Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 1.6.2020, 22:27
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
EPISCOPUL MARTIN - Evaluarea unui suflet din lumea cealalta (Jakob Lorber)


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 7, 8, 9 ... 19, 20, 21  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 70
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 01:41 View PostDownload Post

Capitolul 70
A doua scenă a încercării iezuiților și explicarea ei de către Borem

Episcopul Martin se uită acum iarăși acolo și remarcă, că se apropie de iezuiți noștri o caravană cu pelerini, care duc cu ei multe bogății și avuții.

Părinții o văd și atunci când caravana ajunge îm apropierea lor, ea este oprită de ei și întrebată, încotro se îndreaptă și ce duce cu ea.

Caravana spune:” Noi venim din lume, am jefuit acolo mai multe mănăstiri și anume pe acei iezuiți bogați, pentru că ei înșiși sunt cei mai mari bandiți și hoți de pe lume.

Pentru că a lua omenirii prin vorbe false, evlavioșenii, fațărnicii și prin tot felul de iluzii despre iad și osândă avuția lor adunată adesea cu greu și a și-o însuși adesea chiar și cu tot felul de constrângeri, este mai rău decât a fura și a jefui în public. Impotriva jefuitorilor și hoților are fiecare dreptul său de apărare și de legitimă apărare, dar împotriva unor asemenea hoții și jafuri iezuițice și a altora călugărești se pot proteja doar foarte puțini.

Și astfel este avuția lor una foarte nelegitimă. De aceea este drept din punct de vedere moral, că am jefuit mănăstirile acestea menționate mai înainte. Acum ducem această pradă în fața tronului lui Dumnezeu și vrem să strigăm atâta timp după răzbunare, până ce Domnul și Dumnezeu ne va auzi și va nimici de la rădăcină acest soi cel mai rău și cel mai înșelător!”

Atunci când părinții iezuiți aud așa ceva, ei se aprind de-a dreptul de mânie și furie.

Episcopul Martin, care a auzit și el toate acestea, îi spune lui Borem:” Frate, acum stau lucrurile într-adevăr rău pentru iezuiții noștri - cel puțin pentru cei treizeci care au fost deja de față și la prima manevră! Eu îi văd acum bine și pe ceilalți, care aparțin acestui colegiu, dar aceștia nu se află împreună cu cei treizeci, ci constituie o grămadă aparte, care arată mult mai luminoasă decât acești treizeci.”

Spune Borem:” Acești ceilalți sunt aproape salvați, dar acești treizeci sunt încă în pericol. Fii numai atent acum, ce se va întâmpla acolo!”

Episcopul Martin este acum atent cu cugetul și vorbește după un timp:” Dar, dar, dar! Frate, te rog pentru Dumnezeu, acolo doar trebuie să intervenim! Ah, aceștia sunt într-adevăr slujitori de-ai lui sata - - - diavolului! Nu, așa ceva nu mi-aș fi închipuit niciodată despre această tagmă călugărească!

Ascultă-mă, dacă n-ai auzit sentința îngrozitoare a iezuiților: Atunci când caravana a terminat cu răspunsul și explicația ei, părinții s-au aprins de furie și au strigat ca dintr-un singur cuget:

„O voi neleguiți omorâtori de Dumnezeu, care ați furat așa de neleguit sfințenia lui Dumnezeu! Voi ați căzut chiar acum singuri în mâinile răzbunării drepte! Acești iezuiți pe care i-ați jefuit atât de oribil și împotriva cărora vreți sa aduceți acum răzbunarea lui Dumnezeu, suntem noi! Dumnezeu ne-a pus cu siguranță de aceea în acest loc, ca noi să vă dăm imediat în mâinile celui mai adânc și îngrozitor iad pentru neleguirea voastră nespusă de mare! În jos cu voi, voi draci rai, la cei mai rai draci!

Vino la suprafață, lucifer, tu satan, sus, tu leviatan: Luați-i pe acești răufăcători cei mai neleguiți, răi, eretici, astfel și blestemați, vrednici de osândă și mult prea draconici în primirea veșnic cel mai chinuitoare și aruncați-i acolo, unde iadul este cel mai fierbinte!”

Fratele meu, asta cu siguranță că nu s-a mai întâmplat! Acești indivizi au intenții într-adevăr bune cu săraca ,caravana! Eu sunt de părere, frate, că asemenea cugete nu se vor mai îndrepta veșnic niciodată?

Ah, ah, ah, uită-te acum acolo, acolo vin într-adevăr trei înfățișări groaznice din adânc! Foc iasă din gurile lor îngrozitoare, pe care le deschid atât de mult, că ar putea înghite case întregi!

Caravana intră în cea mai mare frică la aparația acestora, își pun bogățiile lor în fața iezuiților și imploră să fie iertați și să se aibă milă cu ei.

Dar iezuiții îi împing înapoi fără milă și urlă tot mai mult, umpluți de furie și mânie:” „În jos cu voi, aici nu mai este milă și veșnic nu mai este iertare! Chinul cel mai îngrozitor și veșnic în căința veșnic zadarnică și arzătoare să fie destinul și răsplata pentru fapta voastră! Prindeți-i, voi trei cei mai mari și răi diavoli și răsplătiți-le lor veșnic, pentru ce ei ne-au făcut vremelnic!”

Caravana implora acum și mai mult, dar degeaba. Cei trei draci se apropie de caravană. Aceea striga acum și mai îngrozită pentru a i se acorda milă, dar în zadar. Cu mare plăcere privesc iezuții la acei nemărginit de înfricoșați. Ah, aceștia sunt într-adevăr niște ticaloși blestemați, aceștia sunt chiar draci ai dracilor!

Cei trei draci adevărați nu se grăbesc și se uită încă foarte gânditori la dorința îngrozitoare a iezuiților. Dar acești ticăloși mojici vor să-i știe pe acești săraci degrabă și fără nici o milostivire și scuză în iad.

Acolo uite, acum vorbesc cei trei draci adevărați și afirmă ca hotărârea iezuiților este prea dură și chiar nedreaptă pentru acești numai mici păcătoși!

Dar iezuiții spun tare: „Hotărârea noastră este hotărârea lui Dumnezeu și astfel ea este dreaptă! De aceea duceți-i de aici în jos spre chinuri!”

Dar dracii urlă înapoi: „Voi doriți prea multe! Așa nu a decis Dumnezeu niciodată! Bine, noi facem cum vreți voi, dar ascultați: pe socoteala voastră, deoarece dorința voastră nu vine de la Dumnezeu!”

O frate, un urlet groaznic se ridică acum din rândurile caravanei și dispare acum cu dracii. Și jesuiții se bucură cu chipurile senine! Frate ce spui tu despre aceasta? Sunt aceștia draci, sau nu?”

Spune Borem: “Nu-ți face griji de nimic. Iată, aceasta este totul - cum am menționat și mai devreme - o pură apariție, care pare reală prin Domnul, de aceea această aparență reiese din corpurile acestori preoți.

Căci spălarea răului nu constă rar în faptul, că aceste trupuri sunt scoase afară din ființele lor; dar totul este totuși gălăgie decât o oarecare realitate.

De aceea nu trebuie să-ți faci griji de ceea ce ai văzut acum. Tot ce vezi tu că s-a întâmplat acum, provine doar din dragostea cea mai adâncă și din cea mai înaltă înțelepciune a Domnului și are mare asemănare cu apariția diferitelor boli a omului pe pământ.

Bolile sunt un rău al corpului, dar pentru aceasta o bunăstare a sufletului și nu rar și a corpului în sine, deoarece prin boală se elimină o stofă rea prin violența din carne.

Deci sunt și aceste apariții doar boli ale sufletului care au fost aduse aici și care trebuie scoase afară, adică prin medicina spirituală cum cea corporală prin specific corporal. Altfel nu s-ar mai însănătoșii niciodată sufletul și duhul nu ar mai ieșii din el.

Sau nu este culcat la un om pe lume sufletul care este bolnăvicios și nu are chef pentru nici o activitate, atâta timp cât este corpul bolnav? Dar dacă este corpul sănătos, atunci este și sufletul plin de bunăstare și chef.

Vezi frate, tot așa este și aici: toți au suflete cât se poate de bolnave. Această boală se reface și este scoasă afară prin puterea cuvântului Domnului, care este singura și cea mai puternică medicină. După ce a terminat o operație cu bine, numai atunci este rândul nostru să-i întărim cu dragostea Domnului.

Deci drag frate, acum vei înțelege mai bine aceste apariții și în viitor nu te vei mai speria, dacă vei zări ceva mai rău decât ai văzut până acum. Căci la fiecare boală ultima stofă, care este scoasă afară prin tratament este cel mai rău, deoarece este motivul principal al acestei boli. Așa și aici este scos ultimul rău principal din suflet.

De aceea nu mai trebuie să te sperii așa de tare, dacă vei vedea acest rău ieșind afară. Uite-te iar acolo; imediat va începe actul trei, care va fi probabil și ultimul pentru cei treizeci de iesuiți!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 71
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 05:04 View PostDownload Post

Capitolul 71
Schimbarea și întoarecerea a unuia dintre iezuiți
Răzbunarea celorlalte 29 de spirite iezuite

Episcopul Martin se uită iar în ceafa iezuitului care stă în fața lui și vede, cum cei trezeci încep să-și aruce reciproc tresătruri îngândurate și unul din ei face remarca următoare:

(Un iezuit:) “Frați, victoria ne-a reușit într-adevăr. Dar dacă mă uit mai profund la acest lucru, mi se pare, că totuși am procedat fără drept și neândreptățiți cu caravana care acum se arde în iad. Cu toate că au greșit mult, nu avem nici un drept după Evangelia noastră, să-i judecăm și să-i blestemăm.

La aceasta mai se adăugă și învățătura care mi-a venit în minte, care ne-a dat-o mesagerul cerului, înainte de a ajunge în acestă stare liberă a existenței noastre. După învățăturile lui înțelepte, trebuie să întâmpinăm toate lacamiile doar cu dragoste, blândețe și umilință. Dar aici nu a avut de lucru nici una dintre aceste trei, ci cum au arătat cele mai joase ființe, acei trei draci groaznici pur și simplu ne-au întrecut în blândețe și dreptate și au dovedit prin aceasta, că noi suntem mult mai răi decât ei!

Frați, cum vi se pare acest lucru? Eu recunosc, mie începe să mi se pară foarte ciudată! De altfel mi se pare aici în lumea spiritelor totul de neprins. Această facere după voie, pentru care nu avem nici o poruncă de la mesagerul Domnului, mi se pare contra oricărei ordini a lucrurilor din aceasta lume cât se poate de misterioasă. Mie mi se pare de parcă mi-ar șopti cineva în secret: „Această faptă groaznică o veți regreta pe veci!” - Of, of dacă nu aș fi fost prezent la această întâmplare!”

La această remarcă bună rămân mirați cei douăzeci și nouă. Dar după un timp spun toți ca dintr-o gură: “Da, în fond ai dreptate. Dar gândește-te singur, dacă putem fi altfel decât suntem! Noi suntem așa și nu putem acționa altfel, decât cum suntem obligați s-o facem - și cu aceasta punct! Cine a pus furia în noi, acela trebuie să nu spună nimic și tot așa cu celelalte tresături, cu care este așa de mult îmbogățit sufletul nostru.

Cine ia dat șarpelui cu clopoței otrava ucigătoare, acelui ia convenit cu siguranță, deoarece altfel nu l-ar fi dotat așa de bine pe acel vierme! Așa a trebuit să devenim și noi iezuiții în slujba noastră, cum să facem cale liberă furiei și răzbunării și să împlinim cea mai mare răutate cu conștiința împăcată spre marea onoare a Domnului. Noi suntem numai perfecți, pentru ceea ce am fost chemați! Da ce vrei tu, da ce vrea Dumnezeu mai mult de la noi?”

Vorbește acel iezuit singur: “Da, aveți dreptate! Noi suntem prin urmare cei mai mari draci și suntem perfecți în aceasta. Ce vreți voi mai mult? În consecință, nu ne așteaptă pe toți cerul, ci cel mai curat iad. Ce vreți voi mai mult? Deci să continuăm cu răutatea noastră, pentru a ajunge cât mai repede blestemați pe vecie! Eu vă doresc poftă bună! Eu nu voi mai ține de acum înainte cu voi. Eu nu vreau să am onoarea mare, să mă aflu în următoarea clipă cu voi într-un curent fierbinte de smoală. Intr-adevăr, pentru această onoare înaltă nu vă voi invidia deloc pe veci!”

Vorbesc ceilalți douăzeci și nouă ca dintr-o gură: “Ce, vrei să devii necredincios slujbei tale! Cel ce a înființat această sluijbă, pe Ignatius vrei să-l părăsești și învățăturii lui sfinte vrei să-i devi necredincios? Ce îți trece prin cap? Gîndește că te mai așteaptă ziua judecății; cum o vei trece? Dacă faci aceasta, atunci să-ți meargă de mii de ori mai rău decât caravana de mai devreme!”

Vorbește iarăși celălalt iezuit: “Numai curaj! Eu rămân - Dumnezeu să mă întărească - devotat cuvintelor mele. Dar voi puteți face ce doriți! Pentru ziua judecății nu îmi voi lăsa să crească peri albi, dar pentru primirea sigură a blestemului veșnic în compania voastră, da! Ignatius încoace, Ignatius încolo, eu voi urma de acum înainte cuvintele mesagerului lui Dumnezeu. Ignatius împreună cu voi toți poate să mă - aproape că mi-a scăpat ceva! - împreună cu toată comunitatea voastră!

Cum văd eu acum, îi este Domnului mai drag un cur de turc decât vai-samarul de colegiu al nostru împreună cu cel ce a înființat-o! Ați înțeles? ! Toți luteranii, calviniștii și cei cu credință veche sunt îngeri, în timp ce noi cu toate regulile noastre suntem draci în formă optimă.

Faceți cu mine ce vreți, eu nu am să mă mai răzbun! Mie îmi pare nespus de rău, că m-am legat de acea săracă chineză; și pentru aceasta am fost, Doamne ajută, împreună cu voi pedepsit! Dar, pentru a doua prezență cu blestemarea veșnică a acelei sărace caravane, mă arde deja acum ca iadul. Ce va fi din mine dacă voi rămâne mai mult camaradul vostru? De aceea la revedere, eu va părăsesc!”

Când acel iezuit pronunță aceste cuvinte, încep deodată toți să-l blesteme, îl înconjoară, îl taie și își împart pielea lui între ei. Iar pe cel fără piele îl aruncă afar din turma lor și aruncă cu pietre după el și cheamă toți dracii să vină să-l ia.

Dracii vin într-adevăr, dar nu îl iau pe cel scalpat, ci numai pe aceia care i-a chemat. Aceștia însă se împotrivesc cu toate puterile și strigă disperați după ajutor. Atunci se ridică cel fără piele și le poruncește draciilor, să aibă milă cu acești nevăzători. Și iată, dracii îl ascultă și îi părăsesc pe cei înebuniți!

Această scenă face impresia asupra lui Martin și se uită în contiunare curios, ce se va întâmpla mai departe.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 72
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 05:08 View PostDownload Post

Capitolul 72
O privire spre starea spirituală a femeilor- inimii- lui Iisus - Intruși în grădina mănăstirii - Atacul femeilor- inimii- lui Iisus răzbunătoare

Borem spune însă:” Prietene și frate, să-i mulțumim nesfârșitei înțelepciuni a Domnului și dragostei și milostivirii Sale negândite, că El a dorit, împotriva așteptărilor noastre, să se poarte cu această companie atât de blând și atât de simplu. Pentru că asemenea încercări durează la unii, care sunt adesea într-o stare mai bună, chiar mulți ani pământești, în timp ce toată încercarea aceasta cu această companie a durat doar trei zile, după socoteala pământească. Bineînțeles, sentimentul acestor încercați este desigur încărcat cu câteva decenii. Acest lucru singur, ce semnificație are el pentru realitatea sau pentru o asemenea formare a simțului cu care încercatul este împovărat cu o durată adesea de mii, ba chiar milioane de ani?

Mai simplu spus, eu îți spun că Domnul a fost cu acești iezuiți cât se poate de milostiv! Ei au trecut acum peste ce a fost mai rău. Ei au ajuns într-adevăr până la marginea prapastiei și au fost nesfârșit mai aproape de iad decât de cer, care totuși se află încă foarte departe de ei. Dar ei sunt acum salvați și intră acum în recuperare. Și astfel s-a câștigat deja nesfârșit de mult, pentru care i se cuvine numai Domnului singur cinstea pe veci. Pentru că ce nu-i mai este posibil celui mai înalt înger, aceea îi este Domnului foarte bine posibil!

Tu dorești să vezi mai multe scene din această a treia acțiune, din care cauză tu te uiți încă atât de atent la ceafa lor. Dar eu îți spun că nu vei mai vedea nimic acolo. Pentru că această companie se cufundă acum în sine însăși și merge atunci la frații lor mai buni și așteaptă atunci despărțirea de această împrejurime materială, care se va întâmpla imediat atunci, când vom privi cum stau încă lucrurile cu femeile- inimii- lui Iisus.

Dar pentru ca ei să nu aștepte prea mult, să ne ducem imediat la acele femei menționate și să le studiem tot în acea formă, cum i-am studiat pe acei trezeci de iezuiți. Uite, am ajuns deja! Tu poți să-ți alegi una pe care o vrei tu; peste tot vei vedea același lucru!”

Episcopul Martin:” Bine, dacă așa stau lucrurile, atunci cea mai de-a aproape este destul de bună pentru așa ceva; deci numai să privesc în ceafa ei! Exact, exact ca la acei treizeci! Acum le văd chiar pe toate, cum sunt ele aici adunate împreună ca la nouăzeci de femei: într-o grădină care este împrejmuită cu un zid puternic, la a cărui colț din nord este amplasată o clădire de mănăstire arătând foarte întunecată.

Ele par că schimbă cu hărnicie cuvinte între ele. Dar încă nu pot să înțeleg nimic din ceea ce ele vorbesc de fapt unele cu altele. Acum remarc faptul că ele devin din când în când mai întunecoase și altă dată mai luminoase din cauza cunoașterii, tot așa ca și când ar sufla vânturile nori peste vârfurile munților înzăpeziți, în timp ce aceia devin atunci foarte gri sub umbrele norilor și - atunci când norii fac iarăși loc razelor soarelui - acestea fac ca vârfurile munților să strălucească foarte drăgăstos! Dar care să fie oare proveniența acestui fenomen în ceea ce privește aceste femei- ale inimii- lui Iisus?”

Spune Borem:” Dragă frate, tu ai arătat o imagine destul de bună pentru acest lucru și poți să găsești foarte bine, în această imagine naturală, explicația acestui fenomen. Vezi și aici trec nori de neștiință peste vârfurile cunoștiintelor acestor femei, aceste necunoașteri fiind aduse de vânturile celor mai diverse patimi lumești! Tu știi însă, că , atunci când, pe lume, vânturile încep să se joace jocul lor cu norii, vremea rea va începe acuși. Vezi, tot așa stau lucrurile și aici în aparența spirituală.

Nu remarci faptul că aceste întunecări se repetă și sunt tot mai lungi în durată? Asta arată deja foarte limpede, ca dansul propriu zis va începe imediat. Atunci când întunecarea nu va mai înceta, va începe imediat acțiunea de început a timpului rău. Fii numai foarte atent la toate; aici vei vedea lucruri și mai interesante decât acelea pe care le-ai văzut la cei teizeci de iezuiți!”

Spune episcopul Martin:” Da, exact, tu ai dreptate! Eu observ deja, că ele nu mai vor să se ilumineze, rămân întunecate și devin încontinuu tot mai întunecate. Și la celelalte nu mai vrea să se arate acum lumina dragă în puterea ei, ci se preschimba încetul cu încetul înspre gri.

Cu adevărat, un amestec foarte curios de întuneric și gri se arată acum! Acelea deja foarte întunecat se colorează de jos în sus într-o culoare, care este asemenea fierului într-un roșu slab incandescent. Aceasta pare că își are originea ori într-o furie trezită în ele sau chiar în iad. Ascultă, tu cel mai drag frate al meu, acestea sunt premise foarte dezamăgitor de suspecte pentru apariții rele care urmează!

Acum descopăr eu, că prin ușa mănăstirii intră două ființe masculine în grădină. În mijlocul acesteia, se află femeile- inimii- lui Iisus ale noastre, acum deja întunecate dezamăgitor de tare, însă nu par că au remarcat, că acești intruși se află deja foarte aproape în preajma lor.

Aha, așa, acum dară, acum! Va începe desigur acuși bântuiala. Femeile noastre au simțit deja, că cineva se află în apropierea lor, care probabil n-ar trebui să se afle acolo. Fiindcă eu văd pumnale incandescente în mâinile lor, pe care le îndreaptă acum în afară, pentru a-i întâmpină pe acei doi nou-veniți într-un mod tocmai nu prea plin de dragoste.

Acum se ridică stareța în picioare și poruncește printr-un semn cu mâna să se facă liniște. Oare ce se va întâmpla mai departe? Poate că va fi ținut un discurs plin de cinste? - Da, da, așa o fi cu siguranță, fiindcă ea își drege deja puternic glasul! Cu adevărat, sunt totuși foarte curios, ce le va cotcodăci maica stareță celorlalte femei! Deci, acum numai atenție, ea vorbește:

(Maica stareță) “Ascultați-mă toate, voi domnișoarele mele cinstite și respectabile! Tagma noastră înaltă, demnă și sfântă se află în mare pericol! S-au furișat doi bărbați obraznici, pe care aș dori să-i numesc mai bine „puști“, prin mănăstirea noastră sfântă în această grădină a noastră dumnezeiască. Probabil, pentru a face cu noi desfrâu și glume sau cel puțin, pentru a spiona avuția noastră sfântă, cum se poate lua ea de la noi cu forța, în cazul în care noi n-o dăm de bună voie! Dar acești puști vor ispăși scump tupeul lor!

Ascultați-mă, noi suntem în jur de nouăzeci la număr, după cum pot să vă număr așa în treacăt! Dacă acești puști obraznici se vor apropia de noi și la strigătul nostru: „Afară cu voi, voi puști dezonorabili și uitați de Dumnezeu!” nu se vor îndepărta în grabă, ne năpustim toate pe ei în același timp! Și fiecare dintre noi să le împungă pumnalul incandescent în piept până la copcă! Deci, după ce vor fi omorâți, atunci îl vom însărcina pe slujitorul nostru al casei să-i taie în bucăți aici în grădină și îi vom arde aici pe un rug blestemat, pentru că acest loc sfânt a lui Dumnezeu să fie iarăși curățat!”

Spune episcopul Martin:” Ia uite; aceste dragi femeiuști ale inimii lui Iisus, ce gânduri sângeros-drăgălașe au ele! Ah, asta este chiar foarte drăgăstos! O voi canalii fără Dumnezeu! Nu, aceasta n-aș fi așteptat de la aceste adevărate furii ale iadului! Pai da, dacă introducerea își are deja un început atât de cinstit, cum se vor arăta ele atunci la acțiuni de încercare următoare? Privește numai acolo: cei doi bărbați arata foarte iubitori și eu aș putea spune despre ei: „Uite aici doi oameni, în a căror suflete nu se găsește nimic viclean!” Și aceste canalii rele îi osândesc deja, fără să-i fi văzut cum trebuie și mai puțin sa fi vorbit cu ei!”

Spune Borem:” Fii numai tăcut, tu doar știi, cum stau lucrurile în asemenea cazuri! Lasă-le să facă numai! Când va fi timpul să intervenim, vom fi desigur înștiințați de acea tablă. Inainte de aceasta însă, să fim numai observatori liniștiți a acelora ce se întâmpla aici. Privește numai iarăși mai departe!”

Episcopul Martin privește acum foarte atent iarăși la acea scena din fața sa și spune după un timp:” Tu, frate, acum merg iarăși cei doi bărbați la ușa mănăstirii și au niște înfățișări ale feței, de parcă ei ar vrea să plece iarăși în fugă din această grădină divină.

Dar femeile remarcă aceasta și strigă acum cu totul împotriva intenției lor de dinainte: „Stop, nici un pas mai departe, voi puști fără Dumnezeu!”

Cei doi bărbați par că nici un dau importanță la aceasta și se apropie tot mai mult de ușa de ieșire. Dar aceste femei văd acum, cum cei doi nu vor să ia în seama strigătul lor. Ele devin de aceea cu totul înfocate, se năpustesc cu un strigăt îngrozitor în urma acelor bărbați și le taie calea spre ieșire.

O parte însă îi înconjoară cu pumnalele în mână pe cei doi bărbați și îi întreabă ca dintr-un cuget având și o înfățișarea amenințătoare: „Ce căutați voi aici, voi puști neleguiti? Mărturisiti intenția voastră rea, planul vostru trădător, ca noi să vă putem atunci chinui cu atât mai rău fără milă și îndurare! Fiindcă voi ați necinstit această grădină sfânta a lui Dumnezeu prin intrarea voastră obraznică și impertinentă și ați calcat astfel în picioare duhul lui Dumnezeu! Un asemenea păcat de moarte neleguit poate să fie însă ispășit numai cu moartea și numai osânda voastră veșnica poate să creeze mulțumire dreptății dumnezeiești!Vorbiți de aceea,voi deja dinainte blestemați!”

Cei doi bărbați vorbesc acum: „Ascultați-ne cu răbdare! Noi am fost trimiși la voi de Dumnezeu, pentru a vă elibera de nebunia voastră mare. Dar fiindcă nu vedem nimic altceva în voi decât furie și dorință de răzbunare, voi nu sunteți încă nici pe departe demne pentru o asemenea mare milostivire și va trebui să așteptați foarte mult de acum încolo, până când veți fi demne de această milostivire. Oare n-ați auzit că, cine judeca și osândește, va fi el însuși judecat și osândit? ! Noi însă nu vrem să vă răsplătim fapta voastră, nu vrem să vă facem nici un rău pentru rău. De aceea reflectați și lăsați-ne să mergem în pace, căci altfel, vă va fi rău!”

Femeile se năpustesc acum foarte mânioase cu pumnalele lor pe acei doi. Aceștia însă dispar și femeile se împung între ele în furia lor oarbă.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 73
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 06:11 View PostDownload Post

Capitolul 73
Afirmațiile lui Martin și impulsurile înțelepte ale lui Borem despre calea veșnicei iubiri - Arzătoarele femei ale- inimi -lui Iisus

Episcopul Martin, văzând această întâmplare, începe să râdă și spune:” Frate, uite acolo, aceste muieri proaste! Ah, cum se împung ele cu pumalele lor în furia lor oarbă! Pai da, pai da, asta merge bine acum! Cu adevărat, o adevărată scena foarte șarmantă de-a lui Blockberg! Dacă acestea continuă așa, nu va rămâne prea mult în plus de la ele și noi nu mai trebuie să intervenim! Și așa e bine: cu adevărat, cu aceste rămășite cerul nu pierde tocmai prea mult!

Tu trebuie totuși să mă ierti, dragă frate, dacă eu par aici a fi ca unul care se bucura de pagubă, dar, în acest caz, nu mă pot abține! Fiindcă eu pot să suport pe toate ființele mai ușor decât pe niște femei proaste și în același timp, rele. Insuportabile îmi sunt ele mai ales, dacă ele, că acestea de aici, se distrug aproape de tot din furie și neleguire. Eu nu le doresc nimic rău, ce-i drept, dar așa puțin de iad nu le-ar strică acestor bestii adevărate. Vreau să zic, nu pentru veșnicie; dar așa á la gheena romano-catolică -- nu le-ar strica!”

Vorbește Borem: “Frate nu te băga prea adânc și scoate tot strigătul de foc din cer din inima ta! Uită-te doar, ce face Domnul aici, așa vei cunoaște singur felul și calea adevărată și vei înțelege, cum astfel de ființe, cât se poate de întunecate pot fi iar întoarse spre lumină. Dacă ar gândi și Domnul așa ca tine, ar există pentru aceste ființe amărâte cât se poate de puține șanse pentru viața veșnică! Dar aici observi limpede, cât de bun este Domnul față de cei mai buni oameni și îngeri!

Eu îți spun, ciudate sunt căile Domnului; numărul lor este infinitul. Și fiecare cale, pe care merge Domnul cu un om, este o cale nouă și chiar pentru Cherub o minune neexplorată și sfântă printre orice întâmplare!

Dacă te vei uita la toate aparițiile din acest punct de vedere, atunci nu vei mai găsi pe veci ceva supărător sau batjocoritor. Tu te vei convinge la sfârșit cât de nemărginit de drăgăstos poate să-și ducă Domnul drumurile Sale până la capăt; și cum, de obicei, prin mijloace simple și neânsemnate ajunge întotdeauna la scop și - unde ajuta pe unul, acolo ajută în același timp nenumărate ființe!

O frate, tu vei recunoaște așa încetul cu încetul cât de măreț este totul aici în aparența aceasta, - da, cât de sfânt vreau să spun este prezentul și efectul unei căpușe, așa cum ai văzut-o des cum se târa pe o frunzuliță pe jumătate uscată!

De aceea bucură-te aici de totul ce vezi! Căci totul, totul răsare din dragostea sfântă a Tatălui nostru sfânt! Crezi tu, că iadul, cu toate înfricoșările sale de nedescris, este o răzbunare a lui Dumnezeu construită pe furia Lui veșnică? Da de unde! Eu îți spun, Domnul este și în iad dragostea pură! Căci dragostea veșnică nu cunoaște nici furie și nici răzbunare, ci cum și ce ea este, așa sunt și toate lăcașurile ei, nemărginite și veșnice.

Așa, dragă frate, privește de acum încolo această apariție și vei primi în scurt timp o altă îmbrăcăminte, adică o îmbrăcăminte a dragostei și a înțelepciunii din inima Tatălui nostru sfânt! Această îmbrăcăminte nu ți-o va mai lua veșnic nimeni. Și într-o astfel de îmbrăcăminte vei vedea toate lucrurile și aparițiile în lumina lor adevărată și le vei comenta adevărat din motivul tuturor motivelor.

Dar acum uită-te numai mai departe, ce se va întâmpla în continuare! Dar uită-te la totul cu alți ochi și concepție, așa vei descoperi motivul adevărat. Căci toate acestea se întâmplă din voia Domnului în mare parte doar pentru tine, pentru a ajunge cât mai repede la adevărata renaștere a spiritului și la schimbarea cerească a garderobei din sufletul tău! De aceea, încă o dată: gândește-te bine la ceea ce ți-am spus, așa vei culege claritatea mare care îți va fi de folos!”

Episcopul Martin se uită iar în ceafa doamnelor - inimii - lui Iisus și zărește, cum ultimele două se bat și se înjunghie reciproc cu pumnalul și cum în curând pică amândouă ca moarte la pământ. După o astfel de scenă vorbește el:

(Episcopul Martin:) “Doamne ajută, acum s-au lichidat reciproc amândouă! Domnului să-i rămână în fericire! Este într-adevăr mai mult decât minunat, dacă aceste ființe vor ajunge la fericire, așa cum ai spus tu mai devreme? Acum sunt curios din toată inima, ce se va întâmpla acum mai departe cu aceste amazoane! Ele sunt întinse acolo exact așa de parcă ar fi într-adevăr moarte!

Aha, acum vine altă apariție! Doamnele încă mai sunt pe jos țeapăn de moarte. Dar ele încep să aburească și din fiecare se urcă în sus fum ca din hornul unui brutar. Și mai observ ici și colo scântei care se duc în sus ca la un vulcan! Sapprament, sapprament! Acest lucru începe acum să aibă o cu totul alta față! Cel mai drag prieten, dacă aceasta nu arată așa puțin a iad, atunci vreau să mă numesc așa cum vrei tu să-mi spui!

Ia uite, acum se văd în unele locuri deja flăcări! Aceasta arată deja ca un adevărat Autodafé! Acești săraci încep să ardă acum peste tot! Acest lucru devine ciudat; dar încă nu se mișcă nimic peste, pe lângă sau sub aceste doamne, ci numai fumul tare, scânteile și flăcările.

Flăcările devin tot mai puternice, doamnele moarte arată deja arzătoare! Acum este într-adevăr bine pentru ele că sunt moarte și prin aceasta nu au nici un fel de simț. Ah, ah, cât de luminat arde acum aceasta! Intr-adevăr o priveliște diferită și ciudat: cu toate că flacăra este puternică, nu arde nimic din câte pot observa acum! Spune-mi dragă frate, ce poate însemna această apariție cât se poate de nemaiîntâlnită?”

Vorbește Borem: “Nimic altceva decât ceva bun; căci ce vine de la Domnul, este pur și simplu bun! Privește mai departe, vei observa imediat, câtă dreptate am avut și cât adevăr am grăit!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 74
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 06:15 View PostDownload Post

Capitolul 74
Critica lui Martin despre ființa răului - Discursul lui Borem despre ordinea dumnezeiască a vieții - „Binele” și „Răul” ca cele două poluri diferite în Dumnezeu și în creația Sa

Spune episcopul Martin: “Da, da, tu ai cu siguranță dreptate și vorbești sigur întregul adevăr. Dar trebuie să recunoști că păcătoșii sunt tot așa că și noi creațiile lui Dumnezeu, ba chiar și diavolul în sine provine de la Dumnezeu! Dar cui îi va conveni de păcătoși și de diavol, doar pentru că provin și au provenit din Dumnezeu? !

Eu vreau să spun mai mult așa: Dumnezeu a creat prin nenumăratele Sale ființe și ființe libere. El le-a transmis ordinea Sa de neclintit și le-a arătat drumurile, care trebuie să le meargă pentru a ajunge la ordinea Sa. Dar pentru că sunt ființe libere, pot întoarce spatele acestei ordini dumnezeiești și să facă totul impotriva ei. Dacă ei fac acum aceasta, eu întreb:

Dacă doar binelui dumnezeiesc îi este de gândit răul, atunci aceasta este și așa un lucru împotriva ordinii dumnezeiești recunoscute pentru a numi de fapt răul? ! Dar dacă este și acesta bun, atunci vreau să știu totuși ce este de fapt răul! ? Căci ceva rău tot trebuie să existe, căci altfel ar fi iadul cel mai gol termen, care a fost gândit vreodată de un spirit omenesc!

Dacă este iadul o realitate adevărată și aceasta o lucrare impotriva ordinii dumnezeiești pentru a putea fi numită într-adevăr rea, atunci sunt aceste doamne rele și prin aceasta pregătite pentru iad ca o boabă de strugure care este coaptă în luna noiembrie!

Păcatul și păcătoșii ca apostoli ai diavolului sunt în consecință răi și răsplata lor este după cuvintele Domnului, iadul ca recoltare a tot ce este rău. Din apariția acestor doamne s-a observat, că în ele a fost răul. Ca niște furii s-au înjunghiat și acum ele ard! Prietene, are oare iadul și o altfel de față?”

Vorbește Borem: “Prietene, tu încă vorbești ca un nevăzător omenesc din închisoarea cărnii sale! Bineînțeles este din partea unei ființe libere care cunoaște ordinea dumnezeiască o lucrare contrarie a acesteia un păcat și prin aceasta și ceva rău. Dar știi tu să-mi arăți liniile între o ființă liberă și lângă ea ființa condamnată a una- și aceiași persoană?

Știi tu, unde începe sufletul din carne și unde începe în suflet duhul? Știi tu cu exactitate unde se termină lucrările impuse și unde își au începutul cele libere? Știi tu, cât de departe se întinde spiritualul și liberul natural?

Dacă ai pus mustul proaspat în damigeană, acesta a început de îndată să fiarbă. Acesta a făcut bulbuci și gaze în damigeană și când ajungi cu nasul la gura acesteia, te aruncă amețit un miros înțepător în spate. Știi tu oare ce a fost aceea ce a făcut ca vinul să fermenteze? Vezi, tu nu știi! Dar după ce a fermentat mustul, a devenit liniștit și curat și a fost vin. Știi tu oare cum a devenit din must un vin adorabil?

Recent după ce a înflorit un smochin sau un alt pom ai văzut imediat fructul. Dacă o gustai, ți se părea acră și tare, deci contra ordinii a gustului tău era groaznică și rea. Dar după ce s-a copt fructul, cum ți s-a părut atunci? Vezi, atunci a fost ideală pentru stomacul tău, deci cu siguranță nu a fost rea și groaznică!

Iarna este pentru simțuri cu siguranță un păcat; căci nu este în ordinea oamenilor și a animalelor care sunt și au sângele cald. Dar dacă nu ar exista, cum ar fi cu bogăția pământului și a forței psihice a omului?

Eu îți spun, în tot infinitul găsești întotdeauna doi poli, care în egală măsură aparțin de ordinea lui Dumnezeu, cu toate că sunt diferiți ca ziua și noapte sau ca da și nu. Spune, care dintre acestea este răul? Nu vezi tu, că Domnul coordonează și conduce totul și fiecare lucru pe drumul sau? Deci unde ar putea fii un astfel de drum rău!

Vezi, Domnul știe cât de departe să lărgească cercul libertății în jurul unei ființe! În acest cerc poate intra orice ființa care are o dorința liberă și spre exercițiul libertății poate face ce vrea. Dar mai departe de acest cerc nu poate păși nici o ființă!
Intr-o picătură de apă trăiesc des nenumărate animale și se mișcă liber în aceasta; dar pot să-și exercite și în afară acelei picături, libertatea lor de viață?

Tot așa vor oamenii să îngroape ordinea morală pe pământul lor prin războaie și prin alte gravități. Dar opresc prin această schimbarea de zi și noapte, sau poate să rețină ploaia și vântul sau pot seca marea?

Vezi, dacă vrei să vorbești de ordinea mare a lui Dumnezeu, atunci trebuie să vezi mai departe de spațiul îngust al cercului tău!

Ce nu se poate face în picătura, aceasta se face în marea, deoarece nici cea mai otrăvită picatura nu poate să măi otrăvească! Ce nu-și găsește o asemănare în cercul pământului, găsește cu siguranță în cercul nemăsurat al soarelui. Și dacă aceasta încă nu ajunge, pentru acela mai există cercuri a sorilor centrale nemăsurate de largi și de adânci! Dacă nu găsește un număr un alt număr pentru preluare: este aceasta o urmare, deoarece nu ar mai există numere, în care ar găsi o preluare armonică? Sau într-un anumit fel de sunet în muzică s-ar strecura dintr-un alt fel de sunet un ton, atunci ar fi aceasta un păcat curat și prin aceasta crezi tu că acel ton ar fi imediat scos din muzica? Vezi tu, Dumnezeu a arătat și a dat fiecărui om un fel de ordine prin „Să faci!”, dar i-a dat și toate celelalte. El știe cel mai bine, cum îl ghidează pe unul sau pe celălalt spre a ajunge la scopul cel mai înalt. De aceea a și poruncit, să nu fie judecat nimeni, așa cum nici cel mai mare înger din cer, Mihail, nu a avut voie să-l judece pe satana, atunci când acesta se certă cu el pentru trupul neânsuflețit a lui Moise!

Noi trebuie să vedem numai ce face Domnul și să ne ghidăm după aceasta, pentru a fi copii înțelepți și adevărați ai lui Dumnezeu. Dar tot restul de condamnare trebuie să iasă din noi! Căci noi ne putem mișcă liberi numai în cercul nostru. Și mișcările din celelalte cercuri veșnice a ordinii lui Dumnezeu nu ne interesează cu nimic, ci singur Domnul - de aceea se și spune, că fiecare să-și măture în fața porții și nu în fața vecinului!

Ințelege aceasta bine și privește în continuare scena! Eu sper în față lui Dumnezeu Domnul, ca vei începe, să vezi și să judeci lucrurile într-o cu totul altfel de lumină. Domnul să-ți de-a în curând vederea și voința dreaptă! Privește numai acum, vei vedea o cu totul altfel de scenă!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 75
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 06:16 View PostDownload Post

Capitolul 75
Observările următoare ale lui Martin la starea vrednică de iad a femeilor- inimii- lui Iisus -- Explicațiile corespunzătoare ale lui Borem

Episcopul Martin se uită iarăși acolo, fiind foarte tăcut pentru un timp; însă după aceea vorbește el:” Da, dragă prieten, tu ai dreptate: eu admit acum foarte limpede că ordinea lui Dumnezeu este cu totul altfel, decât eu mi-am închipuit-o adineaori! Da, adevărat este, ce spune marele văzător David și apostolul Pavel, când grăiesc: „Nepătrunse sunt căile Domnului și de nepătruns sunt hotărârile Lui!”

Dar, pe lângă acestea, este tot atât de nepătruns și de inpenetrabil, de ce eu rămân atâta timp prost, în timp ce tu ai devenit oarecum prin puține mijloace spirituale într-un timp așa de scurt deja un înger al Domnului înțelept din temelie! Dar să fie acum, așa cum o vrea să fie, eu simt tare în mine, că Domnul Iisus a devenit acum singura mea dorință. Și acest sentiment mă face foarte bucuros și fericit! Mai mult însă nu am nevoie pentru întreaga veșnicie. Eu îți spun, dragă prietene și frate, fiindcă îl am acum numai pe Domnul, mă interesează toate celelalte puțin sau chiar de loc!

De aceea sunt eu de părere: după ce Domnul face oricum ce este mai bun cu această societate femenină și masculina și noi nu putem să adăugam sau sa luăm ceva, așa că nu este de folos, de a observa aceasta scenă mai departe, în care cel puțin eu văd dezamăgitor de puține lucruri agreabile și înălțătoare de spirit. Acum s-au întors aceste doamne desigur iarăși la viață și fug arzătoare încoace și încolo în grădina lor, de parcă ar fi cele mai vădite furii sau dracoaice. Dar îmi folosește oare o asemenea imagine, dat fiind faptul că eu nu o pot înțelege și probabil nici nu o voi înțelege niciodată?

Dacă ar fi după mine, atunci eu aș merge cu mult mai multă plăcere afară în acea grădină frumoasă pentru a lucra ceva, decât să mă uit aici mai departe la aceste scene foarte plictisitoare!”

Spune Borem:” Ascultă, frate drag, ceea ce îi este Domnului potrivit, aceea să ne fie și noua potrivit. Fiindcă uite și pe noi doi ne călăuzeste Domnul și știe cel mai bine de ce ne-a arătat tocmai aceasta cale! De aceea privește numai răbdător, ceea ce este de observat aici! În ceea ce privește însă explicația, fi fără grija; aceasta ți se va da la timpul potrivit și anume în cea mai înaltă claritate și în modul cel mai curat. Ceea ce vezi tu însă, spune-mi imediat după ce vezi tu acel lucru. Eu îți voi da, ca până acum, explicația dorită la acea întâmplare. Deci, fă în numele Domnului, precum eu te-am sfătuit acum!”

Spune episcopul Martin:” Da, da, tu ai dreptate că Domnul ne călăuzește și pe noi înșine pe lângă acestea; atunci bineînțeles că trebuie să respectăm toate lucrurile pe care le vrea Domnul să ni le arate! Și astfel vreau eu să privesc iarăși foarte atent la această comedie spirituală. Dar lasă-mă numai să vorbesc în acest timp, așa cum îmi este pe plac!”

Spune Borem:” Vorbește cum vrei tu, mai multe nu pot să-ți spun! Dar ferește-te numai de a judeca, deoarece aceasta îi aparține numai Domnului singur!” -

Episcopul Martin este foarte mulțumit cu aceasta, se uită iarăși în ceafa femeilor- inimii- lui Iisus și spune:” Aoleo! Frate, acolo stau de-o dată lucrurile într-adevăr foarte rău și sălbatic! Aceste doamne sunt acum toate goale și carnea lor este aprinsă în totalitate ca un minereu topindu-se. Cu cât situația devine mai arzătoare, cu atât mai mult ele fug mai tare încoace și încolo.

Aceste adevărate salamandre nu sunt chiar grase; însă ele mai au totuși o înfățișare destul de omenească. Trupul ar mai merge, unele dintre ele nici nu au un sân atât de urât; dar chipurile lor arată îngrozitor de deformate! Eu am văzut pe pământ câteodată numai maimuțe, care aveau chipuri asemănătoare! Ei, ei, ei! Chipurile arată îngrozitor de sălbatic și mai mult decât respingător de urâte!

O Doamne, o Doamne, uită-te numai o dată la aceea, care se află acum cel mai aproape de noi! O Doamne, chipul ei! Nasul îi atârnă aproape până la burtă. Urechile au o asemănare cu acelea ale unui elefant. Gura se aseamană mai degrabă cu partea din dos a unei vaci decât cu gura unui om; gâtul îi este plin de guși. Ochii arată asemenea a doua fese ale unui câine și părul se aseamană cu o adunătură de râme! Ah, maica soarelui, acestea arată foarte urât! Cu adevărat straniu: trupul ei ar fi cu totul în ordine; dar capul, capul! Cu adevărat, eu nu-mi pot închipui ceva mai urât!

Acolo, acolo, vezi tu - vai, aoleo, vine acum o altă femeie în preajma noastră; aceea arată așa că te-ai putea îngrozi peste toate măsurile din cauza ei! Acela este capul unei adevărate boa constrictor, numai urechile foarte lungi ca de măgar atenuează puțin urâciunea! Acești ochi, aceaste continuă mișcare repede a limbii! Din gura, din urechi și din nări iasă din belșug la fiecare moment al respirației un fum de culoare maronie închisă! Ah, ah, auzi tu, dragă prietene, asta este totuși mai mult decât prea mult, asta este dezgustător! Trupul, tot așa ca la celelalte, este și la aceasta cu totul în ordine! Dacă am elimina din calcul ceea ce arde, am putea-o numai chiar foarte voluptoasă. Dar numai capul, capul, acesta este într-adevăr îngrozitor de urât! Pentru Dumnezeu, ce urâciune este asta însă, fără capăt și margine!

Hola, hola, acum fug ele iarăși de-a valma ca niște găini turbate, de parcă l-ar vedea pe așa numitul diavol al găinilor! Oare ce însemnătate pot avea asemenea arătări?”

Spune Borem:” Eu îți spun: nu prea multe însemnătăți stranii! Că ele arată înfocate, își are originea în râvna lor pasională și adăugată cu mânie pentru cauza tagmei lor. Faptele, pentru a fi ținută această tagmă în viața, se arată prin fuga de-a valma. Că formele trupului acestor doamne arată destul de bine, își are originea în simțul lor destul de pur; dar capetele lor arată atât de straniu, pentru acestea este numai marea lor prostie singura purtătoare de vină. Cu timpul când ele se vor recunoaște mai bine, atunci ele vor și primi capete mai bune peste trup. Atâta timp încă cât ele rămân fidele nebuniei lor, nu se vor îmbunătăți prea mult capetele lor. Acum cunoști tu deocamdată cauza corespunzătoare pentru asemenea arătări. Uită-te acum însă mai departe, fiindcă ceea ce tu ai văzut până acum, a fost numai preludiul, drama propriu zisă de-abia începe!”

Spune episcopul Martin:” Sunt un slujitor foarte ascultător! Pai da, întâmplarea este de urmărit. Dacă de-abia acum începe drama principală propriu zisă, atunci sunt foarte interesat să știu, în ce constă și cum se va manifesta ea!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 76
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 06:17 View PostDownload Post

Capitolul 76
Comportamentul nesimțit al femeilor- inimii- lui Iisus față de părinții lor doritori să fie primiți înăuntru - Intervenția celor doi bărbați îmbrăcați în alb

(Episcopul Martin:) “Văd acum zdrențele acestea urâte de femei ale inimii lui Iisus (Veșnic să fie cu părere de rău pentru acest nume minunat! ) retrăgându-se toate înapoi în mănăstire și aceasta o fac foarte grăbite! Oare ce pun ele la cale acolo înăuntru? Dar acolo zăresc eu acum în afară de grădină și mai mulți bărbați și femei bătrâne care se află acolo afară; aceștia arată foarte posomorâți și osteniți! Ce vor aceștia totuși și cine sunt ei?”

Spune Borem:” Acestea sunt câteva perechi de părinți ale acestor femei- ale inimii-lui Iisus. Ei căuta ajutor la ele, fiindcă au aflat prin multă căutare și cerere, că ficele lor fericite s-ar afla aici într-o mănăstire cerească și s-ar ruga necontenit pentru mântuirea lor.”

Spune episcopul Martin:” No, se va rezolva cumva treaba! Aoleo, aoleo, mie îmi pare rău deja de dinainte pentru acești părinți săraci, cu intenții bune și astfel bineînțeles naivi!

Exact, exact, acolo cuprinde deja un om bătrân clanța ușii și sună acum pentru a fi lăsat să intre înăuntru; dar nimeni nu vine! El mai sună încă o dată, dar încă nu vine nimeni! El sună mai tare pentru a treia oară și nici la a treia oară nu vine nimeni!

Acum încep iarăși acești oameni, care arata bătrâni, să roage și să se roage și să se jelească, ca totul ar fi acum pierdut pe deplin. Ah, acum încep ei chiar să le slăvească pe aceste Gretele cu rugăciuni spuse cu voce tare! Nu, asta merge totuși puțin prea departe! Dar, în ciuda acestui fapt, nu se arată încă nici una dintre salamandrele noastre!

Eu aud acum jale tare și plâns și spuse: „O voi, voi ficele noastre dragi și sfinte, uitați-vă de pe tronurile voastre cerești în jos spre noi cu milostivire, noi, săracii voștri părinți pământești! Primiți-ne pe noi ca pe ultimii oameni în slujbele voastre cele mai josnice! O auziți-ne, voi fecioarelor sfinte și mirese ale lui Dumnezeu!”

Prietene, frate, asta-i bună! Nu, așa proști totuși nu i-am crezut pe oameni, adică pe oamenii romano-catolici. Eu însumi doar am fost episcop și am dat mare importanță la unele prostii, arătând pline de evlavie, ale oamenilor. Dar așa ceva totuși n-aș fi tolerat în dioceza mea! Nu, acești săraci oameni sau sufletele, orice ar fi ei aici, îmi par într-adevăr rău din toată inima! Acum sunt foarte curios ce va ieși din toată treaba aceasta! Încă nu se arată aici nici una din acele slăvite. Eu sunt de părere că aceste Gretele știu acum totuși cum arată ele și se rușineaza foarte tare, să se arate așa părinților lor. De aceea ele îi lasă pe aceștia să le roage și să se roage, așa de mult până ce ei vor folosi până la epuizare limbile lor și totuși va fi totul pe degeaba. Ascultă, ascultă, cum se jelesc și strigă acești săraci!

Oho, oho, dar ce este iarăși această nouă arătare? Acum începe de-a dreptul să tune și să fulgere din multele ferestre ale mănăstirii, dar prea tare nu se aude tunetul! Acesta pare a fi un adevărat tunet de casă mănăstiric-teatral; dar fulgere se aseamană destul de mult cu cele adevărate!

Asculta însă acum, mie mi se pare așa de parcă tunetul s-ar articula în cuvinte! Să fiu al nai -, tunetul vorbește acum limpede! Ascultă, ascultă, el vorbește: „Inapoi cu voi blestemaților de pe acest loc sfânt a lui Dumnezeu, căci altfel va înghite pământul imediat și ajungeți în iad, pentru că ați îndrăznit, să pășiți pe el cu picioarele voastre foarte păcătoase! Fugiți pe veci de la fața noastră sfântă!”

Ah, ah, ah, dar acestea sunt ticăloase de clasa întâia! Pentru că ele sunt deja aproape vrednice de iad și se rușinează de părinții lor de o mie de ori mai buni, ele îi alungă acum pe aceștia printr-o formă atât de oribilă. Și acei săraci pleacă într-adevăr din acest loc, jelindu-se cumplit.

Ascultă, frate, această drama ia o întorsătură începătoare deja foarte diabolic- respectabilă! Acum sunt cu adevărat foarte curios cum va continua aceasta întimplare!

Săracii părinți au ajuns acum nu departe de grădină înspre răsărit la un pom care este plin cu fructe. Ei poposesc acolo sub el, având chipurile îndreptate spre mănăstire. Probabil că trebuie să simta o alinare falsă și sigur o speranță deșartă față de aceasta! Căci altfel ar trebui să le arate totuși îndeajuns o asemenea demonstrație înșelătoare și ordinară, că ei n-au ce aștepta de la ficele lor presupus mântuite - în afară de o demonstrație mai strasnică!

Eu aș vrea totuși să văd ce vor face acum doamnele noastre! Fulgere încă mai ies afară prin geamuri; și un tunet mai aud, dar cât se poate de slab. Bătrânii de sub pom descoperă acum fructele și unii dintre ei se întind cu mare grijă după ele, le culeg și le conduc spre gură pentru a le mânca. Ei mușca cu seriozitate din aceste fructe care arată bine și se pare că sunt și gustoase, deoarece culeg cu hărnicie mai multe din acele fructe coapte și le dau și acelora care nu au curajul, după câte se pare, să-și culeagă singuri din pom.

Dar acum văd că iese ceva afară dintr-o fereastră a mănăstirii, care pare a fii un portafon. Acum se așează în partea unde este pomul, sub care s-au adăpostit bătrânii noștri, pentru a se uită la priveliștea cerească a mănăstirii - sau poate și de altceva. Acum vreau să văd în curând, ce va ieșii din portafon - probabil asemănător ca și din cutia Pandorei!

Ia, uite-te în acea direcție! O grămadă de bufnițe zboară acum din acel portafon, direct spre pom, unde săracii bătrâni au făcut o pauză pantru a se odihnii. Bufnițele de noapte roiesc în jurul pomului și zboară spre bătrânii noștri, care devin la aceasta cât se poate de fricoși.

Acum ies din acel portafon și flăcări și se aud printre ele și voci, care par să se îndrepte, ca mai devreme bufnițele, spre bătrânii speriați. Aceste cuvinte arată ca niște șerpi de jar și sunt plini de amenințări, iar flăcările par a fi purtătorii acestor cuvinte de șerpi.

Ia uite, aceasta este ceva cu totul nou! Că se pot scrie cuvinte prin anumite semne, care se numesc litere, acesta este un lucru de mult cunoscut. Dar că se poate exprima cuvinte și în astfel de forme hidioase, aceasta nu mi s-a mai întâmplat niciodată!

Vezi, acum se ridică acei bătrâni și fug cu viteza furtunii, iar bufnițele de noapte îi urmăresc până la un fluviu, pe care l-am descoperit mai înainte.

Dar acolo zăresc acum doi bărbați înbrăcați în alb; sunt aceiași pe care au vrut să-i înjunghie mai înainte aceste doamne drăgăstoase. Acești doi bărbați le fac cu mâna bătrânilor fugari, pentru a fugii spre ei. Dar bufnițele, când îi obsearvă pe acești doi bărbați, se întorc repede înapoi și zboară cât se poate de repede înapoi spre mănăstire și intră ca fulgeru în acel portafon care mai este fixat pe fereastra deschisă. Și cuvintele de șerpi împreună cu flăcările se retrag cu viteză înapoi. Cei doi bărbați însă îi adună pe acei bătrâni în jurul lor. Cum se pare, fac și cu ei o mișcare întoarsă spre mănăstire. Na, povestea devine tot mai populată! Eu sunt deja cât se poate de curios, ce va crește din toate acestea!”

Vorbește Borem: “Drag frate, de curiozitate prea mare trebuie să-ți protejezi inima, pentru că o astfel de curiozitate vizuală ascunde de obicei o ascunsă părere de bine! Fii de aceea aici doar un înțelept privitor spre folosirea spiritului tău; dar curiozitatea las-o deoparte! Căci aici trebuie să fim în mare măsură treji, deoarece se va întâmpla aici ceva foarte diabolic. Privește numai, dar fără curiozitate; iar cele privite, povestește-mi-le cât se poate de autentic!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 77
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 06:19 View PostDownload Post

Capitolul 77
Cântatul din trombon a acelor doi bărbați în alb și prabușirea mănăstirii - Doamnele-inimii-lui Iisus fiind broaște uriașe - Discursul de explicare pentru părinții înfricoșați

Episcopul Martin își întoarce privirea înapoi în ceafa doamnei-inimii-lui Iisus și vorbește după un scurt interval de timp: “Da, da, așa este bine; acei doi bărbați în alb merg acum cu tot grupul de bătrâni în direcția mănăstirii! Cu cât mai aproape ajung, cu atât mai mult fulgeră din ferestrele acelea multe; dar fulgerele nu ajung prea departe. Și încă se mai poate auzi un tunet închis, dar acesta foarte slab.

Grupul este acum deja foarte aproape de zidul grădinii. Unul dintre acei doi oameni îmbrăcați în alb merge de îndată la ușă și o deschide pe aceasta cu o viteză fulgerătoare. Acum intră în grădină și prin aceasta în apropierea mănăstirii.

Ajunși aici se postează acei doi bărbați îmbrăcați în alb în fața grupului de bătrâni. Amândoi trag de sub hainele lor un trombon lung. Amândoi își fixează acum aceste două instrumente la gură și suflă cu putere în acestea. Oh Doamne, acesta este un ton măreț și plin de măiestrie!

Dar ce văd acum? Ia uite, ia uite! Zidurile mănăstirii se prăbușesc exact așa cum s-au prăbușit în trecut zidurile Ierihonlui. Și doamnele noastre se șerpuiesc afară strigând și blestemând de sub moloz, asemănător ca niște viermi dintro mlaștină și au forma unor broaște uriașe din Egiptul de pe pământ. Numai capetele seamănă mai mult cu capul a unor șerpi uriași, decât cu cel al unor broaște. Încă mai observ cum în spate au cozi ca de scorpioni. O tu poveste disperată, aceste lucruri lasă loc de gândit!

Bătrânilor li se scoală părul în cap la privirea acestei imagini. Aceste ciudate broaște încep - în loc să înjure mai departe - să se orăcăiasca cât se poate de groaznic. Dar orăcăitul lor nu are acum nici un sens, după câte se pare și nici un fel de efect. Căci acești doi bărbați adună aceste broaște și le mână în fața lor, iar bătrânii îi urmează cât se poate de mirați. Caravana lor merge spre apus!

În locul unde a fost mănăstirea se poate vedea acum o baltă urâcioasă. Oh Doamne, frate, aceasta pare cât se poate de întunecat! Nu, acum devin eu din ce în ce mai înfricoșat! Foarte ciudată este aici apariția, că eu văd aceste broaște care se grăbesc spre apus împreună cu cei ce îi mână la fel de bine, cu toate ca după spațiul parcurs sunt foarte îndepărtați.”

Vorbește Borem: “Distantele în spațiu nu mai înșeală acum vederea spiritului; căci fiecare spirit este mai presus de timp și spațiu. Dar diferitele feluri ale progresării sunt adevărate îndepărtări spirituale și înșeală vederea spiritului sau o orbesc cu totul.

Dacă nu ar fi la această fugă de broaște și acești doi bărbați îmbrăcați în alb, nu le-ai mai zări de mult; căci progresarea acestor broaște este mult prea diferită față de a noastră. Dar pentru că acei doi sunt înrudiți cu progresarea noastră, pot fi oricât de departe în spațiu, deoarece îi vom vedea tot timpul la fel. Noi putem vedea și iadul din apropiere. Dar aceasta nu reiese prin telepatie, ci printr-o trimitere minunată a Domnului, care o vei cunoaște de-abia mai târziu. Acum știi și motivul acestei apariții cât se poate de ciudate, care decât urmările îți vor clarifica situația. Dar acum privește în continuarea scena, care este în fața ta; tu vei învăța multe din aceasta!” Episcopul Martin își forțează iar ochii și vede broaștele deja în adâncul serii ajungând la malul unei imense mari și oprindu-se imediat. La acest mal încep să orăcăie groaznic și să refuze să meargă în apă. Dar cei doi bărbați nu le forțează, ci le lasă să decidă.

Vazând episcopul Martin aceasta, vorbește: “Să se uite un om la aceste broaște groaznice! În elementul lor nu vor să meargă, cu toate că par ca făcute pentru aceasta. Aici pare, cum încep eu să-mi dau seama, să fie motivul: în ele trebuie să măi fie ceva mai bun ascuns, ce nu face parte din elementul lor și aceasta le mai tine probabil pe tărâmul uscat? !”

Vorbește Borem: “Poate fii! Dar urmărește mai departe; imediat va progresa primul act a acestei scene!”

Episcopul Martin se uită acum foarte atent la scenă și vorbește după un timp: “Ah, ah, ia uită-te odată, aceasta este foarte ciudat! Acum se umflă broaștele la tărâmul mării, ce arată cât se poate de groaznic. Ca cei mai mari elefanți stau acolo în fața celor doi bărbați și în fața grupul de bătrâni ce devine din ce în ce mai fricos. Încă se mai umflă, exact așa de parcă s-ar umfla cu ceva. O mii, o mii! Acum sunt deja așa de voluminoase, ca pot fi considerate drept niște munți mici! Fac o față, de parcă ar vrea să-i atace pe acei doi bărbați împreună cu toată hoarda aceia de bătrâni. Dar cei doi bărbați nu merg nici un pas înapoi, cu toate că bătrânii ar zbura mai bine decât să fugă de acolo. Dar acum cer cei doi bărbați liniște și unul din ei vorbește cu acei bătrâni: “Nu vă temeți de acești umflați! Numai pielea păcătoasa este, de care vă îngroziți; partea interioară este mai slabă decât ființa unei căpușe! Noi am putea să le suflăm cu un suflu, pe acelea pe care le-ați adorat ca fiind cele fericite. Dar noi nu suntem așa de nemiloși, cum au fost ele ca așa zise mirese ale lui Dumnezeu contra noastră și a voastră, cu toate că suntem cei mai perfecți protestanți și protestăm la focuri contra tot ce nu are de-a face deloc cu Domnul!

Dar dacă vreți să înțelegeți mai bine cine sunt aceste broaște umflate, așa aflați: Acestea sunt fiicele voastre, care împreună cu prostia voastră și a unei mari averi au intrat în mănăstirea doamnelor-inimii-lui Iisus și prin aceasta au blestemat totul! Cum vă plac acum în îmbrăcămintea cerească?”

Bătrânii aruncă mâinile peste cap, își smulg părul și strigă: “Dar pentru voia lui Dumnezeu! Iisus, Maria și Iosif, fi alături de noi! Cum este posibil aceasta! ? Ele au dus doar așa o viață curată! Ele nu au făcut nimic, decât ceea ce au fost obligate să facă de la părintele de spovedanie și ceea ce le-a fost scris în regulile stricte! Și acum trebuie să le întâlnim într-o astfel de stare îngrozitoare! O Iisus, Iisus, Iisus, Maria și Iosif! Ce s-a întâmplat numai cu ele!”

Vorbește iar unul dintre cei doi bărbați: “Fiți liniștiți și nu vă speriați pentru aceste puține valori. Noi suntem trimiși de Domnul, pentru a căuta și a aduce în numele Său sfânt, ce s-a pierdut și prin aceasta vom repara și broaștele! Dar pentru ca să fiți și voi vindecați de orbețea voastră, trebuie să fiți prezenți la această lucrare și să aveți răbdare cu tot ce va da peste voi. Dar mai ales treziți-vă dragostea spre singurul Dumnezeu și Domnul Iisus Tatăl, așa vă va deveni mai ușor drumul care va trebui să-l parcurgeți!”

Acum încep să plângă bătrânii de nenorocul așa ziselor fericite fiice; dar acestea se înfoaie și mai tare.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 78
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 06:24 View PostDownload Post

Capitolul 78
O istorioară iezuită întunecată: Tatăl înșelat împreună cu fica sa - Iluminarea spirituală a întâmplării

(Episcopul Martin:) “Un tată, arătând foarte bătrân, a uneia din aceste femei -ale inimii- lui Iisus pășește acum în fața acelor doi bărbați în alb și vorbește cu o voce de parcă ar plânge: „O voi trimiși puternici ai lui Dumnezeu, cum poate să fie aceasta, că și fica mea se află printre aceste nefericite! Atâta cât îmi este bine cunoscut, fica mea doar a trăit foarte strict și exact după regulile ordinului ei și astfel în spiritul desăvârșit al bisericii romano-catolice, care este singura datatoare de mântuire, a carei spirit trebuie să fie totuși evident sfântul duh?

Conform unei asemenea vieți și a multelor asigurări din partea bisericii, fica mea ar fi trebuit totuși să meargă la ceruri conform acestor spuse! Pentru că pe lângă viața ei strict conștiincioasă, ea a primit de la Papa însuși nu numai unul, ci o întreagă duzină de iertări ale păcatelor cu desăvârșire, iertări care au fost privilegiate de însuși Maria lauretanică, prin care ea a fost scutită cu desăvârșire și de focul gheenei! În consecință, cum stau lucrurile aici, dacă o astfel de viață nu are nici o valoare în fața lui Dumnezeu?

Da, eu v-o pot spune jurând pe conștiința și viața mea, că fica mea a fost într-adevăr chemată de la cer să fie mireasa lui Hristos printr-o vedenie dumnezeiască a unui iezuit evlavios și viețuitor strict după Evanghelie. Acest bărbat evlavios a lui Dumnezeu a visat după spusele lui mărturisitoare și foarte simple:

Maria și Iosif i s-ar fi arătat în cea mai înaltă strălucire cerească și i-au spus: „Ascultă-ne pe noi, tu cel mai curat frate al îngerilor, du-te tu la N. N. ; acela are o fică dragă, la care Iisus are o mare plăcere, așa încât El o vrea să-i fie Lui mireasă plăcută! Du-te și roagă-te pentru Dumnezeu, Domnul tău și adu-i această mireasă, căci altfel nu vei avea parte niciodată de împărăția cerurilor!”

După aceea el s-a trezit și s-a gândit mult la această vedenie, i-a spus conventului acest vis pe care l-a avut de trei ori și acesta i l-a spus generalului de la Roma. Și cât de surprins a fost întregul convent, atunci când acesta a primit înapoi explicația minunată, ca și el a visat același lucru și atunci când el nu a vrut să creadă visului, Maria singură i-a apărut chiar a patra oară foarte tristă și i-a spus:

„O tu vierme ticălos în praf! Fiindcă tu nu crezi, să fii atâta timp chinuit de o boală grea, până ce fata dragă se va afla în mănăstirea femeilor- inimii- lui Iisus ca fiind o mireasă a fiului meu! Ca dovadă a adevărului spuselor mele, să bată singure timp de trei zile în fiecare noapte la ora 12 clopotele Romei o oră întreagă!”

Toate acestea s-au întâmplat într-adevăr într-un mod miraculos și generalul a ordonat atunci imediat în taină să se facă rugăciuni de către toate conventele. Și el l-a rugat insistent mai ales pe părintele, care a visat atât de minunat despre fica mea, ca el să se roage zi și noapte, ca fica mea să meargă la mănăstire.

Eu pentru partea mea însă, n-am vrut să o dau așa de ușor, fiindcă am fost foarte bogat pe lume și proveneam dintr-o famile care aparținea de înaltă aristocrație. Dar fica mea era foarte frumoasă și blândă și bună și ar fi putut avea desigur o viață pământească strălucitoare. Însă eu am cedat în sfârșit în fața multelor rugăminți insistente ale parintelui evlavios. Și fiindcă fica l-a preferat și ea mai mult pe Hristos decât pe toți ceilalalti soți, așa și ea a ales călugăria și a devenit o mireasă a lui Hristos. Ah, tu mireasă nefericită! O voi amândoi trimiși puternici ai Domnului, o spuneți-mi mie, săracului și nefericitului tată: Ce pentru Dumnezeu a făcut în sfârșit fica mea, din cauza căruia ea se și află acum printre aceste veritabile înfățișări diavolești nefericite? A avut ea cumva păcate ascunse? Sau a fost ea o fățarnică pură? Sau este biserica romană o înșelătorie? O spuneți, de ce i s-a întâmplat ficei mele nenorocirea aceasta nespusă!”

Acum vorbește unul dintre cei doi: „O prietene, dar n-ai citit niciodată Evanghelia Domnului?”

Raspunde bătrânul: „Desigur, când am fost băiat de școală, dar mai târziu numai; pentru că eu mă duceam oricum la biserică fiecare duminica și la sărbători și am ascultat acolo slujba și predica! În afară de aceasta, ne-a fost și așa interzisă de către biserică nouă mirenilor citirea bibliei și eu cred că am făcut bine, ascultând în toate de biserica!”

Spune iarăși acela: „Deci, dacă biserică a fost mai importantă decât cuvântul curat a lui Dumnezeu, atunci trebuie tu acum totuși să tragi la răspundere biserica și nu pe noi, care, ca protestanți desăvârșiți ai bisericii romane, nu ne-am ținut niciodată de altceva decât numai de aceea ce Hristos ne-a învățat! În Evanghelia Domnului însă nu scrie niciunde nimic de o biserica romano-catolică singură aducătoare de mântuire, nimic despre Papa, nimic despre iezuiți și nimic despre femei- ale inimii- lui Iisus, ci acolo stă scris foarte simplu: „Iubește-l pe Dumnezeu mai întâi de toate și pe aproapele tău ca pe tine însuți! În aceasta se cuprinde toată legea și proorocii!”

Vezi, cine lucrează numai pentru răsplată, acela este un slujitor netrebnic și nu e vrednic de răsplată, cu atât mai puțin vrednic de Domnul, care spune acolo: „Cine îl iubește mai mult pe tatăl său, pe mama sa, pe fratele sau, pe sora sa s. a. m. d. decât pe Mine, acela nu este vrednic de Mine! Dar când ați făcut toate din slujirea voastră, atunci mărturisiți că ați fost slugi netrebnice!” Vezi, acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu! Intreabă-te pe tine însuți, dacă le-ai știut și dacă tu și fica ta mândră de cer le-ați respectat vreodată!”

Spune bătrânul: „Da, dacă acestea sunt într-adevăr cuvintele lui Dumnezeu, oricum ar fi ele - mai ales acelea despre legea dragostei, pe care le-am auzit desigur adesea de la catedră -, atunci îmi este tot mai limpede, de ce i s-a întâmplat ficei mele așa ceva. Dar ea este în acest fel o fată dur înșelată și merită în consecință indulgență și îndurare milostivă din partea Domnului!”

Spune iarăși acela: „Prietene, dacă n-ar fi Domnul mai bun, decât îl cunoașteți tu și fica ta, atunci tu te-ai afla împreună cu fica ta în iad. Dar pentru că Domnul este nesfârșit mai bun și mai înțelept, vă aflați voi în loc de iad numai în această corectare necesară a sufletelor voastre și în baia de milostivire pentru însănătoșirea întregii voastre ființe!

Să știi însă, că acel vis a fost inventat în totalitate numai din cauza ficei tale frumoase și bogate. Tu ai fost înșelat oribil prin voia Domnului numai de aceea, fiindcă tu nu vroiai să o dai pe fica ta frumoasă nimănui altcuiva decât unui prinț. Aceasta a fost însă din partea ta cu atât mai mult greșit, atunci când tu, împotriva fiecărui sens al învățăturii lui Hristos, după care toți oamenii sunt la fel, ai reținut-o fără drept față de un bărbat sărac, dar de altfel drept și încă l-ai și pus să fie bătut pentru îndrăzneala sa! Vezi, o asemea faptă este în fața lui Dumnezeu o urâciune mare! Dar după fica ta tot n-a venit un prinț, ci un iezuit viclean și te-a înșelat și pe tine și pe fica ta! Poți tu oare să ceri de aceea de la Domnul socoteală, Domnul, care este cea mai înaltă dragoste, smerenie și blândețe însuși dacă tu o găsești pe fica ta nu în cer, ci aici în această stare deplorabilă ?

Atunci, prietene al meu, a fost fica ta mândră și dură cu cei din slujirea ei, fiindcă ea, ca fiind cea mai bogată, a ajuns acuși conducătoarea acestui ordin nou înființat. Ea se credea o femeie sfântă din cauza chemării sale minunate și încă mai mult, pentru că fiecare noapte o vizita un adevărat Iisus mascat și ea ca mireasa a lui i-a permis lui toate, ce el cerea de la ea după lepădarea a așa numitului val ceresc. Despre acestea bineînțeles că nu ți-a spus tot, ci numai că acest Domn Iisus cerea de la tine foarte concret, ca tu să dai toată bogăția ta colegiului sfânt, ceea ce ai și făcut în credința ta oarbă!

Vezi, cam așa stau lucrurile în privința ta și a fiicei tale și vor sta tot așa și cu nevasta ta, care încă mai trăiește pe pământ! Ce părere ai tu acum: poate un om pe lângă învățătura lui Dumnezeu prin intermediul unei asemena vieți să spere că cerul va fi al său - mai ales când fica ta a știut foarte curând, cine a fost de fapt acest Domn Iisus al ei? Ințelegi tu acum aceasta, dragul meu prieten?”

Bătrânul își holbează acum ochii tare și mai mulți alții împreună cu el și el vrea acum să înceapă să blesteme Roma peste măsură. Dar cei doi îi interzic riguros, să facă așa ceva și îi arată, că judecata este numai a Domnului, tuturor oamenilor le revine însă iertarea, dacă și ei vor să primească iertare. Asta îl liniștete acum pe bătrânul nostru. Și eu văd acum, că o broască începe să devină mai mică; aceasta este cu siguranță susmenționata „mireasă a lui Hristos!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 79
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 06:25 View PostDownload Post

Capitolul 79
Supărarea bătrânului pe Roma și pe indulgența lui Dumnezeu - Pilde despre răbdarea Domnului

(Episcopul Martin:)” Bătrânul se adreseaza iarăși la acel bărbat în alb și îl întreabă: „Eu admit acum tot ce mi-ai spus și mi-ai arătat vădit; fiindcă lucrurile stau cu siguranță așa și nu altfel. Dar dacă lucrurile stau din păcate astfel, precum mi le-ai arătat tu acum, aș vrea totuși să aflu, cum poate Domnul să lase Roma să măi dăinuie încă? ! Pentru că Roma este acolo doar un sălaș al grozăviilor și veșnic nicidecum o biserică a Domnului!

Unde este Petru în consecință, stânca, pe care n-o mai poate birui porțile iadului? Roma afirma așa ceva despre ea și corespunzătorul Papa ar șede, ca presupus înlocuitor al lui Hristos pe pământ, pe aceasta stâncă, fiind încontinuu influențat de duhul sfânt! O asemenea afirmație doar nu poate să fie altceva decât numai cea mai mare grozăvie în fața lui Dumnezeu! O explică-mi aceasta, cum se poate ca Domnul să tolereze așa ceva? El doar ar avea totuși o mie de mijloace, pentru a stavili acest rău!”

Spune acela: „Prietene al meu, aceasta este adevărat, Domnul poate toate, ce dorește El. Dar ce ai spune despre un tată a vreo 10-20 de copii, dacă el, când unii dintre copiii săi ar fi neascultători și îndărătnici, i-ar omorî imediat ori printr-un călău ori prin propria sa mână? Oare n-ar spune fiecare om: „Asta este strigător la cer; un asemenea drac de tată încă n-a mai fost niciodată!” Ce ai spune tu despre un suveran, care îi lasă imediat pe supusii săi, din cauza neândeplinirii legilor lui, să fie puși în țeapă și să fie prăjiți? Oare n-ai striga tu la așa ceva: „O priviți, priviți, ce tiran îngrozitor, ce diavol neomenesc!”

Și uite, împotriva unui asemenea tată neomenos de dur s-ar putea chiar copiii să i se împotriveasca eficient și supușii s-ar putea răscoli puternic împotriva unui asemenea tiran și să-l omoare sugrumându-l rău! Dar dacă s-ar purta Tatăl atotputernic tot așa cu copiii Săi, spune, cum ai privi și ai numi o asemenea purtare din partea lui Dumnezeu? N-ar fi aceasta o grozăvie nespusă, dacă Dumnezeul atotputernic ar dori să procedeze cu creațiile lui slabe tot așa că mai de mult un Wüterich în Franta cu francezii? Vezi, Domnul știe foarte bine că Roma este o desfrânată îngrozitoare, precum El a și știut că adultera era în general o desfrânată cu relații de desfrâu, Magdalena o mare desfrânată și femeia samarineancă la fântâna lui Iacov o femeie foarte pornită spre desfrâu. Dar așa cum s-a arătat Domnul față de acele trei femei și cum El l-a primit înapoi pe fiul pierdut, tot așa El se poartă și cu desfrânata numită Roma și îl primește pe fiecare fiu căit din sânul ei, chiar dacă el s-a desfrânat mai înainte cât se poate de tare și puternic cu această desfrânată! Dar bineînțeles - fără căință și ispășire nu se poate aștepta nimic, atâta timp cât desfrânatul n-a arătat nici căință și nici adevărata ispășire!

Însă, ceea ce privește stânca lui Petru și unde se află ea, deoarece n-o pot învinge porțile iadului, arată Domnul prin unele texte și versete din Evanghelia Sa sfântă! Aceasta se numește în primul rând: „Cine crede în Fiul și în cuvintele Sale, acela are viață veșnică!” - Vezi, aceasta este deja o stâncă!

Iarăși se spune odată: „Împărăția Mea nu vine vizibilă, ci este în voi” - Vezi, aici este postată stânca de neânvins a lui Petru! Și iarăși este altundeva scris: „Cine aude cuvintele Mele, le acceptă și trăiește după ele, acela este care Mă iubește; care Mă iubește, la acela voi veni și Mă voi arăta lui!” - Vezi tu și acesta este Petru, cel de neânvins în inima omului. Doar aceasta singură este biserica vie a Domnului și prin credința vie, care este de fapt dragostea, care locuiește în inima oamenilor!

Tu vezi acum ce este de fapt cu Petru și unde este el. De aceea nu întreba mai departe lucruri goale și naive ale lumii, ci caută acum adevărata împărăție dumnezeiască în tine și dreptatea iubitoare, deoarece tot restul va veni de la sine!” Bătrânul se închină până la pământ în fața acestui mesager al Domnului și ceilalți bătrâni fac tot același lucru. Dar broaștele au rămas tot broaște, numai că nu mi se mai par așa de umflate. Acea una broască a devenit mică și se apropie de cei doi. Cu cât mai aproape vine, cu atâta mai mică se face; aceasta îmi pare a fi un semn bun! De altfel trebuie să spun și eu deschis și să recunosc față de Domnul cu mulțumire, că am profitat de aceste scene și sunt cu siguranță de zece ori mai înțelept decât am fost vreodată! Scena devine din ce în ce mai interesantă și cât se poate de ciudată.

Iezuitul este aici într-adevăr glorios interpretat, trebuie spus! Intr-adevăr, aici este nevoie de mai multă răbdare dumnezeiască, pentru ca astfel de oameni să nu fie căutați de Sodoma și Gomorra! Intr-adevăr, în aceste momente nu trebuie să fiu dotat cu puterea Domnului, deoarece le-ar merge foarte rău acestor ființe pământești! Dar să se întâmple voia Domnului!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 8 of 21  [ 205 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 7, 8, 9 ... 19, 20, 21  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !