Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 24.10.2019, 04:51
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 7, 8, 9 ... 35, 36, 37  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 70
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 14:33 View PostDownload Post

Capitolul 70
Lameh se simte stânjenit în fața acestei întrebări care i se pare insolubilă. Mărturisirea nebuniei sale. Adevărata înțelepciune este umilința.
(4 iulie 1843)

1. Auzind aceste cuvinte, Lameh a rămas interzis, neștiind cum să procedeze. Oare trebuia să caute într-adevăr în sine răspunsul la această întrebare care nu putea fi lămurită în mod evident decât de Domnul Însuși, sau trebuia să o considere o simplă umilință absolut necesară, dat fiind că în discuția precedentă se aprinsese puțin cam tare în fața Domnului?

2. Împărțit între cele două alternative, Lameh a ezitat multă vreme, rămânând mut, dar conștient că îi datorează un răspuns Domnului.

3. Dându-și seama care este motivul real al tăcerii sale, Domnul i-a spus: „Ascultă, iubitul Meu fiu Lameh, cât timp mai ai de gând să Mă faci să aștept răspunsul tău?

4. Ceva mai devreme ai vorbit cu multă înțelepciune, iar discursul tău i-ar fi făcut cinste chiar și celui mai înalt dintre heruvimi. Și totuși, atunci nu ți-am cerut un răspuns, ci doar ți-am acordat dreptul de a-Mi pune întrebări.

5. În schimb, acum, când ți-am dat o ocazie perfectă de a-ți da frâu liber înțelepciunii, văd că ești mai tăcut decât un șoarece care se ascunde de pisică și nu mai ai nici un chef să vorbești pentru a-ți dovedi în continuare înțelepciunea.

6. Ce s-a întâmplat? Ți s-a redus perspicacitatea sau te temi să-Mi împărtășești răspunsul pe care l-ai descoperit, nefiind prea sigur de valabilitatea lui?

7. Haide, vorbește și împărtășește-ne exact ce simți, dat fiind că este rândul tău să vorbești!”

8. Lameh s-a recules, încercând să facă față exigențelor Domnului, după care a spus cu o voce foarte tulburată:

9. „O, Doamne, abia acum îmi dau perfect seama că atunci când mi-ai pus această întrebare teribilă, nu ai dorit cu adevărat să-Ți răspund, ci doar mi-ai ridicat în cale un obstacol care să pună capăt nebuniei mele care mă împingea să îmi demonstrez înțelepciunea!

10. Nu îmi rămâne decât să îți mulțumesc, o, Tată preasfânt și preaplin de iubire, din profunzimile acestei inimi care Te iubește mai presus de orice, căci îmi dau seama din ce în ce mai clar că am dorit să ies în evidență în fața Ta și a lui Enoh, ca și cum aș fi fost un înțelept adevărat, de la care ar fi avut de învățat până și Enoh!

11. Din fericire, sfânta Ta întrebare mi-a arătat până unde merge nebunia mea. De aceea, Te rog să mă ierți. Te rog de asemenea, o, Tată preasfânt și preaplin de iubire, să îți reverși grația asupra mea și să răspunzi Tu la întrebarea pe care mi-ai pus-o, în măsura în care voința Ta sfântă consideră că răspunsul la ea ne-ar putea fi util. În schimb, dacă potrivit judecății Tale pline de înțelepciune consideri că nu vom putea înțelege acest răspuns, întrucât este mult prea profund pentru puterea noastră de înțelegere, îți voi mulțumi cu aceeași ardoare, chiar dacă nu ne vei răspunde”.

12. Domnul i-a răspuns astfel lui Lameh: „Ascultă, iubitul Meu fiu Lameh, mărturisirea propriei slăbiciuni îmi este mult mai mult pe plac prin comparație cu expunerea precedentă referitoare la omogenitatea raporturilor dintre viața Creatorului și cea a creaturilor Sale, chiar dacă era cât se poate de corectă, dat fiind că Eu Însumi ți-am inspirat-o, cu scopul de a-ți modela inima și de a-ți demonstra în ce constă adevărata înțelepciune. Adevărata înțelepciune constă în umilință, singura virtute care îi permite ființei umane să își dea seama că nu poate face nimic prin propriile sale forțe, deși poate face absolut orice dacă se folosește de puterea Mea.

13. Ca să te convingi de adevărul acestor spuse, voi plasa în inima ta răspunsul la această întrebare importantă, ca să înțelegi cu claritate cum poate să vorbească o ființă umană în fața Mea și a întregii lumi atunci când se lasă inspirată de Mine!

14. Așa să fie. Poți începe să vorbești! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 71
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 14:36 View PostDownload Post

Capitolul 71
Viziunea spirituală a lui Lameh referitoare la crearea gândurilor în interiorul ființei umane și la raporturile acestora cu originea divină a omului.
(5 iulie 1843)

1. Lameh a început imediat să vorbească: „Dacă nu mă înșel, întrebarea suna astfel:

2. Cum și în ce manieră poate scoate Creatorul gândurile Sale în afara Sa, astfel încât aceste particule ale vieții eterne să devină ființe vii în întregime libere, conștiente de sine, așa cum mă aflu eu în fața Ta, o, Doamne, vorbindu-Ți ca și cum aș fi un al doilea Dumnezeu etern alături de Tine?

3. Așa suna întrebarea, și ea este cât se poate de justă, din câte îmi dau seama cu claritate acum. Cât despre dificilul răspuns spiritual pe care îl presupune ea, acesta nu s-a născut încă în lumina acestei lumi!

4. Percep totuși în ființa mea niște gânduri foarte elevate, care își fac drum către lumină ieșind din haos, la fel ca niște stele izolate care își caută calea de ieșire din noaptea întunecată, strălucind apoi discret pe cer, printre norii care s-au destrămat, și luminând astfel pământul.

5. O, gânduri, minunate creații ale spiritului meu! Ce uimitoare sunt formele voastre! Voi îmi luați cu asalt pieptul! Stelele se înghesuie unele în altele, formele lor fuzionează, iar spiritul meu se simte eliberat!

6. Acum, norii întunecați sunt alungați din pieptul meu. Oriunde mai există nori, aceștia se izbesc de puternicele efluvii de lumină, care îi dizolvă. Norii se transformă astfel ei înșiși în lumină, căpătând noi forme de o mare frumusețe!

7. O, percep acum în inima mea o mare bogăție de forme luminoase, de o frumusețe indescriptibilă, care se înlănțuie și se despart la fel ca un nor de licurici într-o zi frumoasă de vară, atunci când soarele este pe punctul de a apune sau atunci când răsare și își trimite primele sale raze deasupra câmpurilor.

8. Așa se manifestă în ființa mea acest răspuns extrem de important, dar oare cum pot să-l exprim în cuvinte?

9. O, dar ce descopăr chiar în această clipă, în slăbiciunea mea? Constat că aceste forme sublime își schimbă aspectul în funcție de voința mea!

10. Iată: doresc ca ele să se transforme în ființe după chipul și asemănarea mea, iar ele chiar capătă această înfățișare! Îmi dau seama că aceste ființe sunt formate de gândurile mele, de la cel mai mic atom de lumină și până la forma lor globală; voința mea are grijă ca ele să își păstreze forma care corespunde formei mele și le asigură viața. Datorită acestei voințe, ele trăiesc și se mișcă libere, căci așa doresc eu!

11. Dacă doresc, mă pot manifesta eu însumi în mijlocul lor, asumându-mi o formă identică cu a lor, care le vorbește rostind gândurile mele – și totul se petrece într-o mare slavă.

12. Toate celelalte forme care reprezintă ființe umane se adună în jurul formei manifestate de mine, ascultă ce le spune aceasta și îi vorbesc potrivit condiționării pe care le-am insuflat-o prin voința mea.

13. Toate aceste forme îmi fac o plăcere enormă, așa că doresc să rămână în viață, fără nici o excepție. Bucuria pe care o simt în fața acestor forme care se găsesc în inima mea ia forma unei iubiri atotputernice. Da, le iubesc!

14. Iată: din forma mea țâșnesc acum niște flăcări asemănătoare unor fulgere, care pătrund în inimile tuturor ființelor pe care le-am creat. Acestea se mișcă acum complet libere, se contemplă și se recunosc reciproc, ba chiar încep să acționeze într-o manieră care nu mai corespunde deloc voinței mele.

15. O, Doamne, ce minuni se găsesc în interiorul ființei mele! Nu cred însă că am descoperit răspunsul pe care îl aștepți de la mine!”

16. Domnul i-a spus lui Lameh: „Nu mai trebuie să cauți acest răspuns, căci adevăr îți spun: Mi l-ai dat deja!

17. Lucrurile se petrec exact așa cum le-ai perceput în inima ta, cu singura diferență că atunci când se nasc din inima Mea, aceste ființe chiar capătă viață, în timp ce în cazul tău nu au fost decât niște imagini efemere!

18. Dincolo de aceste imagini, ar fi inutil să mai continuăm discuția pe această temă, căci nici o creatură nu va putea înțelege vreodată pe deplin forța Creatorului ei și nu și-o va putea imagina altfel decât în această manieră contemplativă.

19. Constat însă că mai ai o întrebare în sinea ta. Nu te sfii și împărtășește-Mi-o! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 72
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 14:39 View PostDownload Post

Capitolul 72
Predispoziția corpului de a simți durerea. Durerea – o binefăcătoare și o protectoare a vieții. Cum poate trăi omul fără durere.
(6 iulie 1843)

1. Auzind această invitație a Domnului, care i-a permis să îi pună o nouă întrebare, deși soarele avansa deja pe cer, Lameh s-a bucurat peste măsură și nu a mai așteptat să i se spună a doua oară.

2. „O, Doamne, Părinte preaplin de iubire și Creator al tuturor îngerilor și oamenilor! Iată nelămurirea mea: viața terestră are drept scop punerea la încercare a spiritului uman. Din acest punct de vedere, ea ar corespunde perfect obiectivului sublim pentru care a fost concepută, dacă nu ar fi atât de puternic asociată cu un aspect extrem de dezagreabil; mă refer acum la capacitatea noastră de a resimți cele mai atroce suferințe.

3. Întrebarea mea este: de ce trebuie să sufere corpul nostru aceste dureri îngrozitoare? De ce trebuie eu să simt o stare de durere atunci când mă lovesc de ceva, dacă mă tai, cad, mă înțep sau mă pișc? De ce este supus corpul nostru atât de frecvent unor suferințe atât de mari? De ce este supus el arsurilor focului, care îl fac să sufere atât de îngrozitor, și de ce trebuie să nască femeile în dureri atât de atroce?

4. Iată, Tată preasfânt și preaplin de iubire, care este nelămurirea mea. Nu reușesc cu nici un chip să pun în concordanță durerea cu tot ce am aflat despre viață. De aceea, mi-aș dori ca Tu, Creatorul nostru, să îmi explici motivul pentru care durerea trebuie să existe în viața noastră!

5. Îți pun această întrebare deoarece bănuiesc – și am aproape certitudinea – că viața spiritului este incapabilă să simtă durerea. De ce nu îi seamănă din acest punct de vedere viața corpului? – Am dreptate sau nu?”

6. Domnul l-a privit cu compasiune pe Lameh și i-a răspuns astfel: „Ascultă, iubitul Meu fiu Lameh, de data aceasta ești foarte departe de adevăr!

7. Spune-Mi cu toată sinceritatea: îți poți imagina cu adevărat o viață care să nu fie receptivă la toate felurile de impresii? Dacă nu ai mai simți nimic, te-ai mai considera viu?

8. Să presupunem că o ființă umană ar resimți toate senzațiile ca fiind plăcute, așa cum resimte de pildă senzația orgasmică a actului procreației. Nu crezi că dacă așa ar sta lucrurile, ea s-ar autodistruge în cel mai scurt timp, rănindu-se, lovindu-se, arzându-se și tăindu-se în permanență? Nu crezi că în mai puțin de un an, ea și-ar pierde în aceste condiții toate membrele?

9. Singura stare complet lipsită de senzații, fie ele bune sau rele, este moartea absolută.

10. De aceea, durerea ar trebui să fie considerată cea mai mare binefăcătoare a vieții și cea mai fidelă protectoare a sa, căci fără ea viața nu ar putea dura1.

11. De altfel, așa cum ți l-am dăruit Eu, corpul tău nu cunoștea durerea. Dacă dorești să trăiești fără durere întreaga ta viață, tot ce trebuie să faci este să respecți cu strictețe ordinea Mea atunci când mănânci, când dormi, când stai în picioare, când mergi sau când alergi. Dacă vei mânca și vei bea cu moderație, nu vei avea probleme interne. Dacă nu vei fi sclavul dorințelor tale trupești, membrele nu îți vor face probleme.

12. Durerea este adevăratul atribut al vieții, fără de care ai fi lipsit de simțuri. Ea reprezintă o senzație a iubirii și permite percepția acesteia. Dacă nu te vei integra în ordinea iubirii Mele, vei percepe această stare sub forma durerii. Invers, dacă te vei integra în această ordine, o vei percepe sub forma unei senzații dintre cele mai agreabile.

13. De aceea, nu-ți mai dori vreodată să trăiești fără durere, căci aceasta este gardianul cel mai fidel al vieții, contribuind din plin la trezirea vieții tale spirituale.

14. Cât despre ipoteza pe care ai emis-o în final, referitoare la incapacitatea spiritelor pure de a resimți durerea și suferința, voi chema acum unul dintre ele și acesta îți va arăta care este adevărul. Amin”.
________________________________________________________________________________________________________________________________________
Note:
1 Vezi și „Secretele Vieții”, n.r.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 73
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 14:40 View PostDownload Post

Capitolul 73
Zuriel îi demonstrează lui Lameh că și spiritele cele mai pure sunt capabile să resimtă durerea.
(7 iulie 1843)

1. De-abia a terminat de pronunțat Domnul aceste cuvinte că Zuriel se afla deja în fața micului grup din interiorul templului. El s-a înclinat până la pământ în fața Domnului și i-a spus:

2. „O, Doamne, Dumnezeu atotputernic și Părinte preaplin de iubire și de sfințenie, Creator sublim al tuturor spiritelor și oamenilor născuți din spiritele cele mai vechi ale cerurilor Tale primordiale, care există dintotdeauna, la fel cum Tu tronezi încă de la începuturile eternității deasupra tuturor cerurilor, în sanctuarul pururi inaccesibil nouă al luminii Tale absolute!

3. M-ai chemat, în grația Ta infinită, mânat de compasiunea Ta nesfârșită de Părinte. Fie ca iubirea Ta plină de sfințenie să îmi facă cunoscut ce act de obediență trebuie să îndeplinesc în fața voinței tale!”

4. Domnul i-a răspuns: „Zuriel, îți cunosc prea bine fidelitatea! – Iată, lângă Mine se află Lameh, pe care îl cunoști foarte bine. Pentru ca el să-ți devină un frate adevărat, ajută-l să cunoască răspunsul spiritual la întrebarea sa, ca să afle dacă viața perfectă ce trăiește la nivelul spiritual cel mai pur este capabilă să resimtă durerea sau nu! Acesta este motivul pentru care te-am chemat. Explică-i fratelui tău ce dorește să afle, într-o manieră de care numai spiritele sunt capabile! Amin”.

5. De îndată ce Domnul și-a încheiat discursul, Zuriel și-a pus palma pe pieptul lui Lameh și i-a spus:

6. „Frate, ieși pentru o clipă din trupul tău supus putrezirii și ascultă de înalta voință a Domnului. Renunță astfel la convingerile tale limitate și încăpățânate!”

7. De-abia a rostit Zuriel aceste cuvinte că trupul lui Lameh a căzut la pământ, ca și cum ar fi murit. Spiritul său a rămas însă în fața lui Zuriel, strălucind într-o lumină albă de o rară splendoare.

8. Zuriel i-a luat atunci mâna de lumină și i-a strâns-o între mâinile sale.

9. Deși în acel moment Lameh era doar un spirit, el a scos un strigăt îngrozitor și a urlat din răsputeri: „Pentru numele lui Dumnezeu, ce faci acolo? Îmi strivești mâna și îmi provoci o durere atroce!”

10. Zuriel a lăsat imediat mâna lui Lameh și i-a spus: „Frate, în această clipă te afli în corpul tău spiritual. Privește, învelișul tău carnal se află acolo jos, neputincios, pe treptele altarului. Cum se face că ai scos un strigăt de durere atât de puternic, în condițiile în care ceva mai devreme susțineai sus și tare că spiritele pure sunt incapabile să simtă suferința, în orice ipostază a ei?”

11. Lameh i-a răspuns: „O, frate, lecția pe care mi-ai predat-o a fost elocventă, deși nu lipsită de duritate! Desigur, experiența directă a fost întotdeauna cea mai bună metodă de predare, dar cred că aș fi înțeles la fel de bine că spiritele sunt mai sensibile la durere decât oamenii chiar dacă mi-ai fi predat această lecție într-o manieră mai blândă!

12. Sincer să fiu, sper să nu mai trăiesc vreodată în viață o experiență de acest fel, căci mâna încă mă arde de durere, ca și cum ar fi scufundată într-o baie de metal incandescent. O, Doamne, scutește-mă de această durere, dacă nu vrei să mă aduci la disperare!”

13. La un semn discret al Meu, Zuriel a suflat asupra mâinii lui Lameh, iar durerile sale au dispărut. Lameh s-a reintegrat apoi în corpul său fizic, recăpătându-și conștiința obișnuită.

14. Domnul l-a întrebat atunci ce crede despre sensibilitatea spiritelor.

15. Lameh i-a răspuns: „O, Doamne, cred exact pe dos decât credeam ceva mai devreme!”

16. Domnul i-a spus: „Nu mai este necesar să faci alte comentarii! – Dat fiind că fac parte integrantă din viață, senzațiile devin cu atât mai puternice în acea sferă în care viața este concentrată în toată plenitudinea ei primordială, respectiv în sfera spirituală! Din acest punct de vedere, expresia curent folosită: ‚Este un spirit insensibil’ este complet lipsită de sens.

17. Dacă tot se află aici, îți propun însă să-l lăsăm pe Zuriel să ne descrie experiențele sale legate de senzații. Haide, Zuriel, vorbește! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 74
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 14:44 View PostDownload Post

Capitolul 74
Despre natura vieții. Cauzele predispoziției pentru durere și ale celei pentru fericire.
(10 iulie 1843)

1. Zuriel a început imediat să vorbească, adresându-i-se în principal lui Lameh: „Ascultă-mă, frate întru Domnul, Creatorul nostru atotputernic și Părintele nostru prea-sfânt și preaplin de iubire! Acum câteva clipe ți-am demonstrat într-o manieră cât se poate de tangibil㠖 chit că nu te mai aflai în corpul tău trupesc – că spiritul este înzestrat cu o sensibilitate foarte vie în fața impresiilor spirituale, care la prima vedere nu diferă cu nimic de cele naturale, deși semnificația lor profundă este cu totul alta.

2. Tu nu știi încă ce anume a provocat acea senzație dureroasă pe care ai experimentat-o când te aflai în afara corpului fizic. Pentru a înțelege mai clar despre ce a fost vorba, îți voi explica în detaliu, conformându-mă astfel voinței Domnului. Așadar, ascultă-mă:

3. Atât timp cât trăiești în lume, tu primești impresiile pe care ți le transmite aceasta fie într-o manieră dureroasă, fie într-una plăcută. Dacă impresiile receptate de tine de la lumea exterioară sunt prea puternice prin comparație cu forțele care sălășluiesc în tine, ele ți se par dureroase. Dacă impresiile nu depășesc în intensitate forțele care sălășluiesc în tine, armonizându-se cu acestea, ele ți se par agreabile.

4. Dacă aceste impresii sunt mai slabe decât forțele care sălășluiesc în tine, permițându-le acestora din urmă să le domine cu ușurință, le vei percepe cu indiferență, întrucât nu vei recurge prea mult la energia ta interioară, dat fiind că starea în care te afli nu necesită intervenția acesteia.

5. După cum cred că ai înțeles, numai o reacție armonioasă între forțele interioare ale ființei tale și impresiile primite din exterior poate provoca o senzație agreabilă de bunăstare, care reprezintă însăși natura stării de fericire.

6. Pe de altă parte, atunci când simți o durere oarecare în corpul tău, nu acesta din urmă este cel care o simte, ci spiritul tău, singurul capabil să simtă senzațiile, de orice fel ar fi acestea!

7. Percepția durerii la nivelul corpului se datorează faptului că spiritul tău sălășluiește în toate părțile învelișului tău carnal, într-o corespondență perfectă cu funcțiile sale.

8. Dacă spiritul tău – adică adevăratul tău ‚eu’ - este deja iritat la nivelul corpului tău grosier și material datorită impresiilor exterioare primite prin intermediul simțurilor acestuia, deși este protejat și apărat din toate părțile de acest înveliș, cu atât mai excitabil va fi el în starea sa spirituală pură, atunci când nu va mai avea la dispoziție învelișul natural care l-a protejat până acum!

9. De ce se întâmplă acest lucru? – Deoarece în starea sa pură, spiritul intră într-o relație reciprocă cu forțele fundamentale, cărora le percepe puterea de la mare distanță (atât în timp, cât și în spațiu). Dacă nu ar dispune de această percepție, spiritul ar putea cădea foarte ușor victimă unei captivități fără drept de apel, fiind nevoit să suporte suferințe infinit mai rele decât cea pe care ai experimentat-o tu ceva mai devreme, sub presiunea mâinilor mele!

10. Dacă spiritul este imperfect, respectiv dacă realizarea sa nu este încă plenară, înseamnă că el nu și-a exersat suficient de mult simțurile percepției sale subtile, fiind orb și surd în fața vocii și a formei adevărului. De aceea, pentru astfel de spirite nerealizate starea de puritate absolută nu este încă de dorit, dat fiind că ele sunt incapabile să evite toate impresiile care le asaltează de pretutindeni, copleșindu-le.

11. Evident, altfel stau lucrurile cu spiritele plenar dezvoltate, care sunt unite de-a pururi cu Cel aflat acum lângă tine!

12. Căci Domnul controlează perfect forțele spiritului, astfel încât acestea să poată face față tuturor noilor impresii și impulsuri. De aceea, conform definiției pe care ți-am dat-o ceva mai devreme, aceste spirite realizate nu pot experimenta decât o stare de bunăstare interioară absolută și de fericire eternă, care exclude de bună seamă orice fel de durere.

13. Meditează asupra acestor cuvinte, căci ele te vor conduce până la misterul cel mai profund al vieții, pe aripile iubirii eterne și ale grației Domnului! –

14. O, Doamne, am îndeplinit astfel voia Ta, prin grația Ta! Îngăduie-mi acum să plec în pace!”

15. Domnul i-a îngăduit lui Zuriel să plece și l-a chemat la El pe Enoh, pentru ca acesta să continue discuția și să exprime și alte adevăruri, la fel de profunde, legate de subiectul discutat.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 75
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 14:45 View PostDownload Post

Capitolul 75
Discursul lui Enoh referitor la viața spiritului și la lupta inevitabilă a acestuia cu forțele supuse dualității.
(11 iulie 1843)

1. Imediat ce a primit invitația Domnului, percepută nu doar de urechile sale, ci și de inima sa, Enoh s-a ridicat în picioare, s-a apropiat de Lameh și a spus:

2. „Frate Lameh, cuvintele pe care ți le-a adresat spiritul lui Zuriel, care s-a folosit de conceptele folosite de oameni, au o mare semnificație, și cu greu aș putea găsi altele mai potrivite în sfera noastră terestră.

3. Totuși, limbajul folosit de el a fost unul specific uman, special pentru ca tu să îl poți înțelege. Tu nu îți dai încă seama de aceste diferențe subtile, întrucât ești prea atașat de limbajul uman și cunoști prea puțin realitățile spirituale.

4. De aceea, pentru a putea asculta de voința sublimă și sfântă a Tatălui nostru multiubit, te voi scoate cu blândețe din starea ta actuală, în care limbajul prevalează asupra realității spirituale, permițându-ți astfel să vezi și să percepi tu însuți cum este alcătuită viața spirituală. Ascultă-mă așadar cu atenție în inima ta.

5. Iată: atunci când doi curenți de aer se confruntă unul cu celălalt cu o forță egală, aerul de la mijloc rămâne într-un echilibru perfect, iar la suprafața pământului domnește o stare de pace binefăcătoare. Atmosfera este senină și pură, iar razele soarelui pot străluci fără obstacole asupra planetei noastre, încălzind-o cu lumina lor limpede.

6. Dacă însă unul din cei doi curenți de aer devine pe neașteptate mai puternic decât celălalt, care devine în mod evident mai slab decât el, curentul mai puternic se va năpusti cu violență asupra celui mai slab, împingându-și și distrugându-și fără scrupule adversarul.

7. Atât timp cât curentul mai slab se străduiește să facă față situației, opunându-se curentului mai puternic, el va trebui să suporte presiunile acestuia, care continuă să îl împingă și să îl hărțuiască până când îl învinge complet. În schimb, dacă el se abandonează pe loc, lupta încetează la rândul ei, ce-i drept, cu prețul dispariției complete a curentului mai slab, care este înghițit de cel mai puternic.

8. Văd că îți spui în sinea ta: ‚Bine, dar de ce permite Domnul acest lucru? Fiind atotputernic, Lui i-ar fi atât de ușor să împiedice de la bun început această luptă!’

9. Ai perfectă dreptate, căci pentru Dumnezeu orice este posibil. Pe de altă parte, dacă nu le-ar permite forțelor polarității să se confrunte reciproc, mai devreme sau mai târziu ele și-ar pierde complet vigoarea și ar rămâne la fel de inerte ca stâncile munților, care de altfel nici nu reprezintă altceva decât astfel de forțe supuse judecății și încătușate în cel mai înalt grad, fiind în consecință complet lipsite de viață, și deci incapabile să resimtă vreo senzație.

10. Vezi tu, la fel se petrec lucrurile și cu viața ființei umane! Spiritul uman este ca un curent de aer care suflă asupra materiei, dorind să o ia cu el. Materia (sau lumea exterioară) reprezintă și ea un fel de curent de aer, curgând sub forma sângelui sau a altor sucuri mai subtile, care suflă asupra spiritului, dorind să îl ia cu ele.

11. Dacă spiritul este mai puternic decât materia, el o controlează și o asimilează în întregime, dar dacă materia triumfă asupra spiritului, aceasta îl încătușează în întregime. Fiind parte din Viața eternă, spiritul care își pierde astfel lumina interioară suferă cumplit sub greutatea zdrobitoare a materiei moarte, pe care este nevoit să o suporte în permanență, proces care definește moartea spirituală.

12. Dacă spiritul ar fi insensibil la o asemenea moarte, el ar fi iremediabil pierdut. Din fericire, suferința dureroasă și mereu în creștere a acestei constrângeri îl obligă să se apere și să se lupte cu materia. În acest fel, el își exersează forța spirituală și devine din ce în ce mai puternic.

13. În decursul timpului, spiritul ajunge astfel să prevaleze asupra materiei, pe care învață să o supună în întregime, eliberându-se de constrângerile ei și bucurându-se de Viața eternă, spre deosebire de materie, care continuă să fie strivită de propria ei greutate, și implicit să sufere, fapt care o constrânge în cele din urmă să se dezagrege din cauza acestei presiuni. Forța spirituală încătușată în ea redevine astfel liberă și se reunește cu forța universală, căreia întreaga materie trebuie să i se supună. În acest fel, chiar și elementele învinse ajung în final să prevaleze, devenind victorioase în fața vechiului lor adversar, vântul”.


7. Percepția durerii la nivelul corpului se datorează faptului că spiritul tău sălășluiește în toate părțile învelișului tău carnal, într-o corespondență perfectă cu funcțiile sale.

8. Dacă spiritul tău – adică adevăratul tău ‚eu’ - este deja iritat la nivelul corpului tău grosier și material datorită impresiilor exterioare primite prin intermediul simțurilor acestuia, deși este protejat și apărat din toate părțile de acest înveliș, cu atât mai excitabil va fi el în starea sa spirituală pură, atunci când nu va mai avea la dispoziție învelișul natural care l-a protejat până acum!

9. De ce se întâmplă acest lucru? – Deoarece în starea sa pură, spiritul intră într-o relație reciprocă cu forțele fundamentale, cărora le percepe puterea de la mare distanță (atât în timp, cât și în spațiu). Dacă nu ar dispune de această percepție, spiritul ar putea cădea foarte ușor victimă unei captivități fără drept de apel, fiind nevoit să suporte suferințe infinit mai rele decât cea pe care ai experimentat-o tu ceva mai devreme, sub presiunea mâinilor mele!

10. Dacă spiritul este imperfect, respectiv dacă realizarea sa nu este încă plenară, înseamnă că el nu și-a exersat suficient de mult simțurile percepției sale subtile, fiind orb și surd în fața vocii și a formei adevărului. De aceea, pentru astfel de spirite nerealizate starea de puritate absolută nu este încă de dorit, dat fiind că ele sunt incapabile să evite toate impresiile care le asaltează de pretutindeni, copleșindu-le.

11. Evident, altfel stau lucrurile cu spiritele plenar dezvoltate, care sunt unite de-a pururi cu Cel aflat acum lângă tine!

12. Căci Domnul controlează perfect forțele spiritului, astfel încât acestea să poată face față tuturor noilor impresii și impulsuri. De aceea, conform definiției pe care ți-am dat-o ceva mai devreme, aceste spirite realizate nu pot experimenta decât o stare de bunăstare interioară absolută și de fericire eternă, care exclude de bună seamă orice fel de durere.

13. Meditează asupra acestor cuvinte, căci ele te vor conduce până la misterul cel mai profund al vieții, pe aripile iubirii eterne și ale grației Domnului! –

14. O, Doamne, am îndeplinit astfel voia Ta, prin grația Ta! Îngăduie-mi acum să plec în pace!”

15. Domnul i-a îngăduit lui Zuriel să plece și l-a chemat la El pe Enoh, pentru ca acesta să continue discuția și să exprime și alte adevăruri, la fel de profunde, legate de subiectul discutat.[/align][/quote]
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 76
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 14:49 View PostDownload Post

Capitolul 76
Cele trei aspecte ce caracterizează condiția vieții sunt: domeniul natural, cel spiritual și cel divin. Raporturile acestora cu ființa umană. Misterul suprem este insondabil.
(13 iulie 1843)

1. După aceste explicații, Enoh l-a întrebat pe Lameh: „Frate Lameh, până acum ai înțeles cuvintele mele?”

2. Lameh i-a răspuns: „Da, frate Enoh, slăvit fie Domnul, căruia îi consacru acum întreaga mea recunoștință și iubire! Până acum, nu a existat nici un aspect al discursului tău pe care să nu-l fi înțeles perfect. Dacă mai ai însă ceva de spus referitor la predispoziția către suferință a spiritului și la veritabila natură a durerii, atunci te rog, iubitul meu frate, să continui să vorbești, căci limbajul tău este cât se poate de clar și îmi alină sufletul ca un balsam!”

3. Această invitație venită din partea lui Lameh a fost pe placul Domnului, dar și al lui Enoh, care a continuat astfel să vorbească, cu acceptul Domnului. El i-a adresat următoarele cuvinte lui Lameh:

4. „Iubitul meu frate! În orice stare s-ar afla, viața ființei umane prezintă trei aspecte: prima aparține domeniului natural, a doua aparține domeniului spiritual, iar a treia aparține domeniului divin.

5. Primele două domenii pot fi sesizate de spiritul uman, în timp ce al treilea este absolut insondabil, întrucât este infinit, tocmai fiindcă este pur divin. Noi suntem ființe limitate, motiv pentru care ne este imposibil să contemplăm sau să intrăm în contact cu profunzimile și cu înălțimea infinită a lui Dumnezeu.

6. Acesta este motivul pentru care, oricât de înțelept ar fi, un om nu poate răspunde decât la două din cele trei întrebări referitoare la propria sa natură și la condițiile în care trăiește. El nu va putea răspunde niciodată la cea de-a treia întrebare, căci acest răspuns se află ascuns în profunzimea inexprimabilă și pururi incomprehensibilă a lui Dumnezeu, pe care noi nu o vom putea descifra niciodată în întregime.

7. De aceea, chestiunea predispoziției către durere a spiritelor pure nu poate fi dezbătută de noi.

8. Pe de altă parte, sunt de părere că noi cunoaștem deja suficiente elemente legate de acest subiect. În ceea ce privește cel de-al treilea element, tot ce putem face este să îl lăsăm de-a pururi în seama voinței Domnului.

9. Experiența ne-a învățat că spiritul – principiul fundamental al vieții aflat în interiorul ființei umane – este singurul care poate și trebuie să își cultive conștiința de sine, fiind implicit capabil să resimtă senzații vii, inclusiv senzația suferinței.

10. Dacă am înțeles acest lucru, noi nu mai trebuie să știm practic nimic în plus, putându-ne organiza perfect viața astfel încât să nu fim nevoiți niciodată să dăm curs acestei predispoziții atât de dezagreabile către durere.

11. În ceea ce privește însă cel de-al treilea aspect al acestei facultăți vii a spiritului – respectiv de a resimți durerea, sau senzația, sau forța vieții în starea sa primordială și pur㠖, așa cum am mai spus, cel mai bine este să ne lăsăm în întregime în seama voinței Celui care ne binecuvântează acum cu prezența Lui sfântă, într-o formă vizibilă, care ne provoacă o fericire atât de profundă!

12. Altfel spus, sunt de părere că nu ar mai trebui să continuăm să discutăm inutil pe marginea acestui subiect, mulțumindu-i în schimb Domnului pentru tot ce ne-a permis, în grația Lui infinită, să învățăm până acum și pentru tot ce ne va permite în continuare! – Slăvit fie de-a pururi numele Domnului! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 77
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 26.6.2018, 14:51 View PostDownload Post

Capitolul 77
Hirotonisirea regelui Lameh ca mare preot al templului de pe munte. Promisiunea reconfortantă a Domnului cu privire la prezența Lui constantă.
(14 iulie 1843)

1. După ce Enoh a tăcut, iar soarele a răsărit complet pe cer, Lameh s-a ridicat și s-a îndreptat către Domnul. El a căzut la picioarele Acestuia și a început să-L adore cu toată puterea iubirii sale, mulțumindu-i pentru imensa grație pe care a revărsat-o asupra lui, pentru toate darurile pe care i le-a oferit și pentru compasiunea Lui nelimitată. L-a implorat apoi, cu toată ardoarea, să nu mai dispară niciodată, făcându-se invizibil, și să-i permită să îl vadă în permanență în inima lui.

2. Domnul s-a ridicat la rândul Lui și i-a spus lui Lameh: „Ridică-te, iubitul Meu fiu Lameh! Eu nu Mă uit decât la inima ta, nu și la genunchii tăi! Dacă inima ta este la locul ei, cu siguranță că la fel este și corpul tău. Iar la ora actuală, inima ta sălășluiește în ordinea cea mai perfectă, deci nu pot decât să trag concluzia că la fel este și cazul corpului tău.

3. Îmi procuri o mare bucurie, motiv pentru care te hirotonisesc acum mare preot al acestui templu.

4. În această noapte ți-am arătat diferitele grade ale adevăratei înțelepciuni lăuntrice, a cărei sursă sunt Eu Însumi. Din acest motiv, acest templu vizibil, construit de mâinile tale și sub supravegherea ta, a devenit un templu al înțelepciunii, a cărui menire este să le reamintească de-a pururi oamenilor din această lume că Eu, Creatorul cerului și al pământului, te-am instruit personal în acest loc și M-am odihnit alături de tine pe treptele acestui altar, consacrându-le astfel ca trepte care îi vor permite de-a pururi ființei umane să Mă descopere pe Mine în profunzimea și pacea spiritului său. Cei care vor reuși acest lucru vor putea spune pe bună dreptate că Mi-au oferit în acest templu un sacrificiu just și întru totul pe placul Meu, asemănător celui pe care tocmai Mi l-ai oferit tu, adineauri, prin iubirea ta arzătoare.

5. Dat fiind că toate acestea s-au petrecut sub ochii tăi și ai celorlalți oameni, care au vegheat în marea lor majoritate alături de noi, fără să știe cine sunt și de unde vin, îți spun acum: atunci când primele raze ale soarelui vor începe să lumineze vârfurile munților, vei putea ieși pe poarta templului, anunțându-le oamenilor fără nici un fel de tăgadă că Eu Mă aflu aici.

6. Spune-le apoi să se adune în jurul templului, dar nimeni să nu pună piciorul în interiorul lui!

7. Le voi prezenta Eu Însumi oamenilor, în exteriorul templului, o învățătură extrem de importantă, dat fiind că M-au urmat până aici, cu inimile pline de iubire, dar și însetate de cunoaștere, chit că încă nu Mă cunoșteau. Mă aștept să Mă urmeze cu o ardoare cu atât mai mare după ce Mă vor recunoaște!

8. Iată: răsăritul este din ce în ce mai luminos. De aceea, ocupăte de această primă însărcinare pe care ți-am dat-o, ca reprezentant al Meu în interiorul acestui templu.

9. M-ai rugat mai devreme să rămân de-a pururi alături de tine. Află acum că acolo unde se află servitorul cel mai fidel al Domnului, Acesta se află implicit alături de el. Iar acolo unde se află copiii Săi, Tatăl este întotdeauna prezent!

10. De acum înainte, Mă vei putea întâlni oricând dorești pe aceste trepte din fața altarului. Chiar dacă nu Mă vei putea vedea întotdeauna cu ochii tăi fizici, îmi vei putea auzi fără probleme vocea, care va exprima Cuvântul Meu viu!

11. Iată, aceasta este marea promisiune pe care ți-o fac! – Iar acum, treci la treabă și îndeplinește sarcina pe care ți-am dat-o! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 78
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.6.2018, 09:28 View PostDownload Post

Capitolul 78
Discursul lui Lameh adresat oamenilor din jurul templului. Aparițiile vizibile ale lui Dumnezeu.
(15 iulie 1843)

1. După ce a ascultat această promisiune, Lameh a trecut imediat la treabă. S-a îndreptat către poarta templului și, ajuns în exteriorul acestuia, pe pragul clădirii, s-a adresat astfel poporului:

2. „Ascultați, voi, frații mei și surorile mele! Odată în plus, din cerul în care strălucește lumina lui Dumnezeu s-a revărsat asupra noastră o grație și o compasiune infinită!

3. Nu-L vom putea slăvi, preamări, adora și iubi niciodată suficient de mult pe Domnul Dumnezeul nostru pentru măreția acestei grații și a acestei compasiuni!

4. Fraților, vă mai aduceți aminte de Înțeleptul care se găsea ieri în mijlocul nostru. L-ați auzit vorbind și ați rămas surprinși de înțelepciunea lui extrem de profundă. Nimeni nu știa însă de unde vine. De aceea, mulți dintre voi v-ați pus întrebări în ceea ce îl privește, întrebări la care nimeni nu v-a putut însă răspunde.

5. Până acum nu v-am spus nimic nou, căci L-ați auzit și voi, la fel ca și mine. Eu pot să vă spun însă cine este acest Înțelept!

6. Văd că vă întrebați cu nerăbdare în inimile voastre: ‚Oare de ce ne vorbește dintr-o dată despre acest om care ne-a uimit la culme cu înțelepciunea lui?’

7. Da, dragii mei frați și dragele mele surori! Acest Om are o natură cu totul ieșită din comun și absolut miraculoasă, motiv pentru care nu vă pot spune într-un singur cuvânt cine este El, fără a afecta spiritele voastre pline de curiozitate. De aceea, vă rog să mă ascultați cu răbdare, pentru a afla vestea cea mare!

8. Ați fost de față atunci când templul din câmpie a fost inaugurat și binecuvântat pentru a putea primi în el numele preasfânt al lui Iehova, ocazie cu care a fost șters marele meu sacrilegiu, prin care am pângărit acest nume sacru, cel mai mare între toate.

9. Doresc să vă întreb acum: vă mai aduceți aminte de Cel care a coborât din înălțimi și care a traversat orașul nostru, alături de Enoh, ca un herald celest?

10. Văd că îmi răspundeți fără nici o ezitare: ‚Acela a fost unul dintre cei mai înalți mesageri coborâți vreodată din sferele luminoase ale lui Dumnezeu’.

11. Și cine a fost mai târziu Omul Sărac care a venit la noi seara, căruia servitorii mei i-au refuzat până și dreptul de a intra în sala marelui festin, astfel încât am fost nevoit să ies eu însumi pentru a-l proteja de tirania slujitorilor mei și a-L aduce la masă?

12. Văd că îmi răspundeți: ‚Cei mai mulți dintre noi credeau că este vorba de Însuși Dumnezeu cel Atotputernic, în timp ce alții nu puteau crede acest lucru, nefiind convinși că acel om sărman putea fi Însuși Creatorul nostru!’

13. Cam așa gândesc inimile voastre, motiv pentru care este greu să vi se spună adevărul, căci nu sunteți încă suficient de maturi pentru a înțelege cine este Dumnezeu și cum poate veni El în mijlocul nostru, creaturile Sale și copiii Săi!

14. Doresc să aflați acum că Dumnezeu a coborât printre noi luând înfățișarea acestui Înțelept, cu scopul de a ne instrui pe cărările Sale înalte și de a ne conduce astfel către El!

15. De aceea, pregătiți-vă pentru această întâlnire, căci în scurt timp se va manifesta El Însuși în Persoană în exteriorul acestui templu! Vă invit însă să nu puneți piciorul pe pragul acestui templu, căci acesta este în clipa de față sfințit, dat fiind că Însuși Domnul Dumnezeul nostru se află acum în interiorul lui!

16. Fericiți cei care îi vor auzi vocea și îi vor urma poruncile! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 79
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.6.2018, 09:29 View PostDownload Post

Capitolul 79
Enoh și cei doi Lameh sunt numiți ghizi principali ai poporului.
(17 iulie 1843)

1. După acest apel adresat poporului, Lameh s-a întors în templu și i-a spus Domnului, cu mult respect și cu o mare iubire:

2. „Tată preasfânt și preaplin de iubire, le-am împărtășit fraților mei de afară voința Ta sfântă, atât cât mi-a stat în puteri, știut fiind că nu sunt decât un păcătos în fața Ta.

3. O, Tată, acceptă, în imensa Ta grație, misiunea pe care tocmai am îndeplinit-o într-o manieră imperfectă, ca și cum ea ar reprezenta ceva în ochii Tăi; căci iubirea Ta pururi sublimă și sfântă, precum și înțelepciunea Ta vor ști să corecteze greșelile pe care le-am făcut în fața Ta și a sărmanilor mei frați, datorită cărora încă mă simt vinovat!”

4. Domnul l-a întrerupt însă pe Lameh și i-a spus: „Ascultă, fiul Meu Lameh! Atunci când cineva își recunoaște greșelile așa cum ai făcut tu adineauri, te asigur că acestea i-au fost iertate încă cu mult timp în urmă, iar el strălucește în fața Mea la fel ca Luceafărul de dimineață, acest mesager luminos care anunță apropiatul răsărit al soarelui! Acesta este statutul tău actual, pe care ți-l vei păstra de-a pururi!

5. Adevăr îți spun: le-ai vorbit așa cum trebuie fraților tăi și surorilor tale, într-un acord deplin cu voința Mea. De aceea, Mă voi arăta imediat în fața lor și le voi permite să Mă recunoască în calitatea Mea de Domn și Creator al cerului și al tuturor lumilor, dar și de Părinte unic și preaplin de iubire al tuturor copiilor Mei adevărați!

6. Cât despre voi, cei trei fii preaiubiți ai Mei, Mă veți putea însoți pe pragul templului, depunând mărturie în privința prezenței Mele divine, la fel cum Eu, Părintele vostru etern și autentic, voi depune mărturie pentru voi, spunându-le oamenilor că v-am ales din rândul mulțimilor pentru a fi principalii ghizi ai oamenilor de pe înălțimile sacre și de la șes.

7. Există doar trei triburi de care nu veți avea obligația să vă ocupați: cel al lui Cain, cel al lui Meduhed și cel al lui Sihin. Toate celelalte popoare vor depinde de acum înainte de voi, căci vi le încredințez Eu Însumi, Domnul și Părintele vostru autentic, pentru ca voi să le ghidați către calea ce duce inevitabil către Viața eternă, nepieritoare, liberă și preafericită a iubirii Mele!

8. Cât despre celelalte trei triburi, nu vă faceți griji în privința lor, căci Eu Însumi sunt cel care le-a ajutat să fugă. Am avut grijă cu această ocazie să le trimit și lor ghizi înțelepți și drepți, care să le ajute să ajungă până în pragul Sălașului etern și sfânt unde locuiesc de-a pururi Eu, în toată atotputerea și forța iubirii Mele!

9. O, voi, iubiții Mei fii, Eu sunt cu adevărat Părintele vostru etern, preasfânt și preaplin de iubire! Așa cum Eu vă iubesc mai presus de orice, preferându-vă pe voi tuturor cerurilor, sorilor și lumilor, la fel ar trebui să vă iubiți și voi frații și surorile, căci toți sunt copiii Mei, la fel ca și voi!

10. Eu vă iubesc atât de mult încât aș fi dispus să îmi dau viața pentru voi, dacă acest lucru ar fi posibil sau necesar!

11. Aștept de la voi să Mă iubiți cu aceeași iubire pe Mine, bunul vostru Părinte, dar să-i iubiți în egală măsură și pe ceilalți copii ai Mei, așa cum îi iubesc Eu Însumi!

12. Nu judecați niciodată pe nimeni, la fel cum nici Eu nu judec vreodată pe cineva, ci doresc să le dăruiesc tuturor aceeași viață eternă și pururi liberă, alcătuită din iubire. Aceasta este voința Mea și vă invit să nu o uitați niciodată!

13. Iar acum, urmați-Mă până pe pragul templului!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 8 of 37  [ 368 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 7, 8, 9 ... 35, 36, 37  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !