Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 14:21
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 15, 16, 17 ... 27, 28, 29  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 150 - Abedam cel îndrăzneț este umilit de străin.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.12.2015, 07:00 View PostDownload Post

Capitolul 150
Abedam cel îndrăzneț este umilit de străin.
(2 septembrie 1842)

1. De data aceasta, străinul s-a întors direct către Abedam, spunându-i: „Fratele și prietenul meu Abedam, dacă obiecțiile - care mie mi se par destul de importante - te supără atât de mult încât ți-ai propus chiar ca la următoarea să mă alungi dincolo de acei munți, te asigur că poți face acest lucru chiar acum. În acest fel, sunt convins că veți scăpa pentru totdeauna, tu și Enoh, de orice întrebări referitoare la iubire și la viață.

2. Cât despre mine, cred mai degrabă că aceste chestiuni nu sunt deloc o joacă de copii, având o importantă mai mare decât confortul vostru personal.

3. De altfel, până acum nu-mi amintesc să-ți fi adresat vreo întrebare. De ce te amesteci atunci unde nu îți fierbe oala?

4. Dacă, așa cum spuneai mai devreme, ai niște contraargumente perfecte, nu ezita și folosește-le chiar acum. Vom vedea la sfârșit cine va obține victoria pe acest câmp de luptă.

5. După părerea mea, cel care va pierde vei fi tu.

6. De aceea, gândește-te bine dacă dorești într-adevăr să te angajezi într-o dispută a cuvintelor cu mine.

7. Înțelepciunea mea te supără pentru că îți este superioară, mai ales acum, când te complaci în iluzia că ai mâncat înțelepciune pe pâine din cauza prezenței lui Iehova, de partea căruia te-ai aflat în permanență, în timp ce pe frații tăi din regiunea de la apus îi consideri ignoranți prin comparație cu marea ta înțelepciune.

8. Oare chiar nu ai înțeles că adevărata temelie a oricărei înțelepciuni este iubirea, alături de răbdare, smerenie și blândețe?

9. Ți se pare că dai dovadă de așa ceva, atât timp cât te simți atât de ofensat de întrebările mele, și asta pentru simplul motiv că te-am depășit cu inteligența mea?

10. Ai îndrăznit chiar să-L acuzi din acest motiv pe Dumnezeu însuși, Adevărul etern și perfect, afirmând că s-ar afla în încurcătură dacă ar trebui să răspundă la aceste întrebări!

11. Abedam, privește adânc în inima ta! Ce fel de inimă ai tu dacă astăzi îl respingi pe Cel care nu mai departe de ieri a revărsat asupra ta cele mai sublime daruri divine?

12. Oare nu ar merita Abedam cel Mare un tratament mai bun din partea ta de vreme ce dorești acum să îl repudiezi în această manieră lipsită de iubire, din cauza geloziei tale pe înțelepciunea mea, căreia îi răspunzi cu atâta dispreț, propunându-ți să mă alungi dincolo de acei munți?

13. O, cât de greșit trebuie să fi înțeles cuvintele lui Abedam!

14. L-ai văzut vreodată pe El respingând înțelepciunea altcuiva?

15. De altfel, cum poți să-ți arogi statutul de înțelept atât timp cât inima ta este plină de mânie?

16. De aceea, purifică-ți mai întâi inima, și abia atunci vei înțelege câtă înțelepciune poate încăpea în ea.

17. Înțelegi ce îți spun? - Te provoc: dacă nu ești de acord cu mine, atunci adu-mi contraargumentele tale. Te asigur că nu mă tem nici de ele, nici de tine, căci te cunosc mai bine decât îți imaginezi, la fel cum îl cunosc și pe Abedam cel Mare mai bine decât îl vei cunoaște tu vreodată”.

18. Aceste cuvinte l-au impresionat atât de tare pe Abedam încât acesta a început să plângă, plin de remușcări. El i-a cerut străinului iertare, încheind cu aceste cuvinte:

19. „Frate, de vreme ce provii chiar din regiunea de la apus, iar în înțelepciune mă depășești înmiit - așa cum mi-ai demonstrat cu toată claritatea prin discursul tău ceresc și demn de toată considerația -, te implor, acceptă și devino înlocuitorul meu în misiunea pe care am primit-o. Căci cum i-aș putea face eu față, în marea mea nerozie?

20. Sunt convins că Abedam cel Mare mi-a dat această misiune numai pentru a-mi testa umilința, lucru de care abia acum mi-am dat seama; de aceea, ar fi cât se poate de corect ca tu să preiei această sarcină”.

21. Dar străinul i-a replicat: „Crezi că Abedam cel Mare a făcut un fel de glumă pe seama ta? - în cazul, acesta, înseamnă că nu ai înțeles nimic din ceea ce ți-a spus El!

22. Ascultă, atunci când El cheamă pe cineva în vederea unei meniri, acest lucru este prestabilit încă de la începutul timpurilor. Asta nu înseamnă însă că omul chemat primește pe gratis înțelepciunea necesară, pe care trebuie să o cultive el însuși mergând pe calea indicată de Domnul și respectând cu credință cuvintele Lui.

23. Haide, acceptă-ți misiunea și pășește pe calea care ți-a fost indicată, și te asigur că îți vei putea duce cu succes la bun sfârșit sarcina primită. Înțelege ce ți-am spus și acționează în consecință”.

24. Aceste cuvinte au străpuns ca un fulger inima lui Abedam, a lui Enoh și a celorlalți patriarhi prezenți, uluiți de marea înțelepciune a străinului.

25. De aceea, Adam s-a adresat lui Seth și celorlalți, spunându-le: „Cu adevărat, înțelepciunea acestui străin este foarte mare.

26. Dacă ar fi venit din regiunea de răsărit aș fi zis că în el s-a aprins deja flacăra Puristei; dar întrucât vine de la apus, acest lucru mi se pare de-a dreptul inimaginabil”.

27. Străinul i-a răspuns însă lui Adam: „Ce vrei să spui? Oare nu a venit la voi Asmahael din ținuturile de jos, în ziua de dinainte de Sabat? De ce nu ar putea veni un frate înțelept și din regiunea de la apus?

28. Ascultă, judecata ta este greșită”. La care, Adam nu a mai avut replică.

29. Apoi, străinul s-a întors către Enoh și l-a întrebat care este răspunsul la întrebarea lui, dar acesta i-a cerut propria sa părere asupra subiectului, asigurându-l că răspunsul lui nu va fi cu nimic diferit de aceasta.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 151 - Marea înțelepciune a străinului. Omul este predestinat independenței spirituale. Judecarea credinței oarbe și a celei în fața autorității.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.3.2018, 15:43 View PostDownload Post

Capitolul 151
Marea înțelepciune a străinului. Omul este predestinat independenței spirituale. Judecarea credinței oarbe și a celei în fața autorității.
(5 septembrie 1842)

1. Auzind dorința lui Enoh, străinul l-a privit uimit, după care i-a spus:

2. „Dragă Enoh, văd că procedezi cu abilitate, căci odată obținut răspunsul meu, nu mai ai altceva de făcut decât să îl aprobi.

3. Mă întreb însă cui i-ar folosi acest lucru.

4. Omul poate fi cu ușurință dus cu vorba dacă nu înțelege ceva.

5. El nu are altceva de făcut decât să accepte orbește verdictul dat, fie pentru că este ignorant, fie pentru că acceptă autoritatea celuilalt vorbitor. În acest fel, el nu va ajunge niciodată la o opinie personală.

6. Acest lucru înseamnă însă o slăbire a independenței sale de spirit și o acceptare mecanică a inteligenței unei alte persoane, sau altfel spus, o renunțare la propria viață în favoarea alteia, străină.

7. Îți spun toate acestea din propria mea experiență, ca să nu te lași dus cu vorba de către mine, ci dimpotrivă, să accepți numai ceea ce ți se pare cu adevărat autentic. Nu trebuie să accepți nici măcar o singură silabă, dacă nu ai înțeles-o mai întâi cu toată claritatea în mintea ta.

8. Nu există o stare mai lamentabilă pentru un om liber decât aceea a credinței oarbe, căci o asemenea credință atrage după sine moartea rapidă a spiritului.

9. Spiritul celui care crede orbește se află sub influența (deci sub judecata) fratelui său mai ambițios, care îl poate influența așa cum dorește.

10. Dacă judecata lui Dumnezeu cel viu se dovedește atât de mortală pentru om, cât de rea poate fi această judecată dacă vine din partea altui om la fel de mort ca și tine, sau a cărui viață este la fel de efemeră ca și a ta?

11. Din acest motiv, o opinie personală - oricât de naivă s-ar dovedi - este cu mult mai bună decât una adoptată printr-o credință oarbă, a cărei autenticitate în fața spiritului (ce ar trebui să fie liber) nu poate fi garantată decât de autoritatea predicatorului și de acceptarea stupidă a acesteia de către spiritul netrezit.

12. Acest fenomen nu poate fi decât o oroare în fața lui Dumnezeu, căci acesta l-a creat pe om pentru o viață liberă, și nu pentru a fi o marionetă indolentă în mâna unui predicator abil - judecător egoist al inimilor celor pe care - chipurile! - îi păstorește.

13. De aceea, chiar dacă aș dori să-ți fac o favoare și ți-aș răspunde la cererea ta, tu nu ar trebui să accepți opinia mea decât după o examinare atentă a răspunsului meu în inima ta, integrând-o ca opinie personală.

14. Dacă cineva îți spune: ,Fă cutare sau cutare!', iar tu te grăbești să execuți respecti-va comandă fără să-ți pui întrebarea cui servește acțiunea ta, te transformi în acest fel într-un instrument al voinței unei alte persoane, punându-te singur sub povara judecății. Pe de altă parte, dacă testezi intenția fratelui tău și descoperi că aceasta este corectă, fiind mânată exclusiv de iubire, iar apoi acționezi în sensul dorit de el, se poate spune că ai acționat ca om liber și ca un fiu al lui Dumnezeu, nu ca o ființă creată și supusă judecății.

15. Aceasta este - după părerea mea - imensa diferență care există între adevărații copii ai lui Dumnezeu și ființele create: copiii sunt activi în mod spontan, la fel ca și Dumnezeu, Tatăl lor, și la fel de perfecți în acțiunile lor ca și El, căci ei sunt imagini perfecte după chipul și asemănarea Lui.

16. Sunt oare animalele capabile de așa ceva? - Vai, nu, ele trebuie să îndeplinească întotdeauna voința Creatorului lor. Însăși natura lor le cere acest lucru. Lucrurile nu se petrec însă la fel în cazul oamenilor, a căror natură este aceea de a fi copiii adevărați ai lui Dumnezeu.

17. Voința lui Dumnezeu le este revelată acestora într-o asemenea manieră încât să o poată judeca mai întâi cu spiritul lor liber, evaluând dacă este corectă, pentru a o accepta și integra apoi în propria lor ființă, acționând în consecință.

18. Cel care acceptă revelația și acționează în funcție de ea, dar numai pentru c㠄așa trebuie”, este deja supus judecății, căci el nu acționează în concordanță cu voința sa liberă, pusă la unison cu voința divină, ci precum o mașină. Un asemenea om este și va rămâne mort, căci lui nu-i pasă cu adevărat de voința divină și de ordinea creată de aceasta. De regulă, asemenea oameni aud că cutare lucru este o poruncă divină, conform opiniei unui predicator mânat de cine știe ce interese, și acționează în consecință, fără să le pese „de ce” a dat Dumnezeu o asemenea poruncă și care este semnificația ei.

19. Acest mod de acțiune nu înseamnă altceva decât idolatrie curată, în lumina căreia omul se lasă judecat sau îi judecă pe alții, - devenind astfel un spirit mort!

20. Iată, aceasta este diferența între viața liberă și cea supusă coerciției. Ea nu înseamnă însă automat și moartea păcatului, căci acesta presupune recunoașterea căilor ordinii divine, urmată de acțiunea spontană, dar nu în acord cu voința divină, ci în sens contrar acesteia.

21. Aceasta este adevărata moarte. De ce? Deoarece păcatul reprezintă o încălcare gravă a ordinii divine, care nu este supusă judecății; de aceea, încălcarea ei nu poate conduce decât la o pierdere a libertății spirituale.

22. Iată, dragul meu Enoh, aceasta este opinia mea. Acum este rândul tău să îți declari părerea, pentru a le putea compara, ajungând la un verdict corect care să ne permită să acționăm în mod just pe viitor. Dar numai dacă dorești acest lucru. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 152 - Uimit, Enoh recunoaște marea înțelepciune a discursului străinului. Parabola celor doi oameni satisfăcuți și a sutelor de înfometați.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.3.2018, 16:01 View PostDownload Post

Capitolul 152
Uimit, Enoh recunoaște marea înțelepciune a discursului străinului. Parabola celor doi oameni satisfăcuți și a sutelor de înfometați.
(6 septembrie 1842)

1. Auzind acest răspuns din partea străinului, Enoh a rămas uimit și l-a întrebat:

2. „Ascultă, dragă prietene, dacă înțelepciunea este omenească, cu greu pot găsi o explicație pentru ceea ce se întâmplă cu mine, căci adevăr îți spun: cuvintele tale reduc la tăcere spiritul meu!

3. Spuneai să îți aduc obiecțiile mele, astfel încât să ajungem la o concluzie generală; dar cum aș putea face acest lucru?

4. Cuvintele tale m-au impresionat într-o asemenea măsură încât aș fi dispus mai degrabă să demonstrez că eu nu sunt Enoh decât să aduc vreo obiecție discursului tău, care mi s-a părut de o înțelepciune absolută și extrem de emoționant.

5. De aceea, nu pot și nu doresc să-ți dau alt răspuns decât că îmi însușesc în întregime verdictul pe care l-ai dat deja.

6. Dacă ar putea exista vreo obiecție la cele spuse deja de tine, dragul meu prieten și frate, nu eu sunt în măsură să o aduc, căci, așa cum spuneam, nu pot găsi nici cea mai mică fisură discursului tău.

7. Dacă ar depinde numai de mine, ți-aș propune chiar să vorbim despre alt subiect, căci ceea ce ai afirmat mai înainte pe tema aleasă de tine a fost atât de perfect și de adevărat încât ar fi un păcat etern să despicăm firul în patru și să adăugăm tot felul de observații nepotrivite. - Nu ești de acord cu mine?”

8. Străinul i-a răspuns: „Enoh, sper să îți dai seama că verdictul tău este corect atâta vreme cât corespunde cu al meu întru spirit și adevăr, dar el nu poate căpăta o certitudine absolută decât atunci când va deveni o opinie general acceptată.

9. După părerea mea, nu este suficient ca un adevăr să fie acceptat de două persoane, verdictul trebuind să fie acceptat unanim, de către toată lumea.

10. Să spunem că avem o mulțime de oameni înfometați, dar între ei există doi care se simt sătui, căci au mâncat pe săturate.

11. Sutele de oameni înfometați îi întreabă pe cei doi: ,Fraților, cum reușiți să păreți atât de veseli și satisfăcuți, în timp ce noi suntem gata să murim de foame?',

12. Iar cei doi le răspund: ,Suntem satisfăcuți deoarece am mâncat pâine!',

13. Spune-mi, Enoh, crezi că răspunsul lor, altminteri perfect adevărat, îi va satisface pe cei flămânzi?

14. Vai, nu! Trebuie să fii de acord cu mine că simpla satisfacere a foamei celor doi nu va alina suferința celor mulți.

15. Foarte curând, cei înfometați le vor spune celor doi: ,Cu ce ne poate fi de folos faptul că voi sunteți sătui, dacă această satisfacție nu devine posibilă și pentru noi?

16. Lăsați-ne să mușcăm și noi din pâinea voastră, și abia apoi vom putea spune dacă vom fi satisfăcuți sau nu!'

17. Nu ți se pare, dragă Enoh, că această obiecție este justă? Cum poate fi însă rezolvată ea?

18. Iată, de față sunt mai mulți oameni flămânzi. Cred că ar trebui să muște și aceștia din pâinea noastră, dând apoi un verdict, pentru a vedea dacă se simt satisfăcuți sau nu. Dacă adevărul nostru este valabil pentru toată lumea, el nu mai are nevoie de adăugiri. Dacă el nu este valabil însă pentru toți, atunci va trebui să găsim mai multă pâine, sau și mai bine, să li-I revelăm pe marele brutar universal. Ce zici: am dreptate, sau nu?”

19. Din ce în ce mai uimit de marea înțelepciune a ciudatului străin venit din regiunea de la apus, Enoh a răspuns afirmativ, după care l-a întrebat:

20. „Dragă frate, înainte de a-i lăsa și pe ceilalți să muște din pâinea noastră, te implor să îmi spui, în numele spiritului, de unde ai primit această înțelepciune, căci nu te cunosc deloc, și din câte știu, nu ai fost prezent în timp ce Cel Preaînalt pășea printre noi. Și când ți-a fost dăruită ea?”

21. Străinul i-a răspuns: „Dragul meu Enoh, crede-mă, ceea ce contează cu adevărat acum nu este ,când' și ,cum', ci ca frații noștri să primească pâinea de care au nevoie pentru a se sătura.

22. Te asigur că se vor găsi destui veniți dinspre est și vest care îi vor acuza pe copiii luminii că trăiesc în întuneric, făcându-i să plângă.

23. Să nu anticipăm însă. Înțelepciunea ta nu va fi justificată decât prin copiii tăi. De aceea, îți propun să ne ocupăm mai întâi de părinți, căci numai astfel vor putea supraviețui copiii.

24. Enoh, înțelegi ce ți-am spus? - Dacă da, oferă-le din pâinea ta părinților și fraților tăi!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 153 - Reflecțiile lui Enoh referitoare la înțelepciunea străinului. Visul lui Abedam și marea sa intuiție.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.3.2018, 16:10 View PostDownload Post

Capitolul 153
Reflecțiile lui Enoh referitoare la înțelepciunea străinului. Visul lui Abedam și marea sa intuiție.
(7 septembrie 1842)

1. Auzind aceste cuvinte cu totul deosebite ieșite din gura străinului, Enoh a rămas fără cuvinte, nemaiștiind ce să creadă.

2. El a început să mediteze la ele, spunându-și în sinea lui: „Cu cât mă gândesc mai profund la cuvintele lui, cu atât mai clar îmi apare adevărul lor absolut. Și totuși, nu-mi amintesc ca Abedam cel Mare să fi menționat ceva în legătură cu acest subiect.

3. Mi se pare de-a dreptul ciudat: cu greu îmi pot imagina ceva mai pur decât acest adevăr, - dar, așa cum spuneam, Abedam nu l-a proclamat, învățătura Lui a avut în centrul ei iubirea și umilința, și ceea ce mi-a cerut El a fost să predic aceste două virtuți.

4. Cuvintele acestui străin mi se par însă absolut ciudate, deși îmi este imposibil să le contest valabilitatea, căci ele afirmă că învățătura proclamată de un învățător numit trebuie mai întâi judecate de către toți oamenii înainte de a fi acceptate ca absolut valabile, și asta numai după ce toată lumea cade de acord cu ele.

5. Pe de altă parte, nu este mai puțin adevărat că o învățătură nu valorează nimic dacă nu este acceptată de inima celui care o primește. - Deci, cum trebuie procedat?

6. Eu cred că trebuie impusă totuși o regulă, iar aceasta nu poate fi decât una singură: să nu ascunzi niciodată de frații tăi ceea ce recunoști ca fiind absolut corect, bun și adevărat - indiferent cine a fost cel care a proclamat acest lucru -, căci și ei, la fel ca și tine, sunt înzestrați cu un spirit nemuritor.

7. Cred că nici măcar Iehova însuși nu ar avea ceva de obiectat la această regulă.

8. De aceea, voi face așa cum mi-a cerut străinul.

9. Voi începe cu dragul meu frate Abedam, aflat chiar lângă mine. Să vedem ce are el de spus”.

10. După care, Enoh s-a întors către Abedam și i-a spus: „Frate Abedam, ai ascultat și tu, la fel ca mine și ca ceilalți aici de față valoroasele cuvinte ale fratelui nostru necunoscut. Iată, îți ofer o bucată mare de pâine. Mușcă din ea și spune-ne care este verdictul tău: îți satisface ea capacitatea de înțelegere a inimii tale?”

11. Auzind că este primul chemat să răspundă, Abedam s-a cam speriat și nu prea știa ce să spună, căci în timpul discursului străinului el era preocupat mai degrabă de sine însuși, așa că nu a ascultat cu prea mare atenție subiectul aflat în discuție. De aceea, după ce și-a mai revenit din emoție, el l-a întrebat în șoaptă pe Enoh care este subiectul asupra căruia trebuia să dea un verdict.

12. Enoh i-a spus: „Da, dragul meu frate, este limpede! Dacă îți lipsește capacitatea de atenție spirituală, este evident că nu ești încă trezit. Iar un om adormit nu poate emite o judecată de valoare.

13. Chiar nu l-ai auzit pe străin atunci când acesta mi-a arătat cu atâta înțelepciune care este diferența între ființele create și copiii lui Dumnezeu, și implicit între viața supusă judecății și moartea păcatului?

14. O, spirit surd și somnolent! Cum ai putut rata această revelație atât de importantă referitoare la viață?”

15. Abia acum s-a trezit cu adevărat Abedam, în fața acestei mustrări neobișnuit de severe venite din partea Iui Enoh. El a revăzut în sinea lui întregul discurs al străinului, care i-a apărut într-o lumină de o claritate orbitoare, după care a spus:

16. „Nu fii supărat de somnul meu involuntar, dragul meu frate Enoh, căci am revăzut în sinea mea întregul discurs al străinului, și pot să-ți confirm că - după părerea mea - cuvintele sale sunt la fel de pure și de adevărate ca și soarele într-o dimineață senină.

17. Te asigur de fermitatea convingerii mele. Cred că nu este nevoie să insist.

18. Am o singură observație în legătură cu acest străin, și anume:

19. Frate Enoh, aduți întotdeauna aminte de marea iubire a lui Iehova, Tatăl nostru preasfânt; căci El pășește pe cărări pe care nici chiar cel mai curajos și mai profund dintre îngerii săi nu va putea păși vreodată.

20. Ascultă, oi fi eu somnolent, dar mi se pare că văd mai clar în starea mea de somn decât vezi tu, trezit fiind.

21. Dar nu doresc să-ți spun ceea ce văd, până când nu vei vedea tu însuți acest lucru”.

22. Străinul s-a îndreptat imediat către Abedam și i-a spus: „Adevăr îți spun: poți fii convins de ceea ce vezi, căci ochii spiritului tău nu te înșeală. Există însă situații în care este mai bine ca cei mulți să nu vadă esența lucrului aflat în fața lor. Crede-mă, știu acest lucru dintr-o lungă experiență personală. De aceea, ai dreptate să nu spui ce vezi până când ceilalți nu vor vedea la rândul lor cu propriii lor ochi”.

23. Uimit, Enoh l-a întrebat pe străin: „Frate, ce înseamnă toate acestea? Crede-mă, este pentru prima dată când nu îl pot înțelege pe Abedam.

24. Spune-mi, ce anume nu văd? Fiind un înțelept atât de mare, sunt convins că știi foarte bine că nesiguranța pune spiritul într-o stare de mare tulburare, fiind chiar mai rea decât moartea. Haide, răspunde-mi, te implor”.

25. Dar străinul i-a replicat: „Enoh, îți spun un singur lucru: întreabă-ți inima. Dacă ea nu îți spune nimic, orice ți-aș spune eu nu ți-ar fi de prea mare folos. În cazul de față nu contează decât propria judecată. Pomul se judecă după fructele sale. Dacă un pom este plin cu un anumit gen de fructe vii, ce fel de pom poate fi el?

26. Ai văzut vreodată fructe vii crescând într-un pom ofilit?

27. Un asemenea pom poate fi cel mult acoperit cu mușchi, dar în nici un caz plin cu fructe! 28. Dacă descoperi într-un frate fructele vii ale cuvintelor sale, este imposibil să nu îți dai seama cine este el”.

29. Enoh a rămas încă și mai uimit, privindu-l cu insistență pe Abedam.

30. Dar Abedam i-a spus: „Frate, degeaba mă privești cu atâta insistență. Mai bine ai privi la altcineva, și te asigur că vei găsi în El mai multe decât ai putea găsi vreodată în mine. Iar El se află în imediata noastră apropiere. Cu siguranță, înțelegi ce vreau să spun, nu-i așa, frate?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 154 - Dialogul lui Enoh cu celălalt străin. Enoh și Adam sunt puși în încurcătură.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.3.2018, 16:19 View PostDownload Post

Capitolul 154
Dialogul lui Enoh cu celălalt străin. Enoh și Adam sunt puși în încurcătură.
(13 septembrie 1842)

1. Aceste cuvinte i-au pătruns drept în inimă lui Enoh. El a meditat în sinea sa asupra tuturor cuvintelor rostite de Abedam, dar și asupra celor rostite de străin.

2. Totul a fost însă în zadar, căci el, pe care îl numisem mare preot, trebuia să treacă printr-un test mai dificil decât ceilalți.

3. În timp ce străinul vorbea în șoaptă cu Abedam, Enoh s-a folosit de ocazie și s-a adresat celuilalt străin, pe care l-a întrebat cine este necunoscutul, care era numele acestuia și de unde primise o înțelepciune atât de divină.

4. Dar celălalt străin i-a replicat: „Cum poți să mă întrebi așa ceva?

5. Eu sunt opozantul lui în această dispută, și știi foarte bine că după cutumele străvechi opozantul trebuie să tacă atunci când celălalt vorbește. Iar dacă partea adversă îl convinge că a greșit, el nu mai are dreptul de a vorbi în continuare.

6. Ascultă, exact acest lucru s-a întâmplat acum. De aceea, potrivit vechii cutume eu nu mai am dreptul să spun nimic în legătură cu el fără permisiunea lui, și cu atât mai mult ție, care ești marele preot consacrat de Domnul Însuși!

7. Potrivit obiceiului, nu-i poți forța pe opozanți să își dezvăluie numele, căci acest lucru poate duce la părtinire.

8. Din acest motiv, opozanții și-au ascuns întotdeauna fețele, susținându-și tezele cu o voce falsă, monotonă, care să nu poată fi recunoscută.

9. Mai târziu s-a ajuns chiar să nu li se mai permită amândurora să vorbească. Unul dintre ei trebuia să susțină inclusiv teza opozantului său, tocmai pentru a li se păstra ascunsă identitatea, astfel încât judecata la care erau supuși să fie absolut corectă.

10. Cum poți să-mi ceri atunci mie, un opozant redus la tăcere, să vorbesc, tocmai tu, care, în calitatea ta de șef al justiției, ar trebui să mă pedepsești dacă ți-aș cere să-ți adresez un singur cuvânt?

11. De aceea, nu pot să-ți dau nici un răspuns.

12. Deși opozantul meu este cu mult mai înțelept decât mine, sunt și eu suficient de inteligent ca să nu mă las prins în capcană.

13. Ce am avut de spus, am spus, căci, potrivit vechii cutume, fiecare are dreptul să vorbească în apărarea sa.

14. De aceea, nu te supăra din cauza răspunsului meu, iar dacă dorești totuși să mă mai întrebi ceva, fă-o deschis, în fata tuturor, pentru ca toată lumea să știe că - din ordinul marelui preot - vechea cutumă aplicată în cazul zilei dezbaterilor s-a schimbat”.

15. După acest discurs defensiv, Enoh nu a mai știut ce să facă. De aceea, el s-a îndreptat către Adam, cerându-i sfatul.

16. Dar Adam i-a răspuns: „De ce ești atât de agitat? Acest lucru nu este deloc potrivit pentru un judecător.

17. Rezolvă disputa și nu te mai gândi la ea.

18. Indiscutabil, înțelepciunea primului vorbitor și corectitudinea celuilalt - care pe mine unul mă face să cred că este de bună credință - sunt absolut uimitoare,

19. Dar nu înțeleg de ce trebuie să fii atât de agitat? Oare nu te-a numit Domnul însuși principalul învățător și preot al acestor oameni? Îndeplinește-ți funcția și nu mai pune atâta lucrurile la inimă.

20. Disputa a fost rezolvată. Ce dorești mai mult?

21. Ce îți pasă ție că Abedam din regiunea de la apus l-a recunoscut pe străin mai repede decât tine? Mai bine relaxează-te și slăvește-L pe Dumnezeu. Acesta este unicul sfat pe care pot să ți-l dau”.

22. Cuvintele lui Adam l-au mai calmat pe Enoh, dar el nu a putut alunga din inima sa cuvintele lui Abedam și cele ale străinului. De aceea, el i s-a adresat din nou lui Adam:

23. „Tată, într-o anumită privință ai dreptate; dar străinul mi-a cerut în mod explicit să îi hrănesc pe toți cei flămânzi cu hrana oferită de el. Ce trebuie să fac în acest caz? Cum ar putea acest necunoscut să-mi ceară așa ceva dacă ar fi un simplu opozant?

24. Cu siguranță, cazul este foarte dificil, căci omul este prea înțelept pentru a putea fi acuzat de lipsă de respect. Care ar putea fi sursa puterii sale?”

25. De data aceasta, Adam nu a mai avut contraargumente, așa că i s-a adresat lui Enoh: „Mda, ai dreptate.

26. Cred însă că cel mai bun lucru pe care îl putem face este tot relaxarea. Dacă străinul va dori să fie recunoscut de tine și de noi ceilalți, el își va revela cu siguranță identitatea. Dacă nu, nu ne rămâne decât să-L slăvim pe Dumnezeu, căci de la El vin toate încercările.

27. Cel mai bun lucru este să ne supunem voinței Domnului, oricare ar fi aceasta! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 155 - Cuvintele, tăioase ale lui Adam și izgonirea străinului. Acesta își revelează identitatea.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.3.2018, 16:32 View PostDownload Post

Capitolul 155
Cuvintele, tăioase ale lui Adam și izgonirea străinului. Acesta își revelează identitatea.
(14 septembrie 1842)

1. După această discuție, străinul l-a părăsit pe Abedam și s-a apropiat de Enoh și de Adam, cărora le-a spus:

2. „Văd că discutați ceva în secret. Să înțeleg că este o nouă regulă care se aplică zilei dezbaterilor?

3. Până acum, judecătorul trebuia să păstreze tăcerea, și chiar să se apropie sau să privească spre altcineva, pentru ca judecata lui să rămână nealterată.

4. Constat însă că Enoh, judecătorul iubirii ales de Dumnezeu însuși, nu se mai poate opri din vorbit, și asta chiar în prima zi a dezbaterilor după numirea sa în înalta funcție.

5. Enoh, trăiești de mult timp pe acest pământ și ai fost de față atunci când Adam a stabilit cutuma referitoare la judecători.

6. Cum se face că te-ai decis să o încalci?

7. Oare ți-a acordat Abedam cel Mare acest drept, dându-ți un alt ordin? Dacă ar fi așa, aș ști cu siguranță și eu.

8. Nu am aflat însă nimic despre așa ceva. Știu doar că vechea instituție a judecății reci și formale a fost transformată de El într-o instituție a iubirii și compasiunii.

9. În ceea ce privește celelalte reguli, nu-mi amintesc ca El să fi făcut vreo schimbare.

10. De aceea, aș dori să știu ce anume te-a determinat să încalci cutuma instituită de Adam?”

11. Enoh a devenit dintr-o dată foarte stânjenit, incapabil să răspundă mustrării străinului.

12. Adam însă nu a mai putut rezista, așa că s-a ridicat în picioare, asumându-și cea mai oficială poză cu putință, și i-a spus cu asprime străinului:

13. „Ascultă, copilul meu! Înțelepciunea ta pare să fi uitat în fața cui te găsești.

14. De vreme ce îți amintești atât de precis toate vechile cutume, astfel încât îți permiți chiar să critici fiecare mișcare a noului judecător, spune-mi: oare nu ai auzit de vechea lege instituită de Adam potrivit căreia cel care îl atacă pe judecător în ziua dezbaterilor - într-un fel sau în altul - va fi imediat exilat pe o perioadă de 30 de ani?

15. Ce ai de spus în privința acestei legi? Ea s-a aplicat întotdeauna, iar după știința mea, Abedam cel Mare nu a dispus abrogarea ei, la fel cum nu a dispus nici abrogarea cutumei de care vorbești tu! - înțelegi ce îți spun?

16. Eu sunt primul legiuitor al acestui pământ, așa că pot schimba oricând doresc legile date de mine!

17. De aceea, explică-ți comportamentul, iar dacă nu ai argumente suficient de solide pentru a-ți scuza purtarea, consideră-te exilat pe o perioadă de 30 de ani! Înțelegi ce îți spun?

18. Vorbește și cere-ți scuze, - sau vei avea parte de judecata mea. Ce mai ai de spus, vorbărețule?”

19. Străinul l-a privit cu uimire pe Adam, care părea scos din minți. După o scurtă tăcere, el a răspuns:

20. „Adam! Ce ai spune dacă ți-aș dovedi că am suficientă putere și dreptul de a schimba oricare din legile date de tine?”

21. Dar Adam i-a tăiat-o scurt: „Încă o singură impertinență de acest fel și nu vei mai avea dreptul să îți ceri scuze! Gândește-te bine și răspunde!”

22. Dar străinul i-a replicat cu curaj lui Adam:

23. „Adam, timp de trei zile Abedam cel Mare, Iehova, Dumnezeu cel Etern v-a predicat un singur lucru: iubirea. Oare acestea sunt fructele grației Sale?

24. Cu ce I-am ofensat eu pe Enoh atunci când l-am întrebat de ce încalcă vechea lege?

25. Adam, mă tem că nu ai înțeles nimic din învățătura lui Abedam cel Mare!

26. Oare nu ți-a spus El să renunți la judecată și să proclami în locul ei numai iubirea? Nu te-a scăpat El de vechiul Adam, astfel încât descendenții tăi să nu mai aibă de suferit din cauza greșelilor tale?

27. De ce dorești să păcătuiești din nou, încărcând acest pământ cu o nouă povară?

28. O, om nerecunoscător! Ce ar mai fi putut face în plus Abedam față de ceea ce a făcut? - Văd că ești plin de mânie, și dacă ai putea, m-ai distruge acum, pe loc. O, cât de puțin ai înțeles cuvintele pe care ți le-a adresat Domnul!

29. Fie, mă voi supune judecății tale și voi accepta exilul de 30 de ani, dar timpul acela nu a sosit încă.

30. De aceea, abrog acum această lege, astfel încât nimeni să nu mai poată fi exilat vreodată - nici un om de pe aceste înălțimi!

31. Căci frații nu ar trebui să-și judece frații - decât cu iubire, răbdare, blândețe și compasiune.

32. Când frații vor începe să se judece unii pe alții, mă voi ridica eu însumi ca Judecător suprem și vă voi condamna pe toți la moartea eternă!

33. Adam, înțelegi ce îți spun?” - Iar ochii tuturor s-au deschis, și ei L-au recunoscut pe străin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 156 - Discursul lui Abba referitor la relația dintre Tată și copiii Săi. Nu există decât UN SINGUR Dumnezeu și UN SINGUR părinte.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.3.2018, 17:07 View PostDownload Post

Capitolul 156
Discursul lui Abba referitor la relația dintre Tată și copiii Săi. Nu există decât UN SINGUR Dumnezeu și UN SINGUR părinte.
(15 septembrie 1842)

1. Recunoscându-L pe străin, au căzut cu toții la pământ și i-au slăvit numele Tatălui preasfânt care și-a revărsat din nou grația asupra lor, rămânând alături de ei inclusiv în ziua dezbaterilor - așa cum le promisese.

2. Dar străinul le-a spus să se ridice și le-a adresat următoarele cuvinte: „Ascultați, dragii Mei copilași, numele Meu este Abba. (N. Tr: Tată.) Așa va trebui să-Mi spuneți întotdeauna în inimile voastre.

3. Dacă Mă veți numi astfel în spirit și adevăr, voi asculta întotdeauna cererile voastre. Dacă îmi veți spune altfel, nu vă voi asculta cererile și îmi voi îndepărta urechea de buzele voastre, și nu voi privi cu ochii Mei la lucrările voastre!

4. Orice sclav are un stăpân. Natura are un Dumnezeu inexorabil, care este Creatorul și Judecătorul ei. Înaintea lui Iehova toată lumea se cutremură, căci Cel Etern nu poate suferi nimic înlăuntrul Lui, dar nici în afara Lui - întrucât sfințenia Lui este de neatins, în schimb, Tatăl își recunoaște copilașii, iar ei trebuie să-L recunoască la rândul lor, strigându-L: ,Tată, dragă Tată!', iar El îi va asculta întotdeauna și le va dărui tot ce are, respectiv viața eternă și perfectă, și toate comorile acesteia.

5. Constat că vă întrebați în sinea voastră: ,Dar cum putem face acest lucru? Căci Tatăl este una cu Dumnezeu cel Etern și cu sfințenia Lui de neatins. Dacă ne adresăm Tatălui, ne vom adresa implicit Celui de care nu ne putem apropia niciodată.

6. Cum putem striga ,Tată', fără a ne aminti imediat Cine este Tatăl?'

7. Dar Eu vă spun, și chiar insist să vă aduceți întotdeauna aminte Cine este Tatăl vostru, căci El este Cel care v-a creat, împreună cu întreaga infinitate. El le-a lăsat pe celelalte creaturi în starea în care le-a creat, dar pe voi v-a transformat în copiii Lui, prin iubirea Lui eternă față de voi.

8. De aceea, strigați-L întotdeauna ,Tată', fără a uita însă nici o clipă Cine este Tatăl, iar El vă va asculta.

9. În calitate de Dumnezeu, Eu sunt Judecătorul etern, în conformitate cu înțelepciunea și sfințenia Mea infinită - căci nimic nu se poate apropia de Dumnezeu fără a-și pierde viața. Dar în iubirea Mea infinită, Eu sunt și Părintele vostru și nu doresc altceva decât să îi adun pe copilașii Mei lângă Mine.

10. Nu Mă întrebați cine este mai puternic: Dumnezeu sau Tatăl, căci nu există decât UN SINGUR Dumnezeu și UN SINGUR Tată, iar acela sunt Eu, cel vizibil acum în fața voastră.

11. Rămâneți întotdeauna cu Tatăl și nu veți fi judecați niciodată. Căci Tatăl nu - judecă pe nimeni - și cel mai puțin pe copilașii Săi, care îl mărturisesc în inimile lor ca unic Părinte, adorându-L ca atare.

12. Așa cum voi nu vă judecați copiii, ci doar îi instruiți, îi învățați și îi călăuziți, la fel procedez și Eu.

13. Vă puteți convinge de acest lucru chiar acum, căci am venit la voi și vă călăuzesc personal pe cărările vieții.

14. Oare aș face acest lucru dacă nu ați fi copilașii Mei și dacă Eu nu aș fi Părintele vostru preaplin de iubire?

15. Cu siguranță, nu! Căci Mi-ar fi mult mai ușor să vă țin sub puterea judecății Mele, la fel ca pe celelalte ființe create. De vreme ce nu fac însă acest lucru, este evident că voi sunteți copilașii Mei, iar Eu sunt bunul vostru Părinte.

16. Astăzi, am venit din nou la voi ca un necunoscut, iar voi nu M-ați recunoscut, - căci ați strigat în inimile voastre ,Iehova', și nu ,Tată'.

17. De aceea, rămâneți de-a pururi cu Tatăl, iar Eu nu voi mai fi niciodată un străin pentru voi.

18. De vreme ce sunt din nou cu voi, bucurați-vă și veniți cu toții la Mine! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 157 - Tatăl preasfânt este înconjurat de capiii Săi. Adam îl recunoaște în cel de-al doilea străin pe Abel. Încercarea inutilă a Marelui Mincinos, Satan, de a se opune Domnului.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.3.2018, 17:19 View PostDownload Post

Capitolul 157
Tatăl preasfânt este înconjurat de capiii Săi. Adam îl recunoaște în cel de-al doilea străin pe Abel. Încercarea inutilă a Marelui Mincinos, Satan, de a se opune Domnului.
(16 septembrie 1842)

1. Auzind această chemare, s-au grăbit cu toții în brațele lui Abba, înconjurându-L din toate părțile, iar Abba amplifica focul din inimile lor.

2. Întrucât Adam nu mai era atât de sprinten, când a reușit să ajungă la Abba, ceilalți îl încercuiseră deja complet.

3. A încercat să-și facă loc cu coatele, dar de data aceasta nimeni nu s-a grăbit să-i cedeze locul, așa că bietul Adam a început să suspine.

4. Dar Abba i-a spus: „Adam, de ce suspini? Oare am sosit singur aici? Dacă vezi că nu mai ai loc lângă Mine, cu siguranță vei găsi lângă celălalt străin! Haide, cuibărește-te la pieptul lui, dar mai întâi recunoaște-l și întreabă-ți inima de cine se simte mai apropiată. Adevăr îți spun: inima ta va striga cu putere, făcându-te să înțelegi de ce ai ajuns atât de târziu lângă Mine de data aceasta.

5. Te asigur că străinul, pe care îl vei recunoaște cât de curând, este mai presus decât tine, căci el a atins deja nemurirea, în timp ce tu vei fi nevoit să mai aștepți moartea trupească pentru a o atinge.

6. Haide, privește-l mai îndeaproape pe acest tovarăș al Meu, iar după ce îl vei fi recunoscut, spune-ne tuturor pe cine ai recunoscut în el”.

7. Uimit, Adam s-a întors lent și a început să-l analizeze pe celălalt străin din cap până în picioare. Incapabil să îl recunoască, el s-a întors din nou către Abba și i-a spus:

8. „Abba, nu îl pot recunoaște pe tovarășul Tău. Cine este el și care este numele său? O, Abba, nu mă mai ține cu sufletul la gură!”

9. Faptul că eu și descendenții mei trebuie să murim trupește pentru ca spiritul nostru să se poată întoarce în adevărata sa patrie, asta știu încă din zilele lui Abel, căci el a devenit - vai nouă! - un exemplu pentru noi toți.

10. Cu toate acestea, nu-mi este deloc teamă, căci știu foarte bine că voi muri în brațele Tale, la fel cum m-am născut cândva din ele.

11. Nu reușesc însă deloc să-l recunosc pe acest străin. O, Abba, spune-mi chiar cu gura Ta sfântă cine este el”.

12. Atunci, Abba i-a spus lui Adam: „Apropie-te mai tare de el, și atunci îl vei recunoaște cu siguranță”.

13. Adam s-a apropiat de străin, după care a scos un strigăt de fericire, căci l-a recunoscut în el pe fiul său Abel. A dat să se repeadă către el, pentru a-l îmbrățișa, dar Abel l-a oprit:

14. „Ascultă-mă! Toți copiii tăi L-au îmbrățișat pe adevăratul lor Tată. De ce dorești să te îndepărtezi de El numai pentru a mă îmbrățișa pe mine, care nu însemn nimic prin comparație cu El?

15. Haide, întoarce-te repede și du-te la Cel care este Cauza unică a tuturor ființelor, în caz contrar, vei muri chiar astăzi!

16. Ascultă, în această zi i s-a permis marelui șarpe o libertate deplină; el are dreptul să se târască chiar și pe aceste înălțimi. De aceea, grăbește-te, dacă nu dorești să te prindă înainte de a fi intrat în sfera vieții!

17. Privește către peștera ta. Acolo se află el, marele dușman al vieții! 18. Haide, grăbește-te, grăbește-te, tată Adam, căci el este mai iute decât fulgerul și mai răzbunător decât un leu provocat!”

19. Adam a alergat imediat către Abba, care l-a primit la pieptul Său.

20. Subit, prințul lumii exterioare s-a interpus între Abel și grupul strâns lângă Abba, asumându-și o formă umană, și a strigat plin de mânie:

21. „O, Atotputernicule, de ce mă persecuți chiar aici, în sfera mea de influență? Ce ai Tu de-a face cu creaturile Mele? De ce dorești să-i smulgi de lângă mine pe cei care nu s-au născut din Tine, ci din mine, lăsându-mă astfel ca un tată fără copii? Oare nu ai la dispoziție nenumărate legiuni de spirite pure care s-au născut din Tine?

22. Haide, pleacă de pe acest pământ, care reprezintă marele meu regat, căci el îmi aparține numai mie, de vreme ce s-a născut din mine, și nu din Tine! Calci cu picioarele Tale pe proprietatea mea, dovedindu-te astfel un hoț. Haide, pleacă de aici!”

23. Dar Abba i-a spus: „Vai ție, blasfemiatorule! Câte minciuni îți ies din gură!! Dacă pământul acesta este proprietatea ta, a cui proprietate ești chiar tu? Cine te-a adus la viață, la fel ca și în cazul celorlalte legiuni de spirite pure?

24. Ce tot vorbești de proprietate? Arată-mi o singur plantă de pe acest pământ pe care ai creat-o tu, și îți voi dărui întregul pământ și întregul cer vizibil în proprietate!

25. Mincinos odios, văd că tremuri în fața Mea, căci ți-am dezvăluit infamia. De ce nu tremuri în fața ta, căci cu fiecare secundă care trece te afunzi tot mai adânc în damnare, din cauza răutății tale fără seamăn?

26. Află că Eu sunt Domnul cerului și al pământului deopotrivă! Haide, pleacă de aici, căci acest loc este prea sfânt pentru picioarele tale!”

27. Iar dușmanul a dispărut de pe înălțimi, urlând și blestemând.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 158 - Avertismentul lui Abba referitor la viclenia și răutatea lui Satan. Slăbiciunea lui Satan. Feriți-vă de voi înșivă.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.3.2018, 17:31 View PostDownload Post

Capitolul 158
Avertismentul lui Abba referitor la viclenia și răutatea lui Satan. Slăbiciunea lui Satan. Feriți-vă de voi înșivă.
(17 septembrie 1842)

1. După dispariția marelui dușman al vieții, Abba s-a adresat copiilor care îl îmbrățișau:

2. „Dragii Mei copilași, ați auzit ce a îndrăznit să spună marele mincinos, chiar în prezența Mea?

3. De aceea, feriți-vă de el, dacă nu doriți să fiți atrași în prăpastie, căci mare este răutatea lui.

4. Iar viclenia și șiretenia sa nu sunt cu nimic mai mici. De aceea, aveți de trei ori grijă atunci când vă aflați în prezența lui!

5. El nu este altceva decât un spirit exilat, incapabil să se îndrepte și să Mă recunoască în calitate de unic Dumnezeu al întregii sfințenii și puteri, nedorindu-și altceva decât puterea absolută. Nu caută altceva decât să îmi slăbească puterile, în speranța de a Mă distruge definitiv, astfel încât să își poată asuma întreaga putere asupra cerului și pământului.

6. Chiar dacă ar reuși în această intenție a sa, ura lui față de Mine este atât de mare încât nu și-ar propune altceva decât să distrugă întreaga creație, pentru a da apoi naștere unei creații noi, menită să îi satisfacă întru totul orgoliul.

7. În noua creație nu ar putea exista ceva care să dureze o eternitate, căci existența tuturor lucrurilor ar depinde întru totul de liberul său arbitru și de plăcerea pe care i-ar oferi-o.

8. După ce s-ar plictisi de ea, întreaga sa creație ar fi din nou distrusă și înlocuită cu alta, menită - la fel ca și prima - să îi satisfacă simțurile senzoriale.

9. El nu și-ar propune niciodată să creeze ființe după chipul și asemănarea lui, spre exemplu un bărbat, ci numai femei care să-i satisfacă simțurile. Chiar și acestea ar trebui să fie extrem de sensibile și dispuse să se supună la tot felul de excese, pentru a-l amuza!

10. Pe scurt, ideile lui sunt atât de odioase încât nici chiar cel mai înalt dintre îngeri nu le-ar putea pătrunde în toată profunzimea lor. De aceea, feriți-vă de el!

11. Văd că vă întrebați în inimile voastre: ,De ce nu distrugi o asemenea ființă, de o răutate atât de mare?'

12. Dar doresc să vă întreb la rândul Meu: ,Care dintre voi ar fi dispus să meargă în ținuturile de jos pentru a-l ucide pe Lameh, deși acesta nu este cu nimic mai bun decât dușmanul vieții?'

13. Sau, dacă vi l-aș aduce din nou înainte pe însuși dușmanul vieții, ați fi în stare să îl ucideți cu mâna voastră?

14. Sunt convins că nu este unul printre voi care să nu ezite!

15. Dacă până și voi ați ezita să comiteți o asemenea atrocitate, deși iubirea voastră este infinitezimală prin comparație cu a Mea, cum aș putea face acest lucru Eu, care sunt însăși Iubirea eternă și infinită, Creatorul lui, la fel ca și al vostru, Dumnezeul lui, la fel ca și al vostru, Domnul lui, la fel ca și al vostru, și chiar Părintele lui aspru, la fel cum sunt pentru voi un Părinte plin de iubire?

16. În schimb, i-am înlănțuit puterea voinței, atât cât acest lucru a fost cu putință fără a-l distruge definitiv. De aceea, nu trebuie să vă temeți deloc de el, ci doar să vă feriți de șiretenia lui, care în sine este lipsită de putere, astfel încât oricine i se poate opune, alungând-o la fel de ușor cum ar alunga o muscă ce i s-a așezat pe nas.

17. Nu are decât să își continue viața și să încerce la infinit să ne distrugă, căci șansele lui sunt mai mici decât cele ale unui țânțar care ar decide să înfrunte un mamut.

18. Văd că vă întrebați din nou în sinea voastră: ,În ce constă șiretenia acestui dușman al vieții, pe care trebuie să-l recunoaștem și de care trebuie să ne ferim?

19. Căci cine s-ar putea feri de ceva ce nu cunoaște?'

20. Copilașii Mei, este corectă întrebarea pe care v-o puneți acum, dar vă asigur că este absolut inutilă, căci dușmanul vieții nu are dreptul să se apropie de nimeni pentru a-l seduce.

21. Doar dacă omul însuși se lasă sedus în inima lui, devenind mândru, arogant, voluptuos, orientat către lumea exterioară și egoist, el se apropie spontan de dușmanul vieții, devenind una cu el, nefiind cu nimic mai bun decât dușmanul propriu-zis, de care v-am zis să vă feriți.

22. Când adevăratul dușman al vieții observă că un asemenea om s-a apropiat singur de el, el face toate eforturile pentru a-l subjuga și mai tare, înlănțuindu-l complet.

23. Abia atunci devine eficientă viclenia de care vă vorbeam!

24. De aceea, cel care dorește să scape de viclenia dușmanului vieții trebuie să își păzească cu credință inima, orientând-o în permanență către Mine! Dacă veți acționa în acest fel, vă asigur că vă va fi mai ușor să convingeți soarele să coboare de pe firmament decât dușmanului vieții să vă ia în stăpânirea sa!

25. Așadar, nu vă temeți, căci nimic nu se poate petrece fără permisiunea Mea. Dacă Eu permit totuși anumitor lucruri să se petreacă, puteți fi convinși că am rațiunile Mele.

26. Dar mai presus de orice, feriți-vă de voi înșivă, căci adevăr vă spun, în afară de Mine Însumi, nimic nu este mai liber în creația Mea decât inimile voastre.

27. De aceea, vegheați asupra lor în acord cu voința Mea, iar șiretenia dușmanului vieții nu vă va putea atinge niciodată.

28. Înțelegeți ce vă spun acum: sunteți oricând protejați împotriva vicleniei sale atâta vreme cât vă orientați inimile către Mine, dar nu vă veți putea proteja de el prin propriile voastre puteri! - Ați înțeles acest lucru?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 159 - Misiunea lui Abel de a cobori printre predicatorii păcătoși din orașul lui Enoh. Pericolul trupului femeiesc.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.3.2018, 17:37 View PostDownload Post

Capitolul 159
Misiunea lui Abel de a cobori printre predicatorii păcătoși din orașul lui Enoh. Pericolul trupului femeiesc.
(20 septembrie 1842)

1. După acest discurs, Abba le-a cerut celor de față să se retragă la o distanță de șapte pași, formând astfel un cerc în jurul Tatălui și mulțumindu-i pentru imensa Lui grație, iubire și compasiune. După care l-a chemat la el pe Abel și i-a spus:

2. „Credinciosul Meu mesager, te trimit acum în orașul lui Enoh. Vei întâlni acolo șapte predicatori ai căinței trimiși de pe aceste înălțimi. Trei dintre ei au rămas credincioși, dar ceilalți patru s-au rătăcit, căci au căzut în capcana trupului femeiesc, care a pus stăpânire pe ei. Misiunea ta este să-i aduci din nou la Mine pe aceștia.

3. Vei constata că nu vor fi dispuși să renunțe atât de ușor la puterea lor. De aceea, întrucât nu au cunoscut niciodată durerea fizică, poți începe prin a-i disciplina mai întâi prin șapte lovituri puternice pe umăr, - dar și acest lucru numai dacă vei constata o flacără impură ieșind din inimile lor, luând în final forma unei femei.

4. Dacă vei observa acest lucru, ridică-ți brațul și lovește-i puternic. Dacă după această primă lovitură focul se stinge instantaneu, continuă cu celelalte lovituri, dar mai blând. Respectă însă numărul de lovituri pe care ți-am cerut să li le dai.

5. Dacă după prima lovitură, flacăra și forma femeiască nu dispar complet, lovește-i din nou, chiar mai puternic decât prima oară. Dacă nici atunci nu se produce nici o modificare, lovește-i iarăși, cu și mai multă forță.

6. Totuși, dacă schimbarea se produce, ai grijă ca loviturile care au mai rămas până Ia împlinirea numărului total să fie mai blânde. Dacă schimbarea nu se produce, dublează-ți însă forța loviturilor, până la sfârșitul numărului indicat.

7. Dacă se produce o oarecare schimbare, dar nu suficientă, lovește-i cu aceeași intensitate ca și mai înainte, pentru a pedepsi astfel încăpățânarea inimilor lor.

8. După această disciplinare a inimilor lor, vorbește-le cu putere și informează-i care este voința Mea în ceea ce îi privește.

9. Analizează-le apoi în secret inimile. Dacă flăcările impure nu revin timp de șapte zile, le poți îngădui alte șapte zile de libertate. Apoi vizitează-i din nou. Dacă flăcările impure tot nu au revenit, le poți îngădui șapte luni de libertate.

10. Dacă descoperi însă că inimile lor au suferit în această perioadă, întărește-le cu mirul grației Mele. În cazul în care constați că vechea plăcere impură a revenit în inimile lor, pedepsește-i din nou.

11. Dacă primele șapte lovituri, date cu toată forța, nu au reușit să stingă flacăra impură din inimile lor, ia o bâtă, dar nu una netedă, ci una cu spini, și continuă să le administrezi pedeapsa cu toată puterea.

12. De data aceasta, chiar dacă flacăra are tendința să scadă în intensitate, nu va trebui să diminuezi cu nimic forța loviturilor, căci este evident acum că ai de-a face cu încăpățânarea unei inimi deja pe jumătate pierdute.

13. Dacă nici chiar aceste lovituri nu vor avea efectul scontat, ia un fier încins și aplică-le nu mai puțin de 77 de lovituri extrem de dure peste întregul corp, pentru ca acesta să sufere și să fie rănit.

14. Dacă aceste lovituri le vor înmuia inimile, vindecă-le trupurile și întărește-i cu grația Mea. Dacă tot nu apare nici o îmbunătățire, aruncă niște viermi peste trupurile lor sfârtecate, care să-i mănânce de vii, - căci este mai bine să fii mâncat de viermi decât să fii distrus de mânia lui Dumnezeu!

15. Cât despre ceilalți trei, pe aceștia întărește-i cu iubirea Mea și arată-te lor.

16. Căci Eu voi fi întotdeauna cu tine și cu toți copiii Mei. Amin”.

17. Auzind acest mesaj, îngerul Abel s-a înclinat adânc în fața lui Abba, după care a dispărut ca un fulger.

18. Cât despre patriarhi, aceștia au rămas uimiți auzind că patru dintre mesageri au cedat ispitei, uitându-L într-un timp atât de scurt pe Acela care răspândise cu numai o zi înainte atâta grație, iubire și compasiune asupra lor.

19. De aceea, Abba le-a spus: „O, copilașii Mei, nu vă mai minunați atâta! Abia acum câteva minute v-am spus că în afara Mea nu există nimic mai liber în întreaga creație decât inima omului. Este suficient însă ca aceasta să uite de Mine un singur moment pentru a cădea în rătăcire.

20. Vai, mare este puterea trupului, și până acum nici unul dintre voi nu a putut-o învinge. Așa că nu vă mirați că cei patru bărbați au cedat atât de curând voluptății femeilor din ținuturile de jos.

21. Când a căzut, Cain a făcut o profeție în fața șarpelui care i-a apărut în formă de femeie, afirmând cât de mare va fi acest pericol pentru toți frații săi.

22. Așadar, nu vă mai mirați de căderea celor patru, căci nici voi și nici copiii voștri nu ați avea o altă soartă dacă ați uita de Mine fie și numai un singur moment.

23. De aceea, rămâneți cu Mine, așa cum Eu sunt în voi, și nu veți fi nevoiți niciodată să deveniți slujitorii trupului. Amin. - Înțelegeți bine ce vă spun! Amin, amin, amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 16 of 29  [ 281 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 15, 16, 17 ... 27, 28, 29  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !