Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 13:27
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 16, 17, 18 ... 23, 24, 25  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 160 - Floran vorbește cu Stahar și cu ai săi despre Domnul
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.7.2013, 03:27 View PostDownload Post

Capitolul 160
Floran vorbește cu Stahar și cu ai săi despre Domnul


1. Ajungând la ai săi, Stahar l-a întrebat imediat: “Ei, cum stau lucrurile? Suntem pe calea cea bună?”

2. Floran i-a răspuns: “Întru totul! Nu mai există nici o îndoială! Ce-i drept, și El e un om la fel ca noi. Dar în ființa Lui există ceva care se poate doar percepe și care nu ar putea fi descris niciodată în cuvinte. Când vorbește, ai impresia că fiecare cuvânt al Său este pentru eternitate! Se simte foarte clar în cuvântul Lui că printr-un «Fiat!» (Facă-se!) ar putea crea din El sau din nimic o lume plină de minuni!

3. El nu-și poate ascunde esența dumnezeiască și dacă, înainte de a mă pregăti, aș fi venit la El, I-aș fi spus imediat: «Tu nu ești un om obișnuit, în pieptul Tău trebuie să sălășluiască o mare parte din spiritul divin primordial!»

4. Dar și pregătirile noastre au fost bune la ceva, căci acum ne putem da seama foarte ușor cu cine avem de-a face. Mi-a promis că o să vină și El curând încoace. Când va fi aici, vă veți convinge că am dreptate!

5. Acum înțeleg și cine l-a lămurit mai întâi pe Cyrenius în privința faptelor noastre din oraș, care desigur că nu prea sunt de laudă; de acum însă, totul s-a schimbat! întâmplarea, despre care Mesia-Iehova al nostru sigur a știut dinainte - dacă nu cumva a fost chiar în totalitate opera Sa - ne-a eliberat dintr-o dată de vechiul jug al prostiei, lucru de care ne putem bucura acum. Gândiți-vă ce prostii apăsătoare și jignitoare pentru omenire o să mai scornească Templul acum, ca urmare a ceea ce s-a petrecut, prostii pentru a căror punere în aplicare tot noi vom fi folosiți! Dar acum n-au decât să vină! Le vom arunca în față cetățenia noastră romană și le vom lua astfel piuitul!

6. Îl avem acum de partea noastră - mai întâi de toate - pe Mesia și pe îngerul din cer, care pare să fie cu mult mai puternic decât acela care l-a condus, cândva, pe tânărul Tobias; iar din lumea noastră îl avem de partea noastră, ca numărul doi, dar de asemenea foarte important, pe guvernatorul general al întregii Asii și al unei părți din Africa și care este un unchi de sânge al împăratului de la Roma. Chiar dacă ar veni tot iadul de la Ierusalim, ar trebui să le venim de hac, așa cum un leu întărâtat îi vine de hac unei vulpi, oricât de vicleană ar fi ea! Voi ce spuneți?”

7. Stahar a spus: “Nimic altceva decât că acum ne va fi bine în vecii vecilor! Acum nici eu nu mă mai tem de nimeni! Să lupți pentru Dumnezeu este bine și ușor, căci puterea lui Dumnezeu este un zid protector, pe care un dușman nu-l poate distruge în veci! Dar, acum, aș mai vrea să aflu de la cineva ce anume vom face de acum înainte? Are cineva vreo idee? Tu ce zici, Floran?”

8. Floran: “Nu mă mai gândesc la asta și, ținând cont de împrejurări, nu cred că merită să-mi îndrept nici măcar un gând fugar spre acest subiect! Acum suntem la Dumnezeu, iar aici El ne va purta de grijă nu numai în timpul acesta, ci în veci! La întrebarea aceasta, frate, ai fi putut să renunți!

9. Pe mine acum nu mă mai interesează nimic pe lumea asta, pentru că Cel pe care L-am găsit aici îmi este mai presus de orice! Voia Lui va fi viitorul meu pentru toți vecii vecilor! Căci doar El singur știe ce suntem, ce trebuie să devenim și ce avem de făcut pentru a deveni ceea ce El dorește să fim. De aceea, orice grijă din partea noastră este o prostie. Abia atunci când El ne va spune: «Faceți cutare lucru sau cutare lucru!», va veni timpul să avem grijă să facem întocmai după dorința Lui tot ceea ce divina Lui voință va dori de la noi. Iată, frate Stahar, asta este - în esență - ceea ce cred eu!

10. Dar acum să fim liniștiți. Văd că Domnul se pregătește să vină încoace, împreună cu Cyrenius! Să fim așadar uniți în inimă, căci altfel nu Îl vom putea suporta apropierea! Da, așa e, vine! Și Îl însoțesc îngerul și o fată. Fata o fi și ea vreun înger!”

11. Stahar: “Ah, fata nu poate fi înger, n-au existat niciodată îngeri feminini, nu vor exista și nici nu pot să existe! Altminteri ar trebui să scrie ceva despre asta în vreo scriptură! Așadar, această fetișcană nu poate fi decât fiica vreunui evreu bogat. Romană nu este, după cum se vede după îmbrăcăminte. Băiatul pe care îl ține Cyrenius de mână este sigur roman, poate chiar un fiu mai tânăr al său. Dar fata, dacă te uiți bine, trebuie să fie și ea deja grozav de înțeleaptă; privirea ei hotărâtă, grăitoare și blândă este o dovadă certă în acest sens!”

12. Floran: “Da, da, așa o fi cum spui tu; dar cu afirmația ta cum că nu există îngeri feminini nu sunt întru totul de acord! Poate că între ei nu apar diferențe de sex; dar cred că au firi diferite, cam așa cum firea unui bărbat iubitor diferă de firea soției sale preaiubite. Privește-l pe înger și spune dacă nu seamănă mai degrabă cu o foarte delicată copilă decât cu un tânăr bărbat! Pune-i straie femeiești și vei avea o fată non plus ultra, cum spun romanii. Dar acum gata cu vorbăria! Vor fi aici îndată!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 161 - Marturisirea lui Floran in fata Domnului si marturia referitoare la Templu
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.12.2013, 21:22 View PostDownload Post

Capitolul 161
Mărturisirea lui Floran în fața Domnului și mărturia referitoare la Templu


1. Încet-încet, am ajuns la cei cincizeci, care au făcut cu toții o plecăciune adâncă în fața noastră. Eu le-am spus să se ridice, iar ei s-au îndreptat de îndată.

2. I-am întrebat atunci: “Credeți că Eu sunt Acela despre care au prezis toți profeții?”

3. Iar ei au răspuns, cu toții: “Doamne, nici unul dintre noi nu se îndoiește; dar de vreme ce chiar ești Acela, de ce ne mai întrebi, Tu, care cunoști gândurile noastre cele mai ascunse deja dinainte de a începe noi să le gândim?”

4. Eu: “Nici unul dintre voi să nu se împiedice de asta; căci aici nu este vorba de ceea ce Eu cunosc din veacul vecilor, înainte de manifestarea voastră! Voi nu Mă veți putea înțelege înainte ca ceea ce este înlăuntrul vostru să devină asemenea cu ceea ce este în afara voastră!

5. Voi Mă puteți vedea cu ochii voștri și îmi puteți auzi vocea cu urechile; dar inima voastră nu Mă poate percepe și înțelege întru spirit și întru tot adevărul! De aceea vă pun întrebări, și un răspuns pe care mi-L dați Mie are un cu totul alt efect asupra întregii voastre vieți decât unul pe care îl dați unui om de teapa voastră.

6. De aceea, vă întreb acum încă o dată dacă voi credeți fără urmă de îndoială că Eu sunt Acela despre care au proorocit Moise și toți ceilalți profeți! Spuneți fără sfială ce gândiți în inima voastră!”

7. Floran a răspuns: “Doamne, Tu înțelegi mai bine decât noi natura noastră! Toate s-au petrecut dintr-o dată. Ieri soarele a întârziat și a dispărut brusc. Urmările încă se văd și învăluie toată zona în fum: pierderile noastre - încă nu știm nimic de nevestele și copiii noștri! Ne refugiem aici, suntem prinși și duși în fața judecătorilor, apoi urmează minunile îngerului, și acum Tu însuți - și toate acestea în optsprezece ceasuri! Nu e câtuși de puțin o glumă, și nimeni nu se poate elibera de învălmășeala de gânduri, lepădându-le pur și simplu!

8. Mie însumi - și cu siguranță și tovarășilor mei – toată întâmplarea ne apare ca un vis! Totul este adevărat și drept, și niciodată ceea ce s-a petrecut aici nu va putea fi pus sub semnul întrebării. Dar într-un timp atât de scurt s-au petrecut atâtea lucruri extraordinare, încât nu pot fi cuprinse dintr-o dată! Credem cu tărie în tot ce este și se petrece aici. Iar că Tu ești Mesia despre care au proorocit toți profeții, acest lucru este la fel de sigur ca faptul că bătrânul roman este guvernatorul general al întregii Asii, în măsura în care aceasta a fost cucerită de romani, vreau să spun. Dar probabil că va dura mai mult până când toate acestea vor intra în viața noastră!

9. Nici un copac nu poate fi doborât cu o singură lovitură, iar noi nu putem pricepe așa ceva într-o singură clipă, dar ne vom da toată silința să cunoaștem cu adevărat, în toată profunzimea, și să cinstim cum se cuvine cele ce am trăit aici, care s-au petrecut de dragul nostru! Probabil că nici un om de pe acest pământ nu poate trăi ceva mai profund sau ceva mai înalt!

10. Așadar, noi toți credem cu tărie și fără urmă de îndoială că Tu ești Mesia cel anunțat, în ciuda originii Tale pământești cât se poate de modeste, pe care noi o cunoaștem mai mult sau mai puțin. Părinții Tăi tereștri sunt săraci, iar tatăl Tău era, după câte știm noi, tâmplar în Nazaret. Originea mamei Tale nu ne este cunoscută, și de aceea este cu atât mai extraordinar că salvatorul tuturor oamenilor, vestit deja primului om al acestui pământ, a binevoit să vină în lume într-o asemenea modestie și sărăcie, când în spirit trebuie să-i fi stat dintotdeauna la dispoziție toate posibilitățile unei nașteri înalte.

11. Dacă ai fi venit pe lume din pântecele unei împărătese și ai fi făcut asemenea semne, ce popor de pe pământul acesta nu ți s-ar fi supus în toate? Dar, fiind primul între oameni și cel mai mare, ba chiar Dumnezeu însuși în făptură omenească, să pășești în această lume printr-o naștere atât de modestă, este ceva ce pe unii îi poate chiar supăra! Nouă sigur că nu ne mai pasă, și de aceea suntem cu atât mai mulțumiți; dar nu toți oamenii vor gândi la fel ca noi, mândrii locuitori ai Ierusalimului cu atât mai puțin, și cel mai puțin templierii! Căci pe aceștia îi cunoaștem. Ei recunosc în întreaga lume un singur om pe care îl respectă și pe care îl iubesc - toți ceilalți sunt doar gunoaie pentru ei - și acest om este pentru fiecare templier în parte, fără nici cea mai mică excepție, el însuși! El însuși se iubește și se respectă mai presus de orice, în timp ce oricare altul, chiar un Dumnezeu de-ar fi, este cât se poate de disprețuit. Doar o strălucire exterioară ieșită din comun le mai poate impune cât de cât.

12. Dacă vii, o, Doamne, astăzi la Ierusalim și lași lucrurile în voia lor, ei Iți vor ucide trupul în primele trei zile; căci templierii nu se cunosc cu adevărat unii pe ceilalți - fiecare dintre ei se cunoaște doar pe sine însuși. Fiecare ar vrea să-l omoare pe celălalt, dar deoarece fiecare îl folosește pe celălalt pentru atingerea propriilor sale scopuri egoiste, ei se tolerează sub masca ipocrită a prieteniei.

13. Nici unul nu are încredere în celălalt dincolo de punctul până la care îl cunoaște; cu toate acestea, fiecare simulează o încredere nemărginită. Dar dacă unul are nevoie de celălalt într-o negustorie, nu știe ce garanții să-i mai ceară, ca să-l oblige să fie cinstit! Dar nici garanțiile nu folosesc la nimic! Dacă, după încheierea afacerii, cel solicitat să participe se vede cu un câștig mai mare decât garanțiile depuse, renunță la acestea și își bagă în buzunar fără jenă câștigul mai mare.

14. Ar fi multe de spus în fața oamenilor, dar întrucât oricum, Ție, Doamne, toate îți sunt cunoscute, orice alt cuvânt din gura mea ar fi o prostie trufașă; și Îți spun că și pentru asta credem cu tărie în Tine - fiindcă trebuia să vii și să pui capăt pentru totdeauna acestei prefăcătorii oribile.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 162 - Căile îndrumărilor dumnezeiești
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.12.2013, 21:27 View PostDownload Post

Capitolul 162
Căile îndrumărilor dumnezeiești


1. Atunci, am spus Eu: “Ascultă, dragul Meu Floran, acum te-ai deschis în fața Mea chiar mai mult decât îți cerusem; dar nu-i nimic, e foarte bine așa!

2. Da, voi pune capăt grozăviilor din Ierusalim și din alte părți, însă pentru aceasta trebuie ca foarte mulți oameni să aibă convingerile tale! Dar sunt mulți aceia care, în marea lor orbire, se agață de Templu și așteaptă ca mântuirea și ajutorul să le vină din sălile acestuia. Dacă acestor orbi li s-ar lua Templul de la o zi la alta, ei nu ar vedea în asta o binecuvântare de sus, ci o pedeapsă îngrozitoare, și i-ar cuprinde cea mai neagră și mai zbuciumată disperare, ale cărei urmări ar fi mai rele decât actuala orbire, oricât de mare este aceasta. Dar acum, voi sunteți priviți de popor ca reprezentanți ai Templului, și oamenii cred că voi le puteți împărți fericirea divină care stă cuibărită în Templu.

3. Ce vreau să vă spun cu asta? Nimic altceva decât că voi trebuie să-i arătați poporului - încetul cu încetul, și, dacă se ivește ocazia, chiar dintr-o dată - ce este Templul acum, ce fac slujitorii săi și ce fel de oameni sunt el!

4. În același timp însă va trebui să arătați poporului ce ați văzut și ce ați auzit voi, astfel încât răul din Templu și Templul însuși să fie zdruncinate puternic din temelii. Și, astfel, până la urmă acesta își va pierde importanța și, prin urmare, va înceta să fie ceea ce este. Iar locul său va fi luat de noile temple ale Duhului lui Dumnezeu, din care se va construi un nou Ierusalim în cer.

5. Sigur că ar trebui să începeți această lucrare bună cât mai discret cu putință. Veți putea face aceasta cu atât mai ușor cu cât acum sunteți cetățeni deplini ai Romei, și Templul nu vă mai poate ataca, pentru că între voi și Templu stă de pază sabia Romei. 6. Așadar, aceasta este însărcinarea pe care v-o dau. Îndepliniți-o și răsplata nu va întârzia, de asta puteți fi siguri! Sunteți de acord?” 7. Stahar Mi-a răspuns: “Doamne, să revenim la vechile noastre poziții, în Cezareea lui Filip, sau să mergem altundeva?” 8. Iar Eu i-am spus: “Veți rămâne aici, în Cezareea, sub îndrumarea gazdei noastre, Marcu. Cyrenius și Eu îi vom da lui puterea asupra întregului ținut, putere pe care de fapt o are deja în mare

parte. Districtul Cezareii este mare și are sute de mii de oameni; odată ce aceștia vor primi lumină, aceasta se va răspândi singură mai departe. Dar va fi treaba inteligenței voastre să realizeze acest lucru!”

9. Stahar a spus: “Doamne, toate ar fi bune și drepte; dar iată că orașul este acum numai ruine și cenușă! Noi nu mai avem nici o locuință, iar sinagoga noastră a fost una dintre primele clădiri care au căzut pradă focului. Unde să ne așezăm?”

10. Eu: “Aceasta să fie grija voastră cea mai mică! Dacă Eu doresc, într-o clipă poate apărea în fața voastră o lume întreagă, nu doar un astfel de orășel! În afară de asta, Cyrenius, sprijinit de harul Meu, va folosi toate mijloacele pentru a vă asigura un adăpost. Apoi, în curând, vor ajunge aici și înalții oaspeți pe care îi așteptăm deja de dimineață, și atunci se vor putea stabili și hotărî mai multe!”

11. Stahar s-a înclinat atunci adânc, după care a spus cu jumătate de glas, ca pentru Floran: “Atotputernicul vorbește de toate acestea la fel ca un om, ceea ce îmi place foarte mult; și totuși ar putea provoca sfârșitul veșnic al Templului și al arogantului Ierusalim cu un singur gând al Său! De ce preferă o distrugere lentă?”

12. Floran i-a răspuns: “Uite, frate, asta se întâmplă pentru că noi doi încă aparținem tagmei măgarilor, care nu au încă habar de ordinea divină!

13. Atunci când, primăvara, vezi într-un pom fructe încă verzi, necoapte și tari ca piatra, îți dorești să fii puțin atotputernic! Ai vrea să poți spune: «Fiat!» (Facă-se!) și toate smochinele, merele, perele, prunele și strugurii să fie coapte într-o singură clipă! Dar atotputernicul Creator a aranjat lucrurile altfel, după cum ne arată experiența de zi cu zi și de fiecare an. Crezi că e cazul să întrebăm și noi: «Atotputernicul cunoaște doar nevoile oamenilor; de ce amână coacerea fructelor?»

14. Conform ordinii divine, omul trebuie să fie mai întâi mulți ani un copil, pentru ca apoi - încet-încet – să crească și să devină om, în timp ce vrabia, în paisprezece zile de la ieșirea din ou este o vrabie matură și se descurcă fără probleme în «gospodăria» sa. Da, cele mai multe animale se descurcă încă de la naștere în mediul lor, dar omul are nevoie de aproape douăzeci de ani pentru a începe să se descurce cât de cât în lume! El, stăpânul naturii, trebuie să aștepte cel mai mult pentru a deveni ceea ce îi este sortit să fie! N-am putea spune și în cazul acesta: «Doamne, Atotputernicule, de ce n-ai avut mai multă grijă tocmai de om, preferatul Tău, de ce tocmai omul trebuie să aștepte atât de mult până să devină om?!

15. Iată, așa stau lucrurile în ordinea stabilită de Dumnezeu, pe care noi acum încă nu o pricepem în prea mare măsură, și tot de această ordine ține și faptul că trebuie să distrugem Templul încetul cu încetul, căci o distrugere bruscă i-ar împinge pe numeroșii orbi, pentru care Templul încă înseamnă totul, în cea mai neagră disperare, ceea ce ar fi mult mai rău decât tolerarea pentru încă o vreme a înșelătoriilor slujitorilor săi!

16. Iată, eu cred că am înțeles cât de cât intențiile Domnului și nu pricep cum de ție ți-au scăpat întru totul! N-am înțeles nici cum ai putut să-L întrebi pe Domnul despre adăpostul nostru lumesc! Nu e destul că ne-a spus să facem așa și așa?! Doar se știe din totdeauna că cel care mă tocmește pentru o lucrare îmi asigură și adăpostul! Și, dacă până și oamenii cei egoiști fac acest lucru, cu atât mai mult o va face Domnul cerului și al pământului, fără ca noi să mai fim nevoiți să-L întrebăm de asta!

17. Iată, dragul meu frate, cred că a fost o manifestare cât se poate de omenească din partea ta! Căci prin această întrebare ai dat la iveală necredința care încă te stăpânește, și pe bună dreptate nu putem crede altceva despre tine decât că ascunzi încă o porție mare de necredință, de care însă va trebui acum să te desparți pentru totdeauna.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 163 - Sfaturi pentru cei care vor să lucreze în via Domnului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.12.2013, 21:44 View PostDownload Post

Capitolul 163
Sfaturi pentru cei care vor să lucreze în via Domnului


1. Atunci M-am adresat lui Floran: “Prietene! Aceste vorbe nu din carnea ta vin, ci din spiritul care ți-e dat de sus! Spiritul sălășluiește și în Stahar, dar el nu este încă trezit întru spirit; de aceea vorbește mai mult carnea lui decât spiritul. Fiecare însă are grijă de ceea ce îi este aproape. Aceluia din care vorbește un spirit revelat îi este mai aproape spiritul; de aceea, toată atenția sa va fi îndreptată către lucruri care privesc spiritul său. Aceluia însă care este orientat mai mult către carne și ale cărui gânduri și dorințe pornesc din came, îi este mai apropiată carnea și de aceea toată atenția sa este îndreptată către ea, iar grija pentru spirit este dată la spate.

2. Așa stau lucrurile cu oamenii pe această lume; dar când Stahar al nostru se va trezi în spirit, atunci și el se va îngriji mai mult de cele ale spiritului.

3. Iată deci care trebuie să fie adevărata voastră grijă spirituală - inima voastră să se umple de dragoste pentru Dumnezeu și pentru aproapele vostru!

4. Este ușor să iubești oamenii buni și cinstiți și e plăcut să ai de-a face cu ei; dar să stai alături de păcătoși și să-i aduci pe calea cea bună este o lucrare care cere multă abnegație.

5. Căci, dacă mergi pe stradă cu o femeie desfrânată, oamenii te vor arăta cu degetul, și ceea ce-ți vor face nu-ți va aduce cinste în fața lumii. Dar dacă ai adus-o pe calea cea bună pe acea femeie desfrânată, Dumnezeu îți va da o mare răsplată, și cea mai mică scânteie din această răsplată este mult mai prețioasă decât onoarea cea mai strălucitoare a lumii întregi.

6. Cine îmi aduce Mie înapoi un rătăcit, va primi o răsplată mai mare decât cel care Mi-a păzit bine o sută de oi pe o pajiște liniștită. Pentru că e lucru ușor să păstrezi un om cinstit în cinste și virtute; dar să ridici iarăși în cinste pe unul disprețuit de toți și să faci un virtuos dintr-un păcătos împietrit înseamnă mult mai mult! Iar pentru Mine aceasta contează cel mai mult. Restul e muncă de argați leneși!

7. Eu sunt cel mai înalt, dacă vreți să acceptați asta, și Eu caut și primesc la Mine ceea ce e disprețuit și pierdut în ochii lumii! Căci cei sănătoși cu siguranță nu au nevoie de medic!

8. Așadar, dacă vreți să fiți întru totul adevărații Mei discipoli și slujitori, trebuie să fiți în toate așa cum sunt Eu.

9. Dacă vedeți un orb mergând pe stradă și vă dați seama că drumul pe care a apucat-o e periculos, mai ales pentru un orb, nu veți sări imediat în ajutorul acestui drumeț orb, spunându-i: «Ascultă, prietene, drumul pe care mergi acum e foarte periculos, lasă-te condus, ca să nu te prăbușești!»? Și apoi, când el se va da pe mâna voastră plin de încredere, vă veți rușina să-l conduceți? Sunt sigur că nici unul dintre voi nu se va rușina de un asemenea lucru!

10. Un păcătos este însă de regulă mult mai orb din punct de vedere spiritual decât cel care are ochii trupului orbi; cine s-ar putea rușina așadar să ajute un orb întru spirit?

11. De aceea, de acum înainte să nu mai credeți că vreun păcătos care vă iese în cale ar fi un atât de mare păcătos încât să vă rușinați să-l călăuziți!

12. Această învățătură să o țineți minte înainte de toate și cugetați adânc în inima voastră asupra ei. Veți începe astfel să vedeți limpede în voi căile luminoase ale vieții, și apoi toate celelalte vi se vor arăta.

13. Dar iată că pe mare se apropie niște corăbii de acest mal; ele îi aduc pe oaspeții așteptați. Aceștia vă vor aduce multă lumină.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 164 - Corăbii la orizont
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.12.2013, 21:48 View PostDownload Post

Capitolul 164
Corăbii la orizont


1. Marcu și cei doi fii ai săi au văzut și ei, din casă, că se apropie corăbiile și, ca buni navigatori ce erau, au alergat pe mal, să vadă dacă nu este nevoie de ceva.

2. La rândul lui, Cyrenius, împreună cu toată suflarea romană și grecească, s-au repezit pe mal să vadă ce aduc cele trei corăbii. Dar acestea se aflau încă la un ceas depărtare de țărm și nici unul dintre ei nu-și putea da seama ce se află pe ele deși erau destul de mari.

3. Cyrenius Mi-a pus atunci o serie de întrebări în legătură cu acest subiect, la care Eu i-am răspuns: “Pe aceste corăbii se află aceia pe care îi așteptam de azi-dimineață! Au avut de înfruntat vânturi potrivnice și valuri mari; au fost nevoiți să caute alt port și să aștepte să se potolească vântul, de aceea au întârziat. Deja e trecut de ceasul unu al amiezii, iar până aici ar mai avea nevoie de încă un ceas, pentru că ei se luptă și acum cu un vânt destul de potrivnic. Dar le putem veni în ajutor - asta le va scurta mult timpul și drumul.”

4. Iar Cyrenius a spus: “Doamne, nu vrei să li-l trimiți ca ieri, lui Uran, pe Rafael?”

5. Eu i-am răspuns: “De data aceasta nu este nevoie, căci pe ei nu-i paște primejdia care l-a amenințat ieri pe Uran! Cu aceste trei corăbii care sunt de mărime mijlocie, Marcu și cei doi fii ai săi se vor descurca fără probleme, și, într-o jumătate de oră, îi vom avea aici!”

6. Iar Cyrenius a spus: “Dar, Doamne, azi chiar nu vrei să faci nici o minune?”

7. Eu i-am răspuns: “Tu nu ai citit în scrierile lui Moise: «Și în ziua a șaptea s-a odihnit spiritul creator al lui Dumnezeu, și, de aceea, ziua a șaptea a devenit zi de sabat»? Așa încât, dacă țin și Eu un pic sabatul, fac bine, deoarece înainte am lucrat șase zile pline! În plus, am acum o sumedenie de slujitori în jurul Meu, care lucrează în numele Meu și cu toată puterea Mea!”

8. Cyrenius: “Doamne, acum iar ai spus ceva deosebit, iar eu nu reușesc nicicum să pricep sensul!”

9. Eu: “întreabă pe cineva și ți se va explica! Eu Mă voi odihni acum puțin, nu de dragul Meu, ci de dragul vostru, pentru a vă lăsa să faceți și voi câte ceva, și astfel Eu voi fi activ în voi toți. Chiar nu înțelegi?”

10. Cyrenius: “Ba da, ba da, acum înțeleg! Acum știu și de ce!”

11. Eu: “Nici nu trebuie să depui un efort deosebit, doar azi-dimineață v-am lămurit destul de bine! Înainte de prânz, Eu nu am să fac nimic; după masă însă se va ivi ocazia să fac ceva. Dar acum, dacă vorbesc, tot fac ceva și înainte de masă!

12. Acum trebuie să i se spună lui Marcu să-și trimită fiii în întâmpinarea corăbiilor, iar el însuși să se îngrijească de masă, căci oaspeții vor fi extenuați, înfometați și însetați, și la fel slujitorii lor și marinarii.”

13. Aici i-am făcut un semn lui Marcu. El Mi-a înțeles semnul, drept pentru care și-a trimis fiii pe mare, iar el a intrat degrabă în casă, unde a pus totul în mișcare.

14. Corturile lui Uran au prins îndată viață, căci Matael și cei patru tovarăși ai săi, tânăra sa soție, Elena, și regele Uran au observat și ei corăbiile din corturile în care se aflau și în care se instalaseră cu un ceas în urmă împreună cu familia lui Heraies, solul din Cezareea lui Filip, pentru a se schimba și pentru ca Matael să fie îmbrăcat în straie regești, ca să apară în fața noilor veniți drept ceea ce era.

15. Uran a alergat așadar către Mine și M-a întrebat cu toată smerenia: “Doamne, ce vor aduce corăbiile acestea? Poate pe înalții oaspeți așteptați?”

16. Eu i-am răspuns: “Prietene, ai întrebat în stilul ritualului de la curte! În prezența noastră nu există oaspeți foarte înalți sau foarte modești, ci numai frați de la A la Z. Dacă Eu Mă pot lăsa numit prietenul și fratele vostru, atunci de ce ar trebui să existe între voi oameni mari și mici? Adevăr îți spun ție: Atotputernicul este printre voi singurul Domn adevărat, iar voi toți sunteți frați între voi și slujitori ai unui singur Stăpân!

17. Sau poate crezi că în fața Mea regii sunt mai presus de slujitorii lor cei mai mărunți, doar pentru că ei sunt regi puternici? O, câtuși de puțin! Doar inima hotărăște aici; regele trebuie să știe în inima sa de ce este rege și de ce este slujitorul slujitor, căci altfel în fața Mea vor sta amândoi, rege și slujitor, pe treapta cea mai de jos.

18. Așadar, Uran, ține minte că în fața Mea nu există oaspeți înalți și mărunți, ci doar copii, frați și surori!”

19. După această observație, Uran, mulțumit, a făcut o plecăciune adâncă și n-a mai întrebat nimic.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 165 - Despre pericolul trufiei
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.12.2013, 21:59 View PostDownload Post

Capitolul 165
Despre pericolul trufiei


1. Dar când a ajuns la Matael, Uran a spus: “Azi nu e bine să vorbiți cu Domnul! L-am întrebat cu toată modestia dacă vin înalții oaspeți anunțați, iar El mi-a dat o lecție atât de dură din cauza cuvântului «înalți», încât cred că o voi ține minte multă vreme, tocmai pentru că a fost atât de dură și de seacă! Dar Domnul parcă ar fi altul astăzi! Ieri era întruchiparea iubirii și a alinării; iar astăzi oricine se apropie de El își primește lecția! Nu înțeleg câtuși de puțin!”

2. Matael a spus: “Eu în schimb înțeleg foarte bine! Cum ar putea să-mi treacă prin cap, chiar și în vis, să-L întreb pe Domnul cel mai înalt și mai puternic ce oaspeți «înalți» vin de nu știu unde?! Ce suntem noi, oamenii, și cine este El?! În fața noastră, El nu-și dă nici o importanță, este plin de iubire și smerenie, iar noi vorbim în fața Lui de oaspeți înalți?! Ei bine, multiubitul meu socru, prin asta cred că ai cam nimerit-o pe alături, iar Domnul în nici un caz nu putea să-ți dea alt răspuns la o astfel de întrebare. Dacă m-ai fi întrebat pe mine același lucru, nu știu dacă răspunsul meu nu ar fi fost chiar mai dur! Dar Domnul, care este întotdeauna atât de blând, ne ceartă pentru orice greșeală fără patimă, doar ca să recunoaștem că am greșit. Du-te la El și mărturisește-ți greșeala, și imediat vei auzi alte vorbe!”

3. Uran a spus: “Iarăși ai dreptate; o, dacă am greșit, trebuie să-mi repar greșeala imediat!”

4. Cu aceste cuvinte, Uran și-a părăsit imediat cortul, a venit la Mine și a spus: “Doamne, am greșit mai înainte față de Tine, când Ți-am pus întrebarea aceea trufașă! Iartă-mă, căci nu am greșit cu voia mea, ci din vechea mea prostie, după cum Tu, Doamne, Ți-ai dat desigur seama!”

5. Eu i-am răspuns: “Prietene, cui își recunoaște greșeala și se leapădă de ea, aceluia i se și iartă imediat și pentru totdeauna, iar cine se îndreaptă apoi către Mine, acela este iertat de două ori!

6. Cine însă își recunoaște greșeala, dar o păstrează în sinea sa, acela nu va fi iertat, chiar de va veni de o sută de ori la Mine!

7. Căci adevăr îți spun: cine vine la Mine și spune: «Doamne, Doamne!» acela nu e încă prietenul Meu, ci doar acela care împlinește voia Mea care este una cu voia Tatălui Ceresc. Iar voia Mea este ca voi să nu vă ridicați deasupra celorlalți oameni din cauza funcțiilor voastre!

8. Sigur că întotdeauna trebuie să fiți devotați, buni și drepți; dar să nu uitați niciodată, nici măcar pentru o clipă, că cei asupra cărora vă exercitați funcția vă sunt egali și, prin urmare, sunt frații voștri!

9. Dar iubirea de aproape vă învață asta, din iubirea adevărată pe care voi, copiii Mei, o aveți pentru Mine.

10. Dacă este necesar, lăsați să-și spună cuvântul vaza și cinstea de care se bucură funcția voastră, dar voi înșivă fiți plini de smerenie și de iubire, și atunci judecata voastră asupra fraților voștri rătăciți va fi mereu dreaptă, conform ordinii divine!

11. Îți spun toate acestea doar ca să-ți arăt voia și ordinea Tatălui nostru ceresc, inclusiv în această privință. Căci adevăr îți spun: cine nu renunță și la cel mai mic grăunte de trufie, acela nu va vedea împărăția lui Dumnezeu Tatăl întru spirit și nu va intra în ea înainte de a fi îndepărtat din ființa lui chiar și cel mai mic grăunte de trufie!

12. Acum du-te și vestește aceasta tuturor celor la care descoperi cea mai mică urmă de trufie!”

13. După aceste vorbe, Uran a făcut iarăși o plecăciune adâncă, după obiceiul său, și a plecat repede spre ai săi. Iar Matael l-a întrebat care a fost reacția Mea.

14. Uran i-a spus: “Domnul a fost plin de bunătate și mi-a arătat adevărul, ordinea și dreptatea în smerenia adevărată, iar eu sunt iarăși la fel de fericit ca mai înainte!”

15. Matael i-a răspuns: “Da, tată și frate întru adevărata smerenie! Slujba noastră este înaltă în fața milioanelor de frați și surori, dar și grea în fața atotputernicului Dumnezeu! Trebuie să fim foarte atenți ca înălțimea funcției noastre să nu ne copleșească astfel încât să devenim mândri și aroganți și să ne credem mai mult decât oameni - unși de Dumnezeu; noi trebuie să-i slujim pe toți frații noștri cât mai bine și să fim astfel, oarecum, slujitorii slujitorilor.

16. Cel care se înalță în virtutea poziției și a funcției sale, acela va fi cu siguranță foarte umilit, după cum putem vedea în cazul tuturor regilor Iudeii. Dar așa cum a fost, așa va rămâne până la sfârșitul lumii! Este foarte greu să te lăfăi în aur și nestemate și totuși să fii în inimă mai smerit decât ultimul dintre supuși! Numai marea milă și harul lui Dumnezeu pot să-l facă pe un rege să respecte ordinea divină în mijlocul strălucirii sale pământești!”

17. Iar Uran a spus: “Da, ai dreptate! Dar iată că cele trei corăbii au ajuns foarte aproape de mal; să mergem și noi să-i salutăm pe cei nou-veniți!”

18. Și cu toții s-au îndreptat degrabă spre locul de acostare.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 166 - Bucuria revederii după sosirea oaspeților
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.12.2013, 22:19 View PostDownload Post

Capitolul 166
Bucuria revederii după sosirea oaspeților


1. Când noii-veniți au coborât pe mal și M-au văzut, și-au desfăcut cu toții brațele și au plâns de bucurie că Mă revăd.

2. Comelius l-a salutat de îndată pe fratele său Cyrenius și a spus: “Acum că sunteți aici, n-o să am altă treabă decât să mă bucur din inimă că sunt iarăși printre voi!”

3. Faustus, Kisjonah și Philopold încă nu puteau scoate nici o vorbă, din cauza lacrimilor de bucurie, iar slujitorii lor se minunau și ei că Mă revăd aici.

4. Cyrenius l-a întrebat pe Cornelius când a aflat despre soarta orașului Cezareea lui Filip.

5. Cornelius i-a răspuns: “De fapt n-am aflat printr-un sol, dar am avut mari bănuieli! Ieri a fost o zi spectaculoasă din toate punctele de vedere: mai întâi o eclipsă de soare totală, care a făcut ca în miezul zilei, timp de vreo treizeci de clipe, să apară o noapte desăvârșită; seara însă, când de fapt ar fi trebuit să se facă noapte, soarelui i-a plăcut să mai rămână câteva ore deasupra orizontului, ceea ce bineînțeles că a produs o nouă agitație în rândul evreilor, grecilor și romanilor.

6. Dacă mai-marele de acum al fariseilor, care este un bun prieten al bătrânului nostru Iair, nu ar fi om foarte înțelept și rațional, la fel ca vecinul său din Nazaret, ambele orașe ar fi devenit și ele victime ale flăcărilor. Dar mai-marii i-au ținut poporului speriat și agitat cuvântări pline de înțelepciune, în urma cărora acesta s-a lămurit și s-a liniștit în mare parte. Am poruncit însă ca cei mai exaltați să fie închiși; le-am dat astfel o lecție și azi-dimineață i-am eliberat.

7. Dar, la scurt timp după ce eu am restabilit ordinea și liniștea în Capernaum, iar Faustus în Nazaret, m-am trezit la Capernaum cu Faustus, aproape lipsit de suflare, căci el descoperise din Nazaret în această direcție o roșeață ca de foc și s-a gândit că s-ar fi putut întâmpla ceva neplăcut la Capernaum. Ajungând aici însă, a văzut că totul este în ordine. Cu toate acestea, a venit să mă informeze despre acea roșeață. Eu m-am urcat degrabă, împreună cu mulți slujitori, pe cel mai înalt deal de lângă Capernaum. De aici am văzut roșeață mult mai bine, dar nici unul dintre noi nu a putut stabili locul pe care îl lovise nenorocirea. Abia azi-dimineață, când soarele ne-a îngăduit să recunoaștem mai bine ținuturile, mi-am putut da seama, deși distanța era mare, că fumul venea din zona Cezareii, și am hotărât, împreună cu Faustus, să venim pe mare încoace și să vedem ce anume a căzut pradă flăcărilor.

8. Când am ajuns la mare și am vrut să iau o corabie, tocmai soseau Kisjonah și Philopold cu vestea că de pe un vârf al dealurilor sale văzuse, fără îndoială, Cezareea în flăcări.

9. La această veste, pe care a confirmat-o și Philopold, care uneori are viziuni, ne-am urcat degrabă pe corabia prietenului Kisjonah și am venit cât am putut de repede, în ciuda vântului ușor potrivnic, direct încoace. Pe drum, m-am convins de mai multe ori că era vorba de Cezareea lui Filip și m-am temut de ceea ce vom găsi aici.

10. Dar iată aici această neașteptată și preasfântă întâlnire cu Domnul tuturor mărețiilor, cu ucenicii Săi și cu tine, cel mai drag frate al meu! A, acum nu-mi mai e teamă de nimic! Căci este sigurcă acum toate sunt în cea mai bună rânduială!

11. Dar să revin la Tine, care ești totul pentru mine, ia Tine, cel mai mare prieten al meu, cel mai sfânt învățător al eternității! O, Tu, Iisuse, cel mai bun prieten al meu! Vezi, acum toată atotputernicia Ta nu-Ți folosește la nimic împotriva marii mele iubiri pentru Tine! Trebuie să mă lași să Te îmbrățișez! În gând am făcut-o în fiecare zi de nenumărate ori, dar acum o voi face și în realitatea trupească!”

12. Cu aceste cuvinte, Cornelius M-a cuprins în brațe, M-a strâns la piept și Mi-a acoperit capul cu cele mai calde sărutări și cu lacrimile celei mai mari bucurii. După ce și-a ușurat astfel preaplinul inimii sale nobile, Mi-a dat iarăși drumul cu blândețe și Mi-a spus, cât se poate de mișcat: “Doamne, învățătorule, Tu, Cel care ești una cu Dumnezeu Tatăl – Creatorul infinitului spiritual și material! Poruncește-mi acum ce fapte bune să fac! Doar îmi cunoști inima!”

13. Iar Eu i-am spus: “Și tu îmi cunoști inima! Fă ceea ce îți cere inima ta în numele Meu și vei fi făcut destule pentru tine și pentru Mine! Și așa cum tu ți-ai arătat acum preaplinul inimii mai năvalnic decât a făcut-o vreodată cineva, așa și Eu Mă voi manifesta față de tine pe acest pământ, curând după înălțarea Mea, așa încât nici tu, nici altcineva din casata să nu mai simtă și să nu mai guste vreodată moartea trupească!

14. Manifestarea ta de iubire M-a bucurat până în străfundul inimii Mele, iar pentru ceea ce tu Mi-ai arătat astfel, eternitatea nu cunoaște alt exemplu - decât poate pe cel al copiilor mici, care își recunosc tatăl înaintea celor mari. Dar acum, lasă-mă să te îmbrățișez și Eu!”

15. Iar Cornelius a spus, plângând de bucurie: “Doamne, învățătorule și Dumnezeul meu, o astfel de bunăvoință nu merit în vecii vecilor!”

16. Eu i-am răspuns: “Ei bine, Eu te fac să o meriți, iar tu vino la Mine!”

17. Cornelius a venit la Mine, iar Eu l-am îmbrățișat, așa încât el a început să plângă și să suspine zgomotos, iar mulți au crezut că îi lipsește ceva, de plânge cu atâta foc. Dar ei și-a revenit și a spus: “Fiți liniștiți! Nu numai că nu-mi lipsește nimic, dar am chiar prea mult, și bucuria mă face să vărs aceste lacrimi.”

18. S-a apropiat acum și Kisjonah de Mine și M-a întrebat cu tristețe în glas: “Doamne, oare Te gândești și la mine, și nu ești supărat pe mine?”

19. Eu i-am răspuns: “Cum poți tu, frate al Meu, să-mi pui o astfel de întrebare?! Tu Mă iubești mai presus de orice și Eu pe tine în aceeași măsură - ce vrei mai mult? Nu știi cum ți-am spus, în taină, că rămânem frați și prieteni pe vecie?! Și, iată, ce spun Eu pentru Mine, așa rămâne în veci. Iar dacă și tu vei rămâne cel care ești acum, atunci și pentru tine va rămâne așa pe veci, și așa să fie! Nu ești mulțumit cu aceasta?”

20. Kisjonah a spus: “O, Doamne, sunt cum nu se poate mai mulțumit și sunt nespus de fericit să aud iarăși o vorbă sfântă din preasfânta Ta gură!”

21. Eu M-am adresat atunci lui Kisjonah:. “Vei mai auzi multe! Dar privește-i pe cei cincizeci de farisei și îi vei recunoaște pe unii care au fost de față la ceea ce s-a petrecut în orașul tău!”

22. Kisjonah, Cornelius și Faustus i-au privit atunci cu atenție pe cei cincizeci, iar Kisjonah, care avea o memorie foarte bună, a recunoscut imediat opt bărbați care au participat la marele transport prin munți, și a spus: “Ei, ce caută ăștia aici? Sunt prinși fiindcă au fost descoperiți într-un nou transport sau făcând o altă mârșăvie?”

23. Eu i-am răspuns: “Nici vorbă! Soarele întârziat de ieri și incendiul care i-a urmat i-au adus în mâinile noastre; iar acum sunt întru totul ai noștri și cetățeni romani cu drepturi depline!

24. Pentru că, vedeți voi, Eu mă aflu aici deja de șapte zile, și asta numai pentru că este un loc de pescuit atât de bun. Aici găsești peștii cei mai nobili din marea naturii, dar și cei mai nobili pești spirituali din marea spiritului! Iar noi am strâns în acest timp o recoltă deosebit de bogată.

25. Privește-i pe acești cincizeci. Ei sunt captura noastră de astăzi și nu sunt pești putrezi printre ei! Acolo poți vedea alt grup de treizeci, toți sănătoși tun – captura de ieri! Dincolo, la masă, sunt alți doisprezece, toți sănătoși, tot de ieri! Acolo, lângă corturi, sunt alți cinci, din soiul cel mai nobil, tot de ieri! Spuneți-Mi dacă nu este o muncă cinstită?”

26. Kisjonah a spus: “Da, într-adevăr, dacă toți aceștia au fost câștigați, atunci împărăția lui Dumnezeu pe pământ propovăduită de Tine s-a întins deja destul de mult, și asta cu atât mai mult cu cât majoritatea par să fie templieri, despre care se știe că sunt, mai ales cei bătrâni, greu de transformat! Sigur că, odată ce sunt transformați, vor fi la fel de neclintit ca niște stânci!

27. Dar îl văd și pe bunul Ebahl din Ghenizaret, împreună cu una din fiicele lui. Nu face și el parte dintre cei care au fost prinși?”

28. Eu i-am răspuns: “Ba da, dar el a intrat în plasa noastră, împreună cu toată casa lui, la marele pescuit din Ghenizaret, iar fata este unul dintre cei mai nobili peștișori! O vei cunoaște mai bine și te vei bucura de înțelepciunea ei. În ceea ce privește atât înțelepciunea minții, cât și puritatea inimii ei, puțini de aici i-ar putea fi egali! Aceasta este mărturia pe care o aduc Eu în privința ei; poți dori alta mai bună și mai demnă de crezare?”

29. Iar Kisjonah a spus: “O, Doamne! Mărturia Ta este mai presus de orice! Dar mă bucur să pot sta de vorbă cu fata.”

30. În continuare, Faustus M-a întrebat: “Dar acolo sunt corturi regale? Bătrânul acela are straie regești și la fel și tânărul care acum vorbește cu tânăra femeie! Sunt și ei printre cei prinși pentru cerul întregii iubiri și al întregii lumini?”

31. Iar Eu i-am răspuns: “Desigur, acela este un rege din Pont! Regatul lui este mare, iar el și-a condus poporul cu multă înțelepciune, prin legi blânde, dar care trebuiau respectate cu strictețe. Și-a dat însă seama că, pentru a face foarte fericit un popor mare, un rege trebuie să cunoască mai întâi el însuși pe singurul Dumnezeu adevărat. Și a pornit-o la drum către sud, fiindcă auzise că doar la Ierusalim ar putea găsi ceea ce căuta. Așa a ajuns la această mare, pe care dorea să o traverseze pentru a ajunge la Ierusalim.

32. Dar eclipsa de ieri l-a pus într-un mare pericol, din care Eu l-am salvat prin îngerul Meu și am poruncit să fie adus încoace; așa se face că acum el este aici. El și fiica sa, Elena, au venit împreună cu câțiva servitori de care aveau nevoie.

33. Tânărul rege a fost și el cândva templier în devenire și, fiind un bun orator, a fost trimis în lume ca misionar. La granița dintre Iudeea și Samaria însă a căzut, împreună cu alți patru tovarăși, în mâinile unor tâlhari și au fost nevoiți cu toții să le deprindă năravul. Cuprinse de supărare și disperare, sufletele lor s-au ascuns sub aripile spiritului, iar trupurile lor au fost luate în stăpânire deplină de spirite venite din iad, îndărătnice și rele. Dar o patrulă romană a reușit să-i prindă pe cei cinci diavoli, cum îi numea poporul. Doar sub o acoperire puternică și legați în cele mai grele lanțuri au putut fi aduși aici, alaltăieri seara. După severa lege a Romei, în Sidon nu îi aștepta altceva decât execuția cea mai grabnică.

34. Eu însă le-am văzut sufletele și spiritul, le-am curățat trupul de duhurile iadului, iar acum puteți vorbi cu ei, pentru a vă convinge cu cine aveți de-a face! Matael, care este acum soțul fiicei regelui și el însuși regent, este un om în fața căruia fiecare locuitor al pământului ar trebui să se încline.

35. În măsura în care s-a putut până acum, el a renăscut în spirit și îmi va fi o armă de nădejde în lupta cu păgânii din marele nord. Dacă veți sta de vorbă cu el, veți vedea voi înșivă ce fel de spirit este.”

36. Atunci Cornelius a întrebat: “Dar, Doamne, cine este băiatul acela, nu Josoe, pe care îl cunoaștem deja din Nazaret, ci celălalt, care tocmai stă de vorbă cu fata?”

37. Eu i-am răspuns: “Acela este îngerul despre care v-am spus că l-a salvat ieri pe bătrânul rege împreună cu fiica sa. El se află acum de aproape trei săptămâni printre muritori, iar eu i l-am dat, mai ales fetei, ca învățător; dar el este mereu la dispoziția oricăruia dintre ai Mei.”

38. La rândul lui, Philopold a întrebat: “Dar cine este gazdă aici și ce nume poartă?”

39. Eu i-am răspuns: “Gazda noastră este un veteran roman, un suflet deosebit de credincios și iubitor de adevăr; are șase copii, doi fii și patru fete drăgălașe și bine crescute, și o soție de asemenea nespus de cuminte, care nu cunoaște altă voie decât pe cea a cinstitului ei bărbat.

40. De aceea, a fost voia Mea să aduc o schimbare de situație în bine în această familie care a fost odinioară foarte săracă. Și veți vedea îndată cum acești opt oameni vor pregăti un prânz pentru sute de oameni, de care vă veți bucura cu toții. Iată, bătrânul gospodar deja vine spre noi, spre a ne anunța că prânzul este gata!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 167 - Proorocirile privitoare la venirea Domnului pe pământ
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.12.2013, 22:21 View PostDownload Post

Capitolul 167
Proorocirile privitoare la venirea Domnului pe pământ


1.După ce am spus toate acestea, Marcu a și ajuns la noi și ne-a spus că prânzul este gata. El a întrebat dacă îl poate servi, deoarece între timp se făcuse ceasul al nouălea (ora trei după-amiaza).

2. Iar Eu am spus: “Poți servi prânzul, căci cei așteptați au sosit deja și totul este în ordine!”

3. Cornelius l-a chemat atunci pe bătrânul Marcu și i-a spus: “Ei, tovarășe de arme, nu mă mai cunoști? Nu mai știi cum am fost împreună în Iliria și Panonia? Eu eram pe atunci, ce-i drept, mai mult copil decât războinic; dar de atunci au trecut vreo 45 de ani, iar eu am ajuns aproape de șaizeci!”

4. Marcu i-a răspuns: “O, mărite stăpâne, întâmplările acelea sunt încă vii în memoria mea! A fost nevoie de un efort serios pentru a-i disciplina cât de cât pe oamenii aceia certăreți și cârcotași. Pe Dunărea de Sus, în zona Vindobonei (Viena) nu ne-a mers prea bine la început, dar în câțiva ani lucrurile s-au așezat, iar noi am trăit apoi multe ceasuri plăcute.

5. Sigur că datinile și obiceiurile acelor triburi germanice ni se păreau cam brutale nouă, romanilor, dar după ce am reușit încet-încet să îi educăm pe acei oameni într-o oarecare măsură, ei au devenit suportabili. Vinul făcut de ei era, ce-i drept, slab și acru, dar se putea bea, după ce te obișnuiai cu el.

6. Dar nu foarte departe de petecul numit Vindobona, pe Istru în sus, unde vânam mistreți și unde am și omorât vreo patruzeci, cred, am dat peste un preot germanic clarvăzător, care în timpul vânătoarei noastre s-a suit într-un stejar și s-a uitat cum ne luptam cu mistreții. Acest om vorbea puțin limba romanilor și a spus către noi doi, în timp ce îi făceam felul unui mistreț:

7. “Țineți minte, vitejilor! În Asia, în țara care este mai sus de ape, vă așteaptă lucruri mărețe! Acolo veți vedea ceva ce n-a văzut încă nici un muritor! Aici înflorește numai moartea. Așa cum uriașul mistreț s-a sfârșit sub ascuțișul lăncilor și săbiilor voastre, așa se sfârșește totul aici, în țara morții! Dar în Asia înflorește viața. Cine va fi acolo, în veci nu va mai vedea vreo moarte!”

8. După care a amuțit; și oricât am insistat pe lângă el, nu ne-a mai dat nici un răspuns, iar noi am plecat mai departe, după alți mistreți. Dar iată că bătrânul preot a proorocit adevărul, iar noi trăim acum proorocirea lui!”

9. Iar Cornelius a spus: “Uite, aproape că îl uitasem pe bătrânul preot! Așa e, așa e, ai dreptate! Trebuie să mai vorbim despre asta!”

10. Bătrânul Marcu a plecat apoi să pună, împreună cu slugile lui Cyrenius și ale lui Iulius, mâncărurile pe masă, iar Cornelius Mi-a spus: “Doamne, ce spui Tu de proorocirea pe care germanul ne-a făcut-o în Europa acum mulți ani, bătrânului Marcu și mie, Marcu fiind cam cu 10 ani mai mare decât mine?”

11. Eu i-am răspuns: “Toate popoarele care astăzi trăiesc împrăștiate peste tot pe pământ cunosc proorocirea venirii Mele pe pământ, care a fost făcută deja primului om, dar preoții lor nu au știut întotdeauna să-și croiască, prin vorbe și prin chemarea din inimile lor, o cale către o viziune spirituală, și au proorocit uneori în imagini foarte încâlcite, pe care nici ei nu le-au înțeles.

12. Dar în extaze repetate, în clipe de înflăcărare a spiritului, unii dintre ei au căpătat o cunoaștere mai luminoasă și au putut să explice cât de cât viziunile avute.

13. Așa a fost și cu germanii. Omul vostru se afla într-un astfel de extaz vizionar, iar emanațiile stejarului și spaima în fața armelor voastre l-au ajutat să intre în această stare și v-a proorocit adevărul. Dar după aceea, când s-a trezit, nu și-a mai amintit nimic din ce vă spusese și nu v-a putut răspunde la întrebările voastre insistente.

14. Iată, aceasta este esența unor astfel de proorociri! Dacă puteți să acceptați acest lucru, și vrăjitoarea din Endor se afla într-un asemenea extaz vizionar atunci când Saul a silit-o să invoce pentru el spiritul lui Samuel, deși de regulă ea nu avea legături decât cu spiritele rele, prin care proorocea numai minciuni, viclenii și înșelătorii.

15. Nici un om nu este atât de mort și atât de rău încât să nu poată face la un moment dat o proorocire adevărată și bună. Dar aceasta nu poate fi o garanție pentru toate proorocirile făcute de el, ci este adevărată doar ea singură.

16. Așa s-au petrecut lucrurile și cu oracolul din Dordona sau cu cel din Delfi, care au făcut adeseori câte o proorocire adevărată. Dar acesteia i-au urmat apoi o mie de proorociri false și mincinoase.

17. Nu trebuie pus la îndoială nici faptul că anumiți clarvăzători și profeți au făcut chiar minuni. Dar în urma lor au venit alții, inspirați de duhuri necurate, care le-au trezit dorința de cunoaștere lumească, și au făcut minuni false, prin care au făcut praf popoare întregi pentru o mie de ani. Iar ei au trăit bine și fără griji, până când la un moment dat alți clarvăzători adevărați le-au stricat socotelile.

18. Dar acest lucru nu a fost ușor, căci un popor care a apucat să se minuneze de un lucru și să creadă în el cu greu mai poate fi îndreptat, și cu atât mai greu preoții săi mincinoși, care își văd puse în pericol marile lor avantaje lumești.

19. Voi toți aveți acum ocazia să vă convingeți cât de greu îmi reușește chiar și Mie acest lucru, și totuși Eu vorbesc o limbă pe care înaintea Mea nici un clarvăzător nu a vorbit-o, iar despre fapte ca cele făcute de Mine nu s-a mai auzit până acum! Tot cerul este deschis, îngeri coboară și îmi slujesc, mărturisindu-Mă, și totuși, chiar și unii dintre ucenicii care sunt tot timpul în jurul Meu și văd, aud și află totul, au o credință care se clatină ca o trestie bătută de vânt în toate părțile! Ce să mai spunem de ceilalți muritori?!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 168 - Conducerea oamenilor și a popoarelor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.12.2013, 22:23 View PostDownload Post

Capitolul 168
Conducerea oamenilor și a popoarelor


1. (Domnul): “Sigur că prin cuvântul Meu atotputernic i-aș putea transforma pe toți oamenii într-o singură clipă; dar unde ar fi atunci puterea și libertatea spiritului lor, pe care aceștia trebuie să le câștige prin ei înșiși?!

2. Așadar, vă puteți da seama cu ușurință, după tot ce v-am spus, că e destul de greu să lupți eficient împotriva ideilor greșite în care cred popoarele, dându-le libertatea cugetului și autodeterminarea spirituală necesară.

3. Dar este la fel de greu să împiedici aceste idei greșite să circule. Căci partea spirituală a omului trebuie să întâlnească adevărul și minciuna, binele și răul, să le cunoască, să le cerceteze și să aleagă, altminteri nu ar învăța niciodată să gândească.

4. Omul trebuie să fie mereu prins într-o luptă, altfel adoarme. Iar viața lui trebuie să aibă mereu ocazia de a se manifesta ca atare, și astfel să se păstreze, să se întărească din ea însăși și să ajungă la desăvârșire.

5. Dacă Eu nu aș permite greșelii să ajungă printre oameni, ci doar adevărului și efectelor sale precise și necesare, oamenii ar semăna cu un bogătaș desfrânat și risipitor, care până la urmă nu mai are altă grijă decât să-i fie umplută burta la timp!

6. Dacă ar fi să satisfacem cu ușurință nevoile trupești ale tuturor oamenilor, puteți fi siguri că în curând nu va mai exista nici un preot, nici un rege, nici un soldat, dar totodată nici un orășean, țăran, muncitor sau meseriaș. Căci pentru ce ar mai trebui să muncească sau să facă orice altceva, dacă tot i se dau de toate, din belșug, pentru toată viața?!

7. De aceea, nevoia și necazul trebuie să fie în mijlocul oamenilor, și la fel durerea și suferința, pentru ca aceștia să nu piară într-o inerție totală!

8. Vedeți, așadar, cum trebuie să stea lucrurile cu oamenii, pentru ca aceștia să fie mereu împinși către tot felul de activități, și din acest motiv este foarte nepotrivit atât să împiedicăm ideile greșite să ajungă la ei, cât și să le smulgem din rădăcină pe cele care deja s-au strecurat.

9. Și, la urma urmelor, consecințele grave ale greșelilor sunt cele mai potrivite pentru stârpirea acestora și pentru răspândirea adevărului.

10. Nevoia și necazul care urmează minciunii și înșelătoriilor de tot felul ajută omenirea să cunoască mai întâi, adânc și viu, nevoia stringentă a adevărului, și să înceapă să-l caute, la fel cum l-a căutat bătrânul Uran din Pont. Atunci omenirea va putea găsi adevărul destul de repede, cum l-a găsit Uran, și abia atunci acest adevăr găsit în urma a tot felul de greutăți va fi într-adevăr de folos omenirii. Dacă oamenii l-ar găsi la fel de ușor cum găsesc cu ochii soarele pe cer, foarte repede acesta n-ar mai avea nici o valoare pentru ei și, pentru a se distra, oamenii ar începe să alerge după minciună, la fel cum în miezul zilei, drumețul caută mereu umbra și, cu cât o găsește mai deasă, cu atât mai plăcută îi este.

11. Așadar, omul acestui pământ este chiar așa cum trebuie de fapt să fie pentru a deveni cu adevărat om. Dar, pentru aceasta, trebuie ca și împrejurările exterioare să îl silească pe om să devină om adevărat!

12. În general însă, adevărul curat și gol nu-i poate fi dat omului acum, nici măcar de către Mine, decât învăluit în parabole și imagini, astfel încât omul să fie nevoit mai întâi să-l caute în aceste imagini și să-l descâlcească. Doar cu voi, care sunteți puțini, vorbesc fără rețineri. Cei care vor primi însă adevărul de la voi nu trebuie să-l primească la fel, ci tot ușor învăluit, ca nu cumva să piardă posibilitatea de a gândi și de a făptui liber. Și, pentru ca nici voi să nu deveniți trândavi, vă spun și vouă:

13. Aș mai avea multe să vă spun, dar voi nu le-ați putea suporta. Însă atunci când Duhul adevărului va veni peste copiii voștri, el vă va conduce până la miezul adevărului. Și, atunci, veți trăi întru adevăr pe acest pământ și veți primi în mâinile voastre cheile pentru nesfârșitele adevăruri ale cerurilor, prin a căror dezvăluire treptată și mereu mai adâncă veți avea mereu mai multe și tot mai multe de făcut, până în vecii vecilor!

14. Dar iată că acum Marcu ne cheamă la masă, și acesta este și el un adevăr pe care trebuie să-l urmăm!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 169 - Marea masă luată împreună la Marcu
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.12.2013, 22:26 View PostDownload Post

Capitolul 169
Marea masă luată împreună la Marcu


1. După aceste cuvinte, Cornelius Mi s-a aruncat iarăși de gât și a spus, adânc mișcat: “Da, asemenea cuvinte numai un Dumnezeu le poate rosti către oameni, niciodată un om!”

2. Iar Eu i-am răspuns: “Ce spui tu despre Mine este așa cum trebuie să fie, iar fructele vorbelor tale vor fi bune! Nu din carnea și din sângele tău au purces ele, ci din spirit, care, la fel ca și în cazul Meu, este de la Dumnezeu, și de aceea îmi ești un prieten și un frate adevărat!

3. Dar acum, ca trupuri ce suntem, să urmăm chemarea nevoilor exterioare, care tot din carne pornesc!”

4. S-au supus atunci cu toții acestui îndemn și ne-am îndreptat către mese, pe care ne așteptau pești din cele mai alese soiuri, pregătiți cu o artă desăvârșită.

5. La masă, după ce M-am așezat, îl aveam în dreapta Mea pe Cyrenius, alături de care stătea Cornelius. În fața noastră ședeau Faustus, Kisjonah, Iulius și Philopold. În stânga Mea stăteau Iara, apoi Rafael, băiatul Josoe și apoi Ebahl. Aripa lungă de jos, din stânga, era ocupată de ucenicii Mei, iar cea de sus, din dreapta, de familia regală a lui Uran, împreună cu Matael, Rob, Boz, Miha și Zahr.

6. La o altă masă, foarte lungă, au încăput cei cincizeci de farisei. Această masă, paralelă cu a Mea, se afla în fața ochilor Mei, iar Stahar și Floran erau așezați la mijloc, astfel încât îmi puteau vedea fața.

7. La o a treia masă, în spatele Meu, au încăput cei treizeci de farisei tineri și leviții. Cei obișnuiau să vorbească în numele lor, Hebram și Risa, ședeau chiar în spatele Meu, dar cu fața spre Mine.

8. Lângă aripa stângă a mesei Mele, așadar în spatele ucenicilor Mei, era așezată de-a curmezișul o masă mai scurtă, la care stăteau cei doisprezece conduși de Suetal, Ribar și Bael. Iar lângă aripa superioară, chiar în spatele lui Uran, se mai afla o masă mică, la care ședeau sărmanul Hermes, solul din Cezareea lui Filip, împreună cu soția sa, bine îmbrăcată acum, cu cele trei fiice ale sale și cu o fiică adoptivă. Așa încât s-a avut grijă de toți cei care se aflau împreună cu Mine.

9. Servitorimea avea însă mesele mai la margine, dar nu ducea lipsă de nimic, la fel ca și cele câteva sute de soldați, care își purtau singuri de grijă în tabăra lor, după obiceiul dintotdeauna al romanilor.

10. Toată lumea s-a îngrijit așadar de pântec și s-a odihnit, și toți M-au lăudat pentru acest ospăț întăritor.

11. Mesele erau acoperite cu pești, pâine, tot felul de fructe bune și dulci - smochine, pere, mere, prune și chiar struguri, iar vinul cel mai de soi nu a lipsit nicăieri. La nici o masă nu se afla măcar unul care să nu fie însuflețit de cea mai sănătoasă poftă de mâncare, iar bătrânul Marcu, cei doi fii ai săi și câteva dintre fiicele mai mari erau ba ici, ba colo, astfel încât pe nici una dintre mese nu apuca să se termine vreodată oricare dintre feluri!

12. Încet, încet, vinul a început să dezlege limbile, iar mesenii au devenit din ce în ce mai zgomotoși. Cei de la masa Mea au lăudat și ei mâncărurile și băuturile, ba chiar și Iara Mea s-a însuflețit și nu mai contenea să laude strugurii dulci, mai ales că încă nu era timpul lor.

13. Și ucenicii Mei au început să vorbească destul de mult, ceea ce se întâmpla foarte rar. Numai Iuda Iscarioteanul tăcea, pentru că avea încă mult de furcă cu un pește mare, iar paharul imens de vin din fața sa îl preocupa de asemenea prea mult ca să-i mai lase timp să stea de vorbă cu cineva. Toma l-a înghiontit de câteva ori, dar Iuda n-a observat nimic, și a fost chiar mai bine, pentru că probabil ar fi răspuns printr-o necuviință.

14. Dar Iara, așezată la stânga Mea, pândea cu mare atenție orice ocazie de a-l pocni zdravăn pe acest ucenic deosebit de dezagreabil ei. De data aceasta însă, Iuda Iscarioteanul nu putea fi scos cu nici un chip din nepăsarea sa de mâncău și de bețivan.

15. Când a terminat de mâncat uriașul pește, el a dat să-l apuce pe al doilea, la fel de mare, dar Rafael a fost mai iute și i-a luat-o înainte lui Iuda Iscarioteanul. Sigur că mulți au zâmbit pe sub mustăți, iar Iara doar cu greu și-a reținut un hohot de râs.

16. Am întrebat-o pe Iara ce a apucat-o.

17. Și fetișcana a spus: “O, Doamne, iubirea mea, cum poți să întrebi așa ceva pe cineva în a cărui inimă Tu vezi mai bine decât vedem noi paharul acesta?! N-ai observat oare, Doamne, cum ucenicul Iuda Iscarioteanul și-a luat deja mai devreme peștele cel mai mare, care precis cântărea zece livre, și paharul cel mai mare?! Și, împreună cu ele, au coborât în burta lui niște bucăți mari de pâine!

18. Acum, el a vrut să înhațe pentru el și al doilea pește la fel de mare, dar Rafael, văzând supărarea - îndreptățită a celorlalți ucenici, i-a luat-o înainte mâncăului și a salvat peștele de lăcomia lui. Iată, acesta este motivul pentru care abia mi-am putut stăpâni râsul!

19. Știu deja din Ghenizaret că n-ar trebui să râdem niciodată decât din dragoste și bunăvoință, dar acum situația a fost atât de comică, încât abia mi-am putut stăpâni râsul. Eu cred că totuși nu este o greșeală foarte mare dacă zâmbim în fața unui mâncăcios zgârcit, atunci când nu îi reușește o încercare egoistă. Poate că o astfel de poznă l-ar putea ajuta să se îndrepte; de aceea, poate ar putea fi îngăduit să zâmbim puțin!”

20. Eu i-am răspuns: “Chiar un păcat, iubita Mea Iara, nu este, dar dacă se poate renunța la zâmbet, e mai bine. Iată, dacă îl privești cu o oarecare seriozitate pe un asemenea zgârciob, el se simte mustrat și renunță la intențiile lui urâte; dacă însă râzi de el, el se supără și își adună toate forțele pentru a-și atinge scopul cu o lăcomie de două ori mai mare!

21. Iuda Iscariotul este un zgârcit și probabil și un hoț; pentru că cine caută mereu să-l înșele pe aproapele său, ba îl mai și înșeală, acela este un hoț.

22. Dacă încercările sale lacome sunt privite cu zâmbete pe buze, el va crede că pungășiile sale glumețe sunt amuzante și le va continua cu și mai mult elan. Dacă însă este privit de la bun început - din toate părțile - cu o oarecare seriozitate, așa cum s-a petrecut adineauri, el va renunța la intențiile lui rele și le va amâna pe altădată. Căci, în cazul lăcomiei, nu sunt mari speranțe de îndreptare totală. Cu toate acestea, este bine ca un asemenea om să fie împiedicat cât se poate de des în întreprinderile sale hrăpărețe, în acest fel, el își va pierde din ce în ce mai mult curajul, din cauza eșecurilor repetate, și va renunța la rău, dacă nu de silă, cel puțin de supărare.

23. Vezi, așadar, fiica Mea iubită, din acest motiv este mai bine să nu râzi de cineva căruia nu i-a reușit o șmecherie!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 17 of 25  [ 250 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 16, 17, 18 ... 23, 24, 25  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !