Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 19.11.2019, 13:53
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 15, 16, 17 ... 23, 24, 25  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 150 - Rafael și Stahar
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 02:32 View PostDownload Post

Capitolul 150
Rafael și Stahar


1. Cyrenius a spus atunci: “Nu sunt nicidecum de aceeași părere; pentru că eu cred cu tărie că există un Dumnezeu care a creat toate lumile spirituale și senzoriale prin marea Lui atotputernicie, și anume din însăși Ființa Lui, dar într-un timp ceva mai lung decât cel indicat de Moise, care poate că a fost greșit înțeles. Dar există aici oameni care Îl înțeleg pe Moise mai bine decât tine!

2. Așa cred și în viața veșnică a tuturor oamenilor care îndeplinesc cu adevărat și de bunăvoie porunca Domnului, cred și în personalitatea formală a tuturor spiritelor și, prin urmare, și a îngerilor lui Dumnezeu, cred cu tărie că Dumnezeu s-a revelat într-adevăr prin gura profeților și cred chiar într-o personalitate umano-divină!

3. Și cred toate acestea nu doar din auzite, ci am o vie convingere interioară că lucrurile așa stau, și mă surprinde că tu nu crezi în nimic din toate acestea!

4. Ce ai zice dacă ți-aș spune cât se poate de serios: «Iată, acest tânăr încântător este un astfel de înger al Domnului, în care tu nu crezi, și îți poate dovedi asta oricând prin faptele sale.» Ce ai putea obiecta?”

5. Stahar: “Mărite stăpâne, nu pot răspunde altceva decât că probabil ai poftă să mă necăjești în fața tuturor! Acest tânăr încântător este cu siguranță doar un fiu de-al tău, în care ți-ai pus toate speranțele și pe care l-ai inițiat din fragedă copilărie în toate artele și științele posibile, și n-ar fi de mirare dacă băiatul ar avea niște capacități la care oamenii ca noi nici măcar nu au visat vreodată.

6. Dacă aș fi un asemenea bou credul, ai putea să-mi vinzi o astfel de gogoașă; dar pentru că nu sunt, va fi mai greu. Pentru că eu știu ce știu și probabil că, în secret, și pentru tine lucrurile stau la fel, dar acum se pare că vrei să mă supui unei noi probe.”

7. Cyrenius: “Dacă tu crezi că îmi bat joc de tine, n-ai decât să-l supui unei probe, în numele Domnului Dumnezeului nostru, și se va dovedi dacă ți-am spus adevărul sau nu!”

8. Stahar: “Bine, dacă îmi dai voie, îți voi lua de pe ochi, cu ajutorul îngerului tău, triplul văl al lui Moise, așa încât după aceea să poți vedea limpede cum stau lucrurile cu îngerul! Așadar, vino încoace, tânărul meu înger drăgălaș!”

9. Rafael a venit lângă Stahar și a spus: “Ce vrei să fac, necredinciosule?”

10. Stahar: “Iată, în această mare sunt o mulțime de pești; îmi poți scoate unul dintre cei mai buni, pe care să mi-l dai fript și gata preparat pe o tavă?”

11. Stahar nici nu terminase de vorbit, când Rafael îi întinse peștele cerut și Îl invită să-l și mănânce.

12. Văzând asta, Stahar s-a fâstâcit și nu mai știa ce să spună în fața acestui fenomen de neînțeles.

13. Dar Rafael l-a invitat și pe Cyrenius să guste din peștele foarte bine preparat. Peștele a fost împărțit în bucăți. Cyrenius și-a luat imediat o porție mare, a mâncat-o și i-a lăudat gustul deosebit. Apoi a încercat și Stahar o bucată și a văzut că laudele lui Cyrenius erau întemeiate și, în final, s-au servit și câțiva oaspeți și au găsit că era deosebit de delicios.

14. După ce tot pestele a fost astfel mâncat, Stahar s-a întors mai smerit către Rafael și a spus: “Ești cu adevărat un înger al Domnului, sau ești doar un tânăr și nemaipomenit vrăjitor din Europa, din Africa sau din marea Asie îndepărtată? Fapta ta este de neînțeles, minunată și nemaiîntâlnită; dar există și vrăji și mari vrăjitori printre oameni care îi pot păcăli foarte ușor pe profani. De aceea spune-mi drept dacă ești într-adevăr un înger al Domnului - sau poate ești totuși un vrăjitor?!”

15. Rafael: “La ce ți-ar folosi un «da» sau un «nu» spus de mine?! Scepticul are nevoie de dovezi palpabile! Încearcă-mă și vezi dacă ceea ce pot face eu poate să facă și vreunul dintre vrăjitorii tăi!”

16. Stahar: “Da, da, ar fi bine să te pot încerca, tinere prea drăgălaș, dar nu știu cum; îndeplinirea primei mele dorințe, destul de caraghioase, de altfel, este atât de extraordinară, încât nu îmi trece prin minte ceva mai greu de îndeplinit! Dar, privindu-ți făptura nesfârșit de grațioasă, mai degrabă aș crede că ești un înger al lui Dumnezeu decât un vrăjitor! Doar că pari să ai într-adevăr un trup și nu prea văd urmele unui adevărat spirit. Dă-mi voie să te pipăi, să văd dacă ai și oase!”

17. Îngerul se lasă pipăit de Stahar, iar acesta, găsind totul masiv și compact, ridică din umeri și spuse: “Hm, hm, iată carnalitatea cea mai abundentă; foarte spiritual nu arată! Împotriva faptei sale într-adevăr nu se poate spune nimic; dar acest trup plin, disperat de frumos, mai senzual decât al oricărei fecioare, acest braț minunat, atât de bine legat, ei bine, ele nu au nici urmă de spirit! Îți mărturisesc deschis că - făcând abstracție de faptul că sunt deja un măgar bătrân și tu aparții sexului bărbătesc - m-aș putea foarte ușor îndrăgosti nebunește de tine, și asta cât se poate de senzual! Și iată că iarăși nu văd nimic ce s-ar putea numi pe bună dreptate curat și spiritual-divin! S-ar putea să fii ajutat în taină, nevăzut ochilor noștri muritori, de un înger, asemenea lui Tobias, să fi fost așadar din naștere un copil la fel de pios ca Samuel! Dacă n-ar fi așa, ai putea la fel de bine să ai o legătură tainică cu «Doamne-apără-ne», ceea ce aș crede și mai puțin, deoarece ai o înfățișare mult prea frumoasă și ceresc-pioasă, și pentru că, drept să spun, de fapt niciodată nu am crezut prea mult în «Doarnne-apără-ne». Credința deplină într-un singur Dumnezeu deja mi-a adus necazuri, ce-ar fi fost să mai cred și în adversarul Său?!

18. În ciuda severității mele exterioare, nu sunt un fanatic în sinea mea, ci un naturalist rațional și, de aceea, dacă pentru un fenomen se poate găsi o explicație naturală, nu Îl voi privi ca pe ceva de origine spirituală.

19. Sigur că, pentru fapta pe care tocmai ai săvârșit-o, mintea mea nu găsește o explicație naturală; dar eu nu mi-am închipuit niciodată că aș putea înțelege tot ceea ce se manifestă în marele spațiu al naturii. Așa încât miracolele tale pot avea o altă explicație naturală, pe care tu o cunoști și poate că o cunosc și alții. Mie cu greu mi-o vei dezvălui; dar asta nu înseamnă nimic, pentru că și în natură se întâmplă câte ceva ce este în sine tot o minune, chiar dacă noi nu îi cunoaștem substratul. Este acesta un motiv pentru a considera astfel de fenomene minuni adevărate și depline?!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 151 - Experiența lui Stahar cu magicienii indieni
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 02:50 View PostDownload Post

Capitolul 151
Experiența lui Stahar cu magicienii indieni


1. (Stahar): “Iată, minunățiile tânăr, cunoscător al magiei! În urmă cu aproape trei ani au venit în oraș niște călători de la răsărit, după cum ziceau ei chiar din India îndepărtată, unde spuneau că există munți atât de înalți, încât vârfurile lor aproape ating luna când trece pe deasupra lor. Mă rog, asta se poate; dar străinii, pentru a atrage atenția asupra lor, au exagerat totul, așadar și înălțimea munților lor!

2. Dar să lăsăm asta; pentru că nu asta e important, chiar dacă munții sunt cu câțiva coți mai mici! Acești indieni cu o înfățișare cât se poate de ciudată mi-au cerut voie să-și prezinte minunile în fața poporului, contra unei sume foarte mici.

3. Printr-un interpret însă le-am spus: «Înainte de a vedea între patru ochi, cum se spune, în ce constau minunile lor și dacă ar fi potrivit să fie arătate poporului orb, nu le pot acorda permisiunea să le arate, oricât de inofensive ar fi, în fața poporului, chiar dacă eu însumi sunt un mare iubitor al lucrurilor ieșite din comun!»

4. Făcătorii de minuni au fost foarte mulțumiți de hotărârea mea, mai ales că le-am promis o răsplată bună pentru spectacolul prezentat doar în fața mea și a câtorva tovarăși de-ai mei. 5. S-au dus la gazda lor din oraș și s-au întors după o oră cu tot felul de obiecte vrăjitorești nemaivăzute de mine vreodată: bețe, pietre, metale cu aspect ciudat, vase mici și mari, cu forme diferite și de asemenea nemaivăzute.

6. L-am întrebat pe conducătorul lor la ce îi trebuie toate acelea, iar el mi-a răspuns: «De fapt, la nimic, dar trebuie să am în apropiere ceva de acasă, altminteri nu pot face atât de bine și de sigur minunile cerute.» Apoi m-a întrebat ce doresc să știu sau să văd.

7. I-am spus: «Bine, dacă trebuie doar să cer, nu vei ajunge prea departe cu vrăjitoriile tale.» L-am întrebat dacă îmi poate spune la ce mă gândesc. Mă gândeam la Roma și la numele împăratului. El și-a încrucișat mâinile pe piept și mi-a redat gândul. Îți poți imagina că nu am fost mai puțin uimit decât în fața faptei tale acum.

8. Drept care i-am pus în față un ulcior plin cu apă și i-am spus: “Transformă-mi apa asta în vin!” Atunci el a făcut câteva semne cu mâinile deasupra ulciorului și a apei și a spus apoi: «Încearcă, stăpâne, vinul acesta și vezi cum îți place!» Am gustat imediat apa și iată că era vinul cel mai curat! Uimirea mea a crescut.

9. Apoi a luat un vas de lut, complet gol, a turnat în el restul de vin, pentru a-l bea pe lungul drum de întoarcere, după cum spunea. Dar când mai apoi am cercetat vasul, care altfel părea foarte curat, nu l-am găsit nici măcar ud, necum cu ceva în el; dar mirosea foarte puternic a vin, iar vrăjitorul a spus că, pentru a nu-l vărsa, prefera să transporte vinul în stare uscat-spirituală.

10. L-am întrebat dacă din acest miros de vin va mai putea face, atunci sau mai târziu, un vin lichid, bun de băut. Atunci ne-a întrebat, pe mine și pe tovarășii mei, dacă mai dorim să bem. Noi am spus că da, și atunci el a luat vasul gol, care era vizibil mai mic decât ulciorul meu de apă, și a turnat atât de mult vin în ulciorul meu, încât acesta a început să se reverse!

11. Da, tinere și drag prieten, și atunci a început să ni se ridice părul pe cap; pentru că totuși depășise cu mult orizontul înțelepciunii noastre! Nu știam ce să spun! Așa încât am băut cu nădejde vinul foarte bun și - altă minune - ulciorul nu se golea deloc!

12. Când, încălziți de vin, ne-am minunat de acest lucru, magicianul a spus: «Dar, domnii mei, vin fără pâine nu merge prea bine! Vedeți aici pietrele acestea; ce-ar fi să le transform în pâine?» Eu i-am spus: «Fă-o!» Atunci el a atins pietrele cu mâinile și a spus: «Ia un cuțit și taie pâinea!» Așa am făcut și iată că era pâine, pâine bună și gustoasă!

13. Atunci l-am întrebat: «Dar, prietene, dacă poți face astfel de lucruri, atunci sunt curios să aflu de ce mai ai nevoie de plată pentru arta ta extraordinară» Iar magicianul a spus: «Doar de dragul rarității și pentru a avea mijloace materiale acolo unde este interzisă înfăptuirea minunilor.»

14. Eu am fost mulțumit cu acest răspuns, i-am dat magicianului două livre de argint, pe care le-a primit cu recunoștință, dar, din cauza naturii aparte a artei lui, nu i-am putut permite să se producă în fața poporului; pentru că acesta l-ar fi venerat imediat ca pe ceva divin, mai ales grecii și romanii.

15. El mi-a spus că ar mai putea face o sumedenie de minuni de tot felul, chiar mult mai ciudate decât ce ne arătase deja! Dar eu chiar nu mai aveam dorința de a vedea și altceva. Ceea ce văzusem deja îmi înfierbântase capul prea mult și am fost fericit când indienii au părăsit orașul și s-au îndepărtat; pentru că ăștia ar fi transformat poporul într-o hoardă de rebeli.

16. La sfârșit l-am întrebat pe magician dacă ar vrea să-mi deslușească, pentru mulți bani și vorbe bune, măcar una din tainele artei sale. Ce-i drept, nu m-a refuzat categoric, dar mi-a cerut atât de mulți bani, încât m-au trecut fiorii și l-am lăsat să plece cu un sentiment de ușurare.

17. Iată, băiatul meu plin de grație! Magicianul din India era la fel de puțin un înger al lui Iehova ca și mine, și totuși săvârșise aceste fapte uimitoare; de ce tu, cu trupul tău divin de frumos, cum se spune, să fii un înger pentru că poți săvârși fapte care, pentru mintea mea de om obișnuit, sunt ieșite din comun?!

18. Așadar trebuie să-mi aduci mai multe dovezi de natură spirituală ale esenței tale îngerești divine, altminteri nu te pot privi ca pe un înger al lui Dumnezeu, chiar dacă ai face în fața mea minuni de o sută de ori mai mari decât cea pe care tocmai am mâncat-o! Și cred că împotriva acestei cereri cât se poate de firești nici un om normal nu va găsi ceva de obiectat.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 152 - Stahar povestește despre uciderea Marelui Preot Zaharia
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 02:54 View PostDownload Post

Capitolul 152
Stahar povestește despre uciderea Marelui Preot Zaharia


1. Rafael: “Acum ne interesează numai dacă ai spus adevărul sau nu! Pot să-ți spun cu certitudine că, doar pentru a verifica mai îndeaproape natura mea spirituală, ai mințit detestabil, după fantezia ta nestăpânită, și că, din tot ce ai povestit până acum, nici măcar un cuvânt nu este adevărat!

2. Magicianul inventat de tine spui că ți-ar fi ghicit gândurile; iar eu am ghicit acum că ne-ai mințit pe toți ca pe niște proști! Și iată că minciuna din povestea cu magicienii a devenit prin mine adevăr în ceea ce te privește!

3. Magicianul inventat a făcut, în minciuna ta, vin din apă; iată, și asta pot face cu adevărat! Uite aici un urcior gol; să fie umplut cu apă!” Ulciorul a fost umplut cu apă. “Iată-l aici plin cu apă! Nu am atins ulciorul și totuși apa s-a transformat în vinul cel mai bun! Gustă-l, să vezi dacă îți place!”

4. Stahar a gustat apa și a văzut că era într-adevăr vinul cel mai bun.

5. Îngerul a vorbit mai departe: “Apoi magicianul a făcut să dispară vinul din alt vas; și, iată, eu nici măcar nu ating vasul, și totuși acum nu mai este nici un strop de vin în el! Ulciorul este gol și uscat. Dar magicianul tău inventat a făcut din miros vin; și, iată, ulciorul acesta nici măcar nu miroase a vin, și eu vreau să se umple încă o dată cu vinul cel mai bun! Iată, ulciorul este plin!

6. Dar nu ai pâine și nu-ți cade bine vinul gol! Magicianul tău a avut nevoie de niște pietre pentru a le transforma în pâine; eu nu am nevoie decât de vrerea mea și - iată - deja ai în față o grămadă de pâine! Gust-o și vezi dacă nu e mai bună decât pâinea din minciuna ta!

7. Tu i-ai dăruit magicianului tău două livre inventate de argint; eu îți aduc aici, din nimic, două sute de livre de argint adevărat, masiv, ca plată bună pentru minciuna ta! Spune-mi acum dacă ești mulțumit?”

8. Stahar a făcut niște ochi foarte mari și a spus, după un timp: “Nu, este cu neputință ca aici să fie lucru obișnuit și natural! În mod sigur e vorba de mai mult decât de orice forță a naturii, oricât de tainică ar fi! Aici e vorba de o voință divină atotputernică, iar tu, tinere, ori ești un înger adevărat, întrupat, ori ești unul dintre cei mai mari profeți ai lui Dumnezeu, ca Samuel sau Ilie!

9. Da, acum cred că ești un mesager al lui Dumnezeu, trimis din cer la noi, bieți oameni păcătoși, pentru a ne aduce iar pe calea cea bună, de la care ne-am abătut! 10. E adevărat, divinule mesager al Domnului, că istoria cu magicienii indieni pe care ți-am povestit-o a fost inventată de mine - dar după modelul unei alte istorii care mi-a fost relatată mie cândva. Am spus-o doar pentru a te verifica mai îndeaproape și mi-am dat seama că într-adevăr privirea ta pătrunde până în străfundul ființei și că voinței tale chiar și cele mai imposibile lucruri îi sunt cu putință.

11. Așa încât acum cred cu tărie că, în ciuda trupului tău frumos, ești un desăvârșit sol dumnezeiesc, iar inima mea e cuprinsă de o bucurie mare că mi-a fost dat și mie să trăiesc o dată ceea ce este descris în Carte și au trăit din când în când, în timpurile străvechi, cuvioșii Părinți!”

12. Îngerul: “Dar nu ai trăit acum pentru prima dată ceva ce au trăit și vechii Părinți! Acum treizeci de ani ai trăit ceva asemănător în Templu, iar urmarea a fost că Marele Preot de atunci a căzut, prin mâna ta, între altar și Sfânta Sfintelor! De ce atunci nu ai crezut în minunea care era evidentă și de ce ai înfăptuit acel act de o cumplită cruzime tocmai față de un Mare Preot?”

13. Stahar: “Iubitule, atotputernicule mesager al Domnului, nu-mi aminti de o vreme în care cu siguranță că am văzut lumina zilei numai datorită unui blestem și de o faptă pe care după aceea am regretat-o de multe mii de ori! Dar atunci nici mintea, și nici inima mea nu m-au putut sfătui altfel!

14. În secret mă inițiasem în filosofia grecilor și știam de ce eram om. Platon și Socrate, precum și Aristotel, îmi erau de mii de ori mai dragi decât toți profeții mei obscuri și deosebit de mistici, pe care până în ceasul acesta nu i-am înțeles și cred că nu îi voi înțelege niciodată, pentru că de fapt nu sunt de înțeles - mai ales «Cântarea Cântărilor» a lui Solomon, care pare mai curând a unui smintit decât a unui înțelept. De aceea eram de-a dreptul furios împotriva a tot ceea ce era într-o cât de mică contradicție cu rațiunea pură euclidiană, datorită căreia am devenit de fapt maestru în calcule.

15. Prietene celest și atotputernic! Dacă cineva îmi spune: 2 și cu 2 fac 4, iar ziua are lumină și noaptea întuneric, atunci a vorbit întru totul adevărat, iar eu îl voi strânge la piept ca prieten. Dar dacă vine unul și îmi spune în față și susține cu încăpățânare că 2 și cu 2 fac 5 și că ziua este întuneric, iar noaptea lumină, pe un asemenea bou îl omor cu o singură lovitură; pentru că un asemenea ucigaș al spiritului este mult mai rău decât orice hoț sau bandit sau criminal!

16. Și iată cum s-au petrecut lucrurile atunci în Templu! Deja începuseră să susțină cele mai mari prostii și se instituiseră pedepse pentru cei care ar fi îndrăznit să contrazică în vreun fel înțelepciunea lui Solomon, oricât de obscură și de tâmpită ar fi fost!

17. Marele Preot despre care vorbim era un adevărat adept al lui Solomon și se ținea strict de învățăturile celei mai mistice înțelepciuni; începuse chiar să predice despre o lumină mare care va apărea în lume. Aceasta, spunea el, va lumina tot întunericul nopții atât de puternic, încât chiar cele mai întunecate găuri de sub pământ vor fi mai luminoase decât soarele celei mai luminoase amiezi; iar ziua lumii se va transforma într-o noapte adâncă, iar întunericul zilei va fi atât de mare, încât vor muri oameni și animale din cauza lui. Spunea că lumina nopții ar fi deja în lume și ar lumina deja întunericul nopții, așa încât chiar și cei născuți orbi puteau vedea ca cei văzători în miezul zilei!

18. Ce ți-am spus acum este doar un început care, de la ALPHA la OMEGA (prima și ultima literă ale alfabetului grecesc) este bineînțeles minciună, pentru că până în ziua de astăzi nu am văzut în treizeci de ani altă lumină a nopții în afară de luna plină - în afară de fenomenul luminos prelungit de aseară, care foarte bine ar fi putut să nu se producă, scutindu-ne de multă nenorocire. Nimeni nu avea voie să-l întrebe ce trebuie să se înțeleagă prin ceea ce spunea el, dar cerea credință deplină.

19. Asta aș mai fi suportat, în numele lui Iehova, pentru că, pe lângă un car de prostie, un strop nu mai contează; oricum în sinea ta poți gândi curat și adevărat; dar apoi a început să spună: «7 va deveni l, iar 666 va deveni 111, și 777 și 1/2 și 1/3 și 1/4. Cine știe să socotească, să socotească acum altfel; pentru că cele vechi vor fi acum judecate și condamnate.»

20. Asemenea inepții și altele asemănătoare ne-au trezit, mie și câtorva discipoli ai lui Euclid, îngrijorarea, teama și mânia; am conspirat împotriva lui și, prin câteva pietre bine țintite am pus capăt jignitoarei prostii!

21. Dar n-am avut un câștig prea mare, deoarece urmașii celui ucis au fost de sute de ori mai răi. Așa încât tovarășii mei și cu mine nu prea mai aveam zile bune în Templu; iar eu, după ce am stat și am chibzuit, am devenit un mare ipocrit, atât de ipocrit încât în curând m-au ales mai-marele lor, cu toate drepturile unui Mare Preot. În această calitate n-am lăsat să-mi scape nimic și am făcut pe rigurosul; dar în interiorul meu eram bun și bine dispus. Acum știi și motivul pentru care a fost ucis Zaharia! Care e părerea ta?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 153 - Rafael dă explicații în legătură cu profețiile privitoare la Mesia
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 03:04 View PostDownload Post

Capitolul 153
Rafael dă explicații în legătură cu profețiile privitoare la Mesia


1. Rafael: “Dar totul avea un sens spiritual, nu unul material! Se referea la Mesia, care în vremea aceea trebuia să vină în lume și pe care Îl preziseseră deja toți profeții, ba chiar și Adam și Enoch, precum și Kenan în entuziasmul său!

2. A sosit timpul acum în care toate profețiile s-au împlinit! Zaharia a fost ultimul profet care a prezis într-un mod spiritual sosirea Celui Făgăduit, iar voi i-ați ucis din acest motiv trupul de carne și ați pecetluit astfel din nou pactul cu iadul, pe care îl încheiase Cain în lupta sa cu Abel cel cucernic, în numele omenirii oarbe, proaste și rele.

3. Dar nu i se poate pune prea mult la socoteală omenirii oarbe și proaste că, în orbirea ei, păcătuiește prin tot felul de fapte barbare, și nici tu nu poți fi judecat foarte aspru pentru Zaharia, cu atât mai puțin cu cât ți-ai regretat nelegiuirea de atâtea ori, ceea ce ți s-a luat în considerare ca un lucru bun; dar mă întreb ce ai face tu, și ce ar face cei cincizeci de tovarăși ai tăi, dacă v-ați afla în fața lui Mesia, care deja de treizeci de ani umblă și propovăduiește pe această lume printre evrei?! I-ai da cinstirea cuvenită și L-ai recunoaște în inima ta drept ceea ce este?”

4. Stahar: “Prietene atotputernic, asta iarăși este o întrebare în care poți să-ți rupi și gâtul, și picioarele! Cine este acel mistic Mesia proorocit? Unde este El? Ce vrea și care sunt învățăturile Lui? Înainte de a ști asta nu se poate da, pentru numele lui Iehova, un răspuns precis!”

5. Rafael: “El este așa cum L-a cântat David când a spus: «Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra împăratul slavei. Cine este acesta, împăratul slavei? Domnul puterilor, Iehova Savaot!» (Psalmul 23,9-10). Iată ce mărturisește el despre Mesia, care acum s-a întrupat asemenea nouă și se află - sfânt, sfânt, sfânt - în lumea aceasta!

6. Iar dacă David spune limpede aceste lucruri despre El, întrebările tale și-au aflat răspunsul și tu știi ce e cu Mesia; dar acum vreau și eu un răspuns precis la întrebarea pe care ți-am pus-o!”

7. Stahar: “Dacă așa stau lucrurile, și eu unul nu mă voi îndoi de asta, atunci te întreb: ce facem atunci cu Moise, care spune foarte clar și categoric: «Pe Iehova nici un om nu Îl poate privi fără să își piardă viața!»? Și, în același timp, găsim la Moise o interdicție a lui Iehova, după care nimeni nu are voie vreodată să și-L închipuie pe Dumnezeu sub vreun chip, oricât de sublim ar fi acesta! Tu însă spui că, după vorbele lui David, Mesia se preumblă acum ca om, deci având o formă precisă?! Și atunci cum este cu interdicția lui Dumnezeu, transmisă prin Moise; ce se va întâmpla cu ea? Unul dintre ei trebuie renegat, fie Moise, fie Mesia al tău, căci amândoi, atât Moise, cât și David, nu pot avea dreptate!”

8. Rafael: “Nici Moise, și nici David! Pentru că amândoi propovăduiesc oamenilor dreptatea, binele și adevărul! Moise nu a spus că Dumnezeu nu va veni cândva ca om printre oameni; el a interzis doar să I se facă lui Dumnezeu chip cioplit, în felul vițelului de aur. Așadar Iehova i-a spus lui Moise că nimeni nu-L va putea vedea ca Dumnezeu sau ca spirit; dar imediat după aceea Iehova i-a spus totuși lui Moise: «Ai grijă - tu însă rămâi în spatele stâncii!», și Moise a văzut spatele lui Iehova.

9. Dar ce înseamnă asta? Spatele lui Iehova, pe care l-a văzut Moise, semnifică tocmai latura omenesc-trupească a Acestuia, prin care voia să se arate cândva oamenilor, ca Omul cel mai desăvârșit! Și, dacă așa stau lucrurile, cum să fie renegat Moise, dacă este acceptată mărturia lui David?

10. Dar voi deja de treizeci de ani ați dat la o parte vechiul chivot al legii, pentru că dispăruseră coloana de foc și norul de fum, și l-ați înlocuit cu unul nou, material! Dar și asta este, fără ca voi să înțelegeți, o mărturie a acestor timpuri și arată că Iehova nu mai plutește ca unic spirit sublim deasupra întregii materii, cum a plutit pe deasupra apelor nopții, ci El însuși a părăsit acest loc din care doar cu greu se putea face cunoscut celorlalți copii ca Tată și Creator, prin gura văzătorilor. De aceea El însuși a pătruns în trupul unui om, iar acum îi învață pe oameni și stă de vorbă cu copiii Săi!

11. Nu vezi aici și noul chivot al noii legi, pentru care cel vechi și mort este un simbol de avertizare? Dar spiritul lui Iehova, care cândva plutea deasupra vechiului chivot, a fost pus de Iehova însuși, acum treizeci de ani, în Omul-Dumnezeu, și Acesta se află acum în această lume și îi învață El însuși pe oameni să-L recunoască!

12. Iar dacă lucrurile stau așa, mai poți spune că, pentru a accepta aceste lucruri, trebuie renegat fie Moise, fie David?

13. De asemenea mai stă scris: «Dar în acele timpuri cerurile vor sta larg deschise, iar îngerii vor urca și vor coborî la oamenii cei cu bunăvoință și le vor aduce mărturie despre cuvântul veșnic întrupat, care este Dumnezeu însuși!» Tocmai asta se petrece sub ochii și lângă urechile tale! Cum mai poți cere și alte mărturii?! Sau încă mai crezi că sunt doar un om?”

14. Stahar căzu pe gânduri din cauza cuvintelor îngerului și, în cele din urmă, spuse: “Mm, încep să am un sentiment ciudat! Cred că ai întru totul dreptate și adevărul strălucește din fiecare cuvânt al gurii tale celeste. Eu am revenit la calea cea bună; dar acum trebuie îndreptați și tovarășii mei, și apoi să vedem unde ne putem întâlni cu marele Mesia, ca să-L ascultăm pe El însuși!”

15. Rafael: “Du-te și spune-le fraților tăi, ca să creadă și ei și să fie mântuiți; apoi veniți să aflați unde Îl veți vedea pe Cel mai Sfânt și unde îi veți vorbi!”

16. Stahar s-a dus imediat la tovarășii săi care aveau încă mintea întunecată.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 154 - Stahar îi aduce pe tovarășii săi pe calea cea bună
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 03:09 View PostDownload Post

Capitolul 154
Stahar îi aduce pe tovarășii săi pe calea cea bună


1. Majoritatea tovarășilor lui Stahar erau pe malul mării, ceilalți se plimbau prin curte. Stahar însă i-a chemat pe toți pe mal și le-a spus: “Prieteni! L-ați auzit vorbind pe acel tânăr și ați văzut ce poate face?”

2. Ei au răspuns: “Am văzut câte ceva, dar nu totul; pentru că prea ni s-a părut o treabă pusă la cale de guvernatorul roman, ca să ne atragă în plasa lui, și ne-am spus în sinea noastră: cu cât ești mai departe de arc, cu atât mai greu te atinge săgeata! De pierdut oricum am pierdut tot ce aveam, nu mai suntem decât niște cerșetori! Orașul încă mai arde! Ce să facem? Romanii știu ce putere avem asupra poporului; fără favorurile noastre greu de cucerit, regimentul lor din Asia îi costă cam scump! O, un roman ca Cyrenius, căruia îi stau la dispoziție toate bogățiile din toate cele trei părți ale lumii, poate orice!

3. Dă-mi și mie mult aur și argint, și voi deveni și eu făcător de minuni, poate nu unul ca acel băiat vrăjitor - dar voi înfăptui minuni din cele mai uimitoare.”

4. Stahar: “Prietene, ești smintit dacă vorbești așa și nici măcar nu ești în stare să faci deosebirea dintre o minune adevărată și una falsă! M-am folosit deja de toate argumentele și obiecțiile posibile, dar cu toată opoziția mea a trebuit să mă recunosc învins când băiatul acela a început să-mi dezvăluie gândurile mele cele mai intime! Abia atunci mi-am dat seama de marea și vechea mea greșeală și vin acum la voi pentru a vă spune ce am văzut și ce am auzit!

5. Băiatul este negreșit un înger al lui Dumnezeu, și el a mărturisit că Mesia cel făgăduit este deja în această lume, că îi face pe orbi să vadă și pe surzi să audă și să înțeleagă, și că ar fi chiar posibil să Îl vedem și să Îl auzim aici.

6. Eu cred acum totul, și veți crede și voi! Căci eu sigur nu sunt unul care acceptă și crede ceva prea ușor; trebuie să fiu convins până la ultimul detaliu de un lucru înainte de a-l accepta; dar dacă odată am căpătat o convingere, aceasta va fi neclintită ca o stâncă de granit și nimeni nu mi-o mai poate zdruncina!

7. Și, pentru că așa stau lucrurile cu mine, mă puteți crede fără să mai stați pe gânduri! Pentru că voi toți împreună nu puteți avea împotriva acestei chestiuni îndoieli mai mari decât am avut eu; dar toate obiecțiile mele s-au dovedit a fi false! Și, pentru că până la urmă am înțeles și am acceptat cauza lui Mesia așa cum accept că 1 plus 1 fac 2, ați putea să mă credeți și voi!”

8. Tovarășii lui Stahar au spus: “Foarte bine; întrebarea este ce să credem?”

9. Stahar: “Dar voi sunteți surzi?! Nu v-am spus că tânărul acela este cu adevărat un înger al lui Dumnezeu, că Mesia este în lume și că noi înșine Îl vom vedea și Îl vom auzi în curând?! Asta trebuie să credeți și nimic altceva!”

10. Ei au răspuns: “Foarte bine! Dacă tu crezi și ești chiar convins matematic de aceste lucruri, atunci noi nu ne putem îndoi; dar, în cazul acestor apariții noi, nemaiîntâlnite, trebuie să ne gândim mereu că întotdeauna înotătorii cei mai buni se îneacă cel mai ușor, cățărătorii cei mai cutezători se prăbușesc de pe stânci și credincioșii cei mai dârji sunt cei care încep să se îndoiască înaintea acelora care nu au înțeles atât de repede și nu au manifestat de la o clipă la alta o credință prea adâncă!

11. Tu, după cum bine știm, niciodată nu ai crezut ușor și de aceea credem vorbele tale; dar puțină reținere și precauție nu strică niciodată. Doar știm din Scriptură cum câte un profet făcător de minuni către sfârșitul vieții a devenit un om slab, simplu! Doar pe urmă s-a văzut ce hram purta un astfel de profet. Trebuie să luăm în considerare și asta.”

12. Stahar: “Iau totul pe răspunderea mea. Sigur că știu că nu ne putem arăta astfel în Templu, dar vom ști să ne apărăm de el! Spre exterior rămânem - cu măsură, însă - ceea ce am fost și îi plătim tributul stabilit; dar interiorul nostru trebuie să se schimbe radical, iar cu timpul vom iniția și poporul în lucruri mai bune.

13. Acum, dacă ne unește același spirit și aceeași credință, să mergem cu toții acolo unde stau guvernatorul și băiatul; acolo ni se va da mai multă lumină!”

14. Tovarășii lui au fost de acord și s-au îndreptat cu toții spre Cyrenius, unde Stahar a spus: “Iată-ne, am venit și îți stăm cu toții la dispoziție; vom face și vom fi ceea ce vrei tu și nimeni nu ne va mai întoarce vreodată împotriva ta! Iar minunatul și atotputernicul sol al lui Dumnezeu să-i întărească pe acești frați ai mei în credința lor în ceea ce și eu am crezut cu greu la început!”

15. Cyrenius: “Iată că noi, romanii, nu suntem niște judecători atât de neînduplecați cum ați crezut multă vreme; dar vrem judecată dreaptă și adevăr neștirbit! Cine îndeplinește aceste cerințe este prietenul nostru, primește cetățenia romană, și nici un alt tribunal în afară de cel roman nu mai are voie să-l judece vreodată.

16. Așadar, prima favoare pe care v-o fac este că voi da fiecăruia dintre voi câte un act de cetățenie romană! Sunteți, împreună cu mai-marele vostru, cincizeci; vi se vor aduce imediat actele! Odată ce le veți avea pe acestea, se va vedea ce se mai poate face pentru voi!”

17. Aici Cyrenius le-a poruncit slujitorilor săi să aducă cincizeci de suluri bune de pergament. Slujitorii au alergat la sacii cu bagajele acestuia și au adus repede sulurile cerute. Când acestea s-au aflat pe masă, Stahar l-a întrebat pe Cyrenius: “Mărite stăpâne, probabil că va trebui mai întâi să-ți facem cunoscute numele noastre?”

18. Cyrenius a spus, arătând spre înger: “Iată, acesta este scribul meu cel rapid, dar el știe de mult ce are de făcut și vă cunoaște și numele; va scrie documentele în fața voastră!” Apoi Cyrenius îl invită pe Rafael să facă ce are de făcut.

19. Rafael s-a dus repede lângă masa pe care erau cele cincizeci de suluri, le-a întins cât a putut de bine, a luat apoi o unealtă de scris umplută cu negreală, a trecut-o într-o clipită peste toate cele cincizeci de suluri și i-a spus apoi lui Cyrenius: “Iată, prietene, ai aici documentele cerute, în limba romanilor, în greacă și în ebraică; le poți da celor în cauză!”

20. Când Cyrenius a început să împartă hârtiile, toți cei cincizeci au fost cuprinși de groază, pentru că această minune era pentru ei prea mare, și toți au început să priceapă, tremurând, că acum se aflau în preajma lui Dumnezeu. I-au mulțumit lui Cyrenius pentru această dublă favoare; dar nici unul nu a cutezat să vorbească sau să întrebe ceva.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 155 - Cuvântarea lui Hebram despre “noua lumin㔠eternă
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 03:12 View PostDownload Post

Capitolul 155
Cuvântarea lui Hebram despre “noua lumin㔠eternă


1. Dar asta au văzut și cei treizeci de farisei conduși de Hebram și de Risa, care s-au bucurat nespus de mult că Cyrenius a reușit să îi câștige și pe cei cincizeci ele îndărătnici pentru cauza cea bună.

2. Hebram s-a înfățișat înaintea mai-marelui Stahar și i-a spus: “Iată, noi suntem aici treizeci - asemenea celor pe care Templul i-a trimis în celelalte țări, să câștige păgâni pentru Templu - neplăcută treabă! Păgânii de peste tot le sunt evreilor conduși de Templu - așa cum sunt ei acum - cu două sute de ani înainte ca nivel cultural. Iar acum noi trebuie să-i orbim pe cei care văd și să-i stropim cu apa blestemată a Templului!? Asta nu merge, și nici altele nu merg! Astfel ne-a vorbit inima noastră înțelegătoare și de aceea am devenit cu toții romani, și mărturia noastră împotriva Templului îi va lumina pe mulți. Iar noi am mai primit o mărturie mare și sfântă, care dă o lumină mai mare decât o mie de sori la un loc, și aceasta este o lumină eternă, care le-a luminat îngerilor încă înainte de facerea lumii, acelor îngeri care erau flacără vie din flacăra dumnezeiască eternă, care se numește iubire.

3. Această lumină originară a oricărei lumini, această iubire eternă am găsit-o aici. Și voi ați găsit-o în mare măsură, și o veți găsi tot mai mult.

4. Iar bucuria noastră este nespus de mare, căci aici ați găsit și voi ceea ce am găsit noi. Sigur că v-a costat traiul prosper pe care îl aveați; focul a înghițit și încă mai mistuie tot avutul vostru. Ați ajuns și voi, la fel ca și noi, la nimic! Dar, dintotdeauna, asta a fost voia lui Dumnezeu: ca noi, oamenii, atunci când vrem cu adevărat să ne apropiem de Dumnezeu și purtăm în inima noastră o dorință adevărată ca Dumnezeu să aibă grijă de noi în toate, din mare dragoste și dintr-o încredere neclintită să întoarcem spatele întregii lumi și să pierdem până la ultimul atom tot ce ne-a fost mai drag și mai scump, ca lucru lumesc, pe lumea asta. Abia atunci Dumnezeu, Domnul și Tatăl, ne va primi pe noi, cei părăsiți și disprețuiți, drept copii ai Săi, și va avea grijă de noi întru totul și pentru toată veșnicia.

5. Dar, odată ce Dumnezeu are grijă de noi, începem să ne dăm seama cât de rău ne-a îngrijit lumea.

6. La ce îi folosesc omului toate comorile pământului, dacă nu le poate lua cu el atunci când trebuie să plece de aici pentru veșnicie?! Le va putea lua oare cu el? Comorile lui Dumnezeu însă, pe care El le-a creat prin Spiritul Său pentru sufletul și spiritul nostru, le luăm cu noi pe lumea cealaltă, și ele ne vor fi totul: hrană, băutură, locuință, îmbrăcăminte și desăvârșita viață veșnică plină de limpezime, de lumină și de cea mai înaltă desfătare!

7. De aceea, să nu vă pară rău de ceea ce ați pierdut de ieri până în ceasul acesta. Căci Domnul a avut grijă de voi chiar și când voi nu Îl recunoșteați ca acum. Dragostea voastră pentru El să-i aducă această jertfă cu plăcere, căci El vă va despăgubi înmiit întru spirit pentru ceea ce ați pierdut din punct de vedere material!”

8. Stahar a spus: “Îți mulțumesc, în numele tuturor acestor tovarăși și frați credincioși ai mei, pentru această mângâiere. Privește acolo, pe masă, grămada de argint masiv pe care ne-a creat-o îngerul din nimic! Prin el, am fi despăgubiți deja într-o oarecare măsură, dar nici eu, nici ceilalți, nu punem prea mare preț pe această despăgubire. Pentru că ceea ce am fost nu vom mai fi niciodată, căci, după cum bănuiesc, înțeleptul guvernator va da alte dispoziții în ceea ce ne privește. Credem că vom fi îngrijiți într-atât încât să nu murim de foame și să ne putem acoperi trupul la nevoie; toate celelalte nu ne mai interesează! Și aceste două sute de livre de argint le vom lăsa gazdei noastre, Marcu, ca o parte din plata pentru mâncarea și băutura pe care ni le-a dat și pe care ni le va mai da.

9. Un singur lucru mai vrem să aflăm aici: dacă Mesia cel de mult făgăduit și sosit în lume se află pe undeva prin apropiere! Pentru noi ar fi acum cel mai mare câștig dacă L-am vedea sau chiar dacă am auzi un cuvânt de-al Său! 10. Intre noi fie vorba, noi avem deja o mică bănuială în privința cuiva, despre care am auzit lucruri incredibile, care însă acum, după ce am văzut faptele îngerului, nu ni se mai par de necrezut!

11. Ei bine, acest om, de fapt Dumnezeu însuși în haină omenească, ni se pare a fi nazarineanul acela numit Iisus, despre care în popor s-au răspândit dintr-o dată, în diferite locuri, cele mai ciudate zvonuri, care ne-au pus de mult în încurcătură în fața poporului atunci când acesta ne-a cerut lămuriri în legătură cu ceea ce spunea că văzuse cu proprii ochi și auzise cu propriile urechi.

12. Guvernatorul general însuși mi-a pus o întrebare încuietoare în legătură cu aceasta și m-au trecut toți fiorii când i-am răspuns la ea! Așa încât, acum am bănuiala că acest minunat Iisus din Nazaret este Mesia despre care ne spune îngerul că ar fi venit acum pe pământ. Și poate că acest Mesia este chiar unul dintre cei prezenți aici, care însă nu vrea să ni se dezvăluie, în marea Lui înțelepciune, până când nu vom fi ceva mai demni de El decât suntem acum.

13. De aceea, părerea mea, pe care vreau să v-o spun foarte deschis, este următoarea: dacă lucrurile stau așa, vom întoarce spatele pentru totdeauna Templului și lucrurilor sale «sacre», lipsite de valoare, și vom trece, până la ultima fibră a ființei noastre, de partea lui Mesia al evreilor! Voi ce părere aveți?”

14. Ceilalți au răspuns într-un glas: “Sigur, nu avem nimic de obiectat! Ceea ce vei face tu, ca mai-marele nostru, vom face și noi; pentru că esența Templului o cunoaștem și noi, și știm că între zidurile sale nu mai poți găsi mântuirea, pentru că acolo nu mai există adevărul, iubirea și devoțiunea, ci numai setea de putere, trufia, mânia, răzbunarea, minciuna de tot felul, îmbuibarea, desfrâul, corupția și destrăbălarea! Acestea domnesc acum în Templu! Ce mântuire poate să vină de la un asemenea așezământ? Blestem și pieire, da, oricât de mult dorim. Dar de mântuire în veci nu mai poate fi vorba!

15. Noi am cugetat adânc în timp ce tu ne vorbeai și, împreună cu tine, vom întoarce spatele Templului pentru vecie, și asta pe bună dreptate. Mai întâi am cumpănit totul în profunzime; căci nu acceptăm cu naivitate ceva nou.

16. Acum, că ne-am convins pe deplin de adevăr, nu mai putem să nu privim acest adevăr, care a venit din cer, drept ceea ce este - cu atât mai mult cu cât timpul, împrejurările și mai-marii Romei ne sunt mai favorabili decât am fi putut spera vreodată!

17. Acum ardem de nerăbdare să-l cunoaștem pe Mesia, care cu siguranță este din Nazaret! Oare nu este el acela care poartă o cămașă trandafirie și pe deasupra acesteia o haină grecească albastră, de Merinos, și care are, cred, cel mai strălucitor păr pe care l-am văzut vreodată la un bărbat?”

18. Stahar a spus: “Da, s-ar putea să aveți dreptate; și eu sunt de multă vreme cu ochii pe el! Și am văzut cum atât Cyrenius, cât și îngerul își întorceau mereu privirea spre el în timp ce vorbeau și Îl întrebau astfel dacă ceea ce spuneau și făceau era bine!

19. Și toți ceilalți îi arată un fel de respect tainic, care totuși nu a scăpat ochiului meu! Dacă nu este cumva un prinț imperial din Roma, aș fi gata să jur că el, și nu altul, este Mesia!”

20. Ceilalți: “Ah, niciodată un roman nu va avea o asemenea podoabă de păr! Dar ce ni s-ar putea întâmpla dacă ne-am duce la el și l-am întreba de una și de alta?”

21. Stahar: “Mai bine să ne adresăm mai întâi îngerului sau guvernatorului general; acum suntem cetățeni romani și avem tot dreptul să o facem.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 156 - Un fariseu vorbește despre responsabilitatea omului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 03:16 View PostDownload Post

Capitolul 156
Un fariseu vorbește despre responsabilitatea omului


1. Așadar, s-au îndreptat cu toții bine-dispuși spre Cyrenius și l-au întrebat ce s-ar putea face în această privință.

2. Iar Cyrenius le-a răspuns: “Ar fi mai potrivit să mai așteptați, dar în timpul acesta să vă apropiați cât mai mult de El în inimile voastre. Atunci va veni El însuși către voi și vă va spune cine este și ce aveți de făcut! Deocamdată pot să vă spun doar că sunteți pe calea cea bună, căci v-ați dat seama, din prezența noastră, că Omul-Dumnezeu trebuie să fie pe aici! Doar nu ne-am fi oprit aici timp de aproape trei zile pentru ceva mai puțin important!

3. Așadar, El este aici, de asta puteți fi siguri; dar apropiați-vă de El mai întâi în inimile voastre și urmăriți cu adevărat să vă lepădați de toate vechile voastre obiceiuri și păcate, și atunci va veni El la voi și vă va aduce îndrumarea divină privitoare la ce aveți de făcut în viitor!

4. Într-adevăr, Acela este Cel despre care voi credeți că este El! Priviți-L și spuneți-vă în sinea voastră: acesta este Iehova însuși, ca om printre oameni! Acesta este Cel care a creat cerul și pământul, și toate cele care sunt în și pe acestea!

5. Eu vă spun: El este, în spirit, cauza primordială a întregii existențe și a întregii vieți! În puterea insondabilă a voinței Sale stă tot infinitul, întreaga putere a îngerilor nu este altceva decât o suflare ușoară a gurii Sale, și toată lumina din El izvorăște!

6. Gândiți-vă că Acesta este, în spirit, într-adevăr Acela care i-a dictat lui Moise, pe muntele Sinai, legile pentru poporul lui Israel. Dar acest popor L-a uitat și s-a dedat iar tuturor viciilor! Iar El a venit acum să-și înalțe iarăși El însuși poporul și să-l elibereze de toate relele sufletului.

7. De aceea poartă El o cămașă trandafirie, pentru a arăta cât de mult își iubește încă poporul. Dar, prin haina albastră, largă, arată că a venit și pentru noi, păgânii, pentru a face din noi copiii Săi. Haina cuprinde lumea întreagă, și din aceasta fac parte și toți păgânii.

8. Gândiți-vă la tot ce v-am spus și, în curând, veți simți în sinea voastră că nu v-am spus un neadevăr.”

9. Stahar și toți tovarășii săi i-au mulțumit lui Cyrenius pentru aceste lămuriri neașteptate și s-au retras plini de respect.

10. După ce au ajuns iarăși pe malul mării, Stahar le-a spus tovarășilor săi: “E totuși ciudat; după aceste lămuriri atât de deschise ale lui Cyrenius în legătură cu Mesia, simt că mă cuprinde un nemaiîntâlnit sentiment de bine! Începe să mă stăpânească senzația că ni se acordă protecție, ca și când nu ne-ar mai privi nimic din ceea ce se întâmplă în lume! În același timp însă, mă cuprinde un fel de stinghereală și de teamă în fața Stăpânului veșniciei. Pentru că, după toate câte le-am văzut și le-am auzit, nu mai putem contesta că ceea ce ne-a spus Cyrenius despre El este adevărat! O discuție cu El cred că va trezi în noi un simțământ cu totul nemaiîntâlnit! Abilitatea noastră în răsucirea vorbelor cu siguranță ne va părăsi în fața Lui!”

11. Unul din mijlocul celor cincizeci, foarte inimos, a spus atunci: “Da, da, ai vorbit foarte drept și adevărat. Cu toate acestea, eu gândesc astfel: noi nu avem nici o vină că suntem oameni, doar nu ne-am adus noi singuri pe lume! De asemenea, nu avem nici o vină pentru condițiile în care am trăit și prin care am devenit ceea ce am fost. Bătrânii noștri, educația noastră și nevoile de toate felurile pe care ni le-au trezit ne-au făcut ceea ce am fost.

12. Dacă am fi copiii unor țărani sărmani, am fi cu siguranță ceea ce au fost și părinții noștri. Dar lui Dumnezeu i-a plăcut să fim copiii unor oameni foarte bogați și de vază. Aceștia ne-au dat să fim educați în Templu și apoi ne-au închinat cu totul Templului. Noi nu putem avea vreo vină pentru asta! Dacă am devenit ceea ce am fost, poate că am devenit așa și din voia Celui Atotputernic!

13. Că mai apoi ne-am permis să facem unele lucruri care - după lege - nu erau tocmai în ordine, asta sigur că e treaba noastră. Dar ori de câte ori mă gândesc la asta, îmi spun mereu: dacă bătrânii tăi te-ar fi făcut pescar, care și-ar fi câștigat cu greu strictul necesar pentru a supraviețui, probabil că n-ai fi făcut anumite lucruri pe care ți le-ai permis în belșugul în care ai trăit, pentru că te-a împins sângele îmbuibat! Așadar, și faptele noastre împotriva legii sunt în parte o urmare a împrejurărilor care au rezultat din nașterea și din educația noastră.

14. Dacă acum marele Mesia ar veni la noi, eu aș putea vorbi cu El oarecum fără nici o teamă și fără sfială. Pentru că eu nu pot fi mai puțin decât sunt și, cu siguranță, nici El nu este mai mult decât ceea ce este din eternitate în eternitate!

15. Spune-mi deschis: are un copac vreo vină că e smucit de furtună încoace și încolo?! Sau are marea vreo vină dacă vânturi zburdalnice îi tulbură oglinda netedă a apei și fac ca un val să-l înghită pe celălalt, la fel cum își înghite un animal răpitor prada?! Sau are vreo vină trestia când se îndoaie încoace și încolo în bătaia vântului?

16. Noi nu suntem o forță primordială și depindem de tot felul de forțe tainice care acționează asupra noastră. La ce-ți folosește voința fermă de a nu cădea niciodată, dacă un pod peste care trebuie să treci a putrezit între timp, fără știința ta, și se prăbușește tocmai când tu, fără nici o grijă, vrei să treci peste el?! Ce este viața, ce sprijin pe care să ne putem baza ne oferă?! Cine cunoaște fundamentele gândirii și ale voinței?! Viața, deopotrivă a oamenilor și a animalelor, se formează mereu în același fel, ca urmare a copulației animalice mute, lipsite de cele mai multe ori de orice urmă de gândire! Nici animalul, nici omul nu au habar cum se formează un nou organism viu ca urmare a copulației senzuale, consumată în tăcere. Chiar și numai trupul acestuia este atât de ingenios «construit», încât un mare înțelept l-ar putea studia o mie de ani pentru a-i pătrunde și recunoaște cât de cât toate părțile componente și toate legăturile dintre acestea! Și, chiar și atunci, el nu ar avea în față decât mașinăria. Dar unde este principiul vieții, cum acționează acesta în interiorul mașinăriei și cum se folosește de nenumăratele părți componente ale acesteia?

17. Noi știm acum preabine că suntem, că trăim, gândim și voim; de asemenea, observăm toate pornirile și impulsurile dinlăuntrul nostru. Dar cum iau ele naștere în interiorul nostru, cine le trezește la viață și unde se duc după ce le-am satisfăcut prin ceea ce ne-au silit să facem?

18. Iată, acestea sunt reflecții întemeiate, prin care pot fi scuzate în fața oricărui Dumnezeu, după rațiunea cea mai pură, patru cincimi din existența noastră. De aceea nici nu mă tem de vreun spirit și de vreun Dumnezeu! Rele n-am făcut niciodată, doar că am căutat din când în când plăcerea cu câte o tânără nurlie. Dar și atunci, doar firea mea a fost de vină! De ce a trebuit să-mi placă atât de mult nurii unei fete frumoase, feciorelnice? Am pus eu însumi în ființa mea o asemenea poftă nestăpânită? Eu nu știu nimic de asta! Cine oare mi-a dat sentimentul senzualității greu de satisfăcut? Cine este creatorul foamei și setei din mine? De ce trebuie să mănânc și să beau? Iată, toate acestea sunt determinate de forțe superioare, cărora noi nu ne putem opune, Ne putem nega pe noi înșine până la un punct, dar nici un milimetru dincolo de acesta! Și, dacă lucrurile stau așa, ce rațiune și ce înțelepciune mai pură mă poate târî în fața unei instanțe aspre din cauza poziției mele sociale și a faptelor mele? Una omenească - atât de luminată cât este și a mea - cu siguranță nu, și cu atât mai puțin una superioară și dumnezeiască! Și atunci, de ce să-mi fie teamă de un Dumnezeu?”

19. Stahar a spus: “Dar stă scris ca omul să se teamă de Dumnezeu, căci Dumnezeu este atotputernic, iar omul este lipsit de orice putere și nu se poate opune niciodată lui Dumnezeu și puterii acestuia!”

20. Celălalt: “Așa este! Să se teamă de Dumnezeu! Dar cuvintele acestea sunt numai pentru omul moral - nu pentru om în totalitatea sa, cu toate funcțiile sale vitale! Dar chiar și această teamă nu este altceva decât o teamă amestecată cu iubire, care trebuie să fie, pentru voința într-un anume sens liberă a omului moral, ceea ce este dragostea amestecată cu teamă a copiilor pentru părinții lor. Dar lasă un Dumnezeu să-ți dea o lege care să-ți interzică respirația sau digestia, sau bătăile pulsului, sau îmbătrânirea, sau creșterea părului ori a unghiilor, sau mirosul, gustul sau perceperea plăcerii, ori a durerii! Ce Dumnezeu cât de cât înțelept ar putea face asta?! Unde avem măsura după care s-ar putea stabili cu precizie unde începe punctul de vedere al omului, stabilit de acesta în mod pozitiv, în toate direcțiile gândirii, voinței și faptelor sale, liber, în absolutul său moral, de toate constrângerile forțelor sale vitale?!

21. Cine cunoaște firele prin care viața naturală este legată de cea spirituală, în sine complet liberă, și în ce măsură se poate mișca independent, nestingherită de aceste fire? Da, se vede preabine că fiecare om este liber într-o anumită privință; el poate merge unde vrea, poate să stea sau să șadă, poate privi cu ochii în ce direcție vrea, dar toate acestea se petrec în cadrul impus de limitele naturale!

22. De aceea, se impune întrebarea: unde a fost plasat în om punctul libertății morale între viața naturală necesară și viața spirituală liberă? Până nu cunoaștem acest lucru cu precizie, nu se poate vorbi nici de păcat, nici de virtute!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 157 - Floran filozofează despre Dumnezeu
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 03:19 View PostDownload Post

Capitolul 157
Floran filozofează despre Dumnezeu


1. Stahar: “Prietene, eu știu că ești un mare înțelept și că doar cu greu se pot găsi argumente împotriva spuselor tale, dar faptele stranii ale îngerului nu aveau cum să-ți scape! Le-a făcut el pentru ființa noastră naturală, sau doar pentru spiritul nostru?”

2. Cel care a vorbit înainte a spus: “Noi le-am văzut cu ochii noștri, dar cei din Ierusalim le-au văzut oare și ei? Nu! Putem noi, ca oameni raționali, să ne supărăm pe ei și să-i condamnăm la tot felul de pedepse pentru că nu le-au văzut cu ochii lor trupești, și deci nici nu pot crede, chiar dacă ar afla despre ele?!

3. Nouă ni s-a dat povara necesității credinței prin simțuri; fără ochi, am sta la fel ca și cei din Ierusalim. Spune-mi unde începe de fapt morala? Fă abstracție de ochi și de puterea lor de a vedea și stabilește apoi punctul de vedere moral absolut!”

4. Stahar: “Prietene, îmi dau seama că nu vom ajunge ușor la un punct de vedere comun! Trebuie să ne lămurească un spirit superior! Îl văd pe înger îndreptându-se spre noi; cu el trebuie să vorbești și sunt foarte curios să aflu la ce înțelegere veți ajunge!”

5. Vorbitorul lucid: “Dragă prietene! Nu-mi pasă de înger nici un pic mai mult decât de tine; voi vorbi cu el la fel cum vorbesc cu tine și Îl voi cruța cu atât mai puțin cu cât el este un spirit fericit și se bucură de desăvârșire, pe când noi trebuie încă să ne târâm ca niște viermi în praful nimicniciei, pe pământul tare și murdar! Adevărul este unul singur, același pentru un înger și pentru cel mai murdar zdrențăros de pe lume!”

6. Atunci a sosit îngerul și a spus: “Așadar, Floran, nu te temi de mine câtuși de puțin?”

7. Vorbitorul: “Dacă îmi cunoști numele, atunci cunoști și motivele pentru care nu mă pot teme de Dumnezeu, așa cum nu mă pot teme de tine, chiar dacă ai mai face o mie de minuni din cele mai mari! Și eu îmi pot imagina o mie de minuni, dar nu le pot face; și ce-i cu asta?! Dacă le-aș putea face, cu siguranță că ale tale nu mi s-ar mai părea așa grozave! Dar eu mă mulțumesc cu privitul – să fac minuni nu e treaba mea! Sau trebuie să fiu trist că nu strălucesc ca soarele la amiază, sau că nu pot zbura ca o pasăre?! Sunt mulțumit cu ce știu, cu ce sunt, cu ce pot, și de mai mult nu am nevoie, cel puțin pe lumea aceasta!

8. Dar ceea ce știu, sunt și pot reprezintă un dar al lui Dumnezeu, iar eu Îi sunt recunoscător Creatorului pentru acest dar; de mai mult nu am nevoie și nici nu invidiez pe nimeni care are mai mult!

9. Ar trebui să mă tem oare de tine pentru că puterea ta este infinit mai mare decât a mea? O, câtuși de puțin! Dacă ai fi mai prost decât mine, atunci ori nu ai avea putere, ori ai fi o brută, iar eu m-aș putea opune ție tot atât cât mă pot opune cu mintea mea puterii unei furtuni. Dar tu ești cu atât mai înțelept decât mine, cu cât ești mai puternic, iar acest lucru îmi dă încredere că nu vei abuza de puterea ta, mai ales că nu ți-am făcut niciodată vreun rău și nici nu am dorit așa ceva! Iar dacă ai vrea să faci o glumă cu mine, nu m-aș supăra pe tine pentru atât, dar nici nu te-aș lăuda ca pe un leu, care este recunoscut pentru înțelepciunea lui. Dumnezeu însă este infinit mai înțelept și mai puternic decât tine, de aceea mă tem de El chiar mai puțin decât de tine!”

10. Atunci îngerul a spus: “Dar tu nu știi că Dumnezeu te poate nimici pentru veșnicie, sau că poate arunca asupra ta o urgie veșnică dacă Îi încâlci Legea?! Nici în privința aceasta nu te temi de Dumnezeu?!”

11. Floran: “Deși nu doresc câtuși de puțin să spun ceva rău despre înțelepciunea ta, trebuie să-ți mărturisesc deschis că întrebarea pe care tocmai mi-ai pus-o nu face o cinste prea divină înțelepciunii tale! Să mă îndoiesc de faptul că Dumnezeu, Ființa atotputernică, mă poate nimici ar fi o prostie chiar mai mare decât referirea ta aproape neroadă la nulitatea mea subiectivă și obiectivă. Ce s-ar întâmpla dacă aș deveni iarăși nimic, la fel cum am fost și înaintea acestei existențe?! Nimicul este nimic, nu are nevoie de nimic și veșnic este lipsit de orice grijă! Așa încât să vină nimicirea veșnică a nimicului care sunt oricum și te asigur de pe acum că nu te voi chema pentru asta niciodată în fața vreunui judecător! Dar dacă lui Dumnezeu, care este fără nici o îndoială ființa cea mai înțeleaptă, i-ar face plăcere să mă chinuie și să mă tortureze veșnic, atunci nici înțelepciunea Lui nu ar fi cine știe ce; pentru că o asemenea dorință cu greu ai putea-o întâlni chiar și la un tigru sau la un tiran.

12. Dar istoria nu ne dă nici un exemplu al vreunui tiran care să fi fost înțelept; și ce ați putea, tu și Dumnezeul tău, să-mi replicați, dacă eu v-aș dovedi că sunteți cât se poate de lipsiți de înțelepciune?! Dar asta nu poate spune niciodată cineva care a aruncat măcar o dată o privire în alcătuirea cât se poate de înțeleaptă a oricărei creaturi! Așadar, Dumnezeu nu este numai cât se poate de înțelept, ci este și cât se poate de bun!

13. Fiind atât de desăvârșit, este cu neputință să fi destinat vreo creatură unui chin veșnic! A, să purifici o ființă prin tot felul de experiențe amare și dureroase, aici sau pe lumea cealaltă, este cu totul altceva – pentru că omul este o lucrare dumnezeiască, ce trebuie să se desăvârșească în sfera morală conform ordinii înțelepte a lui Dumnezeu, pentru a deveni ceea ce a fost destinat de Creatorul său să devină!

14. Chiar și aceste scurte momente dureroase - destinate purificării - Dumnezeu doar le admite, nu le creează special pentru a chinui un om pentru propria Lui plăcere; și le admite doar pentru a-l face pe om să revină la ordine, facilitându-i astfel evoluția de sine. Dar niciodată nu voi putea vedea o pedeapsă dictatorială în această măsură de prevedere divină, din care iradiază doar iubire și cea mai mare bunăvoință!

15. Nu-I poți aduce lui Dumnezeu o ocară mai mare decât vorbindu-mi despre El ca despre un tiran veșnic! Cred că m-ai înțeles!

16. Eu nu pot decât să-L iubesc pe Dumnezeu mai presus de orice și să-L divinizez ca pe cea mai bună, sfântă și înțeleaptă ființă. Dar să mă tem de El - niciodată!”

17. Aici, îngerul l-a bătut pe Floran pe umăr și i-a spus, zâmbind: “Foarte bine te-ai descurcat și să nu crezi cumva că vreau să mă cert cu tine; ai dreptate și tu, așa cum și eu am! Prin întrebările mele am vrut doar să-ți dau ocazia să-ți arăți convingerile în fața fraților tăi, mai deschis decât ai făcut-o vreodată, și îți spun că acum ești pregătit să-L întâlnești pe Domnul! Urmează-mă, eu însumi te voi conduce la El!”

18. Iar Floran a spus: “Este așadar adevărat că acum se împlinește vechea profeție?”

19. Iar îngerul i-a răspuns: “Da! Este adevărul adevărat, iar eu sunt dovada sa cea mai grăitoare. De aceea, urmează-mă, deocamdată numai tu singur!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 158 - Despre trufie și smerenie
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 03:22 View PostDownload Post

Capitolul 158
Despre trufie și smerenie


1. Floran a spus: “Dar de ce Stahar, mai-marele nostru, și tovarășii mei nu pot veni? Sunt ei mai puțin oameni decât mine? În acest caz, du-te singur! Dacă frații mei nu merită să Îi fie înfățișați Stăpânului veșniciei, eu merit mult mai puțin, pentru că, după știința mea, ei sunt mai buni decât mine!

2. Ține minte, îngerule, dacă poți ține minte ceva, că sunt un dușman al oricărei favorizări a persoanei mele! Da, îmi place să mă bucur de privilegiile fraților mei, dar eu doresc să fiu întotdeauna cel mai neînsemnat dintre ei! Eu îi iubesc cu adevărat pe oameni și, atunci când iubești pe cineva, îi lași cu plăcere toate avantajele și toate privilegiile, rămânând, cu toate acestea, foarte fericit! Întreabă-i pe frații mei dacă am gândit vreodată altfel sau dacă faptele mele contrazic aceste vorbe! Și acum vrei să accept un privilegiu în fața fraților mei, pentru prima dată în viața mea?! Nu, nu, de o mie de ori nu! O mie de legiuni de spirite ale puterii, identice cu tine, și zece Iehova atotputernici nu vor reuși niciodată să-mi schimbe concepția, atât timp cât gândirea și voința mea vor rămâne libere!

3. Vezi tu, atotputernice prieten, aceasta este o ordine de la care nu mă va abate nici o tentație, nici măcar aceea a o mie de ceruri deschise, și nici teama de tot atât de multe iaduri deschise!

4. Du-te deci singur la Domnul! De bunăvoie nu te voi urma niciodată! Ba chiar mă surprinde că tu, ca spirit atoateștiutor, nu mi-ai cunoscut convingerile înainte de a-mi oferi acest privilegiu. Faptele mele nu-mi vor contrazice vorbele! Știu că îmi poți duce trupul unde vrei, ai destulă putere pentru asta. Dar inima mea nu o vei putea duce niciodată, decât dacă - și știu că ai puterea să faci asta - îmi vei lua convingerile mele de acum și le vei înlocui cu altele! Dar atunci nu vei putea spune că mi-ai transformat eul de acum câtuși de puțin, ci doar că l-ai nimicit și ai pus altul în această mașinărie putredă și slabă!”

5. Atunci, îngerul a vorbit cu multă căldură și prietenie: “Dar, prietene și frate, cine ți-a spus că dacă, potrivit voinței Domnului, te duc mai întâi pe tine, care ești cei mai copt, la El, îți fac o favoare? Ai văzut vreodată ca într-un pom, oricât de nobilă i-ar fi esența, să se coacă toate fructele deodată? Și cui i-ar trece prin cap să considere drept privilegiată para care s-a copt mai întâi?! Sigur că ea va fi savurată înaintea celorlalte, care se coc ceva mai târziu, dar să fie considerată mai acătării decât cele care se coc mai târziu, de așa ceva niciodată nu a fost vorba la noi, în ceruri! Atunci și Moise ar trebui să fie mai acătării decât Domnul însuși, deoarece a venit cu aproape o mie de ani înaintea Lui! O, asta nu îți conferă nici un privilegiu, ci dimpotrivă! Cine are un merit mai mare: cel care construiește un drum sau comandantul de oști (și apropiații acestuia) care și-a condus pe acel drum oastea mai departe?

6. Vezi deci, prietene, în cazul de față rațiunea ta nu te-a ajutat prea mult! Cunosc destul de bine îndărătnicia inimii tale, de aceea am supus-o unei probe și am găsit în străfundul acestei inimi - altminteri pline de bunătate - un sâmbure de trufie mascată, care a transformat adevărata smerenie într-un privilegiu al său și a plasat-o înaintea celorlalți, pentru a apărea totuși, într-o anumită privință, ca unic și inegalabil, căruia în această privință nimeni nu i se aseamănă! Și se pune atunci întrebarea cine este mai trufaș: cel care vrea să fie ultimul și cel mai mic între oameni, sau cel care vrea să fie primul și cel mai mare?

7. Nu cunoști povestea împăratului Alexandru din Macedonia și a acelui om neînsemnat, Diogene? Iată, acesta din urmă a trăit ani de-a rândul într-un butoi, pe care l-a instalat pe un mal nisipos și pe care l-a folosit ca locuință!

8. Într-o zi, marele erou și împărat l-a vizitat pe acest excentric care, în felul lui, nu avea egal. Alexandru s-a oprit în fața butoiului. Acest stoic îi plăcea, drept pentru care l-a întrebat: «Ce vrei să fac pentru tine?» Iar Diogene i-a răspuns rugător: “Să te dai la o parte din fața soarelui binefăcător, ale cărui raze mă încălzesc!»

9. Această netulburare stoică i-a plăcut lui Alexandru, care a spus: «Dacă nu aș fi deja Alexandru, aș prefera să fiu Diogene!»

10. Dar ce se ascunde în spatele acestor vorbe? Iată care este de fapt sensul lor: «Întreaga lume mă slăvește; dar câte lupte m-a costat acest lucru! El se bucură de o recunoaștere universală aproape mai mare decât a mea, ba o să devină chiar și nemuritor, și toată această faimă veșnică nu l-a costat decât un butoi vechi!»

11. Nu găsești că între trufia lui Alexandru și cea a lui Diogene nu era o deosebire prea mare?! Dimpotrivă, în felul său, Diogene era chiar mai trufaș decât Alexandru!

12. Este foarte bine să dorești să fii ultimul din dragoste adevărată și smerenie; dar dragostea adevărată și smerenia nu exclud ascultarea, mai ales față de Domnul cel preaînalt al cerului și al pământului. De aceea, dacă ai un cuget drept, acum fă ceea ce dorește Domnul, și atunci totul va fi așa cum trebuie, căci Domnul știe cel mai bine de ce dorește un anumit lucru!”

13. În sfârșit, Floran a răspuns: “Da, acum te voi urma, pentru că m-ai convins, ca un prieten, că greșeam în cugetul meu.” După aceea, Floran l-a urmat singur pe înger, care l-a adus la Mine.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 159 - Floran în fața Domnului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 03:24 View PostDownload Post

Capitolul 159
Floran în fața Domnului


1. Când au ajuns amândoi la Mine, îngerul a făcut o plecăciune până la pământ și a spus: “Doamne, iată aici un măr copt! Trupul său este la fel ca al tuturor oamenilor, dar spiritul său este puternic și plin de vigoare nealterată. Laudă și cinstire Ție, Doamne, pentru aceasta, acum și în vecii vecilor!”

2. Iar Eu am spus: “Bine, Rafael, asemenea fructe îmi sunt plăcute și le prețuiesc! Ce-i drept, s-a ridicat din scaunul lui Moise și al lui Aaron; dar și-a însușit și învățăturile lui Platon, Socrate, Pitagora și Aristotel, și de aceea nu este o trestie pe care o bate vântul încoace și încolo, ci un cedru bine înfipt în pământul Libanului, care știe să se opună furtunilor. El stă nemișcat și liniștit, și, când îl lovesc furtunile, nu se pleacă. Acest pom îl voi lăsa până la ridicarea noului Ierusalim; el să pună grinda și acoperișul casei Mele!

3. Acum, spune-Mi tu, Floran, te bucuri de Mine?”

4. Floran a răspuns: “Doamne al întregii vieți! Cum ar putea cineva să nu se bucure de Tine?! Dar eu sunt un om păcătos, iar sfințenia Ta îmi spune: «Pleacă de lângă mine! Și, iată, asta îmi strică bucuria! Aș vrea să stau în fața Ta fără păcat și să fiu demn de Tine; dar acest lucru nu este cu putință, căci am păcătuit, nu sunt decât un păcătos și mi-e rușine în fața sfințeniei Tale! De aceea, nu simt bucurie în inimă, ci o amară părere de rău, iar aceasta nu poate înveseli nici o inimă. Pe de altă parte, sunt destul de bărbat și am destulă minte ca să înțeleg că îmi vei ierta greșelile și că sunt un om alcătuit din multe elemente, care își va atinge desăvârșirea abia după ce aceste elemente se vor fi purificat prin fermentație, asemenea vinului tânăr care astfel se limpezește și devine un vin curat și gustos, care este pe placul tuturor.

5. Tu ești Stăpânul, iar omul este fructul luptei Tale veșnice pentru veșnicie; deci el însuși nu este nimic altceva decât o luptă cu victorii și înfrângeri, pentru ca odată să renască, din cenușa focului care l-a distrus, la o viață nouă, care în sine se va liniști, dar în afară va rămâne cu toate acestea o luptă veșnică și așa trebuie să fie!

6. De aceea, Doamne, nu-mi ierta păcatul, căci el a fost necesar pentru a declanșa în mine lupta pentru o nouă devenire ca om. Dar iartă-mi rușinea înfrângerilor mele frecvente, și atunci mă voi bucura de Tine, Doamne!”

7. M-am adresat atunci discipolilor: “Iată aici un om în al cărui suflet nu s-a cuibărit falsitatea! Pe omul acesta Îl iubesc demult!”

8. A vorbit atunci Simon Petru: “Doamne, pare să fie un al doilea Matael!”

9. Eu i-am răspuns: “Crezi că poți fi un înțelept doar în felul lui Matael? Iată, acest Floran este tocmai opusul lui Matael și, cu toate acestea, este la fel de înțelept ca Matael! Matael este un cunoscător al tainelor naturii și al limbilor bătrânilor. Floran însă este un cunoscător al întregii religii și al întregii înțelepciuni și deșteptăciuni a bătrânilor. De aceea e mai greu să vorbești cu el decât cu Matael. Dar acum, că l-am câștigat de partea noastră, va fi o unealtă de nădejde împotriva tuturor ereziilor, pe care le va distruge cu iscusință și cu mult succes fără să facă vreo minune. Și așa e mai bine pentru copiii lumii, pentru ca judecata care îi ține încătușați să nu pună și mai mult stăpânire pe sufletele lor! Pentru copiii de Sus, minunile sunt semne ale grației divine, dar nu și pentru copiii acestei lumi.

10. Deoarece voi - în inimile voastre - știți cine sunt, puteți rămâne liberi în sufletul vostru atunci când Mă vedeți făcând lucrările lui Dumnezeu pe acest pământ. Dar nu la fel stau lucrurile cu copiii acestei lumi, care sunt încătușați și nu mai au nici un gând liber, și cu atât mai puțin cugetul.

11. Dar dacă Foran se ocupă de ei cu înțelepciunea lui, razele cuvintelor sale vor cădea asupra lor, luminându-le treptele templului din inima lor; și, odată ce vor fi înăuntru, vor fi câștigați pe de-a-ntregul pentru toată eternitatea! Dar voi toți împreună nu sunteți încă nici pe departe atât de deștepți ca Floran singur!”

12. Floran nu a auzit toate acestea, pentru că le-am vorbit discipolilor doar prin inimă; de aceea, el M-a întrebat ce să facă.

13. Iar Eu am spus: “Du-te acum la frații tăi și spune-le că voi veni curând și la ei!”

14. Auzind aceasta, Floran nu a spus nici un cuvânt, ci a făcut doar o plecăciune, după care a alergat spre frații săi.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 16 of 25  [ 250 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 15, 16, 17 ... 23, 24, 25  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !