! Ce sunt de fapt îngerii lui Dumnezeu și cum îi slujesc ei lui Dumnezeu și cum oamenilor?”

2. Stahar a răspuns: “Mărite stăpâne, iată o întrebare foarte delicată, mai ales c[ încă nu s-a dovedit pe deplin că există cu adevărat îngeri! Scriptura vorbește despre ei în diferite locuri; dar nu spune nicăieri nici măcar într-un singur cuvânt ce și cine sunt de fapt acești îngeri, și cum și în ce mod Îl slujesc ei lui Dumnezeu și oamenilor!

3. După Talmud (*1) ar trebui să se înțeleagă prin îngeri doar forțele care izvorăsc din Ființa divină și care, sub forma unor mănunchiuri de flăcări, se deplasează cu inimaginabila viteză a gândului dinspre eternul și nepătrunsul centru al lui Dumnezeu în toate direcțiile, oarecum ca razele de lumină care izvorăsc din soare. De altfel, explicația aceasta mi se pare cea mai acceptabilă; dacă însă este corectă și corespunde adevărului, este altă întrebare, la care probabil cu greu va putea răspunde vreodată un om muritor.

4. Scriptura mai spune că îngerii au fost văzuți adesea pe pământ, slujindu-i pe oameni, sub chipul unor tineri de o nespusă frumusețe! Trebuie să spun că, pentru cei care au o rațiune puternică, este o încercare cam grea; cel puțin mie și tovarășilor mei nu ni s-a arătat niciodată așa ceva! Posibil ar fi! Dar ar putea la fel de bine să fie o metaforă veche, prin care s-au personificat, pentru a ușura percepția, forțele spirituale active, dându-li-se forma plină, vioaie, puternică a unui prea-frumos tânăr; pentru că o îngeriță nu a fost pomenită niciodată de vreun vers - probabil pentru că inspirații poeți niciodată nu și-au putut imagina marea forță într-o fecioară, oricât de desăvârșită și de fermecătoare ar fi fost, ci numai într-un tânăr împlinit și perfect sănătos.

5. Iată, așadar, mărite stăpâne, că, după rațiunea pură, părerile sunt diferite! Fiecare dintre ele pare să aibă la bază ceva real; dar ce este de fapt adevărat în toate acestea, noi, oamenii, nu putem aprecia. Așa încât credința poporului trebuie întreținută prin simțuri, pentru că oricum nu avem ceva mai bun să le oferim în loc! Iar acesta este răspunsul cel mai bun pe care pot să ți-l dau la întrebarea ta; căci ție nu pot să-ți torn ceea ce i se spune poporului!”

6. Cyrenius: “Așadar, nu prea crezi în posibilitatea apariției, în persoană, a unui înger?”

7. Stahar: “Nu doar nu prea, ci deloc; pentru că eu însumi nu am avut niciodată cinstea sau fericirea de a vedea ceva asemănător nici măcar în vis, darămite în realitate. Și nici tovarășii mei cu care am vorbit deschis despre această chestiune nu mi-au putut spune altceva decât știam deja.

8. Prin asta nu vreau să neg categoric posibilitatea, decât poate în fața mea; dar, cu certitudine, un astfel de spirit îngeresc, fără un mediu natural potrivit, poate fi perceput prin simțurile noastre ca existență cu formă reală într-o măsură mult mai mică decât poate fi percepută raza de lumină atunci când nu găsește un mediu care să o reflecte.

9. Raza de lumină, provenită de la soare, în mod cert parcurge mai întâi aerul înainte de a atinge pământul, unde îi vedem efectul. Dar în aer, care este un mediu mult prea ușor, nu poate deveni un fir de iarbă; în schimb, pe pământ se poate transforma, asemenea unui Proteus, în orice lucru, dacă întâlnește în materie sâmburele spiritual al acestuia.

10. Și, deoarece peste tot în marea natură a tuturor lucrurilor se descoperă o anumită ordine constrângătoare, dar niciodată nu se vede ceva devenind atunci când nu există o bază potrivită, și unde nu există un mediu capabil să producă un anumit efect și, deoarece nici la cercetarea cea mai atentă a fenomenelor naturale nu se descoperă vreun salt, de aceea sunt și împotriva tuturor așa-numitelor minuni și împotriva apariției formal-personale a unui spirit sub indiferent ce nume - fie înger sau diavol, un dumnezeu sau opusul său.

11. Da, un spirit superior se poate manifesta, dar niciodată altfel decât în carne și sânge; toate celelalte sunt fie fantezia unui om plin de imaginație, fie minciună curată!

12. Din păcate tocmai noi, cei care am descoperit adevărul de mult timp, trebuie să răspândim și să întreținem, printr-o ținută și prin gesturi mistice, minciuna și cea mai adâncă superstiție! Trebuie să ne păstrăm o expresie cucernică chiar și atunci când am putea plesni de supărare în fața unei prostii atât de mari! Dar iată că există Moise și există profeții - niște oameni însetați de putere, care au fost nevoiți să impresioneze poporul cu tot felul de fantasmagorii, pentru ca mai apoi acesta să îi încoroneze pentru vecie ca stăpânitorii săi și să le acorde dreptul de a-l domina prin tot ceea ce se numește “rău”!

13. Dar dacă un popor a fost odată impresionat prin diverse minuni, până la prostirea desăvârșită, încearcă să-i aduci acestui popor lumină, lumină adevărată, și se va arunca asupra ta ca un tigru și te va sfâșia!

14. De aceea este întotdeauna mai bine ca un popor foarte îndobitocit să fie lăsat în credința lui străveche, prostească, iar aceasta să fie împrospătată și revigorată prin noi false minuni, decât să se încerce luminarea lui, deoarece un popor bine îndobitocit în general nici nu mai poate fi luminat!

15. A fost o vreme când săream ca un tigru furios sau chiar omoram orice om care, prin credința lui în câte o minune, îmi întărea părerea pe care o aveam despre prostia omenirii; dar, cu timpul, după multe încercări, am ajuns la convingerea că omenirea, odată prostită, nu mai poate fi luminată și mi-am dat seama și că eram nedrept luptând împotriva acelor oameni care, prin minuni artificiale, încercau să întărească credința poporului în superstițiile sale.

16. Cred că m-am deschis destul de mult în fața ta. Sper că vei fi de acord că, în fața poporului, trebuia sa mă arăt altfel! Dar că, pentru mine, am gândit întotdeauna altfel, asta ți-o dovedește convingerea mea interioară, mai bună, pe care nu ți-aș fi putut-o arăta dacă nu aș fi avut-o! Acum nu îmi mai pasă de făcătorii de minuni; de-acum să nu se mai lupte cu noi, din invidie, ci să ne vină în ajutor și ne va fi tuturor foarte bine.

17. Omenirea, a cărei minte nu poate fi luminată, nu trebuie lăsată niciodată să observe că, dincolo de noi, nu e nimic; dimpotrivă, prin minuni artificiale trebuie întărită în convingerea și în credința oarbă că dincolo de noi sunt mistere de nepătruns, pe care le poate înțelege pe de-a-ntregul doar un preot pătruns de spiritul divin și un profet deșteptat de Dumnezeu tocmai în acest scop.

18. Ajunge că doar foarte puțini își dau seama că toate învățăturile privitoare la o ființă divină nu sunt - între noi fie vorba - nimic altceva decât vechi fabule deșarte, care își au rădăcinile în fantezia omenească și atât.”


(*1) carte iudaică de învățătură și legi
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 15 of 25  [ 250 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 14, 15, 16 ... 23, 24, 25  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !