Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 19.8.2018, 10:50
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, ... 10, 11, 12  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Star Travel
Star Travel

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 821
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 180 - Ohlad în fața altarului, aproape de Domnul.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 10.3.2018, 03:38 View PostDownload Post

Capitolul 180
Ohlad în fața altarului, aproape de Domnul.
(12 decembrie 1843)

1. Odată intrat în templu împreună cu cei zece miniștri ai săi, Ohlad a căzut cu fața la pământ în fața altarului și l-a rugat pe Dumnezeu să se milostivească de cei 99 de frați ai săi, inclusiv de regele lor de paie.

2. Domnul i-a răspuns din mijlocul norului alb: „Ohlad, v-am privit, pe tine și pe frații tăi, și M-am bucurat că și-au întors inimile și sufletele către Mine. Mai am totuși încă o problemă cu ei, și această chestiune este de cea mai mare importanță pentru spiritul lor!

3. În ochii lumii exterioare, această chestiune pare justificată și oarecum inocentă; dar nu și în ochii Mei!

4. Despre ce este vorba? Ascultă-Mă!

5. Lor le place la nebunie să viziteze anumite familii pe care le cunosc, sub tot felul de pretexte, considerându-se prietenii acestora. Aceste familii sunt atât de numeroase încât aproape că nu mai au timp să le invite la rândul lor la ei acasă! Nici chiar Danel, deși este cel mai înțelept dintre ei, nu face excepție de la această regulă nefastă!

6. Bărbaților le face mare plăcere să primească vizita unor tinere drăguțe și se bucură peste măsură să le facă la rândul lor vizite.

7. Nici femeile nu se lasă mai prejos, savurând la maxim vizitele masculine pe care le primesc sau pe care le fac. Cu cât aceste vizite sunt mai frecvente, cu atât mai plăcute devin ele, și implicit cu atât mai mare devine dependența de ele.

8. La drept vorbind, femeile fac mai puține vizite bărbaților decât suratelor lor, dar trebuie să îți mărturisesc că întregul cer fierbe de mânie auzind toate prostiile pe care și le spun ele în astfel de ocazii!

9. Cu cât aceste bârfe sunt mai lipsite de bun simț, cu atât mai mare devine plăcerea pe care le-o provoacă ele; și cu cât comportamentul oaspeților devine mai extravagant, mai stupid, mai provocator și mai ridicol, cu atât mai mult îl apreciază femeile, cultivându-i cu o ardoare din ce în ce mai mare pe acești oameni.

10. Așa se face că în cadrul acestor reuniuni de salon care îmi provoacă o oroare atât de mare, femeile – deopotrivă cele tinere și cele bătrâne – au grijă să invite diverși tineri specializați în a le face curte și în organizarea a tot felul de jocuri amuzante de societate, special concepute pentru a le face pe plac gazdelor lor feminine. Mai mult, cu cât aceste jocuri sunt mai stupide, cu atât mai apreciate sunt ele de către femei, care abia așteaptă să le facă o nouă vizită acestor oameni.

11. Toate femeile celor 99 de frați ai tăi, ba chiar și copiii lor, corespund acestei descrieri. Iar cea mai rea dintre toți este soția lui Danel, fapt care îmi provoacă un dezgust maxim.

12. Aș prefera să țin un hoit în gură timp de o mie de ani decât să arunc măcar o privire de departe și timp de o singură secundă către o creatură pasionată de compania galantă!

13. Motivul este simplu: aceasta este cea mai sigură modalitate de a corupe și de a ucide spiritul care își are sursa în Mine. În timpul acestor reuniuni, femeile (dar și bărbații) învață în maniera cea mai sigură să uite de Mine și să se arunce în vârtejul plăcerilor lumești, respectiv în brațele înveninate ale Șarpelui.

14. Cine se mai gândește la Mine în timpul acestor reuniuni la care toată lumea joacă jocuri de societate, se amuză și râde, ținându-se de tot felul de cancanuri, în timp ce Eu Mă văd nevoit să le conserv viața tuturor?

15. De aceea, Eu blestem toate aceste vizite la care oamenii se întâlnesc exclusiv pentru a se amuza, și nu pentru a discuta despre Mine și pentru a se instrui în ceea ce Mă privește. Toate aceste vizite reciproce, fie ele ținute într-un cadru restrâns sau nu, sunt blestemate în ochii Mei, mai ales dacă la ele iau parte și copiii, fapt care le ucide încă de la naștere grăuntele de Viață pe care l-am implantat în ei.

16. Du-te așadar înapoi la frații tăi și împărtășește-le ce ți-am spus. La rândul lor, ei au datoria să le explice această învățătură soțiilor și copiilor lor. Spune-le de asemenea că Eu nu voi acorda grația Mea nici unui om până când nu-și va fi făcut ordine în propriul său cămin!

17. Dacă acest rău nu va fi smuls din rădăcină, voi trimite judecata Mea asupra tuturor celor care sunt pasionați mai degrabă de lumea exterioară decât de grația Mea! Amin”.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Star Travel
Star Travel

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 821
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 1
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.6.2018, 20:53 View PostDownload Post

Primele civilizații evoluate
Decăderea lor și purificarea pământului prin intermediul potopului

Capitolul 1
Purista, consiliera Domnului, dorește ca rugăciunile oamenilor să îi fie prezentate lui Dumnezeu sub forma unor cereri de sfaturi. Iubirea și grația Tatălui față de copiii Săi.
(27 martie 1843)

1. În pofida adorației pe care o simțeau cu toții în prezența Celui Preaînalt, s-au lăsat cuprinși de teamă la vederea Celui care se afla pe colină. Singurii care făceau excepție erau Enoh și cele patru femei extrem de pure, care se bucurau de o stare de pace beatifică în prezența Tatălui lor ceresc, convinși că Acesta le va rezerva și lor soarta marelui Sehel. Atunci, Domnul i s-a adresat Puristei:

2. „Ascultă, mult iubita Mea bucătăreasă! Ce crezi ce trebuie să facem pentru a-i elibera pe acești nătângi de teama lor nefirească, astfel încât să Mă recunoască drept unicul lor Dumnezeu și Părinte autentic, fără a le prejudicia în vreun fel liberul arbitru? Este evident că dacă îmi voi revela prea brusc identitatea, acest lucru i-ar putea costa chiar viața (lucru valabil îndeosebi pentru femei), iar pe unii însăși existența eternă! Haide, sfătuiește-Mă și spune-Mi ce ar trebui să fac!”

3. Această întrebare a deconcertat-o de tot pe încântătoarea Purista, care a început să suspine, imaginându-și că Tatăl ceresc dorește să o pedepsească dintr-un motiv sau altul.

4. Domnul a privit-o însă cu blândețe și i-a spus: „Privește-Mă, micuța Mea, și lasă inima ta să spună dacă am Eu aerul cuiva care dorește să te pedepsească. Eu Mi-am păstrat dintotdeauna expresia pe care o vezi întipărită pe chip și care va rămâne în eternitate aceeași, fiind adresată tuturor celor care M-au iubit, Mă iubesc și Mă vor iubi la fel ca tine! - Ei bine, ce ai de spus, micuța Mea?”

5. Auzind aceste cuvinte, Purista și-a luat inima în dinți și a răspuns, ușor temătoare, dar cu o încredere din ce în ce mai mare: „O, Tată preasfânt și preaplin de iubire, știu că este absolut imposibil ca Tu să fii vreodată mânios sau răuvoitor; îmi dau seama acum perfect de acest lucru. În ceea ce privește însă întrebarea pe care mi-ai pus-o adineauri, mie, sărmanei Tale creaturi, este la fel de evident că aș da dovadă de o mare infatuare, eu, care chiar aș merita cea mai severă pedeapsă din partea Ta, dacă mi-aș propune să îți dau vreun sfat Ție, care ești însăși înțelepciunea infinită!

6. Numai gândul de a-Ți da un sfat Ție, care ești Dumnezeul nostru și Creatorul atotputernic al cerului și al pământului, îmi dă fiori. De aceea, Te implor, Tată preasfânt și preaplin de iubire, să mă scutești de această obligație!”

7. Domnul i-a răspuns însă Puristei: „Ascultă, copila Mea, este evident că încă nu Mă cunoști suficient de bine! De aceea, ascultă ce doresc să-ți spun.

8. Tu te temi să nu fii pedepsită dacă îmi dai sfatul pe care îl așteaptă Tatăl de la unul din copiii Săi, întrucât ești conștientă de faptul că înțelepciunea Mea divină, infinită și eternă nu are nevoie de astfel de sfaturi, căci Eu controlez și susțin totul, astfel încât toate creaturile Mele să se îndrepte către destinația dorită de Mine.

9. Deși această viziune este întru totul corectă, nu pot să nu te întreb de ce Mi-ai adresat până acum atâtea rugăciuni, pe care Eu ți le-am îndeplinit întotdeauna? La urma urmelor, o rugăciune nu este altceva decât un sfat adresat Mie într-o stare de reculegere și de smerenie, prin care cel care se roagă îmi spune ce ar trebui să fac…

10. Oare nu știe el că Eu sunt plin de bunătate și de înțelepciune? Iar dacă știe acest lucru, de ce se roagă el să îi acord o anumită grație? După logica ta, el ar trebui să pornească din start de la premisa că înalta Mea înțelepciune și iubirea Mea nesfârșită îi vor oferi tot ce este mai bun pentru el, la momentul oportun, desigur, fără ca el să Mă sfătuiască în această direcție!

11. După aceeași logică, dacă cererea lui ar fi contrară voinței și înțelepciunii Mele divine, omul care se roagă s-ar face vinovat în fața Mea, necesitând o pedeapsă care să îi corecteze această atitudine!”

12. Auzind aceste cuvinte, Purista și celelalte trei femei au început să se bată cu pumnii în piept, spunând: „O, Doamne, ai milă de noi, căci am păcătuit cumplit în fața Ta!”

13. Domnul le-a răspuns însă: „Mă tem, copilele Mele dragi, că dacă reacționați în acest fel, nu faceți decât să vă amplificați și mai mult păcatul, căci îmi dați un nou sfat: acela de a-Mi fi milă de voi!”

14. Speriată și întristată, Purista a scos un țipăt sfâșietor, spunând: „O, pentru numele lui Dumnezeu! Ce-am făcut, ființă lipsită de minte ce sunt?”

15. Cu ochii scăldați în lacrimi, Ghemela a adăugat: „Acum îmi dau seama, acesta este sfârșitul nostru!”

16. La fel de îndurerate, Naeme și Pura nu mai știau ce să spună.

17. Mișcat, Domnul le-a luat însă pe toate patru în brațele Sale, le-a strâns la pieptul Său sfânt și le-a spus: „Copilele Mele dragi, de ce sunteți atât de nefericite, deși Tatăl ceresc vă strânge la pieptul Lui ce a luat o formă vizibilă special pentru voi, mângâindu-vă cu brațele Sale cu aceeași iubire cu care își alintă o mamă copilul?”

18. Această întrebare le-a făcut pe cele patru femei să își mai revină, iar Purista i-a răspuns Domnului, râzând ușor, dar cu ochii încă înlăcrimați: „O, Tată preasfânt și preaplin de iubire să înțeleg că nu suntem cu totul pierdute? Cu siguranță rămânem însă niște păcătoase în fața Ta!”

19. Domnul i-a răspuns: „Dacă ați fi fost niște păcătoase, nu v-ați fi putut afla acum în prezența Mea. Din fericire pentru voi, nu este însă cazul, fapt care îmi permite Mie, Tatălui vostru, să vă strâng în brațele Mele!

20. În calitatea Mea de Părinte, doresc să fiu acum sfătuit de copilașii Mei dragi, ca și cum aș avea cu adevărat nevoie de sfatul lor, și doresc să acționez astfel încât să le dau impresia că îmi sunt indispensabili.

21. Procedez astfel în calitatea Mea de Părinte, mânat de iubirea Mea infinită, dar am totuși grijă să ghidez sfaturile și acțiunile copilașilor Mei, astfel încât să-Mi ating scopul propus.

22. De aceea, micuța Mea, aștept încă răspunsul tău. Doresc să Mă sfătuiești și să îmi spui cum ar trebui să procedez cu acești oameni, și te asigur că voi proceda exact așa cum Mă vei învăța!”

23. Regăsindu-și curajul, Purista s-a aruncat la gâtul Tatălui ceresc, l-a acoperit cu sărutări și i-a spus: „Ei bine, în acest caz însoțește-ne în bucătăria mea, din iubire față de noi, și lasă-Te adorat acolo de noi, atât cât îți va face plăcere, în calitatea Ta de Dumnezeu și de Părinte preasfânt și preaplin de iubire”.

24. Domnul i-a răspuns: „Amin! Așa să fie! Să ne îndreptăm așadar către coliba ta!”

25. Ghemela L-a întrebat însă: „Tată, putem să Te însoțim și noi în interiorul colibei?”

26. Domnul: „Cum să nu, Copila Mea? De vreme ce vă aflați acum în prezența Mea, de ce nu M-ați însoți inclusiv în colibă? Căci Eu sunt și rămân Tatăl vostru cel bun, oriunde M-aș afla! Urmați-Mă așadar cu toată încrederea! Amin”.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Star Travel
Star Travel

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 821
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 2
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.6.2018, 21:08 View PostDownload Post

Capitolul 2
Domnul intră în coliba Puristei. Întrebările celor curioși. Discursul de o înaltă spiritualitate al lui Enoh adresat incredulilor și celor cu spiritul excesiv de critic.
(28 martie 1843)

1. Trecând pe lângă Enoh, Domnul i-a zis în șoaptă: „Enoh, pregătește-i și pe ceilalți, iar apoi adu-i la Mine, în colibă. Femeile nu trebuie să treacă însă pragul colibei cât timp Mă voi afla Eu în interior, cu excepția Evei și a celor patru de față! Amin”.

2. După care Domnul și-a continuat drumul către coliba Puristei, însoțit de cele patru fiice mult iubite ale Sale. Până la sosirea celorlalți, El le-a dezvăluit acestora o sumedenie de revelații divine, ca semn al grației Sale, ilustrându-le marele plan divin prin care dirijează viața copiilor Săi și a celorlalte creaturi ale Sale. Le-a destăinuit de asemenea înaltul destin care îi este rezervat ființei umane, dar și intervențiile malefice ale lui Satan, spiritul care încearcă în permanență să se opună acestui plan divin.

3. Cam așa au evoluat lucrurile în coliba Puristei. Ce s-a întâmplat însă cu Enoh, care se afla încă afară, în mijlocul celorlalți?

4. Acesta era asaltat de pretutindeni cu întrebări. Primii care s-au năpustit asupra lui au fost Hored și Lameh: „Părinte Enoh, spune-ne: cine este acel bărbat care s-a îndreptat cu atâta voioșie către coliba Puristei, unde a rămas singur cu acele patru femei, dintre care două sunt soțiile noastre, iar celelalte sunt Purista și preafrumoasa Pura, contrar regulii instituite de Însuși Domnul? Bănuiala noastră este că în spatele acelui om se ascunde ceva cu totul ieșit din comun! Am văzut că ți s-a adresat ca unei vechi cunoștințe, așa că bănuim că nu este un necunoscut pentru tine!

5. Dacă transfigurarea lui Sehel nu a fost o iluzie, cu siguranță acesta se află acum într-o lume superioară. Am dori să știm mai multe inclusiv despre acest subiect!

6. Ne-a trecut prin minte faptul că acel om ar putea fi Domnul Însuși, dar acest lucru nu ar concorda deloc cu spusele Puristei, căreia Domnul i-a mărturisit că va reveni printre noi într-o formă vizibilă atunci când ne vom afla cu toții în interiorul colibei, într-o stare de smerenie și receptivitate, și că ne va revela atunci tot ce s-a întâmplat în profunzimile creației.

7. Acest om nu a venit însă conform anunțului profetic, ci a apărut parcă de nicăieri. Și în timp ce noi ne pregăteam în interiorul colibei, smerindu-ne într-o stare de reculegere în așteptarea venirii Domnului, acest om se dădea în spectacol cu patru dintre cele mai frumoase femei ale noastre, fapt care i-a făcut o plăcere cât se poate de evidentă!

8. Desigur, cele patru femei cu suflete celeste sunt de o puritate absolută, comparabilă cu cea a Luceafărului de dimineață. De aceea, oricât de ciudat ar părea, ne este imposibil să fim supărați pe ele pentru comportamentul lor, deși toate patru par îndrăgostite lulea de acel bărbat. Și totuși, nu considerăm că aceasta ar fi o dovadă suficient de explicită că am avea de-a face cu Domnul!

9. Căci noi știm foarte bine că Domnul își respectă întru totul promisiunile! De aceea, este imposibil să vină la noi într-o altă formă decât cea anunțată profetic Puristei! - Așadar, spune-ne, părinte Enoh, cine este acel bărbat și de unde vine el?”

10. Ceilalți s-au apropiat și ei de Enoh, curioși să afle la rândul lor răspunsul la aceste întrebări.

11. Singur Adam era de altă părere, așa că i-a spus lui Enoh cu o privire gânditoare: „Enoh! Acest bărbat mi se pare foarte suspect! Spectacolul pe care ni l-au oferit cele patru femei, de regulă atât de virtuoase și de smerite, mi s-a părut cam de prost gust!

12. La fel de îngrijorat sunt și de dispariția în neant a fiului lui Seth. Cum a fost posibil să fi fost anihilat astfel dintr-o dată? Mă gândesc chiar că Domnul i-a permis dușmanului luminii să acționeze în acest fel, pentru a ne pune la încercare credința.

13. Am văzut că tu pari să îl cunoști pe acel bărbat, dar acest lucru nu mă liniștește suficient, căci eu nu îl recunosc deloc. Știind de câte ori m-am înșelat până acum, mă simt mai degrabă neîncrezător, până la proba contrarie!

14. De aceea, spune-ne tot ce știi în legătură cu el, după care haideți să ne îndreptăm cu toții spre colibă; în caz contrar, s-ar putea ca Domnul să se mai lase încă foarte mult timp așteptat!

15. Ținând cont de tot ce au spus ceilalți, acest om ar putea fi Domnul la fel de mult cum am putea fi noi înșine! Cât despre Purista, cred că aceasta s-ar putea înșela! Tu trebuie însă să știi care este adevărul!

16. Faptul că cele patru femei se agață atât de strâns de el nu înseamnă mare lucru, căci este știut că femeile sunt oarbe și lipsite de creier, fără nici o excepție. Chiar dacă o femeie se roagă timp de zece ani, este suficientă o singură tentație mai mare pentru ca ea să cadă în brațele primului seducător! Căci ea se bucură de o libertate ieșită din comun și poate face orice dorește.

17. Spune-ne așadar tot ce știi, dar nu ne ține un discurs excesiv de lung, ca să ne putem întoarce în colibă, așteptându-L acolo pe Domnul. În plus, doresc să-l supraveghez puțin pe acel bărbat, astfel încât să nu facă cine știe ce cu cele patru porumbițe! În privința problemelor divine nu trebuie să dăm niciodată dovadă de indolență, căci în caz contrar lumea nu va mai rezista încă o mie de ani, așa cum s-a întâmplat până acum, datorită credinței mele neobosite față de Dumnezeu!”

18. Abia acum a reușit Enoh să ia cuvântul, spunând: „Ascultați-mă, dragii mei părinți, frați și copii! Constat că pe cât sunt de active mintea și limba voastră, pe atât de tăcute au rămas inimile voastre!

19. Se pare că ați uitat cu desăvârșire discursul pe care mi l-a inspirat Domnul în ziua de Sabat, de vreme ce sunteți complet incapabili să înțelegeți promisiunea făcută de El Puristei!

20. Ce simbolizează coliba Puristei, cea în care ni s-a spus că trebuie să îl așteptăm pe Domnul? Ascultați-mă: aceasta este însăși inima noastră, iar focul care arde în ea este iubirea noastră plină de ardoare față de El!

21. Spuneți-mi: care dintre voi a intrat până acum în această colibă, primindu-i acolo pe frații săi? Cine a fost de acord să le slujească cu cea mai mare umilință, considerându-se ultimul și cel mai mic dintre ei?

22. Nici o femeie, cu excepția Evei și a Puristei, nu trebuie să pătrundă vreodată în interiorul acestei colibe! Altfel spus, atât timp cât ne aflăm în iubirea lui Dumnezeu și în starea de pace a inimii, noi nu trebuie să ne gândim niciodată la alte femei, căci aceste gânduri ar tulbura iubirea ce i-o purtăm Domnului. Singurele excepții sunt iubirea maternă și cea filială, care nu tulbură cu nimic iubirea pe care i-o datorăm lui Dumnezeu, ci dimpotrivă, servesc drept criteriu pentru această iubire rezervată Tatălui ceresc! M-ați înțeles?

23. Noi L-am așteptat pe Domnul în coliba Puristei în trupurile noastre muritoare, dar gândurile noastre erau îndreptate numai către femeile noastre, întrebându-se: ‚Oare de ce nu le este permis tuturor femeilor să intre în această colibă, alături de noi?’ În aceste condiții, nu este deloc de mirare că femeile au făcut un scandal atât de mare, silindu-ne în cele din urmă să ieșim afară ca să vedem ce se întâmplă! - Ei, acum ați înțeles ce s-a întâmplat?

24. Mila Domnului este însă infinită, așa că El a venit la noi, în conformitate cu promisiunea pe care ne-a făcut-o. Ce-i drept, a venit ținând cont de ceea ce a găsit în inimile noastre, în care se aflau numai gândurile noastre referitoare la femei. De aceea, El s-a dus mai întâi la ele și le-a primit la pieptul Său, constatând că noi nu suntem de fapt prezenți în interiorul colibei Puristei! M-ați înțeles?

25. Spre marea noastră rușine, cele patru femei au fost singurele care L-au așteptat pe Domnul în adevărata colibă a Puristei. De aceea, El a venit mai întâi la ele. Nu-i de mirare că în timp ce noi ne pierdeam timpul cu discuțiile noastre deșarte, ele savurau deja fericirea supremă a grației divine, a compasiunii și a iubirii supreme a Tatălui ceresc! M-ați înțeles?

26. Voi nu cunoașteți încă nimic despre marile profunzimi divine, deși Domnul ne-a revelat deja în maniera cea mai luminoasă și mai explicită cu putință care sunt căile Sale și felul în care ne ghidează pe ele! M-ați înțeles?

27. Voi mă întrebați pe mine: ‚Cine este acel bărbat?’, în timp ce cele patru femei extrem de pure se bucură deja de mult timp în brațele Tatălui preasfânt și preaplin de iubire! - Înțelegeți ce vă spun?

28. Eu nu afirm că acel bărbat este Tatăl ceresc, ci vă cer să îl primiți în inimile voastre. Numai atunci îl veți recunoaște! – Am reușit să mă fac bine înțeles?

29. Dacă spiritul vostru nu este mai orb decât cel care se află în centrul acestui pământ, ar trebui să îl recunoașteți astfel! – Eu unul am spus ce am avut de spus. Acum acționați și recunoașteți-vă marea orbire, în numele Domnului! Amin”.

30. În sfârșit, ochii celor de față s-au deschis, iar ei și-au dat seama de imensa lor orbire, bătându-se cu pumnii în piept.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Star Travel
Star Travel

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 821
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 3
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.6.2018, 22:45 View PostDownload Post

Capitolul 3
Bărbații sunt deconcertați. Curioșii bârfesc. Sora Aorei este singura care înțelege corect ce se întâmplă
(29 martie 1843)

1. Nu le-a trebuit mult timp părinților patriarhi și celorlalți oaspeți din Levant pentru a-și reveni din uimire, dar nici unul nu știa ce trebuie să facă în continuare. Complet deconcertați, se priveau unii pe alții, întrebându-se în șoaptă: „Oare ce o să se întâmple cu noi, după această greșeală?” Nimeni nu era însă capabil să le dea vreun răspuns.

2. Femeile, care se aflau la o oarecare distanță de bărbați, și-au dat imediat seama că se întâmplă ceva ciudat cu aceștia, dat fiind că aveau un comportament atât de misterios și că își șopteau continuu ceva la ureche. De aceea, ele au dat curs intuiției lor (și nicidecum părții lor slabe, care este curiozitatea deșartă) și s-au îndreptat fără întârziere către bărbații lor, pentru a afla ce s-a întâmplat cu aceștia.

3. Pe drum, una dintre ele și-a întrebat vecina: „Ce crezi că s-a întâmplat cu bărbații noștri, după părerea ta?”

4. Interlocutoarea sa i-a răspuns cu un aer important, care nu prea se potrivea cu modul ei obișnuit de a fi, mult mai șters: „O, draga mea soră! Cu siguranță, s-a petrecut ceva extrem de straniu, probabil chiar un miracol. Ce bine ar fi dacă ne-ar spune și nouă cineva ce se întâmplă!”

5. O altă femeie a luat și ea cuvântul: „Fără doar și poate, este ceva legat de acel bărbat atât de ciudat!”

6. „Da, da, s-a grăbit o a patra să confirme, după cum ați văzut, acel personaj îngrozitor a intrat singur în coliba Puristei, însoțit de cele patru așa-zise fecioare! Temându-se probabil de privirile noastre pudice, a preferat să intre împreună cu ele în colibă!”

7. O a cincea femeie a adăugat și ea: „Ai perfectă dreptate: în interior e mult mai comod, și nici nu trebuie să-și facă probleme în legătură cu noi! De altfel, eu una le-am spus o dat㠖 în treacăt – lui Lameh și lui Hored: ‚Nu doresc să fiu o piazărea, dar dacă aș fi în locul vostru, aș fi cu ochii în patru, căci este imposibil ca niște fete atât de tinere și de frumoase, cu sângele atât de fierbinte, să nu fie supuse tuturor tentațiilor posibile!’

8. Și iată cât de multă dreptate am avut. Ce ți-e și cu bărbații aceștia, care doresc să ne închidă tot timpul gura, nouă, femeilor atât de experimentate, cu așa-zisa lor înțelepciune!

9. Să mori de râs, nu alta, sau dimpotrivă, de furie! Vrăjitorul acela venit dinspre miazăzi, despre care am auzit vorbindu-se atât de multe lucruri, a venit și le-a suflat chiar de sub nas perlele Levantului (după cum se spune)!

10. Iar acum, speriați și geloși, își șoptesc unii altora la ureche și nu mai știu cum să procedeze – cu toată înțelepciunea lor!

11. Acel bărbat s-a folosit de magia lui și l-a făcut să dispară pe cel mai puternic dintre ei, așa că nu m-ar mira dacă bărbații noștri și-ar fi propus acum să folosească forța împotriva lui!”

12. O a șasea femeie a luat și ea cuvântul: „Ai perfectă dreptate. Am auzit spunându-se și am văzut cu ochii mei cum Enoh l-a alungat pe acel vrăjitor din locul sacru, dar acesta nu a dorit să-l asculte! Drept urmare, Enoh i-a trimis-o pe Purista, probabil ca să-l convingă prin farmecele ei să părăsească acel loc. Se pare însă, stimate părinte Enoh, că de data aceasta nu prea ți-a reușit figura! Vrăjitorul a pus stăpânire pe mintea preotesei Purista, care a căzut imediat în capcana descântecelor sale!”

13. Una dintre tovarășele vorbitoarei i-a luat vorba din gură: „Draga mea soră, eu am văzut mai bine decât tine ce s-a întâmplat! Părintele Enoh a trimis-o pe Purista la străin, dar de-abia i-a spus acesta câteva cuvinte, că ea a și căzut pradă farmecelor lui: a scos un strigăt, probabil pentru că a simțit influența sa malefică, după care a alergat fără să-și dea seama ce face, complet orbită, și s-a așezat la pieptul lui, exact cum dorea acesta!”

14. Antevorbitoarea s-a grăbit să o aprobe, râzând ironic: „Așa este, soră, ai perfectă dreptate! Chiar așa s-au petrecut lucrurile! – Dar ce doream să spun? Aha, mi-am amintit! Exact atunci, înțeleptul părinte Enoh l-a trimis la ei pe robustul Sehel! Când acesta a încercat însă să îl prindă de mână pe vrăjitor, ca să-l determine să părăsească sfânta colină, acesta l-a făcut să dispară printr-un act de magie! Numai Dumnezeu știe unde o fi ajuns bietul Sehel! Iar acum, bărbații noștri se dau de ceasul morții, neștiind ce să mai facă, cu toată înțelepciunea cu care se laudă!”

15. O altă femeie din grup, care a ascultat până acum cu toată atenția bârfele ante-vorbitoarelor ei, a luat și ea cuvântul: „Doamne, ce m-aș mai distra dacă acest vrăjitor, care pare să cunoască foarte bine știința magică, le-ar sufla de sub nas bărbaților cele patru perle ale Levantului, după cum le spun ei, acești veritabili trandafiri umeziți de roua aurorei eterne, etc., etc.! Cred că le-ar ieși ochii din cap stimaților domni!”

16. O alta a adăugat: „O, dacă Domnul Iehova ar veni chiar în acest moment, după cum a anunțat-o pe Purista! Tare aș fi curioasă să asist la stânjeneala acestor bărbați cu pretenții de înțelepciune!”

17. Altă femeie: „Hm, este absolut sigur că Domnul nu va mai apărea! Nu cred că ar mai avea chef să își arate fața în mijlocul acestui scandal, dacă nu cumva dorește să apară cu o sabie de foc ca să împartă dreptatea, fapt care le-ar fi de mare folos vrăjitorului, celor patru fiice ‚celeste’ și scumpilor lor soți înțelepți!

18. Până și bătrâna mamă Eva, de regulă echilibrată și plină de demnitate, pare să fi căzut sub influența acestor bărbați! Știm cu toate că nu ne permite niciodată să ne plângem de soții noștri! De pildă, când soția lui Uranion s-a plâns în legătură cu soțul ei, ea i-a tăiat-o scurt, mustrând-o cu severitate, în loc să o consoleze. Să mori de râs, nu alta! Până acum, am fost nevoite să ne abținem și să ne controlăm justa mânie, tăcând supuse, ca niște șoricei în fața pisicii! Cine consideră că o asemenea atitudine este echitabilă își extrage probabil înțelepciunea dintr-o sursă pe care eu una nu o cunosc!”

19. O altă femeie s-a băgat și ea în vorbă: „Mă întreb ce se întâmplă cu acești bărbați? – A, cred că știu! Bănuiesc că s-au îndrăgostit cu toții! Vrăjitorul le-a contracarat planurile, iar acum par cu toții năuci și își tot șoptesc ceva la ureche!

20. În fond, nu a trecut prea mult timp de când patriarhul nostru Adam a luat-o pe tânăra și frumoasa Pura la el în colibă, lăsându-se însoțit pretutindeni de ea. – De fapt, a fost văzut chiar sărutând-o!”

21. Vecina ei s-a grăbit să supraliciteze: „Și nu știi tot adevărul: am văzut cu propriii mei ochi nu numai că a sărutat-o, dar a și mângâiat-o, cine știe cu ce gânduri! – Of, Doamne, bărbații ăștia! O țin una și bună cu dreptatea lor, nu poți să le spui niciodată nimic, ba chiar…”.

22. Dar una din femeile din Levant, sora cea mai mică a Aorei, o celibatară în vârstă de 60 de ani (ceea ce însemna în acele vremuri că era foarte tânără), s-a băgat în mijlocul celorlalte și le-a spus: „Aceste bârfe îmi amintesc de cei care încearcă să macine paiele goale, crezând că vor extrage făină din ele, deși nu mai conțin nici o sămânță de grâu!

23. Să v-o spun pe-a dreaptă, eu cred că numai gelozia vă face să spuneți asemenea aberații și că voi sunteți singurele vinovate de toate relele de care vă acuzați bărbații, care au dat întotdeauna dovadă de o înțelepciune reală!

24. Mai mult, îndrăznesc să afirm sus și tare, fără nici o rușine, că fiecare dintre voi s-ar fi lăsat vrăjită fără nici o ezitare de acel bărbat fermecător, fără să opună nici cea mai mică rezistenț㠖 dacă acesta ar fi avut o astfel de intenție!

25. Văzând însă că bărbatul v-a respins, spunându-vă să vă îndepărtați de colina sacră (având, probabil, motive cât se poate de serioase în această direcție), vă răzbunați acum pe el, făcându-l să pară o ființă infamă! – De fapt, nu știu de ce mă mir, căci așa procedați întotdeauna când nu vă convine ceva!

26. Mi-a făcut și mie semn cu mâna să mă alătur lui, și dacă nu m-aș fi temut atât de tare de bârfele voastre stupide, n-aș fi avut nici o ezitare să o fac, așa cum a procedat nepoata mea, Purista!

27. Dar acum nu mă mai tem de voi. Știu foarte bine ce spun, așa că vă atrag atenția, îndeosebi vouă, mame și fiice care aveți un nivel mai ridicat de conștiință: atunci când Domnul Iehova va sosi – dacă nu cumva a făcut-o deja – vă veți trezi într-o postură jenantă! Nu știu a cui soartă va fi de preferat atunci: a voastră, sau a celor patru perle ale Levantului și a bărbaților pe care i-ați calomniat cu atâta nerușinare! Eu una am remarcat o lumină puternică ce ieșea din acel bărbat! Mă întreb dacă acest om, de care v-ați bătut joc până n-ați mai putut, nu este cumva Domnul Însuși? Și dacă este, oare ce se va întâmpla cu voi?”

28. Auzind aceste cuvinte, celelalte femei au tăcut, cuprinse de o mare teamă.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Star Travel
Star Travel

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 821
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 5
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.6.2018, 23:01 View PostDownload Post

Capitolul 5
Mira intră în colibă, dar este supusă unui test. Purificarea Mirei și acceptarea ei de către Domnul.
(31 martie 1843)

1. Când Mira a intrat veselă în coliba în care se afla Domnul, pe care ea nu îl cunoștea decât în mică măsură, Acesta s-a ridicat imediat și i-a spus pe un ton destul de sever: „Mira, cum se face că vii aici neinvitată, după ce M-ai refuzat ceva mai devreme, atunci când ți-am făcut semn să te apropii de Mine? De altfel, i-am poruncit lui Enoh să nu lase nici o femeie să treacă pragul acestei colibe; cu toate acestea, tu ai intrat! Cum a fost posibil așa ceva?”

2. Văzând că este apostrofată pe un ton cât se poate de tranșant, Mira și-a mai pierdut din aplomb, dar și-a revenit repede, spunându-și în sinea ei: „Dacă Acesta este într-adevăr Domnul, cu siguranță nu va fi extrem de sever cu mine, căci știu că este întotdeauna profund mișcat atunci când cineva îl roagă ceva din inimă. Pe de altă parte, dacă nu este decât un înțelept greu de abordat, am să plec așa cum am venit, nici o problemă!”

3. După aceste reflecții, ea a luat cuvântul, spunând cu o voce timidă, dar nu lipsită de căldură sufletească: „Înțeleg că am comis o greșeală, dar cea care m-a trimis aici a fost inima mea; de altfel, Enoh nu a suflat nici un cuvințel cum că n-aș avea voie să intru în colibă, așa că nu cred că am făcut ceva cu adevărat rău!

4. La urma urmelor, cine poate spune ‚nu’ unui suflet care îi cere ajutorul, mai ales când este vorba de o sărmană creatură și de o femeie slabă ca mine?

5. De fapt, ce anume am făcut rău? Ce i se poate reproșa unei femei dacă îl iubește pe Dumnezeu mai presus de orice bărbat, care, prin comparație cu El, i se pare un fel de umbră pe pământ?

6. Le-am spus așadar tovarășelor mele care este părerea mea în această privință, fără să-mi dau seama ce efect teribil vor avea asupra lor cuvintele mele! De bună seamă, dacă mi-aș fi dat seama, aș fi păstrat tăcerea. Din păcate, acum nu mai pot schimba nimic din cele petrecute. Pe de altă parte, doresc cât se poate de sincer să îmi repar greșeala; în aceste condiții, nu văd cine m-ar putea condamna!

7. I-am spus părintelui Enoh toate aceste lucruri, dar acesta nu a părut să dea prea multă importanță tristeții mele. De aceea, m-am grăbit să vin la tine, în speranța că vei da dovadă de o compasiune ceva mai mare decât a lui. Judecând însă după primirea pe care mi-ai făcut-o, se pare că nu trebuie să mă aștept nici în cazul de față la mai multă înțelegere!

8. Trăiesc sentimentul acut că de când Domnul a predicat legea supremă a iubirii timp de mai multe zile, pe înălțimile sacre, oamenii au devenit chiar mai lipsiți de compasiune ca înainte, fapt care nu mi se pare deloc de bun augur.

9. Dacă ar fi după mine, eu aș ajuta imediat pe toată lumea, și cu atât mai mult o femeie slabă, complet dezavantajată de Dumnezeu și de natură prin comparație cu bărbații, deși mi-e greu să înțeleg de ce a fost creată astfel lumea!

10. Iată, ți-am spus tot ce aveam pe inimă! Dacă aceste cuvinte nu ți-au fost pe plac sau dacă am reușit să te ofensez – deși nu mi-am propus nici o clipă acest lucru – cu siguranță ești suficient de puternic pentru a mă obliga să părăsesc acest loc, sau chiar să faci cu mine ce ai făcut cu Sehel! În ceea ce mă privește, aș prefera de o mie de ori să nu mai exist deloc decât să trăiesc într-o lume locuită numai de oameni cu inimile împietrite, în care compasiunea nu mai are nici un pic de loc!”

11. Domnul: „Mira, Mi-ai dat un răspuns cam lung la întrebarea Mea mult mai scurtă! Ai fi putut foarte bine să păstrezi jumătate din el pentru tine, iar cealaltă jumătate să o ții sub tăcere, căci Eu știu mai bine ce anume te rănește de fapt!

12. Ca să vezi că am dreptate, am să-ți explic pe larg despre ce este vorba.

13. Ascultă: tovarășele tale sunt într-adevăr geloase, dar la fel de geloasă ești și tu! Din cauza acestui sentiment, ele au proferat asupra Mea tot felul de calomnii, criticându-Mi în fel și chip comportamentul. Tot din gelozie, tu le-ai mustrat cu severita-te, considerând în sinea ta că ai niște drepturi speciale asupra Mea, dat fiind că ți-am făcut acel semn cu mâna să te apropii, pe care nu l-am făcut și celorlalte.

14. Acest semn a trezit în tine o iubire violentă față de Mine; de aceea, auzindu-ți suratele vorbindu-Mă de rău, iubirea ta s-a simțit rănită, așa că te-ai răzbunat pe ele, transmițându-le în mod agresiv buna părere pe care o ai despre persoana Mea!

15. Văzând însă efectul produs de această răzbunare, mult mai teribil decât te-ai fi așteptat, ai început să ai mustrări de conștiință, așa că acum dorești să le ajuți. Ai constatat că de una singură acest lucru îți este imposibil, așa că acum cauți ajutor în altă parte.

16. Iar Eu îți spun: acest ajutor le va fi acordat, și asta mai rapid chiar decât te-ai putea aștepta. Cât despre tine, cred că ar fi cazul să ieși afară și să reflectezi în tăcere la greșeala pe care ai comis-o. Nu te vei putea întoarce la Mine decât după ce te vei purifica. Abia atunci te voi primi la pieptul Meu și te voi binecuvânta, la fel ca pe celelalte patru surate ale tale aici de față!”

17. Roșie la față de rușine, Mira i-a răspuns Domnului: „Dacă nu ai fi Domnul Însuși, inima mea nu s-ar fi deschis niciodată în fața Ta, așa cum a făcut-o! Dar Tu ești Domnul, așa că nimic nu poate rămâne ascuns în fața Ta. De aceea, părăsesc consolată această colibă, căci îmi dau seama că nu sunt demnă să mă aflu aici, acum, că Te-am recunoscut definitiv!

18. Iartă, Doamne, greșeala mea, la fel cum și eu îi iert din toată inima pe toți cei care m-au ofensat vreodată!”

19. Domnul: „Chiar dacă ai fi o păcătoasă adevărată, ți-aș ierta cu dragă inimă toate greșelile pe care le-ai comis vreodată, văzând cât de mult Mă iubești! De vreme ce ești atât de pură, poți rămâne liniștită alături de Mine, iar Enoh va avea grijă să aranjeze lucrurile! Amin”.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Star Travel
Star Travel

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 821
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 6
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.6.2018, 23:14 View PostDownload Post

Capitolul 6
Mira moare, din cauza iubirii sale excesive. Domnul îi dă din nou viață. Iubirea Mirei generează o furtună de foc. Dispariția subită a Domnului. Reapariția Lui și pregătirea pentru festin.
(1 aprilie 1843)

1. Aceste cuvinte ar fi putut-o costa însăși viața pe Mira, dacă nu s-ar fi aflat în prezența Domnului, căci iubirea ei pentru El, ținută mult timp ascunsă, a explodat acum cu toată forța, deși corpul ei nu era încă pregătit pentru acest lucru. De aceea, Mira a căzut cu fața la pământ, fără suflare.

2. Dar o singură atingere cu degetul a Domnului a fost suficientă să o trezească din nou la viață, ba chiar la o viață cu totul nouă, așa cum nu a mai simțit vreodată până atunci.

3. Acest fenomen a fost cât se poate de benefic pentru Mira, având loc în conformitate cu ordinea Mea divină; căci omul trebuie să moară mai întâi față de lumea exterioară pentru a putea primi și suporta în ființa sa întreaga plenitudine și forță dătătoare de viață a iubirii Mele.

4. Când Mira s-a trezit din somnul ei de moarte, reînviată de iubirea pe care Mi-o purta, ea a început să plângă, dând frâu liber sentimentelor copleșitoare care o animau. Gura ei era incapabilă să rostească vreun cuvânt, dar întreaga ei ființă era extrem de grăitoare, spunând mai multe decât ar putea afla cineva chiar citind toate cărțile din lume. Cuvântul suprem pe care îl rostea ființa ei nu poate fi comparat cu nici un altul. Numele lui era iubire, adică iubirea cea mai pură, mai autentică și mai vie pentru Dumnezeu.

5. Acest cuvânt suprem, mai presus de oricare altul, a penetrat întreaga ființă a Mirei, generând acea cascadă de lacrimi născute din preaplinul inimii ei. Aceste lacrimi, mai scânteietoare decât diamantele, Mi-au umezit picioarele, iar semnificația lor era mai profundă decât cunoașterea oferită de toate tratatele filozofice ale lumii.

6. Adevăr vă spun: lacrimile unui păcătos care se căiește și se închină la picioarele Mele cu toată iubirea sunt mai valoroase pentru mântuirea lui decât dacă ar obține cadou o mie de lumi pentru propria sa plăcere!

7. De altfel, Mira nu a fost niciodată o păcătoasă. De aceea, iubirea ei năvalnică semăna cu focul unui soare central, iar lacrimile ei cu niște stele obișnuite care iluminează și dau viață planetelor de pe orbitele lor.

8. Plină cu o astfel de iubire, Mira și-a luat inima în dinți și Mi-a aruncat o privire, Mie, Tatălui preasfânt și preaplin de iubire, cu o intensitate și o strălucire pe care nimeni altcineva decât Mine nu ar fi putut-o suporta. Chiar și inima Mea a simțit pentru o clipă nevoia să se retragă pentru o scurtă vreme, din anumite motive pline de înțelepciune, legate strict de miracolul iubirii.

9. Dacă Mi-aș fi dat la rândul Meu frâu liber iubirii ce i-o purtam, aceasta ar fi inflamat într-o asemenea măsură iubirea Mirei încât trupul ei ar fi luat foc, datorită propriei sale ardori.

10. De aceea, am preferat să devin invizibil pentru un scurt interval de timp, în care M-am văzut cu Enoh, singurul capabil să Mă perceapă dintre bărbații de afară. L-am învățat cu această ocazie ce să le spună femeilor aflate în stare de șoc, astfel încât să Mă poată recunoaște, dar fără a repeta fenomenul care s-a petrecut în colibă (legat de moartea Mirei).

11. Aceasta este inclusiv explicația pentru care eram nevoit să apar și să dispar succesiv din viața părinților patriarhi, căci iubirea lor pentru Mine era încă imatură, făcându-i să se inflameze atât de puternic în prezența Mea, încât aceasta le era foarte greu de suportat.

12. Constatând dispariția Mea intempestivă, aprinsele Mele admiratoare din interiorul colibei s-au mai calmat, furtuna de foc a iubirii lor pentru Mine liniștindu-se într-o oarecare măsură. Cele cinci femei s-au privit cu ochii măriți de uimire și s-au întrebat una pe cealaltă: „Ce s-a întâmplat? Unde este El? De ce a dispărut atât de brusc? Ceva mai devreme dorea să ne vorbească despre soare, ia acum, când inimile noastre s-au aprins la fel ca un astru solar, a dispărut fără urmă! Foarte ciudat! Ori de câte ori dorim să ne topim de tot în El, dispare complet!”

13. Singură Mira a remarcat: „Chiar dacă ochii mei nu îl mai pot vedea, inima mea este plină cu prezența Sa, iar acest lucru înseamnă mult mai mult decât aș fi putut spera vreodată să obțin, eu, o păcătoasă atât de mare în fața Lui!

14. Mie îmi este suficient faptul că îl pot iubi, căci sunt conștientă că prezența Lui în formă vizibilă în fața noastră, a muritorilor de rând, reprezintă o grație rară, iar lucrurile nu pot sta altfel!

15. Dacă s-ar afla tot timpul printre noi, îmbrăcat în această formă umană, noi nu am mai ști ce să facem din cauza intensității mereu în creștere a iubirii noastre față de El. Sau poate că ne-am obișnui atât de mult cu El încât am ajunge să îl confundăm cu unul din semenii noștri!

16. De altfel, El știe cel mai bine de ce avem nevoie noi: pleacă atunci când este cazul, și revine la momentul oportun!”

17. Chiar în acest moment, Domnul și-a făcut din nou apariția și i-a spus Mirei: „Ai perfectă dreptate! Așa cum spuneai: Domnul pleacă și se întoarce, dar numai pentru binele vostru suprem! Iar acum, El este din nou în fața voastră, după cum puteți vedea!”

18. Cele cinci femei celeste au scos un strigăt de bucurie și au căzut la picioarele Domnului.

19. El le-a ridicat însă imediat și a luat loc la masă, alături de ele, după care i s-a adresat Puristei: „Du-te și vezi ce se întâmplă cu mâncarea care fierbe în oală. De asemenea, ațâță mai bine focul, căci arde prea tare într-o parte și aproape deloc în partea opusă! Când părinții patriarhi vor sosi în colibă, mâncarea va trebui să fie gata. De aceea, haide, draga Mea copilă, treci la treabă!”

20. Purista s-a îndreptat imediat spre sobă și a făcut ce i s-a spus. A constatat imediat că fructele puse la copt erau deja înmuiate, așa că i le-a arătat Domnului.

21. Domnul: „Foarte bine. Poți să le aduci, iar tu, Mira, ieși și anunță-i pe părinții patriarhi că masa este gata și că pot intra în colibă! Așa să fie! Amin”.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Star Travel
Star Travel

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 821
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 7
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.6.2018, 23:26 View PostDownload Post

Capitolul 7
Mira îi invită la masă pe patriarhi, dar într-o manieră nu tocmai curtenitoare. Domnul o invită să fie mai smerită. Noua invitație a Mirei este încununată de succes.
(3 aprilie 1843)

1. Fericită că poate îndeplini o dorință a Domnului, Mira s-a grăbit să iasă afară și să-i anunțe pe părinții patriarhi că masa este gata, așa că pot intra în colibă, conform voinței Domnului.

2. Dat fiind că Enoh nu era prezent, întrucât tocmai le vorbea femeilor aflate ceva mai departe, Lameh i s-a adresat Mirei: „Ascultă, Enoh nu a terminat încă, iar noi nu putem intra în colibă fără el, căci este patriarhul nostru cel mai elevat în plan spiritual.”

3. Mira i-a răspuns lui Lameh: „Asta-i bună! Ce tot spui?! Doar n-o fi Enoh mai elevat în plan spiritual decât Domnul! După părerea mea, oamenii îi datorează ascultare mai întâi de toate Domnului, și abia apoi semenilor lor. Cu siguranță, Enoh va ști ce are de făcut.

4. Mă rog, eu una v-am transmis mesajul pe care trebuia să vi-l transmit, așa că mi-am făcut datoria. Nu pot să vă târăsc cu forța în colibă, și – oricum – Domnul nu mi-a dat nici o indicație în acest sens! De aceea, nu aveți decât să faceți ce doriți. Cât despre mine, mă voi întoarce în colibă”.

5. Lameh nu a lăsat-o însă să plece, chemând-o înapoi: „Ascultă, copilă frumoasă a dimineții, mi se pare că ești puțin cam impertinentă! Ce te-ar costa, având în vedere că ai picioare zvelte și agile, dacă ai da o fugă până la Enoh, spunându-i ce ne-ai transmis nouă, în loc să te grăbești să te întorci în colibă?”

6. Mira: „Ha, s-o crezi tu! Așa cum ți-am spus, eu mi-am făcut datoria și nu mai am de gând să fac nimic în plus! Consider că nu e bine să slujești la doi stăpâni în același timp, iar Domnul nu mi-a poruncit să vin decât până aici!

7. De vreme ce Enoh este mai important pentru tine decât Domnul, mă gândesc că te-ai putea duce tu însuți până la el, cu atât mai mult cu cât picioarele tale sunt de două ori mai lungi decât ale mele, așa că nu ți-ar lua decât o jumătate din timpul care mi-ar fi necesar mie ca să ajung la el!

8. Oricum, conversația noastră mi se pare la fel de deșartă precum măcinarea unor paie goale, în locul grăunțelor de grâu. De aceea, nu-mi mai pierd timpul cu tine și mă duc. În ceea ce vă privește, nu aveți decât să faceți ce doriți!”

9. După care, Mira s-a pregătit să îi întoarcă spatele, dar Lameh nu a lăsat-o, ci i-a pus o nouă întrebare: „Ascultă, Mira, perlă grațioasă a Levantului, mă tem că nu ar fi prea inspirat din partea ta să te întorci singură în colibă, de vreme ce Domnul te-a trimis la noi ca mesageră! Ce crezi că va spune El dacă te vei întoarce fără noi?

10. Nu crezi că te-ar putea întreba pe un ton sever: ‚Bine, Mira, cum le-ai transmis instrucțiunile mele părinților tăi, de vreme ce nici unul dintre ei nu te-a însoțit, binevoind să apară în fața Mea?’

11. Spune-mi, Mira, dacă Domnul ți-ar vorbi în acest fel, ce i-ai răspunde?”

12. Fără prea multe ezitări, Mira i-a răspuns lui Lameh: „Domnul nu mi-a cerut să mă întorc în colibă însoțită de voi, ci doar să vă transmit porunca Lui de a veni! Eu una am făcut ce mi s-a spus. Cât despre îndeplinirea poruncii, aceasta depinde numai de voi. Gata, am plecat!”

13. Dar plecarea Mirei a fost întârziată o dată în plus, de data aceasta datorită lui Adam, care i s-a adresat astfel: „Ascultă, scumpa mea fetiță, dacă nu ne-ai fi invitat într-o manieră atât de impertinentă și de autoritară, cu siguranță te-am fi însoțit imediat, fără să avem ceva de obiectat!”

14. Aceste cuvinte au avut darul de a o irita pe Mira, care i-a răspuns pe un ton și mai obraznic lui Adam: „Ascultați-mă: comiteți un păcat grav luându-mă de sus și criticându-mă în fel și chip, în loc să dați curs voinței Domnului! Zău așa, mi se pare prea mult! Trebuie să mă duc imediat să-i raportez Domnului ce se întâmplă!”

15. După aceste cuvinte, ea a alergat înapoi în colibă, dorind să se plângă Domnului de comportamentul părinților patriarhi.

16. Dar Acesta i-a luat-o înainte și i-a spus: „Mira, cum se face că te întorci singură? Unde sunt părinții?”

17. Ușor stânjenită, Mira i-a răspuns: „Vezi Tu, Tată preasfânt și preaplin de iubire, părinții m-au tratat cu multă aroganță, dovedindu-se complet neascultători! Le-am transmis instrucțiunile Tale exact așa cum le-am primit de la Tine, dar ei… Vai, nici nu pot să-ți relatez cum m-au tratat!”

18. Domnul a insistat însă: „Haide, spune-Mi: cum te-au tratat?”

19. Mira: „Dacă dorești într-adevăr să știi, sunt convinsă că poți afla și fără să-ți povestesc eu!”

20. Domnul: „După câte îmi dau seama, tocmai i-ai acuzat pe patriarhi de neascultare, iar acum faci același lucru, refuzând să asculți o poruncă divină, și asta chiar și fața Mea! Ce ar trebui să înțeleg din acest comportament?”

21. Mira: „Doamne, Tu citești în inima mea, așa că poți vedea că nu este vorba de nici o neascultare față de Tine!”

22. Domnul: „Ascultă, Eu știu foarte bine că ești o ființă de o mare puritate. Mă tem însă că le-ai vorbit părinților într-o manieră cam impertinentă! Acesta este motivul pentru care aceștia au dorit să te facă să înțelegi că o fată tânără nu trebuie să li se adreseze niciodată pe acest ton, ci cu o atitudine mult mai smerită! De aceea, du-te înapoi la ei și invită-i din nou la masă. Te asigur că de data aceasta te vor urma”.

23. Mira s-a întors așadar la părinții patriarhi și le-a transmis din nou invitația Mea. Într-adevăr, de data aceasta părinții au urmat-o în colibă, cu atât mai mult cu cât Enoh se afla deja în mijlocul lor, întrucât terminase de vorbit femeilor, care s-au liniștit în sfârșit.

24. Adam a căzut la picioarele Domnului și i-a mulțumit pentru imensa Lui grație și pentru marea Lui compasiune. De îndată ce au pătruns în colibă, toți părinții au avut viziunea sublimă a profunzimilor creației cosmice. Cutremurați, ei s-au închinat la picioarele Tatălui ceresc și L-au slăvit din străfundurile inimilor lor.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Star Travel
Star Travel

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 821
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 8
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.6.2018, 23:43 View PostDownload Post

Capitolul 8
Festinul din coliba Puristei. Discursul Domnului referitor la alianța Sa cu copiii de pe pământ și la comuniunea dintre cer și pământ.
(4 aprilie 1843)

1. După marea viziune a profunzimilor cosmice, părinții patriarhi și copiii Levantului s-au închinat din nou Domnului iubirii, cu o ardoare direct proporțională cu nivelul de trezire al inimilor lor. Domnul le-a îngăduit atunci să se ridice de jos și le-a spus că, așa cum le promisese mai demult, aveau în sfârșit dreptul să se așeze la masa Puristei și să mănânce din hrana pregătită de aceasta.

2. S-au ridicat imediat cu toții și s-au așezat la masă, alături de Domnul. Nu trebuie să credeți că așa-zisa „colib㔠a Puristei era un loc neîncăpător, comparabil cu căsuța unui țăran sau cu o cabană de munte. Dimpotrivă, această construcție era suficient de încăpătoare pentru a putea găzdui nu mai puțin de 60.000 de persoane. Dacă i se spunea „micuța colibă”, patriarhii făceau acest lucru din motive de smerenie, nu din cauza proporțiilor sale.

3. După ce patriarhii au luat loc la marea masă și s-au îndestulat cu bucatele pregătite, Domnul le-a spus: „La ora actuală, pe pământ domnește cu adevărat o ordine desăvârșită. Din acest motiv, Mă aflu din nou printre voi, binecuvântând astfel cu prezența Mea vizibilă întregul glob pământesc, prin intermediul vostru.

4. În acest moment, între Mine, îngerii Mei și acest pământ s-a creat o nouă formă de comuniune. Așa se explică de ce am dispus pregătirea acestui festin al bucuriei, alcătuit din fructe coapte și fierte, ca să vă reamintească pentru totdeauna că Eu, Tatăl etern al copiilor acestui pământ, am devenit pentru ei un Dumnezeu, un Domn și un Părinte, și am încheiat cu ei o alianță prin care le îngădui să devină cu adevărat copiii Mei veritabili, așa cum Eu sunt Părintele lor preaplin de iubire și de sfințenie, pentru întreaga eternitate.

5. Doresc de asemenea să vă spun că această comuniune vizibilă între cer și pământ va persista atât timp cât veți păstra această alianță a iubirii Mele pentru voi și a iubirii voastre pentru Mine.

6. Dacă vă veți îndepărta însă de această iubire și veți rupe această punte de legătură sacră, pământul va cădea din nou în bezna de dinainte. El va fi învăluit de o ceață deasă, care nu va mai permite nimănui să Mă perceapă pe Mine sau cerul Meu.

7. Dacă pământul va cădea în acest stadiu de involuție și se va întuneca din ce în ce mai mult, el se va grăbi practic către propria sa judecată. Nu voi mai fi atunci pentru oameni un Părinte plin de iubire și de blândețe, ci un Dumnezeu etern care îl va trece prin focul teribilei Sale mânii!

8. Cei care se vor afla atunci pe pământ vor trebui să aștepte multă vreme până când o nouă alianță bazată pe iubire va putea fi stabilită pe această planetă fără vărsare de sânge. Nu Mă voi mai grăbi atunci să reinstaurez această alianță, iar oamenii vor avea mult de așteptat până când Mă voi decide să o reînnoiesc!

9. Pe de altă parte, dacă nu veți rupe această alianță sfântă făcută acum cu voi – copiii Mei autentici – în numele iubirii, prin întoarcerea voastră la adorarea aspectului exterior al acestei lumi moarte, atunci voi rămâne alături de voi, la fel cum voi veți rămâne foarte aproape de Mine. În toată această perioadă de timp, pământul nu va diferi în nici un fel de cer, iar moartea nu va putea domni printre voi. Așa cum l-am luat alături de Mine pe Sehel, iar acum ceva timp pe Zuriel, părintele trupesc al Ghemelei, la fel doresc să procedez și cu voi, făcând din spiritul vostru un instrument atotputernice al iubirii Mele, cu ajutorul căruia să dirijez toate ființele și toate creaturile care populează lumile infinite ale creației Mele!

10. Căci ceea ce ochii voștri percep drept un singur punct luminos pe bolta cerească reprezintă de fapt o sferă infinită de lumi create de atotputerea Mea eternă, pe care trăiesc ființe ce vă seamănă întru totul. Dincolo de aceste lumi există un număr nesfârșit de alte sfere în care sălășluiesc acele suflete care nu există decât în plan spiritual. Și fiecare din aceste sfere are capacitatea de a îngloba în sine un spațiu infinit mai mare decât cel al lumii materiale vizibile (care vouă vi se pare nelimitat).

11. Ați aflat așadar care este destinul vostru etern și calea ușoară care conduce către împlinirea lui. Nici unul dintre voi nu va putea ajunge însă la această destinație până când iubirea lui pentru Mine nu se va maturiza suficient de mult.

12. Atunci când voi chema pe cineva la Mine, această chemare va genera separarea lui de corpul său fizic. El va fi astfel eliberat de greaua povară a cărnii și se va integra pe loc în măreția vieții eterne și nepieritoare a Spiritului Iubirii.

13. Ca să puteți înțelege mai plenar în ce constă această viață pur spirituală, vă voi deschide acum privirea interioară!

14. Priviți-i așadar pe cei trei oameni care au reușit să treacă de partea cealaltă a vălului și vorbiți cu ei. Vă veți convinge astfel că existența în Mine nu se sfârșește niciodată, iar iluzia creată de marele Dragon este o minciună de cea mai înaltă clasă!”

15. Haideți, întrețineți-vă cu aceste trei spirite pure și întrebați-le ce înseamnă viața trăită într-o stare de libertate și de beatitudine perfectă, pe care o guvernează în eternitate! Amin”.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Star Travel
Star Travel

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 821
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 9
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2018, 01:48 View PostDownload Post

Capitolul 9
Apariția spiritelor lui Abel, Sehel și Zuriel. Seth conversează cu Sehel, iar Adam cu Abel.
(5 aprilie 1843)

1. Văzând cum cerurile se deschid în fața lor, părinții patriarhi au fost cuprinși de o mare bucurie. Adam și Eva s-au îndreptat în grabă către Abel, Seth către Sehel, iar Ghemela către Zuriel, și cu toții au vorbit despre aspectele spirituale și despre viața perfectă și liberă a spiritelor în lumea de dincolo, într-o stare de binecuvântare desăvârșită.

2. Seth l-a întrebat pe Sehel: „Fiul meu, cum te-ai simțit după ce Domnul ți-a dezagregat trupul fizic, făcându-te să părăsești această lume?”

3. Sehel i-a răspuns: „Domnul fie cu tine! – Inițial, m-am trezit într-un spațiu vid, animat de un suflu. Am simțit cum eterul este tulburat de un freamăt, care a rupt centura solară, după care am devenit complet liber, ca o viață eternă, trăită în infinitate.

4. De îndată ce m-am transformat în lumină, am penetrat întregul univers, iar această lumină a pătruns în toate ființele, descompunându-le. În ele s-a trezit atunci o Viață nouă, trăită într-o luciditate supremă. Iar la rădăcina acestei lumini era Tatăl, și Viața Sa era însăși Viața luminii.

5. Am intrat astfel într-o stare de unitate perfectă cu tot ceea ce există, care îmi permite să duc o viață eternă, luminoasă și atotputernică, a cărei sursă este Viața născută din Dumnezeu.

6. Cam așa s-au petrecut lucrurile, părinte Seth, și la fel se vor petrece ele în eternitate cu toate spiritele care vor trece marele prag. Căci fiecare secundă a viitorului respiră o viață chiar mai perfectă decât cea precedentă.

7. Crede-mă, părinte Seth: ceea ce vezi și auzi acum nu reprezintă o iluzie a simțurilor tale sau un defect de auz, ci adevărul cel mai pur cu putință și realitatea supremă. În schimb, ceea ce percepi în realitatea exterioară nu reprezintă decât scoarța arborelui, învelișul grosier care ascunde în sine miezul adevărului suprem. Prin comparație cu adevărata realitate, ea nu reprezintă decât un pământ cu suprafața acoperită de o ceață groasă, întunecată, prin care nu se poate vedea nimic.

8. Iată, acolo, a continuat Sehel, arătând către Domnul, o, părinte Seth, acolo se află Viața întregii vieți și Lumina oricărei lumini, în toată plenitudinea ei.

9. Ascultă Cuvântul Său, căci acesta stă la baza întregii existențe! Din acest Cuvânt ne-am născut eu și cu tine, căci El reprezintă sursa vieții oricărei entități.

10. Atunci când vorbește El, fiecare din cuvintele Sale dă viață unor creații substanțiale de o profunzime fără egal, și noi cohorte de sori și de planete își încep pentru prima oară mișcarea de revoluție pe orbitele lor, care va continua apoi la nesfârșit.

11. De aceea, ascultați cu cea mai mare atenție tot ce vă spune Tatăl ceresc și nu mai uitați apoi nici o clipă cuvintele Sale. Numai în acest fel vă veți da seama că cel care posedă în conștiința sa Cuvântul Tatălui posedă în egală măsură și Viața eternă.

12. Căci Cuvântul Lui este dătător de Viață, iar tonalitatea discursului Său este însăși temelia tuturor lucrurilor.

13. Lui îi aparțin pentru totdeauna întreaga slavă, întreaga glorie și întreaga iubire pe care i-o datorează creaturile Sale! Amin”.

14. Cuvintele lui Sehel au produs o mare impresie asupra întregii asistențe, care s-a grăbit să îl slăvească pe Domnul Vieții pentru grația de a le fi dăruit îngerilor Săi o astfel de înțelepciune și o putere atât de mare.

15. În continuare, Adam l-a întrebat pe Abel: „Fiul meu mult iubit, pe care l-am deplâns atâta vreme, vrei să ne spui și tu câteva cuvinte, asemănătoare celor rostite de Sehel, care au măturat în calea lor toate îndoielile noastre, ca un fluviu atotputernic?”

16. Abel i-a răspuns: „Părinte terestru al ființei umane! Nu se pune problema că aceste cuvinte i-ar aparține lui Sehel sau mie, căci totul, dar absolut totul vine de la Dumnezeu, Tatăl etern și preasfânt. Cuvintele noastre îi aparțin de fapt Lui, așa cum voința Lui sfântă se manifestă prin noi!

17. Căci pentru spirit nu există un alt cuvânt decât cel al Tatălui, la fel cum nu există nici o altă viață decât a Lui.

18. Cel care trăiește întru Dumnezeu rostește cuvintele Acestuia. El nu poate exprima decât cuvintele Vieții care provin de la Domnul Vieții!

19. Dacă cineva se ridică și spune: ‚Mi-am semănat propriul teren!’, el se dovedește un mincinos la fel de mare ca și bătrânul Dragon care își arogă imensa compasiune a Tatălui, pretinzând că: ‚Eu sunt stăpânul lui Dumnezeu și îl pot înfrânge oricând doresc!’, deși nu este în sine decât o creatură, și încă cea mai rătăcită dintre toate.

20. Vezi tu, tată, este foarte ușor pentru un spirit pur să vorbească și să acționeze cu toată forța și puterea Domnului, căci aceste spirite îl iubesc mai presus de orice, trăiesc și respiră la unison cu El, fiind în același timp absolut libere. De aceea, Lui și numai Lui în datorăm cu toții întreaga noastră iubire! Amin”.

21. Acest discurs a avut darul să trezească în Adam cele mai nobile sentimente, aducând totodată lacrimi de iubire în ochii Evei. Mișcat la culme, Adam a strigat: „O, Doamne, Părinte preasfânt, deși mă bucur că trăiesc încă în mijlocul copiilor mei de pe pământ, îți mărturisesc că aș prefera de o mie de ori să ajung acolo unde se află Abel al meu, care este mai întâi de toate al Tău!”

22. Domnul i-a răspuns: „Mai ai puțină răbdare și te vei putea bucura de pacea pe care o meriți! Amin”.

23. Adam L-a întrebat: „Ce trebuie să înțeleg prin termenul de ‚pace’?”

24. Domnul: „Pacea este învierea spiritului întru Viața eternă, a cărei sursă se află în Mine!

25. Adevăr îți spun: vei fi nevoit să rămâi pe pământ până când Eu voi învia în tine. În acel moment, vei învia tu însuți, trezindu-te în lumina Vieții Mele și în trupul Iubirii și al Cuvântului care se nasc din Mine!

26. De aceea, liniștește-te! Mănâncă și bea, până când trupul Meu și sângele Meu îți vor trezi spiritul! Amin”.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Star Travel
Star Travel

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 821
Country Flag: Romania
Style: subSilver (64)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 10
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2018, 02:00 View PostDownload Post

Capitolul 10
Întrebările Ghemelei referitoare la viața terestră și la cea din lumea de dincolo. Răspunsul spiritului lui Zuriel.
(6 aprilie 1843)

1. În continuare, a luat cuvântul Ghemela, care și-a întrebat tatăl, pe Zuriel, ce diferențe există între viața trăită pe pământ și cea a spiritului, și dacă ființele spirituale mai pot percepe încă lumea naturală și pe oamenii care trăiesc întrupați.

2. Zuriel i-a răspuns astfel: „Ascultă, fiică a Domnului, întrebarea ta este lipsită de substanță, căci viața este pretutindeni aceeași. Pentru omul care trăiește întru Domnul, nu există nici cea mai mică diferență între cele două vieți. Dacă nu trăiește întru Domnul, nu putem vorbi practic de o viață, ci mai degrabă de o moarte veritabilă, conștientă într-o oarecare măsură de sine. În realitate, această conștiință de sine nu reprezintă decât o eroare autoindusă, căci tot ceea ce percepe un spirit mort este un biet coșmar trăit în spiritul vanității, căci lumea din care provine el nu are nici un fel de bază și conținutul ei este la fel de efemer ca o spumă lipsită de consistență!

3. Pe de altă parte, nu trebuie să crezi că materia este ceva mort, chiar dacă ție ți se pare că ea nu este înzestrată cu nici un fel de conștiință. Ei bine, nu este moartă, căci în interiorul ei acționează forțe extrem de puternice. Mai mult, ea nu reprezintă decât o modalitate de expresie a voinței divine și a atotputerii lui Dumnezeu, care se manifestă pretutindeni. Ceea ce tu consideri a fi mort nu este altceva decât un spirit care s-a separat de sursa sa vie, care este Domnul, făcând uz de liberul arbitru care i-a fost acordat de Acesta și dorind să trăiască fără Dumnezeu, numai pe baza propriilor sale forțe.

4. La drept vorbind, chiar și aceste ființe își continuă existența tot grație iubirii și compasiunii lui Dumnezeu, dar calitatea acestei existențe este o cu totul altă poveste!

5. Îți poți da seama deja, fiica mea întru Domnul, că adevărata viață se manifestă pretutindeni și în toate circumstanțele în același fel.

6. Dacă nu poți înțelege pe deplin acest adevăr, întoarce-ți fața către Domnul! El este Viața cea mai perfectă a oricărei vieți și însăși sursa vieții noastre! Ei bine, constați vreo diferență între El și mine?

7. Văd că îmi răspunzi: ‚Nici una, cel puțin dacă ne luăm după aparențe!’

8. Foarte bine! Acesta este răspunsul corect la întrebarea pe care mi-ai pus-o mai devreme! Te rog să înțelegi că noi nu suntem ceea ce suntem decât prin forța Domnului. De aceea, întreaga noastră ființă corespunde perfect imaginii Sale.

9. În consecință, nu putem trage altă concluzie decât că viața noastră este totuna cu Viața Lui. Orice spirit are libertatea de a trăi oriunde și oricând dorește, dar de îndată ce înțelege sursa care stă la baza vieții sale și își întoarce inima către Domnul, el trăiește deja o viață perfectă, indiferent dacă își continuă existența într-un înveliș carnal sau dacă se află deja într-o stare de spirit pur! Nu există nici o diferență între aceste două stări (pentru cel cu spiritul trezit)!

10. M-ai întrebat de asemenea, scumpa mea fiică întru Domnul, dacă un spirit pur și perfect liber poate percepe lumea voastră naturală și ceea ce se află în ea. Ei bine, și această întrebare este la fel de superfluă ca și precedenta, căci, așa cum spuneam mai devreme, viața veritabilă este pretutindeni aceeași, așa că cel care o contemplă nu poate percepe vreo diferență.

11. Mai bine întreabă-te dacă ceea ce percepi tu este adevărata realitate, dacă trăiești prin intermediul trupului, care nu reprezintă în sine decât o materie complet insensibilă, sau prin cel al spiritului?

12. Văd că începi să înțelegi! Deci, dacă spiritul tău întrupat, înconjurat de materie, poate vedea lumea naturală, cu atât mai clar va percepe această lume spiritul pur, desigur, dacă Domnul permite acest lucru!

13. Pe de altă parte, dacă Domnul nu permite acest lucru, nici spiritul liber și nici cel întrupat nu pot vedea ceva în mod clar, căci așa cum Domnul poate răpi vederea unui corp, la fel de bine poate face El acest lucru în cazul unui spirit.

14. Așa cum tu poți vedea în prezent – prin grația Domnului – deopotrivă lumea naturală și pe cea spirituală, la fel le pot vedea și eu pe amândouă, dar numai dacă acest lucru este strict necesar și dacă Domnul îmi permite acest lucru!

15. Atunci când ne-a înălțat întru spirit, Domnul ne-a destinat să ajutăm lumile folosindu-ne de marea putere a iubirii divine. Spune-mi, cum crezi că am putea face acest lucru dacă nu i-am vedea pe cei cărora trebuie să le slujim?

16. Tu vezi acum dincolo de materie și mă poți observa pe mine, care sunt spirit pur. La rândul meu, eu te pot vedea pe tine. După cum poți constata, nu există nici o diferență reală între adevărata Viață și viața terestră!

17. Și totuși, există o diferență între tine și mine, și anume aceea că trupul tău nu se poate mișca la fel de rapid ca mine. Depinde însă numai de spiritul tău în ce măsură poți depăși acest obstacol sau nu!

18. Ți-am spus tot ce mi-a fost îngăduit să îți transmit, pentru propriul tău bine. Dacă dorești să pătrunzi mai adânc în profunzimile propriului tău spirit, poți descoperi acolo și celelalte răspunsuri referitoare la viața spirituală, și asta chiar în timp ce te afli în acest corp fizic. Îți doresc din inimă acest lucru, în numele Domnului! Amin”.
_________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 2 of 12  [ 120 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, ... 10, 11, 12  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !