Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 30.3.2024, 11:44
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 20, 21, 22, 23, 24, 25  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 200 - Despre încrederea nechibzuită
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 21.12.2013, 23:51 View PostDownload Post

Capitolul 200
Despre încrederea nechibzuită

1. M-am îndreptat în continuare din nou către evreii persani și am spus, adresându-Mă mai ales lui Schabbi: “Ei bine, la ce concluzii ați ajuns între timp? Încă mă mai consideri o vulpe șireată, care nu are alt scop decât pe acela de a vă preda pe toți ca vinovați în mâinile aspre ale romanilor, din cauza acelui Mesia al iudeilor de care se tem cei care sunt acum stăpânii lumii? Arăt într-adevăr ca un astfel de trădător mârșav?”

2. Schabbi, ușor jenat: “Bunul, sublimul meu prieten! Înfățișarea omului este de cele mai multe ori o oglindă a sufletului, dar nu întotdeauna! Eu am cunoscut un om care semăna la chip cu un înger nespus de blând și de bun și totuși aceasta era doar o mască, deoarece omul despre care îți vorbesc era - în sufletul său - o Satană desăvârșită in optima forma (în cel mai înalt grad)! Acest om era, datorită chipului său frumos și blajin, chiar un favorit al curții, luminat în toate artele și științele pe care ți le poți închipui. Dar sufletul său era mai negru și mai sumbru decât imaginarul Styx (*1) al păgânilor! Vai de cei care s-au apropiat vreodată de el cu gânduri bune! Pierduți erau! Femeile alergau după el ca posedate, deși fiecare femeie care s-a apropiat vreodată de el a căzut ca o jertfă înjunghiată, ca un strop de ploaie pe care norul nu-l mai poate ține! Dar el se credea cel mai nevinovat, cel mai blând și cel mai curat om! Totul era doar efectul unor circumstanțe neprevăzute. Ciudat era doar că nefericitele împrejurări nu îl atingeau niciodată pe el. El scăpa întotdeauna nevătămat. Numai cei care se apropiau de el primeau cele mai grele lovituri și luptau pe viață și pe moarte! O, pentru regele său, el era slujitorul cel mai devotat, dar pentru fiecare dintre supușii acestuia era un diavol împielițat!

3. În orașul regal, un grec bogat care se convertise la credința noastră avea o soție tânără și minunat de frumoasă și de gingașă, care îi era la fel de devotată soțului ei cum este mâna mea dreaptă supusă trupului meu și voinței inimii mele. Dar n-a durat mult până când acea Satana umană a aflat de frumoasa femeie și și-a rostuit drumurile astfel încât să fie remarcat de ea. Întâmplarea a vrut ca grecul să aibă neplăceri judecătorești cu un persan care era născut acolo și supus obiceiurilor poporului său, din cauza unei mari datorii pe care persanul o avea la grecul nostru și pe care nu voia să i-o restituie. Persanul îi avea pe compatrioții săi, sclavii acelorași moravuri, ca judecători, și de aceea grecul nostru nu reușea să-și câștige dreptul în fața persanului necinstit și lipsit de cuvânt. Atunci, femeia, care știa prea bine că frumosul curtean își oprise adeseori ochii asupra ei, a spus: «Ce ar fi dacă am reuși să obținem protecția regelui în cauza noastră dreaptă prin frumosul curtean?» Grecul i-a răspuns: «Da, știu că se uită mereu după tine cu o privire plină de poftă și probabil că un cuvânt de-al tău sau de-al meu ar face multe, chiar dacă în spatele lui nu ar fi altă răsplată decât speranța oarbă; dar nu se aude nimic bun despre acest curtean! Da, se spune chiar că ar fi mai bine să te numeri printre dușmanii decât printre prietenii lui! Cine a avut vreodată legături de prietenie cu el a intrat apoi negreșit într-un mare necaz! De aceea, nerezolvarea cererii noastre mi se pare nenorocirea cea mai mică între cele două și am face mai bine să i-o aducem ca jertfă lui Dumnezeu!»

4. Tânăra și frumoasa lui soție a fost și ea de acord cu spusele soțului ei. Dar, la scurt timp, curteanul însuși a venit în casa grecului, pentru a cumpăra ceva, căci grecul nostru era giuvaergiu și se ocupa cu montarea pietrelor prețioase în aur și argint. El s-a arătat prietenos și gingaș și i-a inspirat grecului încredere, deși acum soția lui și-a dat foarte bine seama că acest om drăguț, minunat de frumos și deosebit de generos, îi inspira o teamă nelămurită; căci nu i se mai întâmplase să vadă un om plătind pe loc primul preț numit pentru o bijuterie, fără să încerce să-l scadă prin târguiala. Aici trebuia să se ascundă ceva!

5. Grecul însă, care era foarte bucuros, a spus: «A, probabil că doar din cauza frumuseții, a modestiei și a norocului său are omul acesta la curte o sumedenie de dușmani invidioși, care încearcă să-i facă o faimă de ființă detestabilă și să trezească neîncrederea și bănuielile curții împotriva lui. În realitate, el vorbește la fel de cumpătat și de înțelept ca un profet! Îți spun că omul ăsta nu poate ascunde nimic rău!» N-a durat mult și curteanul nostru a venit iar la grec și a cumpărat un diamant mare, montat în aur, pentru turbanul pe care i-l dăruise regele. Prețul diamantului era de o sută de livre de aur și curteanul a vrut să-l plătească pe loc, căci el era mereu urmat de o suită numeroasă care îl slujea. Dar grecul i-a spus: “Preafrumosul, înțeleptul și sublimul meu prieten, ajută-mă tu să-mi recuperez banii pe care mi-i datorează N.N. (nomen nescio - numele nu îl știu.) - și această prețioasă agrafă o voi considera deja plătită! Cuvântul tău poate orice în fața marelui rege, iar eu îți voi fi recunoscător!»

6. Atunci curteanul a spus: «Mâine ți se va face dreptate. Cu toate acestea, primește acum aurul pentru bijuteria ta! Dar, deoarece îți fac o mare favoare fără să am nici un interes, cer de la tine doar foarte puțin în schimb. Peste șapte zile, voi da o petrecere în marea Grădină a Paradisului, de ziua regelui, și te invit la această festivitate. Să vii cu soția ta, îmbrăcați și împodobiți așa cum se cuvine, iar eu te voi prezenta atunci marelui rege și te voi duce împreună cu soția ta la masa lui, unde vei putea cere, împreună cu soția ta, o sumedenie de favoruri!»

7. Grecului i-a plăcut foarte mult ce a auzit, pentru că deja de multă vreme ar fi vrut să fie giuvaergiul Curții. Dar soția lui a spus: «Acum nu mai putem schimba lucrurile, dar nu va ieși nimic bun de aici, nici pentru tine și nici pentru mine! Acest om are intenții rele în ceea ce mă privește, iar tu ai putea fi jertfit alături de mine! Cel mai bine ar fi dacă am strânge totul și am fugi cu viteza vântului, înainte de a veni acea nenorocită a șaptea zi!»

8. Dar grecul a spus: «Scumpa mea soție, prevederea e bună, dar să nutrești o neîncredere prea mare față de un om care nu ți-a dat niciodată vreun motiv pentru asta și despre care nici nu știi altceva decât ceea ce au scornit și ceea ce au răspândit gurile rele pe seama lui - și asta i se poate întâmpla oricând unui om de onoare - este atât un lucru lipsit de inteligență, cât și o nesocotință condamnabilă». Și gingașa femeie s-a mulțumit cu această dojana destul de înțeleaptă. Iar în ziua următoare, persanul datornic a trebuit să-i plătească grecului și ultimul stater.

9. Funesta zi a venit ca un destin neînduplecat, iar ei s-au dus, împodobiți ca de sărbătoare, în paradisul regelui. Acolo, totul era flacără și lumină. Din toate părțile străluceau aurul și pietrele prețioase, mai grozav decât cele mai luminoase stele ale cerului nopții, iar muzica și cântecul străbăteau nenumăratele pergole ale întinsei grădini. Cei doi însă n-au așteptat prea mult până au fost descoperiți de curteanul nostru care i-a prezentat de îndată regelui în marele templu al grădinii; regele le-a arătat multă bunăvoință. În mijlocul marelui templu cu coloane erau așezate mese și perne de mătase nenumărate, într-un fast de nedescris, pe mese erau mari platouri de aur pline cu cele mai alese mâncăruri, iar în mari carafe de cristal sclipea vinul cel mai gustos, alături de o mulțime de alte băuturi aromate.

10. Grecul nostru a trebuit să ia loc la o masă așezată lângă marea masă a regelui, dar frumoasa lui soție a fost trasă la masa regelui. S-a mâncat și s-a băut o vreme în tihnă. Curând însă, grecul nostru a început să nu se mai simtă bine, căci i se dăduse o băutură amestecată cu otravă și a trebuit să fie dus acasă. Soția sa însă a fost dusă în încăperile regelui, unde a trebuit să suporte pe viață și pe moarte tot ceea ce i-au făcut cei doi, până când aceștia s-au săturat de ea. Grecul n-a murit de la otrava aceea, dar a rămas neputincios până astăzi. Și în ce hal a ajuns soția lui acasă, abia după șapte zile, asta își poate închipui oricine cu ușurință.

11. Acesta a fost fructul unei încrederi pripite acordate unui om a cărui înfățișare îi inspira oricui încredere, în timp ce inima îi era locuită de o ceată de diavoli dintre cei mai răi. Cei doi însă, care au trăit nu cu foarte mult timp în urmă cele ce tocmai ți-am povestit, șed, din cauza slăbiciunii lor, acolo, și pot să-ți confirme spusele mele cu propria lor limbă! Prietene, după ce ai trăit asemenea lucruri, știi de ce ești prevăzător!”


(*_1) Styx - în mitologia greacă: râu al infernului.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 201 - Deosebirea dintre Domnul și magi
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.12.2013, 00:12 View PostDownload Post

Capitolul 201
Deosebirea dintre Domnul și magi

1. Eu am spus: “Du-te și adu-i în fața Mea!” Schabbi a plecat imediat și i-a adus pe cei doi la Mine.

2. Eu i-am întrebat dacă doresc să fie iarăși pe deplin sănătoși și plini de putere.

3. Amândoi Mi-au răspuns într-un glas: “Da, stăpâne, dacă asta ar fi cu putință! Dar mie ciudata otravă mi-a paralizat toate membrele, așa încât doar cu mare greutate mă mai pot deplasa. Și privește-o pe această sărmană femeie, o floare frântă, al cărei trup e stricat pentru toată viața! O, Iehova, de ce a trebuit să ni se întâmple tocmai nouă ceva atât de îngrozitor?!”

4. Eu: “Eu însă vreau să fiți iarăși la fel de sănătoși și de senini ca atunci când v-ați cununat și să arătați întocmai ca atunci!”

5. După ce am rostit aceste cuvinte, pe cei doi i-a străbătut ceva ca o flacără și ei s-au simțit deîndată sănătoși și plini de putere, ca și când niciodată nu ar fi avut nimic, iar înfățișarea lor era la fel ca în ziua nunții lor, ba chiar mai înfloritoare. Văzând aceasta, ei s-au minunat peste măsură, căci așa ceva nu se mai petrecuse în Persia.

6. La rândul lui, Schabbi a făcut ochii tot mai mari și aproape că nu-i venea să creadă, dar Iura l-a înghiontit ușor și i-a spus, oarecum în ascuns: “Ascultă, eu cred că ne aflăm chiar în locul potrivit și că nu suntem prea departe de Cel pe care tu încerci să-l tăgăduiești! Îți spun că ori e El - ori în veci nu va mai fi vreunul! Acum judecă tu după mintea ta!”

7. Schabbi: “Da, probabil că săgeata nu a căzut foarte departe de țintă! Această însănătoșire bruscă prin cuvânt este mai mult decât poate cuprinde toată înțelepciunea omenească! Acum încep să mă lămuresc cum a fost și cu salvarea noastră. Un om în a cărui voință stă o asemenea putere încât i se supune și materia brută, trebuie să fie deasupra tuturor oamenilor acestui pământ, în el trebuie să sălășluiască o nesfârșită putere dumnezeiască, iar sufletul său trebuie să fie cel mai viu tipar al voinței divine - sau este chiar Divinitatea însăși! Poate că am mers prea departe cu precauția mea, dar în nici un caz nu am păcătuit prin asta, căci, în fond, eu nu am vrut decât să apăr divinitatea, care le-ar putea părea păgânilor o oroare, și să nu îi las pe acești neoameni să o împroaște cu venin, căci acest lucru nu ne-ar fi folosit nici nouă, nici credinței noastre sublime!

8. Dar, după cum văd că stau lucrurile, păgânii nu sunt chiar atât de crunți cum ne-au fost descriși în Persia. Cu greu am putea crede că nespus de mândrul guvernator Cyrenius nu știe ce se ascunde în spatele făcătorului de minuni! Dar dacă știe și îi spune «Doamne», probabil că are motivele cele mai întemeiate! Căci împotriva puterii unei asemenea voințe, toate armele Romei ar putea fi prea scurte și prea slabe!

9. Asta nu a fost o vrăjitorie sau o șarlatanie în felul celor ale magicienilor și preoților noștri, care îi conving, cu bani și promisiuni, pe unii oameni perfect sănătoși să se prefacă surzi, șchiopi și orbi, să se ducă astfel în pelerinaj la vreun idol dintr-un templu murdar, unde - la un semn convenit - să-și recapete văzul, auzul și să redevină drepți ca brazii. Astfel sunt aduse la uluire mulțimi întregi de imbecili, dar dacă apoi vin oameni cu adevărat șchiopi, orbi și surzi și se roagă și aduc jertfe, nici unul nu se face bine. Atunci li se spune invariabil: «Credința voastră este prea slabă, iar jertfa voastră este prea neînsemnată și nu îi este pe plac zeului!» Da, știi și tu că magicienii noștri îi readuc la viață chiar și pe copiii morți ai unor oameni bogați, dar noi știm de mult în ce fel și mai știm că acești copii «treziți» din moarte nu sunt rude de sânge cu așa-zișii lor părinți. Acesta de aici va putea și el măcar să-i readucă la viață pe cei aparent morți!”

10. M-am dus atunci lângă ei și i-am spus: “Da, asta se poate, fără jertfe, ulei și fierturi de ierburi! Priviți în jos, spre mal: cei doi fii ai gazdei noastre tocmai au scos din apă trei înecați, un bărbat și două fete tinere!

11. Este vorba de un biet tată cu cele două fiice ale sale, un biet evreu. Soția lui și-a salvat viața pe un buștean care plutea pe apă, dar bărbatul ei și cele două fete, care i-au sărit în ajutor mamei, aflată în cea mai mare primejdie, au fost luați de apa din ce în ce mai învolburată și s-au înecat. Valurile mării i-au aruncat însă morți la mal, iar cei doi fii zdraveni ai gazdei noastre i-au găsit și i-au așezat aproape de mal.

12. Eu însă vreau ca nefericita femeie, care încă plânge, tremură și strigă după ajutor pe acel buștean, să fie aici.

13. Îl voi folosi deci din nou pe vâslașul Meu. Abia atunci veți vedea toată măreția lui Dumnezeu și Îl veți crede pe Acela care v-a salvat pe toți!” L-am chemat acum pe Rafael și i-am făcut un singur semn, pe care acesta l-a înțeles imediat, și, în mai puțin de un minut, el a adus-o la Mine pe femeia care bocea într-una și nu putea fi mângâiată nicicum.

14. Eu însă am atins-o și i-am spus: “Fii liniștită, femeie, ai credință și încredere, căci lui Dumnezeu toate lucrurile Îi sunt cu putință!”

15. Femeia s-a mai liniștit puțin auzind aceste cuvinte, dar a spus: “Știu foarte bine că lui Dumnezeu toate lucrurile Îi sunt cu putință, dar mai știu că eu - ca o păcătoasă ce sunt - nu merit mila lui Dumnezeu! O cât de curată trebuie să fie inima unui om ca să merite chiar și cea mai mică îndurare din partea lui Dumnezeu! Dar această poartă a îndurării e demult închisă pentru mine! Dumnezeu mă va lua prea puțin în seamă acum, în nenorocirea mea, căci și eu am ținut prea puțin seama de El atunci când am fost fericită. Oricum, chiar prin faptul că m-a pedepsit, Dumnezeu s-a arătat îndurător fațade mine!”

16. Eu: “Cum ar fi dacă ți i-aș da înapoi pe soțul tău și pe fiicele tale?”

17. Femeia: “Numai Dumnezeu mi-i va putea da înapoi, în ziua cea de pe urmă; căci ei nu mai sunt în viață și și-au găsit mormântul în mare! Pe morți mi i-ai putea da înapoi, dacă fiii lui Marcu i-ar scoate din apă, dar vii nu mi-i mai dai, căci ei sunt deja morți de câteva ceasuri!”

18. Eu i-am spus îngerului: “Adu încoace trupurile celor trei morți!” Iar îngerul le-a adus îndată și le-a așezat la picioarele Mele.

19. Femeia i-a recunoscut imediat pe bărbatul ei și pe cele două fiice ale sale și a început iarăși să plângă amarnic.

20. Eu însă i-am spus: “Femeie, liniștește-te, doar vezi că dorm!”

21. Femeia: “Da, dorm somnul de veci, din care nici un om nu s-a trezit vreodată!”

22. Eu: “Femeie, te înșeli; nu există somn veșnic așa cum ți-l imaginezi tu, care nu crezi în viața de dincolo! Dar pe aceștia trei Eu îi voi trezi, pentru ca tu și mulți alții să fiți întăriți în credința voastră în numele viu al lui Dumnezeu!”

23. Apoi am rostit cu voce tare către cele trei trupuri neînsuflețite: “Ridicați-vă și treziți-vă din somnul morții!”

24. Imediat cei trei au început să se miște, după care s-au ridicat uimiți în capul oaselor. Cu ochii larg deschiși, ei s-au uitat înjur, căci nu știau ce s-a petrecut, cu ei și unde se află.

25. Eu însă i-am spus femeii: “Du-te și explică-le unde se află și ce a fost cu ei! După ce te vor recunoaște și vă veți liniști, vom vorbi mai mult despre cele petrecute!”

26. Dar femeia s-a aruncat la pământ în fața Mea și, de uimire, nu mai putea scoate nici un cuvânt. Abia după o vreme, ea a reușit să se ridice și a început să Mă laude și să Mă proslăvească. Căci încet-încet, ea începea să se convingă că bărbatul și fiicele ei trăiesc într-adevăr, fiind sănătoși și veseli.

27. Eu însă am trimis-o iarăși înapoi la cei treziți, să vorbească cu ei, pentru ca ei să-și dea seama că ea este soția și mama lor salvată, și femeia s-a dus la ei. Căci întotdeauna, atunci când Eu vindec sau înviu pe cineva, Mă îndepărtez câțiva pași, din motive pe care numai Eu le cunosc.

28. Ajunsă la cei înviați, ea li s-a arătat, iar ei au recunoscut-o imediat și au îmbrățișat-o cu căldură, cu multă veselie și cu uimire.

29. Eu însă nu i-am îngăduit femeii să le spună imediat că Eu i-am salvat și mai ales că Eu îi readusesem la viață, căci acesta nu este un lucru bun pentru o viață abia retrezită. Abia după ce avea să primească de la Mine un semn îi era îngăduit să le spună, iar femeia a făcut întocmai, deși bărbatul a rugat-o insistent să i-l arate pe binefăcătorul înzestrat cu puteri miraculoase.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 202 - Efectul faptelor Domnului asupra evreilor persani
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2014, 02:06 View PostDownload Post

Capitolul 202
Efectul faptelor Domnului asupra evreilor persani

1. Dar abia întâmplarea aceasta a făcut cu adevărat impresie asupra perșilor noștri. Ei au rămas complet uluiți, iar Schabbi se uita când la Mine, când la cei înviați, le pipăia pulsul și îi tot întreba dacă au fost sigur morți și dacă nu își pot aminti ce s-a petrecut cu ei.

2. Dar bărbatul a spus: “Întreabă piatra asta și ea îți va putea spune la fel de multe câte îți pot spune eu! Acum știu doar atât, că un val de apă imens n-a smuls și m-a aruncat în mare, luându-mi în același timp mințile și, prin urmare, m-a omorât, căci eu din clipa aceea nu mai știu nimic de mine și nu știu ce mi s-a întâmplat. Doar atât îmi amintesc - dar numai în suflet - că, la scurt timp după ce m-au înghițit valurile ucigașe, mă aflam împreună cu fiicele mele pe o pajiște, eram foarte trist și nu știam de ce. Dar curând au apărut peste tot în jurul nostru nori luminoși, iar eu am început să simt o mare bucurie de la această lumină! Dar n-am văzut pe nimeni în afară de noi și ne-a cuprins un somn dulce, din care ne-am trezit aici! Acum știi tot ceea ce știu și eu. De-acum poți judeca singur!

3. Că trupul mi-a fost mort se poate pune la îndoială la fel de puțin ca faptul că acum trăiesc! Coboară tu în adâncul mării, rămâi acolo, sub apă, două ore încheiate, și pun pariu cu tine că - după trup - vei fi pe deplin mort!”

4. Schabbi: “Da, da, ai fost într-adevăr mort, iar făcătorul de minuni te-a înviat doar prin cuvântul său atotputernic! Nu, nu, așa ceva n-a mai văzut pământul acesta! Dar ce va fi acum?”

5. Iura i-a spus lui Schabbi: “Ei, prietene Schabbi, ce spui acum de această întâmplare?”

6. Schabbi: “Ce să spun, ce se poate spune? Aici se manifestă puterea lui Iehova și nimic altceva! Căci aceasta depășește cu mult orice putere de imaginație și nici o cunoaștere nu a ajuns vreodată pe aceste culmi înspăimântătoare. Acum chiar simt că mă zăpăcesc!”

7. M-am adresat atunci lui Schabbi: “Ei bine, prietene, cum e cu povestea aceea despre Mesia, pe care au răspândit-o în țara voastră acum treizeci de ani renumiții magi din răsărit? O consideri încă o poveste inventată de astrologi?

8. Pentru că, iată, omul acela, care a fost născut de o fecioară gingașă într-un grajd de oi și căruia cei trei magi, pe care voi îi numiți regi ai stelelor, i-au adus aur, tămâie și smirnă, sunt Eu - pe vremea aceea un copil, iar acum un bărbat în toată firea! Cum îți place această coincidență ciudată a împrejurărilor și cum ți se pare toată povestea?

9. Faptul că sunt într-adevăr Același îl pot dovedi acești doi martori: comandantul Cornelius, un frate mai mic al împăratului Augustus, și guvernatorul general Cyrenius, care a pus la cale fuga Mea în Egipt și care este un frate mai mare al împăratului Augustus! Acum, că știi toate acestea, spune-Mi ce crezi despre Mesia, pe care cei trei magi L-au făcut cunoscut și la voi?! E ceva de El sau nu?”

10. Schabbi: “Da, acum da. Dar atunci suna totul a poveste de magi! Pentru că, dacă îi cunoști pe magii noștri, înțelegi foarte ușor cum se pricep să tragă foloase de la orice apariție nouă de pe cer. Mai întâi, pentru că sunt familiarizați cu toate scrierile din țara noastră și din celelalte țări. Ei îi cunosc pe profeții evrei la fel de bine ca pe cei indieni; cunosc sen scrit și sen ta veista ale perșilor și birmanilor la fel de bine ca și cărțile noastre. La fel, cunosc școlile păgânilor și cărțile lor. Și, apoi, nu există nici o steluță pe cer pe care să nu o cunoască și căreia să nu-i fi dat de mult un nume.

11. Dacă apare o stea pe care încă nu o cunosc, de exemplu o cometă, ei bine, ei o folosesc pentru tot felul de interpretări profetice. Dacă interpretarea nu prinde la compatrioți, se iese cu ea în alte țări și undeva tot se găsește un locșor în care povestea face senzație. Noi, cei +luminați la minte, știm asta foarte bine, și de aceea ni se pare de iertat faptul că vestea nașterii lui Mesia al evreilor nu a avut atunci un efect prea mare asupra noastră, mai ales că magii, întorși acasă, au adus-o la cunoștința evreilor cu multă pompă, iar noi am considerat că o fac spre folosul lor material. Probabil că luaseră lucrurile foarte în serios; dar noi avem o vorbă: «Cine minte de obicei, nu e crezut nici când spune adevărul.»

12. Care dintre noi ar fi îndrăznit măcar să viseze că magii ar fi descoperit, în sfârșit, și ceva adevărat?!

13. Acum lucrurile s-au modificat, desigur, în ceea ce Te privește, iar Tu, în înțelepciunea Ta, nu ne vei socoti necredința de atunci drept un păcat!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 203 - Utilitatea activității și urmările nefaste ale trândăviei
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2014, 02:17 View PostDownload Post

Capitolul 203
Utilitatea activității și urmările nefaste ale trândăviei

1. Eu am spus: “Nu, asta nu; dar este totuși adevărat că, adeseori, negustorii trec ușor peste lucrurile spirituale, și asta s-a petrecut și cu voi. Am dreptate sau nu?”

2. Schabbi: “Da, asta, sublimul meu prieten plin de putere dumnezeiască, e adevărat, anume că negoțul și comorile acestui pământ, câștigarea și dreapta lor administrare dau multă bătaie de cap și multe griji, dar apoi, prin bogăția folosită în bine, se pot face tot felul de lucruri folositoare și se trezește spiritul adormit al câte unui om pentru tot felul de lucruri bune, i se dă o îndeletnicire utilă și este astfel ținut departe de trândăvie, care în mod obișnuit este izvorul multor vicii și păcate.

3. Uita-te la tagma preoților oricărui popor! Câtă vreme acești oameni au trebuit să muncească și și-au câștigat pâinea cu sudoarea frunții, ei au fost și cei mai mari prieteni ai adevărului și au făcut descoperiri și calcule de care și astăzi ne mai minunăm. Ei au adus armonie în gândirea umană și au întemeiat școli în care spiritul uman să se formeze și să învețe să se cunoască pe sine însuși, în vremea aceea, astfel de preoți au găsit căile spre Dumnezeu și i-au condus, plini de spirit și de bune intenții, și pe ceilalți oameni spre aceeași cunoaștere.

4. Dar când - mai târziu - oamenii au recunoscut tot mai mult binefacerile înaltelor eforturi ale vechilor și adevăraților preoți și și-au dat seama de folosul lor, ei au luat asupra lor toate muncile grele ale preoților, pe care îi respectau și îi iubeau mai presus de orice, au introdus zeciuiala și au hotărât că preoții trebuiau să muncească doar pentru spiritul omului și să-i poarte de grijă doar acestuia. Dar, în curând, preoțimea a devenit trândavă, s-a dedat poeziei și a început să lenevească, a zidit adevărul luminos în catacombe întunecate și a început să-i servească omenirii credule de pe atunci tot felul de basme și fabule; și, astfel, trândăveala preoților a devenit cauza vădită a decăderii chiar a celei mai înalte și divine învățături a marelui și adevăratului preot Moise.

5. Nu trebuie decât să-i citești pe Moise și pe profeți și să privești apoi la apucăturile de acum ale urmașilor din Ierusalim ai lui Moise și ai lui Aaron, și îți dai seama îndată că ei nu cred nici în Moise, și nici în Dumnezeu. Căci, dacă ar crede în Moise și în Dumnezeul propovăduit de el, nu ar fi cei mai mârșavi mincinoși și șarlatani ai poporului, pe care îl exploatează fizic și spiritual. Dar toate acestea sunt urmarea necesară a viciului trândăviei! De aceea spun că bogăția dreaptă în mâinile unor oameni înțelepți, binevoitori și harnici este pentru oamenii nevoiași în mai mare măsură o pecete dumnezeiască decât aceea a lui Solomon de la Ierusalim!

6. Sigur că noi nu avem prea mult timp să ne ocupăm cu tot felul de scrieri mistice ale trândavilor privilegiați și să le cercetăm pentru a vedea cât adevăr conțin. Dar noi învățăm poporul să fugă de trândăvie și formăm oameni adevărați și folositori! Și astfel cred că îndreptăm greșeala asupra căreia îmi atragi atenția, și anume aceea că adeseori trecem cu ușurință peste lucruri ale spiritului. Căci eu gândesc așa: să făptuiești binele este mai presus decât să scrii despre el cele mai frumoase învățături, dar fără să-l practici niciodată.

7. Și, până la urmă, la ce ne folosește adânca noastră cugetare și trăncăneală? Adevărata înțelepciune a lui Dumnezeu un muritor oricum n-o va pătrunde niciodată, ba nu-i va ridica nici măcar vălul cel mai exterior!

8. Dar dacă va fi nevoie, mila lui Dumnezeu va ilumina iarăși vreun Moise, adică un Mesia adevărat, așa cum pari a fi și tu unul. Acesta ne va arăta calea adevăratei înțelepciunea lui Dumnezeu, pe care noi o vom primi cu recunoștința, cu orice preț, ca pe o marfa de cea mai bună calitate venită direct din cer, și o vom urma prin faptele noastre, pentru că noi, neguțătorii, întotdeauna am fost prietenii activităților folositoare omenirii și ne folosim marea avere pământească pentru a le da oamenilor, care de obicei sunt înclinați spre lene și trândăveală, ceva de lucru folositor pentru ei și pentru alții.

9. Spune-mi acum, prietene plin de duhul lui Dumnezeu, dacă concepția noastră de viață e bună, folositoare și adevărată, sau dacă din înțelepciunea ta ne poți oferi una mai bună.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 204 - Esenta revelatiei adevarate
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2014, 02:25 View PostDownload Post

Capitolul 204
Esența revelației adevărate

1. Eu: “Câtuși de puțin! Binele și adevărul sunt aceleași, indiferent dacă un om le descoperă cercetând cu înfrigurare sau dacă Dumnezeu i le revelează nemijlocit; căci găsirea unui adevăr este tot o revelație de sus, dar una mijlocită, iar mijlocul a fost cercetarea.

2. Prin această cercetare, sufletul se mai eliberează de legăturile grosiere ale materiei și trezește pentru câteva clipe duhul dumnezeiesc în ființa umană care caută sau pătrunde mai mult în centrul vital al inimii, spre care curge mereu și neîntrerupt lumina și îndurarea lui Dumnezeu, care îi dau sufletului viața și creșterea spirituală, așa cum lumina soarelui și căldura lui pătrunde în brazdele pământului, unde trezește plantele la viață și le ajută să se dezvolte și să crească până când din plantă se naște un fruct liber, de sine stătător și pe deplin copt, a cărui viață nu mai depinde de cea a plantei, ci există în sine.

3. Când, în momentele adevărate, pline de viață, sufletul pătrunde în centrul vieții din inimă, despre care am vorbit, el pătrunde în același timp și în inima fiecărui om pentru revelarea spiritului lui Dumnezeu, și nu poate găsi aici altceva decât același adevăr etern al lui Dumnezeu în el însuși. Iar aceasta este o revelație mijlocită și se deosebește de cea nemijlocită doar prin aceea că, în cazul celei din urmă, în timpuri de mare întunecare a omenirii, Dumnezeu trezește oamenii potriviți și le conduce sufletul în centrul lor vital, pentru ca de aici să le readucă celorlalți orbi lumina care limpezește privirea.

4. Și mai este o deosebire între revelația mijlocită și cea nemijlocită: revelația mijlocită îi luminează omului doar chestiunea care îl frământă și în care își dorește să fie luminat; ea se aseamănă cu lumina unei lămpi bune cu care poți lumina o încăpere întunecoasă; cea nemijlocită însă se aseamănă cu soarele amiezii, a cărui lumină puternică luminează întreaga, lume în toate brazdele ei, mici și mari - la fel ca revelația nemijlocită.

5. Aceasta (revelația nemijlocită care se aseamănă cu soarele) este valabilă nu doar pentru omul căruia îi este dată, ci pentru toți oamenii, dar mai întâi de toate pentru poporul căruia îi aparține profetul. Dar, deoarece există profeți adevărați, chemați de Dumnezeu, putem ușor trage concluzia că vor exista și profeți mincinoși, și anume din următoarele motive, ușor de priceput:

6. Un adevărat profet trebuie să câștige considerația semenilor săi, căci profețiile sale, și uneori chiar faptele sale - ca dovezi ale chemării sale dumnezeiești, trebuie să-i insufle omului obișnuit un oarecare respect, indiferent dacă profețiile îi sunt pe plac sau nu și dacă se potrivesc cu interesele sale pământești.

7. La oamenii de soi mai bun, profetul capătă, fără voia sa, dimensiunile unui uriaș inaccesibil, și nu se poate nicicum feri de venerația pioasă și de respectul care i se poartă, oricât de smerit este - și chiar trebuie să fie de altminteri.

8. Ei bine, asta văd alți oameni ai lumii, a căror minte este adeseori foarte inventivă; căci viclenia nu le-a lipsit niciodată copiilor acestei lumi. Acești oameni ai lumii vor și ei faimă și considerație și, prin acestea, un câștig pământesc ușor.

9. Ei încep să studieze și adeseori inventează, cu ajutorul lui Satana, anumite lucruri și compun discursuri aparent pline de înțelepciune, așa încât până la urmă oamenii, care sunt profani în toate, nu mai știu să deosebească ce este adevărat și autentic de ce e fals și rău,

10. Dar cum poți totuși să deosebești un profet fals de unul autentic? Foarte simplu: după roade.

11. Căci din mărăcini și scaieți nu culegi struguri și smochine!

12. Adevăratul profet nu va fi niciodată egoist și orice urmă de trufie va fi departe de el. El va primi cu recunoștință ceea ce îi dăruiesc inimile bune și nobile; dar niciodată nu va cere taxe, deoarece știe că acesta este un lucru urât în fața lui Dumnezeu și mai știe că Dumnezeu le poartă de grijă slujitorilor Săi.

13. Falsul profet însă se va lăsa plătit pentru fiecare pas pe care îl face și pentru fiecare așa-zisă slujire a lui Dumnezeu, prin care pretinde că aduce binele asupra omenirii. Falsul profet va vorbi mult și tare despre judecățile lui Dumnezeu și va judeca el însuși cu foc și sabie în numele Domnului.. Cel adevărat însă nu va judeca pe nimeni, ci doar îi va mustra - fără să aibă vreun câștig din asta - pe cei păcătoși, îi va îndemna la pocăință și nu va face deosebiri între mare și mic, - între cel cu faimă și cel lipsit de faimă. Căci pentru el nu există decât Dumnezeu și cuvântul Său - toate celelalte sunt pentru el prostie și deșertăciune,

14. In cuvintele adevăratului profet nu va exista nicicând vreo contradicție. Dar privește în lumină cuvintele falsului profet și vei vedea că sunt pline de contradicții. Pe adevăratul profet nimeni nu îl poate jigni vreodată; el va suporta ca un miel toate relele pe care i le va face lumea; doar împotriva minciunii și a înfumurării se va înflăcăra și le va distruge.

15. Falsul profet este mereu dușmanul de moarte al oricărui adevăr și al oricărui progres în gândirea și în lucrările omului. Nimeni în afară de el nu trebuie să știe ceva sau să capete vreo experiență, pentru ca astfel să fie nevoie să se apeleze mereu și pentru orice lucru la sfaturile sale scump plătite.

16. Falsul profet se gândește numai la sine. Dumnezeu și rânduiala Sa sunt pentru el lucruri plictisitoare și caraghioase în care nu crede câtuși de puțin, motiv pentru care își poate face fără mustrări de conștiință un dumnezeu din lemn și piatră, după cum are chef. E ușor de înțeles că, în ochii omenirii deja orbite, un astfel de dumnezeu poate face minuni prin mâinile falsului profet!”

17. Schabbi: “O, divinul meu prieten, eu știu, și noi toți știm cum își fac acești indivizi perfizi minunile, în fața mea, ei sunt niște bestii, nu oameni! Căci nu găsesc pe lume o mârșăvie mai mare decât ca acești șarlatani să le impună fraților lor neștiutori să creadă lucruri de care ei nu pot decât să râdă, minunându-se de imensa prostie a oamenilor, pentru care aceste inepții sunt aur curat.

18. O, divinul meu prieten, tot ce ne-ai spus acum știu și cunosc!

19. Ce înseamnă revelația mijlocită și cea nemijlocită nu aveam de unde să știu, dar mă bucur că ceea ce omul cu gânduri curate a descoperit prin cercetările sale neobosite este până la urmă totuși o revelație de sus. Sigur că nu orice om poate fi un profet pentru tot poporul; dar dacă profetul care are o revelație mijlocită descoperă într-o anumită sferă ceva foarte folositor, chiar și numai pentru binele trupesc, acest lucru va ajunge să fie folosit cu timpul de întreg poporul, spre binele acestuia, și în acest fel și profetul revelației mijlocite poate deveni al tuturor!

20. Să ne gândim la inventarea plugului, care s-a petrecut înainte de potop! Această unealtă agricolă neprețuită a fost descoperită probabil de un om harnic și obișnuit să cugete îndelung, prin revelație mijlocită. Ce-i drept, istoria nu i-a păstrat numele, dar ce folos incalculabil a adus deja omenirii descoperirea lui! Și, la fel, mai există o sumedenie de astfel ele invenții de utilitate generală, unelte și mașinării nespus de folositoare. Inventatorii lor au fost desigur oameni foarte harnici, modești și lipsiți de pretenții, altminteri scribii le-ar fi păstrat numele, la fel cum au păstrat numele celor care au domnit peste popoare și care, în general, nu le-au fost de prea mare folos.

21. Eu sunt de părere că acei oameni sunt cei mai mari binefăcători ai popoarelor - cei care le-au învățat să gândească în spiritul ordinii adevărului și le-au îmbogățit cu invenții aducătoare de folos! Utilitatea profeților pur spirituali nu este însă nici astăzi foarte clară. Sigur că ei au criticat viciile bine înrădăcinate ale poporului și i-au pedepsit pe păcătoșii cei răi și plini de îndrăzneală. Ei L-au propovăduit pe Dumnezeu și faptele Lui, voința Lui, și intențiile Lui – de cele mai multe ori în cuvinte învăluite - dar oamenii nu le-au înțeles sensul pe deplin și au făcut tot ce au vrut, după poftele lor lumești, și L-au lăsat, în pace pe Dumnezeu și pe divinii Săi profeți.

22. Așa s-a născut păgânătatea confuză și, odată cu ea, toate meandrele înșelătoare ale superstiției. Dar plugul a rămas plug, la fel cum ferăstrăul rămâne ferăstrău și toporul topor și atât păgânul, cât și evreul dogmatic se folosesc în aceeași măsură de aceste invenții!

23. Și, până la urmă, mă întreb: care tip de profet are o valoare mai mare pentru omenire?

24. Ce-i drept, oamenii gândesc mult și pricep puțin; dar să-l pricepi până la capăt pe un Daniel, sau pe un Isaia, sau pe un Ieremia, sau chiar «Cântarea Cântărilor» a lui Solomon - aici nu faci nimic cu gândirea omenească, e zadarnică încercarea! Numai un Dumnezeu sau un spirit îngeresc îi poate pricepe, sau poate un profet trimis tocmai pentru aceasta. Doar aceste trei tipuri de spirite pot pricepe așa ceva. Oricărui alt spirit, acest lucru îi este total imposibil. Și acum mă întreb: la ce folosește o înțelepciune înaltă pe care nu o poate cuprinde și nu o poate pricepe nici un muritor!?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 205 - Despre neputința omului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2014, 02:29 View PostDownload Post

Capitolul 205
Despre neputința omului

1. Eu: “Prietene, privește în sus, către stele! Le cunoști și știi pentru ce există? Până acum nu le-a înțeles nici un om, dar este acesta un motiv ca ele să nu mai existe? Pricepi tu poate ce este soarele și ce este luna? Să nu mai fie, doar pentru că nu le pricepi tu?!

2. Înțelegi tu ce sunt vântul, fulgerul, tunetul, ploaia, bruma, zăpada, gheața? Acestea toate să nu mai fie doar pentru că tu și toți ceilalți oameni nu le pricepeți?!

3. Pricepi tu miile de feluri de animale, forma și alcătuirea lor? Pricepi lumea plantelor și formele ei? Știi cumva ce e lumina și ce e căldura?!

4. Toate acestea să nu mai fie pentru că tu și toți ceilalți oameni nu le puteți nici cuprinde, nici pricepe?

5. Îți pricepi oare viața, și cum de poți vedea, auzi, simți, gusta și mirosi? Oare omul nu trebuie să mai vadă, să mai audă, să mai simtă, să mai guste și să mai miroasă doar pentru că nu va pricepe niciodată cum reușește toate acestea?

6. Și, pentru că în această lume materială există atâtea lucruri pe care omenirea niciodată nu le va putea pricepe în totalitatea lor, du-te și cugetă puțin și apoi spune-mi părerea ta!”

7. Schabbi: “Doamne, Învățătorule plin de putere divină! Nu trebuie să mă gândesc prea mult, am înțeles tot ce ai vrut să-mi spui. Ai vrut să îmi arăți că, atunci când omul cercetează în sferele înțelepciunii mai înalte, lucrurile se petrec ca în sferele creației materiale, din care noi, oamenii, nu pricepem de fapt nimic altceva în afară de imaginea exterioară, de ceea ce percepem din aceasta prin simțurile noastre și în funcție de formă, de culoare, de miros și de gust, prin care deosebim lucrurile create. O, cât de puține înțelege și știe omul, de fapt mai nimic, și, cu toate acestea, se crede un mare înțelept și este mândru de bietele sale câteva cunoștințe! Și ce știe? Nimic, absolut nimic!

8. O, cât de orbi și de proști sunt toți oamenii! Nici măcar de atât nu sunt în stare: să-și dea seama că ei nu înseamnă nimic și că nu își dau seama și nu pricep că nu înseamnă nimic. Iarba crește, iar omul care vede și simte se bucură. Dar cum de apare iarba, cum de crește și cum se face că asta se repetă mereu și mereu - cine dintre toți muritorii înțelege asta?!

9. Adam, Enoch, Noe, Avraam, Isaac, Iacov, Moise și Ilie au fost cu siguranță oamenii cei mai înțelepți pe care i-a purtat vreodată pământul; multă lumină din Dumnezeu a fost în ei. Dar cum apare iarba, cum crește, cum face semințe și care este alcătuirea seminței care face ca din aceasta să poată răsări mereu și mereu un număr nesfârșit de fire de iarbă de același fel - asta cu siguranță că nici nu au visat măcar vreodată marii părinți ai înțelepciunii!

10. Dar, dacă nu știm nici măcar cum crește și cum se înmulțește cea mai simplă plantă, cum este mușchiul și cum se unduiește viermișorul în praf, cum vrem să vorbim despre elemente și despre stelele îndepărtate?! Așa cum nu știm, noi, oamenii, nimic despre cele de pe pământ, cu atât mai puțin știm și înțelegem cine și ce sunt stelele, pentru ce și din ce sunt făcute ele!

11. Și iată, Învățătorule mare și divin, că, atrăgându-mi atenția asupra desăvârșitei mele neștiințe, Tu ai vrut să mă dojenești și să-mi spui: «Dumnezeu, Preaînțeleptul, așează multe în fața ochilor omului și în fața simțurilor sale exterioare și, prin aceasta, în fața simțurilor sufletului, pentru a-l sili pe om să gândească». Dar explicația - omul trebuie să și-o caute singur; pentru că, dacă Dumnezeu i-ar da-o și pe aceasta, omul ar deveni foarte repede inert și, până la urmă, trântor și leneș.

12. Căci, pentru un lucru pe care omul l-a înțeles pe deplin, natura sa leneșă își pierde interesul; acest lucru este confirmat și dovedit de experiență și nu mai are nevoie de nici o dovadă nouă. Și, în mod cert, atitudinea omului ar fi aceeași și în sfera pur spirituală dacă ar înțelege foarte clar până în ultimul amănunt tot ce au notat în cărțile înțelepciunii marii profeți în inspirațiile lor divine. Prea curând omul s-ar lăsa în voia somnului și, până la urmă, nu ar mai cugeta asupra nici unui lucru. Și la ce ar mai putea cugeta dacă ar înțelege totul?!

13. De aceea, Domnul știe foarte bine cum trebuie să-i țină pe oameni pentru ca aceștia să gândească, să dorească și până la urmă să fie nevoiți să fie harnici. Scopul este mereu același - să nu cadă pradă trândăvelii!

14. Îmi dau seama acum că povestea lui Mesia nu ar fi făcut asupra mea nici pe departe impresia pe care a făcut-o dacă aș fi înțeles până la ultimul amănunt textele din Isaia care se referă la aceasta. Cei trei magi m-ar fi făcut cel mult să zâmbesc dacă ar fi venit la mine cu tiradele lor de înțelepciune mistică; și oricui ar fi venit cu așa ceva la mine nu i-ar fi mers câtuși de puțin mai bine!

15. Dar, deoarece toate acestea au rămas până acum pe jumătate în întuneric, simt o fericire cu atât mai mare acum, când în fața ochilor mei apare atât de luminos ceea ce era atât de întunecat și părea atât de greu de crezut, acum, când Îl văd în fața mea pe Acela pe care L-au așteptat cu atât dor toți evreii, și eu alături de ei! Domnul și învățătorul meu, Te-am înțeles sau nu?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 206 - Schabbi Îl recunoaște pe Domnul
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2014, 02:32 View PostDownload Post

Capitolul 206
Schabbi Îl recunoaște pe Domnul

1. “Desigur, desigur!” i-am spus Eu, după care i-am pus următoarea întrebare: “Acum, prietene drag, deoarece pari în multe privințe foarte inteligent în fața ochilor și urechilor oamenilor și judeci foarte bine multe lucruri, spune-mi, după convingerea ta cea mai adâncă: ce îți închipui că este Mesia, care s-ar părea că sunt Eu însumi? Ce sens, ce scop are de fapt apariția aceasta a lui Mesia?!”

2. Schabbi: “Da, divinule prieten, asta este o întrebare deosebit de delicată, căci nu mă întrebi despre părerea mea de până acum, greșită, ca și când ai vrea să descoperi la mine, prin minuni de neînțeles și prin întrebări abile, vreo urmă de dușmănie purtată romanilor, ci mă descoși referitor chiar la personalitatea mistică a lui Mesia însuși, despre care Isaia a spus lucruri cât se poate de ciudate, pe care nu le poate înțelege nici un om. Pentru că Mesia este ba un fiu de împărat, ba un erou viguros și puternic, ba un fiu al lui Dumnezeu, ba un fiu al unei fecioare! Undeva, Isaia spune (Isaia 25, 6-9):

3. «Domnul oștirilor pregătește tuturor popoarelor pe muntele acesta un ospăț de bucate gustoase, un ospăț de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi și limpezite. Și, pe muntele acesta, înlătură marama care acoperă toate popoarele și învelitoarea care înfășoară toate neamurile; nimicește moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu șterge lacrimile de pe toate fețele și îndepărtează de pe tot pământul ocara poporului său; da, Domnul a vorbit. În ziua aceea vor zice: Tată, acesta este Dumnezeul nostru, în care am avut încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredem, acum să ne veselim și să ne bucurăm de mântuirea Lui!'»

4. Iată, Domnul și învățătorul meu divin, acestea sunt cuvintele foarte semnificative ale profetului, dar la ce ne ajută? Cine și unde este muntele pe care Domnul ne va pregăti ospățul neobișnuit, gustos, din vin curat, bucate miezoase, măduvă și iarăși vin limpezit? Cui îi va plăcea acest meniu, acela va trebui să aibă un stomac foarte sănătos!

5. Sensul acestui ospăț nu poate fi unul natural, ci doar unul spiritual. Dar cine Îl poate găsi? Ce este muntele și ce este ospățul neobișnuit de gustos? Aparent, asta înseamnă să-ți bați joc de omenire! Pe același munte, Domnul - adică Mesia, după înțelegerea mea - va înlătura învelitoarea cu care sunt acoperite popoarele și va lua marama de pe fețele păgânilor. Asta ar mai fi de înțeles; dar muntele, muntele, unde este și ce este el?

6. Că poate nimici moartea și că va îndepărta ocara poporului Său de pe tot pământul, așadar și la noi în Persia, asta mi-e limpede acum, pentru că am văzut cum i-ai readus pe morți la viață.

7. După aceea însă, Isaia Îl lasă pe poporul de pe munte să strige fericit: «Acesta este Dumnezeul nostru, acesta este Domnul!» Acela este Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov? Dacă da, atunci Tu ești Același care i-a dat lui Moise legile pe muntele Sinai, care a tunat: «Eu singur sunt Domnul, Dumnezeul tău, să nu crezi în alt dumnezeu în afară de Mine!»?

8. Dacă Isaia era cu legea lui Moise, nu putea în nici un caz să întruchipeze în Mesia un alt Dumnezeu. Dar, deoarece Isaia Îl lasă pe El să apară ca Dumnezeu, într-un mod absolut neechivoc, Tu trebuie să fii același Dumnezeu care a vorbit pe muntele Sinai cu Moise!

9. Ce vei putea să-mi răspunzi atunci, în spiritul celor spuse de profet, dacă eu mă voi arunca la pământ în fața Ta și mă voi închina Ție și Te voi adora ca Dumnezeu al lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov?!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 207 - Despre adevarata adorare a lui Dumnezeu
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2014, 02:38 View PostDownload Post

Capitolul 207
Despre adevărata adorare a lui Dumnezeu

1. Eu am spus: “Dacă ați crede cu adevărat și ați avea o convingere lăuntrică, sigur că nu aș avea ce să vă reproșez, ție și vouă, tuturor, dacă ați începe să Mă adorați ca Dumnezeu într-un mod potrivit. Dar deoarece convingerea voastră, mai ales cea din suflet, nu e prea puternică, nu ar fi decât tot o formă de idolatrie, ca și când ați venera un alt om, oarecare, sau un chip sculptat.

2. Cine vrea să-L adore pe Dumnezeu cu adevărat, așa încât adorația lui să dea roade, acela trebuie mai întâi să-L recunoască pe Dumnezeu cel viu în inima sa, trebuie să-L aibă pe Dumnezeu în spirit - în tot adevărul, să-L cunoască și să-L iubească, și abia apoi va putea să-L cinstească și să-L adore, altminteri totul nu va fi decât idolatrie față de Dumnezeul cel adevărat!

3. Cum poate fi demnă și sinceră adorația unui om față de singurul Dumnezeu adevărat, dacă nu L-a cunoscut niciodată altfel decât din auzite, ca pe un idol?! Ce diferență va fi atunci între venerația singurului Dumnezeu adevărat și aceea a unui idol?!

4. Adevărata adorație a unicului Dumnezeu adevărat înseamnă iubirea pentru Acesta și iubirea față de aproape. Dar cine Îl poate iubi pe Dumnezeu dacă nu L-a cunoscut niciodată?

5. Poate oare un bărbat tânăr să ardă de iubire pentru o fecioară pe care nu a văzut-o niciodată și nu a cunoscut-o? Iar dacă și-o închipuie doar și începe să o iubească cu putere pe aceea care nu există nicăieri în realitate, el este doar un nebun, care practică iubirea de sine în cel mai înalt grad, iar acesta este un lucru urât în fața Domnului.

6. De aceea, orice venerare a unui idol este cea mai mare prostie a omului și o îngrozitoare orbire. Căci, până la urmă, cei care îi venerează pe idoli ajung să se creadă ei înșiși idoli, cer să li se aprindă tămâie și să fie venerați ca dumnezei - iată triumful Satanei în inima omului! Dar vai de cei care, în această stare de maximă orbire, se închipuie pe ei înșiși dumnezei! Soarta lor va fi cândva foarte tristă, căci o asemenea trufie este un vierme care nu piere niciodată și un foc care nu se stinge niciodată!

7. Eu îți spun: este plăcerea lui Satana să-i îndepărteze cât mai mult posibil de la ordinea lui Dumnezeu pe oamenii cei orbi, prin trufia însămânțată în ei. Dar, odată ce aceștia vor ajunge dincolo, ca ucenici la școala lui, îi va recuza și îi va folosi la cele mai de jos și mai oribile servicii, pe care vor trebui să i le facă după voia lui diavolească!

8. Satana, ca domn al întunericului, îi lasă aici pe oameni să devină zei, pentru a-i umili apoi prin cele mai josnice orori dincolo*.

9. Dumnezeu, în schimb, cere aici o inimă înțeleaptă și smerită, pentru a-l ridica apoi pe om cu atât mai sus și a-l mântui.

10. Această putere îi va fi luată cândva lui Satana, iar oamenii vor putea face după mintea lor tot ce vor voi, liberi și independenți; astfel, cei buni vor străluci și mai tare, iar cei răi înlăuntrul lor se vor afunda și mai adânc în iad, căci faptele lor rele nu îi vor fi însemnate lui Satana pe răboj, ci lor, și cu cât au fost mai răi, cu atât Satana și slugile lui îi vor chinui mai mult.

11. De aceea, prima datorie a oricărui om este să-L caute cu smerenie, în spirit și în adevăr, pe Dumnezeu, și abia după ce L-a găsit să I se roage, în spirit și în adevăr!

12. Rugăciunea de căpătâi însă rămâne aceea că inima smerită rămâne smerită, își iubește aproapele într-adevăr mai mult decât pe sine, iar pe Dumnezeu - ca singurul Tată adevărat al tuturor oamenilor și al tuturor îngerilor -, mai presus de orice.

13. Dar nimeni nu Îl poate iubi pe Dumnezeu în trupul său de nepătruns dacă Îl urăște pe fratele său. Căci, cum ar putea cineva să-L iubească pe Dumnezeu, pe care nu Îl vede, dacă nu îl iubește pe fratele său, pe care îl vede?!

14. Nu e nici pe departe de ajuns să spui: «Îl iubesc pe aproapele meu și îi sunt prieten!» Iubirea adevărată, singura care are valoare în ochii lui Dumnezeu, se vede în fapte, atunci când aproapele are nevoie de ele, spiritual sau trupește. Această iubire este cheia miraculoasă a iubirii lui Dumnezeu în propria inimă.

15. Eu vă spun, ție și tovarășilor tăi, că dacă nu ați fi găsit această cheie de aur și nu ați fi primit-o în inima voastră, niciodată nu ați fi găsit drumul încoace. Dar ce vrea să însemne faptul că tu și tovarășii tăi ați venit încoace, chiar dacă aduși de o furtună puternică a vieții voastre exterioare, probabil că începeți deja să bănuiți - dar abia ceea ce urmează vă va lămuri pe deplin. Abia după ce Mă vei recunoaște pe de-a-ntregul îți vei da seama dacă trebuie să Mă slăvești sau nu!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 208 - Venerația perșilor în fața sfințeniei Domnului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2014, 03:05 View PostDownload Post

Capitolul 208
Venerația perșilor în fața sfințeniei Domnului

1. Ca urmare a acestor cuvinte ale Mele, perșii au căzut pe gânduri, iar Iura le-a spus tovarășilor săi, în timp ce Eu mă ocupam de cei treziți din moarte și aveam grijă de nevoile lor trupești: “Prieteni! Omul ăsta are un fel foarte ciudat de a vorbi, mai ciudat chiar decât faptele sale, care și ele sunt așa cum noi nu am mai pomenit până acum! Dar întotdeauna o minune seamănă cu alta, iar omul necunoscător e orb și nu vede acolo unde ar trebui să vadă cel mai bine și mai limpede! Însănătoșirea bijutierului nostru sigur că este surprinzătoare, dar poate că nu s-a produs în afara căilor naturale. Sigur că noi nu știm care sunt acestea, dar știm cum vindecă indienii mușcătura șerpilor celor mai veninoși fără ierburi, fără licori și fără ulei. El i-a vindecat pe cei doi tot fără ierburi, licori și ulei - cum, asta nu știm și nici nu putem să știm!

2. Cei trei înecați au fost într-adevăr readuși la viață; dar ar mai rămâne de dovedit că au fost cu adevărat pe deplin morți și că nu s-au prefăcut a fi înecați! Pe scurt, faptele nu dovedesc nici pe departe totul! Dar cuvântul său puternic dovedește, după părerea mea, mai multe decât cele două miracole. Căci atât de nesfârșit de înțelept și de veșnic-adevărat nu poate vorbi limba unui muritor! Gândește-te, Schabbi, la felul în care ne-a vorbit despre singurul mod de a-L venera cu adevărat pe Dumnezeu și îți vei da seama ce înțelepciune profundă și universală stă în cuvintele lui. Asta îmi dovedește ceva ce mă înspăimântă, ceva ce nici nu îndrăznesc să exprim în cuvinte!”

3. Uimit, Schabbi a întrebat: “Ei, ce anume nu îndrăznești să exprimi în cuvinte?”

4. Iura: “Gândește-te bine și mă prind pe orice că îți vei da și tu seama imediat!” Schabbi a început să cugete, dar tot nu prea știa cum să ia întrebarea lui Iura.

5. După o vreme, Schabbi i s-a adresat lui Iura: “Aș vrea să-ți spun ceva și cred că vom ajunge la un lucru complet ieșit din comun, care este și rămâne o mare îndrăzneală! Gândește-te, dacă El este Mesia, și este fără îndoială, atunci, după Isaia, nu este doar omul simplu care a vorbit aici cu noi, ci, ia aminte, după spiritul Său este și Dumnezeu, cel unic și adevărat din veci! Dar dacă lucrurile stau așa, ce se va întâmpla cu noi? Cum vom sta noi, oameni slabi, în fața Lui, a Celui preaînalt? Ce facem apoi, unde ne ducem?”

6. Iura: “Da, asta este și grija mea și necazul meu cel mai mare! Presimt că aici ni se va dezvălui ceva în toată strălucirea, dar nu îi înțeleg pe înalții păgâni, căci ei par să se fi legat de El ca de viața lor!”

7. Schabbi a spus: “Ai reținut cum spune Isaia: «Și El va înlătura învelitoarea care îi acoperă pe păgâni!» Iar asta înseamnă că li s-a revelat deja acestor mai-mari printre păgâni! Ei știu deja ce e cu El și de aceea I se închină cu atâta devoțiune. Au ajuns deja la convingerea că El, Atotputernicul veșniciei, îi poate împrăștia cu o suflare ca pe pleavă, și de aceea Îl înconjoară cu acest nesfârșit respect. Și, după cum văd eu lucrurile, sunt deja învinși de El, iar bunii evrei sunt liberi! Cam asta este părerea mea.

8. Și, mai departe, profetul spune: «Și Domnul va șterge lacrimile de pe toate fețele și va îndepărta de pe tot pământul ocara poporului Său!» Asta înseamnă că inclusiv și nouă, celor care trăim în Persia, chiar dacă nu vom fi primii. Dar acum este și rândul nostru, și acesta pare a fi momentul în care s-a gândit la evreii din celelalte părți ale pământului. Cu noi a început să șteargă lacrimile și să înlăture ocara! Noi, în mod excepțional, avem o situație pământească atât de bună încât nici pe pământ străin nu avem motive să plângem cu lacrimi de durere și nu suferim vreo ocară. Dar mai trăiesc acolo mii de frați și surori care o duc foarte greu. Păgânii îi batjocoresc adeseori îngrozitor și îi disprețuiesc. Noi însă avem putința de a-i ajuta pe toți, de a le șterge lacrimile în numele Lui și de a îndepărta ocara care îi apasă de ani. De aceea pare să ne fi salvat Domnul aici, pe acest deal modest, pentru a ne face uneltele Sale pentru cei care trăiesc în ținuturi străine. Cam asta cred eu. Acum vorbește tu, prietene!”

9. Iura: “Da, cred că ai pus punctul pe „i”! Probabil că așa stau lucrurile! Dar dacă stau într-adevăr așa, apare iarăși marea întrebare: cum ne vom apropia noi de El, noi care suntem plini până peste cap de păcate? Căci stă scris: «Dumnezeu nu are voie și nu se poate apropia de nici un păcătos!» Noi nu suntem câtuși de puțin curați! Unde ne vom putea curați? Unde este acela care ar primi de la noi o ofrandă care ne-ar curăța de păcate în fața lui Dumnezeu?!”

(* - Vezi „O revelație Divină despre Iad”, n,r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 209 - Despre rugăciune
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2014, 03:12 View PostDownload Post

Capitolul 209
Despre rugăciune

1. M-am întors atunci în mijlocul lor și am spus: “Eu însumi sunt Acela. Și, așa cum le-am putut spune morților: «Treziți-vă din moarte și trăiți!», la fel de bine vă pot spune vouă: «Fiți neprihăniți și iertate vă sunt toate păcatele!», și voi veți sta neprihăniți și fără de păcat în fața Mea! Credeți asta?”

2. Iura și Schabbi au spus într-un glas: “Doamne, credem! Dacă în urma sfintei Tale hotărâri lucrurile stau așa, spre mântuirea tuturor evreilor și păgânilor, fie-Ți milă de noi, bieți păcătoși, arată-ne bunătatea și îngăduința Ta. O, Doamne, fii cu noi și cu spiritul celor care prin Tine sunt treziți la viață veșnică, acum și în vecii vecilor! Dar acum, Doamne, când Te-am recunoscut și inimile noastre ard în flacăra iubirii pentru Tine, lasă-ne să ne deschidem inimile și să Te adorăm cu toată ardoarea și cu toată umilința!”

3. Eu: “Ei bine, iubiții Mei prieteni și frați, așa nu merge! Ați citit doar ce a spus spiritul Meu prin gura unui profet: «Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui e departe de Mine!» Și acum vă repet Eu însumi: orice rugăciune făcută doar din vârful buzelor este o oroare în fața Mea!

4. Fiți cu adevărat înțelepți, aveți o inimă înțelegătoare, faceți bine oricui are nevoie de ajutorul vostru! Da, faceți bine chiar și dușmanilor voștri și binecuvântați-i pe cei ce vă blestemă! Astfel îmi veți semăna Mie, căci și Eu las soarele Meu să strălucească peste cei buni și peste cei răi, iar dușmanii Mei cei mai aprigi primesc zilnic binefaceri din mâna Mea atotputernică. Doar asupra păcătoșilor celor mai răi se ridică biciul Meu. Da, adevăr vă spun vouă: voi toți sunteți copii ai inimii Mele și frați ai sufletului Meu. De aceea, dacă vă rugați, nu o faceți asemenea fariseilor și păgânilor, din vârful buzelor, prin cuvinte articulate de limba de carne, ci rugați-vă cum v-am spus Eu, în spirit și în adevăr, prin lucrări și fapte vii ale iubirii față de aproapele vostru, și atunci, orice cuvânt rostit în numele Meu va fi o adevărată rugăciune pe care Eu o voi asculta mereu. Dar suspinele buzelor nu le ascult niciodată. Ați înțeles bine ce v-am spus acum?”

5. Schabbi: “O, Doamne, cât de departe ești de ceea ce ne-am imaginat noi! Cine ar putea să nu Te iubească mai presus de orice, odată ce Te-a recunoscut?! Tu ești însăși iubirea și cea mai mare blândețe, și cât de nesfârșit de departe de noapte și de întuneric este învățătura Ta sfântă, și cât de ușor de înțeles este totuși orice cuvânt al gurii Tale! Da, abia acum credem fără urmă de îndoială că Tu ești într-adevăr Mesia cel așteptat și că, în afară de Tine, nu mai este altul!”

6. Eu: “Foarte bine, foarte bine, dragii Mei prieteni! Eu v-am cunoscut și v-am adus la Mine pe o cale care i-a fost arătată și profetului Ilie. În furtuna puternică a fost voința Mea, în foc puterea Mea, dar în adierea cea blândă sunt Eu însumi. De aceea a trebuit să treceți prin furtună, prin apă și prin foc pentru a ajunge la Mine. Dar acum sunteți cu Mine și M-ați găsit pe Mine, Cel mult-căutat. Dar, pe cât de greu sunt de găsit pentru unii, odată ce am fost găsit sunt și mai greu de pierdut! Cei care M-au cuprins în inimile lor, aceia vor fi la rândul lor cuprinși de Mine; iar cine M-a cuprins, acela se poate întoarce iarăși de la Mine, dar Eu nu Mă voi mai întoarce niciodată de la el. Iubirea Mea nu durează doar o vreme, ci o veșnicie, și cine a cuprins-o odată în inima lui, acela nu va mai scăpa de Mine niciodată! Căci iubirea Mea Îl va ține veșnic legat, așa încât niciodată să nu se mai poată rătăci de Mine. Și așa va fi și cu voi! Veți fi puși în situații în care vă va fi greu să vă mărturisiți credința în numele Meu și să rămâneți neclintiți în credința voastră, căci în curând se vor petrece lucruri - pentru că ele trebuie să se petreacă - ce vă vor clătina în credința voastră, dar Eu vă voi întări iarăși la momentul potrivit și voi lumina iarăși odăile inimilor voastre. Și apoi - în numele Meu - nu veți mai cădea în ispită, ci veți rămâne în iubirea și în puterea Mea.

7. Și acum, încă ceva! Vă veți întoarce în Persia. De îndată ce ajungeți acolo, vestiți întocmai și fără înflorituri ce ați întâlnit aici și ce vi s-a petrecut, spre mântuirea tuturor oamenilor de pe pământ. În felul acesta veți deveni și voi lucrători în via Mea! Vestiți-l și pe regele vostru, ca să știe ce are de făcut! Să se țină departe de păgânimea neagră și să nu mai asculte niciodată vorbele mincinoase ale celor care se numesc preoți ai lui Dumnezeu, deși nu sunt în fond altceva decât servitori și slujitori ai iadului. Să-i alunge din țară pe apostolii din Ierusalim, care cutreieră mări și țări pentru a face evrei din păgâni; și, odată ce l-au făcut evreu pe un păgân, acesta ajunge să fie un slujitor mai credincios al iadului decât era ca păgân. Și, pe lângă aceste convertiri, apostolii din Ierusalim răspândesc și zvonuri rele, cum a fost cel despre cruzimile romanilor, care v-a provocat o spaimă grozavă față de aceștia și v-a făcut să fiți atât de precauți față de Mine!

8. Pentru a lupta împotriva acestor rele v-am ales pe voi dintre mii și mii de perși din țara voastră, pentru a pune pe umerii voștri această sarcină ușoară, pentru a cărei îndeplinire aveți forțe și mijloace cu prisosință! Răsplata pe care o veți primi cândva în împărăția Mea nu va fi mică!

9. Acum știți ce aveți de făcut în numele Meu și, în plus, în numele romanilor, care au fost defăimați îngrozitor. Dăruiți-vă toată bunăvoința și hărnicia, faceți tot ce puteți face, și atunci și Eu voi avea grijă să nu vă lipsească nimic!

10. Dar iată că Îl văd ieșind pe Marcu. El ne va pofti la cină, care astă seară a fost pregătită cu câteva ore mai târziu decât de obicei, din cauza furtunii. Grindina a stricat multe bănci, care au trebuit reparate. Acum însă, toate sunt iarăși în bună rânduială, iar masa este bună și îmbelșugată, așa încât acum, după ce am dus la bun sfârșit un lucru, ne putem bucura de ea!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 21 of 25  [ 250 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 20, 21, 22, 23, 24, 25  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !