Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 20.11.2019, 00:40
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 21, 22, 23, 24, 25  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 210 - Viitorul Iarei
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.3.2014, 03:21 View PostDownload Post

Capitolul 210
Viitorul Iarei

1. Și iată, bătrâna noastră gazdă, Marcu, a venit la Mine și Mi-a spus: “Domnul și învățătorul Meu, cina este pregătită. Dacă Ți-e pe plac, voi porunci să fie adusă de îndată pe mesele care tocmai au fost reparate!”

2. Eu: “Așa să faci, pentru că astăzi până și Mie Mi-e teribil de foame și Mă bucură gândul la un pește bun, o bucată bună de pâine și un vin bun și curat!

3. Dar cei doi fii ai tăi să mai arunce o privire către mare, de-a lungul malului! Mai plutesc niște leșuri pe acolo. Este vorba de câțiva evrei săraci, împreună cu femeile și copiii lor. Nu vreau ca ei sau oricine altcineva să-și găsească moartea cât timp sunt Eu aici. Marea e ca oglinda, iar stelele sunt deosebit de luminoase astăzi. Fiilor tăi nu le va fi greu să facă asta, mai ales că pot fi ajutați de vâslașii lui Kisjonah, de ai lui Ebahl din Ghenizaret și de ai lui Cornelius. Cam nouă leșuri plutesc pe lângă mal, la o distanță de cel mult un ceas și jumătate; să-i aducă pe toți încoace, să-i întindă aici cu fața în jos pe un teren ușor înclinat și să-i lase așa până dimineață! Mâine abia îi voi trezi la viață!”

4. Marcu a întrebat: “Doamne, de ce nu chiar de astăzi, de ce abia mâine?”

5. Eu: “Aceasta, prietene Marcu, să nu te preocupe. Eu știu de ce iarba, care abia la anul va îmbrăca în verde câmpia, nu a crescut deja anul acesta! De aceea, să nu te preocupe câtuși de puțin, căci Eu înțeleg ordinea lucrurilor mai bine decât tine. Dragul Meu Marcu, du-te și ai grijă să se împlinească totul după rânduiala divină, așa cum trebuie!”

6. Marcu a plecat și de îndată au fost aduse bucatele pe mese. La rândul lor, fiii lui Marcu au aflat ce aveau de făcut și s-au urcat îndată într-o barcă mare, după ce le-au cerut ajutorul barcagiilor numiți mai înainte.

7. Noi, ceilalți, am părăsit dâmbul și ne-am dus la mesele noastre, la care ne-am așezat în ordinea deja cunoscută. Cei trei înviați însă, împreună cu femeia, au intrat în casa lui Marcu, unde au primit mâncare, băutură și un pat bun pentru noapte – toate după voia Mea - ca să-și recapete puterile până dimineața.

8. Abia când noi ne-am îndreptat către mesele noastre au început să iasă și cei din corturile lui Uran și să se uite după mesele așezate pentru ei.

9. Atunci Iara Mi-a făcut un semn și Mi-a spus: “Doamne, iubirea mea din ce în ce mai mare, privește cum vitejii luptători pentru împărăția Ta ies abia acum din ascunzătoare, mânați de foame, cum încep să se târască afară! Cu adevărat, nu vei găsi printre ei, în afară de Matael, prea multe spirite mari! A, a fost totuși amuzant cum, înainte de furtună, primele bucăți de grindină, probabil de câteva livre, i-au alungat pe cei cincizeci de farisei în cea mai mare grabă în corturi!

10. Știau la fel de bine ca mine că Tu ești cea mai bună pavăză în orice situație și totuși credința lor a slăbit, iar ei s-au temut și au căutat un adăpost material. Acum se rușinează, de bună seamă, și nu îndrăznesc să se arate în fața Ta! Matael probabil că ar fi rămas cu tovarășii lui, dar a trebuit să o urmeze pe tânăra și preafrumoasa lui soție de neam regesc. După mine, el ar putea fi iertat, dar în cazul celorlalți n-a fost vorba decât de încrederea lor slabă și de lipsa de credință. De aceea, nu îi pot respecta prea mult.”

11. Eu: “Poate că ai dreptate, fiica Mea, dar să-i lăsăm. Ei mai au încă o slăbiciune sau alta - timpul și experiența îi vor întări în toate! Gândește-te câte ai aflat tu alături de Mine, de aceea ți-e mai ușor să ai mai mult curaj. Aceștia însă au aflat prea puține și de aceea teama lor a fost mai mare decât încrederea. Dar, cu timpul, vor deveni și ei mai încrezători, înțelegi?”

12. Iară: “Da, înțeleg prea bine, dar mai știu și că, la Ghenizaret, toți au aflat odată cu mine aceleași lucruri și totuși, la început, nimeni în afară de mine nu a avut curajul să pășească cu Tine pe apă, nici măcar ucenicii Tăi. Acolo care a fost cauza?”

13. Eu: “Tot experiența ta mai bogată, căci pe tine te-a purtat pe brațe îngerul Meu și tu ai cunoscut lucruri pe care nici un om nu le-a cunoscut până acum. Și, în plus, iubirea ta pentru Mine a fost cea mai mare și mai puternică, iar iubirea înseamnă întotdeauna și încrederea cea mai mare.

14. De aceea, nu te minuna prea mult dacă încrederea ta în Mine este mai mare decât a celorlalți oameni, căci ea îți vine din marea ta iubire!

15. Dar, cum ți-am spus deja, în câțiva ani, la Ghenizaret vor veni și peste tine ispitele, împotriva cărora vei avea de luptat, cu toată încrederea ta în Mine, dar prin forța și puterea numelui Meu vei trece peste toate ispitele și abia de atunci înainte vei fi liberă în lumina Mea.

16. Căci, pentru ceea ce dorește să aibă din Mine, orice om trebuie să lupte cu propriile lui puteri! Până acum, tu, fiica Mea cea mai dragă, nu ai dus de fapt nici o luptă. N-a fost nici timpul și nu s-a ivit nici ocazia; toate acestea vor veni după ce lucrarea zilelor Mele pe acest pământ se va fi sfârșit.

17. Acum sunt doar un semănător și așez grăuntele bun de grâu în ogorul viu al inimilor voastre. Grăuntele va încolți mai întâi acolo, apoi va ieși la lumină pentru a-și aduce rodul binecuvântat. Abia atunci va trebui să îngrijiți pentru voi înșivă rodul, pe pământul propriei voastre vieți, cu trudă și cu dăruire! Ferice de cel care va fi dus de fructul curat și îmbelșugat, sădit de Mine în inima lui, în hambarele spiritului Meu, ridicate de Mine în el! Îți spun că aceluia niciodată nu-i va mai fi nici foame, nici sete!

18. Așadar, ceea ce ai tu acum, iubita Mea Iara, este doar sămânța pusă de Mine în inima ta. Peste câțiva ani, aceasta se va transforma într-un lan unduitor, pradă furtunilor de tot felul. Atunci va trebui, cu putere, cu încredere deplină în numele Meu și printr-o mare iubire față de Mine să ferești lanul de furtunile care îl amenință; trebuie chiar să nu lași ca furtunile să se dezlănțuiască și să distrugă minunatul lan pe care Eu însumi l-am însămânțat. Căci, dacă o furtună apucă odată să se abată asupra unui asemenea lan, cu greu mai poate fi oprită.

19. Îți vei aminti atunci de cele câteva săptămâni în care, în Ghenizaret, ți-am rânduit o grădiniță și am plantat în ea tot felul de plante folositoare! Plantele cresc bine, bogate, dar grădinița și plantele trebuie îngrijite, buruienile, dacă apar, trebuie smulse și, dacă e prea cald sau prea uscat, trebuie să folosești stropitoarea.

20. Iată, o grădină asemănătoare am aranjat și în inima ta și am plantat-o cu un belșug de plante folositoare. De acum înainte, îngrijirea acestei grădinițe este doar treaba ta. Acordă-i toată atenția și îngrijește-o cu hărnicie și atunci vei avea cândva o recoltă bogată! Înțelegi oare bine această pildă?”

21. Iara: “Da, Doamne, Tu - singura mea iubire, înțeleg foarte bine, dar simt că mă întristez la gândul furtunilor care mă așteaptă până la recoltă! Dar sper și cred că Tu nu o vei lăsa pe biata Ta slujitoare să piară dacă, la ceas de primejdie, va striga după Tine. Doar Tu mi-ai auzit și mi-ai ascultat ruga atunci când încă nu Te văzusem și nu Te recunoscusem ca acum!”

22. Eu: “Toți cei care Mă recunosc, Mă cheamă în inima lor și care se încred în puterea numelui Meu, în veci nu vor avea parte de rușine și de pagubă. De aceasta poți fi încredințată! Dar acum trebuie să ne așezăm la masă și să mâncăm ce ni s-a pregătit!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 211 - Tălmăcirea celei de a patra porunci
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 23.5.2014, 13:38 View PostDownload Post

Capitolul 211
Tălmăcirea celei de a patra porunci

1. Ne-am așezat apoi la mesele noastre și am luat cina. De data aceasta, în timpul mesei nu s-a vorbit. După vin însă, mesenii au devenit mai vioi. Lângă masa la care ședeam Eu cu Cyrenius, Cornelius, Faustus și Iulius, cu ucenicii Mei, cu Ebahl, Iara, Kisjonah, Philopold, cu Uran, Elena, Matael și tovarășii acestuia, cu îngerul Rafael și băiatul Josoe, se întinsese o nouă masă pentru perșii noștri. Toți ceilalți oaspeți - deja cunoscuți - ședeau la mesele așezate special pentru ei, după rangurile lor sociale.

2. Toți se minunau de seara plăcută și caldă de după acea vijelie nemaipomenită și, mai ales, se minunau de uscăciunea solului, deasupra căruia cu câteva ore în urmă apa fusese de câteva picioare. Uran M-a întrebat atunci unde vor dormi atâția oameni. El îi primea cu plăcere pe toți cei care încăpeau în corturile sale, dar, cum era vorba de câteva sute sau mii de oameni, se temea că acestea nu vor ajunge nici pe departe!

3. Eu: “Prietene! Adam și primii săi urmași nu au avut nici corturi, nici colibe și nici case foarte luxoase. Pământul și un copac umbros au fost tot ce au avut la îndemână, iar ei s-au odihnit multe nopți sub cerul liber și erau sănătoși și puternici. Nu știau să-și confecționeze nici măcar ceva pentru acoperirea trupului. O împletitură din frunze de smochin cu care își acopereau rușinea era toată îmbrăcămintea lor, și toți au atins vârste de câteva sute de ani! Acum însă, oamenii au inventat tot felul de lucruri pentru un trai comod și și-au creat în locul paradisului terestru pierdut, alte sute și mii, și iată că vârsta de o sută de ani a devenit o raritate!

4. Iată, cauza este slăbirea omului care, prin toate acestea, se înstrăinează de natură, de mama lui - pământul - care are menirea de a-i purta și de a-i hrăni pe oameni, și de a-i ajuta să fie puternici și sănătoși!

5. De aceea, Uran, nu-ți face griji în privința adăpostului pentru acești numeroși oaspeți. Pământul bun și sănătos îi va adăposti pe toți foarte bine! Pe cine Îl copleșește somnul, acela doarme foarte bine și cu o piatră sub cap. Dacă piatra îl jenează, atunci omul nu e obosit și nu are nevoie de odihnă, așa că el poate să se ridice din nou și să-și vadă de treabă!

6. Paturile moi îi înmoaie pe oameni și le iau puterea din membre, iar un somn prea lung slăbește sufletul și mușchii corpului. Natura omului este ca un sugar, pe care nimic nu-l hrănește mai bine decât sânul mamei. Acei copii care au primit multă vreme hrana de la pieptul unei mame puternice - dacă aceasta este sănătoasă și pură ca o Evă - cresc ca niște uriași, atât de puternici că nici lupta cu un leu nu-i va mai putea obosi.

7. În aceeași măsură este și natura acestui pământ un adevărat sân matern pentru om, dacă nu se îndepărtează de el prin diverse lucruri și obiceiuri vlăguitoare. Dar dacă oamenii au apucat să se îndepărteze de acest mare sân matern și s-au izolat de influențele sale întăritoare, atunci când dau peste un sân plin cu lapte, lor li se petrece exact ceea ce i se petrece unui bărbat matur care încearcă să bea lapte de la o mamă. I se face greață și îi vine să vomite. Ceea ce l-a hrănit și l-a întărit pe când era copil, acum, ca bărbat matur care s-a desprins de sânul mamei, îl va îmbolnăvi și îi va strica stomacul.

8. Sigur că omul nu poate bea mereu la sânul mamei lapte dătător de putere și de vitalitate pentru trupul său. Dar de sânul mamei-pământ el nu ar trebui să se îndepărteze niciodată prea tare, dacă vrea să rămână sănătos și să atingă o vârstă înaintată.

9. Moise a spus: «Respectă-ți tatăl și mama, și atunci vei trăi mult și îți va merge bine pe pământ!» În acest caz, Moise nu s-a referit numai la tatăl care a procreat și la mama care a născut, ci și la pământ și la forța lui mereu dătătoare de viață. Nici lui omul nu trebuie să-i întoarcă spatele, ci trebuie să îl țină la mare cinste; și atunci va fi binecuvântat, așa cum a prezis Moise. Cinstirea tatălui trupesc și a mamei trupești este bună și necesară, acolo unde se poate. Dar dacă ceea ce a spus Moise este cuvânt divin, atunci trebuie să aibă un caracter general, asemenea luminii soarelui, care se răspândește pretutindeni fără a putea fi oprită de nimeni și de nimic!

10. Dacă însă făgăduiala lui Moise ar spune că numai aceia care își cinstesc părinții trupești pot spera la o viață lungă și îmbelșugată pe pământ, atunci lucrurile ar sta cam prost pentru cei care i-au pierdut pe aceștia încă din leagăn și au fost crescuți apoi de oameni străini! Cum să-și cinstească aceștia adevărații părinți, pe care nu i-au cunoscut niciodată?!

11. Mulți copii sunt adeseori găsiți pe drumuri sau pe străzi. Mame denaturate i-au conceput în desfrânare și i-au abandonat la scurtă vreme după naștere. Acești copii găsiți sunt culeși și îngrijiți de oameni cu suflet bun și milostivi; ei le datorează apoi toată iubirea și cinstirea lor acestor binefăcători. Moise nu spune nimic de acești părinți de suflet, ci numai de părinții adevărați!

12. Iată însă că un copil găsit, bine crescut, nu își poate cinsti părinții adevărați, pe de o parte pentru că nu îi cunoaște, și pe de altă parte pentru că, chiar dacă i-ar cunoaște, nu ar avea nici în fața lui Dumnezeu, nici în fața oamenilor obligația de a-i cinsti pe cei care l-au conceput în desfrâu păcătos și apoi l-au abandonat în brațele morții. Și, pentru că un asemenea om nu își poate iubi părinții adevărați așa cum cere Moise, să nu aibă el dreptul să spere la împlinirea făgăduinței acestuia? O, frumos ar mai suna atunci înțeleptul cuvânt dumnezeiesc!

13. Apoi mai sunt și părinții care își educă odraslele spre tot ce poate fi numit rău. Ei le insuflă deja din leagăn o trufie de-a dreptul satanică și îi învață să fie duri și cruzi cu oricine. Acești părinți-tigri își învață copiii de mici să fie obraznici, mincinoși și perfizi! Oare făgăduiala lui Moise să fie valabilă și pentru astfel de copii, care își cinstesc părinții înrăiți cu toată răutatea și ticăloșia posibilă, pentru că asta așteaptă părinții de la ei?

14. Ce le datorează oare copiii de hoți, tâlhari și criminali, părinților lor adevărați? Ei își cinstesc părinții în mod natural, fiind și făcând în mare măsură ceea ce sunt și fac mereu părinții lor, adică prin furt, tâlhărie și crimă! Oare făgăduiala lui Moise se poate referi și la acești copii?

15. Dacă ai cât de cât mintea limpede și înțelegi rosturile lumii, trebuie să îți dai seama că o făgăduiala care trebuie astfel înțeleasă ar fi, împreună cu porunca lui Moise, o ocară nemaipomenită adusă înțelepciunii divine! Cum poate Dumnezeu, Cel preaînțelept, să dea o poruncă în numele căreia un spirit de înger întrupat în carne să datoreze iubire și cinstire unor părinți care au în trupul lor de came un spirit din fundul iadului?!

16. Vezi bine că, privit din unghiul acesta, al adevărului, porunca lui Moise ar fi cea mai mare absurditate!

17. Așadar, pe de o parte, este limpede și mai mult decât dovedit că tot ceea ce a spus și a poruncit Moise este cuvânt curat dumnezeiesc și, prin urmare, nu poate conține în veci absurdități; pe de altă parte, dacă interpretezi legea lui Moise așa cum se obișnuiește - prostește - îți dai seama că în fața scaunului de judecată al rațiunii umane sănătoase el este o absurditate!

18. Dar din ce cauză oare trebuie să fie legea lui Moise o absurditate așa cum a fost înțeleasă până acum, în ciuda originii ei divine? Ei bine, deoarece spusele lui Moise au fost greșit înțelese. Prin părinții marii naturi a lui Dumnezeu, el înțelegea pe de o parte pământul, acest corp al universului creat pentru neamurile omenești, ca tată, și pântecele acestuia, din care se nasc mereu nenumărați copii de toate felurile și soiurile, ca mamă! Pe acești părinți străvechi așadar trebuie să-i cinstească întotdeauna omul întrupat, fără să le întoarcă vreodată spatele moleșit, și atunci el va trăi o viață lungă într-un trup sănătos și în bunăstare.

19. De la acești părinți bătrâni, un om sârguincios poate deprinde cel mai temeinic binele, măreția și adevărul, din care să-și construiască mai întâi acea scară mare pe care Iacov i-a văzut pe îngeri coborând din cer și venind spre el. Cine cercetează cu hărnicie și cu seriozitate natura, acela va aduce la lumină multe lucruri binecuvântate care îi vor aduce belșugul lui și fraților săi.

20. De aceea, dragul Meu Uran, nu te teme dacă vei petrece o noapte în poala bătrânei tale mame trupești - nu ți se va petrece nimic rău!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 212 - Modificarea fariseică a celei de a patra porunci
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 23.5.2014, 13:46 View PostDownload Post

Capitolul 212
Modificarea fariseică a celei de a patra porunci

1. Uran era mult mai bine dispus acum și a spus că niciodată nu a auzit un lucru atât de adevărat și de practic, și că întotdeauna va urma acest sfat. Dar cel mai mult se minunau perșii.

2. Iura a spus: “Da, asta numesc eu o adevărată lumină de sus; căci în spatele acestor lucruri n-a pătruns niciodată vreun muritor! Așa mi-aș dori să-mi fie explicate toate cele zece porunci! Lucrurile sunt atât de evidente și de clare, și totuși noi n-am putut să le pătrundem, cu toată agerimea minții noastre ! Dar o întrebare tot mai am!”

3. Schabbi: “Nu îmi imaginez ce nelămurire ai mai putea avea!”

4. Iura: “Nu știi că, privitor la îndatoririle copiilor față de părinții lor, există deja de multă vreme o lege nouă, care spune că un fiu sau o fiică face mai bine să depună o ofrandă în Templu decât să-și cinstească tatăl și mama?! Această nouă lege nu o anulează pe prima, ce-i drept, dar se spune că reprezintă un mijloc mai bun de a ajunge la cele făgăduite de Moise decât legea mozaică însăși. Eu tocmai asta aș vrea, fiindcă tot s-a ivit extraordinara posibilitate de a vorbi cu Legiuitorul Primordial însuși, să știu ce spune Domnul de această lege nouă!

5. Pe de o parte, dacă copilul are părinți răi și ticăloși, legea mi se pare la locul ei. Dar dacă un copil - care este adeseori nechibzuit de la natură - are părinți buni și demni, care merită din partea copiilor lor, atât în fața lui Dumnezeu, cât și în fața tuturor oamenilor, toată stima, iubirea și cinstirea, atunci această lege cu iz de aviditate templieră nu mi se mai pare la locul ei. Toată legea are un puternic iz omenesc și pare prea puțin divină. Dar mai este o lege care spune: «Pe cei care stau pe scaunele lui Moise și Aaron să-i ascultați întotdeauna și să faceți ce vă poruncesc!»

6. Această lege este însă și ea o adevărată cămilă pe spatele căreia fariseii au strecurat din când în când în Templu marfă proastă, spunând că e de calitate și originală, iar poporul trebuie să o cumpere ca să-și plătească păcatele. Acesta este un lucru rău, iar mie, o astfel de lege care acordă privilegiul absolut doar anumitor oameni mi se pare ca o gaură diavolească prin care Satana poate intra oricând în sanctuar. Căci acești sfinți privilegiați se înconjoară la început cu un nimb de sfinți profeți, dar mai târziu devin despotici și tiranici, trufași și peste măsură de aroganți. Cu toate acestea însă, ei continuă să șadă pe scaunele lui Moise și Aaron. Eu însă cred, frate - între noi fie vorba - că mai bine s-ar înstăpâni chiar Satana pe aceste scaune! Și asemenea adevărați înlocuitori ai Satanei de pe scaunele lui Moise și Aaron sunt mulți în locul celor sfinți, iar noi a trebuit să-i hrănim, pentru că legea gură-de-iad poruncește să-i ascultăm pe cei care șed pe sfintele scaune și să facem ce poruncesc ei.

7. Da, legea în sine ar fi bună, dacă am putea fi siguri că de pe sfintele scaune predică întotdeauna numai cei mai demni urmași ai lui Aaron și Moise. Dar ce neamuri de zmei nu au șezut deja în sfintele scaune, de unde au aruncat cele mai revoltătoare legi în ochii poporului văzător, la fel ca nisipul, astfel încât acesta a orbit în mare parte! Iar asemenea legi, care depășesc orice nebunie, se păstrează apoi, spre marele chin al omenirii, și nimeni nu mai îndrăznește să scuture acest jug. Și, atunci, ajungem să ne întrebăm până la urmă dacă Dumnezeu știe de toate acestea, sau dacă există cu adevărat un Dumnezeu care poate privi la asemenea grozăvii ce se petrec în sfânta Sa împărăție!

8. Ei bine, o lămurire din partea Lui însuși ne-ar putea arăta cel mai bine cum stau lucrurile cu adevărat. De aceea, aș vrea să-I pun acum direct o întrebare. Ce zici, să îndrăznesc sau nu?
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 213 - Domnul explică legea fariseilor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 23.5.2014, 13:52 View PostDownload Post

Capitolul 213
Domnul explică legea fariseilor

1. În locul lui Schabbi i-am răspuns chiar Eu: “Ascultă, prietene Iura, întrebarea ta este îndreptățită și foarte importantă. Nu trebuie să Mi-o repeți, fiindcă știu oricum ce te apasă!

2. Iată, este adevărat că există o poruncă, dar abia din vremea judecătorilor, care spune prin gura unui profet că trebuie să fie ascultați cei care șed în scaunele lui Moise și Aaron, și să se facă ceea ce ei poruncesc din spiritul Domnului - dar numai atunci când lucrările lor sunt bune. Dacă lucrările lor sunt rele, să fie dați jos din scaune de către cei mai demni urmași ai lui Moise.

3. Dar cei care șed în pomenitele scaune s-au priceput să-și învăluie lucrările. S-au așezat și șed în sfintele scaune numai lupi hulpavi în blănuri de oaie, în locul demnilor urmași ai lui Moise și Aaron, și aceștia au aruncat asemenea legi în popor, zicând că ele sunt voia divină, încât pot face lumea să se înfioare!

4. Dar amintiți-vă de câte ori i-a mustrat Dumnezeu Tatăl pe acești falși urmași ai lui Moise și Aaron, prin gura sfinților profeți, și de câte ori i-a pedepsit cu cea mai iute nuia. La ce a folosit? O vreme a fost mai bine, dar la scurt timp a fost mai rău decât până atunci, iar acum e atât de rău încât mai rău nici nu ar putea fi. Ei au umplut măsura întregii răutăți; mai trebuie doar câteva picături și paharul se va revărsa și îi va nimici pe toți ca un potop al lui Noe, de asta poți fi sigur!

5. Legii privitoare la aducerea jertfelor în Templu, care a înlocuit legea mozaică privitoare la îndatoririle copiilor față de părinți, i-a mers la fel ca multor altor legi. La început a avut o formulare bună și dreaptă, și ea s-a referit doar la acei copii ai căror părinți - cum se petrece adeseori - sunt adevărate rebuturi ale omenirii. Dar, în mod ciudat, aceștia aveau adeseori copii buni, cuminți și supuși lui Dumnezeu, care vedeau răul din părinții lor. Pretențiile părinților lor diabolici făcea să li se ridice părul măciucă, dar în legea neînțeleasă a lui Moise scria să-ți cinstești părinții mai ales prin ascultare!

6. Din aceste motive, astfel de copii nefericiți au întrebat în Templu, încă din timpurile bune ale acestuia, ce să facă, și au spus: «Este adevărat că Moise a poruncit de la Dumnezeu să-i asculți pe părinți, să-i cinstești și să-i respecți toată viața, dacă vrei să trăiești mult și să-ți meargă bine pe pământ. Dar Moise a poruncit și să nu omori, să nu furi, să nu juri strâmb, să nu te desfrânezi cu o fecioară și cu atât mai puțin să poftești la femeia aproapelui. Dar toate acestea ni le cer acum chiar părinții noștri! Ce trebuie să facem acum pentru a nu încălca nici una dintre poruncile lui Moise?»

7. Și le-a răspuns marele preot, pătruns de spiritul lui Dumnezeu: «Depărtați-vă de acești părinți trupești ai voștri, aduceți ca jertfă un dar în locul ascultării rele și rugați-vă lui Dumnezeu, și lucrurile se vor îndrepta în bine pentru voi și, prin milă de sus, și pentru denaturații voștri părinți!»

8. Și atunci acei copii și-au părăsit părinții ticăloși, au adus Templului o ofrandă pentru ei și pentru părinți, și au căutat apoi să intre în slujba unor oameni buni, pentru a duce acolo o viață plăcută lui Dumnezeu.

9. Până aici, această lege a fost în totalitate de inspirație divină. Dar, cu timpul, lupii ticăloși care șed înveliți în blană de oaie pe scaunele lui Moise și Aaron au generalizat-o, așa încât până la urmă copiii denaturați ai unor părinți buni și la locul lor puteau să înlocuiască ascultarea față de aceștia printr-o ofrandă și să păcătuiască apoi liber și fără mustrări de conștiință!

10. În acest fel, dubla poruncă a lui Dumnezeu a fost de două ori încălcată, și în locul ei a venit această formulare omenească cu iz de iad, care sigur că în fața lui Dumnezeu este o oroare, deoarece este împotriva rânduielii Sale. Pentru că orice om cu gândirea întreagă vede dintr-o privire că această lege nu poate avea origine divină, ci doar una satanică! De altfel, toate acestea vor avea curând un sfârșit și nu va mai trebui să vă înverșunați împotriva lor.

11. Altminteri, e foarte bine dacă unul slab se lasă condus de unul puternic! Iar părinții sunt întotdeauna mai puternici decât copiii lor, și de aceea e bine dacă copiii se lasă conduși de părinții lor. Dar dacă cel slab vede că cel puternic îl împinge spre o prăpastie, atunci face foarte bine dacă scapă de el și își caută un loc singur.

12. De altfel, numai acela împlinește legea lui Moise pe deplin care se poartă în toate așa cum i-am arătat mai devreme regelui Uran. Ați înțeles acum?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 214 - Ce este desfrâul?
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 23.5.2014, 14:02 View PostDownload Post

Capitolul 214
Ce este desfrâul?

1. Iura: “O, da, aici sunt concentrate într-un singur punct lumina, iubirea și adevărul cel mai înalt! Da, Doamne și Învățătorule din veci, așa mi-aș dori să fie luminată toată legea lui Moise, atunci s-ar putea trăi fără abatere în ordinea Ta veșnică! Atunci Satana nu ar mai găsi ferestre prin care să se strecoare ca un lup în blană de oaie în preasfântul și luminosul Tău lăcaș, ca să transforme sfintele Tale legi în reguli omenești!”

2. Eu: “Prietene, n-a sosit încă ceasul în care domnul întunecat al lumii să fie judecat; dar e foarte aproape! Oricând va fi judecat însă, se vor găsi foarte curând oameni care vor trata cele mai curate legi ale Mele mai rău decât Satana însuși. Pe pământul acesta, lumina va avea de luptat întotdeauna cu întunericul!”

3. Iura: “Doamne, dar de ce? Atunci când toți oamenii vor recunoaște lumina așa cum o recunosc eu acum, Satana va trebui să plece pentru vecie la plimbare, cu toată răutatea lui! Iar copiii noștri și copiii copiilor noștri vor fi crescuți în aceeași lumină și în ea vor rămâne până la sfârșitul lumii; lucrul acesta este la fel de sigur ca și faptul că două unități de un fel împreună cu alte două unități de același fel fac în vecii vecilor patru unități de același fel! Nici un om de pe pământ nu se îndoiește de asta, pentru că este un adevăr evident și incontestabil. Deslușirea celor zece porunci ale lui Moise de către Tine le transformă în principii matematice și, dacă lucrurile stau așa, cui i-ar putea trece mai apoi prin cap să se îndoiască în vreun fel de un asemenea adevăr?!

4. Dar, deoarece nimeni n-ar mai putea avea vreo îndoială, toți ar trebui să se poarte conform acestui adevăr recunoscut, altminteri ar trebui să apară în proprii săi ochi ca nebun sau ar trebui să asculte această părere din gura oricărui om cu judecată! 5. Sigur că dacă devărurile cele mai sfinte și mai importante pentru noi, oamenii, ni se dau într-un fel de învăluire misterioasă și omul poate face din ele ce dorește, apar imediat cu ghiotura mincinoșii, prin care Satana și suita sa de păcătoși pot pătrunde fără nici o piedică printre oameni.

6. De aceea, dă-ne Tu, Stăpânul și învățătorul nostru divin, adevărul limpede și deschis, pentru ca, în viitor, calea Satanei către oameni să fie blocată de zidul puternic al neclintitului adevăr!

7. Vreau să amintesc acum doar acea poruncă a lui Moise în care el vorbește despre păcatul desfrâului. Ce înseamnă, de fapt, desfrâul? Înseamnă doar să te unești cu o femeie fără să-ți fi spălat trupul înainte, și să nu te speli nici după aceea? Sau înseamnă să dorești și să te unești cu o femeie, o fecioară, o târfă, o țiitoare sau cu o tânără văduvă?

8. Intră aici desfrânarea oarbă sau păcatul mut al sodomiei, sau legătura cu nevasta stăpânită de pofte a altcuiva? Trebuie, pentru a nu fi desfrânat, să îți reprimi total această pornire naturală, cea mai puternică dintre toate? Dar dacă lucrurile stau așa, nici patul conjugal nu este altceva decât un lăcaș al desfrâului, căci cine ne garantează că bărbatul nu se culcă cu femeia lui nurlie mai des decât e necesar pentru procreare?!

9. Am văzut și am cunoscut oameni care pot fi numiți adevărați oameni de aur în ceea ce privește bunătatea, dăruirea, răbdarea, blândețea și mila, dar în ceea ce privește castitatea, au fost și au rămas slabi. Ce-i drept, ei s-au străduit să se întărească și în privința aceasta, dar natura lor nu a cedat, nici măcar atunci când i-a ajuns neputința firească și deplină - o fecioară nurlie le trezea în continuare pofta.

10. La fel, am văzut și am cunoscut oameni care în fața celei mai mari frumuseți feminine rămâneau reci ca pietrele, adevărate modele de castitate, dar care altfel erau niște buturugi lipsite de orice sensibilitate! Nimic nu îi mișca! Necazul și mizeria săracilor erau în ochii lor chestiuni ridicole, lacrimile celor în suferinț㠖 simple tertipuri pentru trezirea milei, femeia - nimic altceva decât un lucru demn de dispreț, de care te poți lipsi ușor, care nu are alt rol pe lume decât acela de a fi un ogor pentru o sămânță oarecare. Căsătoria o considerau unul dintre cele mai ridicole aranjamente ale societății umane. După părerea lor, toate femeile sănătoase ar trebui închise într-o clădire mare, unde bărbați puternici și viguroși să se unească cu ele, pentru a procrea oameni frumoși, sănătoși și puternici, iar femeile urâte și slabe ar trebui exterminate sau folosite ca vitele la muncile cele mai de jos și lăsate să muncească până ar crăpa! Oameni cu astfel de păreri am cunoscut eu însumi!

11. Și acum, Te întreb dacă omul slab în ceea ce privește castitatea nu are în ochii celorlalți întâietate față de eroul rece al castității? După mine, are! Acum, divinul nostru Domn și învățător, eu nu știu și nici nu pot să știu cum judeci Tu aceste lucruri. Ce să facă omul pentru a respecta ordinea hotărâtă de sus, pentru a nu încălca interdicția lui Moise și a nu trăi mereu cu spaima distructivă de a fi păcătuit în fața lui Dumnezeu prin fiecare astfel de act? Și, dacă acest act, sub orice formă, este mereu un păcat, vei ști, Doamne, vreun leac împotriva lui, un leac care să scape omul de poftă și de dorință ca de un guturai! Căci nu există nimic mai mizerabil pentru un om onest decât să fie mereu împins spre păcat dintr-o anumită direcție. Căci natura silește carnea cu o putere irezistibilă, iar dacă te lași în voia ei și cazi cum cade orice corp sub acțiunea propriei greutăți, ai și comis un păcat de moarte! E totuși un pic prea mult, mai ales pentru un om care, slavă Domnului, atât cât a putut nu și-a pierdut nici capul, nici curajul. Despre asta, Doamne, aș vrea să-mi vorbești, ca să mă lămuresc! Căci aici se află, după mine, unul din punctele cele mai vulnerabile!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 215 - Păcatul împotriva castității
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 23.5.2014, 14:06 View PostDownload Post

Capitolul 215
Păcatul împotriva castității

1. Eu am spus: “Dacă viața unui om nu este o simplă glumă jucăușă, ci o chestiune serioasă și sfântă, nici actul prin care ea se naște nu poate fi o glumă, ci o chestiune serioasă și sfântă, înțelege cum trebuie fondul, și totul ți se va limpezi de la sine!

2. Nu senzațiile plăcute care însoțesc actul sexual trebuie să fie mobilul acestuia, ci doar iubirea celor două suflete ce se unesc pentru a da naștere unui copil!

3. Dacă înțelegi asta, vei realiza curând că senzațiile plăcute sunt doar efecte secundare, care facilitează procesul devenirii umane în natura cărnii. Dacă te împinge scopul principal, supune-te impulsului și nu vei păcătui! Dar, și în acest caz, trebuie luate în considerare alte câteva aspecte.

4. Acest act nu trebuie să aibă loc în afara sferei iubirii față de aproapele tău, iar un principiu fundamental al acesteia spune: «Nu-i fă aproapelui tău ceea ce nu ai vrea ca el să-ți facă ție!»

5. Să spunem că tu ai avea o fată ca o floare, o comoară a inimii tale de tată; de nimic nu te vei îngriji mai mult decât de fericirea binecuvântată a acestei fiice preaiubite. Să presupunem că această fiică ar fi coaptă și, prin urmare, capabilă să procreeze. Cum ți-ar fi dacă ar veni un bărbat, altfel perfect sănătos, mânat de dorința de a da naștere unui copil cu o fecioară pe care n-ar iubi-o, și ar sili-o pe fiica ta să zămislească?!

6. Iată, asta te-ar umple de o cumplită dorință de răzbunare față de acest nelegiuit și nu l-ai mai pierde din ochi până nu i-ai aplica cea mai aspră pedeapsă!

7. Aparent acest om nu a comis nici un păcat împotriva castității, fiind mânat de grija de a nu-și risipi sămânța în afara unui vas bun și de a închide astfel calea devenirii unui om. Dar actul în sine ar fi cu toate acestea păcătos, pentru că ar contraveni principiului iubirii aproapelui!

8. Să presupunem că tu însuți ai fi stăpânit de această nevoie undeva, pe tărâm străin, că ai întâlni o femeie pe care n-ai iubi-o, undeva, pe un câmp și ai convinge-o, prin vorbe și bani, să vină în întâmpinarea dorinței tale. În acest caz, tu nu ai păcătui împotriva castității și nu ai comite nici adulter, chiar dacă femeia ar fi nevasta legiuită a unui alt bărbat. Dar, pentru că nu te-ai gândit în ce încurcătură va intra femeia când bărbatul ei îi va spune: «Femeie, dă socoteală, cine și-a vărsat sămânța în tine, că eu de atunci și atunci nu te-am atins!» - iată, pentru că ai tulburat astfel liniștea casei și pacea dintre cei doi soți, ai comite prin aceasta un păcat grav împotriva iubirii aproapelui! Căci ai fi putut să mai aștepți și să-ți urmezi pornirea - dacă nu era doar dorință de plăcere - într-o ocazie mai potrivită!

9. Poți constata așadar că un bărbat, chiar dacă nu comite fapte împotriva ordinii și castității, trebuie să acorde atenție tuturor celorlalte aspecte ale relației lui cu ceilalți oameni, dacă vrea să nu păcătuiască împotriva unei legi.

10. Dar un bărbat poate trăi cu soția lui în imoralitate la fel de rău ca și cu o târfă sau chiar mai rău. Căci dacă el, deși n-o mai iubește deloc, o aduce totuși la surescitare astfel încât ea să fie cuprinsă de o poftă pătimașă, dar lipsită totuși de iubire, atunci aceasta va face din ea o târfă mai păcătoasă decât una nemăritată.

11. Dar cine se culcă cu o femeie nemăritată, fără a o iubi, păcătuiește împotriva castității, pentru că actul său n-a avut ca scop decât obținerea plăcerii lipsite de iubire, și nici nu putea avea alt scop, căci judecata trebuie să-i spună că nu semeni grâu de-a lungul drumului.

12. Dar, pe lângă păcatul împotriva castității, acela care se culcă cu o târfă, fără să o iubească deloc, păcătuiește și împotriva esenței sale umane și a târfei, pentru că, pe de o parte, lipsit fiind de iubire, face un mare rău naturii sale și, pe de altă parte, o întărește pe târfa orbită în patima ei lipsită de iubire, îndepărtând-o și mai mult de vindecare, ceea ce iarăși este un păcat împotriva iubirii de aproape.

13. Iar cine se culcă fără să iubească cu nevasta altuia devenită târfă, care a uitat de mult de iubirea pentru soțul ei care încă o mai iubește, acela păcătuiește de două ori, și de patru ori dacă este el însuși soț, pentru că astfel comite el însuși un adulter, uitând de iubirea pentru soția sa care îl iubește.

14. Acum cred că, deoarece ești un om cu gânduri curate, îți va fi de ajuns puținul pe care ți l-am spus, cu atât mai mult cu cât un om ca tine știe oricum ce se cade pentru un om care trăiește așa cum trebuie în toate privințele!”

15. Iura: “Da, Domnul și Învățătorul meu, acum totul îmi este limpede și știu și unde poate să ducă desfrâul și variatele lui manifestări. Da, acum totul e limpede! În toate există un singur adevăr plăcut lui Dumnezeu, fundamentat în ordinea veșnică, iar toate care sunt sub, deasupra sau alături de acest adevăr sunt ale răului!”

16. Eu: “Da, așa este și așa va fi în veci! Dar iată că se întorc barcagiii cu morții lor; trebuie ca acest slujitor al Meu (Rafael) să se ducă la ei și să-i ajute să întindă cadavrele cum trebuie, altminteri mâine învierea lor ar merge mai greu!”

17. Rafael a plecat repede într-acolo și a pus totul în ordine. Abia apoi barcagiii s-au așezat la masă.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 216 - Cearta fariseilor în jurul divinității Domnului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 23.5.2014, 14:17 View PostDownload Post

Capitolul 216
Cearta fariseilor în jurul divinității Domnului

1. Cu tot ceea ce se petrecuse după cina din acest sabat, ziua ar fi putut fi considerată încheiată. Dar binefacerile din cer nu se sfârșesc niciodată, așa încât și pentru finalul acestui sabat fuseseră puse deoparte câteva întâmplări care urmau să aibă loc încă înainte de miezul nopții.

2. Între cei cincizeci de farisei, în fruntea cărora stăteau mai-marele Stahar și binecunoscutul vorbitor Floran, se iscase o ceartă. Acești semi-neofiți își descoperiseră încă o sumedenie de îndoieli cât stătuseră pe timpul furtunii în corturile lui Uran, iar felul în care cerusem acum să fie așezate cadavrele le confirmase anumite dubii privitoare la Mine și la faptele Mele. Părerile între ei erau împărțite, astfel că cei mai buni au îmbrățișat în mod ceremonios ideea că aș fi un profet de excepție, unul în felul lui Ilie, în timp ce cei mai răi dintre ei spuneau că, în ciuda inițierii mele în scripturi, nu eram decât un elev din catacombele Egiptului și as fi deprins în templul din Karnak înțelepciunea și adevărata magie. De aceea aș fi și fost primit atât de bine de către romani, căci la romani adevărații magi sunt mai presus de zeii lor, romanii considerându-i pe acești magi degetele lui Zeus, prin care zeul, foarte binevoitor celor mari, acționează în rândul oamenilor. Dar romanii sunt foarte deștepți și știu că în evrei nu se poate avea încredere până când aceștia nu devin romani până în vârful firelor de păr, cu sufletul și sângele lor. Iar această transformare se poate realiza cel mai ușor dacă se prelucrează evreii, ahtiați după minuni, printr-un asemenea mag din școala de la Karnak, dar astfel încât evreii să-i regăsească și pe Moise și pe profeți în poveștile magilor. Și asta s-ar petrece acum, cu cel mai mare succes de pe lume, căci pentru cei care nu se lasă convertiți prin cuvinte și minuni stau pregătite cohorte de soldați romani, care îi împing prin înfricoșare spre convertire. De aceea se și atacă cu orice ocazie Templul din Ierusalim și se vorbește numai despre părțile sale rele, iar cele bune nu se iau în seamă și nu se amintesc niciodată, nici măcar cu o silabă, deși se știe cât bine face Templul fără încetare!

3. Stahar și Floran, care aveau convingeri mai bune despre Mine și despre romani, încercau să le scoată tovarășilor lor aceste idei din cap, dar nu prea reușeau, deși Mă lăudau din răsputeri ca pe un profet de felul lui Ilie.

4. Partea adversă însă a spus: “Priviți acolo, cum au fost așezați cei nouă înecați conform regulilor artei medicale, cu capetele în jos și cu fețele spre pământ! De ce oare?! Un Dumnezeu este atotputernic și nu are nevoie de asemenea pregătiri pentru a-i învia pe înecați, iar dacă trebuie luate aceste măsuri medicale pentru a-i readuce la viață pe înecați, minunea nu mai e atât de curată! Și cei înviați mai devreme au trebuit să fie duși înăuntru pentru ca aerul rece al nopții să nu le facă rău și ca să arate mai bine și mai proaspeți a doua zi dimineața! Ne-am cam dat noi seama cum stau lucrurile!”

5. Floran însă i-a întrebat ce părere au de Rafael, care totuși făcuse cele mai incredibile minuni. Sigur că la aceasta unii n-au știut ce să răspundă.

6. Dar unul dintre adversarii principali a spus totuși: “Prietene, de fapt noi nu știm absolut nimic, dar putem presupune că în natură există încă multe forțe tainice și nedescoperite, la care nici măcar n-am visat vreodată. Aceștia s-au inițiat în Egipt în aceste taine și știu să îmblânzească forțele ascunse ale naturii, pe căi total necunoscute nouă, astfel încât nouă, profanilor, această îmblânzire a naturii mute ni se pare cea mai pură minune. Dacă tânărul acela ne-ar dezvălui fondul lucrurilor și mijloacele, și noi am putea face minuni, fără nici o îndoială. O, oamenii pot săvârși fapte curioase și pot supune toată natura; dar din nimic tot nu pot face ceva, asta singur Dumnezeu poate! Și în asta și constă marea deosebire dintre atotputernicia lui Dumnezeu și puterile miraculoase ale câtorva oameni aleși. Să creeze tânărul acela un nou pământ, cu tot ce este, trăiește și respiră pe el, și sunt sigur că o să-și cam piardă răsuflarea! Da, să manipuleze natura deja existentă nu este cine știe ce artă pentru cel care se pricepe, dar să creeze o lume din nimic, sau măcar un fir de iarbă fără o sămânță, sau chiar un om - dar din absolut nimic! - aici se va vedea până unde ajunge atotputernicia unor astfel de oameni!”

7. Floran: “Prietene, n-aș paria o monedă de aur prea mare pe faptul că - la o adică - acești doi oameni n-ar fi în stare să creeze o lume din nimic; chiar nu mi-aș dori să fim puși în situația aceasta!”

8. Stahar: “Nici eu; pentru că cei doi mi-au făcut deja servicii prea mari! În același timp, în cei doi se vădește o înțelepciune atât de mare în toate lucrurile, încât toată știința și toată experiența mea e făcută praf. Iar acolo unde se manifestă o atât de mare înțelepciune, acolo se află Duhul lui Dumnezeu, căruia nimic nu-i este cu neputință.

9. Să privim înapoi la toate faptele lui Moise și ale lui Ilie, și vom înțelege cum reușesc și aceștia doi să-și facă minunile de neînțeles prin același Duh atotputernic!

10. Ei bine, ce se întâmplă?! Dacă știm că doar atotputernicului Duh al lui Dumnezeu Îi sunt posibile lucruri imposibile tuturor oamenilor, înțelegem ușor că aici lucrează același Duh al lui Dumnezeu care a creat cândva pământul din nimic și care mai târziu a făcut cele mai mari minuni prin Moise și Ilie!

11. Și aici trebuie să mai observ un lucru, și vă întreb: unde, în afara poporului lui Israel, a existat vreodată un popor care să fi pătruns mai adânc în înțelepciune și în puterea ei decât noi, ca adevărați urmași ai lui Avraam, Isaac și Iacov?! Așadar, cine nu a găsit în casa lui Iacov adevărata înțelepciune și puterea ei, unde altundeva ar fi putut-o găsi?! Știu și eu câte ceva despre școala secretă a Egiptului și știu ce se învață acolo! Da, această școală de la Karnak a ajuns cu chiu cu vai până la porțile Templului, dar în Sfânta Sfintelor, în inima Templului, nu va pătrunde niciodată!

12. Dar aceștia doi par să fie tot atât de familiarizați cu Sfânta Sfintelor ca o gospodină cu interiorul cămării ei, asta se vede dintr-o privire. Unei gospodine într-adevăr preocupate de toate ale casei i se citește pe fața senină că în cămară e bună rânduială. La fel, dacă te uiți bine la fețele acestora doi, îți dai seama că sunt cuprinși de liniștea cea mai lipsită de griji!

13. Cine este înzestrat cu o asemenea înțelepciune și putere și poate privi lumea cu o astfel de liniște cu adevărat dumnezeiască, și cine este tulburat de cea mai grozavă furtună la fel de puțin pe cât suntem noi tulburați de prima iarnă pe care a trăit-o strămoșul Adam, acela se află în Sfânta Sfintelor, el însuși domn și stăpân! Acela nu are nevoie nici de școala de înțelepciune de la Karnak, căci Duhul lui Dumnezeu i-a pus prin El însuși o înțelepciune mai bună în inimă! Aceasta este părerea mea, și acum și convingerea mea. Și că această credință a mea e bună îmi dau seama prin faptul că încep și eu să simt o liniște dumnezeiască, așa cum n-am simțit niciodată înainte.

14. Știu că, în calitatea mea de fost mai-mare al vostru, nu vă pot impune această credință și aceste simțăminte, pentru că ele nici nu ar putea fi impuse vreodată, dar pot să vă spun că lucrurile așa stau și că, prin școala voastră egipteană, ajungeți de-a dreptul în catacombele cele mai întunecate, fără să aveți nevoie de călăuză!”

15. Vorbitorul taberei adverse, care acum, după vorbele lui Stahar, s-a mai redus cu câțiva partizani, a spus: “Da, da, prietene, ai vorbit foarte bine și adevărat, dar pe noi ne deranjează doar poziția cadavrelor, care se supune prescripțiilor medicale. Căci așa îi așează pe înecați atât medicii, cât și barcagiii cu experiență, și se petrece adeseori ca doar această poziție să-i readucă la viață, pentru că în acest fel apa iese din plămâni și, dacă în inimă nu s-a stins și ultima scânteie de viață, atunci omul își revine; căci se spune că sufletul înecaților mai rămâne trei zile în trupul lor, și de aceea, readucerea lor la viață prin metoda aceasta, bazată pe experiență, este posibilă chiar și după ce au stat două zile în apă. Ei bine, dacă în acest profet asemuit lui Ilie sălășluiește adevăratul Duh al lui Dumnezeu, de ce are nevoie de aceste pregătiri medicale?

16. Atunci când Ilie a dat viață unei grămezi ele oase și le-a acoperit cu carne nu a avut nevoie de pregătiri medicale. Cuvântul și voința sa au fost de ajuns. Și, înainte de asta, Ilie a făptuit și altele, doar prin puterea cuvântului. De ce sunt acum necesare aceste pregătiri pentru cei nouă înecați, ca și când s-ar fi risipit complet puterea Duhului divin din el?!

17. Uite, prietene, dacă pe o pânză deja foarte murdară mai faci o pată mică, nu va observa nici cel mai ager ochi, dar pe o pânză albă imaculată te va deranja și un singur punct întunecat! Și așa se întâmplă și cu acest mare profet, în a cărui inimă se spune că ar sălășlui Duhul divin: ne deranjează orice lucru mărunt care nu se împacă deloc cu măreția și cu sublimul Duhului divin. Doar acest singur lucru dacă nu l-ar fi făcut, l-aș fi putut considera până la urmă Iehova însuși, căci vorbele și faptele sale de până aici au fost de natură dumnezeiască. Dar prin această mișcare cu cei nouă înecați a șters în ochii mei nimbul de sfințenie pe care l-a avut până acum și nu mă pot obișnui deloc cu gândul acesta!”

18. Stahar i-a răspuns: “Prietene, dacă asta te deranjează, mă mir cum de nu te-a deranjat până acum și nu ți-a tulburat credința în Iehova creșterea lentă a plantelor, animalelor și oamenilor, pe care desigur ai observat-o adeseori? Pentru ce are nevoie atotputernicul Duh al lui Iehova de asemenea procese plictisitoare?! La ce îi trebuie, la urma urmei, copaci, tufe și ierburi, pe care face să se coacă încet-încet diferite soiuri de fructe?! Să vrea numai, și acestea ar cădea coapte din nori pe pământ! Pentru ce avem nevoie de ogoare pe pământ?! Mai bine ar lăsa Duhul lui Dumnezeu să plouă din ceruri grâul cel mai curat și mai copt sau, și mai bine, chiar o pâine bună și gustoasă! Ce rost are procreația la animale și la oameni?! De ce trebuie omul să se nască mai întâi complet neajutorat și slab ca o gânganie?! Mai bine să cadă pe pământ de-a dreptul puternic, înțelept și înzestrat cu de toate!

19. Nu crezi că ar fi o soluție mai deșteaptă și mai demnă de atotputernicia Duhului lui Dumnezeu decât cunoscuta cale lentă, pe care adeseori un copil înfometat trebuie să privească timp de câteva săptămâni la un pom până când se coc fructele care-i încarcă crengile?! Ce bucurie ar avea niște părinți preocupați de binele copilului lor dacă acesta ar veni pe lume plin de înțelepciune, asemenea lui Samuel? Dar copiii trebuie născuți cu durere multă, apoi e nevoie de cel puțin doisprezece ani până când devin potriviți pentru o școală serioasă, iar apoi - până la vârsta maturității - ei se pot dedica cu toată hărnicia unei arte sau științe, până când ajung să o stăpânească. Crezi că asta se potrivește cu preaînalta înțelepciune a Duhului lui Dumnezeu?!

20. Iar dacă, privind la toate acestea, nu îi poți reproșa nimic nesfârșitei înțelepciuni divine, cum poți să i-o iei în nume de rău acestui profet că a așezat cadavrele conform prescripțiilor medicale?! Acum vorbește, prietene!”

21. Opozantul, pe care îl chema Murel, a spus: “Da, da, prietene Stahar, ai dreptate, și acum îmi dau seama de lipsa de temei a îndoielilor mele! Dar, trecând peste asta, din cele spuse de mine rămâne totuși ceva, și anume încetineala lui Dumnezeu, care în multe privințe mi se pare bună, dar în multe altele nu! Da, în unele lucruri ar fi binevenită chiar o încetineală mai mare, de exemplu în loviturile fulgerului și în venirea nopții pe timpul iernii; și luna plină ar putea rămâne pe cer mai mult de câteva zile! Dacă fulgerul nu s-ar repezi cu acea iuțeală teribilă, te-ai putea feri din calea lui și ar fi mult mai puțin distrugător. La fel, vântul furtunii ar putea veni mai încet, ceea ce iarăși ne-ar scuti de multă pagubă! În creație găsești rapiditate în acțiunile divine de cele mai multe ori acolo unde aceasta dăunează naturii vii, iar acolo unde – după judecata mea - o rămânere pe loc nu aduce câtuși de puțin vreun folos, acolo aproape că nu se urnește nimic.

22. Ei bine, orice om știe din experiență că așa stau lucrurile. Dar de ce trebuie să fie așa și de ce nu aș avea eu dreptul să cred că nu e bine, chiar dacă e bine, și de ce nu aș deveni nerăbdător și nu m-aș supăra din cauza asta? De ce plouă adeseori atunci când toți agricultorii spun că razele soarelui ar fi cea mai mare binefacere și de ce adeseori soarele strălucește luni în șir fără să fie tulburat de vreo picătură de ploaie? Da, prietene, uite, acestea sunt întrebări de cea mai mare importanță. Dar cine îmi poate răspunde la ele?”

23. Stahar: “El, marele Învățător! Du-te la El și mă prind că te va lumina. Căci, pe mine întrebările tale mă depășesc; da, sunt atât de înalte încât aproape că aș putea să le numesc prostești, dar nu pentru că ar fi într-adevăr prostești, ci pentru că așa îi par lipsei mele de judecată.”

24. Murel: “O, tu știi multe și ești cu mult mai înțelept decât mine! Dacă tu privești întrebările mele astfel, cum aș putea să apar cu ele în fața Celui Preaînțelept?!”

25. Stahar: “Ei bine, dacă îți pui această problemă, atunci nu mai întreba de motivul acestor lucruri și fenomene, pe care înțelepciunea lui Dumnezeu le-a rânduit deja de la începutul veacurilor! Noi, oamenii, nu înțelegem un număr nesfârșit de mare de lucruri; da, de fapt nu înțelegem chiar nimic. Căci toată judecata noastră este în fața înțelepciunii divine cât un grăunte de praf în lumina soarelui, și ea îi cere socoteală lui Dumnezeu?! Noi nu am ajuns nici măcar la începutul primei linii a lui ALPHA și deja punem întrebări privitoare la esența lui OMEGA! O, cât de orbi și de proști trebuie să fim încă!

26. La școala de la Karnak din Egipt asemenea întrebări pot circula printre păgânii orbi, dar copiii lui Israel, care ar trebui să vadă, nu ar trebui să și le pună. Căci, în timp ce orbii nu se recunosc între ei, noi ar trebui să ne cunoaștem măcar atât cât să ne dăm seama că am atins limita cea mai înaltă a înțelepciunii atunci când am înțeles că toată știința noastră este cel mai curat nimic în fața unei singure scântei din înțelepciunea divină!

27. Sigur că spiritul iscoditor al omului vede în minunatele creații ale lui Dumnezeu lucruri cu care, în marea mărginire a minții sale, nu este de acord, dar ar face bine să-și amintească de anii copilăriei, în care înțelepții săi părinți i-au ascuns anumite lucruri care i-ar fi provocat mult rău copilului neștiutor și nechibzuit care era, dacă ar fi știut de ele! Dacă iubirea și mila lui Dumnezeu ne ascunde acum nouă, copii necopți și lipsiți de experiență, anumite lucruri care, dacă le-am cunoaște, ne-ar împinge cu siguranță într-un lanț de necazuri, noi nu putem decât să-L lăudăm și să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru asta! Căci, atunci când vom fi în stare de o înțelepciune mai mare, Dumnezeu nu ne va lipsi de ea!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 217 - Domnul discută cu Cyrenius despre Murel, Stahar și despre ucenici
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 23.5.2014, 14:20 View PostDownload Post

Capitolul 217
Domnul discută cu Cyrenius despre Murel, Stahar și despre ucenici

1. Cyrenius, care ascultase foarte atent această conversație purtată cu voce destul de tare, Mi-a spus: “Doamne, mai-marele nostru Stahar s-a dat pe brazdă! N-aș fi crezut niciodată că este capabil de atâta înțelepciune! Cu ce ușurință a redus la tăcere tabăra adversă, și cel mai de mirare este că l-a învins pe Murel. Căci pe acela îl cunosc ca vorbitor de prima mână și îl consider un om care a adunat o experiență vastă prin toate colțurile lumii ăsteia și care are multe de spus. Tot ceea ce spune el se sprijină întotdeauna pe ceva. Eu îl cunosc fiindcă întotdeauna când preoțimea evreiască avea vreo problemă mai specială, îl trimitea pe el la mine. Iar el știa întotdeauna să-și prezinte cererea astfel încât nu putea fi niciodată refuzat categoric. De aceea, mă mir acum cu atât mai mult că Stahar l-a învins de tot pe acest Murel.

2. Probabil că și Tu, Doamne, i-ai mai pus câte o vorbuliță pe limbă, pentru că altfel Murel ar fi fost câștigătorul necontestat! Căci tot ce a spus Murel are și o bază. Convingerile lui nu au fost construite numai pe nisip. Sigur că, apoi, Stahar i-a arătat lucruri care aveau o bază mult mai solidă.

3. De fapt, trebuie să recunosc că există printre evrei, chiar și în aceste timpuri ale depravării, oameni care nu au egal în lumea întreagă, și acesta este un motiv suficient ca să mă facă să nu le mai fiu dușman. În orice caz, lui Stahar trebuie să-i dau iarăși o funcție în care să aibă o influență pe măsura înțelepciunii sale, căci acum se află pe de-a-ntregul de partea Ta!”

4. Eu: “Așa este, și Eu știam de mult că va trece de partea Mea; dar Murel o să fie și mai important, căci spiritul lui Murel este puternic, iar în sufletul său s-au strâns multe experiențe în urma cărora poate deosebi foarte bine adevărul de neadevăr și binele de rău, și pe care noi le putem folosi. Pe acest Murel trebuie să-l trezim și mai mult și să-i arătăm ordinea Spiritului dumnezeiesc, singura adevărată, și apoi el va ști să o arate celorlalți cu toată elocvența.”

5. Cyrenius: “Dar ceea ce mă surprinde de fapt la ucenicii Tăi este că ei sunt aici ca și când n-ar fi! Ei doar ascultă, cu ochii mari și atenți, dar nu vorbesc aproape niciodată! De ce sunt atât de pasivi?”

6. Eu: “Pentru că ei știu foarte bine - până la unul – ce au de făcut! Cine tace și ascultă, acela strânge necontenit. Cine însă vorbește mai mereu, acela risipește și nu atinge niciodată adevărata bogăție. Când însă ucenicii Mei, care au fost de la început cu Mine, vor fi strâns cândva foarte multe, atunci vor vorbi, iar mântuirea va fi propovăduită abia atunci, prin ei, neamurilor pământului. Sunt printre ei bărbați de o adâncă înțelepciune, deși cei mai mulți aparțin tagmei pescarilor.

7. Dar să revenim la Murel! El o să ne mai bâzâie puțin ca o muscă în urechi, dar apoi sufletul său va înflori singur și va căpăta o putere uriașă.”

8. Cyrenius a spus: “Aceasta mă face deja să mă bucur din nou. Căci întotdeauna trăiesc o mare bucurie atunci când un orb începe să vadă și atunci când un mut începe să vorbească.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 218 - Experiențe trăite de Murel în călătoriile sale
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 23.5.2014, 14:28 View PostDownload Post

Capitolul 218
Experiențe trăite de Murel în călătoriile sale

1. În timp ce Cyrenius spunea aceste cuvinte, Murel s-a apropiat de noi, M-a salutat și a spus: “Învățătorule, înainte au vorbit numai doi pentru noi toți, și anume Stahar și Floran. Eu nu am vorbit fiindcă eram întru totul de acord cu multe, dar au fost și lucruri cu care nu am fost și nu aș fi putut fi de acord. Stahar mi-a aprins o luminiță și acum văd mult mai bine decât am văzut înainte. Mai sunt însă lucruri pe care încă nu le înțeleg prea limpede! Și, deoarece acum gândesc altfel decât înainte despre tine, aș vrea să primesc de la tine lumină în anumite chestiuni.

2. Ce-i drept, am fost și eu fariseu, la fel ca și tovarășii mei, în măsura în care fariseismul s-a împăcat cu concepțiile și cu ceea ce am învățat eu, și știu că tu nu ești tocmai un prieten al acestor - de cele mai multe ori - profeți ai nopții! Dar există și în această categorie de oameni câțiva pe care încă nu i-a părăsit de tot spiritul mai bun, și printre aceștia m-am numărat dintotdeauna și eu; sub acest auspiciu am îndrăznit să vin acum la tine - nu ca un fariseu urât de tine, ci ca un om simplu, care s-a mai îmbogățit cu câteva experiențe - ca să-ți pun câteva întrebări privitoare la lucruri pe care ar fi bine să le cunoaștem nu numai eu, ci și toți ceilalți.

3. Dar mai întâi trebuie să-ți pun un fel de întrebare preliminară, și anume: eu sunt un om păcătos, iar tu ești un sfânt al lui Dumnezeu. Mă vei învrednici oare cu un răspuns care să mă mulțumească?”

4. Eu: “Cine își recunoaște păcatul drept păcat și se căiește în mod sincer, cine Îl iubește pe Dumnezeu mai presus de orice și pe aproapele său la fel ca pe sine însuși, acela nu mai este un păcătos în fața Mea!

5. Să-L iubești pe Dumnezeu mai presus de orice, însă, înseamnă să-I respecți poruncile și să nu vrei să trăiești în afara ordinii Sale. Dacă îndeplinești aceste condiții, vorbește, iar Eu te voi asculta și îți voi răspunde!”

6. Murel: “Atunci, prietene, rămâi cu bine, căci vom avea foarte puține să ne spunem! La ce îmi folosește să-mi recunosc păcatele și să mă căiesc pe cât pot?! Vine un ceas rău al ispitei și cazi de încă o mie de ori pe același loc pe care ai mai căzut de o mie de ori!

7. Poruncile lui Dumnezeu privitoare la bunăvoință se respectă întotdeauna, dar cu faptele e mai greu, de cele mai multe ori.

8. Și eu mi-am iubit întotdeauna aproapele, dacă nu era un pungaș și un nemernic, dar dacă era, nu l-am iubit, și nu sunt nici pe departe prietenul unor indivizi de soiul acesta. Dacă se fac oameni cinstiți, atunci îi voi iubi și îi voi respecta din nou, dar dacă nu, mai greu! Acum știi din gura mea ce hram port. Dacă vrei și dacă poți să îmi acorzi un răspuns, spune-mi deschis. Dacă nu poți, spune-mi de asemenea, iar eu voi fi mulțumit și cu asta!

9. Trufia și încăpățânarea îmi sunt străine; dar nici vreo teamă de orice fel nu simt în mine, pentru că nu sunt un mare prieten al vieții, îmi pasă de această viață a mea tot atât cât îmi pasă de ultima scândură din arca lui Noe. Non-existența mi-ar conveni de o mie de ori mai mult decât această existență mizerabilă!

10. De ce a trebuit să devin, la urma urmei, și acum să continui să exist? L-am putut ruga vreodată pe vreun dumnezeu să-mi acorde devenirea și ființarea? Am devenit fără voia mea, exist acum fără voia mea și trebuie să suport tot felul de legi și de necazuri, și nu primesc nimic în schimb decât o făgăduială destul de obscură, conform căreia după această viață nenorocită ar exista alta, mai puțin nenorocită și veșnică. Ca să am parte cândva de aceasta, trebuie să înving aici, în viața aceasta, toate ispitele, oricât de puternice, să trăiesc după Lege și să fiu mai curat ca soarele amiezii, o condiție care nici nu poate fi îndeplinită decât dacă cineva are o natură dumnezeiască cum e, poate, a ta, iubite prietene!

11. Dar la ce bun toate acestea?! Să piară această viață, căci omul nu are nevoie nici de o viață rea, limitată în timp, și nici de una în cel mai fericit caz ceva mai bună, veșnică! Non-existența desăvârșită este cea mai mare fericire, deja prin ea însăși!

12. A, dacă aș avea perspectiva sigură a unei vieți veșnice desăvârșite, ar fi cu totul altceva! Aș ști ce trebuie să fac în viața asta și de ce, pentru ca viața veșnică viitoare să fie mai bună și să o aștept cu cea mai mare nădejde. Dar lucrurile nu stau așa!

13. Oriunde te duci, în orice școală te lași inițiat, peste tot găsești, în locul unei perspective limpezi, o credință oarbă însoțită de o speranță absolut neîntemeiată. Și astfel, pentru posibila realizare a speranței lor, izvorâtă din credința lor făcută, oamenii și-au creat peste tot legi cu care se chinuie pe ei și pe cei de lângă ei, pentru nimic și iarăși nimic, de multe ori până la limita suportabilului.

14. Am străbătut întregul Egipt și am căutat o convingere limpede pentru viața aceasta! Și ce am găsit după toate chinurile inițierii? Nimic - în afară de o visare mai luminoasă, realizată artificial, și am fost învățat să tălmăcesc visele și să le dau o interpretare mistic-profetică valabilă, în general, pentru toate incidentele!

15. Dacă aș fi și eu, la fel ca mulți alții, un visător slab de înger, aceste scamatorii pentru păcălirea simțurilor ar fi făcut o impresie foarte puternică asupra mea, iar eu aș fi ajuns să cred cu tărie în acele prostii. Dar așa, am văzut, în ciuda tuturor iluziilor, fondul lucrurilor, am recunoscut păcălitul în mine însumi, iar pe maeștrii înaltei școli - care, din tot ceea ce îi învață pe alții, nu cred nici măcar o singură silabă - i-am recunoscut ca fiind șarlatani, făcuți și deveniți astfel de bunăvoie.

16. Oamenii aceștia sunt foarte deștepți; cei care mai cred câte ceva sunt, bineînțeles, considerabil mai proști și incapabili să recunoască adevărul luminos, bazat pe mereu aceleași experiențe, care spune: «Omule, nu trăiești decât de astăzi până mâine!»

17. Am plătit la Karnak taxa de școală și de inițiere și am plecat de acolo cu cea mai clară convingere că plătisem acea taxă piperată degeaba față de rezultatul la care voisem să ajung de fapt.

18. Pe drum, am întâlnit un om care s-a alăturat caravanei mele, care fusese în Persia și chiar și la birmani, cei de credință veche; despre aceștia mi-a povestit - lucruri miraculoase. După trei zile, am căzut de acord să mergem, traversând Persia, la renumiții birmani. Călătoria noastră a durat, în umbra a numeroase necazuri și pericole, cinci săptămâni încheiate. Am găsit acolo un popor de penitenți, care trăia după regulile cele mai stricte, dar altfel foarte primitor, care ne-a întâmpinat cu toată iubirea. Cu limba am avut desigur probleme, dar însoțitorul meu o stăpânea și mi-a fost tălmaci, așa încât m-am putut înțelege cu acei renumiți adepți ai vechii credințe, despre care se spune că s-ar trage direct din Noe. În scurt timp mi-am însușit limba lor într-atât încât să pot vorbi cu bunii oameni. Cercetările mele ținteau mai ales spre aflarea părerii lor despre viața de dincolo.

19. Răspunsul lor a fost că lucrul acesta ar fi cunoscut doar de cel mai mare preot al lor, nemuritor, care ar putea vorbi tot timpul cu Dumnezeu și ar vedea și lumea de dincolo și pe toți cei care au trecut deja acolo. Dar acest preot ar fi pentru totdeauna inaccesibil tuturor muritorilor! Nimeni nu ar avea voie să se apropie de reședința sa, în afară de o dată pe an, dar numai până la o jumătate de ceas distanță de stânca de aur pe care el li se arată muritorilor pentru câteva clipe într-o zi de sărbătoare, odată cu răsăritul soarelui. Ei toți însă trebuie să creadă și să spere, dacă respectă cele mai insuportabile și mai marțiale legi; dar dacă cineva a păcătuit, el trebuie să facă o penitență care l-ar face și pe Satana să se cutremure!

20. Mi-au fost arătați câțiva astfel de penitenți, la a căror vedere mi s-a făcut rău. Ceea ce se petrece în școlile Egiptului mai mult în aparență - doar pentru trezirea fricii și a spaimei - la care se adaugă alte lucruri încă și mai rele, se petrece acolo în realitatea cea mai nudă. Și de ce fac oamenii, cele mai proaste animale, toate acestea? Doar din cauza speranței într-o viață mai bună, viitoare!

21. Ei se înțepenesc atât de zdravăn în acea păcăleală numită speranță încât până la urmă ajung să considere această amăgire a bietului lor suflet drept unul dintre cele mai neîndoielnice adevăruri!

22. Sigur că la toate acestea contribuie, din păcate, preoții, pentru că o astfel de amăgire a oamenilor le oferă lor tot mai mult prestigiu. Oamenii sunt cei proști și de aceea tolerează această păcăleală. Dar, în cazul meu, lucrurile stau de mult altfel: eu vreau ori certitudini, ori o moarte care să mă desființeze cu totul.

23. După un an chinuitor, i-am părăsit și pe acești adepți ai vechii credințe și m-am dus acasă cu o caravană persană, adică la Ierusalim, și am devenit curând levit în Templu și apoi fariseu (VARIZAER = păzitor, păstor), iar la scurtă vreme am venit încoace, unde slujesc deja de unsprezece ani împliniți ca preot al evreilor.

24. Mai proști decât au fost din totdeauna oamenii, eu nu i-am făcut, nici prin vorbe, nici prin fapte, dar nici mai înțelepți, căci mi-am spus: aceluia pe care prostia sa îl face fericit, să-i fie lăsată! Asta pentru că nici adevărul cel mai dovedit, pentru el nu înseamnă ceva mai bun! Așa, acum cred că ți-am arătat cum gândesc și cum sunt alcătuit.

25. Dacă legile făcute de oameni, care sunt greu de respectat, hotărăsc dacă omul este drept sau nu, atunci în mod sigur eu sunt un păcătos în fața ființei tale pure din punctul de vedere al acestei legi, și nu pot, nu vreau și nu am voie să vorbesc cu sfinția ta din cauza asta.

26. Dar dacă în fața ta, la fel ca și în fața mea, nu legea făcută de oameni este dătătoare de măsură, ci singur omul, așa cum e el după natura sa, atunci, în ciuda divinității tale - care, de fapt, nu mă privește câtuși de puțin - poți să stai de vorbă cu mine, așa cum și eu pot sta de vorbă cu tine! Dar să nu aștepți în schimb nici mulțumire, nici venerație, chiar de-ai fi însuși Iehova. Pentru că atunci eu aș fi opera ta și nu văd nici un motiv pentru care ar trebui să mă tem de tine sau să te iubesc și să te venerez!

27. A, dacă aș fi putut să te rog înainte să-mi acorzi o existență, atunci relația ar fi cu totul diferită, chiar dacă aș fi fost un prieten al vieții. Dar am devenit un dușman al vieții, pentru că am văzut biata omenire suferind mereu sub presiunea nenorocită a fel de fel de legi prostești și ineficiente. Numai oamenii care au știut de la începutul începutului să-și păcălească semenii mai slabi de minte sunt fericiți, pentru că ei știu întotdeauna să se ridice deasupra oricărei legi.

28. Aceștia întunecă mintea semenilor lor făgăduindu-le tot felul de bucurii pe lumea cealaltă, așa încât ei înșiși să poată duce aici o viață bună și liberă. Cunosc aceste lucruri și știu ce trebuie să cred și să aștept de la o viață viitoare, de dincolo. De aceea nici nu mi-e teamă - nici de Dumnezeu cel atotputernic, și nici – ba mă tem chiar mai puțin - de un oarecare stăpânitor al lumii, oricât de mare și de puternic.

29. De Dumnezeu nu mă tem pentru că El trebuie în mod evident să fie o Ființă preaînțeleaptă, căreia în nici un caz nu-i poate face plăcere să chinuie un biet vierme lipsit de valoare rătăcit în praful său, pe care El - dacă Îl incomodează - îl poate distruge de o mie de ori cu o singură suflare. Ca o ființă nespus de înțeleaptă ce este, Dumnezeu nu-mi poate pretinde nici venerație sau iubire pentru că m-a adus, fără să-L rog și fără să-I cer acest lucru, într-o existență nenorocită care, prin gura unor oameni avizi de putere și câștig, mă învață să sper într-o fericire pe lumea cealaltă și îmi cere să iau această învățătură drept purul adevăr, în timp ce mii de experiențe din toate părțile îmi dovedesc limpede ceea ce marea natură strigă din toate mormintele ei: «Omule, toată viața ta durează de azi până mâine!»

30. Vezi bine că, în cazul meu, nu se rezolvă nimic cu mult lăudata credință și nici cu însoțitoarele ei - consolarea și speranța! De aceea dă-mi adevărul, pe care să îl simt viu, așa cum îmi simt și existența, și mă voi putea lipsi de orice credință, ca și de orice speranță deșartă!

31. Nu ne face, înțeleptule și puternicule om al lui Iehova, dinți lungi și pofticioși nouă, oamenilor, care apoi nu vor primi nimic de mestecat! Nu ți-aș fi vorbit, înțeleptule prieten, atât de deschis, dacă nu aș fi simțit în cuvintele și învățăturile tale că și în tine adevărul se află la el acasă și că și tu ești unul dintre aceia care au intenții bune cu biata omenire.

32. Dar dacă și tu ai alte gânduri ascunse, atunci lasă-mă cu adevărul meu, pe care mi l-am câștigat cu greu, prin mii de experiențe amare!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 219 - Unde trebuie căutat adevărul
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 23.5.2014, 14:35 View PostDownload Post

Capitolul 219
Unde trebuie căutat adevărul

1. Eu am spus: “Prietene, dacă ai pierdut un lucru și îl cauți apoi în alt loc, unde n-ai pierdut nimic, și la urmă, când nu îl găsești, stai și te minunezi de ce - după ce ai căutat cu atâta râvnă și atâtea sacrificii - totuși nu ai găsit nimic, ei bine, chiar dacă altminteri ești un om inteligent și lucid, în această situație nu te-ai dovedit a fi astfel!

2. Iată, încă de la începutul cunoașterii tale i-ai considerat pe Moise și pe toți profeții lipsiți de conținut, de spirit și de adevăr și i-ai luat, ca pe toate celelalte, drept o cârpăceală omenească deșartă; nu ți-ai dat vreodată osteneala să pătrunzi spiritul Scripturii, ci ai preferat să risipești timp și aur pentru a căuta adevărul acolo unde nu poate fi găsit niciodată!

3. Prin urmare, te-ai trezit peste tot păcălit și înșelat, n-ai găsit nimic altceva decât minciună, ipocrizie și înșelătoria cea mai crasă. Numeroasele tale experiențe au fost, prin urmare, în mod necesar amare și nu ți-au folosit la nimic până astăzi, ci doar te-au făcut să urăști viața și ți-au luat iubirea, respectul și venerația față de Dumnezeu.

4. Dar dacă ai fi căutat adevărul în locul potrivit, cu siguranță că l-ai fi găsit deja de mult, așa cum l-au găsit mulți înaintea ta!

5. Crede-mă că adevărul nu cere o credință așa cum înțelegi tu credința, nici o speranță goală, nefondată, ci el aduce în viața ta o încredere luminoasă ca soarele și nu-ți lasă nici un dubiu privitor la această viață! Cea mai deplină și mai limpede convingere trăiește în sufletul tău dacă acesta se trezește prin iubirea pentru Dumnezeu și pentru aproapele tău!

6. Dar sigur că așa ceva nu poți găsi nici la școala păgână din Karnak, în Egipt, nici la bătrânii nebuni din India!

7. Toate acestea sunt mult mai aproape de om și foarte ușor de găsit pentru orice căutător harnic, dar el trebuie să caute acolo unde poate găsi - altfel toată osteneala și toată munca e în zadar! Din spini și din scaieți nu se culeg niciodată struguri și smochine, iar în bălți și noroaie grâul nu crește.

8. Ai mai spus că nu Îi datorezi lui Dumnezeu nici iubire, nici teamă, nici recunoștință, deoarece nu L-ai rugat niciodată să-ți dea o existență! Dacă sufletul tău ar fi deja treaz, ți-ar fi arătat cu siguranță până acum ce îi datorezi lui Dumnezeu, Tatăl tuturor oamenilor. Sigur că sângele și carnea ta știu asta la fel de puțin cum știe haina de pe tine când stomacul tău cere de mâncare.

9. Aici, la masa aceasta, îl vei găsi pe un anume Philopold din Cana, din Samaria. În urmă cu câteva săptămâni și el gândea ca tine, iar cuvintele sale semănau cu ale tale. Stai de vorbă cu el, și el te va lumina în parte. Apoi voi veni Eu și îți voi da lumina adevărată, și atunci vom vedea dacă Dumnezeu merită din partea ta o iubirea devărată și plină de devotament! Iată, chiar în fața Mea șade omul cu care trebuie sa stai de vorbă înainte! Du-te la el și urmează-Mi sfatul, iar el îți va aduce sigur mai mult folos decât școala de la Karnak!”

10. Murel a ocolit masa cea lungă, s-a dus la Philopold și i-a spus: “Învățătorul m-a trimis la tine ca să-mi dai o primă și adevărată scânteie de lumină în problema care mă preocupă foarte tare. De aceea, spune-mi ceva bun și adevărat!”

11. Philopold: “Prietene, am auzit tot ce I-ai spus Domnului în față, de față cu noi toți! Mi-am dat seama că nici eu n-am gândit și n-am vorbit altfel cândva; dar motivul zăcea în mine însumi. Și eu am căutat acolo unde nu pierdusem niciodată nimic. Dar acolo unde pierdusem nu am căutat, și de aceea nici nu am găsit nimic. Abia când Domnul și Învățătorul acesta a venit la noi de sus și din veac, abia atunci mi s-au deschis ochii! Mi-am dat seama cine sunt și de ce, și mi-am dat seama ce este omul de fapt și. de ce e aici! Și acum, prietene, totul în mine e lumină, și nici o îndoială întunecată nu mai umbrește existența mea luminată! Așa se va petrece și cu tine în curând!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 22 of 25  [ 250 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 21, 22, 23, 24, 25  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !