Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 1.6.2020, 23:06
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
EPISCOPUL MARTIN - Evaluarea unui suflet din lumea cealalta (Jakob Lorber)


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 6, 7, 8 ... 19, 20, 21  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 60
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 01:24 View PostDownload Post

Capitolul 60
Martin ca mesager al pacii - Lucrările prostești ale surorilor de școală și urmările de apoi - Avertizările lui Martin

Episcopul Martin însă vorbește aici: “Ascultați toate, dragile mele surori! Lăsați să decidă singur Domnul Iisus printre voi; El singur este un judecător drept! Iar voi iertați-vă din inimă, așa va fi totul bine. Aceasta este casa mea și este o casă a pacii și a dragostei și nu una a răzbunării! De aceea liniștiți-vă și fiți optimiste, pentru că ați găsit la mine un acoperiș - și aceasta cu siguranță numai prin milostivirea nevăzută a Domnului! Dacă veți schimba ura voastră în dragoste, atunci veți ajunge la o înfățișare mai bună!

Mulți merg un drum greșit pe pământ de binefacere; cum puteți să fiți voi o excepție! Voi ați făcut într-adevăr mult, dar nu pentru Domnul ci pentru cer, - și aceasta nu este nici pe departe creștinesc! Trebuie să faci întâi totul și după aceea să strig: „Doamne uită-te, am fost un slujitor leneș! O Doamne fii cu mine, slujitorul tău, milostiv!” Dacă voi dragi surori, nu veți decide între voi și nu vă veți judeca și blestema reciproc, așa veți găsi cu siguranță mila în fața lui Dumnezeu!

Nu știți voi cum vorbește înțeleptul învățător Pavel, care pentru sine este un rău slujitor și nu pune preț pe lucrul său, ci numai pe mila pură a Domnului? Vedeți, acel învățător vorbește: „Nu prin lucrările tale, ci doar prin mila lui Dumnezeu vă veți mântui!” - Înțelegeți aceasta și aruncați toate așa zisele lucrări la picioarele Domnului! Recunoașteți în fața lui neimportanța ce ați văzut până acum prin lucrările voastre pentru viața veșnică și așa va deveni limpede mila Domnului peste voi!

Vedeți, eu am fost episcop pe pământ și am crezut și eu că, dacă voi părăsi lumea, mă vor întâmpină mulțimi cerești. Dar a fost cu totul altfel! Eu însumi nu am văzut până acum cerul adevărat, cu toate că am vorbit des cu Domnul și am primit această casă direct din mâna Sa sfântă și milostivă. Și cum vreți ca voi să fiți deja încoronate cu toată gloria? De aceea aveți numai răbdare și dragoste și curaj, tot restul va veni de la sine!”

Surorile milostive se dau acum liniștite înapoi. Episcopul Martin cheamă acum în față, pe surorile școlii, care în timpul acestei învățături au stat într-un unghi de parcă ar fi vrut să-și scoată ochii și le întreabă și pe ele, cum și în ce fel au ajuns în această grozavie și unde au trăit de fapt pe pământ.

Și una din ele răspunde: “O iubite, înalt-respectatule prieten! Noi nu suntem toate din același loc, ci în parte suntem din Franța, în parte din Elveția, o parte din Tirol și o parte din Steiermark.

Noi trăiam cât se poate de corect: zi de zi ne rugam cel puțin de 14 ori și de fiecare dată cel puțin un sfert de oră; zilnic mergeam la masa cea sfântă și nu am lipsit niciodată de la vreo mâncare. Duminica și vinerea mergeam la cel puțin trei slujbe, la predică și la sfințitul de după amiază și la ambele „binecuvântări“. Săptamânal dar mai ales în jurul crăciunului și a postului mergeam să ne spovedim cel puțin de trei ori și zilnic primeam cel mai sfânt sacrament de altar. Noi țineam din cinci în cinci săptămâni post pentru cele cinci răni sfinte și ne făceam vinerea 7 linii de durere în cinstea prea sfintei fecioare Maria, adică 4 pe sânul stâng și 3 pe cel drept cu o nuia sau cu o sfoară.

Restul timpului îl petreceam cu observări și cu învățarea fetelor tinere. Cel mai mult am pus baza, ca în inimile tinere să se trezeasca din timp - dacă era posibil din punct de vedere financiar - , pentru a calcă pe urmele noastre și să pună la picioarele lui Dumnezeu toată bogăția lumească, pentru a deveni o curată și cinstită mireasă a lui Iisus Hristos!

Tot așa nu am avut voie să mergem pe stradă cu capul descoperit și nu aveam voie să ne uităm la vreun bărbat: nici măcar la un preot de lume, ci numai la un frate din ordinul sfântului Francis și la un creștin sfânt și la episcop. Dacă ne veneau din când în când gânduri necurate, spuneam aceasta imediat maicii superioare și o rugam pentru o pedeapsă destul de cruntă pentru ieșirea acestor idei diavolești din inimile noastre curate.

Maica superioară cea bună, care era foarte sfântă, ne spunea întâi cele mai înțelepte învățături și doar după aceea pedeapsa meritată, care era diferită pe măsura gândurilor necurate. Pentru un gând mic era o lovitura pe natura goală și pe el trei împletituri de trandafir și o zi de post completa. Pentru un gând mai mare erau 7 lovituri cu biciul pe natura goală, că țâșnea sângele și pe el 12 împletituri de trandafir și 3 zile de post negru pe săptămână. Pentru un gând mai puternic - poate chiar la căsătorie, cum este ea astăzi - erau 15 lovituri cu biciul ascuțit, 30 de împletituri de trandafir și 9 zile de post negru în timpul a 3 săptămâni și o împletitură de sârmă metalică cu dinții spre interior pe pieptul gol sau pe brâu, fiind dictate ca pedepse și imediat puse în practică.

La acestea s-au mai adăugat ispășirile spirituale, adesea mai tari decât acelea pe care n-i le dădea maica dragă și vrednică. Așa trebuiam noi adesea să ne sculăm noaptea, când este somnul mai dulce și să mergem să ne rugăm în cor la altar, ceea ce era greu, mai ales iarna. Dacă ne îmbolnăveam din cauza acelor eforturi și chinuri multe, atunci nu aveam voie niciodată să ne dorim sănătatea cea dragă, ci întotdeauna numai cea mai amară moarte pentru a ispași păcatele noastre scuzabile și mai erau încă mai multe asemenea negări de sine îngrozitoare. - Tu înțelegi acum din relatarea mea, ce-i drept scurtă, dar foarte adevărată, starea noastră de pe pământ.

Deci noi am suferit mult pentru Hristos și cel mai adesea, cu răbdare și ne-am subordonat cuviincios fără să mârâim regulilor dure ale tagmei noastre severe! Noi am dat toate averile noastre acestei tagme călugărești pentru ca aceasta să se răspândească pentru slava celei mai fericite fecioare Maria și pentru mărirea tot mai mare a lui Dumnezeu! Așa că noi am crezut, că n-am făcut lui Dumnezeu o cerere prea mare, dacă vom fi luați imediat după moartea noastră amară trupească în fericirea veșnică! Dar nu numai că am văzut aici spulberându-se în vânt toate speranțele noastre justificate, ci ascultă:

Atunci când noi toate, care stăm aici în față ta, ne-am întâlnit aproape în același timp aici în această lume și ne-a fost spus de unii țărani ca ne-am afla acum în lumea spiritelor, am văzut atunci, de pe o altă parte, ajungând în aceasta lume, femei nouă bine cunoscute. Noi am așteptat cu siguranță că vor veni imediat o grămadă de draci la noi, pentru a le trage imediat în iad pe aceste suflete femeiești rele, desfrânate și eretice, acestea meritând aceasta soartă, după părerea noastră!

Dar ce s-a întâmplat - ah, cine și-ar fi putut închipui așa ceva vreodată! În loc de draci, s-au coborât din cer îngeri vizibili și le-au îmbrăcat pe aceste suflete rele și foarte păcătoase cu adevărate haine cerești! Ei le-au dat niște frunze de salcie strălucitoare și le-au condus drept la cer; pe noi însă nu ne-a slăvit nci un înger cu nici măcar o privire! Noi am zbierat, noi ne-am rugat, noi am implorat-o chiar pe Maria și pe Dumnezeu la toți sfintii și aleșii Lui, - dar toate strigătele noastre, acum cu siguranță de o durata de timp de milioane de ani, au fost până acum încă zadarnice! Spune, nu este asta prea de tot! ? Nu suntem noi înșelate, în timp și în veșnicie! Se poate numi oare și aceasta, o dreptate a lui Dumnezeu? !”

Spune episcopul Martin: “No, no, aveți numai răbdare! Pentru acum sunteți îngrijite. Și chiar dacă n-ar fi mai bine pentru toată veșnicia în ceea ce privește situația voastră și atunci veți putea să o suportati! Fiindcă pentru slujba voastră tocmai nu trebuie să așteptați prea multe. De ce ați fost atât de proaste pe lume, ca să va lăsați închise, bătute și la sfârșit, chiar omorâte? Oare ce bun i-ați făcut aproapelui vostru cu asta? Voi v-ați îngrijit doar pentru pielea voastră și nu v-ați fi întristat prea mult, dacă Dumnezeu ar fi blestemat chiar tot pământul, dacă numai voi ați fi dobândit cerul!

Uitați, cu o asemenea dragoste a aproapelui nu ajunge aici nimeni mai departe. De aceea, fiți răbdătoare și lepădați de la voi meritul vostru! Considerați-va ca fiind slujitoare rele și netrebnice ale Domnului, căci atunci veți găsi cu siguranță milostivire la Dumnezeu! Pășiți acum înapoi și lăsați să vină la mine femeile- inimii- lui Iisus!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 61
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 01:26 View PostDownload Post

Capitolul 61
Cuvântarea femeilor- inimii - lui Iisus - Rătăcirea lor trupească și nebunia lor spirituală - Incercarea lui Martin de a le învăța și predica lui morală

Surorile de școală pașesc acum înapoi puțin nemulțumite. Femeile- inimii- lui Iisus pășesc în față și încep imediat a ține următoarea cuvântare:” Prea distinse stăpâne! Noi suntem femei a celei dintâi tagme femeiești de călugărițe din lume, în care tagmă se primesc doar fete din cele mai bogate, bine văzute și nobile familii, unde ele pot învăța toate lucrurile care se pot învăța pe lume!”

(Episcopul Martin în sine:” Nu-i rău, - acestea încep foarte bine! Exact așa îi place lui Dumnezeu, sau nu?” )

(Femeile- inimii- lui Iisus:) “Toate limbile, muzica și dans, tot felul de alte forme de gimnastică - precum scrima și călăritul unde este necesar - , atunci desen, pictură, tot felul de broderie și cusături artistice! Pe lângă acestea se învață bineînțeles și toate celelalte științe precum întreaga geografie, matematică, fizică, astronomie, istorie, nautică, hidraulică, geometrie, trigonometrie, stereometrie, poezie în cele mai alese limbi din Europa și încă o grămadă de alte lucruri folositoare.

Mai simplu spus, în tagma noastră călugărească se predau toate științele lumii și se practică toate artele lumii - bineînțeles numai în acele cazuri, unde ele sunt cerute și unde se și plătește pentru învățarea lor. Restul timpului se petrece în rugăciuni, cântece și uneori în post, fiecare zi se ascultă o slujbă bisericească și săptămânal de trei ori spovedanie și împărtășanie. La încălcarea regulilor severe ale tagmei se aplică și pedepse aspre potrivite, care sunt tot timpul mai strict aplicate decât însuși regulile tagmei!”

(Episcopul Martin în sine:” Ia uite, am fost totuși un episcop, dar secretele acestei tagme nu le-am știut în toate detaliile ei, precum tocmai acum! Ah, cu această tagma trebuie să aibă Domnul o bucurie foarte specifică! ? )”

(Femeile- inimii- lui Iisus:) ”Tu dragă prieten foarte distins, tu poți înțelege din asta, - “

(Episcopul Martin în sine: ”ca voi sunteți cele mai proaste gâște!” )

(Femeile- inimii- lui Iisus:) “ce reguli grele are tagma noastră și ce mare”

(Episcopul Martin în sine: “prostie” )

(Femeile-inimii- lui Iisus:)” negare de sine este necesară pentru a ține toate aceste mii de reguli grele. Da, eu îți spun că numai adevărate mari”

(Episcopul Martin în sine:”nebunii” )

(Femeile- inimii- lui Iisus: ”spirite se numără printre aceea care pot ține toate acele reguli grele! Totuși noi toate am respectat cu strictețe toate aceste reguli pentru împărăția cerească ca niște eroine adevărate și am crezut că cerul nu ne poate scăpa astfel!”

(Episcopul Martin în sine: ”Pentru aceasta este într-adevăr necesară o credință cu adevărat tare!” )

(Femeile-inimii- lui Iisus:) ”Dar acum tu nu vezi, după câteva milioane de ani pământești, încă foarte sărăcăcioase, exact așa cum am fost noi la început în această lume a spiritelor. Această casă a ta este primul lucru minunat, care ne-a venit în văzul nostru. - Intrebare: Este și aceasta totuși o dreptate dumnezeiască? !”

(Episcopul Martin în sine: ”O niciunde mai mult decât tocmai aici la voi, voi gâște proaste!” )

(Femeile-inimii- lui Iisus:) ”În loc să ni se dea cerul bine meritat, a trebuit ca noi să auzim de la un țărănoi dur, arătând needucat și ordinar, atunci când am bătut la o poartă, deasupra căruia stătea scris „Ușa la cer“, a trebuit să auzim cuvintele: „Inapoi cu voi, voi fecioare nebune! De ce nu ați umplut înainte candelele voastre cu untdelemn!”

(Episcopul Martin în sine: ”Nimic mai mult decât asta! Pe aceste gâște aș fi aproape și eu în stare să le arunc afară din casa mea!” )

(Femeile- inimii- lui Iisus:) ”După aceea a dispărut acea ușă cerească și noi am fost imediat înconjurați de o sumedenie de draci, care arătau ca niște lumini rătăcitoare. Acești draci săreau încontinuu în jurul nostru și ne supărau rău în tot timpul acesta nesfârșit, până ce am întâlnit de-abia cu puțin timp în urmă, în fuga noastră aproape veșnică, această companie aici prezentă!

Ce spui tu, cel mai drag și distins prieten, la cele relatate de noi? Ce este aceasta, - oare ce să facem pentru a putea probabil să ajungem o dată la o stare mai bună? Oh, sfătuiește-ne, tu prieten drag și distins!”

Spune episcopul Martin într-un mod foarte laconic-ironic:” Ah, ah, ah, Dumnezeu v-a făcut bineînțeles o foarte mare nedreptate! Fiindcă voi doar ați trăit strict după Evanghelie! Ah, asta trebuie s-o spun, în cazul vostru a fost Domnul Iehova Iisus foarte nedrept, atunci când El a făgăduit cerul acelora care respecta regulile foarte evanghelice ale tagmei voastre - și nu vrea să vi-l dea după spusele voastre! Această comportare din partea Lui se poate numi chiar impertinență și foarte puțin cuviincioasă! Să le refuzi cerul unor inimioare atât de gingașe și totuși așa de cultivate peste măsură, - ah, asta să fie tot ce se poate spune? S-ar putea numai să fie așa, că voi ați făcut în secret practici sodomice între voi? Sau se poate ca voi să fi pus la sfârșit cea mai bună poruncă creștină a dragostei față de aproapele pe lângă miile de reguli învățate ale tagmei? !”

Spune o altă damă, vrând să pară într-un stil foarte franțuzesc: “Aeh ne, aeh ne, mon ami, nous am trăit tu forțe inocent, esi relijion am avut tu forțe mult! O mon dieu, ce altseva nous avont nevoie pour le cer? Drogoste apropele nous am avut și practice sodomic nous nu știm, ce est asaseva? Nous am troit cum trebuie și ontelege, mon ami, inocent cum o flore! Ce vrea plus mult Monsieur Jesu Christ?”

Spune episcopul Martin: “Te rog, încetează în numele lui Dumnezeu cu limba aceasta pocită! Doar ești o nemțoaică și nu poți să vorbești limba ta maternă din cauza a atâta prostie lingvistică? Crezi tu într-adevăr, că o asemenea Gretel francezo-germană va ajunge aici în ceruri? Eu îți spun, tu gâsca foarte proastă, o să treacă încă mult timp până atunci! - Nu, așa ceva încă nu mi s-a întâmplat aici în lumea spiritelor! Spirite chiar și alte planete au vorbit cu mine o germană foarte limpede și acestei dame- a inimii -lui Iisus îi place mai mult pe franțuzeste, decât să vorbească cu mine germana! - De ce a putut cea de dinaintea ta, care este totuși o femeie din părțile Lyonului, să vorbească cu mine bine pe germană și de ce, tu gâscă mândra, n-ai putut? !”

Spune dama:” O prietene, pentru că am crezut că voi crește astfel în ochii tăi!”

Spune episcopul Martin: “Acesta a fost desigur o credință foarte prostească din partea ta asemenea aceleea, prin care voi toți, din cauza prostiei voastre nemăsurate, așteptați cerul de la Dumnezeu! Sunteți voi de părere că Domnul a făcut cerul pentru asemenea gâște proaste? Oh, atunci vă înșelați amarnic! Eu vă spun: mai repede intră în cer toți măgarii și boii decât voi, țineți minte asta! Mergeți în cele mai din spate colțuri și învățați mai întâi smerenia! De-abia după aceea veniți și întrebați, dacă mai este liber pentru voi vreun loc de muncă ca slujitoare la vaci în cel mai din jos cer - ceea ce eu mă îndoiesc tare. Mergeți acolo unde v-am trimis!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 62
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 01:27 View PostDownload Post

Capitolul 62
Discuție contradictorie între un iezuit și episcopul Martin - Invățarea unei surori milostive și cu frica de iad

Pășește un iezuit în față și spune:” Prietene ales, tu pari a nu fi tocmai un mare prieten a științelor și a artelor, fiindcă nu le îndrăgești chiar foarte tare pe aceste femei ale inimii lui Iisus cu totul distinse. Și totuși ele sunt singuraă tagmă de maici, care s-au pus în slujba artelor și știintelor cu toată hărnicia dis de dimineață și până seara târziu și se aseamană astfel cel mai tare cu noi frații din compania lui Iisus! Ah, frate, prietene, cu aceste femei ar trebui să te porți cu mai multă cinste și dragoste!”

Spune episcopul Martin:” Dar de ce dar, cu mai multă cinste față de aceste Gretele proaste și îngâmfate? Eu îți spun că pe acestea le întâmpin cu încă mult prea multă cinste! Acestora ar trebui să li se arate ușa și să fie aruncate afară pentru încă câteva milioane de ani. Poate că astfel vor uita limbile lor străine - ceea ce ar fi într-adevăr bine pentru ele!

Uite, așa cum mă uit eu la ele, văd numai mânie și mândrie ieșind din ochii lor! Ele ar dori mult să se prefacă, dar aceasta nu funcționează aici în împărăția spiritelor. Pentru că aici pătrunzi cu o singură privire și ghicești acuși și ușor intențiile unor asemenea spirite ușuratice și îți dai seama cum sunt ele de fapt în interior. Dar fiindcă eu le pătrund pe aceste gâște acum mai bine și ele mă scârbesc mai tare din cauza nebuniei lor mari, eu doar trebuie să le trimit în acele colțuri, pentru ca să nu mă mai supăr, uitându-mă numai la ele.

Dar tu însuți și colegii tăi de o cinste prostească trebuie tocmai să nu vă mândriți prea mult cu numele vostru tare necuviincios. Pentru că gândește-te singur și spune-mi, cu care drept vă numiți voi iezuiți și cine v-a dat voie să necinstiți numele dumnezeiesc în așa măsură? Tu vei înțelege atunci foarte ușor, cât de nerușinați ați abuzat voi înșivă de acest cel mai sfânt nume și cum ați putea acum să reparați iarăși această nerușinare!

Poate oare unul din voi să spună: „Iisus, Domnul, ne-a chemat așa ca de exemplu pe un Pavel său Petru“? Sau a văzut vreodată unul dintre voi pe Iisus sau a vorbit cu El sau, în timpul trăirii în trupul vostru, a urmat careva dintre voi Evanghelia mai mult decât l-ați urmat pe Ignațiu de Loyola? Uite, voi ați fost într-adevăr cei mai înverșunați dușmani ai lui Iisus Hristos și vă numiți „iezu- iți“? !”

Spune iarăși iezuitul:” Dragă prietene și frate, tu pari că înțelegi acest lucru ori puțin cam rău sau chiar de loc! Nu înțelegi tu ce înseamnă: Omnia ad maiorem de gloriam (Totul pentru cinstea mai mare a lui Dumnezeu)! ? Uite, în aceasta constă motivul numelui nostru! Nu așa de parcă Iisus, Domnul, ne-ar fi numit astfel, ci noi numai am ales acest nume pentru cinstea mai mare a Lui! Eu știu că mijlocul în sine nu este lăudabil. Dar ce importanță mai au mijloacele, dacă numai scopul este bun și scuză mijloacele, chiar dacă acestea sunt cu multe semne de întrebare!”

Spune episcopul Martin:” Tu vorbești aici tot așa ca un nebun și judeci lucruri dumnezeiești ca un orb culorile! Ești tu oare de părere că Dumnezeul mare, pe care îl cinstesc veșnic, pentru tot infinit, miliarde a celor mai neauzite minuni ale minunilor - eu îți spun: minuni sfinte, a căror claritate, măreție și cea mai nespusă frumusețe dumnezeiască este atât de mare, că ele te-ar omorî în numai o singură clipire, dacă le-ai putea vedea -, ești tu de părere că astfel se va mări cinstea Sa cu ceva, dacă tu te numești pentru cinstea Lui și pe nedrept un „iezuit“, sau dacă tu, cum ai pomenit, vrei să atingi scopuri aparent bune prin o mie de alte mijloace, care sunt adesea foarte detestabile? !

Ești tu oare de părere că Iisus a introdus oribila incviziție printr-un călugăr pentru mai marea Lui cinste? ! Sau crezi tu, că Iisus are o plăcere la omorârea fastuasă a ereticilor și a altor fapte îngrozitoare pe care voi le-ați făcut pesemne pentru mai marea Lui cinste, având voi totuși în culise un cu totul alt scop, nu rar, cel mai detestabil scop? !

Crezi tu într-adevăr că Domnul Iisus are o plăcere, care îl cinstește, la faptul că ai făcut fete gravide și le-ai închis atunci de vii în zidurile bisericii tocmai pentru aceeași mai mare cinste a lui Dumnezeu? Sau tu, pentru mai marea cinste a lui Dumnezeu, ai tras la tine bogăția a mii de văduve și orfani prin tot felul de amăgiri ale iadului și n-ai avut după aceea nici un sentiment pentru a ajuta, când vedeai mii de oameni scufundându-se în cea mai mare mizerie? !

Ești tu încă într-adevăr de părere că așa ceva a servit pentru mai marea cinste a lui Dumnezeu și că Domnul Iisus ar avea plăcere la o asemenea preamărire a numelui Său? Oh, dacă tu crezi într-adevăr așa ceva, atunci ești tu ființa cea mai tare de compătimit din întreaga veșnicie nemărginită a lui Dumnezeu!

Oare ce vei spune tu, dacă Iisus, singurul Domn veșnic și Dumnezeu al cerului și a nenumăratelor miliarde de alte lumi, ar sta în fața ta și te-ar întreba, cum ai urmat tu și toți cei din tagma ta cuvântul Sau? Și cine v-a dat voie, să nesfințiăi, într-un asemenea mod oribil, numele Său cel mai sfânt? Spuneți - da, spuneți voi toți, oare ce i-ați răspunde Dumnezeului atotputernic și veșnic? !”

Pe toți îi cuprinde o tremurare vizibilă și o stupiditate rigidă. Nici unul n-are curajul să-i răspundă episcopului Martin nici măcar un cuvânt, fiindcă toți îl consideră ca fiind un înger de judecată.

Numai o soră milostivă merge foarte înspăimântată la episcopul Martin și spune:” O tu înger de judecată pentru numele lui Dumnezeu! Numai la iad să nu ne osândești; în focul veșnic vrem doar noi toți să megem cu drag în numele lui Dumnezeu! Oooooh, dar asta este îngrozitor, ce judecător sever ești tu! Hohoh - ai numai puțină milă cu noi săraci păcătoși și sărace păcătoase!”

Spune episcopul Martin:” Scoală-te, tu soră milostivă proastă ca fulgerul! Eu veșnic nu sunt un judecător, ci eu însumi sunt un păcătos sărac și sper în mila lui Dumnezeu. Dar îmi recunosc acum marea mea prostie mulțumită lui Dumnezeu și așa vă arat eu vouă și pe a voastră, ca voi să vă îndepărtați de ea, precum o vrea veșnica ordine a Domnului. Căci altfel veți cadea în mai mare strâmtorare, în loc să vă ridicati la o mai mare fericire!

Dar, că nu vă judec eu, dovedește faptul că v-am primit pe voi pe toți și nu v-am trimis de la mine, ci v-am reținut pe toți cu prietenie - dacă voi vreți să rămâneți la mine. Dar dacă rămâneți, atunci nu trebuie să țineți mai departe la nebuniile voastre, ci să vă lăsați liniștiți învățați de acela, care are aici mai multă experiență decât voi noi veniți în această lume. Fiți numai tăcuți și reflectați la cuvintele mele!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 63
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 01:28 View PostDownload Post

Capitolul 63
Discuția contradictorie a lui Martin cu alți doi iezuiți și doi liguoriani

Pășesc iarăși doi iezuiți și pe lângă ei încă doi liguoriani în fața episcopului Martin și spun:” Dragă prieten bun, noi suntem desigur foarte tare de acord cu învățătura ta pe care ne-ai dat-o nouă tuturor în același timp. Cum simțim noi acum, nu este nimic de împotrivit față de ea. Dar dacă noi am avea pe lângă, numai o ocupație neânsemnată, atunci am fi noi foarte mulțumiți cu acest destin al nostru și n-am cere pentru toată veșnicia nici unul mai bun. Dar dacă ar trebui să trăim pentru toată veșnicia fără nici o ocupație, atunci ne-ar fi la sfârșit mai dragă moartea deplină decât o asemenea viață fără ocupație și monotonă.”

Spune episcopul Martin:” Prieteni, puteți voi să citiți, ce stă scris pe această tabla albă și rotundă?”

Spune unul dintre cei patru:” O da, dar aici stă scris cel mai fatal lucru „ziua mâniei este acea zi! Eliberează-ne de tot răul! Ține minte, omule, că tu ești pământ și pământ vei deveni! Ei se odihnesc în pace! Dă-le, Doamne, pacea veșnică și lumina veșnică să le lumineze! Din adâncuri am strigat eu! Chemarea mea să ajungă la tine! Da-le viața veșnică, Doamne și un loc în sânul lui Avraam și lasă-i pe ei să șadă la masa lui și să mănânce cu el pentru toată veșnicia, amin!”

Uite, de citit, încă mai pot, chiar dacă n-am mai văzut nici o litera în decursul a câtorva mii de milioane de ani, după sentimentul meu. Dar spune-mi, la ce să folosească aici aceste versete vechi dogmatice? Se orientează oamenii aici în lumea spiritelor într-adevăr după aceste versete? Adevărat, dacă așa ar sta lucrurile, atunci ar fi existența noastră a tuturor foarte neconfortabilă pentru toată veșnicia! O prietene, explică-ne aceasta, cum este asta de înțeles aici!”

Spune episcopul Martin:” Cum altfel se pot înțelege aceste versete, decât numai așa, cum sunt ele scrise acolo! Eu vă spun că aceste pasaje nu au un alt sens decât acela, care se poate înțelege limpede din cuvintele compuse ale pasajului! În afară de aceasta, spuneți doar voi înșivă: Ați înțeles voi cumva vreodată pe pământ un alt sens din aceste exclamații, decât acela care se înțelege din forma lor de din afară? Doar ați fost pe pământ mulțumiți cu aceste versete, pentru că ele vă aduceau bani și o cinste secretă și duhovnicească, dar de ce să vă jeneze ele acum, în timp ce sensul lor se aplică la voi într-un mod practic? Pentru ce aveți nevoie de o ocupație? Să se odihnească ei în pace; de aceea lăsați-i să se odihnească în pace! Această odihnă în pacea veșnică ați găsit-o voi toți acum!

Și lumina este aici, care strălucește încontinuu înăuntru prin acele ferestre mari și frumoase. Deci și casa mea este asemenea sânului lui Avraam și acel dulap de acolo mare și plin cu pâine și vin bun, o adevărată masă a lui Avraam, la care voi vă veți hrăni veșnic împreună cu mine până în ziua judecății - și dacă voi nu veți fi osândiți în această zi a mâniei, atunci vă veți hrăni veșnic și după acea zi! Dar ce vreți mai mult? !”

Spune unul dintre liguoriani:” Da, da, prietene, tu ai dreptate, așa stau lucrurile cu siguranță. Dar lasând aceasta deoparte, eu trebuie să spun conform simtului meu că întâmplarea aceasta foarte plictisitoare în ceea ce privește trecerea timpului devine nespus și înspăimântator de plictisitoare! Gîndește-te: veșnic aici, cu totul trândav și să nu ai veșnic nimic de așteptat aici! Ascultă, prietene, această plictiseală după câteva decilioane de ani pământești! O Doamne, asta doar nu va mai putea să suporte nici o ființă în viață!”

Spune episcopul Martin:” Da, dar la ce îți folosește aici înțelepciunea ta! Oare n-ai citit niciodată că este scris: „Fiecare își va trăi credința sa” și „În modul în care cade pomul, tot așa va și rămâne el pe pământ“? Așadar, de ce am crezut asemenea lucruri prostești a căror adevăr nu ne priește aici?

Noi am fost pe lume niște măgari încăpățânați, așa că trebuie să acceptam și aici devenirea reală a credinței noastre măgărești, ori ne place ori nu! Dacă însă ne-am fi rânduit pe lume mai înțelept credința noastră, atunci ar sta lucrurile aici mai bine în privința noastră. Noi toți însă - eu nu mă exclud - am fost pe lume cu atât mai fericiți, cu cât mai mult întuneric răspândeam acolo. De aceea să nici nu ne jeneze starea noastră de aici, că trăim aici înmormântați toți împreună în prostia noastră proprie ca într-un așa zis sân al lui Avraam!

Oare nu au existat și există pe lume o grămadă nenumărată de măgari bătrâni, boi și capete de oaie, care de fapt ei înșiși bolborosesc încontinuu despre lumină și culturalizare? Chiar dacă lor li se dă o lumină mai bună și o mâncare mai bună, ei totuși nu se orienteaza după acestea, ci se întorc foarte comod la prostia lor veche, mănânca hrana veche și își desting ochii în lumina slabă a grajdului lor de măgar sau de bou, așa încât ei să poată rumega gunoiul vechi din stomacul lor.

Uitați, asemenea măgari, boi și capete de oaie am fost tocmai și noi cu desăvârșire. De aceea nici nu trebuie să ne minuneze, dacă Domnul s-a îngrijit atât de darnic pentru firea noastră animalică, veche. Cine a fost bucuros că s-a aflat în prostie, acela să rămână în bucuria lui! Cine a fost fericit când putea dormi, acela poate dormi aici după dorința inimii lui! Cui i-a plăcut trândăvia, acela să se odihnească veșnic aici! Aceluia căruia i-a plăcut mâncarea și băutura, acolo se află masa lui Avraam! Cui i-a plăcut compania fecioarelor, acela are acolo surorile milostive, surorile de școală și femeile- inimii- lui Iisus! Noi suntem oricum îndestulați cu toate lucrurile; dar de ce mai mârâim încă? !”

Toți dau din umeri și spun:” Tu ai dreptate, ce-i drept - dar diavolul să ia cu el înțelepciunea noastră! Dacă noi am mai putea odată să devenim broaște pe pământ și să putem bălăbăni după dorința noastră și atunci ne-ar fi evident mai bine! Dar ce nu se mai poate schimba, aceea trebuie să rămâne din păcate așa cum este.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 64
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 01:31 View PostDownload Post

Capitolul 64
Mărturisirea sinceră a minoriților - Roma ca purtătoare de vină
Recunoașterea începătoare și îmbunătățirea la minoriți

Pășește un minorit în față și spune:” Prieteni, lăsați-mă să spun și eu un cuvânt! Și chiar dacă n-ar aduce îmbunătățirea stării - ceea ce eu bineînțeles că nu pot decide - , să ne facă totuși mai agreabilă cel puțin o parte din odihna veșnică care ne așteaptă!”

Spun toți:” Bravo, foarte bine! Vorbește numai așa că noi te vom asculta cu plăcere! Pentru că tu ai fost cunoscut deja pe lume ca fiind un orator iscusit și foarte înțelept! Vorbește numai cu hărnicie, așa cum știi numai tu să vorbești!”

Spune minioritul: “Frați și prieteni, noi am avut pe pământ într-un fel două Evangelii. În primul rând de la Hristos, Domnul nostru și de la câțiva apostoli și în al doilea rând cea a bisericii romano-catolice, care și-a pus titlul unic și dogmatic ca „fiind singura care te face fericit“, prin care a spus că este singura care se află în scaunul lui Petru și încă se mai află și unica care posedă cheia spre cer și spre iad.

Acestei biserici am jurat să îi rămânem credincioși până la sfârșit și să credem tot ce spune ea pe tema credinței - dacă este scrisă într-o oarecare biblie sau nu. Tot în acest fel ne-am angajat orice altfel de credință sau de gândire s-o privim ca fiind păcătoasă și blestemată.

Ce am jurat, de aceasta ne-am ținut - cu toate că des a fost împotriva conștiinței noastre și împotriva a oricarei judecăți omenești.

Voi știți cu toții, cum a fost interzis de biserică și privită ca un păcat de moarte citirea bibliei fiind permis doar citirea Evangheliei prescurtate și aceasta numai în zilele de duminică. Tot restul aveau voie să citească și să înțeleagă numai doctorii și teologii. Nouă ne-a fost sortit numai tații bisericești și cartea de rugăciuni, după care și regulile de ordine, Ignatius din Loyola, tablourile, slujbele, spovedania și încă o grămadă de alte lucruri, care pot fi numite aici fără frică ca fiind des prostii răutăcioase.

Intrebare: Ce vină avem noi dacă Dumnezeu a dat voie cel puțin la constituția bisericii romane, adică învățătura adevărată a lui Iisus? Vinovatul trebuie tras la răspundere prin dreptate omenească sau cerească. Și noi ar trebui să fim înștiințați cum trebuie să ne comportam în viitorul veșnic și cum să îndreptăm greșelile pe care le-am comis pe pământ!”

Vorbesc ceilalți: “Bravo, ai vorbit într-adevăr înțelept și ne-ai adus mare bucurie cu aceasta! Cel ce este de vină să tragă consecințele pentru noi! Așa este drept! Scaunul roman să tragă consecințele și toți ceilalți care ne-au îndemnat fără să aștepte acordul nostru într-un timp, în care gândirea noastră ar fi devenit coaptă și deșteptată în lumina cea dreaptă!

Am fost botezați fără acordul nostru și prin acest botez primar ni s-a aplicat cunoștința romana, adică a devenit copilul deja responsabil în corpul mamei. Sau nu este mai mult decât o grozăvie ca prin unii înlocțiitori să lași un copil nou născut să jure un jurământ de devotament? Fără a se gândii, dacă va deveni copilul mare, dacă este de acord cu acest jurământ, iar în caz contrar ar trebui să rupă jurământul. Oh, aceasta este groaznic de anticreștinesc!

Doar a spus singur Hristos: „Cine crede și se botează, acela va deveni fericit!” Oh, aceasta este anticrist; cum poți să fi botezat înainte de a conștientiza credința creștină în sine? Botezul trebuie să fie un adevărat carnet, care acceptă ca sfoara de ghidare în viață, doar credința creștină! Știe un copil nou născut ce înseamnă credința, ce înseamnă credința creștină și ce este un carnet? Ah, dacă stai și te gândești despre aceasta, devine prostia din ce în ce mai mare și contra crestinismului!

Se spune, că prin botez se șterg toate păcatele de moștenire și toate păcatele pe care le-ai făcut înainte de botez. Oh, cât de groaznic de prostesc este aceasta! Poate un om puțin mai breaz să învinovățească un copil, pentru că părinții au făcut o greșeală care poate fi iertată între ei? Și Dumnezeu, cel mai înalt înțelept, socotește greșeala lui Adam ca fiind păcat de moarte și să dea aceasta vina încontinu de mii de generații care de fapt nu au nici o vină la pasaul sau greșit? ! Da, aceasta poate fi cu drept înțeles. Dar ce are de-a face cu păcatele de dinainte de botez, aceasta este pur și simplu amuzant! Un copil doar nu poate să păcătuiască deja în corpul mamei!

Dar un păgân, care trece la religia creștină, care este de fapt acum mult mai pagână decât tot ce este păgân, ce păcat ar putea avea? Ar fi păcătuit numai față de legile sale păgâne. Căci față de religia creștină nu poate un păgân să păcătuiască, deoarece el nu le-a cunoscut! Să îi lași unui păgân păcatele sale, nu ar însemna nimic altceva decât să-i confirmi de la bun început cât este de păgân. Tot același lucru este și în cazul unui evreu: căci să-i ierți unui evreu prin botez că a fost așa de mult timp un evreu, atunci aceasta ar fi tot ce își poate imagina un om cât de cât breaz ca punctul culminant a prostiei!”

Vorbește iarăși minioritul: “Prieteni voi m-ați întâmpinat. Observațile voastre au fost corecte. Eu vă spun: mie mi se pare această facere creștinească romană deja din burta mamei ca fiind la fel ca una din povestirile acelea vechi, unde este vorba de prescriere diavolească! Prin gândirile joase și politice suntem deja prescriși din burta mamei ca fiind „draci“ și prin Roma este luat din toate părțile în posesia ei. Oh, acesta este un lucru lăudător! Și așa o „primă biserică creștin㔠care este anticristă, se mai numește și „Mama” și conducătorul ei „Un înlocțiitor a lui Iisus Hristos“, adică înlocțiitorul lui Dumnezeu!

Ciudat, ciudat - și totuși este adevărat: în ce labirint am fost noi toți și nu am observat, că am fost deja de la botez adevărați „păcătoși“! Prin botez a trebuit să scăpăm de acel prostesc păcat moștenit, pentru a deveni prin aceasta copii ai lui Dumnezeu. Frumoși copii ai lui Dumnezeu, - Dumnezeu fie cu noi! În loc să scăpăm de iad, am fost pur și simplu botezați în direcția iadului!

Și să nu se gândească cumva din greșeală cineva la o adevărată îmbunătățire a vieții sale, s-au inventat spovedanile cu drepturile absolute la noi preoți. Prin aceasta a fost aruncat fiecare om înapoi în vechiul său scaun și nu a fost niciodată în stare să devină o nouă creație în Hristos!

O frați, frați, frați! Acestea sunt lucruri, care ne rămân o enigmă cum a dat voie Dumnezeu la aceasta! „Deveniți desăvârșiți, așa cum este și Tatăl vostru în ceruri!” Frumoasă desăvârșire, unde trebuie să fi fără ștință prost ca un pește și numai acum ca duh începi să vezi în lumina cerească, în ce labirint te-ai aflat pe pământ!

Ar mai fi mult de vorbit și s-ar dovedi tot mai concret, că scaunul roman este singurul vinovat la confuziile noastre. Dar eu mă gândesc, că ce înțelegem noi numai puțin, aceasta vede Domnul în plină lumină. Și El va fi milostiv cu noi, păcătoșii, dacă vom ierta din inima pe cei care au fost și sunt de vina la întunecarea noastră planificata! Aceasta este părerea mea; ce părere aveți voi?”

Toți strigă tare “bravo” și sunt - abstracția făcând câțiva iesuiți - cu toții întru-totul de-acord cu el.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 65
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 01:32 View PostDownload Post

Capitolul 65
Episcopul Martin le redă vederea iesuiților care sunt spiritual nevăzători

Pe iezuiți însă, îi ia episcopul Martin pentru a-i prelucra și începe să țină un discurs foarte radical cu aceștia care neagă dând din cap și din umeri, un discurs care suna așa:

“De ce voi dați din cap negând și dați din umeri cu îndoială? Ințelegeți voi lucrul acesta mai bine decât tovarășii voștri care gândesc acum destul de limpede? Eu nu cred așa ceva! Eu știu însă, încotro vreți să ajungeți voi cu gândirea voastră și tocmai în aceasta constă motivul pentru care voi, cei puțini, dați din cap și din umeri! Uitați, eu vreau să vă spun, ce vă acoperă încă ochii cu valul întreit a lui Moise!

Mai întâi este de vină gândirea voastră veche, rigida și de necurmat, care domina tot timpul cugetul vostru și nu lasă să ajungă nici o lumină mai bună și curată în inimile voastre. În al doilea rând este de vină credința voastră deșartă și întunecată după care voi credeți că, pentru a fi creștin, nu este necesar nimic mai mult decât botezul. Este numai nevoie ca să îl botezi pe cineva în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh - și creștinul este deja desăvârșit după credința voastră rătăcitoare! Cu adevărat, o credință frumoasa! Și în al treilea rând, sunteți voi încă de părerea trufașă și credeți cu dorința de a deține putere, că voi sunteți adevărații apostoli ai Domnului și aveți din partea Lui puterea de a face, ce vreți voi, fiindcă ați avea pesemne adevăratul Duh Sfânt!

O voi nebuni bătrâni! Prin ce puteți voi dovedi așa ceva? Unde stă scris în scriptură un asemenea text prin care s-ar putea justifica nebunia voastră? Sunteți voi oare de părere ca Domnul a vorbit cu voi, anticreștini în totalitate, tot așa, cum i-a zis El lui Petru și celorlalți apostoli, atunci când El i-a trimis în lume, pentru a propovădui Evanghelia Sa tuturor popoarelor? Oh, în acest caz voi sunteți într-o mare rătăcire! Uitați, acolo este scris: „Luați Duh Sfânt! Ceea ce voi - deținând acest Duh Sfânt - veți lega sau dezlega pe pământ, aceea să fie legat sau dezlegat și în ceruri!”

Dar ați avut voi vreodată acest Duh Sfânt? Poate să se contrazică vreodată Duhul Sfânt însuși poate el să schimbe, ceea ce el a stabilit o dată? Sau poate el să devină mai înțelept și să recunoască că poruncile sale, date o dată, ar fi deficiente și de aceea ele ar trebui înlocuite cu altele noi și mai bune?

Așadar, n-a știut încă Duhul Sfânt în vremea apostolilor, că vor fi nevoie mai târziu de călugări în toate formele și soiurile, pentru a-i duce pe oameni la ceruri? Că va fi nevoie de icoane, săpături în lemn, moaște, tablouri de milostivire, clopote, agheasmă, tămâie, îmbrăcăminți de slujba ale preoților, reverende, biserici și mănăstiri, portire și chivote, clopotele de slujbă, ministranți vorbind în latină și alte mii de asemenea prostii, pentru a ajunge în cer? Cât de orb a trebuit să fie totuși Duhul Sfânt pe atunci, fiindcă el n-a știut și n-a introdus imediat asemenea lucruri necesare deja din timpul apostolilor pentru mântuirea sufletelor oamenilor!

Sau sunt primii creștini împreună cu Petru și Pavel tocmai de aceea într-adevăr ai diavolului, pentru că n-au avut nici biserici, nici clopote, nici slujbe în latină și înmormântări după rânduiala catolică și nici icoane miraculoase mântuitoare, nici chiar spovedanie și ultima ungere cu untdelemn, nici parastase scump plătite, nici slujbe de pomenire, nici giulgiu, nici felinare de vânt și lumânari de ceară galbene și mai multe asemenea lucruri? !

Deci încă nu vă dați seama de prostia acestor lucruri? Nu înțelegeți că noi toți - fiind întru totul despotic tocmai prin această lăcomie a noastră și dorința de putere strălucitoare, nu numai fără cea mai neânsemnată misiune evanghelică, ci am creat direct împotriva cuvântului lui Dumnezeu și împotriva învățăturii a tuturor apostolilor - am fost cei mai evidenti păcătoși împotriva Duhului Sfânt prin așa numitele fapte, legi și ceremonii slujitoare lui Dumnezeu, păcătoși despre care Dumnezeu a spus că nu li se va ierta nici acum și nici în veac?

Dacă voi comparați numai o dată superficial cuvântul curat a lui Dumnezeu dat oamenilor cu nebunia noastră romano-catolică, trebuie doar să vi se deschidă ochii. Și voi trebuie să-mi dați întru totul dreptate ca Roma nu este altceva decât desfrânata Babilonului menționată foarte clar în mărturisirea dumnezeiască și ca noi preoții suntem cei mai aproape îngerași - diavoli - ai ei în formă optimă!

Deci lepădați, dragi frați și surori, nebunia voastră veche lumească! Adresați-vă toți, împreună cu mine, singurului Dumnezeu și Domn Iisus Hristos - căci astfel veți fi voi toți desigur primiți cu milostivire!

Dar ascultați: nu această cuvântare a mea slabă, chiar dacă ea este bine intenționată, să vă convingă tare și de neclintit la aceasta întoarcere spre Dumnezeu, ci numai voința voastră proprie și dragostea inimii voastre!”

Toți sunt acum de-acord cu episcopul Martin, - numai femeile- inimii- lui Iisus spun:” până când noi nu primim însărcinarea pentru asta de la însuși Dumnezeu, sau cel puțin de la preacurata fecioara Maria, rămânem noi credincioase mamei noastre catolice și nu primim de la voi nici o învățatură nouă, care ar putea să ne ducă la iad!” Spune episcopul Martin:” Tăceți numai, voi Gretele proaste! Domnul se va ocupa de voi imediat! Dacă nu vreți să preluați Evanghelia imediat și să o faceți punctul de reper al vieții voastre, atunci rămâneți în prostia voastră o întreagă veșnicie și mâncați din grăsimea mamei voastre dragi romano-catolice! Ca să nu deveniți astfel prea grase și frumoase, pentru asta se va îngriji desigur înțelepciunea și grija Domnului. Pentru că Domnul știe să impună la asemenea spirite proaste o dietă tare și homeopatică, care durează adesea o mică veșnicie și ajută decis cel mai bine la asemenea spirite proaste - ceea ce eu știu din experiență!

Să lăsăm aceste femei proaste și întunecate în credința lor! Noi vrem acum însă să ne consacrăm unei lumini mai bune în numele Domnului!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 66
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 01:34 View PostDownload Post

Capitolul 66
Mărirea inimii și a casei - Chemarea Domnului către Martin

Intreabă minoritul:” Unde, frate, unde este lumina ta mai bună, pe care ai menționat-o? Incotro vrei să ne duci, pentru ca noi să o vedem?”

Spune episcopul Martin:” Urmați-mi încoace în mijlocul sălii, căci acolo se află un mecanism astronomic cu adevărat dumnezeiesc și artistic teluric! Acolo vrem noi mai întâi să aruncăm o privire mai amănunțită la pământul pe care l-am locuit și să ne îndreptăm atunci de la el spre celelalte planete și în sfârșit, spre soarele însuși. Privind la toate acestea, veți vedea voi unele lucruri, care v-au fost până acum o enigmă. Deci numai înainte!”

Toți se duc acum la locul acela numit și îl înconjoară în rânduri strânse. Și femeile-inimii- lui Iisus se furișează foarte încet după ei, pentru a vedea și a auzi toate acele lucruri care se discută acolo și cam cum va arăta acea lumină mai bună menționată de episcopul Martin.

Episcopul Martin vede aceasta și spune atunci destul de tare:” Pentru ce vă furișați voi domișoare înțelepte în urma noastră, ca pe pământ o poliție secretă! Dacă doriți voi să vă întoarceți spre lumina mai bună împreună cu noi, frații și surorile voastre, atunci mergeți deschise și voioase ca noi! Furișări secrete și iscoditoare nu se acceptă aici! Ați înțeles?”

Atunci când femeile- inimii- lui Iisus aud așa ceva, se opresc și spun:” Prietene, nu fi prea supărat pe noi! Pentru că, așa cum știi, noi suntem proaste și slabe și cu siguranță amăgite - așa cum ai fost și tu desigur și n-ai crezut imediat totul, ce ți s-a spus, atunci când ai intrat în această lume -, de aceea ai numai puțină răbdare cu săracele de noi, te rugăm pentru asta! Noi n-am primit până acum de la tine o denumire mai bună decât cea de „Gretele“ și nu ne-am plâns de asta. Dar, că luăm apărarea tagmei noastre, doar nu este chiar așa de rău! Tu, prieten drag, ne-ai întâmpinat însă foarte dur, dar noi am suportat-o, chiar dacă am mârâit puțin. Noi te rugăm acum însă, să ne ierti și nu mai fi atât de dur față de noi sărace păcătoase!”

Spune episcopul Martin:” Ah, această limbă a voastră îmi place totuși mai mult decât cea franceză. Dacă vă adresați mie în așa fel, atunci veniți numai cu curaj și bucurie la mine încoace și convingeți-vă de toate, ce se află aici, ce se va întâmpla și ce se va întâmpla după aceea!”

Femeile-inimii- lui Iisus se duc acum mai repede acolo și încep a se minuna nu puțin, atunci când ele văd acest macanism mare și ingenios. Iezuiții înconjoară imediat globul pământesc și își pun miinile pe cap de atâta minunare, ca globul este făcut într-adevăr cu o așa de mare asemănare cu pământul și nu lipsește de pe el chiar nici cel mai mic detaliu. Minoriții privesc la glob cu aceeași minunare, tot așa și liguorianii. Franciscanii admiră mai mult sistemul planetar și strălucirea soarelui, care răspândește atât de multă lumină, cât este necesară pentru iluminarea întregului mecanism planetar. Acest soare le place cel mai mult și surorilor milostivirii și surorilor de școală. Mai simplu spus, toți admiră acest mecanism și episcopul Martin este pe postul de a explica aceast lucru straniu ceresc, atât de bine cum îi este lui posibil, în timp ce bineînțeles că nu ține câteodată pentru el câte o glumă sarcastică despre fenomenele care se petrec pe pământ.

După ce a stat toată societatea un timp îndelungat la acest mecanism planetar și pământesc și s-au lăsat încadrați toți de episcopul Martin, devine deodată cât se poate de luminos în acea sală. Și episcopului i se pare mult mai mare decât a fost în acea lumină slabă. Societatea obsearvă și acest lucru și îl întreabă pe episcop de unde vine acea lumină și prin ce s-a declanșat lărgirea semnificativă a acestei săli.

Episcopul Martin vorbește: “Dragii mei prieteni, frați și surori! Aceasta nu trebuie să vă înstrăineze așa de tare. Căci aici se schimbă totul foarte ușor ce a fost vizibil mai devreme în alt fel și chip. Nu ați observat când ați venit aici cât de mică a fost această casă pe dinafară și cât de mare era de fapt pe dinăuntru? Vedeți, aceasta este cu siguranță un miracol! Așa este și această apariție un miracol, cu toate că noi toți nu înțelegem cum se produce aceasta, dar pentru Domnul nostru este ceva foarte ușor.

Dar eu cred cum voi toți v-ați deșteptat, lasă și Domnul să pătrunda spre noi mai multă lumină. Și pentru că s-au lărgit orizonturile noastre în legătura cu El, așa ne-a mărit și El corespunzător locuința noastră, pentru a avea cu toții suficient loc. Oh, la astfel de apăriții nu trebuie să vă mirați aici în împărăția miracolelor: aici nu se coc mai întâi cireșele și după aceea prunele și imediat după aceea ringlotele, ci aici se întâmplă toate după coacerea inimii noastre prin puterea, dragostea și înțelepciunea Domnului!

Dar acum zăresc deodată acolo pe tabla aceea rotundă un scris nou și strălucitor! Trebuie să mă uit ce scrie acolo!” Episcopul Martin merge spre tabla și citește: “Martin ieși afară, căci am treaba cu tine! Iar între timp să se comporte liniștit restul societății. Vino, așa să fie!” Episcopul Martin înștiințeaza fericit societatea, că trebuie să se comporte liniștită, ce fac de îndată aceștia. El însă vrea să urmeze imediat chemarea de pe acea tablă.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 67
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 01:35 View PostDownload Post

Capitolul 67
Schimbarea grădinii - Borem grădinarul

Când iese episcopul Martin afară din casa sa, zărește grădina lărgită în jurul casei sale într-o fază cât se poate de înfloritoare, ceea ce îi aduce lui bucurie foarte mare. Așa vede el iar locuință Domnului în apropiere spre răsărit, ce îl face foarte fericit. Dar el se uită în toate directiile și nu vede pe nimeni care să-l aștepte. Aceasta îl pune pe Martin al nostru iarăși puțin pe gânduri; dar de data aceasta nu își pierde nici speranța și nici răbdarea și merge în grădină, pentru a mă căuta pe Mine, Domnul. El crede că Eu mă ascund undeva pentru a nu fi văzut de grupul cel mare prin geamuri.

Episcopul Marin caută cu hărnicie toată grădina. Deoarece nu mă găsește vorbește cu sine:” Aceasta pare iar a fi o glumă mică cerească! Dar nu face nimic, dacă urmez obligațiile mele cunoscute. Facă ce-o vrea Domnul însuși sau vreun trimis de-al Lui, aceasta îmi este mie tot una. Eu aș putea bineînțeles să merg dincolo la locuința Sa, dar, pentru aceasta, nu am misiune. Căci pe tablă era scris numai: „Martin vino afară; pentru că am treaba cu tine!” Afară sunt, cuvintele le-am respectat cu exactitate. Dacă m-a chemat pe degeaba afară Domnul, atunci nu este treaba mea, eu sunt aici.”

După aceste gânduri se plimbă episcopul Martin mai departe prin grădina întinsă și descoperă chiar la marginea grădinii un grădinar care plantează în pământ un pom după altul. Spre acest grădinar harnic merge el. Când a ajuns în apropierea lui, îl recunoaște imediat pe librarul Borem și îi vorbește cu bucurie: “O frate, o prietene! Cât de des am regretat că te-am jignit așa de tare! Iartă-mă și devin-o pentru totdeauna ghidul meu nedespărțit! Iată, eu recunosc cu totul nedreptatea mea față de tine - și mai ales față de mila Domnului!”

Borem se uită împrejur și îl salută pe episcop drăgăstos cu cuvintele: “Te salut, dragul meu frate Martin! Este o bucurie pentru Domnul că ai făcut bine din propria ta inițiativă. De aceea m-a trimis aici Domnul, pentru a-ți largi și aranja grădina, așa cum ți-ai aranjat inima și ți-ai lărgit dragostea. Fă așa în continuare și lucrează în numele Domnului pentru ați accelera renașterea spiritului!

Eu însă voi rămâne cu tine, pentru ca tu însuți mă ceri cu inima ta și vreau să te ajut acolo unde vei avea nevoie. În casa ta mai este mult de lucru. Vom mai avea mult de hac cu ea. Dar atunci când va fi bătălia cea mai rea, atunci va fi pe aproape și o victorie strălucitoare.

Acum am terminat și eu cu plantarea pomilor. Să mergem acum la acei oameni care au nevoie de ajutorul nostru! Ei au fost deja prelucrați foarte bine de tine, cam așa cum este acum această grădină; lăsând aceasta de-o parte, mai este nevoie de multe până când acești mii de pomi vor fi plini cu mii de fructe coapte.

Dragostea și răbdarea trec peste toate! De aceea să mergem liniștiți în casă și să ne începem misiunea de îndată în numele Domnului!” Borem și Martin merg imediat în casă.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 68
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 01:37 View PostDownload Post

Capitolul 68
Cuvintele de învățătură ale lui Borem despre drumul spre fericire

Când apar amândoi acum în casă, îi întâmpină îmediat unul dintre minioriți care deja mai devreme a vorbit cât se poate de clar și îl întreabă pe Martin: “O prietene și frate, ce este afară pentru care a trebuit să mergi așa de repede? Vezi noi toți am fost îngrijorați din cauza ta: noi am crezut, că ai fost tras la răspundere din cauza noastră și te-a întâmpinat ceva greu. O spune-ne cum ți-a mers!”

Martin zâmbește și spune:” O dragi prieteni și frați, fiți fără griji în ceea ce mă privește pe mine! Vedeți, pe acest prieten și frate drag mi l-a trimis Domnul pentru mine și pentru voi, ca el să mă ajute, să vă aduc pe voi toți pe drumul cel bun, - numai din această cauză am fost chemat afară.

Voi toți însă trebuie să-l ascultați cu sârguință pe acest prieten al Domnului și să vă țineți tot timpul de cuvintele lui, căci astfel va deveni, în scurt timp, destinul vostru și poate și al meu unul mai bun și mai liber. Pentru că uitați, nici eu nu sunt pe departe un suflet mântuit cu desăvârșire, ci mă aflu numai pe calea de a deveni părtaș la mântuirea desăvârșită prin mila Domnului!

Siliți-vă acum voi toți, să fiți părtași la această milostivire așa de repede cât este pe putință! Poate fi foarte ușor acea situația, ca noi toți vom păși atunci calea noastră în același timp spre împărăția luminii lui Dumnezeu!”

Spune iarăși minoritul:” Da, dragi frați și surori, țineți această promisiune a voastră din adâncul inimii voastre! Iubiți-l pe Iisus Hristos, cel răstignit, înainte de toate, fiindcă el este de aceea Tatăl nostru a tuturor, care este singurul, cel mai plin cu dragoste și cel mai sfânt Tată! Căutați-l numai pe El și dragostea Sa și nu vă legați inimile de nimic decât numai de El singur, căci așa vă veți regăsi mult mai repede, decât credeți voi, în casa Sa de dragoste veșnică! Dar toate lanțurile voastre spirituale din lume trebuie voi să le îndepărtați din inimile voastre, că altfel n-ar fi posibil, sa intrați în locuința veșnică a Tatălui sfânt. Însă țineți bine minte ceea ce eu am să vă spun!

Vedeți, voi toți ați auzit pe lume despre Dumnezeu și cer, precum și despre viața sufletului și starea lui după moartea trupului, ce-i drept două noțiuni diferite, dar care sunt greșite în totalitate. Voi v-ați putut convinge deja până acum, că aici nu s-a confirmat prin nimic credința voastră pământească: Voi n-ați găsit nici un foc veșnic, ba chiar nici un iad, precum nici un cer și nici îngeri întraripați. Dar cum voi n-ați găsit toate acestea, tot așa nu veți găsi veșnic nici toate celelalte lucruri în care voi ați crezut ca catolici romani.

Nici chiar toate rugăciunile de ajutorare a enoriașilor și a preoților, în care ați crezut puternic, nu au aici nici cea mai mică valoare. Nimeni nu ajunge aici la Domnul printr-o intermediere milostiva, deoarece Domnul are oricum cea mai mare milostivire. De aceea ar fi cea mai mare și păcătoasa prostie, de a vrea să-l convingi pe Tatăl cel mai milostiv, plin de dragoste și cel mai bun, să aibă milă.

De aceea trebuie, ca aici, fiecare însuși să pună mâna la lucrarea sa proprie, căci altfel n-ar fi posibil să ajungi la Dumnezeu, Domnul mărețiilor veșnice și nesfârșite. Vedeți, eu însumi sunt acum un mare înger al Domnului. El nu mă striga altfel decât: „Fratele Meu! Cât de nesfârșit de drag îmi ești tu!” Și vedeți, chiar dacă aș merge la El și aș cere veșnicia pentru voi, n-ar fi asta totuși de nici un folos. Pentru că fiecare trebuie însuși să facă din dragostea sa, ceea ce îi stă în putere, fiindcă altfel n-ar ajunge acela niciodată la adevărata libertate a sufletului său. Dumnezeu este desigur atotputernic, dar atotputernicia Sa nu face pe nimeni liber, fiindcă tocmai ea este aceea, prin care noi trebuie să fim făcuți liberi prin voința noastră liberă și prin dragostea către Dumnezeu. Căci altfel n-am fi noi nimic altceva, decât numai mașini și automate a acestei atotputernicii a lui Dumnezeu.

Domnul însă a făcut de aceea căi clare din înțelepciunea Sa nemărginită, pe care noi trebuie să pășim, pentru a ajunge la această libertate dumnezeiască. Aceste căi v-au fost necunoscute până acum, eu însă vi l-e voi face cunoscute. De aceea trebuie voi să aveți bine grijă de ele și să vă țineți exact - dar de bună voie - de aceste căi. Atunci veți ajunge acolo, unde a ajunge, este chemat fiecare suflet făcut de Dumnezeu.

De acum încolo vi se va da toată libertatea posibilă. Orice veți cere și veți dori, vi se va da. Dar aceasta libertate nu este încă o libertate, ci numai un examen pe care voi trebuie să-l înțelegeți, dar nu cumva să abuzați de el!

Mii de Eve va vor întinde marul ispitei, însă voi nu aveți voie să-l atingeți din dragoste către Dumnezeu!

Voi veți fi huliți și batjocoriți, dar atunci nu aveți voie să vă mâniați sau să vă gândiți la o răzbunare făcătoare de rele!

Veți fi urmăriți, veți fi furați și chiar bătuți. Dar apărarea voastră nu trebuie să fie nimic altceva decât dragoste, chiar dacă vă vor sta toate mijloacele la dispozițieprin care voi vă veți putea răzbuna îndeajuns!

Cugetați tot timpul la Domnul și la Evanghelia Sa, căci atunci va veți construi locuința voastră pe pământ stabil pentru veșnicie, așa încât ea nu va fi distrusă niciodată!

Eu vă spun adevărul veșnic din Dumnezeu, Domnul a toată ființa și viața. Cine nu face într-adevăr după cuvântul Său, acela nu poate intra în împărăția Lui!

Fiecare trebuie să pășească prin cea mai îngustă poartă a smereniei și trebuie să lase totul la latitudinea Domnului. Nimic altceva decât numai dragostea, combinată cu cea mai adâncă smerenie, are voie să rămână în noi! Nimic nu are voie să ne jigneasca. Noi nu avem voie să gândim și să spunem, că aceea sau cealaltă ni s-ar cuveni cu vreun drept. Pentru că noi toți avem numai un singur drept și anume dreptul dragostei și a smereniei. Toate celelalte sunt numai a lui Dumnezeu!

Dar, tot așa cum Domnul s-a smerit până la punctul cel mai dinafară, deci trebuie s-o facem și noi, dacă vrem să ajungem acolo, unde se află El!

Cine îți dă o palma, nu-i fă lui asemnea, ci ține și celălalt obraz pentru a fi pălmuit, că pacea și unirea să domine în voi! Cine îți cere haina, aceluia dă-i și camașa! Cine te silește să mergi cu el o oră, mergi cu acela două, ca tu să-i arati dragoste în mare măsura! Pe dușman binecuvintează-l și roagă-te pentru aceia care te blestemă! Niciodată să nu-i răsplătești cuiva răul cu rău și ticăloșia cu ticăloșie, ci faceți bine acelora care va urăsc - căci astfel veți fi adevărați copii ai lui Dumnezeu!

Atâta timp însă, cât voi vă căutați dreptatea altundeva decât în cuvântul lui Dumnezeu, atâta timp cât voi vreți să vă răzbunați pentru jigniri, da, atâta timp cât voi sunteți de părere că vi se face nedreptate intr-un lucru sau în altul - atâta timp sunteți încă copii ai iadului și milostivirea lui Dumnezeu nu este în voi.

Copiii lui Dumnezeu trebuie să poată îndura totul, să suporte totul! Puterea lor constă numai în dragostea lor față de Dumnezeu și în dragostea față de frații lor, nu contează dacă ei sunt buni sau răi.
Dacă ei sunt puternici în aceasta, atunci ei sunt și liberi pe deplin și sunt în stare să fie primiți în împărăția lui Dumnezeu.

Eu știu însă, că voi, toți, ați fost preoți și maici ai comunității Romei, care este acolo cea mai întunecată. Eu știu de asemenea că unii dintre voi se mândresc încă mult într-ascuns cu aceasta. Dar eu vă spun: să nu se gândească nici unul dintre voi, ce a fost el și ce a făcut pe pământ! Pentru că dacă se gândește cineva, că el a făcut bine și Domnul se va gândi, cât rău a făcut acela dintre voi și îl va judeca după faptele sale! Însă, cine este judecat de Dumnezeu, acela este judecat spre moarte și nu spre viață; fiindcă judecata este moartea sufletului în slujirea veșnică a spiritului său!

Dar dacă Domnul spune: „Atunci când veți fi făcut totul, mărturisiți că ați fost slugi netrebnice!” - cu cât mai mult trebuie să mărturisiti în voi înșivă, care nu ați îndeplinit totuși niciodată Evanghelia în voi, la voi și mai puțin în relațiile cu frații voștri!

Așa am vorbit eu acum către voi în numele Domnului și n-am adăugat nici un cuvânt, nici n-am lăsat nimic pe din afară: Așa cum eu l-am primit, tot așa vi l-am și spus vouă. Dar acum depinde de voi, pentru a îndeplini toate acestea în cel mai bun mod posibil. De acum încolo, nu vă veți mai putea scuza, așa de parcă nu ați fi auzit acest cuvânt, că veți cadea la judecată pentru neurmare încăpățânată!

Dar, dacă este cineva de bună voință și cade din cauza slăbiciunii din diferite motive, în acel caz eu și acest frate suntem aici, pentru a ajuta, în numele Domnului, fiecăruia să se scoale iarăși!
Voi vedeți acum, că vi se cere, pentru început, numai intenția bună și de-abia după aceea, fapta!

Fiți deci toți plini de voință bună spre bine, căci atunci nu se va ține cont așa de mult de fapta, deoarece o voință buna este deja considerată o faptă a sufletului!

Vai însă de acela dintre voi, care ar avea o voință vicleană și rea și s-ar purta numai pe din afară așa, de parcă ar avea intenții bune! Eu vă spun din puterea Domnului, care suflă în mine ca cel mai măreț orcan printr-o pădure: un asemenea individ va fi alungat în iad și aruncat în mocirla veșnicei stricăciuni - tot așa cum cade o piatră din cer în adâncurile marii, de unde ea nu va mai fi scoasă iarăși ci rămâne acolo în cloaca și mocirla judecății!
Acum știți voi, ce trebuie să faceți, pentru a intra în împărăția Domnului ca adevărați copii ai Lui. Faceți totul cum v-am spus, că atunci veți trăi!

Eu și acest dintâi prieten al vostru ne vom afla însă în spatele vostru, chiar dacă nu vom fi tot timpul vizibili și vă vom ajuta să vă ridicați dacă careva dintre voi ar cădea din cauza slăbiciunii lui. Dar cine cade în răutatea sa, aceluia nu i se va ajuta, în afară de aceiași răsplată pentru răutatea lui! Dar nu întrebați, unde va fi locul unor asemenea încercări ale noastre? Eu vă spun: pe ici și pe colo și atunci când voi vă veți aștepta cel mai puțin, pentru ca libertatea voastră să nu fie deranjată! Domnul să fie cu voi și cu noi! Amin!”

Spune episcopul Martin:” Frate, tu ai vorbit aici într-adevăr curat din Domnul și totul este adevărat până în cel mai mic detaliu. Dar eu am fost mișcat foarte straniu, fiindcă eu însumi am găsit în această cuvântare încă multe puncte care mă privesc îndeaproape!”

Spune Borem:” Așa că, nici ție nu-ți va face rău dacă le urmezi și tu! Pentru că la mercurianca aceea frumoasă încă nu te-aș lăsa să mergi singur! Mă înțelegi, frate?”

Spune episcopul Martin:” Ai dreptate, ai dreptate! Știi, un câtva animal mai sunt încă așa puțin; dar eu sper, că acum, se va schimba totuși treaba asta!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 69
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 01:38 View PostDownload Post

Capitolul 69
O nouă minune pentru episcopul Martin:
Scena de încercare pentru minoriți și iezuiți

Episcopul Martin:” Dar acum sunt și eu curios, unde și cum vor începe încercările acestei societăți de o mie de oameni. Aici în casă nu se va întâmpla și să pui oare pe fiecare într-un alt loc în afară ei? Noi suntem numai noi doi - eu efectiv nu știu cum se va desfășura acest lucru. Din o mie de oi, dacă sunt nouă zeci și noua dintre ele drepte, să cauți pe cea pierdută, asta ar fi, după părerea mea, o sarcină nu chiar imposibilă. Aici însă este vorba de o mie de așa zise oi cu totul pierdute, atunci va fi problema așa, că nu trebuie doar să cauți numai una, ci o mie de oi rătăcite. Ascultă, prietene, aceasta va fi o sarcină foarte neobișnuită, care îmi este mie până acum cu totul de neânteles!”

Spune Borem:” Prietene și frate, lasă asemenea întrebări de-o parte. Uite, la Dumnezeu sunt posibile foarte multe lucruri care nouă ni se par acum cu totul imposibile. Toți aceștia vor rămâne aici în casa aceasta și nu vor face vizibil nici un pas peste pragul acestei case. Și totuși ei vor fi puși în cele mai diferite împrejurări, care corespund în totalitate cu interiorul lor. Și atunci cânt vom păși în sfera lor, noi vom fi văzuți de ei în totalitate și ei vor putea să și vorbească cu noi. Dar dacă ne vom afla în afara sferei lor, atunci ei nu ne vor vedea. Noi însă îi vom avea totuși că acum, în fața noastră și vom recunoaște foarte detaliat, prin regiunea din împrejurul cefei lor, ce fac ei și cum pășesc și respectă căile Domnului.

Uite, ei toți sunt în interiorul lor deja de mult acolo, unde ei trebuie să fie. Noi îi vedem pe toți la locurile lor neschimbate și purtându-se așa de parcă ar discuta unii cu alții. Dar ei nu vorbesc între ei, deoarece ei se văd unul pe celălalt tot atât de puțin, cum ne văd ei pe noi.

Uite, acum ei sunt puși în ordine pe un rând, ca noi să-i putem cuprinde ușor cu privirea. Dar ei nu-și dau seama de asta, așa cum nu-și da seama un om care doarme adânc, dacă el este dus cu tot cu patul său într-o altă cameră. Acum sunt ei deja puși în ordine pe un rând, în așa fel, ca noi să putem privi la ceafa fiecăruia. Vino încoace la acest minorit și uită-te ce face el!”

Episcopul Martin pășește atunci în spatele minoritului și vede prin ceafa acestuia ca la un așa numit caleidoscop prin lupa acestuia. El vede acolo o regiune foarte minunată și pe minoritul însăși în interiorul ei, cum el este înconjurat de un grup întreg de Eve, dar nelăsându-se dus de ele în eroare, ci numai le învață și își ține ochiul ațintit spre o stea luminoasă, care răsare în estul veșnic.

Spune Borem:” Uite, acesta este deja salvat! Și privește acolo mai departe, impreună cu el, încă o sumedenie de mulți alții! Dar acum mergem mai departe și să ne uităm cum stau lucrurile în ceea ce îi privește pe iezuiți!”

Amândoi se duc atunci în spatele rândului iezuților și privesc la ceafa acelora. Dar ce văd ei aici? În jur de treizeci de călugări din aceea se bat pentru o întreagă legiune de desfrânate goale și nu își pot satisface pe deplin dorința cărnii. Cei mai tari trag spre ei pe cele mai voluptoase și le lasă acelora mai slabi pe acelea mai puțin voluptoase. Aceasta îi supăra tare pe acei călugări mai slabi, de aceea ei încep să se despartă de colegii lor mai tari, pentru a formă o grămadă răzbunătoare împotriva acelora, să-i atace atunci și să-i lovească îngrozitor. Și grămadă desfrânatelor mai slabe și mai puțin voluptoase se adună împreună și vor să zgârie jos energic, cu ascuțimea a tuturor unghilor lor, voluptatea mai mare a celorlalte.

Episcopul Martin privește foarte tăcut la aceste întâmplări, pe de-o parte cu minunare și pe de-altă parte cu mânie ascunsă și nu știe, ce să spună privind la acestea.

Borem își dă desigur seama de asta și îi spune episcopului Martin:” Frate, cum ți se pare această priveliște, ce ai de spus referitor la ea?”

Spune episcopul Martin:” O tu cel mai drag prieten și frate al meu! Nu, aceasta totuși n-aș fi crezut de la deberdeii aceștia prefacuți. Nemernicii o fac chiar mai lată decât toți câinii și maimuțele de pe pământ. La viața mea sărăcăcioasă, eu într-adevăr că n-aș avea voie să am puterea și înțelepciunea ta și la acestea, încă și simțul meu! Eu aș arunca degrabă cel puțin un milion de fulgere între ei. Cum ar arăta acești derbedei după o stfel de manevră, pentru așa ceva n-ar exista cu siguranță o imagine destul de jalnică, care să poată arăta îndeajuns acea presupusă stare a lor!

O voi derbedei nenorociți! Nu, dar eu te rog, frate, uită-te acolo! Acolo văd eu exact pe acel nemernic, care a fost pus în China între două placi de piatră, cum el o maltratează chiar acum pe acea chinezoaica frumoasă în cel mai oribil mod! Uite, uite, cum el o sfâșie pe săraca ca un vultur! Ah, așa ceva este revoltător și chiar strigător la cer! Dar așa ceva doar nu putem lăsa să se întâmple pentru numele lui Dumnezeu!”

Spune Borem:” Prietene al meu, acesta este numai începutul; să lăsăm numai să se întâmple, cum se întâmplă! Roata se va întoarce acuși împotriva. Uite, acea chinezoaică scapă acum cu fuga și se va pune acuși de partea unui regiment mai puternic, care o va ajuta. Ea se va răzbuna atunci foarte îngrozitor pe acest iezuit răzbunător. Uite, acolo din acea peștera de munte, în fața căreia ea se află și strigă acum, se arată deja o sumedenie de monștri de cel mai groaznic fel! Privește cât de nespus de mulți sunt! Ei se împart și înconjoară acum grămada de iezuiți din toate părțile. Aceștia încă nu-și dau seama ce îi așteaptă. Însă acum fii atent, monștrii au închis acum cercul. Chinezoaica, cu pielea ei încă toată ruptă și smulsă și cu un toiag de domnie în mână, se apropie de grămada de iezuiți, care încă mai sunt preocupați cu desfrânatele goale. Acum fii atent și spune-mi ceea ce vei vedea tu imediat!”

Episcopul Martin se uită atunci un timp scurt acolo, se dă înapoi cu totul și spune foarte zguduit:” Ah, ah, asta este chiar îngrozitor, da, asta este oribil, oribil, oribil! Uite, chinezoaica a pășit asemenea unei furii foarte arzătoare în fața iezuitului nostru. Și atâta cât am putut înțelege din mișcările ei ca iadul, ea a spus: „Mă cunosti tu, nenorocitule?” Iezuitul a arătat o expresie a feței mânioasă și împotrivitoare și spuse: „Da, nenorocito! Blestemul meu să fie pururea asupra ta!” El își chema atunci colegii, să pună încă o dată mâna pe aceasta nenorocită și s-o rupă în bucăți. Dar, în acest moment striga ea: „Inapoi, voi conducători blestemați ai întregii lumi! Paharul vostru s-a umplut! Acum vine răzbunarea mea asupra voastră!” În acest moment se avântă o legiune întreaga de monștrii mari și groaznici asupra iezuiților noștri, îi prind și îi rup în bucăți mici. Chinezoaica ia acum capul iezuitului nostru, care a sfâșiat-o mai înainte și îl aruncă într-un adânc, de unde iasă la suprafață numai flăcări luminoase și aruncă acum și resturile celelalte rămase în același adânc. Ah, dacă asta nu este mai mult decât iad, atunci eu chiar că nu știu, cu care altă imagine mai îngrozitoare mi l-aș putea închipui pe acesta! Ascultă, oare să nu intervenim încă acolo?”

Spune Borem:” O nu, de asta se ocupă însuși Domnul; noi am fi prea neputincioși! Dar uită-te, atâta timp cât ei încă mai stau în rând în fața noastră, atâta timp ei încă nu sunt de considerat pierduți. Dar dacă unii vor să plece din rând, cu aceea nu vom mai avea atunci prea mult de-a face! Atâta îți spun însă: aceștia tocmai nu mai sunt prea departe de iad, fiindcă toate acestea pe care le-ai văzut până acum, se întâmplă numai în cugetul acestor părinți și nu în realitate. Dar dacă un cuget se dezvoltă și se arată astfel, atunci bineînțeles că nu mai este departe cea mai tristă realitate.

Ceea ce ai văzut tu acum, se întâmplă în inimile acestor părinți-călugări. Dar Domnul face astfel, ca noi să privim cu totul în siguranță și în mod imaginar și dramatic la toate acestea din fața noastră. Noi am văzut acum, ce fel de voință și gândire au aceste ființe. Acum vom vedea, dacă ei se vor întoarce totuși și vor urma învățătura dată lor și își vor schimba această formă răutacioasă a cugetului și a voinței după această demonstrație, care o a turnat-o însuși Domnul în cugetul lor ca o replică. Ruperea în bucăți de către monștrii este, ce-i drept, o înjosire puternică, prin care ei vor ajunge cu siguranță la vreun raționament. Noi îi vom vedea acuși pășind iarăși ca ființe întregi. Atunci se va arăta imediat ce impresie le-a făcut aceasta demonstrație.

Acolo, privește iarăși înăuntru, tu vei vedea întreaga grămadă iezuită venind iarăși la suprafață din acea gaură, în care chinezoaica a aruncat mai înainte numai pe acel singur iezuit rupt în bucăți!”
Episcopul Martin își ațintește acum iarăși privirea la această scenă și apune:” Intr-adevăr, acum vin indivizii iarăși intacți înapoi: sunt totuși destul de curios, ce vor face ei acum! Aha, uite, uite, ei încep acum să schimbe foaia spre mai bine! No, poate va ieși totul bine! Eu observ chiar, cum unii din grămadă dau impresia că ei ar vrea chiar să înceapă să se roage, fiindcă au niște înfățișări ale fetei foarte evlavioase. Eu aș fi într-adevăr bucuros din toată inima, dacă ei ar vrea să se schimbe în bine!”

Spune Borem:” Ceea ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu! Prima încercare s-a arătat foarte dureroasă, dar acum vine o altă probă. Noi vom vedea acolo, cum o vor trece ei pe aceea. Eu îți spun, aceasta va fi mult mai dură decât prima. Uită-te iarăși acolo, a doua acțiune își va avea începutul imediat!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 7 of 21  [ 205 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 6, 7, 8 ... 19, 20, 21  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !