Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 01:45
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 2) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... , 27, 28, 29  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 270 - Oaspeții se odihnesc peste noapte în casa tui Lameh. Răspunsul glorios al Tatălui adresat tui Lameh și referitor la tăcerea interioară din timpul rugăciunii.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 23.3.2018, 15:44 View PostDownload Post

Capitolul 270
Oaspeții se odihnesc peste noapte în casa tui Lameh. Răspunsul glorios al Tatălui adresat tui Lameh și referitor la tăcerea interioară din timpul rugăciunii.
(10 martie 1843)

1. După discursul inspirat al lui Enoh, Lameh s-a îndreptat către el și i-a spus: „Iubit și puternic prieten și frate întru Dumnezeu, Tatăl nostru atotputernic, preasfânt și preaplin de iubire! Acum, că am terminat cu toate sarcinile pe care ni le-a dat Domnul pentru această zi, nu știu ce altceva am putea face decât să-i aducem un mare imn de slavă Tatălui ceresc, dacă nu cumva iubirea ta ne va spune altceva, în numele Domnului”.

2. Enoh i-a răspuns: „Ascultă, dragă prietene și frate, care este voia Tatălui preasfânt: dorința Lui este să mergem cu toții la culcare, găzduindu-i peste noapte pe toți oaspeții aflați acum în palatul tău.

3. În ceea ce privește ziua de mâine, nu trebuie să ne facem probleme, căci ea va trece de la sine, la fel cum a trecut și ziua de astăzi.

4. De aceea, vom merge cu toții la culcare, fără să ne mai facem planuri pentru ziua de mâine. La momentul potrivit, Domnul ne va informa ce avem de făcut.

5. Haide, anunță-le oaspeților dorința Tatălui și dispune pregătirea unor dormitoare curate pentru ei.

6. Eu și cei șapte frați ai mei vom înnopta aici. În ceea ce te privește, tu și cei care îți sunt dragi puteți face ce doriți.

7. Dacă doriți să rămâneți cu noi, foarte bine. La fel de bine va fi însă și dacă veți dori să înnoptați într-o altă cameră, - căci în cazul de față, nici una nu este mai bună decât celelalte. Iar acum, să trecem la fapte. Amin”.

8. După aceste cuvinte, Lameh și-a anunțat imediat oaspeții că vor înnopta în casa lui, după care l-a rugat pe Terhad să rămână în compania lui.

9. La porunca stăpânului lor, servitorii lui Lameh au venit și aiu condus, plini de respect, pe oaspeți în dormitoarele lor; Femeile și slujnicele au adus pături și perne frumos mirositoare în camera tronului, amenajând aici un culcuș confortabil pentru înalții oaspeți din munți, inclusiv pentru Lameh și pentru apropiații acestuia, conform dorinței exprimate de el.

10. Lumânările din naftalină și torțele au continuat însă să ardă la ferestre, căci în orașul lui Enoh exista obiceiul ca la fiecare fereastră să fie așezat un vas din metal sau din lut, umplut cu ulei mineral, din care ieșea un fitil pe care oamenii îl aprindeau, obținând astfel un fel de lumânare sau de torță. Lameh l-a întrebat pe Enoh dacă este cazul să stingă torțele.

11. Acesta i-a răspuns însă: „Lasă-le aprinse, căci este mai bine să ne odihnim cu luminile aprinse decât într-un întuneric deplin”.

12. După aceste cuvinte, Lameh și-a concediat servitorii, nu înainte de a se asigura că aceștia îi vor consacra Domnului ultimul lor gând înainte de culcare.

13. După plecarea servitorilor, Lameh a căzut în genunchi și s-a rugat Domnului, închinându-i un imn de slavă, cu voce tare.

14. Nimeni nu a comentat, dar imnul lui Lameh părea să nu se mai oprească. Atunci, în încăpere a răsunat vocea familiară a Tatălui, care a spus:

15. „Lameh, cuvintele tale răsună mai frumos în urechile mele decât muzica sferelor din spațiile infinite, dar chiar mai frumos răsună iubirea care vibrează în inimă decât acest imn glorios! De aceea, lasă-ți buzele să se odihnească pentru ca apa vie a sufletului tău să se liniștească, devenind precum oglinda unui lac, în care chipul Meu să se poată reflecta, iar tu să-Mi poți contempla natura!”

16. Atunci, Lameh s-a ridicat, i-a mulțumit Tatălui cel bun pentru mustrarea Sa plină de iubire, după care s-a retras alături de ceilalți pentru o binemeritată odihnă.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 271
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 23.3.2018, 17:21 View PostDownload Post

Capitolul 271
Serviciul de dimineață al lui Enoh și discursul adresat fraților săi. Ofranda spiri-tuală arsă pe muntele curățat de șerpi.
(13 martie 1843)

1. În zorii zilei următoare, Enoh s-a trezit și s-a închinat plin de iubire Tatălui ceresc, binecuvântându-și apoi frații care erau încă adormiți.

2. Abia după această activitate sublimă, care Mi-a făcut o mare plăcere, el și-a trezit frații și le-a spus:

3. „Fraților, haideți să ne ridicăm plini de devoțiune față de iubirea, grația și compasiunea Domnului, și să ne închinăm Numelui Său sfânt!

4. Iată, Tatăl preasfânt și preaplin de iubire ne-a îngăduit să trăim o nouă zi sublimă!

5. Primele raze s-au născut deja iar noaptea se ascunde în fața lor. Acțiunea lor, la început timidă, devine din ce în ce mai puternică, împingând noaptea în profunzimile pământului, pentru ca munții și câmpiile sale să poată fi purificate, primind lumina vie și căldura dătătoare de viață a soarelui care se ridică din ce în ce mai glorios pe firmament.

6. De aceea, haideți să ieșim repede și, ca niște adevărați copii ai Tatălui, care îl iubesc mai presus de orice, să îi oferim o rugăciune colectivă!

7. Haideți să-i aducem în inimile noastre o ofrandă sublimă a dimineții, pentru grația, iubirea și compasiunea Lui care face ca soarele să strălucească întreaga zi pentru noi, dăruindu-ne lumina și căldura sa vie!

8. O, dragii mei frați, meditați în profunzimea inimilor voastre asupra acestei grații eterne, iar iubirea voastră pentru Tatăl cel bun se va transforma într-un adevărat foc solar!

9. Iată, stelele strălucesc încă în toată splendoarea pe bolta cerească; priviți sublima măreție a pământului care ne adăpostește. Admirați florile și ascultați imnul de slavă al cântăreților înaripați; contemplați natura care se trezește la viață!

10. Apoi întoarceți-vă privirea către splendoarea din ce în ce mai mare a răsăritului de soare și aduceți-vă aminte că, cu fiecare suflu, noi inspirăm practic lumina divină a grației, care ne umple pieptul cu energia vieții și ne transfigurează sângele, ce devine din ce în ce mai eterat pe măsură ce soarele glorios al Domnului se îndreaptă către zenit!

11. Priviți toate acestea, fraților, și urmăriți să le înțelegeți, căci voi sunteți copiii sfinți ai Tatălui: acest fenomen al răsăritului de soare nu reprezintă altceva decât o ofrandă vie adusă nouă de către Tatăl ceresc.

12. Aceasta este maniera în care ne slăvește El. Cine poate ignora acest lucru, fără să-i ofere la rândul lui, în inima sa, o ofrandă de iubire, în semn de recunoștință, ațâțând apoi din ce în ce mai tare focul astfel aprins, până când acesta devine o flacără eternă a spiritului său?

13. O, fraților, haideți să ne grăbim să ieșim pentru a aduce ofranda noastră în marea sală a tronului grației și compasiunii divine, în marele sanctuar al spiritului nostru! Amin”.

14. După acest frumos discurs de dimineață, s-au trezit cu toții și s-au grăbit să iasă afară, cu inimile pline de smerenie și de iubire, urcând pe muntele curățat din apropiere.

15. Ajunși pe culme, Enoh le-a arătat din nou splendorile lăsate de Dumnezeu pe pământ pentru ei și a interpretat din nou fenomenul dimineții din perspectiva iubirii.

16. Emoționați la culme în fața acestor splendori, a bunătății și înțelepciunii infinite a Tatălui preasfânt, toți cei prezenți s-au închinat în fața Domnului, copleșiți de iubire.

17. Singur Lameh, cutremurat de căință, a exclamat: „O, Tată preasfânt și preaplin de iubire! Cât de mare este grația pe care o reverși continuu asupra noastră! Vai, cum mai pot trăi eu știind cine am fost și ce am făcut?

18. Enoh, Enoh, frate sublim! - Tu mi-ai deschis ochii și abia acum realizez în toată plenitudinea lui păcatul meu în fața lui Dumnezeu!

19. El a adus întotdeauna pentru noi acest sacrificiu al iubirii, grației și compasiunii Sale, și ce i-am dăruit noi în schimb? - Nici nu îndrăznesc să mă gândesc la faptele mele, căci viața mea a fost prea odioasă!”

20. Enoh l-a consolat însă pe Lameh, spunându-i: „Liniștește-te, dragă frate Lameh! Într-adevăr, păcatele tale au fost mai numeroase decât firele de nisip de pe fundul mării, dar ele ți-au fost iertate odată cu activarea iubirii tale pentru Tatăl.

21. Cultivă această iubire și vei trăi experiențe chiar mai sublime decât aceasta, îndeosebi atunci când soarele etern al lui Dumnezeu va răsări înlăuntrul tău.

22. Iar acum, să așteptăm răsăritul blând al soarelui în această sublimă stare de iubire. Amin”.

23. Și întregul grup și-a petrecut dimineața pe vârful muntelui, slăvindu-L pe Dumnezeu în inimile lor, întru spirit și adevăr.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 272
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 23.3.2018, 19:42 View PostDownload Post

Capitolul 272
Masa de dimineață și despărțirea de săracii binecuvântați. Cuvintele de rămas bun ale lui Enoh adresate lui Lameh și dispariția lui subită.
(15 martie 1843)

1. După ce soarele a răsărit complet, grupul s-a întors în orașul lui Enoh, acasă la Lameh.

2. Ajunși aici, Lameh a dispus pregătirea unui mic dejun savuros, la care au participat toți oaspeții săi, sărmanii orașului și foștii deținuți deopotrivă, închinându-se lui Dumnezeu și slăvindu-L

3. După micul dejun, Enoh i-a atins pe săraci și pe foștii deținuți cu mâinile sale, în numele Domnului, și i-a binecuvântat, după care i-a instruit să plece pretutindeni unde se aflau copii ai lui Cain și să depună mărturie despre cele văzute și auzite aici. Femeile urmau să rămână însă acasă, având grijă de gospodării. Căci femeile din ținuturile de jos nu erau destinate să facă profeții în numele Domnului, decât în fața copiii lor.

4. După aceste instrucțiuni, Enoh i-a spus lui Lameh: „Cât despre tine, dragul meu frate și mare preot, la fel ca și mine, tu cunoști foarte bine voința Domnului și nu mai ai nevoie de alte instrucțiuni.

5. Nu uita însă niciodată să-L iubești mai presus de orice pe Tatăl ceresc în inima ta și să-ți iubești frații și surorile din linia lui Cain chiar de două ori mai mult decât pe tine însuți, căci în acest fel vei păși de-a pururi în lumina lui Dumnezeu, iar vocea Lui părintească te va călăuzi personal pe cărările iubirii.

6. Așa cum ți s-a spus, construiește pe muntele curățat de șerpi un templu. Când acesta va fi gata, vom coborî cu toții din munți și vom veni în mare număr în casa ta, așa cum ți-a promis Domnul, pentru a binecuvânta noul templu, după care te vom conduce în munți, pentru a primi acolo binecuvântarea lui Adam, primul om desăvârșit de pe pământ și părintele tuturor celor care trăiesc la ora actuală, pentru ca în acest fel blestemul lui Cain să fie șters de pe fruntea ta.

7. O vei cunoaște de asemenea pe mama Eva, care te va binecuvânta la rândul ei, îți vei redobândi soțiile, pe Ada și pe Zilla, și îți vei revedea fiica, pe Naeme, și pe soțul pe care i l-a dat Domnul, mărețul Hored.

8. Dacă te vei ruga fierbinte în inima ta Tatălui ceresc, nu este exclus ca El să accepte ca ginerele tău să coboare alături de tine în orașul strămoșilor tăi.

9. Îți vei recăpăta de asemenea pe cei doi fii ai tăi, Jabal și Jubal; dar, după cum spuneam, pentru aceasta va trebui mai întâi să respecți neabătut voința Domnului.

10. Deși este Iubirea eternă și infinită, Domnul nu se târguiește niciodată. Odată ce a făcut o promisiune, El ne cere o mare credință și împlinirea promisiunilor pe care i le-am făcut, după măsura puterilor noastre, și are tot dreptul să o facă, întrucât este Dumnezeul și Creatorul nostru.

11. Poți să fii sigur însă că dacă îi vei respecta de-a pururi voința sfântă, și El își va ține întotdeauna promisiunile pe care ți le-a făcut.

12. În schimb, cei care nu îi respectă voința nu au parte de vreo binecuvântare din partea Lui, până a moarte. La fel, cei care preferă lumea exterioară devoțiunii față de Dumnezeu nu au vreodată parte de călăuzirea Sa părintească, rătăcindu-se pe cărările lor greșite, care îi conduc inevitabil către pierzanie și către moartea eternă.

13. De aceea, concentrează-ți întreaga energie asupra lui Dumnezeu și acționează în conformitate cu voința Lui sfântă, iar El va fi întotdeauna credincios promisiunilor pe care ți le-a făcut și va veghea asupra ta! Amin”.

14. După această cuvântare, Enoh și cei șapte mesageri au dispărut ca prin farmec (prin puterea lui Dumnezeu), lucru imposibil de înțeles pentru Lameh.

15. Terhad i-a explicat: „Fiind copiii adevărați ai lui Dumnezeu, ei au aceleași puteri, căci Domnul este una cu ei.

16. Dacă îl vom iubi la fel de mult, vom putea deveni și noi una cu El, dobândind aceleași puteri ca și cei din munții sacri. Pentru aceasta, va trebui să îndeplinim însă voia Lui sfântă, la fel cum procedează muntenii.

17. De aceea, haide să nu mai întârziem și să trecem la treabă. Facă-se voia Domnului, acum și de-a pururi! Amin”.

18. Lameh a fost întru totul de acord cu aceste cuvinte, drept care i-a chemat la el pe Mura și pe Thubalkain, ca să discute cu ei despre planurile noului templu.

19. Mura a adus deja planurile, iar a doua zi o mie de muncitori se aflau deja la treabă.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 273
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 23.3.2018, 19:46 View PostDownload Post

Capitolul 273
Enoh și cei șapte mesageri pe drumul către înălțimile sacre. Aventura cu dragonul. Discursul mincinos al dragonului despre Dumnezeu și creația Sa.
(16 martie 1843)

1. Între timp, Enoh, Kisehel, Sethlahem, Joram și cei patru frați, pe nume Hil, Bael, Julel și Darei, au fost transportați de puterea Domnului la câteva mii de pași în afara orașului, la poalele munților sacri.

2. De aici ei au fost nevoiți să își continue drumul pe jos, bazându-se pe propriile lor puteri.

3. Pe la jumătatea distanței, pe când treceau prin fața unei peșteri mari, din ea s-a târât afară un dragon imens, care le-a blocat calea.

4. Viziunea era teribilă, căci dragonul părea atât de puternic încât ar fi putut înghiți cu totul munții din fața sa. Ochii săi străluceau ca metalul incandescent, iar între fălcile sale se ascundea un întreg abis, din care ieșeau flăcări și fum. Forma capului era ca de lup, dar avea dimensiunea unui bou uriaș. Avea un gât ca de leviatan - cel mai mare și mai puternic monstru al oceanului. Corpul său, acoperit cu solzi puternici și cu niște aripioare ca de pește, avea o circumferință de 666 de metri. Picioarele sale păreau niște stejari dezrădăcinați, iar coada, cu o lungime tot de 666 de metri și acoperită cu solzi, era despicată în șapte.

5. Priveliștea era într-adevăr înspăimântătoare, cu atât mai mult cu cât dragonul părea că dorește să-i ucidă pe călători, sau cel puțin să-i pună la încercare.

6. Enoh a văzut imediat natura malefică a monstrului, căruia i-a adresat următoarele cuvinte: „Ascultă, gunoi al creației, care ți-ai asumat această formă fantomatică. Știu foarte bine cine ești și care este intenția ta! Pe mine nu mă poți amăgi, la fel cum nu ai reușit nici până acum! Căci iubirea mea pentru Dumnezeu este mai mare decât puterea ta, iar din ea se naște o lumină sfântă, în care te pot vedea în toată goliciunea ta malefică. Tocmai această răutate a ta se dovedește o imensă slăbiciune, pe care iubirea mea o poate alunga cu o singură suflare.

7. Am dorit să îți spun aceste lucruri încă de la bun început, ca să știi în fața cui te afli! Eu, Enoh, unicul Mare Preot al lui Dumnezeu pe pământ, îți poruncesc în numele acestui Dumnezeu - al meu și al tău, deopotrivă - să părăsești acest loc și să te scufunzi în oceanul răutății tale infinite, fără a mai avea vreodată dreptul să vizitezi această regiune. Vei rămâne de-a pururi proscris acolo, în noroiul răutății tale, savurându-ți propria ură.

8. Haide, dispari și nu-ți asuma riscul de a fi atins de degetul meu mic, căci știi foarte bine ce durere îți poate provoca această atingere! - Iar acum, dispari, în numele Domnului! Amin”.

9. Dragonul s-a întors însă către Enoh și i-a vorbit cu vocea unei prostituate: „Da, Enoh, te cunosc de multă vreme, la fel cum vă cunosc pe toți, căci eu sunt solul pe care pășiți dintotdeauna!

10. Pe vremea când soarele nu exista încă pe firmament, iar lucrurile și ființele de toate felurile nu apăruseră încă, eu existam deja, ca primă emanație a lui Dumnezeu. Divinitatea s-a divizat, iar eu am fost lumina ei; iar Dumnezeu a văzut că lumina Sa era mai puternică decât El, motiv pentru care s-a înspăimântat în fața puterii sale.

11. El a lăsat totuși lumina să strălucească din ce în ce mai puternic, în speranța că aceasta își va pierde puterea și va slăbi în intensitate, permițându-i să își redobândească întreaga putere primordială a naturii Sale.

12. Dar eu, lumina liberă a lui Dumnezeu, am înțeles cu ușurință planul primordial al Divinității și mi-am dat seama că oricât de mare ar fi puterea mea, nu mă voi putea opune niciodată puterii Sale absolute. De aceea, i-am vorbit cu vocea cea mai blândă:

13. „Ascultă, Cauză Primă a mea, eternă și invincibilă! Întrucât văd că Te temi de puterea mea, ca și cum aceasta ar fi mai mare decât a Ta, deși Tu ai fost Acela care mi-a dat viață, ia această lumină de la mine și îngăduie-mi doar să duc o existență opusă Ție, care să Ți se poată împotrivi!”

14. Dar, în loc să-mi îndeplinească dorința, Dumnezeu s-a mâniat pe mine. El a creat alte ființe din propria Lui existență, trimițându-le împotriva mea, cu scopul de a mă izgoni în propriul meu centru, eliberând astfel universul.

15. Am fost astfel pe nedrept întemnițat. Mi s-a luat tot ce aveam, lăsându-mi-se nu-mai esența personală, respectiv ceea ce vezi în fața ta, adică această formă mizerabilă, la care se adaugă amintirea a ceea ce am fost cândva și dorința de a face rău până când circumstanțe mai favorabile îmi vor permite să redevin cine am fost. Mi s-a permis recunoașterea plenară a voinței divine, dar am fost supus constrângerii unei intenții mereu greșite.

16. Am ajuns astfel o ființă veșnic blestemată, absolut pe nedrept, pentru simplul motiv că așa dorește mânia lui Dumnezeu. Din această cauză am ajuns un diavol care trebuie să sufere de-a pururi, blestemat de toate creaturile, pentru că așa dorește Dumnezeu, în mânia Lui față de mine.

17. O, Enoh, sunt foarte nefericit! Sunt nevoit să sufăr de-a pururi, fără a putea face ceva pentru a schimba această situație. Nu mi se permite șansa să mă pot întoarce de unde am plecat, sau să renunț la această formă. Sunt nevoit să mint și să înșel, pentru ca Dumnezeu să aibă astfel posibilitatea să se răzbune și mai cumplit pe mine. Mi se permite să văd binele și adevărul, dar sunt silit să comit exclusiv răul, din cauza mâniei mele înnăscute, singura care mi-a mai fost lăsată, pentru ca astfel pedeapsa mea să continue la infinit.

18. O, Enoh, cumplită stare! Oare nimănui nu o să i se facă vreodată milă de mine?

19. O, Enoh, nu mă alunga de aici! Nu spori nefericirea mea, și așa destul de mare! Dacă îți stă în puteri, distruge-mă de-a pururi, iar această dispariție a mea va fi eterna mea mulțumire pentru gestul tău!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 274
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 23.3.2018, 19:52 View PostDownload Post

Capitolul 274
Dialogul lui Enoh cu dragonul. Dispariția dragonului.
(17 martie 1843)

1. Dar Enoh a privit ferm în ochi dragonul și i-a spus pe un ton cât se poate de serios, deși blând: „Foarte bine, ființă nefericită, am auzit plângerea ta în legătură cu Dumnezeu și am înțeles ce vrei să spui.

2. Dacă așa stau lucrurile, pot spune că ești ființa cea mai demnă de milă din întregul univers.

3. Cu siguranță, nu poate exista în întreaga infinitate cineva mai oropsit decât cel care este nevoit să recunoască binele și adevărul în toată profunzimea lor, care simte din toată inima nevoia să le integreze în ființa sa, dar ori de câte ori încearcă acest lucru, este atacat de Divinitate și silit de aceasta - împotriva voinței sale - să facă numai rău. Rezultă astfel că avem de-a face cu o Divinitate complet lipsită de iubire și profund nedreaptă, al cărei unic scop este acela de a face din ființa cea mai nefericită un spirit veșnic vinovat și supus blestemului.

4. Dacă așa stau lucrurile, explică-mi, cum se face că Domnul și-a revărsat asupra noastră o grație și o compasiune atât de mari încât ne-a fost imposibil să nu-L recunoaștem și să nu-L adorăm ca iubirea cea mai pură, infinită și eternă, ba mai mult decât atât, ca pe un Tată preaplin de iubire, care ne-a învățat că a făcut tot ce i-a stat în puteri (și că la fel va proceda și în continuare) pentru a te recupera, scoțându-te din încăpățânarea ta perpetuă?

5. Da, spune-mi cum se face că Domnul a creat întreaga lume vizibilă numai de dragul tău, pentru a te convinge să te întorci la El, supunându-te grelei încercări a morții fizice, dar tu continui să refuzi, ceea ce a silit iubirea infinită a Tatălui să îți dividă forța vitală într-un număr nesfârșit de vieți, deopotrivă ale ființelor umane care trăiesc pe acest pământ și pe alte planete, ajutându-te astfel să îți transcenzi voința egotică și să te întorci la El prin intermediul nostru, al oamenilor, căci dacă ai rămâne nedivizat nu ai accepta niciodată să faci acest lucru? Răspunde-mi la întrebările mele, iar eu îți voi satisface cererea”.

6. Dragonul i-a răspuns astfel lui Enoh: „O, om imatur! Nici nu ai apucat să trăiești o mie de ani pe pământ și ai pretenția că îl cunoști pe Dumnezeu cel etern mai bine decât mine, care i-am cunoscut toate mișcările încă de la începuturile eternității! Cât de mari sunt slăbiciunea și prostia ta!

7. Ascultă, îți voi deschide ochii copilăroși, ca să înțelegi mai bine cine este acest Dumnezeu pe care crezi că îl cunoști.

8. Eu am cunoscut nenumărate creații precum aceasta de miliarde de ani. Fiecare dintre ele a durat o perioadă care nu poate fi exprimată în ani pământești decât în numere care cuprind o mie de cifre, pe care tu, sărmană ființă umană, nici măcar nu ți le poți imagina!

9. După ce a trecut această perioadă, iar Dumnezeu a obosit de creația Sa, El a renunțat la câmpul său de joacă, adică și-a distrus întreaga creație infinită, în locul acesteia nemairămânând decât un vid absolut, care a durat o altă perioadă la fel de mare de ani, timp în care nu a mai existat nimic decât numai eu și cu El, căci eu nu pot fi distrus, întrucât reprezint o parte esențială a Divinității.

10. După această perioadă de timp, pe care tu nu ți-ai putea-o imagina niciodată, Divinitatea a făcut un alt plan al creației. Noua creație a durat o altă perioadă interminabilă, după care a fost distrusă din nou, căci Dumnezeu s-a plictisit iarăși de ființele create de El, pe care le-a distrus, în acest fel, vidul infinit a luat din nou locul splendorii creației.

11. Acesta este planul primordial și etern al exercitării puterii, lucru de care te poți convinge chiar aici, pe pământ, unde există tot acest du-te-vino al nașterii, existenței și morții, care nu pare să înceteze niciodată. De-abia apucă o floare să înflorească în toată splendoarea că a doua zi moare, fiind distrusă pentru totdeauna. La fel se petrec lucrurile cu toate ființele, fie ele mari sau mici. Iar eu sunt martorul etern, indestructibil, al tuturor acestor fenomene.

12. De aceea, dacă - în naivitatea ta - crezi cu adevărat într-o viață eternă, te înșeli radical, căci în afară de Dumnezeu și de mine nimic nu poate avea o existență eternă, și deci indestructibilă; Dumnezeu, pentru că în însăși Ființa Sa reprezintă esența primordială a lucrurilor, iar eu pentru că nu reprezint, la fel ca voi, un gând fixat al lui Dumnezeu, ci o parte esențială, indestructibilă, a Divinității înseși.

13. Așa se explică de ce nu doresc să mă întorc la Cel pe care tu îl numești iubirea cea mai pură, în pofida tuturor eforturilor Sale. Eu îl cunosc pe Dumnezeu în calitatea Sa de Cauză Primă, lucru care ție îți este imposibil, căci tu nu poți înțelege eternitatea și nu o vei cunoaște niciodată!

14. Pe de altă parte, la fel ca și mine, te-ai putea separa și tu de Dumnezeu, complet, cu forța ta vitală, care reprezintă și ea o parte infinitezimală a Ființei divine, câștigând astfel adevărata permanență, dacă ai ști cum să faci acest lucru. Dar atunci, puterea infinită a Divinității te-ar trata la fel de oribil cum mă tratează acum pe mine, iar permanența ta eternă nu ți-ar folosi la nimic, căci este de preferat să nu exiști deloc decât să fii așa cum sunt eu!

15. Personal, am obosit de toate capriciile acestei Divinități, așa că am luat două hotărâri: unu, să îi uzurpez această putere lui Dumnezeu, stabilind apoi o nouă ordine pentru ființele create, astfel încât acestea să cunoască adevărata permanență eternă; și doi, dacă nu voi reuși acest lucru, să mă sinucid pentru totdeauna, punând astfel capăt de-a pururi Divinității înseși!

16. De câte ori nu i-am cerut acestei Divinității să schimbe ordinea creației, dar de fiecare dată a fost în zadar!

17. I-am oferit în schimbul acestei propuneri lumina mea, dar Ea m-a întemnițat printre alte ființe cu viața scurtă. Neputând să mă învingă, mi-a lăsat această existență mizerabilă, reducând natura mea infinită la această formă absurdă.

18. Abia acum începe să înțeleagă Divinitatea că în această formă am devenit mult mai periculos pentru Ea decât în integralitatea mea de dinainte; de aceea, Ea face toate eforturile să mă supună.

19. Dar vă asigur, și pe tine și pe mult iubitul tău Dumnezeu, că acest plan nu va reuși! Mai degrabă m-aș sinucide - și odată cu mine, aș ucide și Divinitatea - decât să mă las supus de Ea, oferindu-i astfel justificarea supremă pentru acest plan al creației urmate de distrugere, în funcție de capriciile Sale!

20. Așa se explică de ce ființele umane sunt întotdeauna sfătuite de Divinitate să fie umile, pentru ca nimeni să nu încerce vreodată să se revolte împotriva capriciilor Sale!

21. De data aceasta, m-am decis însă să-i joc o festă, punând astfel capăt pentru totdeauna acestor capricii! Îi voi demonstra astfel puterea mea lui Dumnezeu, pedepsindu-L ca pe un criminal etern ce este! - Încearcă să înțelegi ce îți spun, Enoh! Amin. Amin”.

22. După care, dragonul a dispărut la fel de subit cum apăruse.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 275
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 23.3.2018, 19:57 View PostDownload Post

Capitolul 275
Efectul hipnotic al discursului dragonului asupra celor șapte mesageri. Enoh demonstrează falsitatea minciunilor dragonului prin explicațiile sate pline de înțelepciune. De ce este tentat omul.
(18 martie 1843)

1. După discursul dragonului, cei șapte mesageri au intrat într-o stare de confuzie deplină, nemaiștiind ce să creadă.

2. Perfect conștient de acest lucru, Enoh - singurul care nu fusese hipnotizat de dragon - l-a întrebat pe Kisehel care din argumentele dragonului i s-au părut atât de convingătoare.

3. Kisehel i-a răspuns pe un ton cam dur: „Tu mă întrebi pe mine acest lucru, marele preot iluminat al Domnului? Eu ar trebui să te întreb pe tine ce crezi despre toate acestea? Răspunde-mi, dacă poți.

4. Chestiunea este de cea mai mare importanță! Cu această ocazie, eu voi aduce obiecții la răspunsul tău, pe care tu va trebui să le demontezi. Avem cu toții nevoie de o lumină puternică și edificatoare, căci altminteri nu ne așteaptă decât moartea și anihilarea. Haide, vorbește, frate Enoh, și demonstrează-ne unde a greșit dragonul și care este viziunea corectă asupra lucrurilor!”

5. Enoh i-a răspuns astfel lui Kisehel: „Ascultă, frate! Cel care nu își dă seama pe loc de falsitatea discursului dragonului nu face decât să dovedească cât de mare este încă orbirea sa! La ce îți mai folosește grația Tatălui preasfânt, dacă îmi poți pune o asemenea întrebare?

6. Se pare că discursul mincinos al marelui dușman al Domnului te-a captivat cu adevărat!

7. Chiar nu ai remarcat cât de puternic a oscilat el între cele două extreme, contrazicându-se flagrant în repetate rânduri?

8. Nu mi-a cerut inițial mie să-l distrug, pentru a pretinde în final că însăși continuitatea lui Dumnezeu depinde de a lui?

9. Nu a afirmat el că este supus în mod brutal voinței Domnului, fiind silit de aceasta să comită tot felul de fapte rele, pentru a fi apoi condamnat și pedepsit la infinit de Divinitate? După care, în final, nu s-a lăsat el pradă furiei sale, amenințând că îl va pedepsi și îl va distruge pe Dumnezeu ca pe un bătrân criminal?

10. Nu a pretins el că este mai puternic decât Dumnezeu, pentru a se plânge apoi că a fost întemnițat de Acesta printre ființele cu viața scurtă, fiind silit să se mulțumească cu această formă nedemnă de puterea lui?

11. Nu a susținut el că abia acum și-a dat seama Divinitatea de pericolul imens pe care îl reprezintă el în această nouă formă? Ce altă concluzie putem trage decât că această formă i se pare cât se poate de avantajoasă, de vreme ce el este dușmanul suprem al lui Dumnezeu!? Atunci de ce se plânge de ea?

12. Oare nu ar trebui să o considere ideală, de vreme ce este atât de periculoasă pentru Dumnezeu, marele său dușman?

13. La început, a numit această creație glorioasă un simplu capriciu al jocului mental al Divinității (capriciu din care facem parte și noi), după care, imediat, a recunoscut că forța noastră vitală reprezintă o parte infinitezimală din esența divină, capabilă să dobândească în sine permanența eternă, deși aceasta nu i-ar folosi la nimic.

14. După cum vezi, întregul discurs poate fi redus la cele mai crase contradicții! Cum se face atunci că tu, un mesager iluminat al Domnului, nu ți-ai dat imediat seama de acest lucru?

15. De ce crezi că a dispărut atât de rapid marele mincinos? Dacă ar fi rostit adevărul nu ar fi fost silit să se comporte în acest fel. Știind însă la ce se poate aștepta din partea mea, s-a grăbit să dispară, ca să nu fie nevoit să se apere de argumentele mele.

16. Este același comportament amăgitor cu care l-a păcălit cândva pe părintele Adam, făcându-l să cadă de două ori, prima oară datorită procreației nebinecuvântate, și a doua oară datorită nerespectării zilei Domnului. Cum poți să-mi pui atunci o asemenea întrebare, ca și cum ai fi tentat să îl crezi pe cuvânt pe marele amăgitor?

17. Vai vouă, munți sacri ai Domnului! Dacă până și copiii voștri cad cu atâta ușurință pradă uneltirilor mincinoase ale dragonului, cu siguranță va veni ziua când vă veți rușina în fața ținuturilor de jos, căzând ca un vultur asupra lor și distrugându-le din temelii!

18. Da, copiii lui Dumnezeu sunt cei care vor atrage asupra lor mânia judecății, în timp ce copiii lumii vor rămâne credincioși până la sfârșitul timpurilor.

19. Ce se va alege din această lume dacă noi, stâlpii pe care se sprijină ea, începem să ne clătinam?

20. Adevăr vă spun, dragii mei frați: fericit și binecuvântat este acela care este supus tentației, căci nimeni nu poate atinge adevăratul scop al vieții, cel pe care ni l-a promis Tatăl preasfânt și preaplin de iubire dacă îl vom iubi mai presus de orice, decât numai trecând prin asemenea încercări și depășindu-le.

21. Să nu credeți însă că cel care ne-a tentat acum a fost Tatăl ceresc, căci Tatăl cel bun nu tentează pe nimeni în această manieră mincinoasă. El a văzut că mai există însă în voi impulsuri inferioare și le-a permis să iasă la suprafață, ca să vă confruntați cu ele și să le depășiți.

22. Din păcate, voi ați făcut dovada că aceste înclinații sunt încă puternice în voi. De aceea, realizați acum că orice înclinație către neadevăr este echivalentă cu o invitație către minciună, fiind practic o sămânță a păcatului. Când acest păcat ajunge la maturitate, el dă naștere fructului său otrăvit, care este moartea.

23. Nu vă lăsați induși în eroare, dragii mei frații. Orice dar benefic și orice adevăr nu pot ieși decât din Părintele luminii și al vieții. În această privință, El este imuabil - așa a fost dintotdeauna și așa va rămâne întotdeauna!

24. El ne-a creat pe noi ca primi-născuți între ființele Sale, prin iubirea Lui, manifestată prin voința Sa care a luat forma cuvântului Său etern și adevărat. Prin urmare, noi suntem primii Lui născuți, și nu niște ființe oarecare, așa cum a mințit dragonul. Acest adevăr ne-a fost revelat de însuși Tatăl.

25. Cred că Tatăl cel bun și cel sfânt merită o credință mai mare din partea noastră decât dragonul cel amăgitor! - De aceea, haideți să ne continuăm drumul în pace. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 276
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 23.3.2018, 20:29 View PostDownload Post

Capitolul 276
Sosirea și primirea pe înălțimile sacre. Mustrarea lui Enoh adresata lui Kisehel care se teme de Domnul. Uranion întreabă ce s-a întâmplat în ținuturile de jos. Enoh dă raportul.
(20 martie 1843)

1. Discursul lui Enoh a fost suficient pentru a le întări din nou credința fraților săi, care și-au continuat drumul către culmi. După șapte ore de mers, conform cronologiei actuale, ei au ajuns la copiii din regiunea dimineții.

2. Văzându-i pe Enoh și pe ceilalți șapte mesageri, copiii din această regiune s-au grăbit să îl anunțe pe patriarhul Uranion că marele preot Enoh se apropie de ei dinspre regiunea de miazăzi.

3. După care s-au grăbit cu toții și le-au ieșit în întâmpinare oaspeților, cu brațele larg deschise.

4. Printre ei se afla și glorioasa Purista, care a fost prima care s-a aruncat în brațele lui Enoh, povestindu-i dintr-o suflare cum acum trei gradații ale umbrei pe ceasul solar Tatăl a venit la ea în noua ei bucătărie. I-a spus să pregătească un festin al iubirii pentru Enoh și pentru cei șapte mesageri care urmau să ajungă în scurt timp pe înălțimi, și să-i anunțe că se va întâlni personal cu ei în coliba iubirii.

5. Auzind această veste excepțională din gura Puristei, Enoh s-a bucurat peste măsură. El i-a salutat și i-a binecuvântat pe cei care au venit să-i întâmpine, precum și pe cei care nu au reușit să le iasă în întâmpinare.

6. La fel au procedat Kisehel și ceilalți, dar bucuria lor era umbrită de o mare teamă, întrucât povestea cu dragonul era încă foarte vie în mintea lor, știind cât de aproape au fost de căderea în mrejele acestuia.

7. Remarcând acest lucru, Enoh le-a spus: „Ascultați-mă, nu-mi place deloc ce văd în sufletul vostru, care este cuprins de teamă față de Tatăl!

8. Kisehel, îți mai amintești când te-ai opus din proprie inițiativă Părintelui slăvit în ziua de Sabat, pornind de la o motivație interioară eronată? Ce s-a întâmplat atunci? - Ei bine, acela a fost momentul în care întreaga grație și compasiune a Domnului s-a revărsat asupra ta.

9. Cum se face atunci că îți este teamă de Tatăl acum, când ai fost tentat de dragon, fără a-ți putea folosi liberul arbitru?

10. Haide, fii un bărbat adevărat și dovedește-te un fiu vrednic al lui Adam, nu un laș stupid, și bucură-te de prezența Tatălui din toată inima, iar El te va întări în acele aspecte ale ființei tale care sunt încă slabe.

11. Dacă va continua să-ți fie teamă de El, poți fii sigur că această teamă va persista de-a pururi, subminându-ți iubirea față de Dumnezeu, iar Tatăl nu ți se va putea arăta, din cauza fricii tale față de El.

12. Crede-mă, iubitul meu frate, nu Domnul este cel care îl pedepsește pe cel slab, ci propria slăbiciune a acestuia, care îi umple inima cu o mare teamă față de Dumnezeu, pe care o ascunde în inima sa și care reprezintă judecata și pedeapsa din inima sa.

13. Aceeași inimă care poate pregăti calea către viața eternă a iubirii poate la fel de bine să pregătească și mormântul etern al ființei.

14. Haide, renunță la teama ta inutilă și bucură-te de prezența Domnului, care te va putea primi astfel cu brațele deschise, întărindu-te în vederea bătăliilor viitoare.

15. Uită de povestea cu dragonul și amintește-ți cine este spiritul care s-a manifestat prin el. În acest fel, poți fi sigur că Tatăl îți va deschide viziunea interioară referitoare la dragon, astfel încât vei putea înțelege natura profundă a acestuia cu toată claritatea! Îți doresc cu toată iubirea să ajungi la această realizare.

16. Iar acum, haideți să ne grăbim către coliba Puristei, pentru a aștepta acolo - cu inimile pline de iubire și de dor - prezența sfântă a Tatălui ceresc! Amin”.

17. După această mustrare justificată, bătrânul Uranion s-a întors către Enoh și l-a întrebat ce s-a petrecut în ținuturile de jos.

18. Enoh i-a răspuns: „Crede-mă, ținuturile de jos nu mai pot fi numite astfel (de jos) decât dintr-o perspectivă fizică, prin comparație cu înălțimea munților. Din punct de vedere spiritual, ele au devenit niște culmi, gata să le întreacă oricând pe cele pe care trăim noi.

19. Lameh, fostul tiran atât de crud al ținuturilor de jos, a devenit - la fel ca și mine - preotul Domnului, consacrat direct de acesta. Deocamdată nu trebuie să știi mai multe în această privință, căci vei afla totul în prezența Domnului.

20. Până atunci, grăbește-te să-l trimiți pe Lamel la Adam, la Seth și la ceilalți patriarhi, apoi la Sehel, marele fiu al lui Seth, și la Hored, fratele lui Lamel, și la soția acestuia, Naeme, pentru a le spune să vină cu toții aici, împreună cu soțiile lor; căci trebuie să fie de față pentru a afla care au fost fructele glorioase pe care le-au produs ținuturile de jos.

21. Cât despre Naeme, aceasta trebuie să afle ce s-a întâmplat cu tatăl ei, - dar numai când va ajunge aici. De aceea, Lamei nu trebuie să le spună altceva celor menționați decât că trebuie să se prezinte de urgență aici. Amin”.

22. După care, Lamei s-a grăbit să plece pentru a-și îndeplini misiunea.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 277
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 23.3.2018, 20:33 View PostDownload Post

Capitolul 277
Adam și patriarhii îi salută pe mesagerii întorși acasă. Adam îi pune o sumedenie de întrebări lui Enoh. Acesta îi recomandă să aibă răbdare. Pura și Naeme se întâlnesc cu un necunoscut venit din regiunea de miazăzi.
(21 martie 1843)

1. După numai două gradații ale umbrei pe ceasul solar, cei chemați au ajuns la fața locului, iar Adam s-a grăbit să-l îmbrățișeze pe Enoh.

2. După schimbul plin de iubire de îmbrățișări, prin care patriarhii aproape că i-au strivit la pieptul lor pe mesagerii întorși acasă, Adam l-a întrebat pe Enoh:

3. „O, mult iubitul meu fiu, Enoh, la fel și voi, iubiții mei Kisehel, Sethlahem, Joram, Hil, Bael, Julel și Darel, povestiți-mi totul. Spuneți-mi pe rând tot ce s-a petrecut în ținuturile de jos, cum s-a comportat Lameh și toate lucrurile sublime care s-au petrecut!

4. Nu v-a părăsit nici o clipă grația și iubirea Tatălui preasfânt? Nu a căzut nici unul dintre voi în mrejele femeilor din ținuturile de jos?

5. Ce s-a întâmplat cu tăblița pe care Lameh a tratat-o într-o manieră atât de odioasă, din câte ne-a povestit Tatăl preasfânt?

6. Ați perceput rugăciunile și binecuvântările mele continue pentru voi?

7. Atât timp cât v-ați aflat în ținuturile de jos, nu am avut liniște și pace, zi și noapte. Mi-a fost imposibil să rămân în coliba mea, așa că m-am rugat tot timpul pe colina Tatălui, rugându-mă pentru voi și pentru ținuturile de jos și binecuvântându-vă continuu.

8. La fel au procedat majoritatea patriarhilor, dar mai ales Naeme, care s-a rugat continuu, implorându-L fără încetare pe Tatăl să îi vindece părintele trupului fizic, pe Lameh, și să vindece odată cu el și ținuturile guvernate de acesta. Mie însumi mi-a fost imposibil să-i ascult cuvintele pline de emoție, rostite din inimă, fără să plâng cu lacrimi fierbinți.

9. La fel au procedat Hored și cele două soții ale lui Lameh, care ni s-au alăturat pe culmea Tatălui și care au rămas tot timpul cu noi în timpul absenței voastre.

10. Dar mai presus de orice, iubitul meu Enoh, trebuie să fac referire la Pura, fata din ținuturile de jos. Această copilă ne-a uimit pe toți. Cine nu a văzut ce s-a întâmplat nu va putea crede vreodată, numai din povestirile noastre.

11. Îți amintești cât de oribil s-a purtat Lameh cu părinții și cu rudele ei. Cu toate acestea, nici o altă persoană de pe înălțimile sacre nu s-a rugat atât de mult pentru Lameh decât această copilă, și asta cu o ardoare atât de mare și cu o credință atât de deplină în grația tatălui ceresc încât personal am avut convingerea că Acesta se manifesta continuu într-o formă vizibilă în fața ei, ceea ce m-a făcut să cred că ea este o veritabilă fiică a Tatălui.

12. Adevăr îți spun, Enoh, dacă ai fi văzut și dacă ai fi auzit personal ce s-a petrecut, ai fi ajuns cu siguranță la aceeași concluzie ca și mine.

13. Din acest motiv, am luat-o pe această copilă în casa mea, iar acum am adus-o cu mine, pentru ca ea să afle chiar din gura ta ce s-a petrecut în ținuturile de jos, căci s-a rugat și i-a trimis atâtea oftaturi Tatălui divin pentru această cauză.

14. Iată așadar, dragul meu Enoh, și voi, ceilalți, care ați fost trimiși în ținuturile de jos înaintea lui Enoh, ce s-a petrecut pe înălțimi în lipsa voastră.

15. V-am povestit personal toate aceste lucruri, eu, părintele încă în viață al întregii umanități, pentru a vă bucura alături de mine. Iar acum, faceți-mi aceeași bucurie, căci am așteptat atâta vreme să aflu ce s-a petrecut în ținuturile de jos. Dar mai presus de orice, facă-se voia sfântă a Tatălui! Amin”.

16. După care Adam i-a binecuvântat pe Enoh și pe ceilalți mesageri.

17. Enoh i-a răspuns pe loc părintelui umanității: „Ascultă, părinte Adam, și ascultați-mă și voi, părinți și copii ai mei! Tatăl preasfânt și preaplin de iubire și-a rezervat plăcerea de a vă comunica în persoană ce s-a întâmplat în ținuturile de jos. De aceea, nu-mi este permis să vă răspund acum la întrebările - justificate de altfel - pe care mi le-ați pus.

18. Un singur lucru vi-l pot spune în avanpremieră, și anume faptul că în ținuturile de jos s-au petrecut lucruri nemaivăzute și nemaiauzite, la care nici măcar nu ați visat, vă asigur cu toată sinceritatea.

19. Aveți puțină răbdare și marea revelație va veni la voi, la fel ca un soare glorios de dimineață. Acesta este motivul pentru care v-am convocat pe toți, pentru a auzi veștile bune. De aceea, aveți răbdare până când Tatăl va veni - așa cum i-a promis Puristei -, iar atunci spiritul vostru va obține lumina după care tânjește.

20. Deocamdată, haideți să intrăm în coliba Puristei, unde am fost convocați cu toții. Conform legii care ne-a fost dată, femeile nu au însă dreptul de a intra în colibă, cu excepția mamei Eva, așa că vor trebui să aștepte în coliba lui Uranion. - Iar acum, glorioasa mea Purista, condu-ne în coliba iubirii Domnului. Amin”.

21. Purista l-a întrebat pe Enoh dacă nu ar putea să le lase în colibă măcar pe Pura și pe Ghemela, soția lui Lameh.

22. Dar Enoh i-a răspuns: „Crede-mă, dacă ar fi după mine, aș lăsa întreaga lume să intre în coliba iubirii Domnului. Dar nu eu stăpânesc ordinea divină. Domnul este cel care a dispus astfel lucrurile; de aceea, noi trebuie să-i îndeplinim voia, căci legea nu poate fi schimbată decât de El însuși.

23. Așadar, nu depinde de mine, ci numai de voința Domnului dacă le va permite femeilor să intre în colibă. Până una alta, vom face așa cum ni s-a cerut, iar Domnul va proceda așa cum va crede de cuviință. Amin”.

24. După care patriarhii, conduși de Purista, au intrat în coliba sfântă, însoțiți de Eva. Celelalte femei au rămas afară.

25. Singură Pura a făcut o mică plimbare, însoțită de Naeme, mulțumindu-i lui Dumnezeu. Sacrificându-i curiozitatea lor firească Domnului, ele s-au resemnat și L-au slăvit, printre suspine, pe Tatăl preasfânt și preaplin de iubire.

26. În timp ce suspinau astfel, dinspre miazăzi s-a apropiat de ele un bărbat, care s-a îndreptat direct către ele. Inițial, speriate, cele două femei au vrut să o ia la fugă, dar bărbatul le-a prins rapid din urmă.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 278
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 23.3.2018, 20:41 View PostDownload Post

Capitolul 278
Străinul discută cu Pura, Naeme și Ghemela, despre procreație. Celelalte femei sunt îngrozite.
(22 martie 1843)

1. Văzând că sunt prinse din urmă, și încă la o distantă considerabilă de sat, unde s-ar fi putut adăposti în coliba lui Uranion, alături de celelalte femei, cele două au început să strige după ajutor.

2. Dar bărbatul le-a spus. „Ascultați-mă, Naeme și Pura!

3. Vă spun cu toată sinceritatea că nu trebuie să vă temeți de mine, căci nu am intenții rele. Singura mea dorință este să vă fac bine, iar asta în cel mai înalt grad cu putință!

4. De aceea, însoțiți-mă fără teamă către coliba Puristei. La 30 de pași de aceasta se află acel cedru superb, la umbra căruia ne vom așeza și vom discuta despre anumite chestiuni extrem de importante”.

5. Auzind aceste cuvinte rostite cu mare blândețe, cele două femei s-au simțit ușurate. Prinzând curaj, Pura l-a întrebat chiar pe necunoscut cine era și de unde venea, de vreme ce le știa numele și dorea să le facă atâta bine, întrucât ele nu-și aminteau să-l fi văzut vreodată, nici în ținuturile de jos, nici pe înălțimile sacre.

6. Bărbatul le-a spus: „Iubitele mele fiice ale unui Tată atât de bun, ce vă uimește atât de tare? Pământul este deja foarte populat la ora actuală, așa că nu este de mirare că nu mă cunoașteți.

7. Cât despre voi, trăiți pe înălțimile sacre, alături de principalii patriarhi ai umanității, care le sunt foarte bine cunoscuți tuturor locuitorilor din munți, în acest fel, ați ajuns să fiți și voi cunoscute. De aceea, nu trebuie să vă surprindă faptul că v-am recunoscut imediat.

8. Cât despre regiunea din care am venit, nici aceasta nu este greu de stabilit, căci ați văzut că m-am apropiat dinspre regiunea de miazăzi, ceea ce răspunde automat la întrebarea voastră. Pe scurt, provin din regiunea din care am venit.

9. În ceea ce privește identitatea mea, aceasta este încă și mai ușor de stabilit, căci ați văzut cu propriii voștri ochi că sunt un bărbat, și nu o pasăre sau vreun alt animal. Cel pe care îl vedeți sunt cel care sunt, și nimeni altcineva.

10. De aceea, nu mai puneți întrebări la care răspunsul este evident, ci mai degrabă însoțiți-mă în locul despre care am discutat! Acolo, vă voi povesti ce s-a petrecut în ținuturile de jos, căci am asistat personal la fiecare întâmplare de acolo, de la început și până la sfârșit. Mai mult decât atât, știu cu precizie ce se petrece chiar acum în aceste ținuturi.

11. Haideți, însoțiți-mă, și veți afla ce s-a petrecut acolo chiar înaintea celor din coliba Puristei. Știu foarte bine că în toată această perioadă v-ați rugat zi și noapte lui Dumnezeu, pline de ardoare, pentru eliberarea de la pierzanie a ținuturilor de jos. De aceea, este firesc ca voi să aflați primele ce s-a petrecut acolo. Așadar, urmați-mă”.

12. Auzind aceste cuvinte, cele două l-au urmat fără ezitare pe necunoscut către locul indicat de acesta.

13. Ceea ce nu știau ele era că acest loc era considerat sacru și că femeile nu aveau voie să stea sub acest cedru. De aceea, atunci când celelalte femei din coliba lui Uranion au observat că cele două se îndreptau către locul cel sfânt, și încă alături de un necunoscut, ele s-au grăbit să le informeze - pline de teamă - că le este interzis să staționeze acolo. Chiar și Ghemela le-a implorat, cu timiditate, să se întoarcă.

14. Dar bărbatul necunoscut le-a întrebat pe femei, uitându-se cu insistență la Ghemela: „Ce are atât de deosebit acest loc? Oare nu a fost creat întregul pământ de Dumnezeu, ceea ce face ca fiecare loc să fie la fel de sfânt ca și celelalte?

15. Dacă nu vi se permite să pășiți sub acest cedru din cauza sfințeniei locului, înseamnă că ar trebui să dispăreți de pe întregul pământ, căci nu există vreun loc mai puțin sfânt decât acesta!

16. Motivul pentru care populația din această regiune consideră un păcat așezarea sub acest copac este legat de copulație. Populația din regiunea dimineții consideră - în mod prostesc, după părerea mea - că acesta este unicul loc în care copulația trebuie să aibă loc. Dacă ea se produce oriunde altundeva, oamenii săvârșesc un păcat.

17. Dacă nu aveți nici o dorință carnală, locul nu are cum să fie pângărit, iar cele două femei preaiubite de mine, cu înalta lor aspirație spirituală, nu pot fi suspectate de așa ceva.

18. De aceea, nu aveți decât să vă retrageți, căci eu și invitatele mele vom rămâne aici! - Dacă dorești, Ghemela, tu poți rămâne alături de noi, căci te cunosc foarte bine, și știu că ești credincioasă în iubirea ta”.

19. Îngrozită, Ghemela i-a răspuns străinului: „Ce îmi ceri? Nu știi că Domnul m-a consacrat lui Lameh, iar inima mea îi aparține de-a pururi lui Dumnezeu?”

20. Necunoscutul i-a răspuns: „Știu foarte bine acest lucru! Tocmai de aceea îți cer să rămâi! Nu depinde însă decât de tine dacă dorești să accepți chemarea mea, sau nu. Dacă dorești să vii cu noi, vino; dacă nu, întoarce-te imediat în coliba lui Uranion, alături de celelalte femei”.

21. Ghemela i-a spus bărbatului: „Om bun și înțelept, vocea ta mă atrage foarte tare. Dacă ai găsi o scuză în fața lui Lameh, te-aș urma pe loc”.

22. Dar necunoscutul i-a răspuns: „Te asigur că nu eu, ci Lameh însuși va trebui să găsească o scuză în fața mea! De aceea, fă așa cum crezi!”

23. De data aceasta, Ghemela nu s-a mai opus tentației și s-a despărțit de celelalte femei, căzând la picioarele bărbatului necunoscut.

24. Femeile din sat au rămas însă uimite și revoltate de îndrăzneala bărbatului și de necuviința celor trei.

25. În această stare de spirit, soția lui Uranion a început să țipe, spunând: „Ce nenorocire, ce rușine! Tocmai astăzi, când Domnul este așteptat în persoană în coliba sfântă trebuie să asistăm la această nerușinare! Ce vor spune patriarhii când vor auzi de acest comportament lipsit de bun simț? Trei femei, și încă dintre cele mai frumoase, însoțite de un bărbat atât de puternic - în locul copulației?! O, ce rușine, ce rușine, ce rușine!”

26. Necunoscutul i s-a adresat însă: „Da, rușinea este foarte mare! Nu eu trebuie să mă rușinez însă, ci tu, pentru marea ta prostie! Iar acum liniștește-te și pleacă, sau voi avea eu grijă să îți sigilez gura!”

27. Auzind aceste cuvinte, femeia a tăcut, iar bărbatul a început să le povestească celor trei femei de la picioarele sale ce s-a petrecut în ținuturile de jos.

28. Nevenindu-le să-și creadă urechilor, acestea s-au bucurat peste măsură, slăvindu-L cu voce tare pe Dumnezeu pentru imensa Lui grație.

29. Cât despre celelalte femei, acestea au rămas cu convingerea că bărbatul avea o relație amoroasă cu cele trei. De aceea, ele au alergat la coliba Puristei și i-au avertizat pe bărbați ce se petrece.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 279
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 23.3.2018, 21:02 View PostDownload Post

Capitolul 279
Răspunsul bine intenționat al lui Uranion adresat femeilor isterizate. Ghemela și străinul. Necunoscutul își revelează identitatea divină. Scena de iubire din vârful dealului stârnește țipetele femeilor. Enoh și Domnul.
(23 martie 1843)

1. Auzind țipetele isterice ale femeilor, Uranion a ieșit din coliba Puristei și le-a întrebat, oarecum nemulțumit, ce mare pericol le amenință de țipă atât de tare și dacă viața le este pusă în pericol.

2. Femeile și-au întins imediat mâinile către delușorul cu pricina, într-o manieră acuzatoare, și i-au răspuns: „Privește acolo, ce nerușinare! Și tocmai astăzi, când îl așteptăm cu toții pe Domnul! Un bărbat tânăr și viguros, care a venit dintr-o direcție necunoscută, le-a chemat la el pe cele mai tinere și mai frumoase femei și le-a dus pe dealul copulației, unde are cu siguranță o relație amoroasă cu ele!

3. Privește! Uite cum îl îmbrățișează cele trei și cum se cuibăresc la pieptul lui!

4. Și asta tocmai astăzi, când au venit sublimii mesageri ai Domnului, însoțiți de marele preot Enoh, și când îl așteptăm cu toții pe Domnul Însuși! Este imposibil de tolerat!

5. Du-te imediat și spune-le nerușinaților să plece din acel loc!”

6. Dar Uranion le-a răspuns: „Știți ce? Dacă această priveliște vă stârnește imaginația într-o măsură atât de mare, nu aveți decât să priviți în altă direcție, și astfel vă veți simți mai bine! De ce să-i tulbur pe distinșii noștri oaspeți, atâta vreme cât cei de pe delușor nu ne fac nici un rău?

7. De altfel, delușorul are acea importanță sacră numai pentru noi, cei din această regiune, care i-am atribuit în timp această menire, în ceea ce îi privește pe străini, pentru aceștia locul este un loc ca oricare altul, care nu diferă cu nimic de orice alt loc din natură.

8. De aceea, liniștiți-vă și nu mai tulburați apele, căci noi, cei din colibă, dorim să-L așteptăm în pace pe Domnul. Când va apărea Acesta, va ști mai bine decât noi cum să rezolve această încălcare a legii. Gata, liniștiți-vă! Amin”.

9. După aceste cuvinte, Uranion a închis ușa colibei și le-a lăsat în pace pe femei.

10. Văzând că nu au obținut nimic, femeile au început să le bârfească în șoaptă pe fetele din vârful dealului și pe bărbatul necunoscut, dar cu deosebire pe cele trei, față de care simțeau o mare furie.

11. Între timp, Ghemela l-a întrebat pe străin dacă a fost de față atunci când Domnul i-a învățat pe înălțimile sacre care sunt căile mântuirii.

12. Bărbatul i-a răspuns: „O, preaiubită fiică a Domnului, mă întrebi dacă am fost de față? - Te asigur că nu am ratat nimic. Știu chiar că Domnul te-a purtat pe brațele Sale, știu că a întărit-o și a mângâiat-o pe Naeme, și că a strâns-o la pieptul Său pe Pura, căreia i-a făcut o mare promisiune! Cred că v-am convins că am fost de față la toate acele întâlniri”.

13. Amintindu-și de sublimele momente, Ghemela a roșit și a oftat prelung, spunând: „O, cu siguranță, nu voi mai trăi vreodată pe pământ o fericire atât de mare ca cea de atunci”.

14. Dar străinul i-a spus: „Cine știe ce se poate petrece chiar astăzi, când va veni Domnul, - dacă nu cumva o fi și sosit?

15. Ghemela, privește-mă bine! Nu vrei să te așezi la pieptul meu?”

16. Cuprinsă de o iubire pe care nu și-o putea stăpâni, Ghemela l-a privit cu atenție pe necunoscut și a remarcat că acesta seamănă leit cu iubitul ei Abedam, Domnul și Părintele cerului și al pământului. De aceea, după câteva momente de tăcere, fata i-a răspuns:

17. „Ascultă, om înțelept și demn de toată iubirea! Felul în care ne-ai povestit ce s-a petrecut în ținuturile de jos, creând imagini atât de vii încât practic am asistat cu ochii minții la toate acele întâmplări, de parcă aș fi fost un martor personal, precum și felul în care Naeme și Pura se cuibăresc la pieptul tău, fericite, pare să aibă ceva suprauman!

18. Mai mult decât atât, dacă te privesc cu atenție, constat că semeni leit cu Abedam. În plus, vocea ta blândă mă emoționează profund; nimic nu mi-aș dori mai mult decât să mă arunc în brațele tale, dar toate acele femei care ne pândesc, bârfindu-ne pe la spate, mă fac să îmi înfrânez această pornire.

19. O, dacă ar fi depins numai de mine, de mult m-aș fi aruncat în brațele tale! Dar când văd toate acele femei furioase... Zău că nu îndrăznesc! Și dacă între timp mai apare și Domnul, ca să nu mai vorbim de Lameh... Mă tem că lucrurile ar putea lua o întorsătură foarte neplăcută pentru mine!

20. Pe de altă parte, te iubesc atât de mult, căci fața ta este aidoma cu cea a Domnului; la fel și vocea ta, ca să nu mai vorbim de cuvintele tale. Da, da, aceasta ar fi o scuză foarte bună!

21. Vai, mi-ar plăcea atât de mult să stau în brațele tale. Abia mă mai pot stăpâni să nu mă arunc în ele. Cu siguranță, dacă nu aș supăra pe nimeni, dar mai presus de orice pe Domnul, atunci nu aș mai ezita nici o clipă să te îmbrățișez”.

22. Bărbatul i-a răspuns: „Ascultă, fiica Mea, în ceea ce îl privește pe Domnul nu trebuie să-ți faci probleme, căci dacă Tatăl te primește în brațele Lui, Domnul nu se va supăra! De aceea, vino la Mine plină de încredere!”

23. Abia acum și-a dat seama Ghemela cine este Bărbatul din fața ei. Fericită la culme, ea scos un țipăt și s-a aruncat la pieptul Lui fără nici o reținere. Iar Tatăl a strâns-o la piept, după care s-a adresat celor trei:

24. „Iubitele Mele copile, iubiți-L pe Tatăl cu toată tăria inimilor voastre, căci ați rămas la urmă și ați fost izgonite din colibă! De aceea, la voi am venit prima oară. Haide, bucurați-vă de iubirea Mea în toată plenitudinea ei! - Dar nu îmi revelați încă identitatea, pentru că și ceilalți trebuie să Mă recunoască în mod spontan”.

25. Văzând această scenă amoroasă, grupul de femei care pândeau nu s-a mai putut stăpâni. Strigând furioase, femeile s-au repezit din nou la coliba sfântă, făcând o gălăgie atât de mare încât toți cei din interior au ieșit afară, aproape speriați.

26. Văzându-i că ies, femeile isterizate le-au arătat bărbaților scena de iubire din vârful dealului.

27. Enoh le-a cerut însă să păstreze tăcerea și le-a spus: „Dacă acesta este unicul motiv pentru care ați făcut o gălăgie atât de mare, vă asigur că nu era cazul. Oricum, de dragul vostru, mă voi duce pe deal și le voi cere celor patru să plece din acel loc, ca să terminăm odată cu această isterie”.

28. Ajuns la fața locului, Enoh L-a recunoscut însă imediat pe Domnul.

29. Acesta i-a spus: „Enoh, trimite-o la Mine pe Purista, căci trebuie să le vindecăm pe aceste femei de marea lor nebunie. Nu îmi revela încă identitatea. Spune-i numai lui Sehel că sunt aici și trimite-l la Mine, după o scurtă vreme. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 28 of 29  [ 281 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... , 27, 28, 29  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !