Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 19:54
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 5, 6, 7 ... 35, 36, 37  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 50
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 10:30 View PostDownload Post

Capitolul 50
Discursul înțeleptului pe tema semnificației consacrării templului. Toți cei prezenți sunt invitați să ia parte la eveniment.
(31 mai 1843)

1. După ce Oratorul a tăcut, Lameh L-a salutat cu respect și s-a grăbit să se întoarcă la Enoh.

2. El i-a transmis acestuia mesajul comunicat de înțelept.

3. Cuvintele sale i-au bucurat nespus pe cei de la masa principală, iar Enoh i-a spus cu blândețe lui Lameh:

4. „În acest caz, dispune ca toată lumea să se ridice de la masă, pentru a nu se însera înainte ca templul înțelepciunii să fie consacrat în numele Domnului!”

5. Lameh a dat imediat porunca necesară și toată lumea s-a ridicat de la masă.

6. Văzând că oamenii obișnuiți dau semne că vor să-i însoțească, regele s-a simțit oarecum stânjenit, dar Oratorul înțelept s-a îndreptat către el și i-a spus:

7. „De ce te tulbură faptul că acești copii doresc să urmeze și ei calea înțelepciunii? Eu cred că nu trebuie să împiedicăm pe nimeni să ne urmeze pe calea justiției divine.

8. Căci ceea ce simbolizează iminenta consacrare a templului trebuie să se petreacă mai întâi în inimile noastre și în cele ale celor pe care îi păstorim.

9. Înainte ca templul alcătuit din materie moartă să poată fi inaugurat, este necesar ca mai întâi să inaugurăm nenumăratele temple ale spiritului lui Dumnezeu care se găsesc în inimile fraților și surorilor noastre. Acest lucru este absolut fundamental, căci fără el inaugurarea templului exterior nu folosește la nimic.

10. Dacă dorești ca oamenii să se îndrepte către casele lor, consacrând templul fără ei, spune-Mi: la ce va mai folosi acest edificiu?

11. Vrei cumva să sanctifici templul tu, o ființă impură în fața lui Dumnezeu, a cărui puritate și sfințenie sunt absolute?

12. Acest lucru este imposibil, căci nici un proces de sfințire nu poate fi realizat decât de Cel Sfânt, care nu cunoaște impuritatea.

13. Pe de altă parte, Dumnezeu nu este preocupat decât de popor, nu de temple. Dacă ți-a poruncit să construiești acest templu, a făcut acest lucru de dragul poporului, și nu doar pentru a-l inaugura printr-o ceremonie oarecare!

14. Rezultă așadar că ceea ce contează mai mult în cadrul acestei ceremonii nu este templul propriu-zis, ci oamenii care iau parte la proces; de aceea, aceștia trebuie neapărat să fie prezenți!

15. În caz contrar, Domnul va consacra El Însuși templele vii din inimile oamenilor, dar va refuza de-a pururi să sfințească templul mort din vârful muntelui, care va redeveni astfel un sălaș pentru șerpi!

16. De aceea, invită-i pe toți cei de față și trimite-ți heralzii în tot orașul, căci așa cum ți-am spus, Eu îi voi lua cu Mine pe toți cei cărora le vei permite să ne însoțească.

17. Iar cei pe care doresc să îi iau cu Mine sunt toți locuitorii orașului tău. În rest, nu-ți mai face probleme, căci numai înțelepciunea Domnului din inima omului poate recunoaște căile juste ale lui Dumnezeu!”

18. Aceste cuvinte l-au tulburat într-o măsură atât de mare pe Lameh încât acesta s-a retras, nemaiputând face față înțelepciunii uluitoare a acestui necunoscut.

19. El s-a îndreptat rapid către servitorii săi și i-a trimis în cea mai mare grabă către toate colțurile orașului pentru a-i invita pe oameni la inaugurarea templului.

20. Când s-a întors cu pași repezi în marea sală a tronului, Enoh i-a ieșit în întâmpinare și i-a spus:

21. „Bine, frate Lameh, dar cum se face că nu mi-ai mai cerut sfatul înainte de a face ce ți-a recomandat înțeleptul Orator, deși chiar acesta este motivul pentru care mă aflu alături de tine?”

22. Lameh a devenit din nou foarte tulburat, căci nu știa că Enoh nu dorește altceva decât să îl pună la încercare. De aceea, el i-a răspuns: „Frate Enoh, mi-a fost imposibil să acționez altfel, căci marea înțelepciune a acestui străin și profunzimea adevărului pe care îl conțin cuvintele sale m-au luat prin surprindere!”

23. Atunci, Enoh l-a îmbrățișat pe Lameh și i-a spus: „Ai procedat foarte corect! Iar acum să pornim la drum, pentru a putea îndeplini ceremonia sfântă înainte de apusul soarelui! Așa să fie, în numele Domnului! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 51
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 10:53 View PostDownload Post

Capitolul 51
Enoh și regele Lameh discută despre adevăr. Supunerea unei inimi armonioase. Poporul se îndreaptă către templu.
(1 iunie 1843)

1. În continuare, Lameh l-a întrebat în șoaptă pe Enoh în ce ordine trebuie să se îndrepte oamenii către templu.

2. Enoh i-a răspuns: „Frate Lameh, ți-aș putea da cu ușurință răspuns la această întrebare, dar prefer de departe (știind că aceasta este inclusiv voia Domnului) să te las pe tine să găsești răspunsul corect. Dacă nu reușești, apelează la sfatul Înțeleptului nostru!

3. Vei obține astfel o mai mare satisfacție, căci vei descoperi răspunsul fie în inima ta, fie prin intermediul înțelepților tăi, care sunt de o mie de ori mai apropiați de tine decât sunt eu, cu atât mai mult cu cât discutăm de acest Orator atât de inspirat!”

4. Dar Lameh i-a spus lui Enoh: „Frate Enoh, adevărul rămâne adevăr, indiferent ce gură îl rostește! Dacă îmi poți da același răspuns ca și acel om, nu văd de ce ar fi de preferat să îl ascult de pe buzele sale, și nu direct din gura ta!”

5. Enoh: „La prima vedere, este foarte greu să-ți dai seama în ce constă diferența, dar nu trebuie să fii surprins dacă îți spun că îți scapă încă foarte multe lucruri. Haide, du-te la El și urmează-mi sfatul! La momentul potrivit, vei înțelege de ce este mai ușor să înțelegi cuvintele unui Orator care îți este apropiat decât cele ale cuiva care nu-ți este apropiat”.

6. Lameh: „Dragul meu frate! Aluziile tale mi se par extrem de enigmatice, și îmi dau seama că se vor petrece lucruri mărețe! Totuși, rămân la părerea mea, potrivit căreia adevărul rămâne întotdeauna neschimbat, indiferent ce gură îl rostește!

7. Spre exemplu, dacă tu, eu, Naeme, înțeleptul nostru orator sau chiar Șarpele însuși ar spune: ‚Dumnezeu este Domnul cerului și al pământului!’ – nu am avea în acest caz de-a face cu același adevăr etern, indiferent de gura care îl rostește?”

8. Enoh: „Frate, îți spun: nu-ți mai bate capul, căci nu vei ajunge la nici o concluzie!

9. Supunerea în lucrurile minore este de preferat decât să-ți spargi inutil capul cu ele. De aceea, ai face mai bine să îmi asculți sfatul decât să îți pierzi timpul cu astfel de reflexii, oricât de subtile ți-ar părea ele!

10. De altfel, te asigur că dacă îți dorești o dispută filozofică cu mine, nu ai nici cea mai mică șansă să o câștigi!

11. Atât timp cât nu știi de ce este piatra dură și grea, care este locul de origine al vânturilor, cu ce se hrănesc marea și pământul, atât timp cât nu ești capabil să descoperi comorile ascunse în interiorul pământului, locul în care se naște focul, atât timp cât nu înțelegi limbajul animalelor și al plantelor, precum și nenumărate ale lucruri, lasă-te de dispute filozofice – căci acestea nu îți vor folosi la nimic. Toate aceste secrete aparțin Domnului, și numai El poate oferi explicațiile necesare celor căruia dorește să le ofere!

12. De aceea, urmează-mă și acționează așa cum te-am sfătuit! Căci numai urmând calea supunerii, care reprezintă fructul autentic al umilinței, vei putea ajunge tu la înțelepciunea lui Dumnezeu!

13. Dacă nu faci decât să te justifici în fața oamenilor, înseamnă că aștepți laudele lor, dar acestea sunt absolut deșarte, așa cum sunt toate laudele.

14. Dacă dorești să-i fii pe plac lui Dumnezeu, va trebui să te smerești la maxim în fața Lui. Dacă e să lauzi pe cineva, slăvește-L pe El, iar El te va iubi cu întreaga plenitudine a divinității Sale!

15. Aceasta este adevărata înțelepciune: iubește-L pe Dumnezeu mai presus de orice! De aceea, du-te și fă ce ți-am spus! Amin”.

16. Lameh și-a dat în sfârșit seama de autoritatea cuvintelor lui Enoh și i-a urmat sfatul, smerindu-se în inima sa. El s-a îndreptat către Orator și L-a întrebat în ce ordine ar trebui așezată mulțimea pentru a putea purcede la ascensiunea pe munte.

17. Străinul i-a răspuns: „Ascultă, frate, cea mai bună ordine este cea pe care ți-o dictează inima! Aceasta este ordinea în care vom urca cu toții pe vârful colinei!

18. Orice altă ordine este pur exterioară, nefiind altceva decât o oroare în fața lui Dumnezeu. Privește cum a aranjat Dumnezeu plantele și florile de pe câmp, și îți vei da rapid seama care este ordinea care îi este pe plac!

19. Nu mai face nici o diferență între cei care ne urmează în această procesiune, și astfel Domnul va fi alături de tine! Acesta este sfatul Meu! Dacă cunoști altul mai bun, urmează-l pe acela!”

20. Lameh nu a răspuns nimic, mulțumindu-se să anunțe plecarea către templul de pe munte. Toată lumea s-a ridicat în picioare și a pornit la drum, amestecați și fără să urmeze vreo ordine oarecare.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 52
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 10:54 View PostDownload Post

Capitolul 52
Îmbulzeala de pe munte. Tulburarea lui Lameh, văzând că soarele se apropie de asfințit. Discursul Înțeleptului referitor la adevărata consacrare a templului.
(2 iunie 1843)

1. Când toată lumea a ajuns în vârful colinei, care reprezenta un platou întins, pe care puteau încăpea mai multe mii de persoane, oferind astfel suficient spațiu tuturor curioșilor adunați cu această ocazie, marele și magnificul templu a fost luat cu asalt de mulțimea dezlănțuită, astfel încât grupului nostru i-a fost imposibil să își croiască drum către intrarea în templu.

2. Lameh se simțea extrem de tulburat, căci soarele se apropia deja de asfințit, iar el știa că templul trebuia consacrat pe lumina zilei.

3. De aceea, el i s-a adresat lui Enoh, căruia i-a spus: „Frate Enoh, tu, care ești înțeleptul și unicul mare preot al lui Dumnezeu, ce trebuie să facem? Iată, soarele tinde deja să dispară dincolo de orizont, iar nouă ne este imposibil să ajungem la templu! Cum îl vom putea inaugura în acest caz, de vreme ce procesul trebuie să se petreacă înainte de căderea nopții?”

4. Enoh i-a răspuns: „Frate, eu cred că cei care ne blochează calea sunt mai importanți decât templul, căci ei reprezintă miile de temple vii care poartă în sine iubirea și compasiunea lui Dumnezeu, în timp ce acela nu este decât un templu singular, construit peste toate din piatră moartă!

5. Mă întreb ce-ar fi să consacrăm mai degrabă toate aceste temple vii, care ascund în sine Viața născută din Dumnezeu… Oare nu am consacra astfel într-o manieră mult mai eficientă templul construit din piatră moartă, ajutându-ne astfel de acești numeroși frați ai noștri? Ce părere ai?”

6. Inițial, Lameh a rămas interzis, după care a răspuns: „Da, dragul meu frate, ai perfectă dreptate și nu am nimic de obiectat în această privință! – Dar privește poziția soarelui! Dacă lumina sa este o condiție a consacrării templului, indiferent care ar fi acesta, mă tem că nu vom putea întreprinde astăzi acest act, fiind nevoiți să îl lăsăm pe mâine! Oare așa trebuie să procedăm?”

7. Enoh: „Frate, privește, Înțeleptul nostru se află chiar în spatele tău! Cere-i din nou sfatul, și te asigur că voi acționa eu însumi în conformitate cu instrucțiunile lui!”

8. Lameh nu a mai stat pe gânduri și a făcut așa cum l-a învățat Enoh.

9. Înțeleptul i-a răspuns lui Lameh: „Dragă prietene și frate! Consacrarea pe care ți-a recomandat-o Enoh este singura potrivită pentru un templu al lui Dumnezeu. În ceea ce privește soarele care este pe punctul de a asfinți, acesta nu își revarsă lumina decât asupra materiei moarte. De aceea, prezența sa nu are o importanță chiar atât de mare pentru ceremonia noastră de inaugurare.

10. Căci mai există un soare, mult mai puternic decât acest astru natural. Atunci când ți-am vorbit de necesitatea prezenței luminii solare, la acest soare m-am referit Eu. Din fericire, acest soare se află chiar la apogeul puterii sale, asfințitul său fiind extrem de îndepărtat!

11. Dacă acest soare strălucește cu putere în centrul cerului spiritului tău, așa cum a făcut-o de la începuturile eternității, poți foarte bine să consacri templul în orice moment dorești, în fața lui Dumnezeu și a poporului tău, fără ca acest act să își piardă în vreun fel validitatea. Așa cum te-a sfătuit Enoh, poți face acest lucru prin intermediul fraților și surorilor tale, chiar dacă ne va prinde miezul nopții.

12. Vezi tu: Dumnezeu nu numără zilele și nopțile după măsura oamenilor, căci pentru El o mie de ani nu înseamnă mai mult decât o zi. În schimb, El numără gândurile inimii tale, iar un gând plin de bunătate și de iubire valorează mai mult în ochii Lui decât o mie ori o mie de ani, așa cum îi măsurați voi pe pământ.

13. De aceea, nu te mai gândi la timpul exterior, care a fost fixat imuabil numai pentru a le fi de folos locuitorilor acestui pământ, și ține cont numai de inima ta vie, căci ea reprezintă adevăratul templu al Vieții născute din Dumnezeu.

14. Lasă soarele tău să strălucească în fața inimilor fraților și surorilor tale, și astfel îi vei face de-a pururi pe plac lui Dumnezeu, și chiar în toiul celei mai întunecate nopți terestre, vei străluci mai puternic decât soarele!

15. Vezi tu, soarele care tocmai a asfințit reprezintă el însuși o lume imensă, iar cei care trăiesc pe suprafața lui se bucură de o zi eternă. Dacă vei trăi în lumina spiritului tău, nu vei mai percepe niciodată noaptea din tine și vei trăi la rândul tău în lumina eternă a Vieții, care provine direct de la Dumnezeu!

16. Așa trebuie consacrat acest templu în inimile acestor oameni, iar consacrarea ta va fi justificată în ochii Domnului!

17. Binecuvântează-i pe toți frații și pe toate surorile tale, iar Dumnezeu va avea grijă să binecuvânteze în fața ta acest templu construit de oameni! Ți-am explicat cum trebuie să se deruleze lucrurile. Acum acționează! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 53
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 10:55 View PostDownload Post

Capitolul 53
Consacrarea vie a templului prin iubirea arzătoare a regelui Lameh față de frații și de surorile sale. Deasupra templului apare o inimă luminoasă.
(9 iunie 1843)

1. Complet uluit în fața înțelepciunii acestui bărbat, Lameh L-a slăvit pe Dumnezeu pentru că l-a înzestrat pe om cu astfel de atribute. După ce și-a ușurat astfel inima, el s-a adresat din nou Înțeleptului și L-a întrebat:

2. „Prietene și frate extrem de înțelept, imediat după Dumnezeu și după marele Său preot Enoh! Mi-ai spus mai devreme că trebuie să consacru templul în inimile oamenilor și că actul meu de consacrare va fi justificat în fața lui Dumnezeu. Ai adăugat că tot ce trebuie să fac este să îi binecuvântez pe toți cei prezenți, considerându-i frații și surorile mele, iar Dumnezeu va consacra și va binecuvânta El Însuși, în fața mea, templul construit de oameni. Acum câteva minute, Enoh mi-a făcut o propunere importantă, spunându-mi: ‚Noi ar trebui să consacrăm templele din inimile oamenilor, trezindu-le astfel către Viața spirituală și eternă ce vine de la Dumnezeu; căci numai aceste temple sunt vii. Nu crezi că templul construit din materie moartă va fi consacrat mai eficient dacă îi vom binecuvânta pe toți frații și pe toate surorile noastre aici de față, trezind astfel în ei Viața lui Dumnezeu?’ În sfârșit, mi-ai explicat că nu trebuie să mă preocup de apusul soarelui natural, ci doar de soarele viu al spiritului, care este sinonim cu iubirea din inimile noastre față de Dumnezeu! Îmi dau acum seama că tu și Enoh aveți perfectă dreptate, cuvintele voastre exprimând în toată plenitudinea sa adevărul divin!

3. Dar cum pot face eu toate aceste lucruri? Aceasta este o altă problemă! Da, cum trebuie să procedez pentru a-i consacra lui Dumnezeu inima oamenilor într-o manieră care să-i fie Acestuia pe plac?”

4. Înțeleptul i-a răspuns lui Lameh: „Ascultă, dragul Meu prieten și frate! Ce îți spune inima atunci când contempli această mulțime alcătuită din frații și din surorile tale, care ne privesc cu ochi strălucind de iubire și de bucurie?”

5. Lameh: „Da, da, îmi dau seama că așa stau lucrurile. Însăși inima mea arde în vâlvătaia iubirii față de ei, mergând până acolo încât i-aș putea lua pe toți în brațele mele, strângându-i de-a pururi lângă inima mea. Mi-aș dori de asemenea să le fac cât mai mult bine și să îi înalț cât mai sus, astfel încât nici un muritor să nu poată sesiza întreaga măreție a splendorii lor!

6. Ca să fiu sincer, dacă aș ști că moartea mea le-ar putea aduce Viața eternă și preafericită, aș muri instantaneu din iubire față de toți cei prezenți, inclusiv pentru cei rămași acasă!

7. O, prietene, mă întreb dacă această iubire atotputernică pe care o simt în clipa de față nu reprezintă cumva însuși începutul consacrării curate a inimilor acestor oameni în fața lui Dumnezeu? – Oare ce altceva s-ar mai putea petrece care să fie pe placul Domnului Dumnezeului nostru?”

8. Înțeleptul: „Privește în direcția templului și spune-Mi ce vezi!”

9. Lameh s-a întors de îndată și a privit în direcția templului, lovindu-și palmele de uimire. În locul îmbulzelii de dinainte, el a văzut acoperișul templului învăluit într-un nor alb, deasupra căruia bătea o inimă mai strălucitoare decât soarele la amiază.

10. Această viziune l-a lăsat pe bietul Lameh complet mut, buzele sale fiind incapabile să mai rostească vreun cuvânt.

11. Drept care, Înțeleptul a luat din nou cuvântul: „Sunt de părere că prin iubirea ta vie față de Dumnezeu și față de frații și surorile tale aici de față ai binecuvântat în mod corect inimile lor în fața Domnului și le-ai consacrat astfel ca temple vii, de vreme ce Domnul Dumnezeul tău a iluminat acest templu alcătuit din materie moartă prin grația și compasiunea Sa!

12. Da, frate, trebuie să recunosc că ai efectuat consacrarea templului în maniera cea mai agreabilă cu putință în fața lui Dumnezeu. Din acest motiv, Domnul te-a binecuvântat pe tine, așa cum a binecuvântat și templul!

13. Din iubire, tu ai dispus transformarea tuturor armelor din regatul tău în unelte utile oamenilor. Enoh ți-a promis atunci că grația lui Dumnezeu se va manifesta față de tine în timpul acestei ceremonii.

14. Iată: calea care duce către templu este acum liberă. De aceea, însoțește-Mă împreună cu Enoh, pentru a primi ceea ce ți-a fost promis! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 54
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 10:57 View PostDownload Post

Capitolul 54
Confesiunea smerită a regelui Lameh și reținerea sa înainte de a intra în templu. Discursul Înțeleptului pe tema cuvântului Domnului și al spiritului divin din interiorul omului. Intrarea în templul consacrat.
(10 iunie 1843)

1. Dând curs acestui îndemn, Lameh s-a îndreptat imediat către templul înconjurat încă de norul cel alb. Fără să scoată un cuvânt, copleșit de extaz, el i-a urmat pe Enoh și pe Înțelept.

2. Ajuns în apropierea intrării, el și-a pierdut curajul de a intra în interiorul templului, deși porțile acestuia erau larg deschise, căci își mai pierduse din aplomb. De aceea, el le-a spus celor doi prieteni ai săi:

3. „Ascultați-mă, dragi prieteni și frați, cred că încep să mă trezesc dintr-un vis sublim, dar deși îmi țin ochii larg deschiși, constatat că ceea ce mi se părea a fi un vis este de fapt realitatea însăși.

4. Voi îmi spuneți să intru alături de voi în interiorul templului, dar eu vă răspund că nu voi fi niciodată în stare să fac așa ceva, căci acest loc este prea sfânt și nu doresc să-l profanez cu pașii mei, eu, o ființă atât de impură!

5. Intențiile voastre sunt cât se poate de lăudabile, căci marea voastră înțelepciune vă arată ce trebuie să faceți, dar compasiunea infinită a Domnului i-a permis inimii mele să își regăsească umilința și pietatea, iar această inimă îmi spune: ‚Nu ești încă demn de a pătrunde în sanctuarul în care se manifestă într-o manieră atât de izbitoare slava lui Dumnezeu; căci El este un Dumnezeu unic, atotputernic și pururi sfânt, sfânt, sfânt!’ Cred că trebuie să îmi urmez îndemnul inimii!

6. Voi, ceilalți, meritați cu siguranță să intrați în interiorul acestui loc sacru și puteți să vă urmați propria voce interioară, căci Domnul Dumnezeul nostru v-a consacrat pe înălțimile sacre, iar inimile voastre nu au fost niciodată profanate de vreun păcat în fața Lui, căci i-ați urmat întotdeauna căile cu sufletul pios! Nu la fel stau însă lucrurile în cazul meu!

7. Eu am fost încă de la bun început unul din cei mai mari păcătoși în fața lui Dumnezeu și am comis cele mai cumplite sacrilegii. De aceea, nu pot intra în acest sanctuar cu inima împăcată.

8. De aceea, vă rog, nu încercați să mă convingeți, căci știu că mi-ați putea schimba părerea cu ajutorul înțelepciunii voastre divine, silindu-mă astfel să intru în acest templu mult prea sfânt pentru mine!”

9. Dar Înțeleptul l-a luat pe Lameh de mână și i-a spus: „Ascultă-Mă, tu, cel cu inima atât de smerită! Nu crezi că inimile fraților tăi și ale surorilor tale reprezintă cu mult mai mult decât acest templu? Și totuși, tu ți-ai croit drum printre ele cu ajutorul iubirii tale! Cum se face în acest caz că ești atât de înspăimântat să intri în acest edificiu pe care Dumnezeu nu l-a atins decât cu suflul Său, în timp ce El a dat viață inimilor fraților și surorilor tale prin iubirea Sa cea mai vie, prin grația și compasiunea Sa de-a pururi sfinte?

10. Ce contează mai mult: suflul emanat din voința Domnului sau Cuvântul Său substanțial și viu, care a pătruns în timpul consacrării în inimile semenilor tăi?

11. Ascultă-Mă: lumile, aștrii solari și tot ceea ce există s-au născut din suflul lui Dumnezeu. Acest lucru nu este însă valabil și pentru spiritul omului, care se află în inima sa! Căci acesta este o parte substanțială din însuși Spiritul etern și autentic al lui Dumnezeu, care locuiește chiar în inima Sa, fiind una cu El.

12. Iar acum, judecă singur dacă merită să renunți – chiar și mânat de o prea mare smerenie – la un gest a cărui importanță este minoră, când mai devreme nu ai ezitat să faci un gest cu adevărat măreț!

13. Pe de altă parte, constat că nu ți-e teamă să îți lași mâna în mâna Mea, și te rog să Mă crezi că Eu reprezint cu mult mai mult decât acest templu, cu tot cu norul alb care îl învăluie și cu tot cu inima ce strălucește ca un soare deasupra lui!

14. De vreme ce ai acest curaj, poți intra liniștit împreună cu noi în templu, cu conștiința curată și pregătit să primești ceea ce ți-a fost promis!”

15. Auzind aceste cuvinte, Lameh și-a mai revenit, așa că a intrat în interiorul templului fără nici un fel de teamă, ba chiar animat de un curaj dublat de o mare bucurie. Căci el nu îl recunoscuse încă pe Înțelept.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 55
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 10:58 View PostDownload Post

Capitolul 55
Semnificația simbolică a semnelor care au apărut în timpul ceremoniei de consacrare. Sărăcia este pe placul lui Dumnezeu. Puternicul presentiment al lui Lameh.
(12 iunie 1843)

1. Ascultând îndemnul Înțeleptului, cei trei au intrat în templu, ajungând în centrul acestuia, acolo unde era așezat altarul sacrificial.

2. De îndată ce au ajuns în fața altarului, Înțeleptul i-a spus lui Lameh: „Iar acum, dragă prietene și frate, ascultă cu cea mai mare atenție ce îți va spune Domnul! Iată: El a început deja să vorbească! De aceea, lungește-ți bine urechea!”

3. Lameh s-a concentrat să audă ceva în jurul său, dar în afară de cuvintele Înțeleptului nu a auzit nimic. După câteva clipe, el i-a spus:

4. „Ascultă, dragul și înțeleptul meu frate! Oricât de mult mi-aș încorda auzul, mi-e imposibil să aud altceva decât cuvintele tale pline de înțelepciune!

5. De aceea, spune-mi dacă trebuie să ascult ceea ce dorește să îmi comunice Dumnezeu prin intermediul gurii tale sau prin cea a lui Enoh, ori dacă voi fi considerat eu însumi demn să aud vocea lui Dumnezeu în acest sanctuar!”

6. Înțeleptul i-a răspuns: „Adevăr îți spun: dacă templul este învăluit încă de acest nor luminos, acest lucru se datorează faptului că nu îl recunoști pe Cel care îți vorbește!

7. Nu ai văzut deasupra templului o inimă strălucitoare, care nu este acoperită de nici un nor? Ei bine, această inimă nu îi aparține lui Dumnezeu, ci este propria ta inimă!

8. De ce a apărut ea deasupra templului? Pentru că tu îl cauți fără încetare pe Dumnezeu pe înălțimi, plasând iubirea față de El și cunoașterea Lui deasupra propriului tău templu, care este înconjurat de nori pentru a te împiedica să vezi cine este Acela care îți vorbește!

9. Și totuși, tu nu ai construit un altar sacrificial deasupra templului, ci în interiorul lui. Spune-Mi: cum crezi că L-ai putea găsi pe Dumnezeu deasupra templului, acolo unde se află inima ta care arde de iubire și strălucește mai intens decât soarele, în condițiile în care i-ai înălțat un altar sacrificial în interiorul templului?”

10. Auzind aceste cuvinte, Lameh a rămas interzis, după care și-a întrebat interlocutorul:

11. „Ascultă, frate uluitor de înțelept și prieten minunat! Dumnezeu mi-e martor: chiar și pentru un înțelept, cuvintele tale sunt puțin cam prea atotcunoscătoare!

12. De aceea, te întreb cu toată seriozitatea: cine ești tu, care vorbești de parcă ai fi Dumnezeu Însuși, astfel încât fiecare cuvânt al tău pătrunde în inima mea precum o rază luminoasă și caldă?

13. Cu siguranță, nu poți fi născut din femeie! Ori vii direct din mâna lui Dumnezeu ca ființă întrupată, ori ești un înger de lumină extrem de elevat, din a cărui inimă se revarsă această abundență infinită de înțelepciune divină!

14. Spune-mi cine ești, ca să te pot recunoaște!”

15. Înțeleptul i-a răspuns lui Lameh: „Adevăr îți spun: coboară inima ta plină de iubire, aflată în căutarea lui Dumnezeu, până la nivelul acestui altar aflat mai jos, și vei afla astfel în toată claritatea tot ce dorești să știi!

16. Chiar crezi că Dumnezeu se complace sălășluind numai pe înălțimi? Eu îți spun: nici vorbă! În inima Lui nu pot intra decât cei mici și umili!

17. El nu dorește să fie un Dumnezeu elevat, un mare Dumnezeu, un Dumnezeu bogat în fața copiilor Săi. Dimpotrivă, preferă să fie un Dumnezeu al celor umili, al celor mici și al celor săraci; căci El le-a dăruit totul copiilor Lui. Tot ce posedă El, posedă și ei.

18. De vreme ce ești de acord cu acest adevăr absolut, cum îl poți căuta pe Dumnezeu deasupra stelelor, deși știi foarte bine că plăcerea Lui cea mai mare este de a sălășlui în inima micuță a omului?

19. Amintește-ți: cum ți-a apărut Domnul atunci când L-ai văzut pentru prima oară? Ca un cerșetor! Și totuși, tu L-ai recunoscut, din cauza înțelepciunii Sale!

20. Cum este posibil ca un nor atât de dens să îți mai umbrească încă privirile?

21. Iată: adevărata înțelepciune este sărăcia! Dacă un om dorește să devină la fel ca Dumnezeu, pentru a-L putea contempla, el trebuie să fie sărac. Numai așa îl va putea recunoaște el pe Dumnezeu, care este El Însuși sărac, găsindu-și astfel fericirea absolută. Căci numai în această sărăcie rezidă libertatea cea mai deplină!

22. De aceea, coboară-ți inima din aceste înălțimi și îl vei recunoaște pe Cel pe care nu îl recunoști încă. În acest fel, vei primi ceea ce ți-a promis Dumnezeu atunci când ai făcut acea confesiune în care te-ai smerit!”

23. În acest moment, în inima lui Lameh a început să se facă lumină, iar el a început să intuiască faptul că se petrec lucruri mari.

24. El a dorit să cadă la picioarele Înțeleptului, dar acesta l-a împiedicat și i-a spus: „Mai întâi de toate poruncește-i inimii tale să se coboare din înălțimile pe care s-a cocoțat, și abia apoi vei putea acționa în funcție de cunoașterea pură și autentică ce îți va fi dezvăluită! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 56
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 11:00 View PostDownload Post

Capitolul 56
Interpretarea inexactă a lui Lameh referitoare la inima situată deasupra templului. Rectificarea Domnului. Cum și unde trebuie căutat Dumnezeu.
(13 iunie 1843)

1. Lameh a început să reflecteze la cuvintele Înțeleptului, întrebându-se cum să facă pentru a-și coborî inima de deasupra templului în interiorul acestuia.

2. Căci el nu înțelesese încă mesajul simbolic al Înțeleptului și credea că trebuie să se urce literalmente pe acoperișul templului și să-și ia inima în mână, pentru a o coborî astfel; sau, în cazul în care mâna sa s-ar fi dovedit prea scurtă, să ia un par lung și să încerce să agațe inima cu el, așa cum ar fi procedat pentru a culege un măr situat pe o creangă prea sus pentru a putea ajunge la ea.

3. Dându-și seama ce se petrece în mintea lui Lameh, Înțeleptul i-a spus: „Ascultă, Lameh, ceva mai devreme erai complet uluit de înțelepciunea Mea, mergând până acolo încât te-ai întrebat dacă nu cumva în fața ta se află Însuși Dumnezeu (și nu te înșelai deloc!). În acest caz, spune-Mi: cum se face că ai înțeles cuvintele Mele într-o manieră atât de greșită?

4. Adevăr îți spun: nu am mai întâlnit niciodată până acum un caz în care cuvintele spirituale să fie înțelese într-o manieră atât de stupidă și să fie privite dintr-un unghi atât de material!

5. Chiar crezi că inima strălucitoare de deasupra templului este inima ta trupească?

6. Te asigur că inima ta trupească nu ne este de nici un folos pe acest altar, ca să nu mai punem la socoteală faptul că ea îți este absolut indispensabilă pentru a trăi. Eu vorbeam de inima spiritului tău, respectiv de iubirea ta față de Dumnezeu!

7. Această inimă nu se poate lăsa atinsă nici de mâna ta din carne și oase, nici chiar de un par, ci doar de forța specifică a iubirii.

8. Inima luminoasă nu este decât o viziune, care nu poate fi contemplată cu ochii fizici, ci doar cu cei ai spiritului. Ea nu înseamnă altceva decât că tu iubești un Dumnezeu infinit de îndepărtat pe care îl cauți dincolo de stele. În schimb, pe acel Dumnezeu care se află tot timpul alături de tine nu îl recunoști, și deci nu-L poți iubi!

9. La drept vorbind, inima ta strălucește de o iubire pură și arzătoare față de El. Din păcate, avantajele pe care le extragi tu din această iubire sunt minore. Singurul beneficiu de care te bucuri sunt câteva luminițe în noaptea care te înconjoară, care îți permit să nu te scufunzi de tot în întuneric. La asta se rezumă însă totul!

10. Pe de altă parte, Viața înseamnă tot ce poate fi mai important, căci durata ei este eternă, neputând fi confundată cu lumina singulară a vieții temporale, care se stinge odată cu aceasta.

11. De aceea, inima spiritului – respectiv iubirea ta față de Dumnezeu – trebuie să-ți fie extrem de apropiată. Mai exact, ea trebuie să se afle în interiorul tău. Altfel spus, tu trebuie să îl cauți pe Dumnezeu în tine, să îl recunoști și să îl iubești mai presus de orice, și astfel te vei putea bucura de Viața eternă. Căci, vezi tu, această Viață este totuna cu Dumnezeu, din care se naște și din care emană!

12. De vreme ce suntem de acord amândoi că acesta este un adevăr etern, spune-Mi: la ce îți poate servi un Dumnezeu aflat la o distanță infinită sau o Viață aproape inaccesibilă?

13. Dacă dorești să trăiești, este absolut necesar să dispui de Viața eternă în interiorul tău și nu să o cauți dincolo de stele!

14. În ceea ce îl privește pe Dumnezeu, aspectul Său infinit nu îți este de nici un folos, căci, fiind o ființă limitată, tu nu vei putea cunoaște niciodată această entitate infinită.

15. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a ales drept sălaș inima omului, astfel încât nimeni să nu poată trăi vreodată în afara Lui sau fără El.

16. De pildă, soarele care luminează pământul se află situat la o distanță atât de mare încât nici un om nu-l va putea atinge vreodată. De altfel, mărimea lui este atât de mare încât pământul pe care locuiți voi li se pare locuitorilor săi o simplă mingiucă de dimensiunea unui pumn!

17. Spune-Mi: la ce ți-ar folosi ție acest soare, chiar dacă l-ai putea atinge cu mâna, cu privirile sau cu corpul tău, atât timp cât structura ta corporală nu îți permite să integrezi în ființa ta întregul soare la o scară suficient de redusă? De altfel, chiar dacă l-ai putea integra în interior, el nu ți-ar mai da nici lumina și nici căldura actuală!

18. În schimb, atât timp cât Dumnezeu ți-a dat doi ochi cu care poți contempla soarele în totalitatea lui, integrând astfel în mintea ta imaginea lui integrală, tu te poți bucura de toate beneficiile pe care le răspândește el asupra planetei voastre. Și totuși, nu căldura lui este cea care te încălzește, ci soarele pe care îl porți în tine!

19. La fel se petrec lucrurile și cu Dumnezeu, a cărui imensitate nu o vei putea cuprinde niciodată. Pentru tine, El este de-a dreptul inexistent!

20. Pe de altă parte, acest Dumnezeu de proporții nelimitate a plasat în inima ta spirituală imaginea Lui perfectă, care este însăși viața ta și care îți este absolut accesibilă.

21. Marea ta iubire față de Dumnezeu se naște din această imagine a Lui care se află în interiorul tău și care îți dă viață. De aceea, scufundă-te în esența ta și nu te mai despărți vreodată de acest sanctuar. Dimpotrivă, dă-i forță, și astfel Dumnezeu va acționa în permanență foarte aproape de tine. Nu vei mai fi nevoit astfel să te întrebi dincolo de ce stea se ascunde El, căci vei recunoaște în tine propria ta stea sfântă în care sălășluiește Dumnezeu, lucrând fără încetare la modelarea vieții tale, chiar dacă tu nu îți dai încă seama de acest lucru.

22. De aceea, trezește în tine o iubire cât mai mare față de acest Dumnezeu care îți este foarte apropiat, iar inima ta va coborî pe altarul sacrificial fără a mai fi nevoit să o agăți cu un par. Îl vei cunoaște în acest fel pe acel Dumnezeu care se află foarte aproape de tine, iar aceasta va fi recompensa supremă pentru smerenia ta justă. Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 57
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 11:03 View PostDownload Post

Capitolul 57
Lameh își recunoaște nebunia și îl descoperă pe Domnul în persoana Oratorului. Discursul Domnului pe tema naturii spiritului divin din interiorul ființei umane.
(14 iunie 1843)

1. Abia acum a înțeles pe deplin Lameh cuvintele Înțeleptului. El și-a lovit pieptul cu pumnii și și-a spus:

2. „O, Doamne, cât de infinit de prost poate fi omul și de câtă răbdare are nevoie înțelepciunea supremă pentru ca un om ca mine să poată începe să înțeleagă ordinea divină, această ordine atât de sublimă și de sacră!

3. Dar ce poate face un om creat? Tot ce poate face el este să trăiască în acord cu ordinea divină pe care o cunoaște! Cine face acest lucru (dacă reușește să recunoască această ordine) nu poate comite nici o greșeală!

4. Tu, Doamne, știi cel mai bine cât poate duce o ființă umană. De aceea, nu îi permiți să pătrundă decât puțin câte puțin în profunzimea infinită a înțelepciunii Tale, pentru ca ea să îți poată semăna prin acțiunile sale.

5. De aceea, doresc să Te slăvesc, să Te iubesc și să mă închin la picioarele Tale de-a lungul întregii mele vieți!”

6. În timp ce Lameh reflecta astfel, dizolvându-se într-o contemplare tăcută a propriei sale ființe, norul care învăluia templul a dispărut, făcând să apară construcția în toată splendoarea ei. Simultan, inima luminoasă a coborât pe altar.

7. În acest moment, toți cei de față au căzut la pământ, închinându-se cu venerație, și au spus: „O, Dumnezeu atotputernic și preasfânt, ai milă de noi, păcătoșii!”

8. Cutremurat de această viziune extraordinară (deși aceasta îi fusese prezisă de Înțelept), Lameh s-a prăbușit la rândul lui la pământ și i-a spus Acestuia:

9. „Din învățătura Ta, am înțeles că Spiritul Divin se află în mine, fapt de care încep să îmi dau seama. În Tine El este însă incomparabil mai puternic! De aceea, mă închin la picioarele Tale, în fața iubirii și înțelepciunii divine care sălășluiesc în tine, precum și în mine, căci îmi dau seama acum că Spiritul Divin trăiește în inima mea, lucrând în favoarea mântuirii mele!

10. Îi dăruiesc întreaga mea iubire lui Dumnezeu, Creatorul și Părintele nostru preasfânt, care s-a coborât până la nivelul nostru, făcând astfel de minuni în fața ochilor noștri, pentru ca noi să îl recunoaștem și să trăim la unison cu ordinea Lui sacră, ce ni se revelează liber, pentru ca noi să obținem Viața eternă!”

11. Înțeleptul s-a aplecat atunci și l-a ridicat pe Lameh, spunându-i: „Lameh, adevăr îți spun: ridică-te în inima ta și recunoaște-L pe Cel care îți vorbește!

12. Căci oamenii nu trebuie să îngenuncheze niciodată, nici să se prosterneze până la pământ în fața Lui. Nici îngerii din cer nu fac acest lucru între ei, iar zeii sunt una cu Cel Unic.

13. Privește-ți frații în ochi în lumina zilei și vei recunoaște reflectându-se în ei unul și același soare! De vreme ce nu există decât un singur soare care se reflectă în ochii tuturor ființelor care există, lumina care strălucește în privirile oamenilor provine din aceeași sursă unică, din fluxul spiritual al aceluiași purtător al luminii!

14. În mod similar, nu există decât un singur Spirit Divin care acționează în inimile tuturor oamenilor. De aceea, spiritul din inima omului nu reprezintă un al doilea Dumnezeu, ci este identic cu Tatăl ceresc, care este infinit, la fel cum toți sorii ce se reflectă în ochii oamenilor sunt identici cu soarele de pe cer.

15. Eu sunt Domnul. Știu că acum Mă recunoști, acesta fiind motivul real pentru care ai căzut la pământ în fața Mea.

16. Dar Eu îți spun: dacă soarele ar fi singurul beneficiar al întregii sale lumini și călduri, el s-ar autodistruge. Din fericire, el își răspândește această lumină și această căldură asupra pământului vostru, încălzindu-l și luminându-l, fapt care îi permite să devină un cămin ideal pentru oameni și pentru ceilalți locuitori ai săi.

17. În mod similar, Eu îmi transfer puterea divină copiilor Mei, pentru ca într-o bună zi aceștia să poată locui împreună cu Mine, în casa Mea, într-o stare de fericire supremă.

18. De aceea, Eu nu doresc ca ei să se închine la picioarele Mele și îi voi ridica de fiecare dată când vor face acest lucru. Pe de altă parte, Mă bucură sincer smerenia ta.

19. Păstrează această smerenie și această iubire, căci în acest fel nu vei mai fi nevoit vreodată să îți cauți inima pe acoperișul ființei tale! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 58
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 11:05 View PostDownload Post

Capitolul 58
Motivul pentru care Domnul se manifestă atât de rar în fața oamenilor. Tentativa nereușită a lui Lameh de a ridica de la sol oamenii prăbușiți în fața apariției miraculoase. Descoperirea că este singur îi provoacă o mare tristețe.
(16 iunie 1843)

1. După ce L-a recunoscut plenar pe Domnul în persoana Înțeleptului, Lameh ar fi vrut să anunțe prezența divină a Acestuia întregului popor, prin strigătele sale.

2. Dar Domnul i-a spus: „Nu-ți transpune în faptă intenția. Gândește-te că dacă aș fi considerat acest lucru util și necesar, Mi-aș fi dezvăluit Eu Însumi identitatea în fața oamenilor.

3. O astfel de veste i-ar costa însă viața, căci sunt deja mult prea tulburați.

4. De aceea, vom amâna această dezvăluire pentru un moment mai favorabil. Cu timpul, după ce Mă voi îndepărta din nou de privirile voastre, le vei putea vorbi despre prezența Mea.

5. Voi mai rămâne o perioadă scurtă de timp printre voi în această formă vizibilă de Înțelept, dar nimeni nu trebuie să știe cine sunt, pentru a nu fi atins de judecata morții din cauza Mea, pierzându-și astfel libertatea interioară.

6. Singurul lucru pe care îl poți face este să ieși și să le spui oamenilor să se ridice de la sol, pentru a nu cădea într-o adorație oarbă a acestei inimi luminoase, crezând că este o manifestare metaforică a măreției și înțelepciunii lui Dumnezeu.

7. Explică-le oamenilor această imagine și adevărul care ți-a fost revelat, pentru ca ei să înțeleagă. Abia după ce își vor redobândi luciditatea vor putea ei să Mă slăvească în inimile lor, pe Mine, Dumnezeul și Domnul lor!

8. Aceasta este sarcina pe care ți-o dau! Acum du-te și acționează, apoi întoarce-te aici. După îndeplinirea acestei misiuni, odihna îți va părea cu atât mai dulce! Amin”.

9. Lameh a plecat să execute sarcina primită de la Domnul, dar când a încercat să îi ridice de jos pe oameni, trăgând de ei, nimeni nu s-a mișcat și toți au rămas la pământ într-o imobilitate totală, ca și cum nimeni nu le-ar fi spus să se ridice.

10. În fața acestui spectacol, Lameh a simțit cum neliniștea îi pătrunde din nou în suflet și și-a spus: „Ce trebuie să fac ca să nu mă întorc cu coada între picioare în fața Domnului, acoperindu-mă astfel de rușine? – Ei bine, îi voi lua pe fiecare în brațe, îi voi așeza pe picioarele lor și le voi spune ce am de spus!”

11. Zis și făcut. Din păcate, eforturile lui s-au dovedit zadarnice, căci de îndată ce îi lăsa din brațe pe oameni, aceștia cădeau din nou la pământ, în poziția lor de dinainte, ca și cum ar fi fost scufundați într-un somn adânc.

12. Uimit la culme în fața acestui comportament neobișnuit, Lameh se simțea din ce în ce mai stânjenit. El și-a spus în sinea lui: „Mai bine mă duc la supușii mei; ei mă vor asculta cu siguranță, în măsura în care mai sunt în viață!”

13. Zis și făcut. Și de această dată, eforturile sale au rămas însă fără nici un efect. De aceea, nu i-a mai rămas altceva de făcut decât să se întoarcă la templu, pentru a le spune ce s-a întâmplat Domnului și lui Enoh. Ajuns aici, nu mică i-a fost însă surpriza să constate că aceștia dispăruseră.

14. Era prea mult pentru bietul Lameh. Disperat, el și-a spus: „Probabil că aceasta este voința Domnului. De aceea, facă-se voia Lui!

15. Cu siguranță, nu este vina mea că nu am reușit să duc la îndeplinire porunca Domnului, căci am făcut tot ce mi-a stat în puteri, iar Domnul știe foarte bine că nu pot să fac miracole.

16. Pe de altă parte, nu doresc să stau aici fără să fac nimic. De aceea, mă voi duce să îi caut pe Domnul și pe Enoh printre oamenii adormiți. Dacă îi voi găsi, voi slăvi numele lui Dumnezeu. Dacă nu îi voi găsi, mă voi sacrifica la rândul meu pentru El și voi trece și eu la marea odihnă!”

17. S-a dus așadar să îi caute pe cei doi dispăruți, dar nu a avut nici de această dată vreun succes, căci ei nu se aflau printre oamenii adormiți.

18. Atunci, Lameh a început să plângă, cuprins de disperare. S-a întors trist la templu și s-a culcat lângă altar, încercând să doarmă, dar somnul nu i-a venit, căci frica și angoasa sa erau prea mari.

19. S-au scurs astfel șapte ore, dar nimeni nu a venit să îl trezească, iar Domnul împreună cu Enoh nu s-au arătat la față.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 59
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 11:07 View PostDownload Post

Capitolul 59
Observațiile lui Lameh făcute în zorii zilei, în solitudinea sa. Tristețea sa și pierderea încrederii în Dumnezeu.

1. După ce au trecut cele șapte ore, Lameh s-a ridicat și și-a spus cu tristețe:

2. „Domnul mi-a spus: ‚După îndeplinirea acestei misiuni, odihna îți va părea cu atât mai dulce!’

3. I-am ascultat cuvintele și am făcut ce mi-a zis. Nu am avut succes, dar nu din vina mea. Și cum a fost odihna mea în timpul celor șapte ore care s-au scurs, după câte mi-am dat seama calculând mersul stelelor dinspre est către vest?

4. Aproape că au răsărit zorii, dar nimeni nu se mișcă încă în jurul templului. Nu se aude nici cel mai mic zgomot! O, ce înspăimântător este să trăiești în mijlocul unor morți vii!

5. Ce pot face acum, în trista situație în care mă găsesc? Oare trebuie să rămân aici până la răsăritul soarelui, sau trebuie să cobor singur în oraș ca să-mi anunț poporul de ceea ce s-a întâmplat aici?

6. Oare trebuie să apelez la un cunoscător al plantelor care să vină și să vadă dacă acești oameni dorm cu adevărat sau sunt morți? Sau ar fi de preferat o nouă tentativă de a-i trezi eu însumi?

7. Ce se va întâmpla însă dacă eforturile mele se vor dovedi din nou zadarnice și dacă nimeni nu va răspunde la chemarea mea, oricât de puternică ar fi ea? Oare nu voi fi atât de înspăimântat încât nu voi mai avea nici măcar puterea de a mă întoarce în oraș, unde aș putea porunci cel puțin ca acești morți să fie înmormântați în mod onorabil?

8. O, dar știu ce am de făcut: mă voi ruga din toată inima Domnului Dumnezeului Savaot, rugându-L să mă ajute. Îl voi implora din toate puterile mele, fără să mănânc și fără să beau, așteptând ca El să îmi asculte rugăciunea și să mă consoleze. În caz contrar, voi muri și eu, la fel ca frații și surorile mele!

9. Văd că soarele a început deja să răsară, astfel încât acum pot vedea cu claritate fiecare casă din oraș.

10. Cât de sublim mi s-ar părea acest răsărit de soare dacă nu aș fi nevoit să îl contemplu singur, dacă poporul meu ar fi și el trezit și dacă s-ar închina Domnului cu inima fericită și senină!

11. Din păcate, sunt nevoit să contemplu trezirea naturii de unul singur, înconjurat de frații mei care nu doresc să se lase treziți.

12. O, cât de trist mă simt acum, când sunt nevoit să te contemplu singur, dimineață splendidă! Aș fi preferat de o mie de ori să fiu mort decât să fiu singurul om în viață în mijlocul a mii de oameni adormiți!

13. Oare cu ce am greșit? De ce m-au abandonat în acest fel Domnul și Enoh? Doar am făcut tot ce mi-a stat în puteri pentru a îndeplini voința Domnului.

14. Iar El, Preasfântul, El, care se pretinde preaplin de iubire și de compasiune, m-a abandonat aici, fără nici un cuvânt și fără nici o explicație!

15. Și totuși, mai devreme se aflau aici, în timp ce poporul meu continuă să se afle afară, dormind un somn de moarte.

16. Cum este posibil să fi dispărut așa? – Mai bine mă duc afară să mai arunc o privire! S-au întâmplat atât de multe lucruri nefirești încât nu pot exclude posibilitatea ca totul să fie un simplu vis!”

17. Lameh a ieșit afară din templu, dar, spre marea sa uimire, nu a mai găsit pe nimeni.

18. Disperat, el și-a izbit palmele deasupra capului și a strigat: „Pentru numele lui Dumnezeu, ce înseamnă acest lucru? Oare chiar sunt victima unui vis, sau m-am trezit din somn? În ce stare lamentabilă mă aflu?

19. Aș fi vrut să mă rog, dar acum îmi este imposibil! Mă aflu aici, fără Dumnezeu, fără prieteni, fără frați, fără soție și fără copii. Nu mai dispun decât de această viață mizerabilă, care îmi permite să simt teribila pedeapsă a lui Dumnezeu sau cumplita răzbunare a Șarpelui!

20. Oare ce trebuie să fac? – Să mă rog? Dar cui să mă rog? Celui care m-a abandonat, sau care nici măcar nu există? Nu, nu doresc să fac acest lucru!

21. La urma urmelor, eu sunt Lameh! Acest mare oraș îmi aparține, la fel ca și întreaga țară și poporul său.

22. Mi-am dorit din răsputeri să fiu un slujitor demn al Domnului și am sacrificat tot ce am avut în acest scop, dar El mi-a jucat această festă și m-a înșelat!

23. Așa stând lucrurile, nu mai doresc să trăiesc. Îmi propun să mor de foame aici, în interiorul acestui templu, iar acesta va fi ultimul meu sacrificiu oferit acestui Dumnezeu imposibil!

24. Rostesc acum un ‚Amin’ categoric; nici o altă înțelepciune nu mă va face să îmi schimb hotărârea. Chiar dacă Domnul ar apărea în această clipă, nu cred că m-ar mai putea convinge.

25. Cât despre tine, sărman popor adormit, nu ai decât să îți dormi somnul cel de moarte, devenind o hrană pentru viermi și pentru furnici. În scurt timp, mă voi alătura și eu ție! Prefer de o mie de ori să nu mai exist deloc decât să fiu bătaia de joc a Domnului!

26. Îți mulțumesc, inimă a mea, pentru că mi-ai inspirat acest gând. Acum mă simt într-adevăr mai bine. Dorința de răzbunare mi se pare infinit mai dulce decât devoțiunea stupidă față de un Dumnezeu ipocrit, care mă înșeală fără să aibă nici un motiv să o facă!

27. Așa să fie! Doresc să mor și să dispar de pe acest pământ care îți aparține Ție, Dumnezeu necredincios! Spun așadar propriul meu ‚Amin’, ferm și irevocabil! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 6 of 37  [ 368 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 5, 6, 7 ... 35, 36, 37  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !