Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 24.10.2019, 04:54
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 18, 19, 20 ... 27, 28, 29  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 180 - Încăpățânarea și sfidarea lui Lameh. Discursul tăios al lui Kisehel și răspunsul arogant al lui Lameh.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.3.2018, 08:19 View PostDownload Post

Capitolul 180
Încăpățânarea și sfidarea lui Lameh. Discursul tăios al lui Kisehel și răspunsul arogant al lui Lameh.
(26 octombrie 1842)

1. O vreme, Kisehel a așteptat să vadă ce intenționează Lameh, sau mai bine zis, ce replică mai poate găsi. Toți cei trei mesageri știau foarte bine că Lameh este incapabil să facă vreun miracol, dar au considerat necesar să îi acorde un timp de gândire, pentru a nu emite mai târziu pretenția că nu a avut parte de așa ceva.

2. Văzând însă că nu are de gând să spună nimic, nefăcând altceva decât să plănuiască în sinea sa noi și noi răzbunări împotriva celor trei mesageri (inclusiv a celorlalți patru de care auzise de la femeile sale), Kisehel i-a spus cu asprime:

3. „Lameh, slujitor odios al lui Satan, văd că păstrezi tăcerea, căci cuvântul meu te-a prins într-o triplă capcană, și nu faci altceva decât să îți umpli inima cu gânduri de răzbunare, blestemându-ne continuu pe noi și pe Dumnezeu!

4. Spune-mi: ce fel de om ești tu? - Ți-am demonstrat neputința față de noi; ți-am revelat puterea invincibilă a lui Dumnezeu, manifestată prin noi. Îți dai foarte bine seama că nu vei putea învinge niciodată această putere, - și totuși continui să opui rezistență, plin de încăpățânare, - spiritului iubirii eterne a lui Dumnezeu dinlăuntrul nostru.

5. Spune-mi: ce fel de ființă ești tu? - Privește aceste fete, pe care le-ai așezat pe primele două nivele ale palatului tău pentru a ne împiedica să ajungem la tine! Iată, ele erau moarte, dar puterea noastră - primită de la Dumnezeu - le-a ridicat din morți, le-a scos din mlaștinile în care putrezeau, le-a curățat și le-a dat din nou viață!

6. Ai văzut cu propriii tăi ochi ridicarea din cenușa trupurilor lor a celorlalte femei, care au ars pe rug, revenind la viață, transfigurate.

7. De ce alte dovezi mai ai nevoie pentru a-ți demonstra misiunea noastră divină?

8. Spune-mi, ce speri să obții cu aceste gânduri de răzbunare și cu rezistența pe care continui să o opui?

9. O, vierme mizerabil și neputincios, care te târăști în praful propriei tale nimicnicii! Dorești să te opui lui Dumnezeu, deși cu o singură suflare a gurii noastre te-am putea strivi, dacă am dori acest lucru?

10. O, monstru venit din iad! Dorești să te lupți cu Dumnezeu, deși viața ta depinde în fiecare clipă de imensa Lui grație?

11. Cum vrei să-L ataci pe Dumnezeu, - când știi foarte bine că te-ar putea distruge pe loc, condamnându-te la iadul focului etern al mâniei Sale?

12. Până la Dumnezeu, încearcă să te lupți cu noi, vierme mizerabil crescut în noroi, și vei vedea cât de mari îți sunt puterile!

13. Văd că arzi în focul celei mai teribile mânii împotriva mea, o, anus al diavolului! Haide, distruge-mă, dacă poți, și potolește-ți astfel imensa ură... Te vei convinge pe loc de marea ta neputință și orbire!

14. După cum poți vedea, întreaga ta putere nu înseamnă nimic prin comparație cu o simplă răsuflare a gurii mele. Spune-mi, de ce preferi să ne sfidezi, în loc să accepți obediența care te-ar putea salva, atrăgând asupra ta grația lui Dumnezeu și redevenind fratele nostru drag?

15. Vorbește, vorbește, îți poruncesc în numele Celui care, în imensa Sa compasiune, ne-a trimis pe noi, din înălțimile noastre sacre în noroiul tău murdar, pentru a repurta victoria asupra ta și a te aduce înapoi, pe calea cea bună!”

16. Tremurând de furie, Lameh i-a răspuns: „Mi-e imposibil să înțeleg vorbele tale; căci nu așa se vorbește cu un rege care a vorbit - la fel ca și tine - direct cu Dumnezeu, obținând de la Acesta cuvântul Lui că oricine l-ar ataca va fi ucis de 77 de ori!

17. Nu mă voi răzbuna pe tine, și încă și mai puțin pe Dumnezeu, căci îmi cunosc neputința.

18. Tu mi-ai făcut însă rău, mie, regelui Lameh! Așa că vezi cum ai să te descurci cu Dumnezeul tău!

19. Ordinea și înțelepciunea lui Dumnezeu ajung mult mai departe decât reușesc ochii tăi. Dacă eu sunt cine sunt și fac ceea ce fac, cu siguranță că toate aceste lucruri se întâmplă în interiorul lui Dumnezeu, și nu în afara Lui. Atunci, de ce mă numești un monstru fără pereche?

20. De vreme ce eu sunt regele ținutului de jos, iar tu nu ești decât un emisar, vorbește-mi așa cum se cuvine, ca un sol, nu ca un judecător!

21. Altminteri, îmi poți înfrânge trupul, dar nu și voința! - Încearcă să înțelegi acest lucru, sol arogant care m-ai atacat pe mine, regele acestui ținut nefericit și blestemat!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 181 - Dialogul dintre Kisehel și lăudărosul Lameh. Lameh este silit să stea singur timp de trei zile în focul de execuție din afara orașului.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.3.2018, 06:04 View PostDownload Post

Capitolul 181
Dialogul dintre Kisehel și lăudărosul Lameh. Lameh este silit să stea singur timp de trei zile în focul de execuție din afara orașului.
(27 octombrie 1842)

1. Kisehel a răspuns pe loc discursului regal al lui Lameh: „Ascultă, Lameh, în calitatea ta de rege, ai dreptate să ne ceri așa ceva. Ce ți-am putea cere însă noi, în calitatea noastră de mesageri ai atotputernicului Dumnezeu, lucru pe care ți l-am dovedit din plin prin faptele noastre?

2. Cum crezi că se poate împăca faptul că tu, marele rege, ne numești pe noi animale coborâte din munți, cu misiunea noastră divină, ca să nu mai vorbim de toate obstacolele pe care le-ai ridicat în calea noastră, de tratamentul pe care ni l-ai aplicat de la bun început, deși știai foarte bine cum stau lucrurile? - Haide, să auzim ce explicații regale ne poți oferi în această privință!

3. Dacă poți justifica acest comportament nedemn, îți promit că îmi voi retrage cuvintele și îmi voi cere scuze pentru tot răul pe care ți l-am făcut; poți fi convins de acest lucru.

4. Vai ție însă dacă nu îți poți justifica faptele! Căci ai apelat - întru apărarea ta - la Dumnezeu, da, la acel Dumnezeu pe care L-ai blestemat prin cuvintele și faptele tale, devenind astfel cel mai mare blasfemiator care a existat vreodată în ordinea Sa divină. Pentru a ne condamna pe noi, cei integrați în această ordine divină, tu ai apelat chiar la sfințenia de neatins a Divinității, pe care ai spurcat-o în fel și chip până acum!

5. De aceea, ai grijă cum îți formulezi apărarea, căci altminteri va fi vai de capul tău!

6. Dacă nu vei reuși să aduci argumente pertinente, vei primi prima lovitură a biciului divin! Vorbește, deci! Amin”.

7. Lameh i-a răspuns cu obrăznicie lui Kisehel, spunându-i: „Crezi cumva că Lameh se teme de cuvintele tale, de acel ,Vai ție'? Niciodată!

8. Regele Lameh nu se va compromite oferindu-ți ție justificarea cuvintelor sale, căci el nu se teme nici de moarte, nici de Dumnezeu - dar cel mai puțin se teme de tine, chiar dacă ai fi înzestrat cu o putere de o mie de ori mai mare decât aceea pe care ai primit-o ca emisar al lui Iehova!

9. Dacă dorești să mă biciuiești cu torțe aprinse, nu ai decât! Poți să o faci până când voi muri! Îmi poți lua viața, dar nu și voința liberă de care dispun atât timp cât sunt viu. Îți jur acest lucru pe onoarea mea regală!

10. Oricât m-ai chinui cu dureri temporare sau eterne, nu îmi vei slăbi niciodată voința, ci doar îmi vei hrăni astfel mânia, în timp ce voința mea va rămâne la fel de neclintită ca acum. Vei constata astfel că voința Dumnezeului tău mai poate fi înfrântă, dar voința lui Lameh nu!

11. Nu ai decât să mă arunci în groapa cu șerpi sau într-un cazan cu metal fierbinte, căci nu vei obține altceva de la mine decât blesteme, deopotrivă pentru tine și pentru Dumnezeul tău! Unica manieră în care mă poți supune este să mă distrugi complet, căci dacă nu voi mai exista, încăpățânarea voinței mele va dispărea și ea odată cu mine.

12. De altfel, trebuie să-ți spun că Lameh dispune și el de anumite puteri mai presus de fire, chiar dacă până acum nu s-a folosit încă de ele, așa cum te-ai folosit tu de puterile tale supranaturale. Nu mi-am propus să mă folosesc de aceste puteri tocmai pentru a-ți demonstra în ce constă adevărata divinitate - legată exclusiv de puterea voinței mele!

13. De aceea, te sfătuiesc să părăsești în trei zile orașul meu regal! În caz contrar, îți vei primi răsplata meritată!

14. Deși ai îndrăznit să îmi spui mie, regelui: ,Vai ție!', din considerație pentru tine nu m-am grăbit să îți acord pedeapsa cuvenită, conștient că nu ești familiarizat cu legile acestui ținut, și deci nu meriți pentru început decât un simplu avertisment, în plus, mi-am amintit că sunteți și voi, la fel ca și mine sau poporul meu, copiii lui Adam, și că vă aflați pentru prima oară în vizită la noi. De aceea, deși sunteți atât de nemanierați, m-am decis să vă cruț, deocamdată.

15. Văzând însă că - în încăpățânarea ta de catâr - continui să insiști să mă transformi pe mine, regele, într-un sclav al mofturilor tale, îți adresez și eu un: ,Vai ție!', dacă nu vei părăsi orașul meu regal în următoarele trei zile, așa cum te-am avertizat!

16. Haide, pleacă de aici! Lameh nu îți va mai răspunde la nici o întrebare, iar dacă nu vei asculta, va găsi mijloacele cele mai potrivite pentru a pedepsi un blasfemiator ca tine în maniera cea mai dureroasă cu putință.

17. Înțelege bine ce îți spun și pleacă!”

18. Kisehel i-a răspuns: „Bine, fie cum spui! Ascultați-mă voi, femei și fete, precum și voi, gărzi de corp ale lui Lameh și toți cei care ne-ați urmat până aici! Veți părăsi împreună cu noi acest loc. Singur Lameh va rămâne aici timp de trei zile, pentru a simți pe pielea lui efectul biciului divin!

19. Sper ca după acest interval de timp să fim mai bine primiți de el! Așa să fie!”

20. Și toți cei de față au plecat către oraș, însoțindu-i veseli pe cei trei mesageri. Nu-mai Lameh a rămas, incapabil să se miște din loc. Cât despre locuitorii orașului, acestora li s-a interzis cu desăvârșire ca timp de trei zile să se apropie de locul cu pricina.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 182 - Kisehel, Sethlahem și Joram îi vizitează pe cei patru frați bolnavi. Spiritul lui Abel îl învață pe Kisehel importanța virtuții răbdării. Vindecarea celor patru bolnavi.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.3.2018, 06:09 View PostDownload Post

Capitolul 182
Kisehel, Sethlahem și Joram îi vizitează pe cei patru frați bolnavi. Spiritul lui Abel îl învață pe Kisehel importanța virtuții răbdării. Vindecarea celor patru bolnavi.
(28 octombrie 1842)

1. În timpul celor trei zile libere, cei trei mesageri i-au vizitat pe ceilalți patru frați ai lor, care zăceau bolnavi într-un han, căci spiritul lui Abel îi pedepsise ușor pentru greșeala de a se fi lăsat atrași de femeile de moravuri ușoare ale lui Lameh.

2. Cei trei știau că este voința Mea ca frații lor să primească această pedeapsă ușoară, dar nu știau cine a fost acela care le-a aplicat-o.

3. Kisehel Mi s-a adresat în această chestiune, iar Eu i-am trezit vederea interioară, permițându-i să vadă spiritul lui Abel. Prosternându-se în fața acestuia, Kisehel l-a întrebat: „Frate din ceruri, cât timp îi vei mai ține pe sărmanii mei frați sub această pedeapsă?”

4. Abel i-a răspuns: „Până când spectrul cărnii va dispărea din inimile lor.

5. Iată cum arată inimile lor deschise. Poți vedea cu ușurință că în camerele în care ar trebui să existe numai iubirea pentru Dumnezeu se lăfăiesc prostituatele goale, cu forme unduioase, privite cu lăcomie de ochii spirituali ai fraților voștri.

6. Aceste imagini trebuie distruse; abia atunci voi ridica biciul meu de pe umerii lor.

7. De aceea, poți să îi mustri cu severitate, arătându-le unde greșesc, dar fără a menționa numele meu”.

8. În continuare, Kisehel a întrebat spiritul lui Abel: „Ascultă, frate mult iubit din ceruri! Ce speranțe crezi că mai există pentru Lameh? După părerea mea, el nu va renunța niciodată la împietrirea inimii sale. Și chiar dacă ar face-o, nu crezi că această schimbare ar fi doar una de fațadă, și nu adevărata transformare spirituală cerută sufletului?”

9. Dar Abel i-a spus lui Kisehel: „Dragă frate! Nu te mai gândi la finalul poveștii, ci acționează conform voinței lui Dumnezeu, pe care o cunoști foarte bine, și te asigur că totul va merge ca pe roate, iar lucrurile vor cunoaște deznodământul firesc.

10. Mai presus de toate, tu ai nevoie să-ți cultivi virtutea răbdării; atunci când vei dispune pe deplin de această virtute, totul va deveni extrem de ușor pentru tine.

11. De aceea, nu te mai gândi la trucurile lui Lameh, ci limitează-te să îndeplinești strict voința Domnului, la fel ca și până acum. Te asigur că aceasta este calea cea mai scurtă către iubirea și justiția divină.

12. Nu ar trebui să-ți pese dacă Lameh se hotărăște să își schimbe inima astăzi, mâine sau peste câțiva ani, - căci aceste lucruri țin de puterea Domnului. Căile Lui sunt insondabile, iar sfaturile Lui imposibil de înțeles până în implicațiile lor ultime.

13. Noi știm însă foarte bine că acționăm corect numai atunci când respectăm voința Lui divină și când îl iubim pe El mai presus de orice, ca pe un Tată preasfânt și preaplin de iubire.

14. De aceea, nu te mai gândi la finalitatea misiunii primite și acționează în conformitate cu voința lui Dumnezeu, lăsând restul în mâinile Lui atotputernice. Dacă vei proceda astfel, poți să fii convins că lucrurile vor avea o finalitate fericită.

15. Ia exemplu de la mine! Crezi că mie îmi pasă când se vor vindeca cei patru frați ai tăi? Nicidecum! Căci iubirea mea pentru ei este convinsă anticipat că înțelepciunea infinită a Tatălui preasfânt nu a ales pentru ei un remediu ineficient. 16. Sarcina mea nu constă în altceva decât în punerea în aplicare a remediului indicat, cu toată rigoarea. Restul stă în mâinile Tatălui.

17. După cum vezi, avem cu toții nevoie de răbdare, mai presus de orice. Cel care deține în inima sa această virtute vede întotdeauna fructele acțiunilor sale, în timp ce cel nerăbdător distruge de multe ori într-o singură clipă ceea ce a construit în zece ani.

18. Dacă o mamă vede iubirea copiilor ei pentru ceea ce este frumos și sublim, dar inima ei devine prea nerăbdătoare, și chiar enervată că aceștia nu înțeleg încă lucrul către care inima lor s-a îndreptat deja cu ardoare (întrucât mințile lor nu s-au dezvoltat pe deplin), - spune-mi, ce se va alege de dezvoltarea interioară a sufletelor acestor copii? Dar de spiritul lor?

19. La rândul lor, copiii se vor enerva, și chiar își vor disprețui mama în sinea lor, considerând-o neînțelegătoare și respingând-o în inimile lor.

20. Pentru dezvoltarea interioară a copiilor ei o mamă are nevoie mai presus de orice de răbdare; fără aceasta, ea nu va crește decât niște sclavi și niște servitori, nu niște oameni liberi și nobili. Gândește-te atunci de câtă răbdare trebuie să dăm dovadă noi, cei aleși de Tatăl ceresc să fim niște indicatoare ale drumului corect, pentru a nu deveni (din cauza nerăbdării noastre) niște obstacole în calea celor pe care ar trebui să-i ghidăm, îndepărtându-i astfel de scopul cel nobil și viu.

21. La fel și tu, dragul meu frate, urmărește să ai mai multă răbdare în misiunea pe care ai primit-o, și nu te mai comporta precum mama cea oarbă, care preferă să își vadă copiii spărgând pietre decât admirând lucrurile frumoase care le desfată inimile, trezindu-le. În acest fel, te asigur că munca ta va fi încununată de succes.

22. Primește așadar binecuvântarea inimii mele, în numele Tatălui preasfânt. Amin”.

23. După care Abel a devenit din nou invizibil, în timp ce Kisehel și-a gravat adânc cuvintele sale în inimă, împărtășindu-le inclusiv fraților lui, fără a le spune însă de la cine le-a primit.

24. Și cu toții s-au bucurat și M-au slăvit în inimile lor. Foarte curând, inclusiv cei patru s-au simțit mai bine, căci au ascultat cuvintele lui Kisehel, curățindu-și inimile de imaginile desfrânate și redobândind astfel grația Mea. În scurt timp, toți cei șapte frați au părăsit hanul.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 183 - Despre puterea rugăciunii rostite din inimă. Efectul pozitiv ol postului pe care Lameh a fost silit să îl țină. Căința lui Lameh și grația Domnului.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.3.2018, 06:19 View PostDownload Post

Capitolul 183
Despre puterea rugăciunii rostite din inimă. Efectul pozitiv ol postului pe care Lameh a fost silit să îl țină. Căința lui Lameh și grația Domnului.
(31 octombrie 1842)

1. În cea de-a treia zi, Kisehel le-a chemat la el pe fetele și femeile salvate și le-a spus: „Ascultați-mă, fete și femei mântuite! Cele trei zile au trecut. De aceea, haideți să vedem ce face Lameh.

2. Mergeți la palat și spuneți-le gărzilor de corp să vină și ele, dar de data aceasta să aducă lopeți și sape, nu arme. Cât despre voi, îmbrăcați-vă de sărbătoare și luați cât mai multe alimente cu voi! Haideți, mergeți și îndepliniți misiunea pe care v-am dat-o”.

3. Femeile au trecut imediat la treabă, bucurându-se și slăvind numele lui Dumnezeu. Ele s-au rugat de asemenea pentru sufletul lui Lameh, implorându-i lui Dumnezeu grația Sa pentru înmuierea inimii încăpățânate a acestuia.

4. După o scurtă vreme, femeile s-au întors și le-au spus celor șapte frați că totul a fost îndeplinit conform indicațiilor lor.

5. Kisehel le-a spus: „Foarte bine. O, fete și femei! Dacă ați ști ce bucurie ne-ați făcut rugându-vă pentru sufletul sărmanului Lameh, focul fericirii din inimile noastre v-ar cuprinde pe loc și v-ar dizolva pentru a doua oară, de data aceasta cu o intensitate chiar mai mare decât focul produs de lemne.

6. Slăvit fie de-a pururi Tatăl ceresc! Continuați să vă rugați și vom asista chiar astăzi la un adevărat miracol în legătură cu Lameh. Acum, haideți să mergem la el. Amin”.

7. După care, s-au sculat cu toții de sub smochinul care le servise drept locuință și au purces către mlaștinile în care rămăsese Lameh, chinuit de foame și de sete.

8. Văzând marele alai care se apropia de el, Lameh și-a ridicat brațele către cer și i-a spus cu o voce tremurătoare lui Kisehel:

9. „Atotputernice emisar al Celui al cărui nume limba mea nu mai îndrăznește să-l pronunțe! Nu te mai teme de voința mea, căci aceasta a cedat pentru totdeauna. Te implor, dă-mi ceva de mâncare, căci mor de foame și de sete!”

10. Atunci, Kisehel le-a spus fetelor: „Aduceți mâncare și băutură și dați-i să mănânce lui Lameh după pofta inimii!”

11. Femeile au făcut ce li s-a spus, dar Lameh s-a bătut cu pumnii în piept, spunând:

12. „O, Grație divină! Oare mai este vrednic păcătosul Lameh să primească mâncare și băutură din mâinile celor pe care Tu le-ai mântuit?”

13. Kisehel i-a răspuns: „Da, frate Lameh! Căci bunătatea Tatălui este mai mare decât granițele tuturor cerurilor. De aceea, poți mânca și bea liniștit”.

14. Auzind aceste cuvinte, Lameh a început să plângă, căci și-a dat seama de imensitatea crimelor sale, după care a spus: „O, voi, emisari puternici ai Grației eterne! Eu nu voi putea fi iertat niciodată, căci prea mare este numărul crimelor pe care le-am săvârșit!

15. Pot vedea cu claritate acest lucru în inima mea, care este plină de șerpi și de viermi veninoși, că sunt înconjurat de o mulțime de oameni care își ridică disperați mâinile la cer, blestemându-mă și strigând cu guri însângerate la Dumnezeu, pentru a cere răzbunare.

16. Da, mor de foame și de sete, dar nu pot mânca și nu pot bea nimic, căci această viziune interioară este prea hidoasă în fața voastră, și cu atât mai mult a Celui ai cărui mesageri sunteți.

17. De aceea, lăsați-mă să mor de foame și de sete, căci pe mulți i-am ucis și eu, lăsându-i să moară de foame.

18. Lăsați-mă să mor de foame, de sete, de disperare și durere, căci nu merit o soartă mai bună.

19. Am blasfemiat împotriva lui Dumnezeu și a voastră, ba chiar am încercat să vă distrug.

20. O, lăsați-mă să mor de disperare și durere, dar mai ales din cauza remușcărilor, căci nu merit o soartă mai bună!”

21. După o scurtă pauză, el a strigat cu putere mulțimilor invizibile care îi asaltau inima: „O, voi, pe care v-am nenorocit! Strigați, strigați-L cu putere pe Judecătorul etern și cereți-i răzbunare eternă!

22. Nici o pedeapsă nu ar fi prea mare pentru mine!”

23. După care s-a prăbușit la sol, plângând amarnic. Toți cei de față au rămas impresionați de aceste remușcări și au început să plângă alături de el.

24. Dar Kisehel s-a îndreptat către Lameh, l-a atins pe umăr și i-a spus: „Frate Lameh, ridică-te și privește-ne, ca să vezi cu ochii tăi cum se răzbună iubirea lui Dumnezeu pe păcătoșii care își recunosc cu sinceritate păcatul comis împotriva lui Dumnezeu și a oamenilor, umilindu-se și considerându-se mai prejos de toate celelalte creaturi!”

25. Lameh s-a ridicat tremurând de la sol și a văzut în mijlocul cercului format de cei șapte mesageri un nor luminos.

26. Șocat de această imagine, el și-a adunat puterile și l-a întrebat pe Kisehel, care îl privea într-un mod cât se poate de prietenos și de frățesc: „O, mesager sublim al Atotputernicului! Ce se întâmplă?”

27. Din norul luminos s-a auzit atunci o voce care spunea: „Lameh, Mi-ai încălcat mult timp ordinea divină, dar acum te-ai căit și te-ai smerit în fața Mea și a fraților tăi. De aceea, ți-am iertat toate păcatele și te-am eliberat de povara faptelor tale rele!

28. De aceea, ridică-te și fii mântuit. De acum înainte, compensează prin iubirea ta pentru Mine și pentru frații tăi toate greșelile pe care le-ai comis în timpul apostaziei tale!

29. Acum, mănâncă și bea, căci Eu, Dumnezeul, Creatorul și Domnul tău, am binecuvântat această hrană și această băutură pentru tine!

30. Mesagerii Mei îți vor spune ce vei avea de făcut în viitor și îți vor explica cum trebuie să procedezi!

31. Eu, Cel care îți vorbește, sunt Cel care ți-a vorbit și atunci când ți-ai măcelărit frații!”

32. După care norul a dispărut, iar lanțurile în care era legat Lameh au fost dezlegate.

33. Văzându-se eliberat, Lameh s-a îndreptat imediat către Kisehel și i-a spus: „Mesager atotputernic al lui Dumnezeu, care mi-a vorbit cu atâta blândețe, eliberându-mă de imensul meu păcat, iartă-mă și tu pentru ofensele pe care ți le-am adus, ție și fraților tăi, și fii convins că de acum înainte nu voi mai fi un rege, ci ultimul dintre slujitorii tăi. Doresc ca tu să fii rege în locul meu, în numele Celui Preasfânt!”

34. Dar Kisehel i-a răspuns: „Ascultă, frate Lameh, acum ești slăbit! Întărește-ți trupul cu mâncare și băutură, după care vom mai discuta despre ceea ce avem de făcut, conform ordinii divine!”

35. Iar Lameh a mâncat și a băut după pofta inimii.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 184 - Recunoștința exprimată de gură și recunoștința inimii. Lameh cel recent convertit dorește să curețe tăblița din piatră.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.3.2018, 06:24 View PostDownload Post

Capitolul 184
Recunoștința exprimată de gură și recunoștința inimii. Lameh cel recent convertit dorește să curețe tăblița din piatră.
(2 noiembrie 1842)

1. După ce și-a potolit pe deplin foamea, Lameh s-a ridicat și i-a spus lui Kisehel: „Atotputernice mesager al marelui Dumnezeu! Iată, mi-am potolit foamea cu mâncarea binecuvântată de El. Întreaga mea ființă este copleșită de recunoștință față de Cel care mi-a binecuvântat mâncarea și care a ridicat de la mine imensul păcat în fața Lui, a voastră, a oamenilor și a întregului pământ.

2. Din păcate, îmi lipsesc cuvintele pentru a exprima așa cum trebuie această recunoștință atât de mare în ceea ce mă privește, deși pentru Dumnezeu și pentru grația Lui ea pare cu siguranță minoră.

3. De aceea, te rog, învață-mă cuvintele potrivite pentru a exprima ceea ce simt acum cu atâta putere, căci bănuiesc că acest sentiment va continua să se amplifice în viitor.

4. O, dragă prietene al Celui Preaînalt, coboară-ți privirea asupra celui nevrednic și împlinește-i această dorință!”

5. Kisehel i-a răspuns: „Frate Lameh, te asigur că îți faci griji de pomană, căci în fața lui Dumnezeu aceste lucruri nu contează deloc. Crede-mă, Domnul, Tatăl nostru preasfânt, nu se lasă sedus de cuvinte, ci privește întotdeauna în inimile noastre.

6. Recunoștința pe care o simți acum ca o flacără care încearcă să-ți consume inima - aceasta este singura care este pe placul Tatălui. De aceea, cultivă continuu această stare, iar Tatăl va accepta întotdeauna ofranda ta.

7. Ascultă-mă: când un om primește o mare grație din partea Tatălui, el îi mulțumește cu inima plină de ardoare și iubire, păstrând această atitudine pură și autentică până când își epuizează forța cuvintelor. În realitate, acestea nu exprimă decât satisfacția pentru bunătatea care s-a revărsat asupra lui.

8. După această manifestare a recunoștinței, inima se ușurează și devine mai calmă, dar se pune întrebarea dacă nu cumva focul inițial al iubirii s-a cam răcit, inima considerând că și-a făcut datoria prin cuvintele sale de recunoștință și uitând să își perpetueze această stare.

9. Cam așa stau lucrurile, dragă frate Lameh! Amândoi avem copii și știm ce înseamnă să fii părinte.

10. Personal, am descoperit că atunci când copiii mei îmi mulțumesc verbal pentru ceea ce fac pentru ei, păstrează cel mai puțin starea de recunoștință. În schimb, cei care păstrează tăcerea atunci când le fac un dar, ar fi oricând gata să intre și în foc pentru mine, atât de mare este recunoștința din inimile lor.

11. Deși nu aud decât rareori cuvinte de recunoștință din gura lor, am văzut în schimb nenumărate lacrimi de mulțumire, bucurie și adorație în ochii lor, - și crede-mă, frate Lameh, prefer de o mie de ori aceste lacrimi tăcute în fața celor mai frumoase cuvinte ale altor copii ai mei, mai superficiali. Da, prețuiesc aceste lacrimi mai mult decât întreaga lume la un loc!

12. Căci copilul care se grăbește să îmi mulțumească în cuvinte scapă repede de sentimentul de recunoștință față de mine, pe când celălalt, care îmi mulțumește în tăcere, își păstrează de-a pururi recunoștința în inima sa.

13. Același principiu se aplică și în cazul lui Dumnezeu, care nu privește decât în inima omului. Pentru El, recunoștința durabilă a inimii înseamnă infinit mai mult decât cea trecătoare, exprimată în cuvinte, care golește inima de focul iubirii.

14. Așadar, mulțumește-i întotdeauna Domnului așa cum o faci acum, iar recunoștința ta va fi primită așa cum se cuvine, căci Dumnezeu se va bucura de inima ta plină de fervoare.

15. Cultivă în permanență acest sentiment, iar Tatăl preasfânt își va găsi veșnic plăcerea în tine, căci El revarsă o mie de grații asupra celui care își perpetuează recunoștința în inima sa, dar nu se uită la cel care se mulțumește să o exprime în câteva cuvinte, după care uită cu totul de ea.

16. Cumpănește la aceste cuvinte, acum, că ți-ai întors inima către Dumnezeu, căci de aceea ne aflăm aici, ca să te ajutăm prin toate puterile noastre să descoperi calea cea bună! De aceea, nu ezita să ne mărturisești toate dorințele tale. Amin”.

17. Emoționat la culme, Lameh a sărit în sus de bucurie și i-a spus lui Kisehel: „O, prietene întru Dumnezeu, Creatorul atotputernic al cerului și al pământului! Frate slăvit de pe înălțimile sacre, sălaș permanent al Domnului atotputernic, acceptă mai întâi de toate lacrimile mele, ca mărturie a recunoștinței veșnice pe care ți-o port pentru învățătura ta sublimă și plină de înțelepciune. Căci recunosc în fiecare cuvânt al tău adevărul și sfințenia. Da, nu există decât o singură manieră de a-ți exprima recunoștința și adorația, în toată plenitudinea adevărului, iar aceasta este eternă! De acum înainte, nu voi mai renunța niciodată la acest sentiment!

18. În ceea ce privește dorințele mele, nu am decât una singură. Există o amintire care continuă să mă tulbure, iar aceasta se referă la tăblița din piatră de care mi-am bătut joc cu atâta cruzime. Îngăduie-mi să sap cu propriile mele mâini, să o curăț, iar apoi să o venerez, dacă mai sunt demn de un asemenea lucru”.

19. Kisehel i-a răspuns: „Iată, servitorii tăi au pregătit deja uneltele necesare.

20. Este suficient că ai săvârșit această acțiune în inima ta, restul îl vor face servitorii tăi. Noi avem lucruri mai importante de făcut. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 185 - Lameh recunoaște și laudă iubirea părintească a lui Dumnezeu și bunătatea acestuia. Căința și iubirea celui convertit transformă murdăria păcatului în aur curat.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.3.2018, 06:29 View PostDownload Post

Capitolul 185
Lameh recunoaște și laudă iubirea părintească a lui Dumnezeu și bunătatea acestuia. Căința și iubirea celui convertit transformă murdăria păcatului în aur curat.
(3 noiembrie 1842)

1. Auzind cuvintele lui Kisehel, Lameh s-a aruncat în genunchi și a început să se roage, cu mâinile ridicate la cer: „O, Doamne, o, Doamne, cât de mare trebuie să fie iubirea Ta, de vreme ce îți reverși grația chiar și asupra unui păcătos atât de mare ca mine!

2. Mi-ai luat chiar și această sarcină ingrată, dar de care mă simt întru totul nevrednic, și ai dat-o altcuiva, onorându-mă astfel într-o manieră nemeritată!

3. O, Doamne, o, Doamne, cât de bun trebuie să fii Tu ca să-l privești pe păcătosul cel mai ticălos care a existat vreodată pe pământ aproape ca și cum nu ar fi păcătuit niciodată în fața Ta!

4. O, prieteni fericiți ai ființei mele și ai sărmanului meu popor, a cărui sărăcie o realizez abia acum - vai mie! - căci cauza ei sunt eu, o, prieteni, ce senzație trebuie să existe în inima voastră, care realizați plenar că Dumnezeu cel atotputernic, Iubirea supremă, este Părintele vostru!

5. O, copii puternici și sublimi ai Dumnezeului atotputernic, spuneți-mi: ce simțiți atunci când inima vă spune că: ,Dumnezeu este Tatăl meu'?

6. Vai, ce prăpastie imensă există între mine și voi! Voi v-ați născut din lumina eternă a lui Dumnezeu și ați primit viața eternă prin iubirea Lui părintească infinită - în timp ce eu nu sunt decât un copil al noroiului, un fiu al șarpelui, la fel ca și tatăl meu, Cain!

7. O, prieteni, abia acum înțeleg de ce le place șerpilor să se încălzească la soare. Probabil căldura și lumina soarelui le dă aceeași plăcere pe care mi-o oferă acum mie prezența voastră, a copiilor luminii eterne a lui Dumnezeu, Tatăl vostru preasfânt.

8. Da, da, până și copiii pământului se bucură de sublimele raze ale soarelui. Chiar și marele păcătos Lameh este fericit astăzi în prezența luminii voastre sacre, eterne, care strălucește asupra voastră direct din inima Lui, al cărui nume - atât de sfânt, vai! - a fost blasfemiat într-o manieră atât de odioasă de către mine!

9. O, copii ai lui Dumnezeu cel etern, chiar aici, în locul în care îngenunchez și plâng acum, am comis crima cea mai cumplită între toate; aici se află îngropată tăblița cu Numele sacru!”

10. După care Lameh a început să plângă cu suspine, dar Kisehel l-a ajutat să se ridice, l-a îmbrățișat și i-a spus: „Iubitul meu frate, fratele meu Lameh! Ascultă, eu și toți ceilalți te numim fratele nostru. Cum poți să vorbești atunci de o prăpastie care ar exista între tine și noi?

11. Spune-mi, iubite frate Lameh: simți în inima ta o iubire foarte mare, absolut copleșitoare, pentru Dumnezeu?”

12. Profund mișcat, Lameh i-a răspuns: „O, prietene venit din înălțimile luminoase! Dacă inima și întreaga mea ființă nu ar fi invadate de o iubire atât de mare, revărsată asupra celei mai nevrednice creaturi de pe pământ, cum crezi că aș fi putut intui ce trebuie să simțiți voi - adevărații copii - atunci când îl numiți pe Dumnezeu Părintele vostru?”

13. Strălucind de fericire, Kisehel l-a prins pe Lameh de mână și a strigat cu voce puternică: „O, frate, slăvit fie de-a pururi Tatăl nostru ceresc, căci El mi-a permis privilegiul neprețuit de a găsi din nou un frate pe care îl credeam pierdut!

14. Frate Lameh, bucură-te alături de mine; căci crede-mă, suntem amândoi copiii aceluiași Părinte din ceruri, iar între noi nu mai există o prăpastie atât de mare precum cea despre care vorbeai, de vreme ce suntem copiii aceluiași Părinte.

15. Dacă nu ar fi așa, noi nu am fi venit la tine, iar Dumnezeu nu ți-ar fi vorbit direct!

16. Atât timp cât am venit la voi, cu scopul de a vă salva - pe tine și pe poporul tău - de la pierzanie, este evident ca lumina zilei că voi sunteți frații noștri dintotdeauna.

17. De aceea, bucură-te alături de mine; căci ai fost pierdut, iar eu te-am regăsit.

18. De când e lumea, bucuria omului care a pierdut și a regăsit ceva a fost mai mare decât aceea provocată de o posesiune pe care nu a pierdut-o niciodată.

19. De aceea, bucuria produsă de tine este de o sută de ori mai mare decât cea pe care ne-o produc frații noștri de pe înălțimi, pe care nu i-am pierdut niciodată.

20. Tu ai dezgropat deja tăblița și ai curățat-o cu lacrimile tale sincere de căință, transformând astfel murdăria în care ai ascuns-o în aurul cel mai pur și în pietre prețioase.

21. Haide să-i punem la treabă pe muncitori și te vei convinge cu ochii tăi de puterea de transmutație pe care o are o inimă plină de iubire și de căință, capabilă să transforme noroiul în aur”.

22. Atunci, Lameh s-a adresat soldaților: „De vreme ce este voința sfântă a lui Dumnezeu, veniți și începeți să săpați!” - Ceea ce soldații au și făcut, de îndată.

23. Vă puteți imagina uluirea celor prezenți - inclusiv a lui Lameh - atunci când în groapă nu s-au găsit decât aur și pietre prețioase de o valoare inestimabilă!

24. Când, după o oră de săpat, soldații au ajuns în sfârșit la tăblița propriu-zisă, toată lumea a constatat că aceasta se transformase într-o tăbliță de rubin, ce strălucea amețitor în razele soarelui și pe care era înscris cu litere de foc numele lui Iehova. Atunci, cu toții au căzut la pământ, slăvind Numele cel sacru.

25. Iar Lameh s-a bătut cu pumnii în piept și a strigat: „O, Dumnezeule, cât de mare este grația pe care o reverși asupra mea!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 186 - Sarcina pe, care i-o dă Kisehel lui Lameh: aceea de a construi un templu în care sa fie depozitată prețioasa tăbliță sacră.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.3.2018, 06:32 View PostDownload Post

Capitolul 186
Sarcina pe, care i-o dă Kisehel lui Lameh: aceea de a construi un templu în care sa fie depozitată prețioasa tăbliță sacră.
(7 noiembrie 1842)

1. După scoaterea la lumină a prețioasei tăblițe și după ce toată lumea a adorat Numele cel sacru, Kisehel a luat tăblița, a strâns-o la piept, și a rostit următoarele cuvinte, ca și cum s-ar fi adresat tăbliței:

2. „O, Nume sacru, prim cuvânt rostit de gura lui Dumnezeu, care ai existat înainte de apariția vreunei alte ființe gânditoare, conștiente de sine, în afara lui Dumnezeu, - Tu, care ești Cauza Primă a tuturor ființelor care au umplut infinitatea, o, Cuvânt Divin, cât de blând strălucești Tu în fața mea!

3. Cât de simple sunt simbolurile tale, deși nu au nici început, nici sfârșit.

4. Da, este firesc să fie așa, căci nici Dumnezeu nu are un început sau un sfârșit.

5. El este - și va rămâne de-a pururi - un Dumnezeu infinit. De aceea, acest desen reprezintă pentru noi imaginea corectă a Numelui cel sacru, motiv pentru care va rămâne pentru totdeauna un motiv de slavă și adorație, în amintirea Celui pe care îl simbolizează”.

6. După care, Kisehel s-a întors către Lameh și i-a spus, profund mișcat: „Lameh, privește această nestemată sfântă; de acum înainte, ai datoria să o consideri emblema sacră a inimii tale, a țării tale și a poporului tău!

7. În acest loc vei construi o casă înzestrată cu cinci ferestre, apoi cu șapte, și în sfârșit cu zece, precum și cu trei intrări: una cu fața către apus, alta cu fața către miazăzi și cea de-a treia cu fața către miazănoapte.

8. În ceea ce privește zidul orientat către răsărit, aici vei construi ferestrele, pe trei rânduri: cinci dintre ele pe rândul de sus, șapte pe rândul de mijloc și zece pe rândul de jos. Casa va fi perfect rotundă și va avea unsprezece măsuri în înălțime. Diametrul ei va fi egal cu înălțimea.

9. Vei acoperi pereții interiori cu aur și pietre prețioase. Acoperișul va fi o jumătate de sferă și va fi poleit atât în interior cât și în exterior cu aur și pietre prețioase. Deasupra acoperișului vei construi trei sfere, fiecare cu o înălțime de trei măsuri, amplasate una deasupra celeilalte și poleite cu aur.

10. În centrul casei, care nu va avea etaje, vei înălța un altar alcătuit numai din rubine și diamante, și vei fixa aici, în poziția cuvenită, această tăbliță.

11. După construirea acestui templu, conform indicațiilor mele, vei curăța locul în jur pe o mare distanță și nu vei mai permite alte construcții în vecinătatea lui; căci templul trebuie să rămână sfânt.

12. În zilele de Sabat, porțile templului trebuie să rămână deschise pe parcursul întregii zile. În schimb, în zilele lucrătoare ele vor trebui să stea închise.

13. Nici un bărbat nu trebuie să intre în templu cu capul neacoperit și nici o femeie cu fața descoperită.

14. Toți cei care vor intra în acest templu cu inima curată, slăvindu-L aici pe Dumnezeu, vor primi o mare putere.

15. În schimb, cei care vor blasfemia aici își vor găsi judecata, fie în el, fie în imediata lui apropiere; din acest motiv, templul va trebui înconjurat cu un zid cu o înălțime de trei măsuri, în care va exista o singură poartă masivă.

16. Zidul exterior al templului va trebui să fie zugrăvit până la o înălțime de patru măsuri, la bază în roșu, la mijloc în verde, iar în partea de sus în alb.

17. Aceste trei culori le vor aminti celor care vor pătrunde în templu că nu se pot apropia de Dumnezeu decât prin iubirea inimilor lor (simbolizată de culoarea roșu), și nu pot păstra această apropiere decât prin credință și loialitate - răsplata vie a iubirii pure (simbolizată de culoarea verde). Cei care se vor menține fermi în credința și loialitatea lor față de Dumnezeu vor beneficia și de următoarea răsplată (simbolizată de culoarea alb), care se referă la vitalitatea înnăscută a credinței, căci albul este lumina spiritului care se naște din flacăra vie a iubirii de Dumnezeu din inimă.

18. Acum, dragă frate Lameh, știi ce ai de făcut. Mai am o singură indicație în legătură cu templul: la construcția lui nu trebuie să contribuie nici un om care se simte forțat să muncească, ci numai cei care doresc să participe din iubire pură! Căci numai constructorii plini de iubire vor fi binecuvântați prin munca lor; cei care vor munci forțați își vor găsi astfel moartea! De aceea, respectă acest principiu.

19. Trimite chiar în această zi mesageri în toate direcțiile, pentru ca oamenii să afle, iar construcția templului să poată începe chiar mâine.

20. În timpul acestei nopți, mlaștinile din zonă vor dispărea, iar pământul va deveni ferm, căci aceasta este voința Domnului.

21. Haide, dragă frate Lameh, să trimitem mesagerii de care vorbeam. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 187 - Mesajul lui Lameh către poporul său. Soldații neascultători ai lui Lameh. Masa miraculoasă îi întărește pe soldați.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.3.2018, 06:37 View PostDownload Post

Capitolul 187
Mesajul lui Lameh către poporul său. Soldații neascultători ai lui Lameh. Masa miraculoasă îi întărește pe soldați.
(8 noiembrie 1842)

1. După primirea acestor instrucțiuni de la Kisehel, Lameh a devenit extrem de fericit, slăvindu-Mi numele și mulțumindu-Mi pentru marea grație pe care am revărsat-o asupra lui, considerându-l demn să construiască un asemenea templu care să adăpostească numele Meu.

2. După ce M-a adorat astfel o vreme în inima lui plină de iubire și de căință, el s-a întors către soldații săi și către slujitorii regali, și le-a spus:

3. „Ați asistat, la fel ca și mine, la marele miracol, și ați auzit ce trebuie să facem pentru construirea templului cel sfânt, direct din gura mesagerului atotputernic al lui Dumnezeu.

4. De aceea, plecați acum în toate direcțiile, în numele marilor mesageri și în numele supremului Dumnezeu, și invitați-i pe toți cei care doresc - din iubire pentru Dumnezeu - să participe în mod voluntar la această lucrare.

5. Povestiți-le tuturor ce s-a întâmplat cu Lameh, astfel încât nimeni să nu se mai teamă de el. De acum înainte, toată lumea are voie să vorbească și să spună tot ce gândește și ce simte.

6. Spuneți-le de asemenea că Lameh cel Crud, această hienă în trup de om, s-a transformat într-un miel care regretă amarnic fiecare picătură de sânge pe care a vărsat-o și fiecare lacrimă ce a curs din cauza chinurilor provocate de el.

7. Proclamați pretutindeni, cu voce tare, faptul că Lameh a fost iertat pentru cumplitele sale păcate prin grația plină de compasiune a lui Dumnezeu, cel pe care l-a descris Părintele Farak, și că de acum înainte va face toate eforturile pentru a-și ispăși crimele, privindu-i pe toți drept frații și surorile lui.

8. De aceea, nimeni nu trebuie să se mai teamă vreodată de Lameh! Știind toate acestea, plecați și proclamați pretutindeni voința lui Dumnezeu, nu a mea! Așa să fie!”

9. Soldații au ezitat însă, ca și cum nu ar fi dorit să împlinească porunca lui Lameh.

10. Văzând acest lucru, Lameh s-a întristat. Apoi, tristețea lui s-a transformat în ardoare, motiv pentru care li s-a adresat astfel soldaților neascultători:

11. „Ascultați, gărzi indolente și servitori leneși de la curtea mea: când Lameh vă obliga să faceți ceva cu ajutorul nuielelor din metal erați foarte ascultători.

12. Acum vă roagă ca un frate și nici nu vreți să auziți rugămintea sa!

13. Vă avertizez însă că nu împotriva mea se întoarce neascultarea voastră, ci împotriva atotputernicului Dumnezeu - așa că păziți-vă!

14. Eu nu v-am poruncit nimic, ci doar v-am transmis voința lui Dumnezeu. Faceți ce vreți, dar aveți grijă ca pedeapsa lui Dumnezeu să nu cadă asupra voastră!”

15. După care Lameh s-a întors către Kisehel și i-a spus: „O, emisar atotputernic al lui Dumnezeu, spune-mi, unde am greșit atunci când am proclamat acestor frați ai noștri voința lui Dumnezeu, cerându-le să o îndeplinească?”

16. Iar Kisehel i-a răspuns: „Frate Lameh, fiecare cuvânt al tău a fost cât se poate de potrivit, dar soldații și servitorii tăi sunt slăbiți și înfometați. De aceea, îți propun să începem prin a-i hrăni, iar apoi ei vor face cu siguranță ceea ce trebuie”. - Dar Lameh s-a înclinat în fața lui Kisehel și l-a întrebat:

17. „O, mărite prieten, învață-mă ce trebuie să fac, căci nu avem nimic de mâncare aici, pentru a satisface foamea acestor sărmani flămânzi!

18. Să-i trimit la palat, pentru a scoate din hambarele mele cele mai bune fructe, sau să le trimit pe fete să le aducă aici?

19. O, prietene, spune-mi ce trebuie să fac, iar eu voi asculta sfatul tău”.

20. Atunci, Kisehel i-a spus lui Lameh: „Ascultă, frate, nici una din cele două alternative nu este necesară. Căci iată, fetele și femeile au destule coșuri, în care le-a mai rămas ceva de mâncare. Tot ce avem de făcut este să le binecuvântăm, pentru a ne asigura că hrana va ajunge pentru toată lumea”. Lameh a căzut la picioarele lui Kisehel și i-a cerut binecuvântarea.

21. Kisehel s-a adresat fetelor și femeilor după cum urmează: „Așezați aici coșurile cu resturile de mâncare”. - După ce femeile au făcut ce li s-a spus, Kisehel și frații săi și-au ridicat privirile către cer, iar Kisehel a binecuvântat alimentele din coșuri.

22. Instantaneu, acestea s-au umplut până la refuz cu mâncare. Atunci, Kisehel i-a chemat la el pe soldați și le-a spus: „Ei bine, soldați neascultători și leneși, veniți și mâncați după pofta inimii, pentru a putea îndeplini apoi ordinul lui Lameh! Amin”.

23. Abia după ce s-au hrănit cu alimentele apărute prin grația Mea M-au recunoscut pe deplin acești soldați, slăvindu-Mi numele.

24. După rugăciunea de mulțumire, ei s-au ridicat în grabă și au îndeplinit porunca lui Lameh, aducând un mare număr de lucrători pentru construcția templului.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 188 - Kisehel îl învață pe Lameh cum trebuie prelucrat aurul brut. Este chemat Thubalkain.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.3.2018, 06:41 View PostDownload Post

Capitolul 188
Kisehel îl învață pe Lameh cum trebuie prelucrat aurul brut. Este chemat Thubalkain.
(9 noiembrie 1842)

1. După plecarea mesagerilor în vederea angajării de lucrători, pe la orele cinci după-amiaza (conform cronologiei de astăzi), Kisehel s-a întors către Lameh și i-a spus:

2. „Ascultă, Lameh, în acest loc se află mii de tone de aur din cel mai pur! Acesta este cel mai prețios metal de pe pământ, dar în această formă, amestecat cu pământ, nu valorează nimic.

3. De aceea, el trebuie mai întâi purificat de un aurar, prin puterea focului. Când ajunge să curgă, el poate fi prelucrat cu ușurință, fiind bătut cu ciocanul pe o nicovală grea până când capătă forma unei plăci.

4. De aceea, vei avea nevoie de un aurar priceput.

5. Dacă ai un asemenea meșter, cheamă-l aici, iar noi îl vom instrui cum trebuie prelucrat acest minereu”.

6. Plăcut impresionat de aceste informații, Lameh i-a răspuns pe loc: „Ascultă, prietene bun, problema poate fi cu ușurință rezolvată.

7. Fiul meu, Thubalkain, care a fost o vreme căsătorit cu sora lui, Naeme, este un meșter priceput în prelucrarea metalelor și știe cum poate fi extras minereul din pământ cu ajutorul focului și cum poate fi el prelucrat cu ajutorul ciocanelor grele, după cum poți vedea chiar din uneltele aici de față, pe care le-a confecționat el. Nu crezi că el ar fi omul cel mai potrivit pentru această sarcină? Cu atât mai mult cu cât dacă îl voi chema, va veni imediat.

8. Dacă ești de acord cu această propunere, spune-mi, iar voința ta va fi îndeplinită pe loc”.

9. Kisehel i-a răspuns lui Lameh: „Foarte bine, Thubalkain este cât se poate de potrivit. Spune-i să vină, dar adaugă că înainte de purificarea acestui metal, el și asistenții săi trebuie să se purifice ei înșiși.

10. Căci în structura fiului tău mai există destul nisip, mai mult chiar decât în structura acestui minereu prețios, dar încă nerafinat.

11. În plus, roagă-ți mesagerul să păstreze tăcerea în privința celor întâmplate aici. Acum treci la treabă. Amin”.

12. Lameh a privit în jur, dar nici un bărbat nu se mai afla prin preajmă, căci toți soldații săi plecaseră să îndeplinească sarcina anterioară. De aceea, Lameh i-a spus lui Kisehel, ușor stânjenit: „Marele meu prieten, totul ar fi perfect dacă mi-ai permite să mă întorc în oraș. Acolo voi găsi imediat un mesager căruia să-i dau această sarcină, căci aici nu mai există decât femei și nici o persoană de încredere, căreia să-i dăm o misiune de o asemenea importanță.

13. De aceea, spune-mi ce trebuie să fac, iar eu voi urma de îndată sfatul tău”.

14. Dar Kisehel i-a spus: „Ascultă, frate Lameh, nu știu dacă ai observat, dar și femeile au picioare! Alege trei dintre ele, căci nu ar fi potrivit să trimiți un singur mesager către fiul unui rege”.

15. Lameh a ales pe loc trei dintre cele mai descurcărețe femei, și le-a prezentat lui Kisehel și l-a întrebat dacă este de părere că ar putea face față acestei sarcini.

16. Kisehel a confirmat, iar cele trei femei au fost imediat trimise la Thubalkain. După plecarea lor, Kisehel i-a spus lui Lameh:

17. „Frate Lameh, dacă ți-e foame sau sete, trimitere pe fete să umple coșurile goale cu mâncare și băutură”.

18. Dar Lameh i-a răspuns: „Da, da, dragă prietene, dacă m-ai considera demn de a împărți masa cu mine, un biet păcătos, așa aș face.

19. Dacă nu mă consideri însă demn de această favoare, aș prefera să postesc, până când vei accepta”.

20. Kisehel i-a răspuns: „Ascultă, frate, nu au trecut nici trei zile de când Iehova a pășit printre noi, în forma vizibilă a unui om perfect. El a mâncat și a băut împreună cu noi, deși noi însemnăm mult mai puțin pentru el decât însemni tu acum pentru mine!

21. De vreme ce Iehova însuși a mâncat alături de noi, de ce ți-am refuza noi această favoare ție, în condițiile în care suntem cu toții frați, fiind descendenții aceluiași părinte Adam? De aceea, poruncește să fie adusă mâncare și băutură, și te asigur că vom împărtăși cu toții această masă, inclusiv femeile și fetele aici de față”.

22. Fericit la culme, Lameh a sărit în sus de bucurie, slăvindu-L pe Dumnezeu pentru imensa grație revărsată asupra lui, și le-a trimis pe loc pe femei să aducă cele mai bune alimente din hambarele lui.

23. Iar femeile i-au ascultat porunca cu cea mai mare plăcere.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 189 - Masa luată pe tocul în care urma să fie construit Templul. Discursul lui Kisehel referitor la destinul femeii. Discursul liniștitor adresat de Sethlahem fetelor și femeilor.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.3.2018, 06:44 View PostDownload Post

Capitolul 189
Masa luată pe tocul în care urma să fie construit Templul. Discursul lui Kisehel referitor la destinul femeii. Discursul liniștitor adresat de Sethlahem fetelor și femeilor.
[align=right]
(10 noiembrie 1842)[/align]
1. La scurtă vreme, fetele și femeile s-au întors cu coșurile pline cu mâncare, pe care le-au așezat la picioarele celor șapte mesageri.

2. După acest gest, ele s-au prosternat în fața lor, după care s-au retras cu respect. Cei șapte au binecuvântat mâncarea din coșuri, după care Kisehel i-a spus lui Lameh:

3. „Iată, frate Lameh, mâncarea este acum binecuvântată. Dacă vei trece lângă mine, noi opt ne vom putea îndestula după pofta inimii din acest coș. Celelalte coșuri le vom lăsa femeilor și fetelor, căci nu au mâncat de mai multe zile, fiind susținute doar prin grația miraculoasă a lui Dumnezeu, cea care ne-a permis nouă să intrăm în deplină siguranță în ținuturile de jos.

4. A sosit timpul să își potolească și ele foamea și setea într-o formă naturală, pentru a-și putea continua menirea în societatea umană.

5. Căci acesta este destinul femeii, de a-i fi bărbatului ceea ce îi este acesta lui Dumnezeu, Creatorul nostru atotputernic. O soție este una cu soțul ei, la fel cum bărbatul virtuos este una cu Dumnezeu, devenind o singură ființă cu Acesta - în spirit, desigur.

6. Aceste femei și aceste fete au devenit prea depravate și nu și-au putut îndeplini această menire. De aceea, au fost purificate prin foc, pentru a deveni din nou demne de menirea pentru care au fost create.

7. În acest scop, corpul lor trebuie însă hrănit așa cum se cuvine cu fructele pământului, pentru ca pântecul lor să devină din nou demn să primească sămânța bărbatului. De aceea, ele trebuie să mănânce alături de noi. Amin”.

8. Întrucât Kisehel a vorbit cu voce tare, femeile și fetele i-au putut auzi discursul, bucurându-se în sinea lor. Ele s-au închinat în fața bărbaților și au spus:

9. „O, oameni înconjurați de o aură divină, coborâți de pe înălțimile sacre, nu vom fi niciodată demne de o asemenea grație. Căci am decăzut mult, din propria noastră voință!

10. Faptul că am fost purificate de tine nu este meritul nostru, ci al vostru. Cum am putea fi considerate atunci demne de o asemenea grație în fața voastră și a atotputernicului Dumnezeu?”

11. Kisehel i s-a adresat atunci lui Sethlahem, spunându-i: „Frate, liniștește-le pe sărmanele ființe, ale căror inimi sunt pline astăzi de smerenie și de blândețe”. - Iar Sethlahem s-a ridicat și s-a îndreptat imediat către femei. El a ridicat mâinile la cer și le-a spus:

12. „Ascultați-mă, femei și fete! Purificarea prin care ați trecut nu s-a referit la trupurile voastre, ci exclusiv la spiritul vostru. De aceea, trupurile voastre se află astăzi în aceeași stare în care se aflau înainte de purificare.

13. Căci tot ce s-a întâmplat cu voi a fost o manifestare a spiritului, și nu una trupească.

14. Atunci când ne-ați blocat calea către camera lui Lameh, puterea divină care se manifesta prin noi ne-a permis să separăm spiritul vostru pur de partea sa impură. Partea impură a spiritului vostru a fost trimisă în mlaștini, care simbolizau însăși esența vieții voastre interioare. Acolo, v-ați identificat cu noroiul și, după toate aparentele, ați murit. La scurt timp însă, căința și remușcările voastre v-au purificat spiritul, care s-a putut întoarce astfel în trupurile rămase neatinse.

15. Tot ce s-a întâmplat în mlaștini, inclusiv, arderea femeilor pe rug, s-a petrecut exclusiv în plan spiritual, cum s-ar spune, într-un fel de transă. Cei prezenți, inclusiv Lameh, au intrat și ei în această transă, fiind transpuși în lumea spiritului lor pentru a putea observa ce se petrece cu voi în această lume.

16. Din punct de vedere fizic, trupurile voastre - rănite din cauza inconștienței voastre - au fost unse cu ulei și vindecate de răni, odihnindu-se în pace, într-un somn adânc, aici, pe această pajiște.

17. Abia după purificarea - absolut necesară - a spiritului vostru, ați putut fi reanimate la viață, iar ochii fizici ai celor prezenți s-au deschis din nou, putând să vă vadă.

18. Faptul că aveți aceleași trupuri ca și mai înainte poate fi demonstrat cu ușurință, căci cicatricele provocate de inconștiența voastră mai sunt încă vizibile pe ele.

19. De aceea, fuziunea amoroasă cu bărbații este încă posibilă pentru voi, iar ca urmare a purificării miraculoase a spiritului vostru le puteți primi în continuare sămânța.

20. Renunțați deci la aceste gânduri și mâncați alături de noi, pentru a vă recăpăta puterea. Ceea ce s-a petrecut cu voi nu se va mai întâmpla în cazul altor femei, căci purificarea voastră în această manieră dureroasă a fost necesară îndeosebi pentru mântuirea lui Lameh. Judecata va cădea însă întotdeauna asupra celor care vor trăi așa cum ați făcut-o voi!

21. Deocamdată, păstrați însă tăcerea în această privință și nu le comunicați aceste lucruri celor trei mesagere trimise să-l aducă pe Thubalkain. Și acum, mâncați și beți, în numele marelui Dumnezeu. Amin”.

22. Iar femeile au început să slăvească numele lui Dumnezeu pentru marea grație revărsată asupra lor, după care au trecut la masă. La rândul lui; Sethlahem s-a apropiat de coșul lui și a început să mănânce.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 19 of 29  [ 281 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 18, 19, 20 ... 27, 28, 29  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !