Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 19:13
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 25, 26, 27, 28, 29  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 250 - Enoh și Domnul în forma omului sărman. Despre esența divinității atotputernice și despre sărăcia Tatălui.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 21.3.2018, 15:20 View PostDownload Post

Capitolul 250
Enoh și Domnul în forma omului sărman. Despre esența divinității atotputernice și despre sărăcia Tatălui.
(9 februarie 1843)

1. Cuvintele sărmanului au străpuns inimile celor prezenți mai puternic decât o mie de fulgere. Nici chiar Enoh nu era pregătit pentru această manifestare, motiv pentru care i-a și explicat mai devreme lui Lameh grația Domnului prin intermediul miracolului fructelor.

2. De aceea, Enoh s-a întors către omul sărman și i-a spus: „Când îmi întreb inima, aceasta îmi spune în secret: ,Da, ești Tu!', dar dacă privesc din profunzimile inimii în ochiul spiritului nu pot înțelege cum poate fi Tatăl preasfânt, Dumnezeu și Creatorul tuturor lucrurilor un biet om sărman. - De aceea, Te implor să-mi spui un cuvânt care să-mi permită să Te recunosc”.

3. Sărmanul nu i-a spus însă nici un cuvânt, limitându-se să-l privească. Privirea Lui a fost suficientă pentru ca Enoh să alerge la El, cu ochii în lacrimi, și să-i spună: „Da, Tu ești! Tu ești, Tată preasfânt și preaplin de iubire, căci o asemenea iubire, bunătate și blândețe, o asemenea glorie mai presus de firea umană nu poate străluci în nici un ochi muritor!”

4. Abia acum a început Tatăl (în persoana omului sărman) să vorbească, spunându-i lui Enoh, dar adresându-se practic întregii asistențe:

5. „Ascultați-Mă, Enoh, și tu, Lameh! Rețineți în inimile voastre ce are de spus omul sărman. Ori de câte ori un om sărman vine la voi, iar voi îl primiți în numele Meu, Mă primiți în realitate pe Mine.

6. Vă întrebați: ,Cum este posibil? Tu, Doamne, reprezinți tot ce este sublim, puternic și glorios!'

7. Dar Eu vă spun: nu Mă veți putea recunoaște niciodată în puterea și măreția Mea, ci numai în grația și în iubirea Mea părintească!

8. Iubirea atrage totul către sine și dorește să adune întreaga manifestare într-un cerc strâns în jurul ei. Exact acest lucru îl face Tatăl.

9. Dacă măsurați totul numai în funcție de Divinitatea Mea, voi nu îl iubiți pe Tatăl, ci sunteți atrași de Divinitate, care este nesfârșită în esența Ei, motiv pentru care vă dizolvați, și practic vă sinucideți singuri.

10. Urmăriți să înțelegeți profunzimea Spiritului lui Dumnezeu. - Voi sunteți ființe create, alcătuite dintr-un corp și un suflet în care sălășluiește spiritul iubirii.

11. Corpul vostru s-a născut din Divinitate. Legea lui este inexorabilă; ea nu permite să fii decât într-un singur fel, și nu altfel! Puteți face orice doriți, dar nu vă puteți modifica forma fizică!

12. Fiind opera acestei puteri imuabile, care nu acceptă nicio schimbare, corpul fizic este muritor și poate fi distrus.

13. Vă întrebați din nou: ,Cum de este posibil?' - E simplu: pentru că Dumnezeu înseamnă libertate absolută și El nu poate tolera nici o lege imuabilă.

14. Dacă Dumnezeu ar fi avut o singură ipostază, aceea de Divinitate, El nu ar fi creat nimic, întreaga creație ar fi rămas un simplu gând în mintea Lui, vizibilă doar pentru El, - și nici o ființă nu s-ar fi putut bucura de o existență liberă trăită întru Dumnezeu.

15. Dar Dumnezeu nu este numai un Dumnezeu în Sine și pentru Sine, ci și un Dumnezeu al iubirii din Sinea Sa.

16. El derivă din iubirea Sa, iar infinitatea este esența Sa. Această esență se întoarce la infinit la iubirea Sa, hrănindu-se aici cu puterea Sa infinită.

17. Iar acum ascultați: sufletul vostru este născut din Tatăl, care este iubirea lui Dumnezeu.

18. Așa cum această iubire reprezintă esența primordială a lui Dumnezeu, la fel, sufletul vostru reprezintă esența fundamentală a ființei voastre, și implicit un beneficiar potențial al vieții eterne. Tot ce există în interiorul lui poate fi orientat către viața eternă, inclusiv corpul fizic, care reprezintă o lucrare sau un templu al Spiritului lui Dumnezeu creat prin intermediul legii imuabile divine.

19. Vă întrebați: ,De ce este creat printr-o lege imuabilă?' - Atât timp cât țineți o piatră în mână, aceasta se află în puterea voastră, căci voi puteți face cu ea orice doriți, iar ea nu se poate opune.

20. Odată ce ați aruncat însă piatra din mână, Voi ați eliberat-o de arbitrarul voinței voastre, dar ea continuă să fie nevoită să zboare în direcția în care ați aruncat-o. I-ați imprimat prin forța mâinii voastre o anumită direcție, pe care nici chiar voi nu i-o mai puteți schimba acum.

21. Abia după ce piatra cade la pământ, lipsită de putere, o puteți ridica din nou, imprimându-i o nouă direcție, conform voinței voastre.

22. Cine are urechi de auzit, să audă! Ascultați: Tatăl, iubirea infinită a lui Dumnezeu, a renunțat la tot ce avea!

23. Prin marea explozie a puterii Sale nesfârșite, El a umplut infinitatea cu marile Sale gânduri. Nu a păstrat nimic pentru Sine, ci a dăruit totul.

24. În acest fel, Tatăl a rămas sărac în Sine, iar sărăcia a devenit una cu iubirea Sa. Adevărata Lui avere constă în iubirea liberă și în viața eternă care derivă din aceasta, singurul loc în care poate fi descoperită adevărata putere.

25. Această sărăcie reprezintă marea fericire a Tatălui, căci El asistă acum la întoarcerea întregii creații înapoi la El, pentru a fi primită de iubirea Lui nesfârșită, dar într-o formă nouă, infinit perfecționată.

26. Ascultați: soarele, luna și stelele, pe scurt, tot ceea ce puteți vedea cu ochii și înțelege cu mintea, corespunde Divinității sau puterii Mele. Din această perspectivă, întreaga creație este supusă legii imuabile.

27. Ea nu poate rămâne însă ca atare, căci totul există numai de dragul Tatălui, pentru ca El să se îmbogățească la infinit, întrucât a fost cândva atât de sărman, din propria Sa voință spontană.

28. Aceasta este imaginea Mea, după care v-am creat și către care trebuie să tindeți. Deveniți cu adevărat copiii Mei! La fel ca și Mine, dăruiți tot ce aveți. Eliberați-vă astfel iubirea și viața născută din Mine, și vă veți îmbogăți astfel la infinit, la fel ca și Mine, în plan spiritual! Pe scurt, deveniți săraci pentru a deveni bogați! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 251 - Profunda emoție a lui Enoh la auzul sărăciei voluntar acceptate a Tatălui. Revelarea măreției iubirii părintești a Domnului pentru copiii Săi. Indicii referitoare la întruparea Domnului și la moartea Sa pentru ispășirea păcatului originar.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.3.2018, 17:55 View PostDownload Post

Capitolul 251
Profunda emoție a lui Enoh la auzul sărăciei voluntar acceptate a Tatălui. Revelarea măreției iubirii părintești a Domnului pentru copiii Săi. Indicii referitoare la întruparea Domnului și la moartea Sa pentru ispășirea păcatului originar.
(10 februarie 1843)

1. Auzind aceste cuvinte cutremurătoare ale Domnului, în ipostaza Sa de om sărman, Enoh și toți ceilalți prezenți au căzut la picioarele Sale, slăvind bunătatea și iubirea Lui infinită.

2. Intrat într-un extaz profund, Enoh a rostit următorul discurs: „O, Tată preasfânt! Ani la rând, inima mea s-a concentrat asupra Ta, descoperind în cele din urmă că Tu ești iubirea infinită, eternă și pură.

3. Am învățat încă din primii mei ani de viață să mă agăț de Tine cu toată iubirea mea, o, Tată preasfânt, și am ajuns astfel să Te cunosc în ipostaza Ta de Tată unic și preaplin de iubire. Am auzit multe păreri despre Tine, dar nici una nu mi-a mai putut schimba propria viziune asupra Ta. Pe scurt, Te-am recunoscut pentru prima oară în inima mea, plenar, ca un Părinte de o bunătate infinită.

4. Când grația Ta supremă s-a revărsat asupra noastră sub forma vizitei Tale din munți, viziunea mea despre Tine a fost confirmată întru totul, în modul cel mai glorios cu putință.

5. Nu aș fi îndrăznit însă niciodată să îmi formez o asemenea viziune despre Tine, ca cea pe care ne-ai revelat-o acum.

6. O, Tată preasfânt, mă simt un nimic în fața Ta; sunt absolut distrus auzind nu numai că ești sărac, dar că dorești acest lucru în mod voluntar, pentru a ne putea primi la pieptul Tău - transfigurați prin iubirea Ta - pe noi și milioane de alte ființe care ne vor urma, conform voinței Tale sfinte, precum o rază a grației care a emanat cândva din Tine, din Cel care a acceptat să fie Tatăl nostru preasfânt și atotputernic!

7. O, Tată preasfânt, o, iubire infinită și sublimă! Cu adevărat, această revelație este prea mult pentru un om muritor!

8. Sfânt, sfânt, sfânt ești Tu, Tată, iar cerul, soarele, luna, stelele și acest pământ, nu pot face altceva decât să îți reflecte gloria și să Ți se închine!

9. De aceea, doresc să Te iubesc în inima mea chiar mai mult decât până acum, să mă dizolv complet în această iubire!

10. O, Tată infinit de bun! Mi-aș dori atât de mult să Te îmbogățesc din nou, să îți redau tot ce neai dăruit cândva prin iubirea Ta nesfârșită! O, cât de fericit aș fi dacă aș putea să fac acest lucru!”

11. Auzind această declarație de iubire absolută, Tatăl l-a îmbrățișat pe Enoh și i-a spus: „Iubitul Meu Enoh, nu te mai gândi la acest lucru. Crede-Mă, dacă Mi-aș dori să redobândesc tot ce am dăruit cândva, aș putea face acest lucru instantaneu, căci Eu singur dispun de puterea necesară în acest scop, de vreme ce în afara Mea nu există nici un fel de putere.

12. Adevăr îți spun: chiar dacă mi-ai putea dărui toți sorii, toate lunile și nenumăratele pământuri din spațiul nesfârșit, acest gest ar însemna pentru Mine infinit mai puțin decât faptul că Mă iubești la fel ca pe un Tată.

13. Acesta este singurul lucru care contează pentru Mine: faptul că Eu sunt adevăratul vostru Tată, iar voi sunteți adevărații Mei copii.

14. Adevăr vă spun tuturor: de dragul unui singur copil voi sacrifica miliarde de sori și de lumi, dacă nu îl voi putea recupera în alt fel!

15. Da, ascultă-Mă, iubitul Meu Enoh, căci îți voi spune lucruri chiar mai importante decât ce v-am spus până acum.

16. Atunci când am dăruit tot ce aveam, am păstrat un singur lucru nedivizat: viața, sub forma iubirii Mele. Această viață reprezintă însăși esența Mea. În afara Mea nu există altceva decât moartea, și nimic nu poate avea viață decât numai prin Mine.

17. Iar acum, ascultați-Mă: dacă un copil nu ar putea fi salvat decât prin sacrificarea acestui unic lucru care Mi-a rămas, nu aș ezita nici o clipă să renunț la această viață infinită, numai pentru a nu-l pierde. - Enoh, poți să înțelegi această iubire?”

18. Dar Enoh a căzut la picioarele tatălui, la fel ca și ceilalți prezenți, plângând cu lacrimi de iubire profundă, și nimeni nu a putut rosti un cuvânt.

19. De aceea, Tatăl a vorbit din nou: „O, copilașii Mei, bunul vostru Tată v-a spus toate aceste lucruri numai pentru a vă ajuta să realizați cât de mare este iubirea Lui pentru voi! Mai mult decât atât, acestea nu sunt vorbe goale, căci va veni o zi când se va întrupa El însuși, împlinind acest destin divin prin puterea Cuvântului Său.

20. Da, voi da cândva naștere unui Fiu, căruia îi voi dărui întreaga Mea viață, iar Eu voi fi în Fiu și Fiul va fi în Mine, iar Tatăl și Fiul vor fi de-a pururi una. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 252 - Enoh își exprimă îndoielile cu privire la moartea mântuitoare a Domnului. Marea revelație a Domnului referitoare la esența iubirii lui Dumnezeu, a vieții, luminii și înțelepciunii divine. Despre Omul-Dumnezeu Iisus – Cuvântul lui Dumnezeu devenit trup.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.3.2018, 18:00 View PostDownload Post

Capitolul 252
Enoh își exprimă îndoielile cu privire la moartea mântuitoare a Domnului. Marea revelație a Domnului referitoare la esența iubirii lui Dumnezeu, a vieții, luminii și înțelepciunii divine. Despre Omul-Dumnezeu Iisus – Cuvântul lui Dumnezeu devenit trup.
(11 februarie 1843)

1. Auzind aceste cuvinte, Enoh s-a trezit din reveria sa extatică. El i-a aruncat o privire melancolică Tatălui, manifestându-și astfel confuzia. Când și-a mai revenit, i-a adresat Tatălui următoarele cuvinte:

2. „O, Tată preasfânt, plin de o iubire infinită! Ultimele Tale cuvinte mi s-au părut pe cât de sublime, pe atât de misterioase. Cine le-ar putea înțelege semnificația, în afara Ta?

3. Dacă i-ai dărui întreaga Ta viață unui singur om, acceptând ca acesta să fie ucis de către anumite ființe create special desemnate în acest scop, oare nu ar dispărea instantaneu întreaga Ta creație?

4. Căci totul trăiește numai prin Tine. Cum ar mai putea trăi nenumăratele ființe și lumi dacă Tu - sursa primordială a vieții - ai muri?

5. O, Tată preasfânt, explică-ne acest mister, căci altfel vom înțelege că tocmai ai proclamat distrugerea inexorabilă și eternă a întregii Tale creații”.

6. Tatăl s-a ridicat din nou și a spus: „Iubitul Meu Enoh, tu ești singurul om căruia îi va fi dat să înțeleagă marele mister al împărăției Mele. Nici un alt om nu va primi această revelație.

7. De aceea, ascultă cu atenție cele ce îți voi spune în continuare, căci numai tu vei putea înțelege, și nimeni altcineva, marele mister până când va sosi Timpul ales, - iar lumea va cădea în orbire până la sfârșit.

8. De aceea, ascultă-Mă: Iubirea și Viața sunt unul și același lucru - dar în două ipostaze; Iubirea reprezintă cauza, iar Viața efectul. În mod similar, Lumina și înțelepciunea sunt unul și același lucru, dar în două ipostaze; Lumina reprezintă cauza, iar înțelepciunea efectul.

9. Din Iubire și din Viață se naște un al treilea principiu, care este Voința sau spiritul atotputernic. La fel, din Lumină și din înțelepciune se naște un al treilea principiu, respectiv Ordinea care dă naștere tuturor lucrurilor și stabilește scopul lor final.

10. Din Iubire, Viață, Lumină și înțelepciune se naște spiritul întregii sfințenii, iar acesta este Cuvântul rostit de gura lui Dumnezeu.

11. Acest Cuvânt este esența și substanța primordială din care s-a născut cândva întreaga creație.

12. Dacă ținem seama de Iubire și Viață, precum și de Voința care derivă din ele, dar și de Lumină și înțelepciune, precum și de Ordinea care derivă din ele, și în sfârșit, de sfințenia care derivă din toate cele patru principii anterioare, adică esența Cuvântului etern rostit de gura lui Dumnezeu, obținem Șapte Spirite, născute toate din Iubire. Altfel spus, Iubirea este primul spirit, născut din Sine, în timp ce celelalte șase se nasc simultan din Iubire, fiind totodată una cu ea, încă de la începuturile eternității.

13. Iubirea se poate separa însă de Viață, caz în care devine precum un bulgăre de gheață, lipsit de căldură. La rândul ei, Viața lipsită de Iubire devine precum un foc dezlănțuit, care nu își poate găsi eliberarea decât prin distrugere.

14. În mod similar, Lumina și înțelepciunea pot fi separate, caz în care Lumina devine un fel de moarte a focului distrugător, iar înțelepciunea devine noapte, amăgire, eroare și minciună.

15. Chiar și Cuvântul născut din Iubire, Viață, Lumină și înțelepciune poate fi divizat.

16. Acest lucru este ilustrat de întreaga creație, care este plină de diviziuni. Toate acestea sunt posibile prin Mine, iar Eu sunt cauza lor primă. Scopul suprem al acestui joc este viața ca încercare și lupta continuă pentru întărirea de sine în vederea vieții eterne.

17. Dincolo de aceste diviziuni, Eu rămân totuși nedivizat, controlându-Mi perfect toate Spiritele!

18. La fel se vor petrece lucrurile și în marele Moment, când Cuvântul etern - Cauza Primă a tuturor lucrurilor - va prinde trup, în care va sălășlui însă esența Mea în toată plenitudinea ei.

19. Lumea va ucide trupul; dar Dumnezeu, Iubirea eternă care va sălășlui în toată plenitudinea ei în acel trup, va învia în curând trupul, după care plenitudinea lui Dumnezeu va trăi de-a pururi în Cuvântul său întrupat ca Om, în fața ființelor create de El, care îl vor putea vedea și îi vor putea vorbi ca unui Frate.

20. Numai acest Om-Dumnezeu vă va putea dărui tuturor adevărata viață eternă; până atunci, nu veți putea trăi decât o viață separată de iubirea Mea.

21. Iată, aceasta este semnificația cuvintelor Mele. Tu singur le poți înțelege, dar nimeni altcineva nu va putea face acest lucru, până la sfârșit! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 253 - Îndoielile și diferitele opinii ale oaspeților referitoare la misteriosul om sărman.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.3.2018, 18:03 View PostDownload Post

Capitolul 253
Îndoielile și diferitele opinii ale oaspeților referitoare la misteriosul om sărman.
(14 februarie 1843)

1. După discursul Tatălui s-au așezat cu toții la masă, plini de respect și devoțiune. Au mâncat și au băut, dar nimeni nu a îndrăznit să rostească vreun cuvânt, căci înțelepciunea infinită a Domnului, adresată exclusiv lui Enoh, i-a descurajat în această direcție.

2. În schimb, la celelalte mese, conversația oaspeților era destul de animată. Erau destui cei care nu puteau înțelege schimbarea de comportament a lui Lameh și care o comentau în fel și chip, fără a ajunge însă la o concluzie satisfăcătoare, căci majoritatea nu știau ce se petrecuse cu Lameh în acel scurt interval de timp.

3. Pe de altă parte, cei de la mesele din apropierea celei principale se minunau de înțelepciunea omului sărman, neștiind ce să înțeleagă din ea.

4. Unii șopteau: „Trebuie să fie un clarvăzător”.

5. Alții le răspundeau: „Cu siguranță este un îmblânzitor de șerpi, căci așa arată toți cei din această categorie”.

6. Nu toată lumea era însă de acord: „Dacă ar fi un îmblânzitor de șerpi, ar trebui să aibă o baghetă magică și să facă anumite semne secrete. Noi credem mai degrabă că este un astrolog înțelept. De regulă, aceștia sunt numiți cu respect de cei din jur ,tată'„.

7. Altcineva a remarcat: „Nu sunt deloc de acord. I-am surprins privirea și pot să afirm dincolo de orice tăgadă că acest sărman este chiar tânărul glorios care l-a însoțit pe Lameh și pe bătrânul înțelept coborât din munți atunci când au transportat tăblița sfântă cu numele Dumnezeului lui Farak la templu. Trăsăturile chipului sunt în mod evident aceleași, deși par distorsionate de îmbrăcămintea extrem de săracă”.

8. O altă persoană a ajuns la aceeași concluzie, deși nu putea să înțeleagă ce motive putea avea tânărul cel nobil să se deghizeze în această manieră bizară.

9. Vecinul său a adăugat: „Dacă este una și aceeași persoană - lucru care mi se pare verosimil -, cu siguranță s-a deghizat ca să-i facă o surpriză lui Lameh. Se spune că Lameh l-a iubit extraordinar de mult, dar a dispărut în interiorul templului, motiv pentru care s-a creat chiar o mică revoltă împotriva regelui, atunci când acesta a ieșit din templu. Eu cred că motivul deghizării lui constă tocmai în această surpriză”.

10. Un altul s-a dovedit a nu fi întru totul de acord: „Toate bune, dar tot nu pot pricepe de ce acești oameni, care sunt mult mai bătrâni decât el, îi spun într-una ,tată'. Nu cred că putem pune acest lucru pe seama înțelepciunii sale, căci și ceilalți mesageri veniți din munți sunt cotați drept mari înțelepți, dar nimeni nu le spune ,tată'. Poate că acesta este numele lui, altminteri, nu știu ce aș putea înțelege”.

11. Vecinul din dreapta i-a răspuns: „Ți-aș da dreptate, dar am observat un amănunt care mi se pare de o importanță capitală. Nu ați văzut cum s-au închinat cu toții în fața lui, plângând și adorându-l în mod vizibil?

12. Dacă ar fi un simplu înțelept - să spunem, de talia marelui nostru învățător Farak, sau a mesagerilor veniți din munți - nu cred că s-ar prosterna astfel în fața lui, inclusiv Lameh.

13. Eu cred că se petrece ceva cu totul extraordinar, de care nu ne putem da seama noi, cei de aici.

14. De aceea, vă propun să păstrăm tăcerea și să nu suflăm acolo unde nu arde focul. Cel mai bine este să așteptăm fructele. - M-ați înțeles?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 254 - Oaspeții sărmani au suspiciuni în ceea ce îl privește pe Lameh. Sfatul bun al Domnului și discursul fratern adresat de Lameh oaspeților sărmani.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.3.2018, 18:33 View PostDownload Post

Capitolul 254
Oaspeții sărmani au suspiciuni în ceea ce îl privește pe Lameh. Sfatul bun al Domnului și discursul fratern adresat de Lameh oaspeților sărmani.
(15 februarie 1843)

1. După ce toată lumea și-a potolit foamea, s-au ridicat cu toții și i-au mulțumit Domnului pentru masa gustoasă de care au avut parte.

2. Au participat la această rugăciune de mulțumire toți oaspeții, inclusiv sărmanii și foștii deținuți.

3. Ei i-au mulțumit într-un glas Dumnezeului lui Farak, căci nu știau că Acesta se află în mijlocul lor.

4. Abia după această rugăciune de recunoștință adresată Dumnezeului lui Farak, oaspeții s-au aliniat în fața lui Lameh, cu mâinile încrucișate pe piept, în semn de mulțumire pentru marea lui bunătate.

5. Dar Lameh a refuzat să accepte recunoștința lor, cerându-le să îi mulțumească omului sărman din dreapta lui: „Nu eu, ci Acesta este adevăratul Dăruitor al tuturor bunătăților de care ați avut parte, precum și al multor altora”.

6. Oaspeții lui Lameh s-au privit cu neîncredere și s-au întrebat în secret: „Oare ce vrea să spună prin aceste cuvinte marele rege Lameh? Cum să-i mulțumim acestui sărac, care, la fel ca și noi, a venit aici fără să aibă nimic? - Regele a avut întotdeauna tot felul de ciudățenii, și aceasta este cu siguranță una din ele. Cine știe dacă în continuare nu ne așteaptă o moarte prin tortură? Cel mai bine ar fi să ne grăbim să ieșim din acest loc blestemat!”

7. Auzind aceste șoapte, Lameh l-a prins de mână pe unul dintre oaspeții suspicioși și l-a întrebat abrupt, după vechiul său obicei: „Prieten nefericit, de ce mă suspectezi de tot ce poate fi mai rău?”

8. Tonul întrebării l-a speriat atât de tare pe bietul om încât acesta a căzut aproape leșinat la picioarele lui Lameh.

9. Văzând această reacție, Lameh însuși s-a îngrozit, nemaiștiind ce să facă. De aceea, el s-a întors imediat către Tatăl, întrebându-L cum să procedeze.

10. Tatăl i-a spus: „De acum înainte, dacă dorești să faci bine lumii, va trebui să nu mai acționezi fără aprobarea Mea.

11. Acești oameni nu au aflat încă de faptul că tu nu mai ești regele lor, ci un mare preot numit de Mine ca să-i ghideze. De aceea, oamenii nu au încă încredere în tine, considerându-te același tiran nemilos de mai înainte.

12. De aceea, urcă-te pe tron și anunță oamenii, în numele Meu, ce ai devenit și care sunt planurile tale în ceea ce îi privește. În acest fel, totul va reintra în normal. Haide, du-te și fă așa cum te-am învățat, fără să te pierzi în prea multe cuvinte”.

13. Lameh L-a întrebat pe Tatăl dacă este potrivit să se urce pe tronul pe care până atunci stătuse Numele sfânt.

14. Tatăl i-a răspuns: „Of, Lameh, cum poți fi atât de nerod? Văd că nu te sfiești să vorbești cu Mine, dar te temi de tronul pe care s-a odihnit o vreme Numele Meu, acolo unde l-ai așezat tu însuți! Spune-Mi, cine este mai important: Eu sau Numele Meu?

15. Dacă, din atâta respect, nu dorești să te urci pe tron și să le spui oamenilor ceea ce ți-am indicat, urcă-te cel puțin pe acest scaun și fă acest lucru; Eu unul nu te voi obliga în nici un fel”.

16. Lameh nu a mai așteptat să i se spună a doua oară. S-a urcat imediat pe scaun și s-a adresat oamenilor într-o manieră prietenoasă și plină de iubire, povestindu-le ce i s-a întâmplat, cum s-a transformat și faptul că intenționează să nu se mai schimbe niciodată.

17. Auzind cuvintele sale, săracii orașului s-au bucurat peste măsură, slăvindu-L din inimă pe Dumnezeul lui Farak.

18. Când Lameh s-a dat jos de pe scaun, Tatăl i-a indicat faptul că s-a urcat chiar pe scaunul pe care stătuse El - Dumnezeu cel atotputernic - mai înainte.

19. Atunci, Lameh s-a prăbușit la picioarele Sale și i-a cerut iertare.

20. Dar Tatăl l-a ridicat și i-a spus: „Iubitul Meu Lameh! Nu ți-am indicat acest lucru pentru a-ți spune că ai păcătuit în fața Mea, ci doar pentru a-ți demonstra că poți folosi fără probleme tronul pe care a stat cândva tăblița, îndeosebi în asemenea momente instructive.

21. Adevăr îți spun: ochiul Meu nu se uită decât în inima omului. Nimic altceva nu are valoare pentru Mine, căci Eu sunt Iubirea personificată și nu aștept altceva de la nimeni decât iubirea sa.

22. Iar acum, urcă-te pe tron și adresează-te așa cum se cuvine oamenilor. Fă-le cunoștință cu Mine, ca să nu mai șușotească pe la spate, întrebându-se cine sunt, și ca să afle Cine este Acela care se află în mijlocul lor. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 255 - Lameh se adresează mulțimii în calitate de rege. El le vorbește oamenilor despre prezența vizibilă a Tatălui în persoana omului sărman. Discursul amenințător al câtorva oaspeți necredincioși. Mustrarea Domnului adresată acestora.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.3.2018, 18:43 View PostDownload Post

Capitolul 255
Lameh se adresează mulțimii în calitate de rege. El le vorbește oamenilor despre prezența vizibilă a Tatălui în persoana omului sărman. Discursul amenințător al câtorva oaspeți necredincioși. Mustrarea Domnului adresată acestora.
(16 februarie, 1843)

1. Fără să mai ezite, Lameh s-a urcat pe tron și a anunțat prezența în mijlocul lor a Tatălui preasfânt și preaplin de iubire, în persoana omului sărman.

2. Auzind direct din gura lui Lameh ce s-a întâmplat în realitate, inclusiv maniera miraculoasă în care a fost construit templul de același Tată preasfânt, săracii orașului și foștii deținuți au căzut la pământ și s-au închinat în fața Acestuia.

3. Câțiva dintre foștii deținuți au început însă să murmure, spunând în sinea lor: „Îmi este imposibil să înțeleg cum poate fi atotputernicul Dumnezeu, de care ascultă până și soarele, luna, stelele, vânturile, norii, fulgerele și marile ape, una cu acest om amărât.

4. Cu siguranță, totul este doar o altă farsă a lui Lameh. Regele și-a dat seama că nu li se poate împotrivi prin forță locuitorilor uriași din munți, așa că și-a înghițit orgoliul și a acceptat condițiile lor.

5. De aceea, și-a renegat divinitatea proprie, apoi a renunțat în aparență chiar și la regalitatea lui, dar ca să nu-și piardă puterea asupra noastră, a inventat - cu concursul muntenilor - această poveste a unei divinități vizibile, care să-i dea puteri depline și legitime asupra noastră.

6. O, Lameh, te-ai crezut mai deștept decât noi! Dacă vrei să ne amăgești cu orice preț, va trebui să găsești altă cale, căci povestea pe care ai inventat-o nu ține!

7. Cel mai bine este să mergem la omul sărman și să-l întrebăm direct în ce constă divinitatea lui. În acest fel, vom vedea ce se ascunde în toată această istorie.

8. Dar vai ție, Lameh, dacă sărmanul tău nu se va dovedi cine pretinzi că este! În acest caz, te vom sfâșia de viu!”

9. Cei mai curajoși dintre acești increduli au pășit în față, iar unul dintre ei i-a pus omului sărman următoarea întrebare:

10. „Ascultă, om sărman, altminteri cu o înfățișare cinstită! Ești tu cu adevărat cel care pretinde Lameh că ești?

11. Gândește-te bine înainte de a ne răspunde, căci dacă vom constata că ai conspirat împreună cu Lameh împotriva noastră, o vei sfârși rău!

12. Farak ne-a vorbit de adevăratul Dumnezeu. Învățătura lui sfântă i-a convins chiar și pe frații lui Lameh, pe care acesta i-a ucis fără milă în mlaștinile din afara orașului, întrucât dorea să fie el însuși un zeu și un stăpân absolut. Cine știe ce mai complotează acum ticălosul.

13. De aceea, rostește adevărul în fața noastră, căci altfel vei avea mult de suferit, la fel ca și Lameh!”

14. Auzind această cerere, Domnul s-a ridicat și s-a adresat astfel celor furioși: „De ce Mă întrebați pe Mine? Nu v-a explicat Lameh? Dacă aveți îndoieli în ceea ce Mă privește, de ce nu mergeți la cel care v-a spus acest lucru despre Mine, pentru a-l întreba pe el?

15. Cum se face că săracii orașului cred în spusele sale, iar voi nu? Dacă Eu v-aș confirma acum afirmația lui Lameh, M-ați crede mai mult decât pe el?

16. Din câte constat, sunteți încă sub influența spiritului malefic, motiv pentru care nu M-ați crede, orice v-aș spune.

17. Când M-a recunoscut, Lameh a renunțat pentru totdeauna la sceptrul lui de rege, acceptând bastonul păstorului oferit de Mine. După câte îmi dau seama, voi v-ați dori acum fostul lui sceptru, arzându-l de viu pe Lameh ca să-i luați locul!

18. Așa se explică de ce nu Mă puteți recunoaște, spirite malefice!

19. De aceea, Eu unul nu vă voi spune cine sunt. Mergeți la Lameh și certați-vă cu el.

20. Adevăr vă spun: Tatăl își așteaptă întotdeauna timpul și nu vă va lăsa să-L recunoașteți până când nu va sosi acest timp. Iar acum, pieriți din fața Mea, dacă nu doriți să vă găsiți sfârșitul etern! Amin”.

21. De data aceasta, cei mânioși au început să se scarpine după urechi, îndreptându-se unul câte unul, cu timiditate, către tronul lui Lameh. Ajunși în fața acestuia, confuzia care domnea printre ei a devenit atât de mare, încât nimeni nu știa ce să spună; căci cuvintele omului sărman le tăiaseră pofta de revoltă.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 256 - Lameh argumentează în fața incredulilor divinitatea omului sărman. Viziunea unilaterală a incredulilor despre Dumnezeu.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.3.2018, 18:51 View PostDownload Post

Capitolul 256
Lameh argumentează în fața incredulilor divinitatea omului sărman. Viziunea unilaterală a incredulilor despre Dumnezeu.
(17 februarie 1843)

1. Lameh și-a dat seama că foștii lui dușmani, cei pe care îi eliberase din închisoare, doreau ceva de la el, dar nu îndrăzneau să îl abordeze. De aceea, le-a spus: „Ce anume căutați? Doriți ceva anume? Sau poate ați pierdut ceva?”

2. În cele din urmă, unul dintre ei și-a făcut curaj și i-a răspuns: „Ascultă-mă, rege sever! Suntem într-o dilemă: ne-am săturat trupurile, dar nu și capacitatea de înțelegere.

3. Spuneai mai devreme că acel om sărman ar fi unicul și adevăratul Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, cel despre care ne-a predicat cândva Farak și despre care ne-au vorbit frații tăi.

4. Acest lucru ni se pare incredibil și imposibil de înțeles, căci Farak ne-a vorbit de un Dumnezeu infinit, care ține în palma Sa dreaptă cerul și pământul, în timp ce mâna stângă se întinde în regiuni în care nimeni nu a pătruns vreodată.

5. Mai mult, ne-a învățat că Dumnezeu este un Spirit, fiind practic omniprezent, la fel ca un gând infinit și etern, pe care nici o ființă creată nu îl poate cuprinde, tocmai din cauza infinității sale.

6. Marele învățător ne-a mai spus că din cauza acestei infinități, Dumnezeu este de o sfințenie absolută, motiv pentru care nimeni și nimic nu se poate apropia de El. De aceea, El sălășluiește într-o lumină inaccesibilă de-a pururi ființelor create.

7. Dacă ar fi să comparăm această învățătură a lui Farak, care corespunde perfect imaginii unui Dumnezeu adevărat, cu acel biet om despre care tu susții că este însăși Divinitatea, cu ce ne-am alege?

8. Chiar și noi, foștii tăi prizonieri, am arăta mai bine în calitate de Dumnezei decât acel om sărman, care altminteri pare cât se poate de cinstit și de înțelept, lucru pe care noi nu-l contestăm.

9. Pe de altă parte, el este demn de milă dacă se crede Dumnezeu cel atotputernic. La fel și tu, rege sever, precum și orice alt om care poate crede așa ceva.

10. De aceea, dacă îți este pe plac, aș dori să-ți cer să ne oferi mai multe explicații în această privință”.

11. Lameh a coborât de pe tron, l-a luat pe vorbitor de mână, l-a privit cu prietenie și i-a spus:

12. „Ascultă, dragă frate și prietene, viziunea ta asupra lui Dumnezeu corespunde întru totul învățăturii lui Farak, pe care o cunosc foarte bine, și este într-adevăr demnă de sublima Divinitate. Ea este însă o viziune pur spirituală.

13. La rândul meu, te-aș putea însă întreba: dacă Dumnezeu este așa cum l-a descris Farak, cum a putut apărea această creație alcătuită din ființe limitate și insignifiante? Cum a fost posibil să apară țânțarii, muștele și viermii?

14. Cum s-a putut preocupa Dumnezeu cel infinit de asemenea vietăți limitate și oribile?

15. Dacă ne limităm la viziunea ta, pare șocant să presupunem că sublimul Dumnezeu al lui Farak ne-a creat pe noi, oamenii, cu toate lipsurile noastre. Cum ar fi putut Creatorul infinit să dea naștere unor asemenea monștri, populându-și creația cu ei?

16. De ce este urmată întotdeauna ziua de noapte? Oare nu este noaptea incompatibilă cu lumina eternă a lui Dumnezeu? I-ar fi fost greu Creatorului să mai creeze un al doilea soare, care să lumineze acest pământ și noaptea?

17. Între pământul nostru și bolta cerească există un întreg spațiu gol. De ce a lăsat atotputernicul Dumnezeu acest vid imens?

18. Cum este compatibil acest spațiu gol cu omniprezența sublimă a lui Dumnezeu? Ca să nu mai vorbim de excrementele noastre și de tot felul de lucruri mizerabile a căror existență nu o putem nega.

19. Iată câteva întrebări la care aș dori să-mi răspunzi înainte de a continua.

20. Văd că păstrezi tăcerea, incapabil să găsești vreun răspuns. Dar omul sărman de colo mi-a dat puterea de a-ți citi în inimă. Văd că aceasta îți spune: dacă așa stau lucrurile, lucru imposibil de contestat, căci este confirmat de întreaga creație, rezultă fie că nu există Dumnezeu, creația apărând într-un mod arbitrar prin cine știe ce joc al energiei, fie există un Dumnezeu detașat, care nu face decât să contemple jocul întâmplător al acestor forțe.

21. Iată, deci, la ce concluzii aberante te-a condus această viziune unilaterală asupra lui Dumnezeu! Adevăr îți spun: prosternează-te în fața acelui om sărman și imploră-i grația, iar El îți va revela cine este de fapt Dumnezeu.

22. Deocamdată, mă voi opri aici, limitându-mă la acest sfat. Te avertizez însă că dacă nu îl vei asculta, vei pieri! Haide, acceptă și devino un om liber, întru Dumnezeu! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 257 - Discuția Domnului cu raționaliștii orbi, excesiv de subtili. Iubirea smerită față de Dumnezeu, - singura cale către lumină. Ghidarea spirituală a umanității și evoluția ei către libertatea voinței.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.3.2018, 18:59 View PostDownload Post

Capitolul 257
Discuția Domnului cu raționaliștii orbi, excesiv de subtili. Iubirea smerită față de Dumnezeu, - singura cale către lumină. Ghidarea spirituală a umanității și evoluția ei către libertatea voinței.
(18 februarie 1843)

1. După acest discurs, incredulii s-au îndreptat - conduși de Lameh - către omul sărman, destul de timorați.

2. Ajunși în fața lui, ei s-au închinat, iar vorbitorul de dinainte i-a pus următoarea întrebare: „Dacă mi se permite să vorbesc în fața ta, spune-mi, și voi vorbi”.

3. Domnul i-a răspuns: „Eu știu deja ce dorești să discuți cu Mine. De aceea, în ceea ce Mă privește nu mai este necesar să-ți folosești limba, dar dacă vrei să o faci, vorbește de dragul fraților tăi, aici de față”.

4. Auzind acest răspuns neașteptat, vorbitorul s-a cam intimidat. După ce și-a mai revenit, a spus: „Dacă așa stau lucrurile, atunci voi păstra tăcerea și te voi ruga să îmi clarifici această problemă, punând astfel capăt îndoielilor noastre; căci mai presus de orice, avem nevoie de lumină, de adevărata lumină! Cu siguranță, vei face acest lucru, dacă te rugăm”.

5. Domnul: „Ascultă, limba celui care Mă contestă va paraliza; ochiul celui care încearcă să ajungă la Mine va orbi! Dacă cineva își întinde brațul împotriva Mea, va fi umilit până la ultima picătură de sânge; dacă cineva dorește să-și pună piciorul înaintea Mea, va fi schilodit! Dacă cineva dorește să își folosească mintea împotriva Mea, creierul său se va transforma în apă, iar craniul său va deveni o simplă tigvă plină cu noroi!

6. În schimb, dacă cineva își înalță plin de umilință inima către Mine, Eu îi iluminez viața cu flacăra strălucitoare a iubirii lui pentru Mine. Întreaga lui ființă devine astfel iluminată, iar moartea nu îl mai poate atinge!

7. Farak v-a învățat că există un Dumnezeu inaccesibil, iar învățătura lui a fost cât se poate de corectă; căci la acea vreme, Dumnezeul cerului și al pământului era într-adevăr inaccesibil pentru voi, până și o hienă fiind mai plină de iubire decât inimile voastre.

8. Adevăr vă spun: nu au trecut decât câteva luni de când, în grația și compasiunea Mea infinită, i-am îndepărtat de la voi pe copiii voștri, sub conducerea lui Meduhed și Sihin, căci în ei apăruse o scânteie de iubire. I-am condus atunci personal, cu mâna mea dreaptă, scoțându-i din acest cuib de vipere, pentru ca minuscula scânteie să nu se piardă.

9. L-am transportat atunci pe Sihin într-un deșert, unde i-am trimis o hienă să-i fie învățător, apoi un leu, un urs, un tigru și un lup; căci la acea vreme, aceste animale feroce dispuneau de mai multă iubire și devoțiune decât omul.

10. Dacă așa arăta inima omului acum numai câteva luni, cum credeți că arăta ea cu mulți ani în urmă, pe vremea lui Farak?

11. Văd că vă spuneți în sinea voastră: ,Din câte știm noi, până la Lameh nici o ființă umană nu a vărsat sânge de om; de aceea, oamenii de altădată trebuie să fi fost mai buni'.

12. Într-adevăr, erau mai buni, dar nu erau ființe libere, ci oameni supuși judecății, care nu puteau acționa decât într-un deplin acord cu voința Mea atotputernică.

13. Ei erau siliți să acționeze, iar acțiunile lor nu erau rezultatul voinței lor libere, ci lucrarea omnipotenței Mele. În acele timpuri, ochiul inimii lor trebuia să-L privească pe Dumnezeu ca pe un judecător inflexibil, dacă nu doreau să piară.

14. Văzând că oamenii ascultă poruncile divine din teamă față de marele Judecător, Mi s-a făcut milă de ei și i-am eliberat.

15. Dar, vai! De-abia i-am eliberat din cătușele puterii Mele că toate animalele pădurii au fugit de ei, dându-și seama că ființele astfel eliberate erau mai rele decât cei mai veninoși dintre șerpi.

16. Eu știam acest lucru încă de la începuturile eternității, dar știam și că va sosi timpul Meu, la fel cum știu și de ce o ploaie binefăcătoare trebuie precedată de o furtună. Eu acționez întotdeauna în cunoștință de cauză. Dar cine îmi poate cere Mie socoteală? Și chiar dacă Mi-ar cere, credeți că sunt obligat să-i dau această socoteală?

17. Iată deci cum s-au petrecut lucrurile. Știți acum ce s-a întâmplat și ce se petrece la ora actuală. Ați vrea să cunoașteți și viitorul... Eu știu foarte bine ce se va petrece în continuare, dar nu vă voi spune, căci sunt absolut liber și fac numai ce doresc!

18. Chiar dacă aș face astăzi pământul în întregime alb pentru voi, mâine l-ați vedea tot negru. Eu sunt singurul Domn și nimeni nu îmi poate spune ce să fac.

19. Voi vă îndoiți de Mine pentru că am apărut în fața voastră ca un om sărman. Vă spuneți în sinea voastră că un Dumnezeu și un Domn nu poate fi sărman. Este adevărat: nici Eu nu sunt! Dar Domnul și-a revărsat grația asupra voastră și v-a eliberat, pentru a putea deveni astfel dragul vostru Tată. În imensa Lui iubire față de voi, Tatăl a renunțat la toate, pentru a vă recupera pe voi în calitate de copii ai Lui. De aceea a ajuns atât de sărac, așa cum îl vedeți acum, în fața voastră.

20. Nu trebuie să Mă credeți, ci să Mă iubiți! Numai în acest fel Mă veți putea recunoaște ca un Părinte adevărat.

21. Numai iubirea vă va vindeca și va distruge toate îndoielile voastre. De aceea, plecați și testați-vă inimile. Smeriți-vă, iar Eu voi deveni pentru voi un Dumnezeu și un Părinte adevărat, pentru totdeauna! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 258 - Incredulii se sfătuiesc între ei. Discursul plin de iubire și de înțelepciune al unuia dintre ei, care L-a recunoscut pe Tatăl dincolo de masca Sa de om sărman.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.3.2018, 19:04 View PostDownload Post

Capitolul 258
Incredulii se sfătuiesc între ei. Discursul plin de iubire și de înțelepciune al unuia dintre ei, care L-a recunoscut pe Tatăl dincolo de masca Sa de om sărman.
(20 februarie 1843)

1. Acest discurs al Domnului i-a cutremurat pe increduli. Neștiind cum să reacționeze, fiecare a început să se sfătuiască cu vecinii săi, punându-și întrebări de genul:

2. „Să fie el într-adevăr sublima Ființă supremă, sau trebuie să continuăm să-i punem întrebări legate de natura lui?

3. Dacă ar fi într-adevăr Cel care pretinde că este, lucru confirmat și de Lameh de pe tronul său, ne-ar putea da un semn care să ne ajute să-l recunoaștem dincolo de orice îndoială și fără nici o posibilitate de tăgadă.

4. Dacă ar fi să ținem seama numai de înțelepciunea discursului său, cu siguranță aceasta s-a dovedit extrem de înaltă și absolut sublimă; dar dacă în locul lui ar fi vorbit oricare alt înțelept coborât din munți, cuvintele sale ar fi sunat exact la fel, căci nici din discursurile lor nu am reușit să înțelegem vreodată prea multe”.

5. Atunci, unul dintre foștii deținuți a luat cuvântul, adresându-li-se celorlalți: „Fraților, ascultați-mă, mi-a venit o idee excelentă! Ce putem face? Ce trebuie să facem? Ce dorim să învățăm? Cam la aceste întrebări se reduc deliberările noastre. Iar acum, iată ideea care mi-a trecut prin minte:

6. Noi dorim un semn de la acest om, pentru a crede că el este Domnul care pretinde că este.

7. La fel de bine ne-am putea întreba însă ce semn ne-a dat Farak ca dovadă a învățăturii sale.

8. Din câte știu eu, nu ne-a dat nici un alt semn decât însăși sublima sa învățătură. Și totuși, noi continuăm să credem în ea, fără să ne punem întrebări dacă este adevărată sau falsă.

9. De ce am cere acum un semn pentru a accepta învățătura acestui om, infinit mai ușor de înțeles decât cea a lui Farak - care, între noi fie vorba, era de-a dreptul incomprehensibilă - cu atât mai mult cu cât acest om nici măcar nu ne cere să-l credem, spunându-ne, în cuvintele sale pline de blândețe și de înțelepciune: ,Nu trebuie să Mă credeți, ci doar să Mă iubiți ca pe un Tată adevărat, iar flacăra iubirii voastre va deveni o lumină strălucitoare, care vă va ajuta să vedeți în inimile voastre dacă Eu sunt cel despre care v-a vorbit Lameh, sau nu!'? Ce altceva mai putem dori?

10. Știm cu toții din experiență că doi oameni nu se recunosc reciproc decât dacă se iubesc cu adevărat, ca niște frați, și implicit ca niște prieteni adevărați. Cine poate recunoaște o femeie dacă nu o iubește și dacă nu este iubit de ea?

11. Adevăr vă spun: dacă cineva afirmă că își înțelege semenii numai cu ajutorul intelectului lui ascuțit, iar viclenia femeilor nu are secrete în fața lui, eu îi voi răspunde că este un mare mincinos.

12. Suntem cu toții de acord că singurul instrument care ne ajută să nu ne înșelăm în legătură cu frații și cu surorile noastre este iubirea. Atunci, de ce nu am aplica acest instrument și în legătură cu Dumnezeu?

13. În ceea ce îl privește pe acest om sărman, trebuie să recunosc că am început deja să-l iubesc mai presus de orice. De altfel, un om cu o asemenea înțelepciune nu poate fi un om sărman. Iar dacă motivul care l-a determinat să renunțe la tot ce avea a fost iubirea, oare nu trebuie să răspundem acestei iubiri printr-o iubire comparabilă?

14. Am ajuns deci la concluzia că este un om plin de iubire și de înțelepciune, un frate minunat; mai mult decât atât, un om plin de o adevărată iubire părintească. Cum să nu-l iubim atunci ca atare?

15. Dacă este sau nu Dumnezeu, acest lucru este încă de neînțeles pentru noi. Nu putem contesta însă că întreaga lui ființă, ca să nu mai vorbim de cuvintele sale sublime, emană ceva cu adevărat divin.

16. De aceea, doresc să fiu primul care se apropie de el cu inima plină de iubire”.

17. După care vorbitorul s-a îndreptat către Domnul și i-a spus: „Frate preaiubit, plin de o înțelepciune divină și de o iubire pe care numai un părinte o poate avea pentru copiii săi! Oricine ai fi, eu te iubesc, căci te consider demn de o iubire mai presus de orice, iar o asemenea iubire nu mă poate înșela”.

18. După care L-a îmbrățișat pe Domnul, strângându-L la pieptul său.

19. Domnul i-a spus: „Ai îmbrățișat acum viața eternă. Fie ca iubirea ta să devină o lumină strălucitoare pentru tine! Amin”.

20. După care vorbitorul a oftat și le-a spus fraților săi: „O, veniți aici, veniți aici! O, fraților, adevăr vă spun: Cel care se află în fața voastră nu este un simplu om! El este cu adevărat Tatăl!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 259 - Alți incredulii îl recunosc pe Tatăl. Discursul Domnului referitor la diferitele viziuni pe care le au oamenii asupra lui Dumnezeu și la cauzele acestora.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.3.2018, 19:09 View PostDownload Post

Capitolul 259
Alți incredulii îl recunosc pe Tatăl. Discursul Domnului referitor la diferitele viziuni pe care le au oamenii asupra lui Dumnezeu și la cauzele acestora.
(21 februarie 1843)

1. După această invitație, toți cei prezenți s-au apropiat de Domnul, simțind încă de la prima atingere că afirmația vorbitorului de dinainte era adevărată.

2. Plini de iubire față de omul sărman, au căzut cu toții la picioarele Lui, plângând cu lacrimi de căință și de fericire; și-au ridicat brațele către El și i-au cerut iertare pentru păcatele și pentru orbirea lor, care nu le-a permis să recunoască imensa grație care s-a revărsat asupra lor.

3. Domnul i-a ridicat însă de jos și le-a adresat următoarele cuvinte: „Copilașii Mei, priviți-Mă cu inimile voastre, iar sufletele voastre vor deveni iluminate și vor înțelege că Cel care vă adresează aceste cuvinte sunt Eu, Tatăl vostru din eternitate!

4. Ați venit cu toții la Mine plini de iubire, cu excepția unuia, și M-ați recunoscut ca Dumnezeu și Părinte, dincolo de această ipostază sărmană.

5. Dar Eu vă spun următorul lucru: Eu apar ca un om sărac numai în fața celor săraci; în fața celor bogați le apar infinit de bogat.

6. Voi erați săraci în inimile voastre, aproape complet golite de iubire; de aceea, nu puteam să apar în fața voastră într-o altă ipostază, căci aceasta este reflexia Mea în inimile voastre.

7. Cunoașterea voastră era pe măsura iubirii pe care ați avut-o - săracă. De aceea, nu puteam să Mă revelez vouă altfel decât așa cum Mă percepeați în inimile voastre.

8. Adevăr vă spun: dacă ați fi fost bogați, aș fi apărut în fața voastră într-o altă ipostază! Căci Eu sunt sărac pentru cei săraci, bogat pentru cei bogați, plin de compasiune pentru cei plini de compasiune, blând pentru cei blânzi, bun pentru cei buni, drept pentru cei drepți, plin de grație pentru cei care tânjesc după lumină, ca un Tată plin de iubire pentru cei care Mă iubesc mai presus de orice, atotputernic pentru cei puternici, ca un Judecător pentru cei care au tendința să-i judece pe alții, ca Viață pentru cei vii, ca moarte pentru cei morți, ca un Foc pentru foc, ca o Furtună pentru furtună, ca Mânie divină pentru cei mânioși, ca Judecată pentru judecată, ca un Cer pentru ceruri, ca un Creator pentru ființele create, ca un Părinte pentru copiii Săi, ca un Dumnezeu pentru cei înțelepți, iar pentru frații Mei sunt Eu însumi un Frate adevărat!

9. Altfel spus, Eu sunt totul în toate! Omul Mă percepe în funcție de natura inimii sale, iar Eu îi apar așa cum M-a vizualizat el dintotdeauna în inima sa.

10. Căci nici un om nu are altă putere interioară decât aceea pe care i-am dăruit-o Eu. De dragul independenței sale, i-am dăruit omului un liber arbitru, în fața căruia se supun toate aceste forțe vitale. Ca un fel de al doilea Dumnezeu, acest liber arbitru este complet separat de voința Mea divină atotputernică. La fel sunt însă și iubirea sa, precum și cunoașterea care derivă din ea.

11. De ce am creat omul în această manieră? - Pentru că am dorit să-l creez după chipul și asemănarea Mea, ca o ființă perfectă, urmând ca apoi să se dezvolte independent de Mine, creându-și o imagine asupra Mea în funcție de măsura lui, la fel cum și Eu l-am creat cândva pe el după măsura Mea.

12. În acest fel, omul Mă vede așa cum este el, dar adeseori distorsionează atât de puternic măsura cu care l-am înzestrat încât ceea ce rezultă este o nouă creație, care nu mai seamănă deloc cu cea intenționată de Mine.

13. Așa se face că mulți oameni M-au transformat pe Mine, Iubirea eternă, într-un judecător, într-un Dumnezeu al răzbunării, într-un capricios, într-un înțelept solitar, într-o forță atotputernică și implacabilă, în providență, într-un conducător al lumilor, într-un mare rege, deopotrivă sublim și monstruos, într-un Domn al cerului și al pământului, într-un foc al mâniei, într-o energie eternă și nesfârșită... Unii M-au îngropat chiar în materie, sau M-au confundat chiar cu pântecul lor!

14. Fiecare a făcut din Mine ce a vrut. Din păcate, foarte puțini au fost cei care M-au privit în inimile lor ca un Părinte etern și preaplin de iubire.

15. Iar acum ascultați, copilașii Mei! Omul nu poate trăi de-a pururi pe acest pământ. După ce îl părăsește, în spiritul lui devine evident ce imagine și-a creat despre Mine în timpul vieții sale fizice.

16. Nu vor putea veni însă la Tatăl decât cei care și-au cultivat inimile, invocându-L continuu în această ipostază părintească, căci numai ei vor putea percepe adevărata față, cea primordială, a Tatălui etern.

17. Cât despre ceilalți, care Mi-au deformat imaginea din inimile lor, aceștia vor găsi în lumea cealaltă exact ceea ce au căutat: iubirea va găsi iubire, compasiunea va găsi compasiune, înțelepciunea va găsi înțelepciune, mânia va găsi mânie, cei care i-au judecat pe alții vor găsi un judecător, moartea va găsi moarte, focul va găsi foc, iadul va găsi iad, și așa mai departe.

18. Voi erați săraci; de aceea, am venit la voi sub forma unui om sărac. Deveniți bogați în iubirea voastră față de Mine, dar și față de frații și surorile voastre, iar Eu voi deveni bogat în inimile voastre!

19. În acest fel, când veți veni la Mine pe lumea cealaltă, Mă veți găsi ca un Tată excesiv de bogat.

20. Enoh și Lameh, învățați-i și voi pe copiii Mei această lecție, căci ea reprezintă adevărata școală a vieții eterne, învățați-i pe oameni să-L cunoască pe Tatăl, nu pe Judecător, iar acest pământ va fi eliberat de povara Judecății care apasă asupra lui.

21. Cât despre voi, micuții Mei copilași, faceți același lucru, cu excepția celui despre care am vorbit. Acesta să vină la Mine. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 26 of 29  [ 281 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 25, 26, 27, 28, 29  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !