Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 13:41
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 9, 10, 11 ... 35, 36, 37  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 90
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.6.2018, 10:28 View PostDownload Post

Capitolul 90
Luarea mesei în coliba lui Adam. Discursul plin de smerenie și de venerație al regelui Lameh. Răspunsul corect al lui Adam.
(3 august 1843)

1. Când micul grup a intrat în coliba lui Adam, el a găsit aici masa întinsă, alcătuită din fructele cele mai delicioase, aduse de servitorii lui Seth. Dând curs amabilei invitații a lui Adam, oaspeții s-au instalat în jurul coșurilor cu mâncare, s-au închinat în fața lui Dumnezeu și i-au mulțumit, după care au început să mănânce, într-o atmosferă de mare bucurie.

2. Lameh de la șes se simțea însă prea plin de venerație în fața lui Adam pentru a se putea relaxa în atmosfera de veselie care i-a cuprins rapid pe ceilalți meseni.

3. Dându-și seama de acest lucru, Adam l-a întrebat care este cauza sfielii sale.

4. Lameh i-a răspuns: „O, părinte al nostru, al tuturor, și prim om de pe acest pământ! Nu reușesc să trec peste marea venerație față de tine și față de toți cei care te înconjoară în calitatea lor de primi copii ai tăi!

5. Simplul gând că tu ești părintele lui Cain, ai cărui copii și nepoți au murit deja cu toții, și că soția ta este mama tuturor oamenilor care trăiesc, inclusiv a celor care au trecut în lumea spirituală, îmi umple sufletul de un sentiment de venerație care se amplifică în permanență. Iar acest sentiment mă împiedică să mă simt liber și fără griji, așa cum par să se simtă ceilalți, care sunt obișnuiți încă din copilărie cu prezența ta sublimă, căci s-au aflat dintotdeauna în preajma ta, o, părinte al nostru, al tuturor, în timp ce noi ceilalți, care am venit de la șes, nu te-am văzut niciodată până acum. Din cauza obișnuinței lor, copiii tăi direcți nu mai par să te aprecieze în toată profunzimea ta sacră!

6. De aceea, iertați-mă, o, părinte Adam și prea-venerabilă mamă Eva, dacă starea mea de spirit nu îmi permite să împărtășesc veselia celorlalți! – De altfel, aceștia nu au păcătuit niciodată atât de mult ca mine în fața lui Dumnezeu și a voastră. Doar cu câteva săptămâni în urmă, eu eram încă un monstru odios, incapabil să mă autocontrolez, și nu-mai compasiunea divină m-a readus pe drumul cel drept.

7. Acesta este motivul pentru care nu mă pot bucura în totalitate, așa cum fac tovarășii mei, care nu au păcătuit niciodată în fața lui Dumnezeu și a ta!”

8. În acest moment, Adam l-a întrerupt pe Lameh și i-a spus: „Ascultă-mă, sărman fiu al primului meu descendent, nefericitul Cain! Cuvintele tale îmi sunt pe plac și consider că merită în totalitate respectul meu. Între altele, trebuie să-ți mărturisesc că nici unul din copiii mei direcți nu mi-a mărturisit vreodată prețuirea sa în cuvinte atât de nobile.

9. Pe de altă parte, doresc să-ți spun că o venerație atât de lipsită de măsură adresată mie, părintelui primordial al oamenilor de pe acest pământ, mi se pare ușor deșartă. La urma urmelor, și eu sunt un om ca toți ceilalți, indiferent dacă am fost născut sau creat de mâna lui Dumnezeu! Cei născuți din pântecul mamei lor sunt în ultimă instanță creați de același Dumnezeu ca și mine, chiar dacă eu nu m-am născut dintr-un pântec matern.

10. Fiecare locuitor al înălțimilor sacre știe că ai fost un mare păcătos, dar la fel de bine știm cu toții că te-ai căit sincer, transformându-te complet, prin grația lui Dumnezeu, și că Domnul Însuși te-a iertat. De aceea, te-am iertat la rândul nostru, din iubire față de Dumnezeu, așa că te poți bucura liniștit alături de noi!

11. Așadar, mănâncă și bea. Uită de tristețea ta, căci mai am multe lucruri minunate să-ți arăt!”

12. Aceste cuvinte de mare bun simț l-au readus pe Lameh cu picioarele pe pământ și el s-a așezat liniștit la masă, savurând bucatele cu aceeași plăcere ca și tovarășii săi.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 91
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.6.2018, 10:29 View PostDownload Post

Capitolul 91
Relatarea lui Adam referitoare la cererea în căsătorie a Puristei de către Muthael. Răspunsul corect al lui Enoh.
(4 august 1843)

1. Nu mai are rost să menționez aici toate poveștile istorice care s-au spus la acea masă, referitoare la Mine, la Iehova, întrucât M-am referit adeseori la ele în această lucrare. Chiar și Kenan a avut ocazia să își povestească o dată în plus faimosul său vis, care, în mod evident, a stârnit numeroase întrebări din partea lui Lameh.

2. După ce toată lumea s-a simțit îndestulată, Adam a luat cuvântul și a început să vorbească despre Muthael și Purista. El l-a întrebat pe Enoh dacă este cazul să accepte luarea în căsătorie a celor doi. Fiind vorba de o chestiune importantă, doresc să-i acord locul cuvenit în relatarea noastră referitoare la acele timpuri preistorice ale umanității. – Iată așadar cum s-au petrecut lucrurile:

3. După ce masa s-a sfârșit și toată lumea L-a preamărit pe Domnul, mulțumindu-i din suflet, patriarhul s-a ridicat în picioare și i-a spus lui Enoh: „Ascultă, fiul meu mult iubit, Enoh! În timpul absenței tale, care a durat aproape cinci zile, Muthael a venit la mine cu inima ușor tulburată. La ultima vizită pe care ne-a făcut-o Domnul, el i-a pus Acestuia o întrebare referitoare la iubirea față de femei și a obținut de la El un răspuns de mare importanță. Muthael mi-a povestit apoi în detaliu angoasa în care se găsea din cauza iubirii pe care i-o poartă Puristei. În final, m-a rugat să nu mă opun – dintr-un motiv exterior oarecare – promisiunii pe care i-a făcut-o Domnul și să binecuvântez cât mai curând posibil iubirea lui, dându-i-o pe Purista de soție.

4. Iată, așadar, iubitul meu fiu Enoh, ce s-a petrecut chiar aici, în această colibă, în timpul absenței tale! Totuși, nu i-am dat nici un răspuns, nici afirmativ, nici negativ, ci i-am spus să se adreseze direct Domnului, așteptând întoarcerea ta.

5. Ei bine, ce crezi? A sosit oare momentul să dăm curs cererii lui Muthael, sau mai trebuie să amânăm îndeplinirea ei?”

6. Enoh i-a răspuns astfel lui Adam: „Ascultă, tată, până acum Domnul nu mi-a poruncit să mă ocup pe loc de această poveste, dar sunt de părere că dacă Muthael se lasă ghidat de aceeași iubire ca și fiul meu Lameh față de soția lui Ghemela, și dacă ne promite că nu se va atinge de Purista până când Domnul nu-i va îngădui acest lucru, putem să-i acordăm fără nici o întârziere binecuvântarea noastră și dreptul de a o lua în căsătorie pe Purista!

7. Pe de altă parte, dacă se simte prea slab pentru a se supune acestei condiții, se înțelege de la sine că nu ne putem hazarda în a ceda o ființă care aparține exclusiv Domnului în mâinile slăbiciunii umane.

8. Sunt de părere că Muthael nu ar trebui să i-o ia înainte Domnului, indiferent cât de mare este ardoarea lui, căci Tatăl nostru ceresc le dă întotdeauna cele mai grele încercări celor cărora dorește să le dăruiască cel mai mult. De acea, cel mai bine ar fi ca Muthael să îi consacre în întregime marea sa iubire Domnului, nedorind să posede decât ceea ce Acesta este dispus să îi dăruiască. În acest fel, el va fi nevoit să meargă pe calea abnegației absolute față de Dumnezeu, dăruindu-i astfel spiritului său cea mai mare libertate posibilă. În mod evident, Domnul îi va acorda atunci tot ce i-a promis, în momentul pe care îl va considera cel mai favorabil pentru el! – Ești de acord cu mine?”

9. Adam i-a răspuns: „Întru totul, Enoh. Ai perfectă dreptate. Chiar așa vor trebui să se petreacă lucrurile. Atunci când Muthael se va întoarce la mine, îi voi prezenta punctul tău de vedere ca pe o condiție absolută! – Până când nu îl va accepta, nici vorbă nu poate fi să obțină mâna Puristei!

10. Da, acest răspuns este cât se poate de just și într-un acord deplin cu ordinea divină! – Iar acum, că am rezolvat această chestiune, să nu mai vorbim despre ea!

11. Vă propun tuturor să ieșim din colibă! Se anunță o seară superbă, așa că doresc să mergem cu toții pe culmea înzăpezită de deasupra grotei și să contemplăm de acolo ceea ce a creat bunătatea infinită și atotputerea divină! – Așadar, la drum! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 92
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.6.2018, 10:30 View PostDownload Post

Capitolul 92
Urcușul pe culme. Văzând splendoarea acestui pământ, regele Lameh îl preamărește pe Domnul.
(5 august 1843)

1. Ajunși pe culmea înzăpezită, Lameh și tovarășii săi de la șes au descoperit pentru prima oară în viața lor frumusețea mării. Au privit fascinați această întindere nesfârșită de ape, care părea să se unească cu orizontul (așa cum credeau, de altfel, cei din acele vremuri), fiind incapabili să își mai desprindă privirile de la ea.

2. Ar fi putut contempla zile întregi spectacolul fascinant al valurilor care se spărgeau de țărm și ar fi făcut-o probabil, dacă Adam nu i-ar fi dat un cot, direcționându-i privirea către conurile muntoase strălucitoare pe care noi le cunoaștem deja.

3. Văzând acest peisaj magnific, Lameh a căzut pradă unei admirații atât de depline încât s-a dovedit incapabil să exprime în cuvinte sentimentele pe care le simțea în inima sa. El a continuat să privească cu ochii înecați în lacrimi panorama din jurul său, fără a putea rosti un singur cuvânt.

4. În cele din urmă, Enoh l-a întrebat: „Ei bine, frate Lameh, ce părere ai despre acest tablou? Cum ți se pare pământul privit de sus?”

5. În sfârșit, Lameh și-a mai revenit în simțiri și a putut vorbi: „O, frate mult iubit, ca să pot exprima ce simte inima mea în acest moment, ar trebui să fiu înzestrat cu harul oratoric al unui serafim sau al unui heruvim! Din păcate, limba mea este prea nepotrivită pentru o asemenea sarcină!

6. Totuși, trebuie să-ți mărturisesc, dragă frate, că mă simt întrucâtva tulburat la gândul că va trebui să părăsesc cândva, poate nu peste mult timp, aceste splendori inexprimabile care se regăsesc pe acest pământ!

7. Într-adevăr, în clipa de față nu îmi doresc nimic altceva decât să pot trăi de-a pururi în această stare de fericire pe acest pământ de o frumusețe fără egal! Ori încotro mi-aș îndrepta privirea, nu văd decât noi și noi splendori! Iată, acolo, către vest, marea freamătă strălucind în o mie de nuanțe. Ea începe nu departe de noi, dar se întinde către infinit, unindu-se cu cerul. Dincolo, foarte aproape de noi, se înalță șapte coloși sub forma unor munți ascuțiți care își trimit în sus coloanele de apă, către bolta cerească. Aceste jerbe de apă par să se spargă de albastrul bolții cerești, după care cad înapoi pe pământ, divizându-se în nenumărate picături incandescente, asemănătoare unor stele căzătoare care revarsă asupra solului binecuvântarea cerurilor… Într-adevăr, îți vine să crezi că acesta este locul în care se nasc stelele!

8. Nu mai vorbesc despre celelalte mii de splendori pe care le remarc în treacăt, care sunt atât de diverse, de mărețe și de sublime încât nu pot fi descrise de un limbaj omenesc. De aceea, frate mult iubit, te implor, lasă-mă să mă bucur în tăcere de toate aceste miracole pe care ni le-a dăruit Dumnezeu!

9. O, Tu, Cel care mă învățai nu mai departe de ieri sublima Ta înțelepciune și măreția iubirii Tale infinite! Cât de sublim, de sfânt, de bun și de puternic trebuie să fii Tu, dacă opera Ta este atât de glorioasă!

10. O, frate Enoh, dacă Tatăl preasfânt și Creatorul acestor minuni s-ar afla din nou aici, printre noi, la fel ca și ieri, mă întreb ce s-ar întâmpla atunci cu inimile noastre?

11. Da, Dumnezeul nostru Iehova Savaot este sfânt, sfânt, sfânt, și toate cerurile și pământul nostru nu fac decât să reflecte slava Lui!

12. O, Tată din ceruri, cine Te-ar putea preamări, adora și iubi pe Tine așa cum meriți? Căci sfințenia Ta este prea mare și prea sublimă pentru noi!”

13. După care Lameh a amuțit, copleșit de ceea ce simțea până la lacrimi. Adam, la fel ca și toți ceilalți care îl însoțeau, s-a simțit profund emoționat în fața profunzimii acestei emoții. La rândul lui, Enoh L-a preamărit din toată puterea pe Domnul în inima lui pentru compasiunea de care a dat dovadă față de cei slabi și rătăciți, pe care i-a transformat în niște ființe atât de puternice prin grația Lui.

14. După care, micul grup a continuat să contemple în tăcere frumusețile pământului până la miezul nopții.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 93
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.6.2018, 10:32 View PostDownload Post

Capitolul 93
Întoarcerea acasă. Cina binecuvântată din coliba lui Adam. Adam și Enoh discută despre sărbătoarea Sabatului.
(7 august 1843)

1. Pe la miezul nopții, Adam s-a ridicat, a binecuvântat întregul pământ și a spus: „Ascultați-mă, copiii mei dragi! Cred că am contemplat destul opera magnifică a lui Dumnezeu, săturându-ne sufletul cu excelenta hrană pregătită în marea bucătărie a minunilor Domnului!

2. Lui, Părintelui nostru preasfânt și de o bunătate mai presus de orice, îi datorăm de-a pururi întreaga noastră iubire, devoțiune și adorație!

3. Dat fiind însă că membrele noastre încep să suspine după o hrană ceva mai pământească, vă propun să ne întoarcem fără întârziere acasă, sub lumina blândă a lunii pline. Acolo, ne vom reîmprospăta forțele în numele Domnului, în coliba mea, servindu-ne cu mâncare și cu băutură, iar după ce îl vom preamări din nou, ne vom bucura de o binemeritată odihnă, care să ne regenereze trupurile, pe paturi pregătite din frunze frumos mirositoare!

4. Cu siguranță, ziua de mâine ne va rezerva noi plăceri, pregătite pentru noi de Domnul! – Iar acum, Seth, condu-ne acasă pe drumul cel mai scurt!”

5. Seth a condus grupul către casă și după o jumătate de oră, conform modului actual de calculare a timpului, au ajuns cu toții în coliba lui Adam, unde servitorii lui Seth pregătiseră deja tot ce a cerut Adam pe culmea muntelui.

6. Oaspeții acestuia, a căror poftă de mâncare a fost trezită de aerul pur al munților, au lăudat numele Domnului și s-au apucat fără să mai stea mult pe gânduri să golească bucatele din coșuri.

7. După ce au terminat de mâncat, i-au mulțumit cu toții Domnului, plini de ardoare, după care s-au așezat îmbrăcați în paturile lor alcătuite din frunze frumos mirositoare.

8. A doua zi dimineața, Adam, care se trezea întotdeauna primul, a dat deșteptarea.

9. Când toată lumea s-a trezit din somn, odihnită și plină de bună dispoziție, Adam i-a spus lui Enoh: „Ne aflăm din nou cu o zi înainte de Sabat! Nu crezi că ar trebui să-i invităm pe copii la sărbătoarea de mâine, pentru a sărbători împreună ziua Domnului?”

10. Enoh i-a răspuns: „Tată, după părerea mea, această zi de sărbătoare are mai degrabă un caracter lumesc decât unul specific unui serviciu divin autentic. De aceea, îți propun ca de această dată să nu invităm pe nimeni la această sărbătoare!

11. Desigur, toți cei care vor dori să vină fără a fi invitați în mod special vor fi bineveniți și vor obține de la noi binecuvântarea Sabatului. Dar cei care nu vor avea chef să ni se alăture de bunăvoie, fără a fi invitați, nu trebuie convinși cu orice preț să vină, cu atât mai mult cu cât am risca să îi dăm Domnului impresia că facem acest lucru din plăcerea vanitoasă de a ne arăta înconjurați de o mare mulțime de oameni în prezența copiilor veniți de la șes.

12. În consecință, îți propun să lăsăm lucrurile să curgă de la sine, în conformitate cu voința Domnului! Cine vrea să vină, să vină, și va primi de la noi binecuvântarea pe care o așteaptă. Cât despre cei care nu vor veni, ne vom ruga oricum și pentru ei, consacrându-i lui Dumnezeu în inimile noastre!”

13. Adam a fost foarte satisfăcut de acest răspuns, așa că și-a propus să viziteze în cursul zilei alte locuri sublime din natură, căci munții în care locuia împreună cu copiii săi erau plini de astfel de minuni. Desigur, urma să fie însoțit de micul grup care îi era atât de drag, inclusiv de oaspeții veniți de la șes. Enoh a fost de acord cu acest proiect.

14. Când grupul a ajuns pe platoul montan, Adam a poruncit să fie pregătit micul dejun, iar după consumarea acestuia, au pornit cu toții pe cărarea care ducea către grota binecunoscută de noi.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 94
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.6.2018, 10:33 View PostDownload Post

Capitolul 94
Vizita la grota lui Adam. Uimirea lui Lameh, care preamărește iubirea Domnului.
(10 august 1843)

1. Dând curs directivelor lui Adam, micul grup a ajuns în curând la grota acestuia. Uimit la culme de ceea ce vedea, Lameh a strigat: „Pentru numele lui Dumnezeu cel atotputernic! Ce îmi văd ochii? Să fie aceasta opera unor mâini umane?

2. Nu, nu, este imposibil ca o ființă umană să fi construit această minune! Această grotă fabuloasă este prea divină pentru a putea suspecta, fie și numai pentru o singură clipă, de la prima privire sau după o examinare amănunțită, că a fost construită de oameni, oricât de pricepuți ar fi aceștia în ornarea cu pietre prețioase!

3. Întregul ansamblu al acestui templu natural grandios este alcătuit dintr-o singură bucată. Deși nu au nici cea mai mică fisură, acești pereți divini dau impresia că au fost construiți prin alăturarea a tot felul de pietre prețioase.

4. Iată, aici se află un mural alcătuit exclusiv din coloane de rubine de aceeași grosime, care strălucesc la fel ca un răsărit magnific de soare. Dincolo se înalță o coloană gigantică, cu o înălțime mai mare decât cea a 100 de oameni, construită dintr-o singură bucată și de un albastru strălucitor! În spatele acestei coloane văd o capelă laterală micuță care strălucește de parcă ar fi construită din aur curat, încrustat ici și colo cu steluțe viu colorate!

5. O, toată această splendoare fără egal mă împiedică să mai încerc să o descriu în cuvinte!

6. O, Doamne, dar ce-mi văd ochii, acolo, în mijlocul acestui templu care strălucește în nuanțe incandescente? Să fie oare acela un izvor? – O, da, este un izvor minunat și sublim, la fel ca tot ce a ieșit direct din mâinile atotputernice ale Creatorului nostru.

7. O, Doamne, o, Dumnezeu atotputernic! Oamenii și îngerii nu înseamnă nimic prin comparație cu Tine!

8. Doamne, Creatorule, Părinte preasfânt, mult preasfânt! Oare chiar ai creat astfel de opere pentru inimile nerecunoscătoare ale oamenilor?

9. Iată, acolo sus, pe bolta cerească, strălucește soarele, cu o măreție indescriptibilă. Lumina sa transformă acest pământ întunecat într-un peisaj cu adevărat celest!

10. Noaptea, pe cerul infinit strălucesc de o mie de ori câte o mie de stele, în timp ce luna preaslăvește cu lumina ei blândă gloria eternă a lui Dumnezeu!

11. Ce forme minunate și veșnic în schimbare alcătuiesc norii aducători de ploaie! Și cât de frumos este împodobit pământul cu toate aceste flori de o rară frumusețe, care ne îmbată cu parfumul lor! Da, pământul este la fel de împodobit ca o femeie cochetă, și totuși, Doamne, oamenii uită cu atâta ușurință de Tine, deși trăiesc în mijlocul acestor minuni care reprezintă dovada cea mai vie a iubirii Tale părintești!

12. Dacă un bărbat îi oferă unei tinere fete un buchet de flori, ca semn al iubirii sale trupești, acest gest este suficient pentru ca ea să se îndrăgostească de el și să nu mai aibă ochi pentru nimeni altcineva, decât numai pentru trupul lui. Fără bărbatul iubit, întreaga creație a Celui atotputernic nu mai reprezintă pentru ea decât un lucru demn de a fi disprețuit.

13. Și totuși, în iubirea Lui infinită, Tatăl nostru preasfânt și preaplin de bunătate a înzestrat acest pământ cu cele mai frumoase și mai sublime buchete ale iubirii, a creat pentru noi soarele și stelele, precum și nenumărate alte minuni. Iar noi, care nu suntem în fața Lui decât o hrană pentru viermii care se târăsc prin țărână, uităm tot timpul de El, ba chiar îl disprețuim, pe El, care este frumusețea cea mai deplină, iubirea cea mai nobilă și înțelepciunea cea mai profundă, atunci când ne inflamăm cu iubirea păcătoasă a trupului nostru!

14. O, pământ minunat, mamă sublimă, împodobită direct de Dumnezeu și purtătoare a atâtor minuni! Merităm noi oare, ființe mizerabile și stupide, să pășim pe solul tău, pe care cresc zilnic miracolele sădite de degetul atotputernic al Creatorului?”

15. După care Lameh a tăcut, iar Adam și ceilalți membri ai micului grup s-au grăbit să îl îmbrățișeze cu ochii în lacrimi, ca semn al afecțiunii ce i-o purtau.

16. În final, Enoh a spus: „Da, frate Lameh, ai vorbit într-adevăr după inima mea; chiar așa se petrec lucrurile! Ființa carnală nu merită să locuiască pe acest pământ dacă respinge spiritul cu unicul scop de a-și satisface trupul!

17. Continuă însă să vorbești, așa cum ai făcut până acum! Adevăr îți spun: te-am putea asculta zi și noapte, ba chiar ani de zile, fără a obosi! Haide, reia-ți discursul și nu mai fă nici o pauză!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 95
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.6.2018, 10:34 View PostDownload Post

Capitolul 95
Enoh vorbește cu înțelepciune despre iubirea trupească și despre iubirea lumii.
(12 august 1843)

1. Amabila invitație a lui Enoh a avut darul de a-l reconforta pe Lameh, care a spus:

2. „O, dragul meu frate, nu mi-aș dori decât să pot vorbi despre Dumnezeu și despre minunile Sale până când mi s-ar usca gâtul și limba. Din păcate, frumusețea neasemuită și splendoarea greu de imaginat a acestui loc mă împiedică să mai scot vreun cuvânt, căci nu sunt decât un biet păcătos, iar rostirea cuvintelor devine foarte dificilă atunci când instrumentele vocale refuză să își îndeplinească menirea! De aceea, aș prefera să iei chiar tu cuvântul, pentru a-mi lămuri alte aspecte, care mie îmi scapă!

3. Cred că am vorbit destul despre nebunia oamenilor. Dacă ai însă ceva de spus în favoarea lor, te rog să iei cuvântul și să compensezi astfel nedreptatea pe care le-am făcut-o prin afirmațiile mele deloc măgulitoare la adresa lor!

4. Personal, am vorbit în funcție de experiența mea, și este cert că lucrurile se petrec exact așa cum le-am descris în puține cuvinte; dar tu, dragul meu frate, ai observat probabil lucrurile și dintr-o altă perspectivă, privind de la înălțimea acestor munți sublimi, perspectivă care mie mi-a lipsit, căci am trăit tot timpul la șes, în profunzimile păcatului! De aceea, cred că ești mult mai în măsură decât mine să judeci umanitatea dintr-o perspectivă echitabilă. De aceea, te implor, ia cuvântul și vorbește în locul meu!”

5. Enoh i-a întins mâna lui Lameh și i-a spus: „Frate, este foarte adevărat că tu ai trăit cu totul alt tip de experiențe în profunzimile de la șes prin comparație cu mine, care am trăit pe înălțimile sacre; totuși, cuvintele tale sunt cât se poate de adevărate în ceea ce îi privește pe majoritatea oamenilor, care acordă o importanță mai mare trupului lor decât Domnului Însuși!

6. Dacă întrebi pe cineva: ‚Fratele meu (sau sora mea), pe cine preferi și cui i te închini tu în primul rând: trupului tău sau lui Dumnezeu, Domnul, Creatorul și Părintele tău?’, el (sau ea) îți va răspunde imediat: ‚Ce întrebare îngrozitoare! Cine și-ar putea iubi propriul trup mai mult decât pe Dumnezeu? Vai, un astfel de gând reprezintă un păcat în sine, din cauza căruia s-ar putea cutremura întregul pământ!’

7. Dacă vei analiza însă faptele acestui frate al tău (sau ale acestei surori ale tale), viața sa de zi cu zi, vei descoperi foarte rapid cât de multă bucurie îi produc toate aceste lucruri deșarte, pur lumești, trupești și demne de tot disprețul, pe care nu le savurează timp de câteva minute, ci zile, săptămâni, luni și chiar ani la rând!

8. Dacă vei încerca să îi vorbești cu toată seriozitatea despre Dumnezeu și despre aspectele pur spirituale și vii ale vieții, îi vei citi pe față o stare de uimire absolută, de iritare și chiar de prostie. După o oră de asemenea discuții, expresia lui plictisită în cel mai înalt grad îți va spune cu toată claritatea:

9. ‚Prietene, schimbă te rog subiectul! Vorbește-mi despre orice altceva, căci nu înțeleg nimic din ceea ce îmi spui. Acest subiect de conversație este pur și simplu prea elevat pentru mine! Dat fiind că nu pot să-l înțeleg, el nu face altceva decât să mă plictisească de moarte, trezindu-mi o stare de proastă dispoziție, și în cele din urmă de somnolență! – Vorbește-mi mai bine de o pisică, de o pasăre, de o fată tânără și frumoasă sau de un băiat tânăr și atrăgător, iar atunci te voi asculta cu cea mai mare atenție, întreaga zi dacă va fi nevoie. Scutește-mă însă de toate aceste aiureli divine, mult prea elevate pentru mine și pe care nu le înțeleg deloc!’

10. De bună seamă, un om care se teme de Dumnezeu nu va îndrăzni să îți spună deschis acest lucru, dar faptele și gesturile sale îți vor striga în față ceea ce el nu va avea curajul să rostească în cuvinte, iar comportamentul său se va face auzit mai puternic decât răgetul unui leu înfometat!

11. Privind lucrurile din această perspectivă, nu ar trebui să faci o diferență atât de mare între experiențele tale și ale mele! Din acest punct de vedere, poți face o comparație între regiunile de la șes și cele din munți și poți vorbi fără teamă, cu atât mai mult cu cât Muthael ni se va alătura în curând, căci venirea lui este așteptată.

12. Iar acum, vom intra cu toții în grotă și ne vom îndrepta către Levant; acolo, vei putea contempla și alte minuni ale lui Dumnezeu!

13. Așa cum îți spuneam însă, atunci când ne vom întâlni cu Muthael, îi voi cere să ți se adreseze ție, și te asigur că vei ști ce să îi răspunzi! – Așa să fie, în numele Domnului! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 96
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.6.2018, 10:35 View PostDownload Post

Capitolul 96
Mica procesiune ajunge la coliba Puristei. Lameh se minunează de frumusețea gazdei sale.
(17 august 1843)

1. După ce călătorii au trecut prin grotă, timp în care Lameh nu a încetat nici o clipă să se minuneze de frumusețea fără egal a acesteia, și au ajuns la ieșirea care dădea către Levant, Enoh s-a adresat celorlalți:

2. În continuare, ne vom îndrepta către Levant, pentru ca Lameh și tovarășii săi de la șes să poată admira în continuare măreția Tatălui nostru preasfânt! Vom lua apoi masa Domnului în coliba Puristei, masă pe care ne-a recomandat chiar El să o servim la momentul oportun, pentru a ne întări iubirea, și implicit spiritul!”

3. Adam i-a răspuns: „Da, fiul meu Enoh, ai vorbit foarte bine. Chiar asta vom face, și cu această ocazie vom vedea ce vom putea face pentru a-l ajuta pe Muthael, zelosul nostru candidat la însurătoare!”

4. Enoh a adăugat: „Da, tată Adam, cu siguranță vom avea grijă să rezolvăm această problemă! – Deocamdată însă, să nu ne batem capul cu acest lucru. Vom vedea ce vom avea de făcut la fața locului! – Iar acum, să pornim la drum, în numele Domnului!”

5. Și astfel, micul grup a pornit la drum, îndepărtându-se cu pași repezi de grotă și îndreptându-se în direcția Levantului.

6. Nici nu au ajuns bine în această regiune că au și fost înconjurați de o mare mulțime, care s-a grăbit să le iasă în întâmpinare și i-a primit cu iubire.

7. Prima care i-a salutat pe eminenții oaspeți a fost Purista, care le-a spus:

8. „Sublimi părinți, prieteni ai lui Dumnezeu cel atotputernic! Ca de obicei, motivul care vă aduce pe meleagurile noastre nu poate fi altfel decât nobil și elevat! De aceea, mă închin cu întreaga mea ființă în fața Tatălui nostru preasfânt și preaplin de iubire, care sălășluiește de-a pururi în lumina Lui eternă și sacră, dând viață inimilor noastre prin iubirea pe care i-o purtăm!

9. O, dragi și venerați părinți, eu, sărmana slujitoare a Domnului, vă urez de o mie de ori bun venit! Sufletul meu tânjește să asculte cuvintele celui pe care Domnul Însuși l-a desemnat drept mare preot al nostru!

10. O, intrați împreună cu mine în coliba pe care a construit-o Domnul Însuși, prin voința Lui atotputernică, și pe care a consacrat-o ca bucătărie în care toți copiii Lui să își poată găsi hrana regeneratoare de care au nevoie pentru Viața eternă!”

11. Văzând fața încremenită a lui Lameh, Enoh l-a întrebat pe acesta: „Ei, frate Lameh, cum îți place gazda noastră? Și ce spui de cuvintele sale?”

12. Aflat încă sub impresia puternică provocată de frumusețea celestă a Puristei, Lameh a răspuns: „O, frate, când l-am văzut pe dușmanul jurat al Domnului în fața peșterii în flăcări, mi-am pierdut pentru câteva clipe simțul vorbirii, dar această fată coborâtă din cer îmi blochează acest simț într-o manieră infinit mai puternică! Doamne, Doamne, ce îmi văd ochii!?

13. Ascultă, frate, o viziune atât de celestă l-ar putea costa chiar viața pe un păcătos ca mine! Să vezi o frumusețe atât de mare, asociată cu o iubire și o înțelepciune atât de profundă! O biată creatură neevoluată ca mine nu va putea înțelege niciodată cum este posibil să existe o astfel de asociere!

14. Frate, te rog, scutește-mă pentru moment de orice discuție și de orice apreciere, căci trebuie mai întâi să mă obișnuiesc cu această viziune! Când voi reuși să îmi revin cât de cât, voi putea lua din nou cuvântul! Până atunci însă, te implor, nu mă obliga să vorbesc!”

15. Enoh i-a răspuns: „Foarte bine! Oricum, limba ta se va dezlega de la sine atunci când vei intra în interiorul colibei construită de măreția Domnului. De aceea, ne vom îndrepta în direcția ei fără nici o întârziere!”

16. Preafrumoasa Purista i-a condus pe înalții oaspeți către colibă, unde a așezat câteva vreascuri proaspete în soba iubirii.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 97
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.6.2018, 10:37 View PostDownload Post

Capitolul 97
În coliba Domnului. Purista se plânge de avansurile amoroase ale lui Muthael. Răspunsul înțelept al lui Enoh.
(18 august 1843)

1. După ce a avut grijă ca toți oaspeții să se instaleze confortabil în colibă, iar soba să fie plină cu lemne, Purista s-a îndreptat către Enoh și i-a spus:

2. „O, sublim, unic și autentic mare preot al lui Dumnezeu cel atotputernic și etern, care este Tatăl nostru preasfânt și preaplin de iubire! Doresc să-ți relatez cu inima strânsă ce se întâmplă aici, în Levant!

3. Așa cum știi, cu ultima ocazie cu care ne-a vizitat, Domnul, Tatăl nostru prea-sfânt și preaplin de iubire, i-a făcut lui Muthael o promisiune potrivit căreia mă va putea lua de soție, atunci când va considera El necesar. Iar acum, Muthael, pe care eu îl credeam un om înțelept și drept, mă agasează și mă hărțuiește tot timpul, dorind să mă oblige să îi dau consimțământul meu.

4. Dacă îi reamintesc de cuvintele Domnului și îi cer să renunțe la consimțământul meu, dat fiind că, oricum, lucrurile se vor petrece după voia Domnului și la momentul pe care îl va considera El oportun, începe imediat să plângă și îmi spune:

5. ‚Da, da, așa spun toate fecioarele atunci când pretendentul la mâna lor nu le este pe plac!’ – El știe foarte bine că Domnul nu m-ar obliga niciodată să îi devin soție lui Muthael împotriva voinței mele și este convins că, dacă îl trimit tot timpul înapoi la Domnul, fac acest lucru pentru că nu îl doresc ca soț, dat fiind că, așa cum spuneam, Domnul nu m-ar obliga niciodată să fac ceva care îmi repugnă!

6. Iată, deci, cum se petrec lucrurile, și te asigur că mi-a mai spus și alte lucruri decât acestea! De aceea, te rog, dă-mi un sfat venit direct de la Domnul, ca să știu cum trebuie să procedez în continuare!

7. Nici nu știu sigur dacă ieri nu am păcătuit când, obosită de discursurile lui deșarte și de întrebările lui inutile, i-am tăiat-o scurt și i-am spus pe șleau: ‚Dat fiind că te comporți fără nici un pic de înțelepciune, făcând presiuni inutile asupra mea de a-ți deveni soție înainte de momentul oportun, îți spun cu toată seriozitatea că da, în această clipă simt o anumită aversiune față de tine! În plus, te asigur că nu vei reuși niciodată să îmi deturnezi iubirea pe care i-o port Domnului! Dacă vei mai avansa măcar cu un singur pas către mine, mânat de această pasiune oarbă a iubirii tale trupești, îți jur în numele Domnului, chiar în fața acestei sobe sfinte, că voi rămâne de-a pururi nemăritată, păstrându-mi iubirea pură pe care i-o port Lui, și nu voi mai privi niciodată un bărbat în față cât timp voi trăi pe acest pământ!’

8. Cuvintele mele l-au bulversat atât de tare pe Muthael încât acesta a fost incapabil să mai spună ceva și s-a îndepărtat plângând. Din câte am remarcat, s-a îndreptat direct către voi, către înălțimile sacre.

9. O, Enoh, nobil slujitor al lui Dumnezeu cel atotputernic, dă-mi un sfat bun, în numele Domnului, un sfat care să mă reconforteze!”

10. Enoh i-a răspuns astfel Puristei: „Ascultă-mă! Îți voi spune cum se prezintă lucrurile în lumina adevărului. Iată: Domnul i-a promis mâna ta lui Muthael, așa că te-a legat deja de el întru spirit. Totuși, a decis ca trupul tău să nu fie binecuvântat decât la un moment ulterior, considerat de El favorabil. Domnul a avut grijă să îți transmită decizia Lui într-o manieră tăcută, comunicând-o sentimentelor tale.

11. Când Muthael a venit la tine și ți-a împărtășit același lucru, dar într-o manieră deschisă, tu ți-ai dat seama dintr-o privire că el era cel care ți-era predestinat, adică cel care îți va deveni într-o zi bărbatul binecuvântat. Ca urmare a acestei descoperiri, tu i-ai aruncat lui Muthael o privire semnificativă și plină de amabilitate. Prin această privire, care spunea multe, i-ai provocat o rană profundă, care aproape că l-a privat de înțelepciunea lui obișnuită! Începând din acel moment, Muthael a devenit sclavul iubirii sale față de tine și nu mai poate ieși din această fundătură în care a ajuns și în care nu există nici un fel de Viață!

12. După cum îți poți da seama, ai comis o greșeală, chiar dacă nu foarte mare, așa că va trebui să o repari! Ai putea face acest lucru rugându-L pe Domnul să îl binecuvânteze pe Muthael și să îl conducă pe calea cea dreaptă a mântuirii!

13. Mai presus de orice, nu trebuie să îl tratezi cu dispreț, căci un bărbat care poartă cu sine promisiunea Domnului este cu siguranță sfințit!

14. Chiar dacă Domnul îl pune la ora actuală la încercare, El face acest lucru exclusiv pentru a-l ajuta să progreseze rapid către deplina lui realizare spirituală. Nu te lăsa însă amăgită de aceste încercări la care este supus Muthael, căci el rămâne în ultimă instanță bărbatul sfințit de Dumnezeu, pe care Acesta ți l-a consacrat!

15. Iată, așa stau lucrurile, în lumina adevărului! – Nu îl mai respinge, dar nici nu-l mai tenta! – Atât am avut să-ți spun! În ceea ce îl privește pe Muthael, fii sigură că voi avea o discuție și cu el! – Iar acum, să ne apropiem cu toții de sobă! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 98
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.6.2018, 10:41 View PostDownload Post

Capitolul 98
Enoh îl vindecă pe Muthael de depresia lui amoroasă
(19 august 1843)

1. În timp ce Purista își făcea de lucru pe lângă sobă, iar Lameh, a cărui limbă s-a dezlegat în sfârșit, îi întreținea pe părinții patriarhi cu observațiile sale pertinente legate de gazda lor, Muthael a intrat subit pe poartă, părând complet ieșit din minți. Văzându-l pe Enoh, el s-a îndreptat către el cu o mină gânditoare și l-a privit o vreme fără să spună nimic.

2. Atunci, Enoh și-a ridicat mâna dreaptă și a spus cu putere: „Ascultă, dorință mută a cărnii care ai făcut din acest bărbat un prizonier, deși el este purtătorul promisiunii lui Dumnezeu, îți poruncesc, prin puterea Domnului care se găsește în pieptul meu, să taci și să te îndepărtezi de cel care a fost chemat de Domnul Însuși!”

3. Instantaneu, Muthael s-a trezit parcă dintr-un somn profund și a exclamat: „O, Doamne, Tată preasfânt! Unde mă aflu? Ce s-a întâmplat cu mine? Oare m-am trezit, sau încă mai dorm și visez?

4. Îmi amintesc vag că m-am grăbit până aici mânat de pasiunea mea pentru Purista. Iar acum, Purista se află alături de mine, dar mie îmi este la fel de indiferentă de parcă nu ar exista deloc! – Cum este posibil așa ceva?

5. Îmi amintesc de asemenea că după ce am auzit promisiunea Domnului, am început să simt pentru ea o pasiune absolut arzătoare, dar acum, această promisiune nu mai strălucește în pieptul meu decât ca o stea atunci când se lasă seara, dat fiind că este un cuvânt al Tatălui! Tot restul a dispărut pentru mine! – Mă întreb însă cum a fost posibil ca în ființa mea să se producă o asemenea schimbare?

6. O, Enoh, acum că știu de ce am venit aici și de ce m-am grăbit atât de tare ieri, dis de dimineață, către înălțimile sacre, îți pot declara deschis: pentru mine, întregul pământ, cu toți locuitorii lui, nu reprezintă nimic mai mult decât o coajă de nucă lipsită de miez!

7. Tatăl ceresc este totul pentru mine, și tot restul nu reprezintă nimic! Nici măcar tu, Enoh, nu reprezinți ceva pentru mine decât în măsura în care în inima ta arde o iubire profundă și unică pentru El. Dacă nu ai dispune de această iubire, ai fi la fel ca toți ceilalți, o simplă creatură, așa cum este și Purista; de aceea, nu ai exista deloc în ochii mei!

8. Căci eu văd pretutindeni efortul Tatălui de a conserva tot ceea ce există prin iubirea Lui, creând totodată noi și noi minuni ale creației. De aceea, sunt incapabil să iubesc aceste creaturi care îl costă pe Tatăl nostru preasfânt un efort atât de mare, căci El este singurul pe care îl iubesc!

9. Aș prefera să nu exist nici chiar eu, căci sunt conștient de faptul că inclusiv pentru existența mea depune El un astfel de efort creator. Pe de altă parte, dacă nu aș exista, nici nu L-aș putea iubi pe El, care este iubirea cea mai desăvârșită cu putință! Cu toții ar trebui să vă apropiați cât mai mult de El, pentru a-L putea iubi așa cum vă iubește El pe voi, cu aceeași ardoare infinită!

10. O, Tată preasfânt, cum este posibil să o fi iubit pe această Purista mai mult ca pe Tine, fie și măcar pentru câteva clipe?”

11. Aceste cuvinte au încheiat discursul lui Muthael. Toți cei de față și-au putut da astfel seama, nu fără o oarecare teamă, de fantastica transformare care s-a produs în el.

12. Cât despre Purista, aceasta a început să plângă cu palmele la ochi, blestemând privirea pe care i-a aruncat-o în trecut lui Muthael și care i-a produs acestuia o rană atât de profundă în suflet. Căci ajunsese să îl considere pe cel pe care îl iubea în secret complet pierdut pentru ea.

13. În ceea ce îl privea pe Adam, acesta nu știa cu ce întrebare să înceapă, pentru a-și lămuri mai bine ce s-a întâmplat.

14. La fel de stupefiat era și Lameh de la șes, care i s-a adresat astfel lui Enoh: „Frate, după toate aparențele, nu cred că aș mai avea ce să-i spun acestui om!”

15. Enoh i-a răspuns însă: „Nu te mai gândi la asta! Așteaptă urmarea evenimentelor și te asigur că va veni și momentul tău să vorbești. Vei avea atunci multe de spus, căci acela va fi momentul care îți va fi predestinat. Deocamdată, să lăsăm lucrurile așa cum sunt! Căci Puristei în revine datoria de a se apropia de Muthael, pentru a repara greșeala pe care a făcut-o, involuntar, ce-i drept! Asta dorește Domnul acum! De aceea, îți propun să nu ne mai ocupăm deocamdată de această poveste și să continuăm să urmăm calea voinței divine! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 99
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 30.6.2018, 10:46 View PostDownload Post

Capitolul 99
Uimirea lui Adam în fața transformării lui Muthael. Sfiala Puristei. – Discursul lui Muthael. Purista se căiește și își cere iertare.
(21 august 1843)

1. Abia după aceste ultime cuvinte ale lui Enoh și-a mai revenit Adam din uimirea în care căzuse. De aceea, el l-a întrebat imediat pe Enoh: „Ascultă, iubitul meu fiu Enoh! Ce se petrece aici? Muthael, care ceva mai devreme părea să-și fi ieșit din minți, fiind convins că a descoperit minunea minunilor în persoana Puristei, care nu mai departe de ieri era complet pierdut în contemplarea interioară a imaginii multiubite a acesteia, nevorbind de altceva decât de ea, în așteptarea imensei grații acordate acestei uniuni sacre de promisiunea lui Dumnezeu, – Muthael, care îmi prezicea nu cu mult timp în urmă că prezervarea întregii rase umane va depinde de această căsătorie pe care a anunțat-o chiar Dumnezeu –, ei bine, același Muthael s-a apucat din senin să vorbească de indiferența, ca să nu spun chiar disprețul lui față de Purista, care pare să fi devenit ea însăși la fel de indiferentă față de el cum suntem noi față de ținuturile pe care nu le cunoaștem.

2. O, spune-mi, ce s-a întâmplat? Oare gestul pe care l-ai făcut cu mâna a provocat această transformare a lui Muthael? Sau s-a convins singur, în sinea lui, că nu mai simte nimic față de ea? Sau poate că a fost o intervenție a Domnului, care i-a transformat subit inima? L-ai scufundat cumva într-un fel de somn hipnotic? O, spune-mi, ce s-a întâmplat cu Muthael al nostru?”

3. Enoh i-a răspuns astfel lui Adam: „Părinte Adam, fii atent la comportamentul lui Muthael și la discursul pe care îl va ține în continuare, și vei descoperi singur răspunsul la nelămurirea ta! Am să îi cer imediat să îi vorbească Puristei, iar dacă va fi de acord, îți vei da rapid seama ce se ascunde de fapt sub aceste aparențe. Fii așadar cât se poate de atent!”

4. După care Enoh a chemat-o la el pe Purista și i-a spus: „Ei bine, scumpa mea Purista, spune-mi, cum îți place Muthael la ora actuală? Ești satisfăcută de maniera în care l-am transformat, prin grația Domnului? Nu cu prea mult timp în urmă, îmi amintesc că te-ai plâns de el și ne-ai împărtășit nemulțumirea ta în ceea ce îl privește. De aceea, te întreb acum dacă îl preferi așa cum este la ora actuală!”

5. Auzind aceste cuvinte, Purista s-a simțit extrem de stânjenită și nu a știut ce să răspundă.

6. Muthael, care se afla chiar lângă ea, a luat însă cuvântul și a spus fără nici o rezervă: „Eu cred că există un timp pentru tot ceea ce există pe acest pământ! Există un timp pentru prostie, un timp pentru înțelepciune, un timp pentru iubire, un timp pentru dorința unui bărbat de a avea o femeie, și în sfârșit un timp pentru dorința de căsătorie! Mie îmi venise acest timp, și așa se explică ardoarea care m-a cuprins în privința Puristei!

7. Dacă timpurile însele se schimbă, iar noi suntem prizonierii lor, cum am putea scăpa de această vrajă, rămânând de neclintit în fața lor?

8. Pământul dansează continuu în jurul soarelui, la fel ca un copilaș care se joacă. Ce înțelept de pe pământ poate să nu se bucure de acest dans jucăuș, oricât de calm și de detașat ar fi el? Chiar și atunci când dorm, eu fac parte integrantă din această revărsare de bucurie a pământului.

9. În aceste condiții, nu e deloc de mirare că m-am inflamat atât de tare pentru o fată cu ochii de foc! – Știm însă cu toții că până și puterea arzătoare a soarelui este stinsă atunci când cerul este acoperit de nori; de aceea, trebuie să existe un mijloc prin care bărbatul să poată stinge pasiunea arzătoare și nebunească pe care o simte față de femeie!

10. Prin grația lui Dumnezeu, am găsit un astfel de mijloc, astfel încât cei doi sori ai Puristei nu-mi mai fac acum nici un rău! Cum s-ar spune, timpurile s-au schimbat în interiorul meu și experimentez acum un fel de renaștere; îmi dau perfect seama că orice bărbat poate trăi foarte bine și fără o Purista, atât timp cât a primit viață. Așa se explică schimbarea constantă a vremii.

11. Într-o zi vremea este frumoasă; în următoarea se schimbă și devine urâtă; într-o zi soarele arde cu putere, în următoarea își pierde această putere; într-o zi întreaga natură înflorește, debordând de energie, în următoarea totul îngheață”.

12. Aceste cuvinte i-au străpuns inima Puristei, care a început să plângă cu amărăciune. În final, ea a spus: „Dacă bărbatul care mi-a fost promis îmi ține astfel de discursuri pe o temă atât de serioasă, mă întreb ce se va întâmpla atunci când ceilalți vor începe să vorbească? O, Muthael, chiar nu poți să mă ierți în inima ta pentru că am fost atât de dură cu tine?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 10 of 37  [ 368 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 9, 10, 11 ... 35, 36, 37  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !