Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 13:47
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 16, 17, 18 ... 27, 28, 29  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 160 - Îndoielile celor patru veniți din regiunea de miazăzi. Enoh pretinde că îl repudiază pe Dumnezeu. Efectul discursului său.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 3.3.2018, 17:50 View PostDownload Post

Capitolul 160
Îndoielile celor patru veniți din regiunea de miazăzi. Enoh pretinde că îl repudiază pe Dumnezeu. Efectul discursului său.
(21 septembrie 1842)

1. După acest discurs, Abba l-a chemat la El pe Enoh, spunându-le și celorlalți să fie atenți.

2. Enoh s-a grăbit către Abba, iar ceilalți și-au deschis imediat urechile și inimile.

3. Abba i s-a adresat astfel lui Enoh: „Ascultă, Enoh, și ascultați și voi, ceilalți; și nici unul dintre voi să nu se supere!

4. În curând vor ajunge aici patru bărbați veniți din regiunea de miazăzi; ei au o dispută în legătură cu Abedam. Doi dintre ei înclină să-L considere una cu Iehova, în timp ce ceilalți doi se opun și susțin că el nu este decât spiritul lui Abel.

5. De aceea, Enoh, cei patru vor veni la tine ca să îți ceară sfatul.

6. Eu îți cer ție să le ții partea celor care îl contestă pe Abedam, astfel încât aceștia să își piardă complet credința. Abia apoi vom putea construi în ei un nou templu, căci pe un sol atât de nisipos nu poți construi nici măcar o locuință pentru morți, darămite una pentru Mine.

7. Iată-i, aproape că au ajuns. Haide, adună-te și fă așa cum te-am învățat.

8. Fii oficial, dar nu aspru, și adu-ți aminte că și ei sunt niște sărmani frați ai noștri, pe care dorim să-i ajutăm.

9. Căci adevăr vă spun tuturor: îl prefer de o mie de ori pe acela care Mă contestă în orbirea lui celui care, cu inima călduță, își declară credința pentru Mine, dar nu își dă osteneala să discute despre Mine cu frații săi!

10. Iată însă că au ajuns foarte aproape. Pregătiți-vă și aveți grijă să nu Mă trădați! Amin”.

11. În iubirea arzătoare a inimii sale, Enoh i-a mulțumit cu credință lui Abba și a ieșit în întâmpinarea celor patru cu o mină prietenoasă.

12. Ajunși pe culme, cei patru opozanți s-au înclinat în fața patriarhilor. Enoh i-a întrebat direct:

13. „Fraților, ce v-a adus aici? Vorbiți, dar pe scurt”. - Iar unul din cei patru a început să vorbească:

14. „Motivul este legat de Abedam; nu suntem de acord dacă El este Iehova, sau doar spiritul lui Abel.

15. Se spune că și Abel avea mari puteri miraculoase pe vremea când trăia. Am auzit chiar că a distrus în fața lui Cain un munte întreg, pentru a-l împiedica astfel să își ducă la bun sfârșit intențiile malefice.

16. Iată, acesta este motivul neînțelegerii noastre, pe care am dori să-l lămurești, căci chestiunea are mare importanță pentru noi”.

17. Enoh a luat atunci cuvântul în numele Meu și a spus următoarele: „Fraților, de ce vă certați pentru un fleac?

18. Ce poate să însemne Abedam, la fel ca și Iehova, dacă nu Îl manifestăm cu credință în inimile noastre? Cum vă puteți certa pentru cineva care nu există, nici în această lume nici în cea de dincolo?

19. Dacă vezi la distanță o movilă și tu crezi că este o piatră, în timp ce fratele tău afirmă că este un mușuroi de cârtiță, acesta poate fi un motiv de dispută, căci este real și cât de curând veți ajunge lângă el, constatând cine are dreptate. În cazul de față, pe cine doriți să luăm drept arbitru, de vreme ce motivul Disputei sunt gândurile și sentimentele voastre lipsite de orice conținut?

20. Voi vă certați pe tema lui Abedam, care ne-a încântat pe toți timp de trei zile cu înțelepciunea lui; unii afirmând că este Iehova, alții că nu este.

21. Dar eu vă spun: întrebați-vă mai întâi dacă există Iehova însuși!

22. Ce veți face dacă vă voi spune că nu există nici un Iehova, ci numai spațiul nesfârșit, înconjurat de timpul infinit?

23. Întreaga natură ne învață că forțele mute care există în acest spațiu intră în conflict unele cu altele, dând naștere la forme supuse forțelor oarbe, care le manipulează într-un fel sau altul. Care dintre aceste forțe s-a manifestat însă până acum în calitate de Iehova?

24. Oare nu este mai înțelept să considerăm că tot ceea ce ne înconjoară s-a dezvoltat gradat sub presiunea forțelor naturii, care operează inclusiv în interiorul nostru, decât să credem în tot felul de vise lipsite de orice conținut?

25. Dacă ar exista într-adevăr o forță care să corespundă - prin deplina sa conștiință de sine - conceptului de Dumnezeu, aceasta nu ar putea țâșni decât dinlăuntrul nostru, de vreme ce noi suntem primele ființe din marea sferă de activitate a acestor forțe naturale în care acestea tind să devină din ce în ce mai independente și mai conștiente de sine.

26. Ați văzut vreodată o piatră transformându-se într-o picătură de apă? Invers, acest fenomen este însă posibil, căci orice pietricică este alcătuită dintr-un număr infinit de picături solidificate, care, dacă ar fi dizolvate din nou, ar crește nivelul apelor mării cu nu mai puțin de jumătate.

27. În mod similar, Dumnezeu nu poate naște decât înlăuntrul nostru, ca forță centrală a conștiinței de sine, la fel cum o piatră se naște din mai multe picături de apă, și nu invers!

28. Realizați așadar inutilitatea dezbaterii voastre și gândiți-vă la ceea ce v-am spus. Meditați mai întâi asupra înțelepciunii profunde, și abia apoi aplicați această cunoaștere disputelor voastre. Ați înțeles cuvintele mele? Amin”.

29. Auzind asemenea cuvinte, cei patru au început să tremure din toate încheieturile și s-au făcut albi ca varul. Unul singur a îndrăznit să îngaime: „Frate, de ce ne-ai ucis? Ce mai suntem noi acum și ce mai putem aștepta de la viață? Nimic altceva decât distrugerea finală, pentru eternitate.

30. O, mai bine ne-ai fi lăsat în greșeala noastră! Cât de fericiți eram atunci!

31. Cel puțin, inimile noastre aveau de ce să se agate. Acum, ne-ai aruncat în abisul pierzaniei eterne. Ce mai putem face de acum înainte?

32. O, Iehova, o, Abedam, ce bine ar fi dacă ai mai fi printre noi! Am prefera de o mie de ori să fim amăgiți de Tine, decât să fim treziți la o realitate atât de brutală de către Enoh!

33. Enoh, - amăgește-ne din nou, ca să cunoaștem din nou liniștea în această viață. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 161 - Enoh îi sfătuiește pe cei patru să caute adevărul și să îl recunoască singuri pe Dumnezeu.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 6.3.2018, 04:21 View PostDownload Post

Capitolul 161
Enoh îi sfătuiește pe cei patru să caute adevărul și să îl recunoască singuri pe Dumnezeu.
(22 septembrie 1842)

1. Văzând starea de profundă tulburare a celor patru, Enoh le-a spus: „Înțeleg că nu vă pasă atât de mult de adevăr, ci mai degrabă de un trai confortabil și călduț, fără să faceți vre-un efort serios de a afla adevărul.

2. Vai vouă, nerozi adormiți! La ce v-a folosit până acum traiul călduț pe care l-ați avut?

3. În viața oricărui om vine o zi a marii revelații, cu marea ei spaimă și teroare, dar cel care s-a pregătit multă vreme pentru ea nu va fi surprins și nu va cădea pradă disperării.

4. În schimb, cel care nu face decât să se amăgească singur, astfel încât să își poată continua somnul confortabil în noaptea propriei sale amăgiri, va fi cuprins de o spaimă de moarte atunci când va auzi chemarea divină șoptindu-i la ureche: „Somnorosule indolent, trezește-te din moarte!”

5. Ascultați-mă! Dacă ați fi fost cu adevărat preocupați de Iehova, v-ați fi pus încă cu mult timp în urmă marile întrebări, de genul: ,Cine este Iehova și unde se află El?'

6. Voi ați preferat însă să evitați asemenea eforturi mentale, crezând orbește în orice vi s-a spus. Să vă gândiți personal la aceste cuvinte vi se părea prea obositor. De aceea, Abedam a fost nevoit să vă trezească din somnul vostru de moarte, în care ați mai fi dormit și astăzi, fără să vă puneți vreodată întrebări profunde legate de natura lui Iehova.

7. O, nefericiților cu inima călduță, a sosit vremea să vă preocupați de viață! Ce ați făcut timp de 200 de ani, deși nu știați aproape nimic despre Iehova? Cel puțin, acum ați aflat care este adevărul despre Iehova. Pe vremea aceea nu știați însă nimic despre El, dar nici nu v-ați propus vreodată să aflați mai multe, căci ați preferat întotdeauna amăgirea în locul adevărului. De ce ați venit astăzi aici, lucru pe care nu l-ați făcut niciodată înainte?

8. Pentru că Abedam v-a trezit într-o oarecare măsură din visul vostru întunecat referitor la Dumnezeu!

9. Iar acum, nu vă doriți altceva decât restabilirea acestui Dumnezeu amăgitor, pentru a vă putea continua somnul călduț. Lucrul acesta nu mai este însă posibil.

10. Voi nu v-ați dorit cu adevărat lumina, ci doar o lumină materială. Eu v-am oferit însă lumina adevărului. De ce doriți să vă întoarceți atunci la vechea amăgire a simțurilor, respingând această lumină?

11. E simplu: pentru că voi nu ați venit aici de dragul adevărului, ci pentru a scăpa de decepția provocată de această zguduire. Vi-l doriți înapoi pe vechiul vostru Iehova pentru a vă redobândi somnul cel dulce în care v-ați complăcut atâta vreme, în timp ce noi vegheam aici, luptându-ne continuu cu moartea!

12. Haide, vegheați alături de noi și ajutați-ne să ducem pe umerii noștri povara incredibil de grea a morții. Văd că aveți umerii lați și că sunteți suficient de puternici pentru a ne ajuta în această sarcină a noastră.

13. Adevăr vă spun: vechiul Iehova nu vă va fi de nici un folos în întreaga eternitate, dacă nu veți construi în voi înșivă un nou Iehova.

14. Aceasta este semnificația primului meu discurs față de voi: Iehova trebuie să plece dintre noi, tocmai pentru a putea exista pentru noi. În caz contrar, o mie de Iehova exteriori nu ne-ar folosi la nimic.

15. La ce îi folosește unei pietre faptul că eu exist pe deplin conștient de sine?

16. Dacă piatra ar putea deveni conștientă de sine, transformându-se într-o ființă liberă, mi-aș dori întradevăr să însemn ceva pentru ea, la fel cum însemn pentru voi. La ora actuală, ce însemn eu pentru această piatră? Nimic, absolut nimic!

17. Aceeași relație care există între mine și această piatră se aplică în cazul vostru și al vechiului vostru Iehova.

18. Acest Iehova trebuie să atingă mai întâi stadiul suprem al conștiinței de sine înlăuntrul vostru, prin voința voastră activă, înainte de a putea deveni pentru voi un Iehova activ. Iar acest lucru nu va putea fi realizat decât prin efortul vostru direct. Dacă veți da greș în acest efort, Iehova nu va putea exista niciodată pentru voi, la fel cum noi toți nu existăm pentru această piatră.

19. Așadar, nu îmi mai cereți noi amăgiri, ci începeți să căutați adevărul. Învățați-l din marea carte și din semnele naturii, și atunci veți înțelege dacă inimile voastre sunt pregătite pentru a primi sămânța lui Iehova.

20. Acum retrageți-vă vreme de o gradație a umbrei pe ceas și reflectați la cuvintele mele. Apoi întoarceți-vă, iar noi vă vom testa inimile după măsura iubirii din ele. Haideți, plecați. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 162 - Cei patru se sfătuiesc între ei.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 6.3.2018, 04:32 View PostDownload Post

Capitolul 162
Cei patru se sfătuiesc între ei.
(23 septembrie 1842)

1. Cei patru s-au înclinat în fața patriarhilor, după care s-au retras de pe colină într-o poieniță, unde s-au instalat și au început să se sfătuiască astfel între ei:

2. „Fraților, a spus unul, ce credeți: putem avea încredere în cuvintele lui Enoh, sau nu?

3. Personal, sunt de părere că de data aceasta marele Enoh greșește.

4. La urma urmei, este și el un om, la fel ca și noi, iar greșeala face parte din natura umană.

5. Deși Atotputernicul l-a înzestrat cu o mare înțelepciune și l-a numit mare preot, El nu l-a ridicat totuși deasupra naturii umane, astfel încât este același Enoh ca și mai înainte, care - la fel ca oricare alt om - poate comite greșeli.

6. Sunt absolut sigur că de data aceasta a comis o asemenea greșeală, și încă una dintre cele mai mari.

7. Pur și simplu, nu înțeleg cum de mi-am păstrat cumpătul în prezența lui!

8. Spre exemplu, ce mi-ar fi putut răspunde dacă i-aș fi spus, atunci când L-a repudiat pe Dumnezeu: ,Frate, dacă ceea ce afirmi tu este adevărat, atunci cu siguranță nu am mai fi nevoiți să ne construim cu atâta efort locuințe.

9. Căci, dacă noi am putut apărea fără ajutorul unui Creator atotputernic - deși suntem infinit mai perfecți decât aceste locuințe ale noastre, întrucât putem gândi, vorbi și simți - de ce nu ar putea apărea în mod spontan locuințele, fără ajutorul nostru, cu atât mai mult cu cât sunt infinit mai puțin complexe decât noi?'

10. Mi-aș pune rămășag viața că și dacă ar aștepta o eternitate, bunul Enoh nu ar putea vedea o locuință răsărind singură din pământ, oricât de mult și-ar dori acest lucru.

11. Cum am putea fi noi rezultatul forțelor oarbe ale naturii, când acestea sunt chiar mai puțin conștiente de sine decât noi?

12. Nu, fraților, Enoh nu mă va putea convinge niciodată de acest lucru! Dimpotrivă, îi voi dovedi eu că deși a fost numit mare preot, nu este decât un prost! - Ce ziceți? Am dreptate, sau nu?”

13. Un al doilea vorbitor s-a ridicat atunci și a spus: „Ai întru totul dreptate, frate. Dacă nu ar fi fost respectul față de patriarhi, te asigur că l-aș fi redus la tăcere pe Enoh cu un singur cuvânt.

14. Mi-ar fi plăcut să aud ce poate răspunde el la o simplă întrebare: ,Enoh, dacă ceea ce ne-ai spus este adevărat, aș vrea să știu cum poate fi explicată iubirea față de Dumnezeu?'

15. Fraților, dacă Enoh mi-ar fi putut răspunde măcar o singură silabă la această întrebare, fără a se contrazice, vă asigur că aș fi fost dispus să înghit pe loc orice munte pe care mi l-ați fi indicat!

16. Căci dacă Iehova este doar un concept fals, menit să prezerve indolența spiritului nostru, înseamnă că și iubirea pe care i-o purtăm este tot o minciună. Ar rezulta atunci că trăim cu toții în minciună, inclusiv Enoh!

17. Iar dacă tot trăim în minciună, l-aș mai întreba pe Enoh: ,Frate, cu ce se mai deosebește atunci înțelepciunea ta de nebunia noastră?'

18. Spuneți-mi sincer, ce ar mai fi putut răspunde Enoh la o asemenea întrebare?

19. Cu siguranță, nimic, căci ar fi prins în capcană și ar fi incapabil să mai rostească un singur cuvânt”.

20. „Poate ne-a luat drept niște săraci cu duhul, a spus și al treilea, care credem orice ni se spune.

21. Dar voi avea grijă ca la următoarea noastră întâlnire să îl fac să vadă cât de proști suntem! O fi el mare preot, dar vă asigur că se va simți ca și cum ar mușca dintr-un măr pădureț necopt. Mă simt exact ca un nor plin de apă, din care furtuna stă să izbucnească.

22. Este suficient un mic vânticel, iar Enoh va fi tratat pentru refuzul lui de a-L accepta pe Dumnezeu mai rău decât ne-am simțit noi în ziua de dinainte de Sabat. Este evident că ne-a jucat o festă, dar voi avea grijă să-și primească pedeapsa.

23. Mai degrabă aș crede că nu exist eu însumi decât să admit că Enoh nu crede în existența lui Dumnezeu.

24. Este evident că ne-a jucat o festă și că și-a bătut joc de noi.

25. Dar voi avea grijă să îl prind în capcană, astfel încât să se simtă la fel ca o piatră care a căzut pe fundul mării, de unde nu mai are scăpare.

26. Ce răspuns mi-ar putea da dacă îl voi întreba direct: ,Enoh, mare preot lipsit de respect, în marea ta orbire, ne-ai mințit de două ori! Căci dacă nu a existat niciodată un Iehova, atunci ai vorbit în vânt.

27. Cu siguranță, șansa oarbă nu te-a înzestrat cu mai multă înțelepciune decât pe noi. Dacă noi suntem niște nebuni, de ce ai fi tu mai înțelept?

28. Pe de altă parte, dacă există vechiul Iehova, atunci ești și vei rămâne în fața noastră doar un mincinos'.

29. Ei, fraților, ce ar putea răspunde Enoh la această întrebare?”

30. Iar cel de-al patrulea a strigat, la unison cu primii doi vorbitori: „Un singur lucru: ,Aveți dreptate, nu sunt decât un măgar, iar marea mea preoție este egală cu zero în fața voastră'.

31. În ceea ce îl privește pe Abedam, vă propun să ne unim forțele și să-i demonstrăm marelui preot că Acesta a fost Iehova însuși, lucru evident din faptele Sale și din cuvintele pe care le-a rostit.

32. Dacă va contesta acest lucru, îl voi întreba pur și simplu: ,Frate, la urma urmei, cine a făcut din tine un mare preot?

33. Dacă El nu înseamnă nimic, atunci nici tu nu ai vreo însemnătate, iar cel mai bun lucru ar fi să abdici din funcția de mare preot, căci o asemenea instituție nu se potrivește cu un blasfemiator'.

34. Ce ar mai putea răspunde Enoh în fața unei asemenea evidențe?”

35. Cei patru au ajuns astfel la o unanimitate de păreri. Primul vorbitor s-a ridicat atunci în picioare și li s-a adresat celorlalți: „Fraților, de vreme ce am căzut de acord, vă propun să mergem și să punem lucrurile la punct.

36. Vă spun sincer, ard de nerăbdare să văd ce va ieși din toată această poveste. În ceea ce îl privește însă pe Enoh, sunt convins că va rămâne complet fără replică. Așadar, să mergem. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 163 - Disputa dintre cei patru și Enoh.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 6.3.2018, 04:42 View PostDownload Post

Capitolul 163
Disputa dintre cei patru și Enoh.
(26 septembrie 1842)

1. Cei patru s-au ridicat atunci în picioare și s-au întors pe vârful colinei. Ajunși aici, ei au început imediat să se certe în legătură cu cel care va lua primul cuvântul în fața lui Enoh.

2. După ce au întors chestiunea pe toate fețele, primul vorbitor le-a spus celorlalți: „Știți ce? Haideți mai bine să așteptăm ca Enoh sau altcineva să ni se adreseze.

3. Cel căruia i se va adresa îi va răspunde și va lămuri astfel lucrurile. Pe de altă parte, dacă nimeni nu ni se va adresa, lucrurile vor fi oricum lămurite, așa că nu vom mai avea altceva de făcut decât să îi întoarcem spatele marelui preot, pentru totdeauna.

4. Sunt convins că sunteți întru totul de acord cu mine”, lucru pe care ceilalți l-au confirmat pe loc.

5. Văzându-i, Enoh s-a îndreptat însă imediat către ei - la îndemnul lăuntric primit de la Abba - și l-a întrebat pe primul dintre ei: „Ei bine, fraților, la ce concluzie ați ajuns? Dezvăluiți-mi-o cu toată sinceritatea!”

6. Primul vorbitor și-a adunat puterile, deși tremura din toate încheieturile, și i-a răspuns cu o voce cam palidă: „Dragă frate Enoh! La ora actuală, eu și frații mei nu-ți putem da decât un singur răspuns: dacă îți păstrezi afirmația anterioară, din cauza unei eventuale orbiri, nu putem decât să te compătimim din toată inima, fără a te putea ajuta însă.

7. Dacă părerea ta diferă totuși de cea exprimată anterior, înseamnă fie că ești plin de răutate și orgoliu, fie că ai dorit să le joci o festă sinistră bieților tăi frați, fără să te gândești nici o clipă cât de tare i-ai putea răni.

8. În acest caz, considerăm că nu meriți nici un fel de răspuns, oricât de mare preot ai fi.

9. Indiferent care este adevărul în ceea ce te privește, noi ne-am dat imediat seama de slăbiciunea argumentelor tale, în numele cărora ne-ai făcut nerozi, deși unicul nerod erai tu, căci nu noi, ci tu ai fost acela care L-a repudiat pe Iehova.

10. Acesta este unicul răspuns pe care ți-l putem da.

11. De aceea, în funcție de cauza orbirii tale, poți accepta fie regretul nostru în ceea ce te privește, fie contestația noastră fermă în fața răspunsului oferit de tine.

12. Sperăm ca de data aceasta să fi fost mai expliciți decât înainte”.

13. Dar Enoh le-a replicat celor patru, spunându-le: „O, fraților, ați găsit exact răspunsul pe care îl așteptam de la voi.

14. Nu vă înșelați decât într-o singură privință: în ceea ce privește motivele care au stat la baza discursului meu. Dacă aceste motive nu ar fi fost extrem de diferite de cele pe care mi le-ați imputat, nu v-aș fi adresat nici un cuvânt. Am făcut-o totuși cu unicul scop de a vă trezi din somnul vostru spiritual. Acum v-ați trezit, iar voi mi-ați dat răspunsul așteptat, lucru care nu poate decât să-mi bucure inima.

15. Nu am dorit nici o clipă să vă mint, ci doar să fiu un frate bun pentru voi, conform ordinii divine, lucru de care vă puteți da seama cu ușurință din următoarea argumentație:

16. Deși absolut omniprezent, Dumnezeu nu poate fi văzut de nimeni, ceea ce nu face din El un mincinos. Potrivit ordinii Sale eterne, El nu poate fi văzut decât dacă El însuși dorește să se reveleze în calitate de Părinte copiilor Lui, pentru a-i învăța și educa în vederea vieții eterne.

17. Dacă am susținut în fața voastră că Iehova nu există, am făcut-o numai pentru că în inimile voastre El chiar nu exista, nefiind prezent decât pe buzele voastre.

18. Or, la ce poate folosi un nume mort dacă în inima omului el nu are un corespondent viu? Adevăr vă spun: el reprezintă adevărata repudiere a lui Dumnezeu!

19. Văzând cu stau lucrurile cu voi, am acționat la fel ca o oglindă, asumându-mi acest neadevăr ca și cum l-aș gândi cu adevărat și punându-vi-l în față, cu scopul de a vă trezi.

20. Iată deci cum stau lucrurile: abia acum L-ați găsit pe Iehova în Abedam, căzând cu toții de acord în această privință; putem spune deci că ați repurtat o victorie în inimile voastre.

21. De aceea, urmați-mă și veți primi o inițiere chiar mai înaltă, pentru a vă convinge cu adevărat dacă sunt un mare preot demn de acest nume sau nu.

22. Căci există printre noi Cineva care vă poate da adevărata inițiere întru Dumnezeu. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 164 - Viziunea perfectă asupra lui Dumnezeu. Înțelepciunea - fructul unei inimii vii.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 6.3.2018, 04:51 View PostDownload Post

Capitolul 164
Viziunea perfectă asupra lui Dumnezeu. Înțelepciunea - fructul unei inimii vii.
(27 septembrie 1842)

1. După care, Enoh i-a condus personal pe cei patru către Abba cel sfânt și le-a spus: „Fraților, acesta este necunoscutul despre care vă spuneam că vă va da o inițiere superioară referitoare la Iehova. De aceea, ascultați-L și urmați-l. Amin”.

2. Abba s-a îndreptat imediat către cei patru și i-a întrebat: „De vreme ce discursul lui Enoh v-a ofensat atât de mult încât inimile voastre s-au simțit de-a dreptul întărâtate împotriva marelui preot, spuneți-Mi, care este viziunea voastră asupra lui Iehova?”

3. Primul vorbitor s-a ridicat să vorbească și a spus, pe un ton ferm:

4. „Om bun, prietene și frate, este destul de greu să găsești un răspuns valabil la întrebarea ta - dar nu este la fel de greu să îți dezvălui ideile noastre generale referitoare la Iehova, împărtășite de toți frații de prin părțile noastre. De aceea, ascultă-mă.

5. Noi înțelegem prin Dumnezeu Puterea Primordială, eternă și absolut perfectă, care umple întreaga infinitate cu conștiința sa de sine.

6. Această putere se poate manifesta oriunde, fiind simultan o voință absolut liberă, care operează în funcție de ideile sale înnăscute, care cresc din abundență și într-o deplină luciditate în sânul ei, dar și de lumina sa, născută din activitatea ei neîncetată.

7. Iată, aceasta este viziunea generală referitoare la Dumnezeu pe care o acceptăm cu toții. În ceea ce privește însă esența substanțială a acestei puteri primordiale, infinite și eterne, aceasta depășește cu mult puterea noastră de înțelegere, astfel încât nu îți pot oferi o definiție valabilă.

8. Există nenumărate speculații în privința ei, dar acestea nu ar trebui luate ca repere.

9. Pe de altă parte, eu și alți câțiva frați ai mei credem că această putere se manifestă întrucâtva la fel ca iubirea noastră, căci întreaga natură pare un martor incontestabil al acestui adevăr.

10. Nici chiar piatra inertă pe care stăm acum nu este absolut tăcută, ci ne vorbește ca și cum ne-ar spune prin ființa ei: ,Eu îmi țin fixate părțile componente de centrul lor atotputernic pentru că le iubesc'.

11. Dacă până și o piatră declară așa ceva, cu siguranță și restul naturii ascultă de această lege, și cu atât mai mult noi, oamenii, cu conștiința noastră de sine, născuți din iubirea împărtășită a doi părinți.

12. De vreme ce pornim de la această premisă, noi îndrăznim să afirmăm că în Sine, Dumnezeu este iubirea cea mai pură și cea mai sfântă, care îi permite să se manifeste ca Iehova sau ca și Creatorul preabun, înțelept și atotputernic al tuturor lucrurilor, atât înlăuntrul omului cât și în afara acestuia, într-o formă umană, dar absolut perfectă. Atunci când se manifestă înlăuntrul omului, El apare prin iubirea cea mai pură pentru propria Sa divinitate, iar în afara omului se poate manifesta fie printr-o putere activă desăvârșită, fie într-o forma umană vizibilă, absolut perfectă, de care nu este însă legat așa cum suntem noi de trupul nostru.

13. Iată deci, om bun, prietene și frate, care este viziunea noastră generală despre natura lui Dumnezeu. Este rândul tău să confirmi sau să contești această viziune”.

14. Luând cuvântul, Abba le-a spus celor patru: „Răspunsul tău a fost perfect, căci exact așa stau lucrurile.

15. Această viziune nu poate fi însă de nici un folos dacă este rezultatul propriei reflecții sau al instrucțiunilor verbale primite.

16. Pentru a deveni cu adevărat benefică, ea trebuie să devină un sentiment clar, intuitiv, al inimii tale, sau și mai bine, să derive din activitatea acesteia.

17. Numai în aceste două cazuri va proclama cu voce tare această forță a vieții, trezită acum în ființă, că Dumnezeu este în Sine iubirea cea mai pură și cea mai sfântă, și că nici una din creaturile Sale, dar mai presus de toate copiii adevărați ai acestei iubiri, nu vor putea cunoaște moartea.

18. De aceea, se poate spune că cine nu L-a găsit pe Dumnezeu în această manieră nu L-a găsit deloc, căci Dumnezeul lui nu este un Dumnezeu al vieții, ci doar al speculației raționale, care nu are valoare decât până la înlocuirea ei cu viziunea superioară de care ți-am vorbit.

19. În schimb, se poate spune că cel care L-a găsit pe Dumnezeu în forma Sa vie, în inima sa, L-a găsit în persoană, și nici o putere din univers nu-L va mai putea înlocui vreodată în inima sa.

20. Iată, deci, cum stau lucrurile. Spune-Mi acum care este părerea ta legată de Abedam și de marele preot, pentru a-ți putea explica apoi cum stau lucrurile și în această privință. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 165 - Tripla natură a lui Abedam cel Mare și natura lui Enoh – ca instrument al Domnului.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 6.3.2018, 04:59 View PostDownload Post

Capitolul 165
Tripla natură a lui Abedam cel Mare și natura lui Enoh – ca instrument al Domnului.
(28 septembrie 1842)

1. Primul vorbitor li s-a adresat atunci celor trei frați ai săi: „Dacă sunteți de acord, voi continua să vorbesc eu în numele vostru. Dacă vreunul dintre voi dorește totuși să ia cuvântul, foarte bine”.

2. Dar ceilalți trei i-au răspuns: „Frate, continuă să vorbești în numele nostru, de vreme ce tot ai început, căci, oricum, gândim la unison în această privință”.

3. Auzind răspunsul fraților săi, primul vorbitor a luat din nou cuvântul, afirmând cu și mai mult curaj decât prima oară:

4. „Om bun, prietene și frate, am constatat din discursul tău anterior că ai o mare înțelepciune. De aceea, voi încerca să manifest și eu o înțelepciune similară în fața ta, în semn de respect față de înțelepciunea de care ai dat dovadă, așa că ascultă-mă cu atenție.

5. În ceea ce îl privește pe Abedam, care a stat timp de trei zile în mijlocul nostru, realizând numeroase miracole, părerea noastră legată de el este următoarea:

6. Abedam este o ființă cu o natură dublă, ba aș putea spune chiar triplă.

7. Are o natură dublă pentru că prin el s-au manifestat deopotrivă natura umană și cea divină. Natura umană s-a manifestat prin înfățișarea Lui, care semăna întru totul cu a noastră. Natura Lui divină s-a manifestat prin cuvintele și faptele Sale, căci orice cuvânt al Lui avea simultan calitatea de faptă împlinită.

8. Orice om poate gândi și își poate manifesta dorințele, dar gândurile și intențiile sale reprezintă simple creații subtile care nu se pot manifesta instantaneu, ci doar printr-un efort laborios și cu ajutorul forțelor mecanice și organice, imitând astfel propria sa creație, dar într-o manieră mult mai imperfectă.

9. Spre exemplu, noi putem gândi și pronunța cuvântul ,iarba'. Aceasta se află înlăuntrul nostru, ca și cum ar fi fost creată, dar nu o putem manifesta în exterior într-o manieră atât de perfectă precum am gândit-o, căci ființa noastră este condițională, și implicit limitată. Noi nu putem crea după modelul infinit al lui Dumnezeu, ci doar la o scară mică, în limitele propriei noastre ființe, la fel cum Divinitatea operează în spațiul ființei Sale nesfârșite.

10. Lucrurile au stat însă cu totul altfel în cazul lui Abedam. Fiind una cu Iehova, acesta putea manifesta orice, în orice formă dorea! Deși a apelat la forma umană a lui Abedam, Divinitatea a operat tot în infinitatea Ei, astfel încât orice cuvânt rostit de gura lui Abedam devenea instantaneu faptă. Toate lucrurile pe care le vedem noi nu sunt altceva decât gândurile și cuvintele acestei Divinități infinite, aflate într-un număr infinit în sânul acestei Divinități. Atunci când Divinitatea însăși le rostește, este firesc ca aceste gânduri să devină vizibile, la fel cum ne apar nouă înșine gândurile pe care le rostim cu suficientă fermitate în mintea noastră..

11. Iată deci, om bun, prietene și frate, care este viziunea noastră în legătură cu Abedam. Evident, cineva ar putea obiecta, spunând:

12. ,Dacă așa stau lucrurile, ce se poate spune despre forța care operează uneori miracole într-un om obișnuit, dându-i acestuia putere asupra gândurilor lui Dumnezeu?'

13. Răspunsul meu este următorul: în acest caz, omul respectiv a devenit el însuși o manifestare a Divinității, care operează prin el la fel cum a operat prin Abedam, deși la o scară mai mică. Prin Abedam, Divinitatea s-a manifestat la cea mai mare scară cu putință.

14. Rezultă că manifestarea divină nu își are sorgintea în esența omului, ci numai în esența lui Dumnezeu, care a dorit să se manifeste în acest fel prin omul respectiv.

15. Acest principiu se aplică și în cazul lui Enoh, care nu este altceva decât un om la fel ca oricare dintre noi. De vreme ce Dumnezeu, prin gura lui Abedam, l-a ales însă pe el, numindu-l mare preot, adică instrumentul prin care să se manifeste ori de câte ori dorește în fața oamenilor, prin cuvânt sau prin faptă, rezultă că Enoh este astăzi foarte aproape de ceea ce a fost Abedam, adică un instrument sacru prin care esența infinită a lui Dumnezeu se poate manifesta local și temporal.

16. Ca om, Enoh nu poate face nimic mai mult decât mine. Când realizează ceva miraculos, Cel care se manifestă prin el este Dumnezeu, - lucru pe care Enoh îl cunoaște mult mai bine decât mine, fiind un om înzestrat cu o înțelepciune atât de profundă!

17. Spuneam mai devreme că Abedam poate fi privit chiar ca o ființă cu o triplă natură. Cea de-a treia dimensiune a Sa derivă din faptul că El a manifestat puterea divină în toată plenitudinea sa - așa, cel puțin, mi s-a părut mie - întrucât a afirmat cu cea mai deplină autoritate că reprezintă iubirea cea mai pură a lui Dumnezeu, acționând și vorbind cu aceeași autoritate ca și cum Divinitatea i-ar fi fost pe deplin supusă, și nu ca și cum El ar fi fost supus Divinității.

18. Rezultă, cum spuneam, o triplă dimensiune a naturii lui Abedam: pe de o parte, El este Divinitatea însăși, întrucât este Iubire; apoi, este însăși omnipotenta activă a lui Dumnezeu, căci Cuvântul Său este iubire pură; și în sfârșit, este iubirea însăși, de vreme ce Divinitatea s-a manifestat plenar prin El, în toată plenitudinea puterii Ei.

19. Iată deci care este părerea noastră referitoare la Abedam și la Enoh. Așteptăm acum să vedem în ce măsură o vei accepta sau o vei critica, întrucât numai înțelepciunea poate testa și explica înțelepciunea. Dar mai presus de toate, slăvit fie numele lui Dumnezeu. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 166 - Diferența care există între rigoarea intelectului și înțelepciunea inimii.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 6.3.2018, 05:07 View PostDownload Post

Capitolul 166
Diferența care există între rigoarea intelectului și înțelepciunea inimii.
(30 septembrie 1842)

1. Atunci, Abba s-a adresat astfel vorbitorului și fraților săi: „Adevăr îți spun: mi-ai dat răspunsul corect și nu poate fi altul mai bun.

2. Dar cuvintele tale s-au născut din intelectul tău lumesc, plin de rigoare și de corectitudine.

3. Întrucât ai ajuns la asemenea concluzii pe calea gândirii mature și a reflecției profunde, simțurile sufletului tău s-au dezvoltat într-o oarecare măsură; cu toate acestea, spiritul tău nu s-a trezit deloc, fiind practic mort. Îți voi demonstra acest lucru cu ajutorul câtorva parabole.

4. Sufletul și simțurile sale reprezintă floarea spiritului. Dacă rupi un liliac încă neînflorit și îl pui în apă, el va înflori și va mirosi la fel ca și cel care a rămas în copacul viu. În ceea ce privește însă coacerea seminței vii, aceasta este imposibilă în cazul liliacului rupt, care se va veșteji în câteva zile și va muri. Căci viața seminței nu își trage esența din floare, a cărei unică sarcină este aceea de a da formă corpului seminței; viața ei își trage seva din rădăcina implantată în solul care mustește de viață

5. Același lucru este valabil și în cazul omului care aspiră doar către înțelepciunea pură. În sine, înțelepciunea nu înseamnă nimic altceva decât floarea ruptă a unei plante, separată de rădăcina ei dătătoare de viață, și deci incapabilă ea însăși să dea naștere vieții. Apa în care este așezată floarea nu dispune de viața solului, deși are capacitatea de a elibera această viață atunci când udă rădăcina, care devine astfel receptivă prin intermediul ei la viața din interiorul solului.

6. Rădăcina copacului vieții și a inimii este iubirea, în timp ce capacitatea de înțelegere a inimii, care se manifestă prin sentimente, reprezintă solul. De aceea, toți cei care doresc să dea naștere fructelor vieții trebuie să își fertilizeze solul și să își hrănească rădăcinile. În acest fel, din tulpina sănătoasă, care se sprijină pe o rădăcină puternică, se vor naște mai întâi florile, iar din acestea semințele vii.

7. Înțelegerea ta legată de Abedam și de Enoh este la fel de apropiată de adevăr cum este liliacul rupt și pus în apă de seamănul său din copacul cel viu. Dacă ai dori însă să cauți semințele, nu le-ai găsi, căci îți lipsesc solul și rădăcina. - înțelegi ce îți spun?

8. Ascultă acum o altă parabolă! Vara, când este foarte cald afară, din pământ răsar o sumedenie de plante. Când vine însă iarna, marea încercare a vieții, ea distruge tot ce a creat lumina, - dar nu poate ucide rădăcina și semințele din sol care au atins maturitatea deplină.

9. La fel stau lucrurile și cu înțelegerea ta referitoare la Abedam și la Enoh. Intelectul se poate agăța de Abedam și de Enoh atât timp cât cei doi sunt de față, reflectând asupra lor până când ajunge la o concluzie finală. După ce a ajuns la această concluzie, soarele dispare și începe iarna.

10. Cunoașterea va muri în curând și va deveni moartă, ceea ce echivalează cu o cunoaștere falsă și rea, la fel ca ciupercile care cresc pe sol, deși nu au rădăcini și nu fac semințe.

11. În schimb, dacă sunt primiți cu iubire de inimă, atât Abedam cât și Enoh vor crește, transformându-se într-un arbore puternic, pe ramurile căruia își vor face sălaș până și spiritele cerului.

12. Căci Abedam devine astfel rădăcina, iar Cuvântul Său solul plin de viață din care se va naște sămânța cea vie, imatură și plină de viață, adică Enoh. Floarea acestui copac va fi superbă și va da seminței forma sa perfectă, care va permite perpetuarea de-a pururi a vieții. - Înțelegi ce îți spun?

13. Da, constat că acum înțelegi că floarea pusă în apă seamănă perfect cu cea vie. Dacă te vei limita însă la apa intelectului tău, din cunoașterea ta nu va crește nici o sămânță vie, la fel cum nici o sămânță nu poate crește dintr-o floare pusă în apă.

14. Adevăr îți spun: plantează floarea ruptă de rădăcina sa în solul fertil al inimii, ud-o apoi cu apa vie care a curs din gura Mea, până când va face din nou semințe. În continuare, plantează aceste semințe în solul inimii tale, pentru ca din ele să se nască o nouă rădăcină a vieții, pe care iarna să nu o mai poată distruge. Căci fără rădăcină, viața nu este posibilă.

15. Constat că ești uimit de înțelepciunea Mea, dar Eu îți spun: așteaptă până când îmi vei cunoaște iubirea, și atunci nu înțelepciunea Mea te va uimi, ci viața eternă, care este iubirea și sursa primordială a oricărei înțelepciuni.

16. Dacă cineva îți dă o floare frumoasă, cum nu ai mai văzut, plăcerea ta va fi mare. Dar Eu îți ofer întreaga plantă. Planteaz-o în sol și vei avea parte deopotrivă de rădăcină, de floare, iar în cele din urmă, de sămânța vieții!

17. Încearcă să înțelegi ce ți-am spus. Dacă sunt totuși aspecte pe care nu le poți înțelege, iată, aici sunt Eu, iar acolo se află Enoh. Întreabă, iar noi îți vom oferi răspunsurile dorite din rădăcina ființei noastre. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 167 - Cuvântul lui Dumnezeu este precum apa cea vie. Parabola apei de ploaie, care este mai bună pentru plante decât apa de izvor.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 6.3.2018, 05:16 View PostDownload Post

Capitolul 167
Cuvântul lui Dumnezeu este precum apa cea vie. Parabola apei de ploaie, care este mai bună pentru plante decât apa de izvor.
(3 octombrie 1842)

1. Uimit la culme de marea înțelepciune a străinului, primul vorbitor a luat cuvântul, spunând: „Ascultă, om bun, prietene și frate, am înțeles tot ce mi-ai spus, căci te-ai exprimat cu o claritate desăvârșită, iar comparația cu floarea de liliac pusă în apă, care înflorește, dar nu face semințe, a fost cât se poate de inspirată.

2. Îmi dau perfect seama că așa se petrec lucrurile în întreaga natură, dar mai ales în cazul omului. Către finalul discursului tău, când ai devenit oarecum agitat, ne-ai dat un indiciu pe care trebuie să-ți mărturisesc, dragă prietene și frate, că nu l-am înțeles deloc.

3. Ți-ai comparat atunci propriile cuvinte cu o apă vie, recomandându-mi să ud floarea ruptă cu ea. Ai adăugat apoi că floarea va face semințe, pe care ar trebui să le plantez din nou în solul inimii mele, pentru a obține astfel o nouă rădăcină, din care să crească o nouă plantă, a cărei floare va face în sfârșit sămânța vieții eterne.

4. Cuvintele tale au fost absolut corecte, pline de înțelepciune și de claritate, dar afirmația legată de apa cea vie mi s-a părut cam îndrăzneață, - sau poate că nu am înțeles-o deloc.

5. De aceea, te rog să-mi faci o favoare frățească, aducând mai multă lumină asupra ei, iar noi îți promitem că vom cinsti fiecare cuvânt al tău, plantându-l în solul viu al inimilor noastre, în speranța că vom obține sămânța cea vie.

6. Iată deci rugămintea mea, pe care te rog să mi-o îndeplinești”.

7. Abba cel sfânt i-a răspuns astfel vorbitorului: „Adevăr îți spun: ai pus din nou întrebarea corectă, căci totul depinde de felul în care înțelegi această chestiune.

8. Cine nu înțelege că propriul Meu Cuvânt este apa vie, nu înțelege absolut nimic din Dumnezeu, din Abedam și din Enoh. Căci numai apa vie îi poate revela aceste semnificații extrem de profunde.

9. Întrucât totul depinde de apa cea vie, se pune întrebarea: cum poate fi Cuvântul rostit de gura Mea o apă vie?

10. Îți voi explica acest lucru printr-o nouă metaforă:

11. Știu că ai acasă o grădină, în care ai plantat numeroase plante utile. Din când în când, vara, când aerul devine foarte uscat, îți uzi plantele cu apă, pentru ca ele să nu se usuce de tot. Oricât de mult le-ai uda însă, recolta finală va fi săracă, căci solul udat de apa de izvor nu poate asigura aceeași hrană vie ca și cel udat de ploaia binecuvântată căzută din cer.

12. Înțelepciunea ta îți spune: ,Un an secetos este un blestem, deopotrivă pentru plante și pentru stomacurile noastre'.

13. De ce este însă apa de ploaie mai bună și mai hrănitoare decât cea turnată de tine din găleată? - Răspunde-Mi, ce spune înțelepciunea ta în această privință?”

14. Vorbitorul a răspuns: „Este cât se poate de natural: pentru că apa de izvor și-a cedat deja o bună parte din energie pământului, înainte de a ieși la suprafață, oarecum secătuită, în schimb, apa de ploaie cade de sus, cu întreaga sa energie intactă, astfel încât o singură picătură este mai prețioasă pentru plante decât o întreagă găleată cu apă de izvor. - Sunt convins că ți-am dat răspunsul corect”.

15. Abba cel sfânt a admis: „Într-adevăr! Consideră atunci și Cuvântul Meu o ploaie care cade din cerul vieții. Vei înțelege atunci proprietățile vii ale apei acestui Cuvânt, iar Abedam și Enoh îți vor apărea în adevărata lumină a divinității lor. Încearcă să înțelegi ce ți-am spus. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 168 - Cei patru înțelepți ai lumii Îl recunosc în străin pe Domnul. Înțelepciunea și iubirea - drumul cel lung și drumul cel scurt pentru căutătorii lui Dumnezeu.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 6.3.2018, 05:25 View PostDownload Post

Capitolul 168
Cei patru înțelepți ai lumii Îl recunosc în străin pe Domnul. Înțelepciunea și iubirea - drumul cel lung și drumul cel scurt pentru căutătorii lui Dumnezeu.
(4 octombrie 1842)

1. După discursul lui Abba, cei patru au rămas foarte intrigați. Fiecare se gândea în sinea sa: „Este un om cu totul ieșit din comun.

2. Cine poate fi el și de unde a venit? După felul în care vorbește, ai zice că este Iehova însuși!”

3. Primul vorbitor i-a întrebat atunci pe ceilalți trei: „Fraților! Ați auzit, la fel ca și mine, cuvintele rostite de acest om - și sunt convins că le-ați înțeles la fel de bine ca și mine. Ce credeți despre el? Cine este? Cine ar putea fi?”

4. Cel de-al doilea vorbitor a spus: „Frate, știi că în anumite privințe nu m-am înșelat niciodată, așa că voi pune și acum punctul pe i.

5. Metafora grădinii, a udării plantelor, comparația dintre apa secătuită de izvor cu apa vie a ploii, asemănarea cuvintelor noastre cu apa lipsită de energie a izvorului, dar mai ales a cuvintelor sale cu ploaia cea vie căzută din cer și indiciul final referitor la prezența lui Abedam - toate acestea mă fac să cred – dincolo de orice îndoială - că în acest om se ascunde Abedam Iehova însuși!

6. Iată, fraților, aceasta este părerea mea, care mă uimește în cel mai înalt grad, dar mă umple totodată de o fericire fără seamăn, așa cum nu am mai simțit vreodată.

7. Nu doresc să vă impun însă această părere a mea, așa că sunt dornic să aud și alte opinii”.

8. Al treilea vorbitor i-a replicat pe loc: „Fraților, eu cred că antevorbitorul meu nu a greșit deloc. Nu îndrăznesc să spun un Da din toată inima, dar dacă veți cădea de acord asupra acestui aspect, atunci cu siguranță nu voi spune Nu.

9. Că acest om nu este un om obișnuit rezultă cât se poate de clar din fiecare din cuvintele lui. Singurul lucru care mai rămâne de dovedit este dacă avem de-a face chiar cu Abedam Iehova însuși, sau cu un om prin care vorbește Spiritul Divin.

10. Dacă ar fi să-mi exprim o părere pur personală - fără ca prin aceasta să doresc să aduc prejudicii părerii altora - eu aș înclina să cred mai degrabă că este chiar Abedam Iehova Însuși”.

11. Cel de-al patrulea vorbitor a luat și el cuvântul, spunând: „Frate, cred că nu comit nici eu o greșeală aprobându-te întru totul. Cred că unanimitatea voturilor noastre este evidentă!”

12. Atunci, primul vorbitor a tras concluzia: „Fraților, constat că suntem întru totul de acord! Aceasta a fost părerea mea secretă chiar după primul Său discurs și sunt extrem de fericit să constat că suntem cu toții la unison în această privință! Se pune însă întrebarea: ce vom face în continuare? Cum să îl abordăm din nou? Ce ofrandă i-am putea aduce? Cum îl vom putea privi în ochi? Ce am putea să-i mai spunem noi, când El a cunoscut cele mai secrete gânduri ale noastre încă de la începutul eternității, când, prin puterea Cuvântului Lui atotputernic, am devenit ființe gânditoare și simțitoare?

13. El, care a creat printr-un singur Cuvânt cerul și pământul, ne-a adresat atâtea cuvinte nouă, cele mai nevrednice dintre creaturile sale! Ce mai putem face în aceste condiții?”

15. Dar Abba s-a îndreptat brusc către ei și le-a spus: „Copii, prieteni și frați! Inima Mea își găsește o mare plăcere în voi; căci voi M-ați găsit cu adevărat, așa cum orice om liber are datoria să o facă.

16. Calea voastră către Mine, Tatăl vostru preasfânt și etern, a fost însă lungă și grea. Înțelepciunea avansează întotdeauna cu pași mici și grei, în timp ce iubirea zboară pur și simplu, ca să spun așa. Oricum, întrucât M-ați găsit, este timpul să vă bucurați peste măsură, căci Eu, Dumnezeul vostru atotputernic, Mă aflu acum în fața voastră, într-o formă vizibilă.

17. Haideți, veniți cu toții lângă inima Mea și simțiți că Eu sunt și voi rămâne de-a pururi Tatăl vostru preasfânt și preaplin de iubire! Veniți, veniți la Mine! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 169 - Iubirea - adevărata ofrandă și adevărata formă de adorație. Domnul devine din nou invizibil.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 6.3.2018, 05:32 View PostDownload Post

Capitolul 169
Iubirea - adevărata ofrandă și adevărata formă de adorație. Domnul devine din nou invizibil.
(6 octombrie 1842)

1. Și atunci, s-au grăbit cu toții către El, nu doar cei patru, ci toți cei aflați pe vârful colinei. L-au îmbrățișat pe Abba, vărsând lacrimi de iubire și de fericire. Și toți L-au slăvit în inimile lor.

2. Iar El i-a binecuvântat pe toți și le-a spus: „Dragii Mei copilași, L-ați văzut acum cu toții pe adevăratul Tată și L-ați cunoscut pe Dumnezeu în Mine. Întrucât am venit la voi cu iubire, Mi-ați răspuns cu aceeași iubire. De acum înainte aveți datoria să credeți cu tărie în inimile voastre că Eu singur sunt Tatăl cel bun, cel sfânt și cel adevărat, și unicul Domn al cerului și al pământului, Dumnezeul întregii puteri, Creatorul, Conducătorul și Susținătorul tuturor lucrurilor, Viața Eternă perfectă, căci sunt Iubirea și înțelepciunea infinită și eternă în persoană.

3. Credeți cu tărie acest lucru în inimile voastre și conștientizați în mod activ înlăuntrul votru că viața eternă se află în voi prin iubirea Mea. În acest fel, veți cunoaște de-a pururi fericirea, deopotrivă aici și în lumea de dincolo, unde se află sălașul etern al iubirii și înțelepciunii Mele. În această lume veți fi fericiți deoarece nu veți mai cunoaște moartea, iar în lumea de dincolo deoarece abundența infinită a miracolelor vieții eterne va continua să crească la nesfârșit în ființa voastră, în lumea spirituală.

4. V-am binecuvântat acum ca unic Părinte al vostru. Binecuvântați-Mă și voi în inimile voastre prin iubirea voastră constantă și plină de credință, și dovediți-Mi prin lucrările voastre spirituale credința voastră că Eu singur sunt Tatăl cel bun, care v-a iubit încă de la începuturile eternității, cu mult timp înainte ca vreun soare să înceapă să strălucească pe firmament.

5. Dacă cineva Mă cinstește cu mâna sa, mâna îi va fi binecuvântată în tot ce va face. Dacă Mă cinstește cu picioarele sale, acestea nu vor mai întâlni pietre în calea lor. Dacă Mă cinstește cu trupul său, acesta va fi binecuvântat și nu va mai cunoaște durerea fizică. Dacă Mă cinstește cu gura sa, aceasta va fi binecuvântată și toate națiunile îl vor lăuda. Dacă Mă cinstește cu ochii săi, nu va mai vedea niciodată moartea. Dacă Mă cinstește cu urechile sale, acestea nu vor mai auzi vreodată zgomote neplăcute, ci numai sunete armonioase, care îi vor desfăta spiritul. Dacă Mă cinstește cu întregul său cap, inclusiv cu măduva spinării, va fi binecuvântat cu o mare înțelepciune. Dar cel care Mă va cinsti în inima sa este singurul care Mă va cinsti cu întreaga sa viață, căci el Mă va cinsti cu iubirea sa, iar aceasta este singura viață reală; iar cel care Mă va cinsti cu întreaga sa viață va fi binecuvântat cu viața eternă izvorâtă din Mine, Tatăl cel bun, cel sfânt și cel preaplin de iubire!

6. De aceea, cinstiți-Mă întotdeauna în inimile voastre, iar viața eternă vă va aparține de-a pururi, căci inimile voastre vor fi pline cu unica esență a vieții eterne, respectiv iubirea Mea atotputernică și pură.

7. Eu nu pot fi binecuvântat de mână, de picioare, de corp, de gură, ochi sau urechi, ci numai de inima pură umplută de iubirea Mea sacră.

8. Pe de altă parte, cel care Mă va binecuvânta cu o asemenea inimă, dar Mă va binecuvânta simultan și cu mâinile, picioarele, gura, ochii și urechile sale, cu întregul său cap și cu corpul său, ba chiar cu întreaga sa putere, va fi binecuvântat la rândul său de Mine din toate punctele de vedere pentru viața eternă.

9. Cel care nu dorește să Mă binecuvânteze decât parțial va fi binecuvântat la rândul lui, dar tot parțial.

10. Așadar, rămâneți de-a pururi cu iubirea și veți primi întotdeauna, din abundentă, binecuvântările Mele. Dacă în inimile voastre va încăpea și altceva decât iubirea pentru Mine, binecuvântarea pe care o veți primi va fi la fel de impură ca și iubirea voastră.

11. Adevăr vă spun, copilașii Mei: Eu, Tatăl vostru, nu am nevoie de ofrande și de servicii religioase pentru a fi slujit, căci sunt suficient de atotputernic pentru a face singur orice serviciu doresc, așa cum am realizat întreaga creație încă de la începuturile eternității, fără ofrande și fără servicii religioase.

12. Dacă doriți să îmi slujiți, slujiți-vă între voi în numele iubirii Mele părintești, și veți deveni astfel adevărații slujitori ai lui Dumnezeu.

13. Dacă cineva dorește să-Mi aducă un sacrificiu, să-Mi sacrifice inima sa. Unica ofrandă pe care o doresc de la el și care îmi face plăcere este iubirea sa pentru Mine.

14. Acum știți tot ce aștept de la voi. Respectați întotdeauna dorința Mea și acționați în consecință, iar viața eternă va țâșni din voi ca un torent, alungând de-a pururi moartea! Amin.

15. Enoh este gura Mea în fața voastră. Ascultați-l, iar cuvântul lui vă va binecuvânta sau vă va condamna, în funcție de starea inimilor voastre! Amin, amin, amin!”

16. După care Abba a devenit din nou invizibil, dispărând din fața ochilor înlăcrimați ai copiilor săi, care L-au putut vedea pentru ultima oară până la sosirea marelui Timp al timpurilor, când urma să apară din nou în trupul Fiului Omului.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 17 of 29  [ 281 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 16, 17, 18 ... 27, 28, 29  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !