Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 14.12.2019, 13:51
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6 ... 35, 36, 37  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (74)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 40
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 09:53 View PostDownload Post

Capitolul 40
Primirea oaspeților la curtea regală. Pregătirea pentru festin. Lameh poruncește ca toate armele să fie transformate în ustensile utile. Iubirea – arma primordială și sacră a Domnului.
(17 mai 1843)

1. Când grupul a ajuns în marea sală a tronului, în care se afla adunată întreaga curte regală a lui Lameh, regele a început să strige cu bucurie:

2. „Prieteni, frați, copii și surori! Bucurați-vă împreună cu mine, căci Domnul și-a arătat din nou grația față de noi!

3. Iată, aici se află cele două soții ale mele, Ada și Zilla, precum și cei doi fii ai mei pe care îi credeam pierduți, Jubal și Jabal, și fiica mea Naeme, împreună cu soțul pe care i l-a dăruit Domnul Însuși!

4. Bucurați-vă împreună cu mine, căci Domnul mi-a înapoiat familia pentru a-mi fi alături și pentru a-și relua poziția pe care o ocupa cândva, de această dată însă în spiritul smereniei și al purității, și nu în cel al tiraniei, așa cum s-a întâmplat pe timpuri, fapt care mi-a atras întreaga dezaprobare a Domnului.

5. O, să ne bucurăm cu toții de imensa grație pe care a revărsat-o din nou asupra noastră Părintele nostru ceresc!

6. Brudal, du-te chiar acum în camera cu provizii și pregătește-ne un mare festin de sărbătoare. Folosește în acest scop carnea cea mai bună și fructele cele mai proaspete. De asemenea, pregătește o masă întinsă inclusiv pentru acei cetățeni de vază ai acestui oraș care îl iubesc pe Dumnezeu, și o a treia pentru sărmanii care erau cândva sclavii și prizonierii noștri, și pe care între timp i-am eliberat! Haide, du-te și fă ce ți-am poruncit!

7. Iar tu, fratele meu Terhad, care ai fost ales de Domnul pentru a fi gardianul templului Său principal, trimite-ți fără întârziere heralzii în oraș cu misiunea de a-i invita pe toți cei pe care i-am pomenit la acest mare festin al bucuriei nemărginite, în numele preasfânt al Domnului Iehova Savaot, Dumnezeul, Creatorul și Părintele nostru preasfânt și preaplin de iubire, acum și de-a pururi! Așa să fie! Amin”.

8. Brudal și Terhad au trecut imediat la treabă, făcând ceea ce li s-a poruncit.

9. În continuare, Lameh l-a chemat la el pe fiul său Tubal-Cain. Când acesta s-a apropiat cu smerenie de tatăl său, acesta i-a spus:

10. „Tubal-Cain, fiul meu drag, îți dau o poruncă în fața marelui preot al Domnului: dă ordin să fie adunate toate armele din marele meu regat care erau destinate cândva pentru luptă, topește-le și transformă-le în căruțe, greble, furci, foarfeci, ciocane și tot felul de alte ustensile utile, așa cum îți va indica Spiritul lui Dumnezeu!

11. De acum înainte, singura armă cu care ne vom apăra în fața răului va fi credința noastră față de Domnul. De acum înainte nu doresc să mai folosim arme nici măcar împotriva fiarelor sălbatice; căci am avut ocazia să cunosc și să învăț care este principala armă a Domnului!

12. De aceea, de acum înainte nu ne vom mai apăra decât folosindu-ne de această armă atotputernică, iar copiii copiilor noștri nu vor mai cunoaște altă armă.

13. Arma primordială, atotputernică și sacră a Domnului este iubirea! Aceasta este singura armă cu care ne vom mai lupta de acum înainte împotriva combatanților noștri tereștri. În acest fel, îi vom putea oferi Domnului, până la sfârșitul zilelor noastre pe acest pământ, un sacrificiu care îi va fi cu siguranță pe plac și care va consta în victoriile pe care le vom obține asupra oricărui rău din această lume folosindu-ne de arma Sa atotputernică și sacră. 14. Doresc să începi să te ocupi chiar de mâine de sarcina pe care ți-am dat-o. Fie ca voința preasfântă a Domnului să se facă întotdeauna, acum și de-a pururi! Amin”.

15. Auzind aceste cuvinte, Enoh s-a îndreptat către Lameh și i-a spus: „Mult iubitul meu frate Lameh, porunca pe care tocmai i-ai dat-o lui Tubal-Cain îmi face o bucurie infinit mai mare decât mi-ar face vederea aurului cel mai pur din lume. De aceea, te asigur că vei fi binecuvântat așa cum nimeni din această lume nu a fost vreodată până acum!

16. Această țară va vedea curgând pe străzile ei lapte și miere. Orașul tău va străluci ca o lună plină, casele din el vor lumina precum stelele, iar palatul tău precum soarele la răsărit!

17. Adevăr îți spun: iubirea ta a devenit mai mare decât întregul glob pământesc! Când marele festin se va încheia și vom trece la ceremonia de consacrare, îți vei da seama cât de mulțumit este Domnul de tine!

18. Inițial, intenția mea era să plec chiar astăzi, dar acum sunt gata să mai rămân încă trei zile alături de tine, pentru a-ți arăta puterea noii arme pe care ai adoptat-o. Așa să fie, în numele Domnului! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (74)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 41
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 09:56 View PostDownload Post

Capitolul 41
Conversația dintre Enoh și fiul său pe tema ordinii juste și a dezastruoasei ierarhii umane.
(18 mai 1843)

1. Festinul comandat a fost în curând gata, iar oaspeții au început să sosească. Mesele au fost ocupate și separate conform indicațiilor lui Lameh.

2. Atunci, Enoh i-a spus lui Lameh: „Frate, este foarte bine să respectăm o anumită ordine, căci aceasta reprezintă puterea lui Dumnezeu, care a creat întreaga lume ținând cont de principiile ordinii. Din păcate, oamenii au creat o cu totul altă ordine, care îi este absolut insuportabilă Domnului și care poartă numele de ierarhie!

3. Dacă tu însuți ai aranja diferite obiecte într-o anumită ordine pe masă și altcineva ar veni și le-ar schimba între ele, acest lucru te-ar supăra, căci ordinea instaurată de tine ar fi încălcată. De aceea, l-ai privi cu mânie pe cel responsabil de această dezordine.

4. În mod similar, Domnul și-a creat copiii într-o manieră similară și i-a așezat în fața Lui în linie dreaptă, în ordinea dorită de El. De ce încalci atunci această ordine după bunul tău plac?

5. La drept vorbind, noi putem în anumite circumstanțe să spunem: ‚Cutare și-a îndeplinit funcția, iar cutare este numit în următoarea poziție’, iar un frate care a fost numit de Domnul pentru a-și instrui semenii îi poate spune unui alt frate (care nu a fost numit de Domnul) să îi urmeze instrucțiunile.

6. Aceasta este adevărata ierarhie pe care ne-a dăruit-o Domnul. Dacă însă nu facem decât să le oferim fraților noștri un festin, nu este normal să aranjăm trei mese diferite. Una singură este suficientă, și putem mânca cu toții la ea, în calitate de frați și de surori cu drepturi egale!”

7. Auzind această mustrare născută din iubire, Lameh a dispus imediat unirea meselor, astfel încât toți s-au putut așeza la aceeași masă, simțindu-se precum frații.

8. Enoh l-a lăudat imediat pe Lameh pentru supunerea sa în fața voinței și iubirii Domnului.

9. Cât despre patriarhul Lameh (cel de pe înălțimile sacre), acesta s-a apropiat pe furiș de Enoh și i-a spus în șoaptă: „Ascultă, părinte Enoh, sunt întru totul de acord cu ceea ce i-ai spus omonimului meu din ținuturile de jos, dar trebuie să-ți mărturisesc că nu am înțeles pe deplin ce ai vrut să spui atunci când te-ai referit la ierarhia creată de oameni.

10. Ascultă: copiii sunt mai mici în rang decât părinții lor și cred că nici chiar Domnului nu i-ar plăcea să îi vadă punându-se pe picior de egalitate cu aceștia din urmă.

11. De altfel, îmi amintesc de diferite situații în care Domnul Însuși i-a tratat pe cei de pe înălțimi în mod diferit, nepunându-i deloc pe picior de egalitate!

12. Ceea ce s-a întâmplat cu cele trei coșuri atunci când am ținut marele festin în munții sacri reprezintă o dovadă clară în această direcție. Mai mult, la acel festin Domnul te-a numit pe tine mare preot, iar pe Ghemela și pe Purista le-a înălțat în rang în fața tuturor. Nimeni nu poate contesta aceste fapte!

13. Rezultă așadar dincolo de orice tăgadă că Domnul a stabilit o anumită ierarhie între oameni. De aceea, nu am reușit să înțeleg ce ai vrut să spui mai devreme. Te rog, oferă-mi câteva explicații suplimentare în această direcție!”

14. Enoh s-a întors către Lameh și i-a spus: „Fiul meu, mă tem că greșești teribil atunci când compari maniera de a acționa a Domnului cu cea a oamenilor. Nu uita că Domnul poate face așa cum dorește și nimeni nu se poate opune voinței Sale!

15. De altfel, diferitele grade pe care le-a stabilit Domnul în rândul copiilor Lui au drept unic criteriu iubirea pe care o simt aceștia din urmă pentru El. Altfel spus: ‚Cu cât inima ta Mă iubește mai mult pe Mine, Tatăl tău preasfânt și preaplin de iubire, cu atât ești mai apropiat de Mine. Invers, cu cât inima ta Mă iubește mai puțin, cu atât mai mult Mă voi îndepărta de tine!’

16. Acesta este unicul criteriu pentru care Enoh a fost considerat demn de a primi statutul de mare preot, și tot el explică ce s-a întâmplat cu cele trei coșuri cu alimente, sau cu Purista și cu Ghemela. Aceeași ordine explică și de ce au copiii o datorie față de părinții lor, care reprezintă primii mari preoți numiți de Dumnezeu în rândul umanității (respectiv al copiilor Lui).

17. În consecință, totul depinde exclusiv de comportamentul dictat de iubirea oamenilor față de Dumnezeu. În ceea ce privește însă ordinea stabilită de oameni, aceasta diferă de ordinea creată de Dumnezeu, iar ei nu trebuie să se separe și să se îndepărteze unii de ceilalți, sub pretextul că unii ar fi mai presus și alții mai prejos!

18. Dacă ne diferențiem unii față de ceilalți, acest lucru este valabil exclusiv în fața lui Dumnezeu, și asta în funcție de iubirea noastră față de El. În rest, între noi nu trebuie să existe nici o diferență!

19. Căci cel care dorește să fie mai mare între doi oameni va fi întotdeauna mai mic în fața lui Dumnezeu. În schimb, dacă ne simțim uniți cu ceilalți frați ai noștri prin iubirea pe care le-o purtăm, la fel ne vom prezenta și în fața lui Dumnezeu!

20. Încearcă să înțelegi corect ce îți spun, fiul meu! Dar văd că mesele au fost reunite. Îți propun să luăm loc la una din ele. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (74)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 42
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 09:58 View PostDownload Post

Capitolul 42
O a doua masă este aranjată în sala tronului. Marele festin al bucuriei. Discursul necunoscutului așezat la a doua masă.
(19 mai 1843)

1. Numărul invitaților era atât de mare încât nu au putut lua toți loc la masa cea mare. De aceea, Lameh s-a întors către Enoh și i-a spus:

2. „Ascultă, dragul și înțeleptul meu frate, tu, care ești unicul mare preot al Domnului, după cum îți poți da seama și singur, jumătate din oaspeții mei nu au loc la masa principală! Mă întreb ce vor spune ei dacă voi dispune aranjarea unei alte mese, separat de aceasta, special pentru ei? Oare se vor simți mai puțin bine tratați decât ceilalți, de vreme ce nu pot sta la masa la care ești așezat tu?”

3. Enoh i-a răspuns zâmbind: „Dragul meu frate, necesitatea nu este totuna cu tratamentul de sus. Oricum, pentru a atrage cât mai puțin atenția asupra acestei chestiuni, dispune aranjarea unei a doua mese în această sală uriașă, care poate găzdui pe puțin zece mii de persoane, și atunci nu va mai conta unde se vor așeza invitații. În acest fel, nimeni nu va avea motive de nemulțumire!”

4. Lameh a fost imediat de acord cu propunerea excelentă a lui Enoh și le-a poruncit servitorilor săi să facă exact așa cum l-a sfătuit acesta.

5. Invitații aflați în plus și-au găsit cu ușurință loc la cea de-a doua masă și s-au bucurat enorm să constate că fac obiectul unei grații speciale din partea regelui lor, care le permite să mănânce în marea sală a tronului, alături de distinșii oaspeți veniți din ținuturile sacre și prieteni ai lui Dumnezeu.

6. Văzând cât de mare este mulțumirea oamenilor în fața gestului său de a dispune aranjarea celei de-a doua mese, Lameh s-a bucurat în sinea sa și s-a așezat alături de Enoh și de fiul acestuia, patriarhul Lameh.

7. Și astfel, totul era într-o ordine perfectă. Felurile de mâncare au fost aduse, iar în curând din toate inimile s-a ridicat către cer un cor de laude aduse Domnului. Enoh a binecuvântat mâncarea în numele sfânt al lui Dumnezeu și toți s-au servit din bucatele astfel binecuvântate, mâncând și bând, în timp ce din loc în loc se auzeau cuvinte de recunoștință și de slavă aduse Tatălui ceresc.

8. După ce toată lumea s-a săturat, unul din oaspeții care luase loc la cea de-a doua masă s-a ridicat și le-a adresat următoarele cuvinte comesenilor săi:

9. „Frați, prieteni și surori! Ce om, oricât de mare ar fi ardoarea inimii sale, i-ar putea mulțumi îndeajuns lui Dumnezeu, Domnul suprem al cerului și al pământului, pentru grația inexprimabilă de a-l fi transformat pe nemilosul nostru rege Lameh într-un frate atât de minunat și într-un binefăcător al umanității? Adevăr vă spun: nu-mi pot imagina ceva mai sublim!

10. Cu siguranță, nimic nu este mai ușor pentru Domnul decât să creeze miliarde de lumi, dar să transformi o ființă liberă și nesupusă judecății în maniera în care a fost transformat Lameh, și implicit prin el întreaga sa casă regală, reprezintă un miracol mult mai mare decât crearea stelelor, a pământurilor și a celorlalte lumi într-o singură clipă, așa cum numai voința divină și atotputernică este capabilă să facă!

11. Căci crearea unei lumi nu depinde decât de voința lui Dumnezeu, iar ceea de dorește Acesta va continua să existe de-a pururi! Este suficient ca El să rostească atotputernicul său: ‚Așa să fie!’ pentru ca o lume întreagă cu sori și planete să înceapă să se rotească în jurul orbitei sale în fața ochilor marelui Creator!

12. Cu totul altfel stau însă lucrurile cu ființele libere, căci în cazul lor ‚Așa să fie!’ ar echivala cu o judecată, respectiv cu moartea! De aceea, în astfel de cazuri numai marea iubire, compasiunea, răbdarea, blândețea și celelalte mijloace pline de înțelepciune folosite de Dumnezeu pentru a le orienta fără a le controla în vreun fel pot da rezultate. Aceste instrumente divine iau astfel locul atotputerii, instruind și conducând spiritul ființei umane, care reprezintă o divinitate în sine, până când acesta se trezește, iar omul își reia locul firesc în cadrul ordinii divine, prin cunoașterea de sine. Acest miracol mi se pare infinit mai mare decât să creezi o întreagă lume, cu sori și planete!

13. De aceea, ar trebui să îl slăvim și să îl iubim pe Domnul mai mult chiar decât am făcut-o vreodată, căci abia acum ne putem da cu adevărat seama de întreaga Sa măreție!

14. Așadar, ridicați-vă, fraților, și haideți să îl slăvim pe Domnul care a revărsat asupra noastră o grație atât de mare!”

15. Acest discurs a uluit literalmente întreaga asistență, care a rămas copleșită de forța ce se degaja din aceste cuvinte.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (74)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 43
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 10:00 View PostDownload Post

Capitolul 43
Uimirea regelui Lameh la ascultarea discursului oaspetelui necunoscut. Cele două tipuri de hrană ale ființei umane și dubla natură a acesteia.
(20 mai 1843)

1. Singur Lameh nu știa cum să procedeze. De aceea, el s-a adresat lui Enoh, căruia i-a spus: „Ascultă, prieten drag și frate sublim întru iubirea lui Dumnezeu, acest om vorbește de parcă ar fi fost ales de Domnul personal pentru a ne fi ghid!

2. Într-adevăr, tot ce a spus el ar fi putut ieși la fel de bine de pe buzele tale, și eu însumi m-aș simți onorat să fiu inspirat cu asemenea cuvinte. Din nefericire, nu prea este cazul!

3. Spune-mi, așadar, dragul meu Enoh, dacă împărtășești această părere a mea: oare nu ar fi cazul să îl invităm pe acest orator înțelept la masa noastră?”

4. Enoh i-a răspuns: „Dragul meu frate, mă întreb dacă, acționând în acest fel, nu vei acorda o mai mare importanță mesei noastre decât mesei alăturate!

5. De aceea, eu cred că deocamdată ar fi bine să ne limităm să ascultăm cu atenție ce are de spus străinul, meditând în tăcere asupra semnificației profunde a cuvintelor sale!

6. Dacă vei cumpăni asupra acestui sfat, sunt convins că îmi vei da dreptate. Oricum, te afli la tine acasă și ești înzestrat cu propria ta voință, așa că nu ai decât să procedezi așa cum consideri că este mai bine!”

7. Într-adevăr, Lameh a început să reflecteze, iar în cele din urmă a spus: „O, dragul și înțeleptul meu frate Enoh, ce rost ar avea să mă iau după propria mea voință în condițiile în care mă aflu alături de tine? Ori de câte ori rostești un cuvânt, sunt copleșit de înțelepciunea care emană din el!

8. De aceea, voi face așa cum m-ai învățat: îl voi asculta cu cea mai mare atenție pe oratorul de la masa alăturată și nu îl voi ruga să vină la masa noastră decât după ce toată lumea a terminat de mâncat, astfel încât să ne cunoaștem mai bine. Sper că nu ai nimic de obiectat!”

9. Enoh: „Dragul meu frate, dacă vei acționa în acord cu această intenție a ta, vei proceda corect și drept în fața lui Dumnezeu și a acestor oaspeți ai noștri!”

10. Când Enoh a tăcut, oaspetele de la masa alăturată s-a ridicat din nou și a luat din nou cuvântul, spunând:

11. „Prieteni, frați și surori! Ne-am înfruptat cu toții din aceste delicioase bucate. Corpurile noastre s-au îngreunat și simt o stare de bunăstare interioară, în timp ce sufletele noastre nu-și pot păstra decât cu mare greutate mobilitatea obișnuită. De aceea, vă propun să îi dăruim iubirea și recunoștința noastră Celui care dăruiește toate lucrurile!

12. Corpul nu este însă esența omului. El nu reprezintă decât un instrument care îi servește pentru a realiza marele scop sacru ce a existat dintotdeauna, și anume integrarea în ordinea divină.

13. De vreme ce așa stau lucrurile cu corpul nostru, și este evident că ele nu pot sta altfel, rezultă că în interiorul ființei umane trebuie să existe un alt principiu, cu totul diferit, un alt fel de ființă, mai elevată, pentru care a fost creat acest corp pe care tocmai l-am hrănit atât de bine. Această ființă interioară este cea căreia trebuie să-i acordăm întreaga noastră atenție, procurându-i hrana cea mai potrivită și având grijă de ea, căci este extrem de delicată și de sensibilă…

14. Constat că vă întrebați în inimile voastre: ‚Mda, bine ar fi să putem avea grijă de ființa noastră interioară, dar nu prea știm cu ce anume trebuie să o hrănim!

15. Este ușor să creștem pe pământ diferiți pomi pentru a obține fructele necesare pentru a ne hrăni trupul fizic, dar încă nu am cunoscut vreun pom în care să crească acele fructe cu care se hrănește ființa interioară a omului!’

16. Aveți întru totul dreptate, dragii mei prieteni, frați și surori, dar eu vă spun altceva!

17. Ascultați-mă așadar: Domnul a aranjat astfel lucrurile încât materia să se hrănească cu materie, sufletul cu suflet, iubirea cu iubire și spiritul cu spirit!

18. Iubirea este temelia spiritului și esența autentică a acestei ființe interioare a omului. De aceea, noi nu ne putem hrăni această ființă interioară cu o altă hrană mai bună decât cu iubirea noastră față de Dumnezeu. Această iubire întărește ființa interioară a omului, permițându-i acestuia să fie un senior în propria sa casă, care nu este alta decât sufletul nemuritor și corpul trecător.

19. Pentru a putea fi consumate, mâncărurile destinate trupului trebuie însă pregătite de natura exterioară, dar și de arta culinară a oamenilor. Cu atât mai mult, hrana destinată spiritului trebuie bine pregătită înainte de a putea fi consumată!

20. Pregătirea acestei hrane spirituale se face cu ajutorul Cuvântului dinlăuntrul nostru. Numai consumând hrana spirituală astfel preparată ne vom putea fortifica noi spiritul!”

21. În acest moment, Lameh l-a tras de mânecă pe Enoh și i-a spus: „Încă nu a terminat, așa că îl vom asculta până la capăt, și abia apoi vom schimba impresii pe marginea celor spuse de el! Iată, reîncepe să vorbească. Să-l ascultăm!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (74)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 44
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 10:02 View PostDownload Post

Capitolul 44
Sațietatea corpului, a sufletului și a spiritului. Plictiseala este foamea sufletului, iar aviditatea de a se instrui cea a spiritului.
(22 mai 1843)

1. Oratorul aflat la cealaltă masă a continuat astfel: „Pregătirea iubirii față de Dumnezeu se realizează cu ajutorul Cuvântul viu care vine din inimile noastre. Aceasta este adevărata hrană a spiritului.

2. Adevăr vă spun: Cuvântul autentic și viu care se naște în profunzimile inimilor noastre înseamnă totul. El poate penetra materia, dezagregând-o și transformând-o într-o esență spirituală care hrănește apoi spiritul.

3. Este exact așa cum vă spuneam la început: materia hrănește materia, sufletul hrănește sufletul, iar spiritul hrănește spiritul.

4. Căci Cuvântul care există în noi, sub forma gândului care se exprimă cu claritate în inima noastră, este mai presus de materie, pe care o divide și o contemplă din interiorul structurii sale minunate. Cu această contemplație se satură sufletul, căci starea de încântare pe care o simte el la vederea frumuseții neasemuite a formelor pe care le descoperă astfel îi potolește în întregime foamea.

5. Creatorul a creat astfel omul încât sațietatea uneia din părțile ființei sale să trezească senzația de foame într-o altă parte a sa.

6. Pentru a înțelege mai bine aceste cuvinte, vă voi da un exemplu. De aceea, ascultați-mă cu cea mai mare atenție!

7. Ori de câte ori vă este foame din punct de vedere fizic, voi vă gândiți cu aviditate la o masă bună, iar dacă vă găsiți în fața unei mese pline cu bucate alese, vă umpleți de o stare de fericire interioară, căci știți că vă veți putea potoli astfel foamea.

8. Dacă ați fi însă nevoiți să rămâneți așezați la această masă opt zile, o lună sau chiar un an, fără să vă puteți ridica de la ea, nu v-ați plictisi peste măsură?

9. Adevăr vă spun, dragii mei prieteni, frați și surori, nu numai că v-ați plictisi, dar v-ar cuprinde o disperare nemărginită!

10. De vreme ce așa stau lucrurile, vă pun următoarea întrebare: de unde se naște această stare de disperare, de vreme ce corpul vostru s-ar simți astfel întru totul satisfăcut, știind că foamea sa va fi mereu potolită?

11. E simplu: starea de disperare se naște din faptul că potolirea corpului fizic provoacă inevitabil foamea sufletului, care se manifestă fără nici o excepție printr-o plictiseală exasperată și plină de amărăciune.

12. Ce putem face în acest caz pentru a potoli sufletul, după ce am satisfăcut corpul?

13. Ne putem ridica de la masă, putem ieși afară, pe o colină sau într-o grădină în care sufletul poate admira în voie formele frumoase create de natură, se poate desfăta cu ciripitul păsărelelor, cu parfumul eteric al florilor și cu tot felul de alte lucruri la fel de agreabile.

14. Vom constata însă cât de curând că după ce ne-am potolit sufletul înfometat contemplând aceste forme frumoase, această nouă hrană va începe să ne plictisească la rândul ei, iar noi vom simți nevoia să ne întoarcem în casă pentru a ne hrăni din nou corpul. Acesta devine înfometat ori de câte ori sufletul atinge starea de sațietate. În alte cazuri, mai rare, spiritul omului elevat este cel care începe să se agite, spunându-i sufletu-lui: ‚Mi-e foame!’

15. Cum se manifestă această foame a spiritului? Printr-o sete de cunoaștere din ce în ce mai mare.

16. Spiritul își dorește să înțeleagă care este esența materiei și a frumoaselor forme pe care le-a contemplat sufletul; căci, pentru el, frumusețea formelor nu reprezintă o hrană ce poate fi consumată. Pentru ca spiritul să atingă la rândul lui starea de sațietate, formele trebuie consumate prin foc, lumină și adevăr.

17. La ce foc mă refer în cazul de față? La cel al iubirii plină de ardoare. În ce constă lumina care poate potoli foamea spiritului? În gândul care se manifestă cu claritate în interiorul inimii. La ce se referă adevărul de care vorbeam? La Cuvântul care decurge din foc și din lumină.

18. Cu ajutorul acestui Cuvânt, noi dizolvăm materia fermă aflată în forma care ne place și descoperim în interiorul ei semnificația spirituală a formei sale.

19. Spiritul care descoperă această semnificație trăiește o stare de euforie beatifică, sinonimă cu potolirea foamei sale anterioare. În această stare își găsește el adevărata patrie, pacea primordială, substanța, sursa, și implicit adevărata sa iubire față de Dumnezeu, precum și iubirea atotputernică a lui Dumnezeu față de el.

20. Fericit, spiritul astfel satisfăcut se închină cu smerenie și cu ardoare în fața iubirii infinite a lui Dumnezeu, căruia îi mulțumește cu recunoștință. Și astfel, Dumnezeu devine hrana sa esențială, cu ajutorul căreia poate obține viața eternă.

21. Așa trebuie să privim noi opera Tatălui nostru ceresc, căutând în ea marea Sa iubire și compasiunea Sa infinită. Atunci când unul dintre noi descoperă un astfel de adevăr, el trebuie să îl împărtășească imediat și fraților săi, într-un limbaj autentic și ușor de înțeles de către aceștia. În acest fel, întreaga umanitate va avansa în spiritul adevărului, care va deveni hrana vie a spiritului său, pe care îl va ajuta să crească și să se maturizeze întru iubirea sa față de Dumnezeu. În ultimă instanță, această activitate reprezintă adevărata viață eternă!”

22. După aceste cuvinte, Oratorul a tăcut. Întreaga adunare a rămas uluită în fața unei înțelepciuni atât de mari. Cât despre Lameh, acesta parcă și-a ieșit complet din minți!

23. Enoh l-a liniștit însă și i-a spus: „Mai ai încă puțină răbdare, căci Oratorul nostru nu și-a terminat încă discursul. Parcă spuneai că nu vom schimba impresii decât după ce va termina de vorbit!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (74)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 45
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 10:04 View PostDownload Post

Capitolul 45
Întrebările spiritelor critice, incapabile de înțelegere. Răspunsul înțelept al Oratorului referitor la Cuvântul viu.
(23 mai 1843)

1. Se pare însă că mai mulți oaspeți așezați la masa Oratorului aveau dificultăți în a înțelege pe deplin discursul Său. Aceștia i s-au adresat așadar, pe un ton complet lipsit de înțelegere, spunându-i:

2. „Prieten bun și înțelept, dispui în mod evident de multă lumină, iar cuvintele tale sunt cât se poate de clare. Nici unul dintre noi nu poate contesta acest lucru, întrucât suntem noi înșine înzestrați cu această calitate a înțelepciunii, fiind capabili să ne dăm seama dacă cineva știe ce spune sau nu!

3. În ceea ce te privește, nu putem spune că nu ai vorbit cât se poate de clar, întrucât îți recunoaștem înțelepciunea absolută.

4. Există totuși în discursul tău un aspect pe care nu îl putem accepta, cel puțin nu în forma pe care ne-ai prezentat-o tu!

5. Iată! Spuneai mai devreme că: ‚Cel care dizolvă materia în formele sale primordiale este Cuvântul, iar sufletul se satură contemplându-le. Prin descompunerea lor până la esența lor ultimă, care ne permite să înțelegem sensul lor spiritual, noi ne săturăm inclusiv spiritul’.

6. Mă rog, să spunem că suntem de acord. Dar să spui că omul poate dizolva materia cu ajutorul cuvântului său neputincios, așa cum face fierul încins cu o picătură de apă căzută pe el – frate, reflectează puțin și îți vei da singur seama că ai mers puțin cam prea departe cu această afirmație!

7. Poți să-i vorbești unei pietre o mie de ani sau mai mult – dacă ai putea trăi o perioadă atât de lungă de timp – dar ea va rămâne exact așa cum a fost creată, de un Cuvânt cu siguranță mult mai puternic decât al nostru!

8. Întrucât dorim însă ca onoarea ta să fie reparat㠖 chit că nu știm din ce parte a orașului provii – îți sugerăm să corectezi cât mai repede această greșeală, cu atât mai mult cu cât cei de la masa alăturată par să acorde o atenție specială conversației noastre, inclusiv cei doi puternici reprezentanți veniți de pe înălțimile sacre!”

9. Atunci, Oratorul s-a ridicat din nou în picioare și s-a adresat astfel celor care L-au criticat (altminteri, cu bune intenții): „După ce se orientează înțelepciunea autentică: după adevărul etern sau după slăbiciunea acestei lumi? Ce răspuns îmi dați? Acela dintre voi care se consideră un înțelept să-mi răspundă!

10. Văd că tăceți, în căutarea unui răspuns. Eu vă spun însă că nici un răspuns din cele pe care Mi le-ați putea da nu Mă va satisface! Am vorbit Eu de o descompunere materială sau mecanică a materiei?

11. Spuneți că aveți intenții lăudabile și că doriți să îmi restabiliți onoarea în fața eminenților invitați de la masa alăturată. Mă întreb ce aș putea face Eu pentru a vă salva onoarea voastră, în condițiile în care, prin criticarea discursului pe care vi l-am adresat numai pentru a vă trezi într-o mai mare măsură inimile, ați dat dovadă de o prostie demnă de o femeie bătrână?

12. Oare nu v-am vorbit Eu de Cuvântul interior și viu al iubirii născute în inimă, care se exprimă prin gânduri clare sau în forme ce corespund sufletului, după care se transformă în limbajul (simbolic al) vederii? Abia la acest nivel, și numai dacă este absolut necesar, din cauza slăbiciunii oamenilor cu simțurile mai grosiere, se transformă el într-un limbaj verbal, dar numai ca urmare a sațietății repetate a spiritului. Cu simțurile astfel purificate, și deci mai vii, oamenii vor putea contempla în continuare lucrurile în esența adevărului lor spiritual, potolindu-și astfel din ce în ce mai mult foamea spiritului, astfel încât acesta să își regăsească locul just, acela de Viață autentică a omului și de stăpân absolut al casei sale. Așa cum se află el la ora actuală în voi, spiritul este redus la rolul de simplu servitor al materiei, al judecății, și implicit al morții.

13. De vreme ce acesta este Cuvântul de care v-am vorbit, spuneți-Mi, cu ce înțelegere vă lăudați voi în fața lui Dumnezeu și a oamenilor, având în vedere că nu ați putut sesiza înțelesul cuvintelor Mele, preferând să ieșiți în evidență cu prostia voastră, în loc să îmi puneți cu smerenie și pe un ton blând întrebarea cuvenită referitoare la nelămurirea voastră?”

14. Auzind această mustrare severă, contestatarii s-au privit șocați, dar nici unul dintre ei nu a îndrăznit să mai spună ceva pentru a se justifica.

15. Atunci, Lameh i-a spus lui Enoh: „O, frate Enoh, dacă mai există și alți înțelepți de calibrul acestuia în orașul meu, mă tem că voi rămâne doar o figură tristă printre ei. Căci acest om vorbește de parcă ar fi coborât direct din cer!”

16. Enoh i-a răspuns: „Frate, ai încă puțină răbdare! Iată, Oratorul nostru încă nu a terminat de vorbit. Atunci când va fi cazul, îți voi spune eu ce ai de făcut! Te așteaptă încă surprize foarte mari, crede-mă pe cuvânt! Așadar, ai încă puțină răbdare! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (74)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 46
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 10:06 View PostDownload Post

Capitolul 46
Discursul înțeleptului Orator pe tema limbajului interior al spiritului, prin comparație cu limbajul exterior al buzelor.
(24 mai 1843)

1. După câteva momente, unul dintre contestatari s-a ridicat totuși în picioare și a spus: „Ascultă, dragul meu prieten și frate! Este incontestabil faptul că tu ești omul cel mai înțelept dintre toți cei așezați la această masă. De aceea, sunt absolut convins dinainte că îmi vei putea da răspunsul corect la importanta întrebare pe care doresc să ți-o pun. De aceea, te rog să mă asculți!”

2. Dar Oratorul i-a răspuns: „Ascultă! Înțelepciunea autentică ce provine de la Domnul Dumnezeu Savaot nu trebuie să fie niciodată pusă în discuție, dar nici să trezească întrebări rămase fără răspuns. Căci adevăratul înțelept știe ce stă la baza oricărui adevăr, cu ajutorul Cuvântului său viu. Cât despre ceilalți oameni, aceștia nu trebuie să-i pună întrebări, întrucât spiritul său îl instruiește și îi transmite tot ce le este necesar fraților săi să știe.

3. Dacă tot dorești să-Mi pui întrebări, spune-Mi: de unde provine înțelepciunea de care ești atât de mândru, în calitatea ta de spirit critic?

4. Dacă ai fi într-adevăr avizat, lumina spiritului tău ți-ar transmite faptul că Eu, în calitatea Mea de înțelept, sunt deja la curent cu ceea ce te preocupă, fără a mai fi necesar să îmi pui vreo întrebare!

5. Și totuși, tu ții morțiș să faci acest lucru. Spune-Mi: te consideri un înțelept? Dar pe Mine, cum Mă consideri: un înțelept autentic?

6. Care crezi că este părerea eminenților noștri oaspeți? O, nu ai decât să te duci să-i întrebi!”

7. Auzind aceste cuvinte, contestatarul cu spiritul critic a devenit extrem de stânjenit, neștiind ce să facă, întrucât aluziile Oratorului i-au demonstrat dincolo de orice tăgadă că Acesta remarcase intenția sa de a-i pune o întrebare litigioasă.

8. Dându-și seama că nu poate scăpa cu una cu două de un interlocutor atât de pătrunzător, el a început într-adevăr să-și asculte vocea inimii, care se străduia de mai mult timp să-i transmită un anumit mesaj.

9. Constatând acest lucru, Oratorul i-a adresat următoarele cuvinte:

10. „Ascultă! Îți voi da oricum un răspuns la întrebarea pe care doreai să Mi-o pui pentru a-Mi întinde o capcană, căci văd că ți-ai schimbat starea de spirit. Iată deci răspunsul Meu: 11. După părerea ta, omul nu se poate face înțeles de către frații săi decât cu ajutorul cuvântului. În consecință, cuvintele pe care le rostesc buzele sale nu fac decât să exprime cuvântul mut al inimii, reprezentând un apogeu al acestuia, căci numai grație acestor cuvinte rostite se poate manifesta el în fața celorlalte creaturi de pe pământ. Rezultă astfel că Dumnezeu trebuie adorat și venerat numai prin intermediul cuvântului rostit, și nu cu ajutorul gândului interior sau al impresiilor asociate cu sentimentele, care nu pot satisface decât spiritul.

12. În realitate, adevărul este exact pe dos. Omul nu se mai poate înțelege cu frații săi decât cu ajutorul cuvintelor pe care le rostesc buzele sale, care nu reprezintă altceva decât scoarța exterioară a copacului. Acest lucru se datorează decăderii sale, care a făcut din el un servitor al acestei lumi exterioare și al simțurilor sale, care l-au orientat către lumea aparențelor, silindu-l să se identifice cu limbajul oral exterior.

13. Acest aparent câștig este însă iluzoriu, reprezentând în realitate o pierdere considerabilă, căci dacă omul și-ar fi păstrat limbajul spiritual primordial, el ar fi putut conversa cu întreaga creație, sesizând esența tuturor lucrurilor. Așa cum este la ora actuală, el a devenit observatorul mut al naturii care îl înconjoară, cu simțurile pervertite din cauza exteriorizării lor. Omul actual este surd, orb și insensibil, la fel ca scoarța unui copac, și nu mai înțelege nimic din ceea ce stă la baza realității. El nu se mai cunoaște nici măcar pe el însuși, motiv pentru care și-a închis complet inima în fața suferințelor fraților săi!

14. Spune-Mi: nu doreai tu adineauri să orientezi către exterior recunoștința și adorația lui Dumnezeu, deși Acesta este însăși Viața aflată în profunzimile ultime ale ființei umane? Procedând în acest fel, nu ai face decât să îl pierzi definitiv pe Dumnezeu, devenind un păgân, sau chiar un ateu cu drepturi depline!”

15. De data aceasta, toți comesenii de la cea de-a doua masă, inclusiv cei de la masa principală, au început să se simtă extrem de stânjeniți, cu excepția lui Enoh, a patriarhului Lameh și a lui Hored.

16. Cât despre regele Lameh (cel din ținuturile de jos), acesta se scărpina de zor după urechi și tare ar fi vrut să spună ceva, dar Oratorul nu își terminase încă discursul, așa că a fost nevoit să își exerseze încă puțin răbdarea.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (74)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 47
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 10:12 View PostDownload Post

Capitolul 47
Credința forțată. Credința devenită liberă și vie prin intermediul iubirii față de Dumnezeu.
(27 mai 1843)

1. După o scurtă pauză, Oratorul a continuat: „Constat că acum, după ce te-am ajutat să percepi într-o oarecare măsură lumina, Mă privești complet aiurit și nu mai știi ce să crezi despre Mine și despre cuvintele Mele.

2. Te întrebi în sinea ta: ‚De ce m-aș considera un ateu dacă mă rog la Dumnezeu doar cu buzele? Oare aș fi putut depune eu mărturie prin cuvintele mele dacă nu L-aș fi recunoscut înainte în inima mea, și implicit în gândurile acesteia?’

3. Așa este, prietene și frate! Tu îl recunoști pe Dumnezeu în această manieră, iar cuvintele pe care le pronunți sunt expresia realității din inima ta. Dar de ce se petrec astfel lucrurile?

4. Pentru că tu L-ai văzut pe Domnul, Dumnezeul tău, și ești forțat astfel să crezi că Acesta există, întrucât știi cum arată și ai auzit direct din gura Lui ce anume așteaptă El de la oameni.

5. Această credință nu are însă nimic de-a face cu libertatea spiritului. Dimpotrivă, ea reprezintă dovada unei servituți care îl ucide pe acesta, întrucât te obligă să crezi că Domnul este totuna cu Dumnezeu, deoarece L-ai văzut și te-ai putut convinge de puterea Cuvântului Său și a acțiunilor Sale.

6. Această convingere nu este însă valabilă decât pentru tine și nu va putea fi transmisă cu aceeași forță de convingere descendenților tăi. Urmașii tăi nu vor putea crede în ceea ce tu recunoști în sinea ta în această manieră convingătoare, căci această cunoaștere nu va fi decât o moștenire transmisă de la gură la ureche, care nu va putea avea aceeași forță de convingere pe care o simți tu la ora actuală.

7. În numai zece generații, convingerile tale transmise din gură în gură vor fi deja atât de distorsionate încât nu vor mai fi crezute de nimeni, iar fructul acestei tradiții transmise pe cale orală va fi păgânismul cel mai pur, căruia îi va urma apoi un ateism absolut, ce nu va putea avea altă consecință decât judecata cea mai severă, căci omul aflat în afara lui Dumnezeu este deja judecat de noaptea propriei sale morți.

8. Dacă îl vei recunoaște însă pe Dumnezeu în inima ta, prin iubirea vie pe care i-o porți, și dacă te vei ruga Lui în spiritul adevărului, vei putea scăpa de judecata la care conduce inevitabil credința forțată, care nu ți-ar fi adus niciodată mântuirea. Credința ta va deveni astfel vie, fiind animată de spiritul tău, în care se va concentra mai devreme sau mai târziu întreaga ta forță, astfel încât vei putea trăi de-a pururi.

9. Numai prin această contemplație vie îl vei putea cunoaște tu cu adevărat pe Dumnezeu, în spirit și în adevăr. Vei face atunci tot ce-ți va sta în puteri pentru a trezi această credință autentică inclusiv în descendenții tăi, care vor face același lucru cu progeniturile lor. În acest fel, vor fi feriți cu toții de păgânism, de negarea lui Dumnezeu, de judecată și de moarte.

10. Este indiscutabil și în conformitate cu ordinea divină că elementul aflat în profunzimile ultime ale ființei umane este spiritul, la fel cum sămânța vie se află în interiorul fructului, chiar în centrul acestuia.

11. De aceea, dacă te vei ruga și vei crede orientându-te doar asupra lumii exterioare, către realitatea materială pe care ți-o arată simțurile, însuși spiritul tău va fi atras către această lume iluzorie, dăruindu-se materiei, care echivalează cu judecata și cu moartea.

12. Dacă vei acționa în acest fel, va fi ca și cum ai scufunda o torță aprinsă în apă, în loc să o lași să ardă! Ce crezi: va mai continua aceasta să ardă și să îți lumineze calea?

13. Spiritul tău este lumina și Viața ta. Dacă această lumină se va stinge din cauza comportamentului tău iresponsabil, ce altceva ți-ar mai putea dărui această Viață?

14. Desigur, vei continua să trăiești, căci L-ai văzut pe Dumnezeu cu ochii tăi și ești obligat să crezi că Acesta există. Dar Eu îți spun: după această viață nu vei continua să trăiești și dincolo de mormânt, dacă nu vei uita ceea ce ai văzut și dacă nu vei regăsi apoi ceea ce ai uitat sub forma unui element nou al spiritului tău, născut dintr-o iubire atotputernică față de Dumnezeu.

15. Păstrează de-a pururi aceste cuvinte, la fel ca și imaginea lui Dumnezeu pe care ai perceput-o direct, și astfel vei putea trăi de-a pururi. În caz contrar, credința ta în Dumnezeu nu va putea trece dincolo de mormânt!

16. Încearcă să înțelegi ce îți spun, iar dacă mai există aspecte nelămurite, comunică-Mi-le, ca să îți pot dărui lumina necesară! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (74)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 48
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 10:14 View PostDownload Post

Capitolul 48
Umilirea spiritului critic, căruia îi lipsește sinceritatea și care nu iubește decât spectacolul lumii exterioare. Tendința omului de a minți cu ajutorul cuvintelor sale.
(29 mai 1843)

1. Contestatarul de dinainte a reflectat timp de câteva momente, complet consternat de discursul auzit și întrebându-se ce anume i-ar putea răspunde sau ce l-ar putea întreba pe Orator.

2. După un scurt moment de cumpănire, și-a amintit subit că Lameh avea intenția să inaugureze templul de pe colină. De aceea, i-a spus Oratorului:

3. „Ascultă, prietene și frate pe care te stimez enorm! Sunt profund zguduit de adevărurile profunde conținute în discursul pe care mi l-ai adresat. Claritatea argumentelor tale m-a convins definitiv și mi-aș dori să îți pun o mie de întrebări! Pe de altă parte, regele Lameh și-a propus să inaugureze noul templu de pe colină și dă semne că ar dori să începem. De aceea, nu cred că mai avem timp să discutăm înainte de această ceremonie sacră. Mai târziu, voi avea însă grijă să mă ocup numai de tine!”

4. Oratorul: „Ascultă, prietene și frate, în ce fel îl împiedică discuția noastră pe Lameh să își ducă la bun sfârșit ceremonia?”

5. Interlocutorul său: „Ei bine, prin faptul că discuția noastră i-a captat întreaga atenție, așa cum s-a întâmplat și cu Enoh și cu tovarășii acestuia!

6. Acesta este motivul pentru care cred că ar fi cazul să punem deocamdată punct discuției noastre, și implicit acesta este răspunsul la întrebarea pe care mi-ai pus-o. Pe de altă parte, nu doresc în nici un fel să mă opun marii tale înțelepciuni și sunt absolut convins că îmi vei lămuri și această dilemă, dat fiind că ești cu mult mai înțelept decât mine. Spune-mi așadar ce crezi că trebuie să facem, iar eu mă voi înclina în fața hotărârii tale”.

7. Oratorul: „Iată ce cred Eu: Lameh ne-a invitat să participăm la acest festin, iar noi am dat curs invitației sale. În schimb, nimeni nu ne-a invitat la ceremonia de pe colină și nimeni nu ne-a spus ce urmează să se întâmple după acest festin. În consecință, inaugurarea templului de pe colină nu ne privește în nici un fel.

8. Lameh și Enoh știu foarte bine ce au de făcut sau ce doresc să facă, și cu siguranță nu își vor schimba proiectele din cauza discuției noastre! Dacă doresc să îi însoțim, cu siguranță ne vor spune acest lucru, iar noi îi vom urma, continuând să schimbăm între noi opinii. În cazul în care nu doresc să îi însoțim, nu văd cine ne-ar putea împiedica să facem ce dorim!

9. Spune-Mi, nu crezi că am dreptate? Ce părere ai?”

10. Din nou, contestatarul a rămas fără răspuns, așa că a început să reflecteze intens; căci îi plăceau la nebunie spectacolele lumii exterioare și își dorea din suflet să participe la inaugurarea templului.

11. Interlocutorul său a remarcat acest lucru și i-a spus: „Ascultă, prietene și frate! De ce ți se pare atât de dificil să fii sincer în toate circumstanțele vieții?

12. În ceea ce te privește, este absolut limpede cum folosești tu cuvântul rostit, căci ai o tendință evidentă către minciună!

13. Mi-ai adus până acum tot felul de argumente pentru care ar trebui să punem capăt conversației noastre, dar toate au fost simple invenții ale tale! Căci ceea ce te interesează pe tine nu este inaugurarea templului, nici momentul fixat de Lameh pentru acest eveniment sau atenția pe care o acordă el cuvintelor Mele, ci dorința ta nemărginită de a observa tot ce se întâmplă în jur!

14. Practic, îți dorești atât de mult să asiști la ceremonia de inaugurare încât ți-ai dori ca Eu să tac! Spune-Mi: nu am dreptate?

15. Cum poate un bărbat să cultive în inima sa astfel de dorințe efemere, specifice femeilor? Această viclenie ascunsă nu-Mi poate provoca decât dezgust, Mie și oricărui alt bărbat înzestrat cu înțelepciune!

16. Adevăr îți spun: fă un efort și purifică-ți inima, ca să îți pot vorbi și despre alte lucruri infinit mai importante decât această ceremonie de inaugurare absolut insignifiantă!”

17. Aceste cuvinte i-au dat lovitura de grație contestatarului nostru. Roșu la față de rușine, acestuia îi venea să o ia la fugă, dar interlocutorul său l-a împiedicat să facă acest lucru.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (74)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 49
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 10:28 View PostDownload Post

Capitolul 49
Dialogul dintre regele Lameh și Enoh pe tema înțeleptului Orator și a inaugurării templului. Conformitatea interioară a templului. Regele Lameh îl invită pe Orator la ceremonia de inaugurare.
(30 mai 1843)

1. După ce conversația dintre cei doi parteneri de discuție s-a încheiat, Lameh s-a întors către Enoh și l-a întrebat:

2. „Ascultă, fratele meu întru Domnul, părerea mea este că pentru un om obișnuit, respectiv născut și crescut în ținuturile de jos, vorbitorul anterior face dovada unui discernământ cam prea mare.

3. De aceea, sunt convins că a fost trimis de sus, chiar de Domnul Însuși, pentru a ne demonstra mie și poporului meu măreția și profunzimea înțelepciunii divine.

4. De vreme ce a pomenit el însuși de o eventuală invitație la ceremonia de inaugurare a templului, sunt de părere că ar trebui să mă duc eu însumi pentru a-l invita fără întârziere la această ceremonie. Ce crezi: nu ar fi normal să procedez astfel?”

5. Enoh i-a răspuns: „Dragul meu frate, du-te la el și fă așa cum îți dictează inima, căci momentul este propice!

6. De altfel, consider indispensabil ca acest înțelept să ia parte la inaugurare, căci templul de pe munte este consacrat chiar înțelepciunii Domnului, pe care Acesta ne-a împărtășit-o în imensa sa iubire și compasiune infinită. De aceea, templul trebuie consacrat cu întreaga înțelepciune divină care se găsește printre noi, inclusiv cu cea din noi înșine!

7. Templul construit la șes după purificarea ținuturilor de jos a fost consacrat iubirii și compasiunii Domnului. El este întru totul comparabil cu inima omului, în care, până nu demult, colcăiau șerpii imoralității. Nu întâmplător, regiunea a trebuit purificată prin uciderea iubirii trupești (adu-ți aminte ce s-a întâmplat între femeile de la curte și Kisehel!), după care mlaștinile sale au trebuit să fie secate cu ajutorul vânturilor calde și puternice. Solul a trebuit să fie nivelat și transformat în aur pur printr-un incendiu extrem de violent, așa cum s-a întâmplat cu curtezanele curții. În sfârșit, au trebuit să fie aduse pietre fin șlefuite pentru construirea templului. Acestea echivalează cu un material complet nou, deopotrivă ferm și durabil, care nu seamănă nici cu lemnul găunos și putred, nici cu terenul moale și fetid al mlaștinilor.

8. După cum vezi, templul exterior construit la șes și consacrat de Domnul Însuși nu a reprezentat decât o metaforă a templului interior al lui Dumnezeu aflat în inima omului.

9. După construirea acestui prim templu, Domnul ți-a poruncit să înalți un al doilea templu, pe muntele purificat.

10. Acesta nu mai simbolizează în primul rând iubirea și compasiunea, ci înțelepciunea și toate atributele care se nasc din aceasta.

11. De aceea, este absolut necesar ca toți cei pe care Domnul i-a înzestrat cu o mare înțelepciune să ia parte la inaugurarea templului.

12. Acest om care a vorbit în fața noastră este un înțelept autentic în fața lui Dumnezeu; du-te deci la el și invită-l la ceremonia de inaugurare!

13. Nu invita însă pe nimeni altcineva decât pe el. Pe de altă parte, dacă el dorește să fie însoțit de altcineva, consideră că persoana respectivă este invitatul tău direct!

14. Căci înțelepciunea este lumina iubirii, iar strălucirea ei este adevărul etern în esența sa cea mai pură. De aceea, haide, du-te la el și lasă-te ghidat de inima ta. Amin!”

15. Auzind acest îndemn, Lameh s-a grăbit către Oratorul înțelept și L-a invitat la ceremonia de inaugurare a templului.

16. Înțeleptul i-a spus lui Lameh: „Prietene și frate, de vreme ce M-ai invitat, voi veni, poți fi sigur de acest lucru; și toți cei pe care îi voi lua cu mine îți vor fi pe plac!

17. Căci Eu merg pe drumul insondabil al înțelepciunii eterne a lui Dumnezeu; de aceea, toți cei care înțeleg această înțelepciune sunt slujitori ai înțelepciunii divine, iar tu vei fi de-a pururi fratele lor!

18. Du-te și transmite-i aceste cuvinte lui Enoh, iar el va înțelege imediat ce am vrut să spun!

19. Iar acum, să ne ridicăm de la masă, pentru ca templul să poată fi consacrat cât timp soarele mai este încă pe cer! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 5 of 37  [ 368 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4, 5, 6 ... 35, 36, 37  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !