Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 15.10.2019, 18:57
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 14, 15, 16 ... 27, 28, 29  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 140 - Iubirea - singura cale de adorație a Domnului. Pura este supusă unui test al iubirii.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 14.3.2011, 01:55 View PostDownload Post

Capitolul 140
Iubirea - singura cale de adorație a Domnului. Pura este supusă unui test al iubirii. Cuvintele de aur ale Purei, legate de adevăratul Tată.
(20 august 1842)

1. Abia acum s-au deschis cu adevărat ochii celor prezenți, care au înțeles că Dumnezeu poate fi în același timp infinit și un Părinte vizibil în fața lor.

2. Cu inima plină de recunoștință, Jared s-a pregătit să se arunce la picioarele Domnului, pentru a-i aduce un mare imn de slavă, dar Abedam l-a împiedicat, spunându-i:

3. „Jared, adevăr îți spun: ceea ce dorești să faci nu este deloc necesar între noi. Știi foarte bine că în fața Mea, rugăciunile trupești și cele rostite de buze nu au nici o valoare, singura care contează fiind rugăciunea plină de iubire a inimii. De aceea, nu te manifesta în această manieră ofensatoare pentru Mine.

4. Singurul care Mă adoră întru spirit și adevăr este cel care Mă iubește în inima sa mai presus de orice, iubindu-și simultan - cu aceeași iubire - frații și surorile mai mult decât pe sine însuși. Acesta este chiar cazul tău. De aceea, ce rost are să te apuci acum să Mă adori prin gesturi și prin cuvinte?

5. Nu ți se pare acest lucru similar cu situația în care i-ai oferi cuiva un coș plin cu fructe gustoase, după care, pentru a face darul și mai neprețuit, ai adăuga și frunza ofilită a unui copac?

6. Spune-Mi: ce rost are să adaugi această frunză ofilită? Adevăr îți spun: cel care primește darul nu va fi mai bogat, ci va privi acest nou dar ca pe o prostie, refuzând să mănânce frunza, așa cum procedează cu fructele, și aruncând-o ca pe ceva inutil. De vreme ce nu are o valoare în sine, ce valoare ar putea avea frunza ca dar?

7. De aceea, fii convins că Eu nu aștept de la tine să adaugi la rugăciunile continue ale spiritului tău și această frunză veștejită, limitându-Mă să îți spun (ție și celorlalți): nu renunțați niciodată la rugăciune, iar urechile Mele și inima Mea vor rămâne întotdeauna deschise în fața cererilor voastre! -

8. Iar acum, dragul Meu Jared, îngăduie-Mi să-ți spun altceva.

9. Iată, așa cum ai auzit deja, această fată aflată în brațele Mele este din punct de vedere fizic o orfană rămasă fără rude apropiate. Acum am primit-o însă în casa Mea, întrucât am adoptat-o ca fiică a Mea.

10. Ascultă, casa ta este și casa Mea; de aceea, am să o adăpostesc chiar în această casă și am să-i împodobesc inima astfel încât să devină imaginea perfectă a cel mai înalt și mai pur dintre ceruri, acolo unde sălășluiesc în permanență Eu, alături de îngerii Mei.

11. Iată, ți-o dăruiesc acum ție. Primește-o ca pe o fiică a inimii tale, și așa cum ți-am promis, voi locui în casa ta, care va deveni de acum înainte a Mea. Amin”.

12. După aceste cuvinte, El a luat mâna Purei, căreia i-a spus: „Draga Mea fiică! Privește-l pe acest bărbat. El este un bărbat după inima Mea. Întreaga lui ființă este alcătuită exclusiv din iubirea Mea. Pe acest pământ, el este adevăratul tău tată, la fel cum Eu sunt unicul Tău Părinte ceresc. De aceea, ascultă-l, iar el va avea grijă de tine atât timp cât vei trăi pe acest pământ, la fel cum Eu voi avea grijă de tine în ceruri. Amin”.

13. După aceste cuvinte, Abedam i-a dăruit mâna Purei lui Jared, care plângea cu lacrimi de bucurie.

14. Jared a primit mâna copilei cu cea mai mare gingășie posibilă, plin de recunoștință și de iubire, spunându-i: „Vino, fiica mea dragă, dăruită mie de Tatăl preasfânt! Alături de mine vei găsi din nou tot ceea ce ai pierdut pe acest pământ!

15. Așa cum ai auzit mai devreme, casa mea a devenit casa Tatălui preasfânt, care se află acum într-o formă vizibilă alături de noi.

16. Acolo unde se află casa Sa se află și El - Capul de Familie plin de iubire, care are grijă de tot ceea ce a creat într-un mod atât de miraculos. De aceea, bucură-te și vino alături de mine. Crede-mă - nimeni pe acest pământ nu a fost îngrijit vreodată așa cum vei fi tu de acum înainte”.

17. Auzind toate acestea, Pura s-a întors către Abedam și i-a spus cu vocea tânguită: „O, Tată preasfânt și preaplin de iubire! Oare am păcătuit în fața Ta, de vrei să scapi de mine?

18. O fi Jared un om după inima Ta, și așa cum spunea el însuși, un părinte ideal - căci nimeni nu ar putea rosti asemenea cuvinte în prezența Ta fără ca acestea-să fie adevăra-te! - dar el nu este una cu Tine și nu va fi niciodată. De aceea, nu doresc să Te părăsesc, căci inima mea îmi spune că numai Tu ești unicul Părinte și nu poate exista un altul în afara Ta, iar cel care își asumă această calitate în numele Tău, spunându-și singur ,părinte', nu poate fi altfel decât un păcătos!

19. Nu, nu, nimic nu mă va mai despărți vreodată de Tine, dragul meu Tată!”

20. Auzind aceste cuvinte, Jared s-a simțit foarte tulburat, neștiind ce să facă.

21. Dar Abedam i-a spus: „Iată, dragul Meu Jared, așa ar trebui să arate orice iubire autentică. Abia acum pot să-ți confirm pe deplin că această fiică a Mea, mai dragă decât oricine altcineva, va rămâne alături de tine și de Mine în casa ta, care a devenit de acum înainte și a Mea.

22. Acesta a fost testul ei, dar și al vostru, al tuturor. De aceea, liniștește-te, dragul Meu Jared, căci nimic nu se poate petrece în afara ordinii Mele prestabilite.

23. Cât despre cuvintele Purei referitoare la unicul Părinte, ele ar trebui să fie o lecție pentru toți cei de față, pentru ca toată lumea să afle cine este singura Persoană care merită să fie numită astfel. Rămâi alături de Mine până mâine, iar apoi de-a pururi. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 141 - Pura și Jared. Supunerea și umilința. Domnul le spune să se odihnească peste noapte
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.12.2015, 19:33 View PostDownload Post

Capitolul 141
Pura și Jared. Supunerea și umilința. Domnul le spune să se odihnească peste noapte

(22 august 1842)

1. Abedam cel Mare s-a întors apoi către Pura, căreia i-a spus: „Ei bine, draga Mea fiică, ce spui de felul în care am aranjat lucrurile pentru tine?”

2. La care, Pura i-a răspuns cu bucurie în glas: „O, Tată preasfânt și preaplin de iubire, cum aș putea să nu fiu fericită?

3. Îmi este permis să rămân alături de Tine, unicul și cel mai bun dintre Părinți! Cum aș putea să nu fiu mulțumită?

4. Sunt la fel de fericită și la gândul că acest om minunat, Jared, rămâne alături de noi; căci el trebuie să fie cu adevărat un om de o mare bunătate de vreme ce Tu, Tată preasfânt, îl iubești atât de mult, spunând că este un om după inima Ta.

5. O, Jared, cât de fericit trebuie să fii tu, auzind chiar din gura sfântă a lui Dumnezeu cel atotputernic, Tatăl nostru preasfânt și preaplin de iubire, că ești un om perfect, după inima Lui!

6. O, mărturie vie, venită chiar din gura lui Dumnezeu și revărsată asupra unui om sub forma vieții eterne, beatifice, în toată plenitudinea!

7. O, da, dragul meu Jared, te iubesc și eu din toată inima, de vreme ce Tatăl preasfânt te iubește atât de mult. Haide, vino la mine, așează-te și bucură-te alături de mine.

8. Cu siguranță, nici o ființă creată nu a fost vreodată atât de fericită cum suntem noi acum, avându-L pe Tatăl preasfânt în mijlocul nostru și adorându-L în voie.

9. Haide, vino, vino, om bun și drag, după inima Tatălui preasfânt, căci și eu te iubesc la fel de mult!”

10. Copleșit de fericire, Jared a rămas însă ca o stană de piatră. Până și buzele sale erau pecetluite. De aceea, Pura s-a întors către Abedam și i-a spus: „Privește, Tată preasfânt, Jared cel pios nu dorește să dea curs invitației mele.

11. Oare mai are încă momente de împietrire a inimii, când refuză să asculte o cerere atât de sinceră?”

12. Dar Abedam i-a răspuns: „O, nu, scumpa Mea fiică, în acest moment Jared este copleșit de fericire; de aceea nu se poate mișca. Haide, du-te chiar tu la el și condu-l acolo
unde dorești să vina

13. Dar Pura s-a cutremurat și i-a spus Domnului: „O, Tată preasfânt și preaplin de iubire, constat că dorești din nou să îmi testezi inima.

14. Nu mi se pare deloc potrivit ca eu, o fată sărmană, să conduc un bărbat, mai ales când acesta este Jared, un om după inima Ta. Ar fi ca și cum aș încerca să îmi impun voința în fața lui.

15. Nu îmi doresc nimic mai puțin decât un asemenea lucru! Căci o femeie are datoria să îl accepte drept domn al ei pe cel pe care Tu l-ai numit să-i fie alături. De aceea, el mă va putea conduce oriunde va dori, dar eu nu voi face niciodată acest lucru.

16. Oare nu am dreptate? De altfel, sunt convinsă că dacă Tu i-ai da un mic impuls, ar veni imediat lângă mine”.

17. Atunci, Abedam s-a adresat Purei cu următoarele cuvinte: „Abia acum ai devenit o femeie adevărată, căci ai adăugat marii tale iubiri și smerenia și gingășia pe care trebuie să le manifeste orice femeie. Haide, cheamă-l din nou pe Jared, și te asigur că de data aceasta îți va auzi cererea”.

18. Pura a făcut imediat acest lucru, adresându-i-se lui Jared: „Jared, nu vrei încă să vii alături de mine?

19. Iată, ți-am pregătit un culcuș minunat. Haide, vino lângă mine, pentru a putea sta între tine și Tatăl preasfânt, așa cum mi-a promis El mai devreme. Te asigur din nou că te iubesc foarte mult. Poți să fii convins de acest lucru”.

20. Abia acum a ascultat Jared rugămintea Purei. În aceeași stare de extaz, el s-a așezat lângă ea, slăvindu-Mă în inima lui pentru această grație sublimă.

21. Pe deplin fericită, Pura Mi-a mulțumit cu voce tare pentru împlinirea dorinței sale.

22. Abedam s-a adresat atunci tuturor celor de față: „Copilașii Mei, trupurile voastre au ostenit. De aceea, bucurați-vă de odihnă și de somn; dar rămâneți întotdeauna treji din
punct de vedere spiritual.

23. Cât despre tine, micuța Mea fiică, odihnește-te la rândul tău, dar veghează ca spiritul tău să rămână veșnic treaz.

24. În ceea ce Mă privește, Eu voi veghea asupra voastră și vă voi trezi dimineață, la momentul oportun.

25. Binecuvântarea Mea să vă însoțească de-a pururi. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 142 - Masa de luni dimineața. Domnul îi învăță pe cei 12 mesageri să scrie și să citească, iar pe frații lui Lameh să prelucreze metalele. Enoh este numit mare preot. Sfaturile Domnului. Binecuvântările Lui și despărțirea de copiii înălțimilor sacre
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 25.12.2015, 19:52 View PostDownload Post

Capitolul 142
Masa de luni dimineața. Domnul îi învăță pe cei 12 mesageri să scrie și să citească, iar pe frații lui Lameh să prelucreze metalele.
Enoh este numit mare preot. Sfaturile Domnului. Binecuvântările Lui și despărțirea de copiii înălțimilor sacre
.
(24 august 1842)

1. La fel ca și în zilele de Sabat și de duminică, grupul de pe înălțimi a servit alături de Abedam masa de dimineață, binecuvântată de acesta și pregătită de Seth.

2. După micul dejun, Abedam i-a chemat la El pe cei 12 mesageri, învățându-i să graveze pe tăblițe de piatră cuvinte alcătuite din litere, iar apoi să le citească. Le-a cerut apoi să îi învețe la rândul lor pe ceilalți frați ai lor, nu neapărat scrisul, dar cel puțin cititul.

3. În continuare, le-a spus să noteze pe tăblițe toate cuvintele inspirate de spiritul divin, ori de câte ori acesta se va manifesta, căci ele reprezentau însuși Cuvântul Lui divin, la fel ca și cele rostite până atunci în prezența Sa. Aceste tăblițe urmau să fie păstrate pentru generațiile viitoare de către conducătorii triburilor principale.

4. Colecția de scrieri trebuia intitulat㠄Cartea sfântă a războaielor lui Iehova”, deși războaiele propriu-zise urmau să fie relatate abia în finalul ei.

5. După ce a terminat cu cei 12, Domnul l-a chemat la El pe Jared, cerându-i să vină cu El și cu fata acasă la El. Le-a cerut de asemenea și celorlalți patriarhi să îl urmeze în casa Sa, care îi aparținuse până atunci lui Jared.

6. Și toți cei de față L-au urmat.

7. Ajunși acasă la Jared, Abedam s-a adresat Purei: „Iată, draga Mea fiică, ce bine este să te afli aici; căci aceasta este casa Mea, un cămin al iubirii cele mai pure, care sălășluiește în Jared, Enoh, Methuselah și Lameh, care a primit-o drept soție pe una din fiicele Mele chiar din mâna Mea. Aceeași iubire sălășluiește și în frații lui Lameh, deveniți soți ai surorilor acesteia cu binecuvântarea Mea, datorită inimilor lor caste.

8. Vei rămâne și tu aici, împreună cu ei, până când inima ta se va maturiza pe deplin, când te voi chema de pe acest pământ și vei intra, în sfârșit, în împărăția adevăratei vieți eterne”.

9. După care s-a întors către Jared și i-a spus: „Fii un părinte la fel de înțelept pentru această copilă precum ai fost pentru Enoh, Methuselah și Lameh. Tot ce vei face cu această copilă în numele Meu va fi perfect. Ea nu trebuie să te cunoască însă intim ca bărbat până când nu îți voi comunica personal acest lucru. Amin”.

10. După care i-a chemat la El pe frații lui Lameh și i-a condus în atelierele lor, apărute miraculos prin voința Lui atotputernică. Aici, Abedam le-a arătat minereul pe care urmau să-l extragă din munți, învățându-i pe scurt cum trebuie să-l purifice prin foc, iar apoi să-l forjeze în tot felul de unelte utile. După care a binecuvântat munții și munca pe care urmau să o facă.

11. S-a întors apoi în casa lui Jared, unde i-a primit pe cei doi mesageri, Sethlahem și Kisehel, care au revenit acasă după ce i-au însoțit pe Horadal și poporul acestuia în ținutul dintre dimineață și miazănoapte predestinat lor. I-a chemat de asemenea la El pe frații acestora, înzestrându-i cu puterea iubirii Lui, după care i-a trimis în ținuturile de jos, mai exact în orașul lui Enoh.

12. În continuare, Abedam i-a chemat la El pe toți patriarhii principali ai celor patru regiuni, cerându-le tuturor, în numele iubirii Lui părintești, mai întâi să prețuiască în inimile lor toate lecțiile atât de importante pe care le-au primit pe aceste înălțimi, iar apoi să predea această învățătură și copiilor lor.

13. L-a chemat apoi pe Enoh, pe care l-a numit mare preot al iubirii, grației și compasiunii Sale. Le-a cerut tuturor să apeleze la Enoh ori de câte ori spiritul lor și puterea de care dispuneau nu se vor dovedi suficiente pentru împlinirea sarcinilor primite.

14. În sfârșit, i-a avertizat pe toți în ceea ce privește pericolele legate de locuitorii din ținuturile de jos, și îndeosebi de noi legături cu fiicele acestora. Abedam a menționat totuși că este vorba de simple sfaturi, nu de o poruncă explicită, lăsând în întregime comportamentul lor pe seama liberului lor arbitru.

15. Către seară, El i-a chemat pe toți pe colina sacră, le-a insuflat în inimi legea iubirii, i-a binecuvântat pe toți, după care le-a cerut să se întoarcă la casele lor. În plus, i-a cerut Puristei să-i fie credincioasă și să respecte întotdeauna serviciul pe care i l-a cerut.

16. I-a chemat apoi la El pe principalii patriarhi și pe Abedam cel Cunoscut, cărora le-a spus: „Copii și frați ai iubirii Mele! Iubirea Mea va rămâne de-a pururi alături de voi. Aceasta este ultima binecuvântare a Tatălui, care se afla acum printre voi.

17. Abedam, vino cu Mine în locul în care M-ai întâlnit prima oară, cu o zi înainte de Sabat. Cât despre voi, ceilalți, întoarceți-vă la locuințele voastre. Amin”.

18. Toți cei de față au început să plângă, dar Abedam i-a părăsit brusc. Ajuns în locul în care l-a întâlnit prima oară pe Abedam cel Cunoscut, El a devenit invizibil inclusiv în fața acestuia.

19. Abedam s-a întors la ceilalți patriarhi, cărora le-a povestit felul în care Cel Preaînalt a dispărut din fața privirilor sale.

20. Adam l-a invitat pe Abedam în casa lui, unde acesta a mai rămas trei zile, alături de Seth și de Jared, după care s-a întors acasă la el, încă răscolit de evenimentele prin care trecuse.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 143 - Despre ziua de joi, sau ziua dezbaterilor. Discursul lui Abedam cel Cunoscut despre povara datoriei de învățător.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.12.2015, 02:41 View PostDownload Post

Capitolul 143
Despre ziua de joi, sau ziua dezbaterilor. Discursul lui Abedam cel Cunoscut despre povara datoriei de învățător.
(25 august 1842)

1. În dimineața zilei de joi, patriarhii s-au adunat din nou pe înălțimile sacre, unde L-au slăvit pe Dumnezeu, Tatăl preasfânt, care le adusese atât de multe binecuvântări într-un interval de timp atât de scurt. Nici chiar Adam nu lipsea. Mai mult decât atât, el a fost unul dintre primii care au ajuns pe colină, alături de Abedam cel Cunoscut și de Eva, dăruindu-și binecuvântarea tuturor descendenților prezenți.

2. Când rugăciunea colectivă și imnul de slavă s-a încheiat, Adam și-a întrebat copiii: „Ce credeți? Astăzi este ziua dezbaterilor. Oare vor trece astăzi pe aici vreun raționalist din regiunea de miazăzi, vreun melancolic din regiunea de seară sau vreun necredincios din regiunea de miazănoapte?

3. Deocamdată nu văd pe nimeni apropiindu-se.

4. Vă spun, dacă nu va veni nimeni în această zi, voi considera acest lucru unul din marile miracole produse prin grația revărsată asupra noastră de prezența vizibilă a lui Iehova”.

5. Abedam cel Cunoscut i-a răspuns însă pe loc lui Adam: „Ascultă, venerabilul meu părinte, ziua nici nu a început bine. De aceea, nu te bucura prea tare.

6. De altfel, gândurile, cuvintele și acțiunile noastre nu trec neobservate, căci marele meu Tiz continuă să se afle în mijlocul nostru, chiar dacă într-o formă invizibilă.

7. Dacă te bucuri prea devreme pentru un avantaj lumesc, El se va grăbi să distrugă motivele acestei bucurii nepotrivite.

8. De aceea, părerea mea este să nu te bucuri prea devreme, căci nu este exclus ca El să îți strice această bucurie trimițându-ne un număr atât de mare de oameni dornici de dezbateri încât să nu poți termina cu ei astăzi, și știi foarte bine că există unii cărora le place să despice firul în patru, veșnic dispuși să găsească contraargumente la argumentele tale și dornici să aibă ei ultimul cuvânt.

9. Am simțit pe propria mea piele - și încă de câte ori! - ce înseamnă să te contrazici cu oameni care poartă un bolovan în loc de cap.

10. De aceea, sunt de părere să nu te bucuri prea devreme, ci mai degrabă să te rogi Lui, Domnului capabil să reconcilieze orice conflicte, să țină departe de noi orice argumente deșarte, dăruindu-ne totodată lumina necesară pentru a pune capăt oricăror dispute și dezbateri inutile.

11. Iată, dragi părinți, aceasta este opinia mea, pe care de altfel nu doresc să o impun nimănui, și cu atât mai puțin venerabililor patriarhi de pe înălțimile sacre.

12. De vreme ce tot am luat cuvântul, doresc însă să mai spun ceva: nimeni nu ar trebui să se laude cu sarcina de învățător sau de profet pe care a primit-o de la Domnul, căci nici învățătorii și nici profeții nu sunt iubiți, ci cel mult respectați sau temuți.

13. Și mai doresc să adaug ceva: Abedam cel de față va declina cu mulțumiri orice asemenea onoare, dacă aceasta îl va lipsi de iubire. De aceea, eu prefer să fiu un învățătoractiv al iubirii, nu să mă pierd în argumente deșarte în tot felul de dezbateri inutile! Dacă spiritul meu mi-ar spune că Domnul va proceda mâine cu întregul pământ așa cum a procedat cu acel munte din regiunea de dimineață acum două zile, L-aș ruga să îmi îngăduie să nu le dau oamenilor această veste (în calitate de profet), pentru a nu stârni teama și revolta lor, în locul iubirii către care aspir. - Cred că este și acesta un act de înțelepciune.

14. Frate Enoh, îți spun, sarcina pe care ai primit-o este una cu adevărat dificilă.

15. Dacă aș fi fost în locul tău, aș fi refuzat-o de trei ori, dacă nu chiar de șapte ori, înainte de a o accepta.

16. Crede-mă, dragul meu frate Enoh, această sarcină îți va da multe bătăi de cap! Tu ești alcătuit numai din iubire și nu vei predica altceva decât iubirea, dar vei fi probabil cel care se va bucura de cea mai puțină iubire între noi, atât timp cât vei trăi.

17. Căci nu există nici o diferență între a fi un învățător al iubirii și unul al înțelepciunii, de vreme ce iubirea conține în ea cea mai înaltă înțelepciune.

18. Te vei bucura cu siguranță de un mare respect, dar foarte puțini frați de-ai noștri se vor grăbi să te îmbrățișeze.

19. În ceea ce mă privește, îmbrățișarea unui frate al meu întru Domnul înseamnă mai mult decât întregul respect al acestei lumi”.

20. După care Abedam a tăcut. Toată lumea a rămas uimită în fața acestei înțelepciuni, iar Enoh s-a îndreptat către el și i-a spus:

21. „Frate, ai perfectă dreptate. Simt cu putere înlăuntrul meu că tot ce ai spus este întru totul adevărat, dar ce aș putea face în această privință?”

22. Iar Abedam i-a răspuns: „Frate, crede-mă, El se află în mijlocul nostru și te poate ajuta cu ușurință. Noi avem în ființa noastră un ochi deschis, cu care îl putem vedea, iar acesta este inima noastră.

23. De aceea, cel mai bine este să-i prezentăm Lui, în inima noastră, motivul care ne tulbură, iar El ne va oferi cea mai bună soluție și alinarea de care avem nevoie.

24. Așa cred eu.

25. Tu crezi altceva?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 144 - Enoh explică motivele pentru care sarcina de învățător sau de profet este atât de dificilă.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.12.2015, 04:20 View PostDownload Post

Capitolul 144
Enoh explică motivele pentru care sarcina de învățător sau de profet este atât de dificilă.
(26 august 1842)

1. După ce a meditat o vreme, Enoh i-a răspuns lui Abedam: „Frate, ai întru totul dreptate, dar eu cred că ceea ce contează în această lume nu este ușurința cu care execuți o anumită sarcină, ci numai împlinirea voinței Domnului și smerenia inimilor noastre.

2. Deși este cât se poate de adevărat că un învățător sau un profet sunt mai degrabă respectați decât iubiți, nu este mai puțin adevărat faptul că nici o altă categorie de oameni nu respectă într-o mai mare măsură cele două idealuri mai sus amintite, și îndeosebi practicarea smereniei.

3. Nu poți să nu recunoști că iubirea reprezintă o formă superioară de respect (față de obiectul iubirii tale), iar așazisul respect față de sarcina primită nu reprezintă decât o scânteie din această iubire.

4. Dacă omul iubește cu adevărat ceva, el va fi dispus să intre chiar în foc pentru obiectul iubirii sale. Dacă își respectă însă misiunea primită, el se poate refugia în aceasta ori de câte ori devine amenințat de un pericol.

5. De aceea, părerea mea este următoarea: dacă Tatăl preasfânt și preaplin de iubire ar fi dorit să trăim fără nici un fel de probleme, ne-ar fi putut transforma cu ușurință - în atotputerea Lui - în niște animale, și astfel nimic nu ne-ar mai fi dat dureri de cap. Se pare însă că în iubirea și înțelepciunea Lui perfectă, El are un plan mai înalt pentru noi - așa cum ne-a explicat de altfel El însuși - decât acela de a trăi fără bătăi de cap.

6. Așa se face că ne-a învățat care este Voința lui, dându-ne tuturor legea iubirii, dar și legea mai puțin importantă a înțelepciunii, pentru cei mai mici dintre noi, care nu pot respecta încă întru totul legea iubirii.

7. De altfel, chiar dacă nu ne putem aștepta din partea fraților noștri la foarte multă iubire, acest lucru nu este tocmai în detrimentul nostru, căci în acest fel vom putea cu atât mai mult să-i iubim și să-i respectăm noi pe ei, plini de smerenie, îndeplinind astfel voia Domnului.

8. Ce este mai bine: să faci pe cineva fericit, sau să aștepți ca cineva să te facă pe tine fericit? Altfel spus, să dăruiești sau să primești?

9. De aceea, eu cred că depinde numai de noi felul în care vom aborda această chestiune - fie cu o iubire pură față de frații noștri întru Domnul, fie supunându-i judecății noastre, așa cum am fost obișnuiți până nu demult. Trebuie să recunoști totuși că Tatăl preaplin de iubire nu ne-a lăsat un jug prea greu nouă, copilașilor Lui!

10. Îți propun deci să acceptăm cu inimile pline de recunoștința și de smerenie sarcina pe care ne-a atribuit-o, pornind de la premisa că Iubirea și înțelepciunea Lui supremă nu ne-a desemnat această sarcină pentru a ne duce la pierzanie, ci dimpotrivă, pentru a-i putea ajuta pe părinții, frații și copiii noștri către adevărata bunăstare. Slăvit fie pentru acest lucru de-a pururi numele Lui!

11. Iată, fraților, aceasta este opinia mea. Dacă tot este ziua dezbaterilor și nu a apărut încă nici o persoană dornică de dispute, puteți să contestați - dacă doriți - această opinie a mea. Căci eu nu am pretenția că sunt un mare preot infailibil, ci dimpotrivă, doresc să îmi compar părerile cu cele ale tuturor fraților mei, - exceptând, desigur, cazul în care Spiritul Divin vorbește prin mine, situație în care cuvintele noastre nu mai înseamnă nimic decât niște vorbe goale. De aceea, dacă doriți, puteți să mă contraziceți, căci acestea au fost propriile mele cuvinte”.

12. Auzind acest discurs al lui Enoh, Abedam a rămas fără cuvinte, în cele din urmă, el l-a îmbrățișat pe Enoh și i-a spus: „Da, da, dragă frate, ca întotdeauna, ai perfectă dreptate. Domnul nu te părăsește niciodată, în timp ce eu nu sunt decât un ignorant fără minte. O, aș fi în stare să mă sfâșii în bucăți, atât sunt de indignat în fața propriei mele prostii!

13. Oare nu va răsări niciodată lumina și în inima mea? - Măcar atât spune-mi, dragul meu frate!

14. Nu, nu, este uluitor cu cât calm am putut debita mai devreme toate acele prostii, - ca și cum mi-aș fi dorit să te trag în jos, către nivelul meu redus, instruindu-te!

15. Vai mie, ce nerod pot să fiu! Să încerc să-i dau lecții lui Enoh! Frate, iartă-l pe sărmanul nerod!

16. Singura mea scuză este că am vorbit din inimă, așa cum am înțeles eu lucrurile!”

17. Dar Enoh i-a răspuns: „O, frate, liniștește-te. Cuvintele tale nu au fost deloc lipsite de substanță, iar ale mele nu au făcut decât să se fundamenteze pe această temelie. De aceea, ele vor rămâne până la sfârșitul timpurilor, la fel ca și cuvintele mele. Important este să înțelegi că și învățătorii și profeții pot descoperi iubirea, cu condiția să urmeze întru totul voința lui Dumnezeu. Ești de acord cu mine?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 145 - Sosirea celor doi mesageri. Stânjeneala lui Adam și a lui Abedam cel Cunoscut.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.12.2015, 06:28 View PostDownload Post

Capitolul 145
Sosirea celor doi mesageri. Stânjeneala lui Adam și a lui Abedam cel Cunoscut.
(27 august 1842)

1. Abedam i-a răspuns: „O, da, dragul meu frate Enoh, înțeleg în sfârșit!

2. Cred că ai dreptate inclusiv în ceea ce privește păstrarea discursului meu anterior până la sfârșitul timpului, știut fiind că toate gândurile noastre sunt păstrate de Dumnezeu, astfel încât chiar dacă ar fi de două ori mai lipsit de consistență, discursul meu ar fi păstrat oricum. Să îmi spui însă că merită să fie gravat pe tăblițe din piatra, asta este totuși prea mult pentru mine!

3. În această privință nu prea știu ce ai vrut să spui. De aceea, nu mi-ar strica niște explicații suplimentare”.

4. Enoh i-a răspuns: „În numele Domnului, îți spun: nu numai discursul tău anterior, ci toate cuvintele tale vor fi păstrate pe tăblițe din piatră. - Acum ai înțeles?”

5. Abedam: „Da, acum totul îmi este foarte clar. De aceea, din acest moment nu voi mai scoate un cuvânt, pentru ca sărmanele tăblițe să nu fie nevoite să suporte cuvintele neroade rostite de sărmana mea gură.

6. Dar iată, văd doi oameni grăbindu-se către noi dinspre regiunea de la apus. Îi voi îngădui limbii mele să se odihnească, dar îmi voi ține urechile cât se poate de deschise.

7. Am cel puțin mărunta satisfacție de a ști că am avut dreptate într-o privință, și anume că nu trebuie să ne bucurăm prea devreme în ceea ce privește lipsa celor dornici de dezbateri. Cred că avem de-a face cu doi oameni foarte îndărătnici, de vreme ce se grăbesc atât de tare să ajungă aici.

8. Suficient însă cu comentariile, căci aproape că au ajuns”.

9. Cei doi s-au apropiat de patriarhi cu pași repezi. Ajunși pe vârful colinei, ei i-au salutat cu cea mai mare reverență posibilă.

10. Adam s-a îndreptat imediat către ei cu mina sa oficială obișnuită, întrebându-i, așa cum făcea de obicei: „Ce motiv de dezbatere v-a adus aici?”

11. Unul din cei doi bărbați i-a răspuns: „Părinte Adam, de data aceasta nu vei putea primi un răspuns la această întrebare. Va trebui să ne pui o întrebare diferită, căci nu am venit aici pentru a dezbate ceva anume”.

12. Iată ce gândea Abedam în tot acest timp: „Se pare că m-am cam grăbit cu prezicerile mele. O, Doamne, iartă-mi prostia, care nu pare să scadă deloc”.

13. Adam însuși a rămas uimit în fața acestui răspuns, neștiind ce altă întrebare să le pună celor doi străini sau cum să acționeze în situația dată. De aceea, el l-a întrebat pe Enoh ce ar trebui să facă.

14. Enoh i-a răspuns: „Nimic - doar așteaptă! Dacă cei doi au avut un motiv anume pentru a veni la noi, mai devreme sau mai târziu ei se vor grăbi să ni-l reveleze. Dacă singura lor dorință a fost aceea de a ne vedea, cu siguranță vor pleca în curând, după ce ne vor fi privit suficient de multă vreme.

15. De aceea, nu trebuie să ne facem probleme legate de gândurile altora, ci ar trebui să ne focalizăm întreaga atenție asupra Celui Preaînalt, care pășea printre noi nu mai departe de ieri.

16. Aceasta este singura noastră menire; de restul va avea grijă Tatăl preasfânt și preaplin de iubire.

17. De aceea, liniștește-te, părinte Adam, și uită de comportamentul tău oficial anterior, lipsit de orice substanță. Căci El ne-a dăruit o formă nouă, mai exact forma glorioasă a iubirii. Aceasta este forma pe care va trebui să o păstrăm de-a pururi de acum înainte. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 146 - Discursul plin de înțelepciune al străinului referitor la scopul vizitei sale. Intuiția lui Enoh.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.12.2015, 06:36 View PostDownload Post

[b]Capitolul 146
Discursul plin de înțelepciune al străinului referitor la scopul vizitei sale. Intuiția lui Enoh.[/b
]

1. Auzind cuvintele lui Enoh, mintea lui Adam s-a liniștit. Într-adevăr, străinul care vorbise anterior a făcut un pas înainte către Enoh, spunându-i:

2. „Enoh, cuvintele tale m-au impresionat profund. Ești un învățător și un profet adevărat, căci ceea ce predici tu este iubirea.

3. Iubirea este chiar motivul pentru care am venit aici alături de acest frate al meu.

4. Nu am dorit să avem, nici o dispută în fața ta, căci asupra ta a coborât spiritul iubirii, ci am venit să testăm acest spirit, ca și cum nu l-am cunoaște, după care nu ți-l vom lua, ci îl vom lăsa la tine în toată plenitudinea lui.

5. Iată, acesta este motivul pentru care am venit. - Soarele răsare și apune, și odată cu mișcările lui pe pământ se face zi sau se lasă noaptea. Dar pe soarele propriu-zis, care reprezintă o lume cu mult mai sublimă decât a noastră, nu există niciodată noapte ci doar lumină.

6. La fel par să se petreacă lucrurile și cu omul. Dacă iubirea nu îi este testată continuu, el poate fi asemănat cu o planetă, pe care ziua alternează cu noaptea.

7. Dacă inima lui este însă testată, ea se transformă într-un soare, iar în sufletul lui nu se mai poate lăsa noaptea.

8. În mod similar, mirele își testează mireasa, iar mireasa îl testează la rândul ei pe mire. În acest fel, iubirea lor devine din ce în ce mai strălucitoare, iar ei se recunosc în lumina ei și se iubesc din ce în ce mai mult.

9. Când lumina iubirii lor devine plenară, ei se recunosc reciproc în toată plenitudinea, găsindu-și astfel plăcerea supremă.

10. De aceea, haide să ne testăm reciproc, pentru ca iubirea noastră să devină perfectă”.

11. Auzind asemenea cuvinte, Abedam l-a tras de mânecă pe Enoh, spunându-i în șoaptă: „Frate, cum aș putea deveni eu învățător în țara mea, dacă acolo există asemenea înțelepți?

12. Scuză-mă, dar în fața acestui om noi nu însemnăm nimic. Pur și simplu nu pot să înțeleg de unde au putut primi aceste două persoane înțelepciunea lor!”

13. Dar Enoh i-a răspuns: „Abedam, liniștește-te. Sunt convins că se va petrece ceva cu totul neobișnuit, căci simt că îi iubesc pe cei doi mai presus de orice! - înțelegi ce ți-am spus?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 147 - Controversa legată de existența omului supus judecății, prin comparație cu omul perfect liber. Stânjeneala lui Enoh.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.12.2015, 06:44 View PostDownload Post

Capitolul 147
Controversa legată de existența omului supus judecății, prin comparație cu omul perfect liber. Stânjeneala lui Enoh.
(30august 1842)

1. După acest schimb de replici între Abedam și Enoh, vorbitorul necunoscut s-a întors din nou către Enoh, spunându-i:

2. „Ascultă, dragul meu Enoh, știu că ai fost numit principalul slujitor al Domnului. Eu și fratele meu aici de față avem o anumită deosebire de păreri, nu în ceea ce privește inimile noastre, ci doar lumina înțelegerii. De aceea, știind că datorită iubirii tale supreme pentru Domnul ai fost numit principalul Său slujitor, fiind astfel înzestrat cu lumina cea mai înaltă, am venit la tine ca să ne ajuți să lămurim această chestiune.

3. Iată în ce constă neînțelegerea noastră: eu afirm că inclusiv omul supus judecății este viu, deși el trăiește o viață supusă coerciției, în timp ce omul nesupus judecății trăiește o viață perfect liberă, fără nici un fel de coerciție exterioară.

4. Astfel, o viață supusă judecății este o viață trăită în păcat, în timp ce o viață liberă (nesupusă judecății) este una trăită în iubire. Altfel spus, nu există moarte, ci doar o diferență în calitatea vieții trăite.

5. Așa cred eu. Cât despre fratele meu, aici de față, iată ce afirmă acesta:

6. O viață supusă judecății nu poate fi numită viață, fiind întru totul sinonimă cu moartea! Căci o viață supusă judecății este precum o piatră aruncată în aer. Deși aceasta zboară prin aer la fel ca o pasăre, forța care o poartă nu este forța vieții, ci forța celui care a aruncat-o, ea nefiind altceva decât un proiectil. Când această forță își va pierde puterea, piatra va cădea imediat la pământ, în timp ce pasărea continuă să poată zbura în orice direcție dorește.

7. Chiar dacă piatra ar fi aruncată cu o forță atât de mare încât ar continua să zboare la infinit prin spațiul nesfârșit, tot s-ar pune întrebarea dacă ea devine astfel vie, sau rămâne la fel de moartă'.

8. Iată, dragul meu frate Enoh, aceasta este deosebirea de păreri pe care am dori să ne-o lămurești, dar într-o manieră cât mai clară, astfel încât să înțelegem perfect în ce constă adevărul”.

9. Enoh a început să reflecteze cât se poate de serios, dar nu a reușit să ajungă la un răspuns la întrebarea pusă de străin. Fiecare din cele două afirmații i se păreau la fel de corecte. Oricât de mult le-ar fi comparat între ele, el nu a putut descoperi una care să fie mai adevărată decât cealaltă.

10. De aceea, el și-a focalizat inima asupra lui Iehova - așa cum făcea întotdeauna în asemenea ocazii. Răspunsul a venit pe loc, spunându-i că ambele afirmații erau corecte.

11. De aceea, Enoh a rămas extrem de stânjenit, neștiind practic ce se răspundă.

12. Străinul nu părea deloc tulburat de această așteptare, dar Abedam l-a tras din nou de mânecă pe Enoh, spunându-i în șoaptă: „Frate Enoh, cred că de acum înainte numele meu ar trebui să fie Abedam cel Nerod.

13. Gândește-te că am fost numit lider al poporului de la apus, adică exact al acelui popor din care provin acești doi străini!

14. Cu toată presupusa mea trezire spirituală, doar jumătate din această întrebare ar fi fost suficientă pentru a mă amuți pentru întreaga eternitate.

15. O, Doamne, ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă cei doi mi-ar fi pus mie întrebarea de mai sus? Cu siguranță, m-aș fi stins la fel ca o picătură de apă căzută în nisipul fierbinte, când soarele este la amiază.

16. Când te gândești că Domnul m-a numit tocmai pe mine ca lider al fraților din regiunea de la apus.

17. Frate, dacă asta nu înseamnă să dai de necaz, nu știu ce alte probleme aș mai putea avea de acum înainte!

18. Pe de altă parte, El ne-a spus de multe ori că totul depinde de iubire. Cu ajutorul acesteia, vom putea realiza foarte multe lucruri.

19. Frate, îl iubesc - și L-am iubit întotdeauna - pe Dumnezeu mai presus de orice, la fel ca pe toți oamenii de pe acest pământ, dar cu toată iubirea mea rămân la fel de ignorant ca întotdeauna!

20. Ce crezi? - Eu sunt de părere că Iehova ne-a trimis acum o nouă piatră de încercare, pentru a ne testa din nou credința. Dacă nu ar fi așa, mi-ar fi imposibil să pun în balanță prostia mea nemărginită cu sarcina uriașă pe care am primit-o de la El. Care este părerea ta, dragul meu frate?”

21. Enoh a devenit însă și mai tulburat, și abia a reușit să îngaime câteva cuvinte:

22. „Frate, crede-mă, în marea ta simplitate, tu ești mai fericit decât voi fi vreodată eu, cu toată presupusa mea înțelepciune.

23. De aceea, răspunsul meu va fi o simplă proclamare a iubirii, refuzând să mai dau curs vreodată unor asemenea întrebări-capcană.

24. Căci fiecare din cele două afirmații sunt adevărate, dar există totuși o mare diferență între ele, foarte greu de pus însă în cuvinte.

25. Ce înseamnă viața trăită sub puterea judecății, prin comparație cu moartea?

26. Va trebui să amânăm răspunsul la această întrebare. Până atunci, să ne ocupăm de cei doi; căci nu pot vorbi despre ceea ce nu înțeleg. - Sper că ești de acord cu mine!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 148 - Insistența străinului. Răspunsul evaziv al lui Enoh. Contraargumentul străinului. Enoh se simte din nou stânjenit.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.12.2015, 06:49 View PostDownload Post

Capitolul 148
Insistența străinului. Răspunsul evaziv al lui Enoh. Contraargumentul străinului. Enoh se simte din nou stânjenit.
(31 august 1842)

1. După ce a așteptat o vreme fără să primească nici un răspuns, străinul s-a întors din nou către Enoh și l-a întrebat: „Enoh, mă consideri prea nevrednic de a primi un răspuns, de vreme ce nu spui nici da nici nu? Sau poate nu ai găsit nici un răspuns înlăuntrul tău?

2. Te provoc să-mi dai un răspuns, sau să mă trimiți la altcineva. Dar insist să rezolv acest diferend pe care îl am cu fratele meu”.

3. De data aceasta, Enoh nu a mai ezitat și i-a răspuns pe loc străinului: „Ascultă, dragul meu frate, problema ta este de o asemenea natură încât nu se pot spune prea multe lucruri în legătură cu ea. Căci afirmația ta este în esență la fel de adevărată ca și cea a fratelui tău. Practic, voi spuneți unul și același lucru, numai cuvintele diferă. Cam așa înțeleg eu lucrurile. Din păcate, ție lucrurile îți apar ca fiind extrem de diferite, așa că nu te pot ajuta prea mult, întrucât personal nu găsesc nici o diferență între ele. Într-adevăr, viața supusă judecății nu poate fi numită altfel decât o viață amăgitoare, și ce înseamnă o viață amăgitoare? Cu greu poate fi considerată ea o mișcare autentică.

4. Spre exemplu, dacă într-o noapte întunecată, norii trec pe deasupra lunii, aceasta pare să se miște. Dar este oare această mișcare reală?

5. În nici un caz. Din această perspectivă, se poate spune că luna este moartă, căci nu ea se mișcă, ci norii.

6. La fel cum această mișcare aparentă nu reprezintă deloc o mișcare, nici viața supusă judecății sau coerciției nu poate fi considerată cu adevărat o viață, putând fi comparată pe bună dreptate cu moartea în raport cu adevărata viață.

7. Căci dacă un obiect lipsit de viață este purtat de altul care este viu, așa cum corpul meu poartă pe el o haină, asta nu înseamnă că primul obiect este viu, fiind complet mort prin comparație cu viața propriu-zisă, deși el dispune de o anumită putere înnăscută care îl face să nu piară în totalitate, lucru care îi permite să îmi slujească drept haină.

8. Acesta este unicul răspuns pe care pot să ți-l dau la întrebarea ta.

9. Dacă dorești să obții un răspuns mai clar la această problemă, va trebui să întrebi pe altcineva sau să aștepți până când voi primi mai multă lumină în această chestiune.

10. De altfel, nu pot să nu remarc că este mai bine să îl iubești pe Dumnezeu mai presus de orice și pe frații tăi mai presus decât pe tine însuți decât să te angajezi în asemenea dezbateri sterile.

11. Dacă vei proceda astfel, probleme de genul diferenței între viața supusă judecății și cea absolut liberă nu te vor mai preocupa atât de tare, căci numai iubirea te va face cu adevărat viu.

12. Iar cel cu adevărat viu se dovedește lipsit de înțelepciune dacă mai este încă preocupat de moarte.

13. De aceea, procedează așa cum vei dori, dar nu lăsa această problemă să te tulbure”.

14. Străinul i-a răspuns lui Enoh: „Dragă Enoh, dintr-o anumită perspectivă nu se poate spune că nu ai dreptate. Nu sunt însă foarte lămurit ce ai vrut să spui atunci când ai afirmat că cel viu nu trebuie să se preocupe de moarte.

15. Ascultă, Dumnezeu este cu siguranță absolut viu. Prin comparație cu El, se poate spune că toți oamenii sunt cu desăvârșire morți! Pe de altă parte, dacă Lui, în marea Lui iubire, compasiune și grație, nu i-ar păsa deloc de oamenii morți, și nici de moarte în general, ce s-ar întâmpla cu oamenii? Cum ar mai putea renaște ei din punct de vedere spiritual?

16. În sfârșit, dacă noi suntem imagini după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, dar El este viu, în timp ce noi suntem morți, nu știu cum trebuie să înțelegem acest lucru, ținând cont de afirmația ta? Căci în acest caz nu viața, ci moartea are nevoie de un Mântuitor.

17. lată deci că lucrurile nu se opresc aici. Oferă-mi un răspuns la aceste întrebări și voi fi satisfăcut”.

18. Enoh a rămas din nou la fel de blocat ca și înainte, iar Abedam i-a șoptit:

19. „Este din ce în ce mai clar că ne aflăm din nou într-un punct mort. Tocmai mă pregăteam să mă bucur de lecția înțeleaptă de mai înainte, când iată, lucrurile s-au încurcat din nou.

20. Ce obiecție a putut să aducă... Ca un munte prin comparație cu un mușuroi.

21. Nici chiar un arhanghel nu ar putea contrazice această obiecție.

22. Frate, știi ceva? Cred că cel mai bine ar fi să renunțăm la misiunea pe care am primit-o din partea lui Dumnezeu, și cu siguranță ne vom simți mai bine. Căci este de ajuns o nouă obiecție de genul celei de mai sus pentru ca puțina viață de care dispunem să dispară complet. Da, da, cred că este cel mai bine așa”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 149 - Misiunea divină înseamnă smerire în fața lui Dumnezeu și a lumii. Discursul lui Enoh referitor la diferența care există între viața trăită întru Dumnezeu și cea a omului obișnuit. Strămut întreabă care este diferența între o ființa creată și un copil al lui Dumnezeu.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.12.2015, 06:54 View PostDownload Post

Capitolul 149
Misiunea divină înseamnă smerire în fața lui Dumnezeu și a lumii.
Discursul lui Enoh referitor la diferența care există între viața trăită întru Dumnezeu și cea a omului obișnuit.
Strămut întreabă care este diferența între o ființa creată și un copil al lui Dumnezeu.
(1 septembrie 1842)

1. Enoh i-a spus lui Abedam: „Dragă frate, pe măsură ce trece timpul, constat din ce în ce mai mult că nu ai greșit deloc atunci când i-ai spus dimineața părintelui Adam să nu se bucure prea devreme.

2. Cât despre renunțarea la misiunea primită, acest lucru nu poate fi făcut atât de ușor cum crezi. Dacă cei care ne-ar fi dat această sarcină ar fi fost părinții noștri, am fi putut renunța la ea fără prea multă zarvă.

3. Dar Cel care ne-a chemat personal la El a fost Cel Preaînalt; de aceea, renunțarea la menirea pe care ne-a atribuit-o El nu poate fi făcută atât de ușor. Atât timp cât vom fi de acord că Abedam cel Mare a fost însuși Domnul Dumnezeu Savaot, va trebui să purtăm cu toată smerenia și în toate circumstanțele povara pe care El a așezat-o pe umerii noștri.

4. Cu siguranță, El nu ne-a dat această sarcină pentru o glorie lumească, ci pentru a ne smeri în fața Lui și a lumii exterioare. Dacă nu am fi de acord că Abedam cel Mare a fost una cu Cel care ni s-a revelat a fi prin fapta și cuvântul Său, aș fi primul care să renunț la această sarcină.

5. Cred însă că acest lucru nu mai este cu putință, căci cine poate vorbi așa cum a făcut-o El și cine poate face faptele pe care le-a făcut El în fața ochilor noștri? Cine poate descoperi o iubire atât de mare în vreun om pământean și cine poate simți o fericire ca aceea pe care o simțeam ori de câte ori ne aflam în preajma Lui?

6. Dacă nu ar fi decât aceste două motive și tot am fi nevoiți să acceptăm faptul că El a fost Cel care pretindea că este.

7. Dacă suntem de acord în această privință, nu putem decât să ne ducem la bun sfârșit sarcina pe care ne-a dat-o El, cu toată smerenia, recunoștința, răbdarea, blândețea și iubirea de care dispunem.

8. Oricum ar fi, putem fi siguri de un lucru: El nu ne-a dat această sarcină în scopul pierzaniei noastre.

9. De aceea, nu trebuie să crezi că acesta este motivul tulburării noastre actuale, ci mai degrabă faptul că aceasta este voința Lui, care este întotdeauna corectă. Cu siguranță, în cele din urmă lucrurile se vor dovedi în avantajul nostru, și nu invers, îți propun așadar să nu renunțăm la chemarea pe care ne-a adresat-o El. Amin”.

10. Abedam a acceptat din toată inima concluzia lui Enoh, căruia i-a spus: „Da, da, dragă frate, orice aș spune și orice aș gândi eu, în cele din urmă va trebui să procedez exact așa cum mi-ai indicat tu, căci în toată viața mea nu am auzit un discurs mai just și mai inteligent.

11. Acum cred și eu cu aceeași tărie că El nu ne va lăsa lipsiți de înțelepciune, de vreme ce ne-a dat această sarcină.

12. Dar iată, străinii așteaptă încă răspunsul tău. Eu zic să termini odată cu ei, spunând orice îți trece prin minte, numai să plece, căci sunt prea agresivi pentru gustul meu.

13. Te rog, fă în așa fel încât să scăpăm cât mai rapid de ei”.

14. Enoh s-a întors către străinul care i-a pus întrebarea și i-a spus: „Ascultă, dragă frate, obiecția ta este la fel de adevărată ca și afirmațiile de dinainte, astfel încât nu poate fi contestată rațional. Din păcate, ea nu se potrivește în cazul de față, căci există o mare diferență între viața noastră și cea trăită întru Dumnezeire.

15. Chiar și în cele mai perfecte condiții, viața noastră va rămâne întotdeauna o viață supusă restricției, în timp ce viața perfectă a lui Dumnezeu este o viață pururi liberă și lipsită de orice restricții. Pentru Dumnezeu nu există moarte, dar totul se supune voinței Lui, - nu numai viața, ci și judecata sau moartea, privite din unghiul nostru de vedere.

16. Înaintea lui Dumnezeu totul este viu; în prezența Lui nici o judecată nu poate exista, ci numai ordinea Lui eternă, care este una cu El însuși, în toată libertatea Lui.

17. Cât despre ființele create, acestea există în El și depind chiar de această ordine.

18. De aceea, noi, ca ființe create ale Sale, nu putem compara condițiile în care trăim, supuse restricției, cu viața Lui, ridicându-ne astfel la același nivel cu El.

19. Creatorul poate avea grijă de toate nevoile ființelor create de El, dar noi nu putem face altceva decât să îi împlinim voia.

20. După cum știi, soarele răsare și apune în fiecare zi, dăruindu-ne astfel ziua și noaptea. Putem noi schimba acest lucru? Prea puțin contează pentru noi dacă el face acest lucru din cauza unei restricții sau prin voința lui liberă. Pentru noi, un singur lucru este cert: că el trece în fiecare zi pe același drum ceresc, conform ordinii divine.

21. Cam la fel se petrec lucrurile și cu noi, oamenii. Deși putem păși liberi pe pământ, nici unul dintre noi nu se poate înălța la cer, oricât de mult și-ar dori acest lucru.

22. De aceea, sfatul meu este să lași lucrurile așa și să nu mai intervii cu o nouă obiecție. Gândește-te la ce ți-am spus”.

23. Străinul i-a replicat astfel lui Enoh: „Dragă Enoh, ai vorbit bine, trebuie să recunosc acest lucru. Dar aș dori să aflu totuși diferența care există între ființele create și copiii lui Dumnezeu.

24. Dacă nu există nici o diferență, atunci ai dreptate. Dacă există totuși o diferență, atunci va trebui fie să-ți retragi cuvintele, fie să îți schimbi opinia anterioară.

25. Haide, răspunde-mi, căci altminteri nu te voi lăsa în pace”

26. De data aceasta, Enoh s-a simțit încă și mai încurcat. Abedam i-a șoptit din nou:

27. „O, răbdare, nu mă părăsi tocmai acum!

28. Dacă va mai interveni cu o obiecție la fel ca cea de acum, mă tem că va avea de-a face cu mine. Voi avea eu grijă să-i răspund așa cum trebuie, și nu va uita curând cuvintele mele!

29. Frate Enoh, revino-ți, iar dacă acest străin obraznic mai intervine cu vreo obiecție, lasă-l în seama mea.

30. Am un argument care îl va lăsa cu siguranță fără replică. Frate, sper că mă înțelegi!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 15 of 29  [ 281 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 14, 15, 16 ... 27, 28, 29  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !