Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 1.6.2020, 22:32
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
EPISCOPUL MARTIN - Evaluarea unui suflet din lumea cealalta (Jakob Lorber)


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 8, 9, 10 ... 19, 20, 21  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 80
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 22.7.2018, 06:26 View PostDownload Post

Capitolul 80
Asemănarea grâului - și cea a sortimentelor de buruiană - Trezirea dragostei lui Martin spre Domnul - Continuarea scenei cu doamnele-inimii-lui Iisus

Vorbește Borem: “Așa este bine: doar voința cea mai bună și cea mai înțeleaptă a Domnului să se îndeplinească! Buruienile sunt după câte se pare mai rele decât grâul, care este bun așa cum este. Dar treci prin toate sortimentele de grâu de pe pământ și vei găsi între ele foarte puține diferențe. Dar treci prin toate tipurile de buruiană și tu vei găsi imediat minunatul ananas și pe lângă buruiana aloe care este vindecătoare și pe lângă smochina buruiană a Africii care este bogată în zahăr! Cât de prostesc ar fi să blestemi de aceea buruienile căci doar arată natura de ce minunății poate fi capabilă! Grâul rămâne grâu, dar buruiana poate fi o treaptă mai în sus și acolo devine ananas! Tot așa a rămas un Petru, un Iacov, un Andrei și așa mai departe, ceea ce au fost de la înfințarea lor, adică un grâu curat în șura Domnului. Printre acest grâu însă s-a aflat și o buruiană cât se poate de țepoasa: numele ei a fost Saul! Și iată, Domnul a ridicat-o spre a deveni ananas, spre a deveni cel mai delicios fruct al pământului! Dar iată, ce a făcut Domnul odată, aceasta încă o mai face! De aceea spunem tot timpul din motive bune ale vieții noastre: o Tată, doar voința Ta unică să se împlinească!”

Episcopul Martin este aproape de lacrimi și spune: “Da, da dragul meu frate, veșnic să fie doar voia Domnului! Oh, dacă l-aș avea acum aici, l-aș îmbrățișa la inima mea, exact așa de parcă aș dispărea cu totul! O Tu, bunul meu Domn Iisus, vino, vino la noi doi!”

Vorbește Borem: “De abia acum ai ajuns pe drumul cel bun. Acum ai început să-l atragi pe Hristos! Eu îți spun că vei întâmpina un viitor strălucit! În curând vei afla ce înseamnă: „nici un ochi nu a văzut vreodată și nici un simț omenesc nu a simțit, ce le-a pregătit Domnul celora care îl iubesc!” Tu însă ai trezit dragostea în inima ta pentru Domnul, care este singura care contează la El. Fii atent, ce se va întâmpla cu tine, dacă vei ține și vei crește această dragoste în tine! Uită-te acum puțin pe acea tablă și spune-mi, ce zărești tu acolo!”

Episcopul Martin se uită repede spre acea tablă și se sperie. O vede pe aceasta strălucind mai tare decât soarele și în mijlocul acestei străluciri cuvintele: „Frate, mai așteaptă doar un timp scurt și Eu voi veni la voi!” După ce vede această cu bucurie și mirare spune el:

(Episcopul Martin:) “O frate, eu simt acum o bucurie, de care nici nu am știut! Ce se va întâmpla din acestea, dacă lucrurile merg așa mai departe, cum le simț eu acum în inima mea, pentru că se aprinde dragostea din ce în ce mai tare spre Domnul Iisus? Da, eu îți spun, acum sunt deja așa de îndrăgostit de Domnul Iisus, că nu pot să mă ajut de atâta dragoste! Da, l-aș putea - eu aș vrea - da, eu aș putea să-l mușc de atâta dragoste! O Tu drag, drag, drag Iisus, acum înțeleg eu așa mai bine, cât de nemărginit de bun și de înțelept ești. Și această recunoaștere devine pentru mine o claritate, în timp ce înainte a fost pentru mine doar un vis mai deschis! O frate, cum mă bucur eu deja, când va veni Domnul la noi și ne va ajuta cu siguranță să-i conducem pe oaspeții noștri care sunt sau par ca de stana, în ordinea potrivită!”

Vorbește Borem: “Da, aceasta se va întâmpla, îndată ce aceste doamne se scapă de cea mai dură materie. De aceea calmează-te iar și uită-te în continuare la scenă și spune-mi tot ce se întâmpla acolo. Dacă până aici a fost o învățatură, atunci pe parcurs va deveni de sute de ori mai interesantă!”

Episcopul Martin își întoarce privirea înapoi în ceafa doamnei-inimii-lui Iisus. El obsearvă că totul este așa că mai devreme, înainte de aș lua privirea pentru a se uită la tabla strălucitoare și pentru a vorbi cu Borem despre aceasta.

Dar acum se adresează bătrânul la unul dintre cei doi oameni albi. Episcoul Martin ascultă cu mare atenție, ce se negociază în continuare și vorbește după un timp:

(Episcopul Martin:) “Ia te uita, ia te uită, bătrânul nu este deloc prost! El îi roagă pe cei doi mesageri, s-o salveze măcar pe fata lui din această neplăcere prin forțele lor, pentru a putea merge imediat cu ea în cer; căci aici s-a plictisit deja. El înțelege, că amândoi fac totul după voia Domnului. Dar făcând abstracție de aceasta îl ia o disperată lene și care îi va întoarce spatele în scurt timp.

Bătrânul nu este deloc prost pentru sacul lui, așa cum se obișnuiește să se spună! Dar cei doi înțelepți și albi oameni nu par a fi deacord cu el. La aceasta scutură foarte tare din cap și unul dintre ei spune:

„Prietene, răbdarea este prima lege a vieții și aceasta aici în lumea spiritelor tot așa că și pe pământ! Totul are aici timpul și locul său! Dar dacă continuați, să însuflați în inimile voastre din ce în ce mai multă dragoste și încredere spre Domnul, așa veți ajunge cât se poate de repede la adevărata salvare din această stare mizerabilă.

Dar în această privință nu poate să vă ajute puterea noastră nici un centimetru mai în față sau mai în spate. Căci aceasta trebuie să știți: aici nu ajunge nimeni în cer prin așa zise lucrări care îi plac lui Dumnezeu și nici prin mila Domnului, ci doar prin dragostea proprie spre Domnul și din aceasta prin mila nemărginită a Domnului Iisus Hristos, care este singurul Domn și Dumnezeu al lumii! Totul aici este lucrarea Sa! Dar țineți minte aceasta: Nu există niciunde un cer decât în voi; pe acesta trebuie să-l deschideți singuri, dacă doriți să intrați! Căci viața trebuie să fie una liberă, dacă este viață. O viață judecată însă nu este o viață, ci doar moartea!

Dacă v-am lasă acum liberi prin puterea noastră, nu ați fi liberi, ci doar judecați și prin aceasta nu ați fii vii, ci cu totul morți! Spuneți, v-ar ajuta un astfel de ajutor trist?”

Bătrânii se scarpină acum foarte tare după urechi și nu par să înțeleagă această învățătură, așa de la rădăcină.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 81
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.7.2018, 06:05 View PostDownload Post

Capitolul 81
Dispariția broaștelor în mare și mersul pe mare a părinților care caută - Interpretarea lui Borem

(Episcopul Martin:) “Ia uite, acum merge acea broască la picioarele celor doi și le linge.

Dar unul vorbește cu broasca (arătând spre mare): „Iată, acolo este elementul tău!”

Dar broască se pune mai mult pe picioarele din față și orăcăie cuvinte cât se poate de clare, care par a fi: „Oh, voi cei mai puternici, știu eu foarte bine că această mare groaznică este elementul meu de pedeapsă binemeritat. Dar îndrăznesc totuși să pun rugămintea, să nu mă tratați voi pe mine, suflet sărac, după toată duritatea și bineînțeles dreapta judecată a lui Dumnezeu! Dar nu voința mea, ci voința voastră să se întâmple!”

Vorbește acum unul: „Noi doi nu avem nici o voință în afară de cea a Domnului, care rămâne de neclintit. Aceasta ți-am transmis-o și de tine depinde s-o faci! Uite, acolo este elementul tău!”

Ah, ah, broasca începe să oarăcăie cât se poate de plângător, se învârte și se sucește și se roagă și imploră, pentru ca acești doi s-o lase totuși pe tărâmul uscat, dacă nu au nici măcar puțina milă pentru ea.

Unul vorbește: „Atâta timp cât nu vei merge drumul prescris, nu ți se poate de ajutor!”

Acum se coboară mizerabil broasca spre mare și se aruncă în aceasta. Nu se mai poate vedea nimic din ea, așa se pare că valurile mari par s-o fi înghitit de tot. O tu broască săraca! Eu trebuie, să-ți spun frate Borem, că îmi pare foarte rău de săraca broască. Dar a fost voia Domnului și așa este bine! Dar ea, săraca broască, îmi pare totuși rău de ea!

Dar acum merge și bătrânul la mal și spune: „Dacă nu a găsit săraca mea fiică milă la Domnul, atunci nici eu nu vreau și mă arunc din dragoste pentru săraca mea fiica în veșnicul și blestematul ei viitor!”

Cu aceste cuvinte se aruncă și el în mare, dar marea nu-l lasă să se scufunde, deoarece nu este elementul ei. - Frate, aceasta este ciudat, acel bătrân merge pe apă ca unul din noi pe tărâm uscat și își caută văitând fiica! Ce va mai crește din toate acestea? Aha, ia uite, acum devin și celelalte broaște din ce în ce mai mici și se coboară la acei doi bărbați albi! Acum au ajuns la picioarele lor și le ling pe acestea. Este cât se poate de ciudat: cât de mari au fost aceste broaște mai înainte, iar acum sunt așa de mici ca pe pământ broscutele. Auzi tu, drag frate, acestea trebuie să aibă o piele cât se poate de flexibilă, deoarece nu a explodat la o așa imensă umflare!

O Doamne, dacă una - eu vreau să spun, cum s-a umflat cel mai tare și s-ar fi spart, aceasta ar fi fost o explozie pe cinste! Eu cred că aceasta ar fi trimis înapoi marea pe jumătate de veșnicie. Dacă s-ar putea descoperi pe pământ așa ceva elastic ca pielea acestor broaște, ar fi pe nicăieri guma de elastic!

Tu trebuie să mă ierti, drag frate, că îmi permit câteodată astfel de remarci, care după obiceiul meu au un pic de umor. Dar aici se înțelege prin acest lucru, care este de fapt în cel mai mare grad comic! Acum nu mă pot gândi decât la trilioanele de riduri ale broaștelor, care s-au micit împreună cu pielea lor; și aceasta este iar foarte amuzant!

Eu știu bine, că în ochii Domnului și în ochii unui înger, sunt aceste apariții pline de seriozitate înaltă dumnezeiască. Dar neluând în considerare, aceasta este pentru unul ca noi de obicei ceva cât se poate de hazliu. Așa nu a râs nici Domnul cu siguranță, când i-a pus măgarului cele două urechi lungi. Dar unul ca noi trebuie să râdă, când se uită la un asemenea filozof urecheat, cu toate că se știe că măgarului îi sunt necesare acele urechi lungi cum îi sunt necesare păsărilor la care abia se văd.

Dar cum există pe pământ o grămadă de apăriții aparent proaste și prin aceasta comice, așa există și aici destule - bineînțeles nu pentru fiecare, ci numai pentru ființe de teapa mea! Poate cu timpul - dacă poate fi vorba aici de timp - nu voi mai vedea nimic hazliu la aceste apariții. Dar acum în această stare a mea îmi este pur și simplu imposibil, să las deoparte această parte a umorului.”

Vorbește Borem: “Nu face nimic, nu face nimic, dragă frate! Nici eu nu sunt unul trist și Domnul cu atât mai puțin. Dar făcând abstractia, trebuie să nici nu fie vorba în cer de așa zisa derâdere, pentru că se ascunde în spatele ei totuși bucuria de necazul altuia, așa cum este vorba și la curiozitate.

Dar remarca ta despre elasticitatea mare a pielii acestor aparente broaște nu este nimic altceva decât un humor care este înnăscut în spiritul tău și nu conține nici un fel de răutate. Cu timpul vei râde tu însuți de glumele tale umede, atunci când vei recunoaște, cât de puțin conținut au ele. Acum însă ațintește-ți iarăși privirea la broscuțele tale și fii atent la ceea ce se va întâmpla mai departe cu ele!”

Spune episcopul Martin:” Da, tu ai dreptate; aproape că m-a luat gura pe dinainte! Eu le văd deja! Ele încă mai ling picioarele acelor doi bărbați. Unele orăcaie acum spre ei, dar eu nu înțeleg nimic din aceasta limba orăcăită. Asta este desigur un orăcăit original?

Probabil că le vor cere celor doi mesageri o amnistie generală? Dar aceștia par că nici ei nu le-ar înțelege limba lor și le arată apa mării. Broscuțele însă orăcăie acum mai tare și se urcă pe picioarele celor doi; dar nici asta nu le este de folos. Cei doi le amenință și broaștele fac acum salturi mici spre mare și acum - hop - în ea!

Și acum totul este gata! Nici o broască și nici o broscuță nu se mai vede acum. Numai bătrânii stau încă la mal și privesc ațintit în adânc, pentru a putea totuși mai zări încă ultima coadă de scorpion a fiicelor lor. Dar ei nu descoperă nimic, tot așa ca și primul, care încă mai merge pe apă încoace și încolo, căutând-o pe fiica sa. El strigă pe câțiva să vină la el și spune, că apa ar fi tare ca o piatră. Dar bătrânii totuși nu vor încă să facă proba cu picioarele lor în ceea ce privește tăria apei, ci se întorc la acei doi bărbați albi. Ei întreabă rugând, ce s-a întâmplat acum cu fiicele lor și dacă ele ar fi chiar pierdute pe veșnicie. Cei doi însă nu le dau nici un răspuns, ci se duc de acolo și pășesc pe mare și merg în larg într-o depărtare mare. Bătrânii se uită acum ca niște disperați. Unii încearcă acum, după insistențe puternice a aceluia, să pună picioarele lor pe apă - și uite, funcționează! Acum fug toți în larg și vor să meargă în urma acelor doi; dar nu ajung prea departe cu fuga, fiindcă suprafața apei trebuie să fie foarte alunecoasă și problematică, pentru că acești oameni bătrâni cad în fugă unul peste altul. Primul care a vrut să se arunce în apă, merge destul de bine înainte. Dar ceilalți cad încontinuu pe jos și se mișcă aproape nici un pic de pe loc. No, aceștia merg desigur dansând pe această gheață veritabilă pentru prima și ultima oară!

Acum însă aș vrea totuși să știu, ce se va întâmpla de acum încolo cu aceste doamne sau broaște. În iad, ele totuși nu sunt, deoarece ele toate se pot vedea încă aici ca adevărate statui. Însă din ce constă încă starea lor de dinafară de iad, știe și vede desigur Domnul mai bine decât mine.

Dar spune-mi totuși dragă frate, ce sens și însemnătate au de fapt toate acestea: înfățișarea de broască, aceasta mare acum, sărirea broaștelor în ea, ca bătrânii nu se scufunda și ca cei doi mesageri albi s-au îndepărtat acum atât de departe? Eu am privit bine la toate acestea și am învățat unele lucruri din această întâmplare. Dar dacă ar trebui să deslușesc însemnătatea propriu zisă a tuturor celor văzute, mi-ar merge dezamăgitor de rău. Spune-mi de aceea cu bunătate, ce înseamnă toate acestea!”

Spune Borem:” Toate - mai ales ființele femeiești, care s-au consacrat spiritualului și se roagă și postesc ce-i drept pentru ceruri, dar, împreună cu acestea, au luat tare în considerație și avantajele lumești, apar în deșertăciunea măsurii lor naturale ca tot felul de amfibii: Animale care și ele se află în două elemente și pot trăi în acestea!

Marea reprezintă măsura lor naturală, care a fost mai importantă pentru ele în timpul trăirii pământești decât partea spirituală. De aceea ele trebuie să se și arunce în ea și să pună la încercare în aceasta vanitatea străduințelor lor lumești. Așa reprezintă și marea imensa masă a prostiei lor mari, în care ele trebuie să intre până la fund, pentru a o putea recunoaște pe aceasta ca fiind așa. Capetele de șarpe a acestor broaște înseamnă răutatea decisă și înfumurata și adesea socoteala deșteaptă pentru realizarea acesteia. Cozile de scorpion închipuie însă ființa lor vicleană, conform căreia ele îi prindeau pe aceea, care vroiau să le pagubească, în dosul spatelui și îi răneau. - Ințelegi tu aceasta?”

Spune episcopul Martin:” Frate, eu înțeleg aceasta acum foarte bine. Eu am cunoscut din păcate pe pământ multe asemenea mașinații ultrapapale și fățarnice și am trebuit ca episcop să închid tare amândoi ochi la acestea. Și de ce, aceasta vei înțelege tu desigur foarte bine!”

Spune Borem:” O da, încă foarte bine și aproape limpede! Dar acum ascultă mai departe! Bătrânii care erau proști la început, nu ajungeau niciodată din cauza a cel mai adesea nașterii lor în înalta aristocratie la o altă lumină decât la aceea preotească-aristocrată. De aceea ei toți au și considerat cel mai adesea destinul călugăresc ca fiind unul adevărat ceresc și le-au vândut pe fiicele lor cu mulți bani la asemenea clerici. Acești bătrâni sunt acum încă mult prea proști, ca ei să poată pătrunde motivul prostiei lor proprii. De aceea ei merg acolo de-a valma ca măgarul pe gheață și cad încontinuu pe jos - în afară de acela, care este puțin mai înțelept și și-a pus mai mult prostia lui la o prestație decât ceilalți. - Ințelegi tu și aceasta?”

Spune episcopul Martin:” O da, draga frate și pe aceasta o înțeleg acum foarte bine! Noi am avea atunci aici, în fața noastră, chiar un veritabil dans amețitor aristocratic!”

Spune Borem:” Da, da, așa este! Dar acum fii atent la întâmplările următoare din această scenă. Primul act s-a jucat acum și al doilea își va avea imediat începutul. Acolo tu vei vedea lucruri în fața ochilor, la care tu vei face cu siguranță cele mai rare înfățișări ale chipului!”

Spune episcopul Martin:” Mă bucur deja de aceasta! Acum voi înțelege întâmplările cu siguranță mai bine decât până acum; deci numai înainte și mai departe în această formă! Numai depărtarea acelor doi înțelepți ai uitat tu, dragă frate, să mi-o explici, despre care eu te-am și întrebat.”

Spune Borem:” O nu, frate drag, absolut deloc; fiindcă aici nu uiți niciodată nimic! Dar însemnătatea acestor aparente, precum și multe altele, trebuie tu însuți să le cauți și să le găsești, ca tu să ai o experiență, să te exersezi în tine însuți în ocupațiile pur cerești. Incearcă numai o dată și tu te vei convinge imediat, cât de departe ajunge deja înțelepciunea ta!”

Spune episcopul Martin:” A, așa da, asta este bineînțeles cu totul altceva! Știi tu, fiindcă mi-ai explicat deja celelalte lucruri, bineînțeles că nu este tocmai prea grea această explicație, după cum mi se pare mie. Eu gândesc acum despre aceasta cam așa:

Cei doi înțelepți sunt asemenea unui ulei ceresc. Și acești aristocrati bătrâni și proști sunt ca un ulei smolit pământesc, care este foarte murdar și pute dezamăgitor de tare. Tocmai că acest ulei ceresc nu poate suporta mai departe acest ulei smolit, este desigur la îndemână oricui! Ce părere ai tu, frate, am judecat corect?”

Spune Borem:” Mai corect, decât tu ești acum încă în stare să o înțelegi. Însă ceea ce tu încă nu înțelegi până la temelie, pe acele lucruri le vei înțelege tu în ceea ce urmează. De aceea nu te mai gândi mai departe la acest lucru, ci ațintește-ți ochii iarăși la ceafa acestei doamne; căci acolo ți se va arăta acuși de una singură, deplina rezolvare a nedumeririlor tale.”

Spune episcopul Martin:” Frate, sunt deja întru totul prezent! Până acum stau lucrurile ce-i drept tot așa cum erau ele mai înainte; dar asta nu face nimic, va interveni desigur ceva - da, da, acolo vine deja ceva!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 82
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.7.2018, 06:07 View PostDownload Post

Capitolul 82
Al doilea act al spectacolului cu doamnele -inimii- lui Iisus
Furtuna ca iadul de pe mare - Prinderea netrebniciei de furtună într-un sac - Explicațiile lui Borem

(Episcopul Martin:)” Dar ce este asta totuși? ! Vezi, acolo dinspre apus iasă o masă imensa de nori din mare cam așa, cum eu am văzut câteodată pe pământ, înălțându-se în spatele munților înainte de furtuni grele. Aceste mase de nori vin tot mai aproape și fulgeră din ele deja foarte îngrozitor.

Acum văd și un număr mare de trombe de apă mici și mari, punându-se în fața norilor de culoare gri spre negru. Aceasta arată acum destul de frapant și amenințător! Bătrânii noștri zăresc acum și ei furtuna, care vine înspre ei și se ostenesc acum cu toate puterile, să ajungă la malul sigur. Cum lucrează ei cu mâinile și picioarele și de câte ori cad ei acolo jos!

Nu, asta este chiar, cum este obiceiul să se spună, fără pereche pe lume! Și totuși se pare că ostenelile lor îi ajută numai în mică măsură: în loc să vină mai aproape, ei se îndepărtează tot mai mult de mal. Ah, aceasta trebuie să fie o situație foarte fatală pentru acei bătrâni de ambele gene!

Eu îi văd desigur încă și pe cei doi bărbați albi, strălucind ca două stele afară în mare depărtare. Dar ei par că nu își fac deloc probleme din cauza acestei furtuni mari, care se apropie tot mai mult. Și privește, aceasta vine tot mai aproape și cu însoțirea a acum deja peste o mie de trombe de apă și nenumărate fulgere! Și tunet aud acum deja foarte îngrozitor și orcane ridică acum valurile apei, formând munți de apă. O mii, mii, afacerea aceasta arata acum destul de rea!

Dar numai bătrânii, bătrânii! Ah, cât de mult se ostenesc ei și totuși este toată osteneala și munca lor pe degeaba! Aici se vede într-adevăr foarte limpede, ce poate face un om împotriva unor asemenea expresii de putere. Dacă împreună cu omul nu acționează și o putere dumnezeiască, atunci el este cel mai veritabil zero în tot spațiul nemărginit. Dar sunt foarte curios, ce se va întâmpla mai departe.”

Spune Borem:” Fii numai foarte atent și tu vei vedea imediat, încotro se va îndrepta această furtună! Fii fără griji pentru acei bătrâni, care se ostenesc acolo, să ajungă la mal, pentru a scăpa de furtuna care se apropie - nu cu ei are treabă furtuna. Dar acei doi mesageri înțelepți afară înspre răsărit, ei sunt acum ținta răzbunării, din care cauză ei nici n-au ascultat de rugămințile acestor doamne.

Uite, asta este acum deja puțin ca în iad; dar numai așa în treacat. Deoarece acestea au ajuns la motivul prostiei lor, ele au mai găsit încă unele resturi de mândrie aristocrată pământească și împreună cu aceasta, dorința de a domina autoritar. Aceste resturi s-au aprins de flacăra amintirilor care le umileau pe ele și anume cum ele au fost preschimbate de acești doi mesageri în broaște într-un mod presupus jignitor și după aceea, după părerea lor, alungate nemilos în marea blestemată.

Pentru că acele rămășite s-au aprins în ele într-un asemenea mod, acestea au cuprins acuși toată ființa lor, le-a împins la marginea primului iad și le-a procurat acolo imediat o sumedenie de ajutători cu aceeași gândire și făcuți în același fel. Cu aceștia uniți, ele se apropie acum în acei nori de furtuna și vor să se răzbune pe acei doi și astfel pe toți aceea, care i-au trimis pe acești doi. Fii acum numai atent, fiindcă acțiunea principala va începe imediat!”

Spune episcopul Martin:” Eu îți mulțumesc ție și mai ales Domnului pentru această explicație. Dar pe lângă această mulțumire trebuie să-ți mai mărturisesc, că simt în mine o furie extraordinară pe aceste moime, în timp ce mai devreme m-a apucat un fel de milă pentru ele. Dacă aș avea puterea celor doi mesageri, Doamne, atunci le-ar merge prost acestor eroine de furtună! Dar eu sper, că aceștia doi se vor putea apăra de aceste creaturi prostanace și hidioase?

Iată, furtuna se înclină într-un anumit colț spre amiază. Trăznete luminează deja de miloane de ori spre cei doi înțelepți, care încă stau nemișcati ca și stelele fixe castor și pollux acolo spre amiază. O Doamne, cât de neliniștită este marea și cât de tare bate acea furtuna! Dar uită-te spre acei bătrâni săraci cât se știu chinui! Ei nici nu se mai pot ține pe picioare, ci stau și se târâie pe mâini și pe picioare. Nu, aceștia trebuie să îndure o adevărată poarta de iad! Oh, oh, oh, acum se separă o bucată dintr-un nor și zboară spre acel bătrân! Ce-o ieși și din aceasta? Uite, uite, acea bucată îl înconjoară acum pe primul bătrân, care s-a aruncat primul în mare și îl scoate la mal! Acum este aici. Aceasta a mers fulgerător de repede! Și acum, uită-te, se strânge bucata de nor și devine din ce în ce mai mică și devine tot mai asemănătoare cu formele unui om! Ah, ah - iată, aceasta este o doamnă și chiar acea prima - exact aceea, în a cărui ceafa mă uit! Ea își alintă tatăl și chiar îl și drăgălește. Bătrânul este cât se poate de fericit, pentru că își poate ține fiica în brațe, cea pe care a crezut-o blestemată pentru totdeauna, în adevărata sa formă. Aceasta este emoținant, trebuie să spun deschis! - Dar ceilalți se pun în mișcare ca fulgerul, aceasta este o rușine adevărată! Ah, ah, ah, acum zăresc și capătul furtunii! Acolo sunt nenumărați balauri și crocodili și Dumnezeu mai știe ce specimente. Aceasta este galagia principală! Țipătul, fluieratul și sâsâitul! Marea pur și simplu fierbe sub norii de furtună și arată deja foarte arzătoare. Bile mari de foc se tăvălesc deja prin nori. Unele sunt deja foarte aproape de cei doi, care sunt mai vizibili decât oricând. Acum se întorc cei doi spre furtună. Dar furtuna nu se dă la o parte, ci, cum se pare, devine tot mai intensivă și supărata. Nu, lucrul acesta arată neobișnuit! Ia uite, ia uite, cei doi pur și simplu încep să fugă și plutesc în mare grabă înspre cel de-al doilea mal, adică la acel bătrân, care încă mai este blând alintat de fica sa. Ei deja sunt acolo, Doamne ajută și îl salută foarte prietenos pe bătrân împreună cu fiica sa. Ah, aceasta este foarte frumos, minunat și emoținant; dar acum se întoarce furtuna în această parte! Nu se poate, această adevărată furtună de broaște și de mai știu eu ce, este peste măsură de îndrăzneață! Sunt curios, ce va ieși din toate acestea?”

Vorbește Borem: “Fii atent în continuare, acum începe cel de-al doilea act! Aici vei vedea puțin din marea judecată, căci aici va fi vorba de o soluție mare!”

Spune episcopul Martin: “Da frate, da, aici trebuie să existe o soluție măreață, pentru care vor exista pentru cer destul de puține grăunțe, iar pentru iad cât se poate de multe. Dar acum cât se poate de bine ațintită privirea la această scenă!

Ia, ia uite! Furtuna se apropie de mal! Bătrânul și fiica sa salvată au o mare teamă de acesta; dar cei doi înțelepți le dau curaj și le spun următoarele cuvinte, care se aud limpede:

„Nu va temeți de această oglindare, căci ea este o priveliște fără adevăr. Dacă furia o ia razna, trebuie să se dea la o parte cei văzători! Dacă ar fi o mie de războinici orbi contra unul văzător și ar vrea să se lupte contra lui cu lancii și săbii, spuneți, ce ar putea face contra unui singur războinic experimentat și în măsura să se apere? Uite, acela singur i-ar omorâ pe toți cu ușurință! Dar aici în împărăția spiritelor este mult mai ușor decât pe pământ, unde această orbire este lovită și cu surzire. Credeți cu tărie, că această furtună o prindem noi doi cu ușuriță într-un sac și după aceasta putem face cu ea ce vom vrea. Fiți acum atenți și veți vedea de îndată ce se va întâmpla!”

Că acești doi înțelepți sunt deja destul de prietenoși cu bătrânul și cu fiica sa, este foarte evident și eu sunt din această pricina bucuros. Dar cum vor întâmpină aceștia doi furtuna rapidă și furioasă care se apropie tot mai mult de mal și cum vor s-o și închidă într-un sac - efortul pentru a vedea aceasta trebuie să merite!

Acum sunt bătrânii care se aflau pe mare deja înfășurați în enormul nor și strigă cu disperare de ajutor. Dar nu apare din nici o parte, în afară de faptul că furtuna îi împinge mai aproape de mal prin puterea sa, exact așa cum un vânt puternic care împinge în fața sa lucruri care se află pe o suprafață de gheața. Acum sunt bătrânii la mal și furtuna aruncă mii de fulgere în direcția celor doi. Dar aceștia pregătesc pe bune un sac. Și unul din ei vorbește cu furtuna: „Ascultă tu sălbăticie - aici te vei muta în acest sac sau în iad - cum îți este mai bine!”

Groaznic se aude acum un tunet, nenumărate fulgere ies din rotundul de nori care devine din ce în ce mai mic, spre toate direcțiile. Și acum scoate un balaur groaznic capul printre masa de nori și își deschide gura așa de tare, de parcă ar vrea să înghită dintr-o dată tot pământul lui Dumnezeu. Ah, aceasta arată deja foarte groaznic! Dar cei doi ai noștri par să nu fie deloc înspăimântați de aceste grozăvii, iar acel unul mai spune încă odată: „sac - sau iad!”Oh, oh, uite, acum se micșoreaza enormul rotund de nori de furtună împreună cu acel cap mare într-un rotund, care nu pare a fi mai mare decât o damigeană de douăzeci de litri și se învârte spre gura sacului și intră într-adevăr în acel sac! Aceasta este într-adevăr o bucurie pentru ochi! Ah, ah, toată furtuna într-un sac! Aceasta arată exact așa, de parcă te-ai afla într-o poveste adevărată din o mie și o noapte! Ce se va întâmpla mai departe?

Furtuna stă așa de cuminte în acest sac veritabil, așa de parcă nu ar fi fost niciodată în stare de vreo mișcare. Intr-adevăr aceasta este o imagine cât se poate de caraghioasă! Toată furtuna cu toate amenințările ei groaznice, într-un sac de paie! Frate, dacă în această apariție se află ceva înțelept, atunci vreau să mă numesc, așa cum îți dorești tu să-mi spui!”

Vorbește Borem: “O frate, în aceasta se află o însemnătate înțeleaptă! Nu ai auzit tu niciodată, cum păcătoșii adevărați și cenușa au folosit, pentru iertarea pacatelor lor multe și mari în fața lui Dumnezeu Domnul?

Vezi, aici prin acești eroi ai furtunii, adică prin cei doi mesageri s-a anunțat acestor răutacioși judecata: adică alegerea între răbdarea umilinței - adică de a intra într-un sac - sau în caz contrariu, prin forța dumnezeiască, să intre în iadul de gradul întâi, care este cea mai înaltă umilință și cea mai adâncă rușine a sufletului!

Prima alegere spre o judecată liberă poate să ajute un suflet spre viață, dacă acesta se depărtează de sentimentul greșit de onoare. A doua judecată de nevoie spre iad este pentru suflete și nu duce decât la moarte, pentru că această judecată este pusă peste ei pentru cazul dacă nu vor să ajungă la umilința de sine. Trebuie să fie umilită pentru siguranța altor suflete, care prin aceasta crezare pot sa aducă multă pagubă unui singur suflet. Dacă și cum mai ajung la viața aceste suflete judecate a iadului și ce fel de drumuri trebuie să meargă, aceasta știe singur Domnul și acela care este informat cât se poate de secret de Domnul. Vezi tu acum, ce însemnătate primește acum un sac de paie? A intra într-un sac înseamnă: să fii prinzonier cu toate chefurile și dorințele tale și într-o astfel de izolare proprie, să te desprinzi singur și să ieși din sac ca o nouă creație acceptată de Dumnezeu. Intelegi tu acum aceasta aparența nebunie?”

Spune episcopul Martin: “Da frate, da, acum o înțeleg întru-totul, cu toate că încă sunt un măgar și bou! Vezi, cât de limpede și de strălucită și eu am râs de așa o mareață apariție! Oh, eu animal prost, eu! O dragă frate, tu trebuie că ai mai multă răbdare cerească cu mine, pentru că nu m-ai băgat încă într-un sac de paie!”

Vorbește Borem: “Las-o așa. Eu îți spun cum ți-am mai spus: tu ești aproape de un capăt strălucit și măreț. Lucrați cu hărnicie inima și ai grijă la toate, așa vei ajunge și vei afla rezultatul mare care te așteaptă!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 83
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.8.2018, 07:10 View PostDownload Post

Capitolul 83
Dorul lui Martin de Domnul - Peștii în sac - Separarea peștilor-
Cupa, vasul milostivirii și alte lucruri corespunzătoare
Inceputul eliberării sufletului lui Martin

Spune episcopul Martin:” Da, Domnul să-mi dea eliberarea doar conform milostivirii Sale, precum și tuturor acelora, care sunt acum mai mult sau mai puțin orbi. Pentru că atâta timp cât nu ești acasă cu desăvârșire aici, în această împărăție, în această lume a spiritelor, atâta timp nu poți ajunge la o deplină mulțumire interioară și mântuitoare. Acasă însă nu poți fi aici niciunde decât în casa Domnului, în casă părintească cea mai sfântă. Dorul meu cel mai mare este acela, ca eu să fiu cât se poate de curând la Domnul. Și de aceea eu vreau așadar să dau o mare atenție fiecărui punctuleț, ca eu să am parte acuși de marea eliberare. - Deci, acum numai iarăși ochii ațintiți la ceafa acestei doamne!

Oho, cei doi duc așadar sacul de furtuna la mal! Deci, ce se va întâmpla acum acolo? Ei doar n-o să arunce sacul, sau mai bine spus conținutul acestuia, a doua oară în mare? Bătrânul împreună cu fiica lui ajută și ei la căratul sacului la mal. Dar pe ceilalți bătrâni îi văd așteptând cu privirea înspăimântată la ceea ce se va întâmpla mai departe. Ei nu par că ar știi ce conține acest sac? Aha, acum este sacul la apă și va fi deschis! Oare ce va ieși de acolo? - Oh, oh, uită-te numai acolo! O grămadă mare de pești iasă acum la iveală, mici și mari, sănătoși, dar și putrezi, la care eu nu pot constata vreo mișcare. Acum încep cei doi să-i separeze pe acei putrezi de cei sănătoși și îi aruncă în mare. Pe acei sănătoși îi pun însă într-un vas minunat. Acest vas arată ca o cupă foarte mare și strălucește, de parcă ar fi din argint sau aur. Dar oare de unde iau ei numai într-o astfel de viteză asemenea lucruri pe care nu le vezi înainte? ! Dacă este nevoie de ele, ele se află deja la îndemână, de parcă ar fi făcute să apară ca prin farmec! Dar îmi este acum bine de înțeles, cum se formează asemenea lucruri aici: ele sunt necesare din ordinea lui Dumneze. Domnul le vrea și ele sunt deja aici! Nu-i așa, tu frate al meu îndrăgit Borem?”

Spune Borem:” Da, așa este! Tu știi acum deja acest lucru în tine, că Domnul este toate întru toate. Și astfel îți este deja ușor, să înțelegi din temelie, de unde vin toate minunile pe care le vezi aici în număr mare. Fii acum numai atent în continuare!”

Spune episcopul Martin:” Da, da, frate, eu nu mă uit acum de loc în altă parte. Eu văd chiar acum, cum cupa devine astfel mai mare cu tot cu stativ. Dar așa cum observ acum, ea nu devine mai înaltă, dar în schimb cu atât mai voluminoasă. Acum văd peștii înnotând foarte voioși în aceasta, cum am văzut eu adesea pe pământ peștișorii aurii înnotând în acvarii; numai că aceștia sunt mult mai mari.

Acești pești sunt cu siguranță doamnele de mai înainte, care au trebuit să intre în mare, având o înfățișare de broaște urâte. Dar de ce ele apar acum sub formă de pești într-o cupă și de ce au fost aruncați iarăși în mare o grămadă de pești putrezi sau morți, încă nu prea pot să găsesc în mine adevăratul motiv a acestor întâmplări. Eu simt desigur o bănuiala slabă, cum ar sta lucrurile în acest caz; dar să o spun, încă nu pot. Ia stai puțin, acum îmi vine deodată un gând luminos! Da, da, așa este, acum știu deja: Cupa semnifică vasul milostivirii lui Dumnezeu și ca doamnele au fost primite acum cu milostivire. Și apa din acest vas este ceva în viață, în care aceste doamne - acum încă în înfățișări de pești - vor fi spălate și preschimbate acuși în înfățișări omenești. Creșterea cupei semnifică înmulțirea milei și a îndurării. Infățisarea peștilor pare a fi aceea a celor căiți și înjosiți din liberă inițiativă, prinși sau mult mai mult lăsați să fie prinși pentru împărăția lui Dumnezeu prin cuvântul lui Dumnezeu. De aceea i-a numit pe apostoli deja însuși Domnul „pescari de oameni.”

Ceea ce îi privește însă pe peștii putrezi, care au fost aruncați în mare, pentru aceasta stă deja oricum scris în Evanghelie aceeași pildă pe care a arătat-o Domnul, care este un adevărat și foarte bun mesaj din ceruri și nu poate să conțină ceva rău în ea. Dar că peștii din cupa sunt într-o situație mai bună decât cei aruncați în mare, despre asta nici se poate avea dubii! Ce părere ai tu acum, draga frate, am spus acest lucru într-un mod potrivit?”

Spune Borem:” Domnului Dumnezeu să-i fie toată dragostea noastră! Frate, bucură-te și dă-i slava lui Dumnezeu: acum ești tu dezlegat de Domnul în duhul tău! Vezi, nu sufletul a înțeles asta în modul corect, ci numai duhul pe care Domnul l-a trezit acum în tine din abundență. De aceea înțelegi tu acum, care este adevăratul cer a lui Dumnezeu. Și uite, acesta este începutul eliberării, despre care eu am vorbit deja adesea cu tine și în același timp, sfârșitul actului doi a acestei mari drame spirituale!

Explicația ta despre aceste lucruri văzute în această scenă, a fost corectă și adevărată în toate punctele ei, chiar dacă tu nu ești în deplinătatea recunoașterii. Însă, ceea ce îți mai lipsește încă, îți va da al treilea act prin nemărginita mila a Domnului.De aceea fii iarăși atent;în acest act vei primi tu în văzul tău cea mai mare aparență și pe lângă acestea, considerarea corectă a căilor minunate ale Domnului, pe care El îi conduce pe copiii Săi spre singurul scop măreț a toată fericirea și viața! Fii așadar atent, acest al treilea act cel mai important începe acum!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 84
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.8.2018, 07:16 View PostDownload Post

Capitolul 84
Inceputul actului 3 din drama cerească
Cupa milei cu apa în fiebere - Ingrăditura ca de iad

Spune episcopul Martin:” Sunt deja ochi și urechi și mă uit cu cea mai mare curiozitate la scena care se află încă neschimbată în fața ochilor mei. Cupa este acum deja foarte mare; ea are acum deja cu siguranță mai mulți stânjeni în circumferință, socotind după măsura pământească. Și așa de mult cât pot vedea eu acum limpede, mi se pare, că ea ar crește în continuare.

Cei doi stau la marginea acestei cupe, care este acum mai mare decât toate noțiunile omenești. Și bătrânul împreună cu fiica sa privește la cupă cu cea mai mare atenție. Ceilalți bătrâni însă se uită dintr-o depărtare mică la această cupa cam așa, cum pe pământ boii la poarta nouă sau chiar la un sat spaniol.

Peștii din cupă sunt acum deja foarte mari și înnoată tare voioși în acest bazin mare și auriu. Capetele de la unii arată deja destul de omenești; dar toate celelalte se aseamană încă foarte mult cu înfățișarea peștilor. Eu cred că acești pești devin mai întâi un fel de forme spirituală de sirene de mare și după aceea în sfârșit ființe femeiești adevărate și în deplina lor formă? Dar ce descopar acum? Frate, toată marea, care a arătat mai înainte atât de important, a dispărut acum în totalitate. În loc să se afle la marginea marii, se află această cupă, care încă se mai afla în crestere, în mijlocul unei câmpii nemaipomenit de mari. Această câmpie are cu siguranță o circumferință de 100 de mile. Marginea din afară pare a fi împrejmuită cu o îngrăditura mare, tare și înaltă; eu pot vedea acum bine, unde se termina câmpia și unde își are începutul îngrăditura inelară!

Însă ceea ce mi se pare foarte straniu, este faptul că această îngraditură este pe ici pe colo acuși mai mare și acuși iarăși mai mică. Și mai zăresc acum pe ici pe colo, acolo unde îngraditură se înalță tare, că poți vedea foarte comod pe sub ea. Cu adevărat, un fenomen foarte straniu este îngrăditura aceasta! Oare ce să însemne acesta totuși?

Dar uită-te acum, la o depărtare de aproximativ 10. 000 de pași buni de la cupă, care se află încă în cu totul aceeași stare de mai înainte, cum mi se pare exact în același loc, în care se află adineaori mănăstirea și după distrugerea ei a ieșit la iveală o băltoacă destul de respingătoare - s-a format acum o gaură îngrozitor de mare și rotundă cu desăvârșire. Din aceasta se înalță acum un fum în abundență, dar se pierde acuși când el s-a ridicat numai cu câțiva stânjeni deasupra marginii a găurii mari. Cu adevărat, premedii foarte stranii pentru al treilea act al acestei drame!

Dar frate, uită-te numai o dată la cupă! Ah, asta-i totuși prea de tot! Acum începe și apa din cupă să fiarbă și scoate foarte mulți aburi. Săracii pești își întind acum capetele peste marginea cupei și strigă foarte îngrozitor. Ei au acum aproape toți, după cum pot vedea eu, capete veritabile omenești; unii însă, nu arată tocmai neasemănător cu leii și focile de mare.

Ah, ah, apa din cupă fierbe tot mai tare și fumegă deja foarte îngrozitor. Și peștii, săracii pești, ei urlă acum deja peste măsură din cauza durerii! Nu, dacă această fierbere mai durează încă un timp, atunci vor fi o grămadă de pești fierți fierbine, pe care i-am mâncat pe lume cu destul de multă plăcere!

Ah, ia uite, ia uite, acum primesc deja peștii chiar brațe și mâini bine dezvoltate! Cu ajutorul acestora ei vor să se ridice acum peste marginea cupei, pentru a scăpa de acest mare chin. Dar mâinile par că încă nu au vlagă în ele, pentru ca fiecare pește se desprinde acuși iarăși de margine și cade atunci înapoi direct în apa înfierbântată.

Eu aș dori de fapt să aflu din ce sursă se înfierbântează apa așa de tare în această cupa uriașă? Aceasta se fierbe chiar din ce în ce mai tare încă și peștii se clocotesc în valurile fierbinți în așa măsură ca un nisip slobod într-un izvor izvorând cu putere. Aoleo, aoleo; vai, vai - cum săracii pești totuși acum se - ah, ah, ah; asta este desigur totul, ce se poate vedea și apune! Acolo, privește, cum ei sunt clocotiți tot mai tare și duși încoace și încolo de valurile tot mai tare înfierbântate, cum ei se îndoaie și se răzvrătesc și ce țipete de jale iasă din cupă!

Cei doi mesageri însă stau acolo atât de înmărmuriți și par mai mult să aibă plăcere la această scenă, fiindcă nu se poate citi pe fețele lor vreo urmă de milostivire. Nu, eu îți spun, dragă frate, ceea ce este prea tare, aceea este și prea mult! De ce trebuie oare ca acești săraci să fie chinuiți acum atât de îngrozitor, pentru a reprimi adevărata înfățișare omenească? Și eu doar am fost un păcătos, dar într-o astfel de clocotire eu totuși n-am fost băgat; Mulțumesc lui Dumnezeu că eu sunt totuși om, chiar dacă mă aflu acum încă în îmbrăcămintea mea de țăran!”

Spune Borem:” Frate, cuvântul „aparenț㔠să nu-l uiți! Tu doar încă le mai vezi pe aceste doamne stând aici foarte strict în rând; cum poți tu să te înfricosezi atunci din cauza faptului a ceea ce se întâmpla acum în interiorul lor! Desigur lumea interioară a unui om este bineînțeles de fapt adevărata lume. Dar totuși omul rămâne tot om și devine astfel cu atât mai prețios, cu cât interiorul său este tot mai mult mișcat și pus într-o activitate tot mai mare. Tu ești bineînțeles de părere că ți-ai păstrat totuși înfățișarea omenească fără o asemenea fierbere. Eu însă te asigur că tu ai fost cercat de o sută de ori mai tare în cupa milei Domnului decât toate aceste doamne! Ai știut tu oare de ce? Atunci când tu vei fi desăvârșit și vei primi în văzul ochilor activitatea oamenilor pământești în starea lor de viață trupească - ce vei spune tu atunci când îți va deveni vizibil cuptorul interior al vieții? Unde tu vei vedea nenumărate torente de foc prin tot așa de nenumărate canale, dezlănțuindu-se și spumegând îngrozitor? Deci fii numai nostim de deștept, dragul meu frate!”

Spune episcopul Martin:” Da, da, așa este; acum am prins iarăși putere! Acum să fii numai afumat și dacă este necesar și puțin fript ca adăugare. Pentru că cine se fierbe și se frige în milostivirea Domnului, aceluia sigur nu-i va merge rău! Căci dacă și eu am fost fiert și am simțit puțin sau nimic de la o asemenea fierbere, atunci le va merge acelora totuși mai suportabil, decât ele arată prin gesturile lor? În numele lui Dumnezeu, așa cum o face Domnul, așa este desigur cel mai bine!

Dar acum îi văd și pe acei bătrâni pășind spre cei doi și rugându-i, ca și ei să fie băgați în acea cupă cu apă în fierbere la fiicele lor! Și adevărat, cei doi le permit aceasta. Și acei doi dintâi, adică va să zică acel bătrân cu fiica lui, sar acum în baia fierbinte. Acum toți sunt înăuntru! O spaimă, spaimă! Acum se desfășoară apa fierbinte între această societate!

Nu, aceste strigăte, aceste țipete, aceste gesturi disperate cu mâinile, aceste urlete după ajutor și alintare a durerii acesteia nesuportabil de mari! Nu, frate, aparente încoace, aparente încolo; dacă ea este dureroasă, atunci s-o ia, cine o vrea! Trebuie că aceste doamne simt și ele ceva. Pentru că privește, eu observ acum chiar mișcări exterioare la ele, în timp ce ele stăteau înainte totuși liniștite și ca stanele de piatră, de parcă ar fi fost zidite ca peretele!”
Spune Borem:” Pai, aceasta doar este bine; atunci se reântoarce viața în ele! Eu cred că aceasta este totuși ceva bun?”

Spune episcopul Martin:” Da, dacă așa este, atunci sunt bineînțeles deja iarăși liniștit; dar priveliștea acestei însuflețiri este și rămâne totuși foarte fatală. Acolo lucruri par într-adevăr foarte apropiate de cum sunt ele în focul gheenei!”

Spune Borem:” Ce foc al gheenei, foc al gheenei! Eu îți spun, așa ceva veșnic nu există nici unde! Aici tu nu vezi altceva decât lucrarea lui Dumnezeu, care este desigur focul al tuturor focurilor. Acesta însă nu doare, ci slăbește numai toate durerile și vindecă toate rănile, care i-au fost făcute unui suflet de către iad. Bineînțeles că acesta este strigătul acum din cauza durerii și pentru ajutor și atenuare; dar această durere nu le pricinuiește cupa în fierbere, ci iadul, care trebuie să se îndeparteze acum de ei!

Pentru că privește acum mai departe în afară! Privește cu atenție la îngrăditura imensă, care îngrădește această întindere imensă. Tu vei recunoaște imediat, că această îngrăditură nu este nimic altceva decât însuși iadul sau diavolul în înfățișarea unui șarpe uriaș, care s-a sălășluit în jurul acestei întinderi și nu vrea să-i lase pe acești iertați, căci ei sunt o presupusă prada! Uite, toate aceastea sunt totuși doar o aparența și întinderea înseamnă partea lumească a acestor indivizi iertați acum, peste care ei nu pot păși în afară, fiindcă acolo înăuntru pretutindeni și-a pus iadul sălașul.

Privește, această îngrăditură este motivul care îi apasă acum atât de dureros pe acei din înăuntrul cupei. Acum însă nu va mai dura mult timp, până ce această îngrăditură va fi nimicită și va fi aruncată în aceea prăpastie, care se află, pentru tine vizibil, la 10. 000 de pași în direcția nordica de la această cupă a milei. Fii acum numai atent și tu vei vedea sigur măsuri adecvate!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 85
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.8.2018, 07:18 View PostDownload Post

Capitolul 85
Apropierea catastrofei - Șarpele bătrân, cei doisprezece îngeri de judecată
și prăpastia - Minunata biruință și prețul încântător

Spune episcopul Martin:” Așa e, așa e, da, tu ai dreptate în toate! În spatele acestei îngrădituri zăresc eu acum douăsprezece spirite mari, fiecare are o sabie imensă în mâna sa dreaptă. Ah, ah, este asta o sabie! Cu o asemenea sabie ar putea tăia în două un asfel de spirit chiar tot pământul ca pe un măr dintr-o lovitură! O mii, spiritele sunt așa de îngrozitor de mari, ca ele ar putea pur și simplu pulveriza o întreagă lume frecând-o între două degete! O mii, mii, mii, îngrăditura începe acum să se răzvrătească tot mai furioasă! Frate, aceasta arată întru totul ca o judecată de apoi! Sapperlot, sapperlot!

Dar acum observ că apa din cupă devine puțin mai liniștită. Toată societatea înbăiată se află așadar ca moartă sub suprafața apei care încă mai clocotește, în ciuda faptului că este liniște. Nu se mai aude nici un sunet de la ea. Numai cei doi mesageri vorbesc ceva între ei, însă eu nu pot să înțeleg nimic, din ceea ce ei spun unul altuia. Unul dintre ei ține acum și el un toiag în mână, asemănător cu cel al lui Aaron și îl ridică în aer. Oare ce se va arăta iarăși în văzul nostru?

Aha, uită-te o dată acolo la îngrăditură; aceasta devine tot mai mare, se apropie tot mai tare încoace și își ridică spatele acuși aici, acuși acolo la o înălțime impresionantă! Ah, la asta este într-adevăr cu îngrozire de privit! Acum zăresc eu lămurit și capul acestui monstru al iadului, arătând înfricoșător. Pentru Dumnezeu, aceasta este o urâțenie fără nume! Din ce în ce mai aproape vine! Acum își ridică enormul și urâtul cap și deschide așa de îngrozitor de tare gura, așa de parcă ar vrea să înghită toată creația. Își îndreaptă direcția - cum pot vedea acum - direct spre acea cupă. Na, dacă prinde acea cupă, va putea să-și umple o carie!

Acum este în cupa totul în perfectă liniște; dar pentru aceasta aruncă afară, acea groapa care este pe locul fostei mănăstiri, cu atât mai mult fum și acum deja și jar și flăcări! O Doamne, acum nu mai este acel balaur nici la o mie de pași depărtare de acea cupă!

Ce se va întâmpla? Cele douăsprazece spirite uriașe țin într-adevăr ridicate cela doisprăzece săbii îngrozitor de mari, dar nu lovesc cu ele. Ochii lor sunt ațintiți pe un mesager care are în mâna sa dreaptă un toiag. Acesta îi arată monstrului, să se dea într-o parte; dar monstrul nu se ghidează după aceasta, ci vine din ce în ce mai aproape spre cupă. Oh, oh, aceasta arată foarte amenințător! Iarăși îi arată acel mesager cu toiagul întoarcerea, dar în zadar. Ah, cât de groaznic arată acest monstru! Nu își lasă atrasa atenția și se târâe din ce în ce mai aproape de cupă! Acum face iar semn mesagerul cu toiagul, dar și aceasta pare să nu-l înfricoșeze.

Oh, oh, oh - acum este deja cu capul la marginea acelei cupe mari și încearcă cu imensa sa limbă dubla să răstoarne cupa! Dar cupa stă nemișcată și nu se lasă clintită deloc. Și nu se vede vreo mișcare, nici pe apă și nici în ea de locuitorii ei recenți!

Iată, din ce în ce mai insistența devine această bestie groaznică! Acum ridică acel unul iar toiagul și încearcă s-o alunge pe acea bestie insistentă de la cupa. Dar aceasta nu folosește la aproape nimic, deoarece nu vrea să se departeze bestia aceea nici un pic la semnul toiagului.

Acum băgă acel unul toiagul în cupă și le dă un semn celor doisprăzece spirite enorme și - vai, vai! - aceștia lovesc acum! Și iată, această bestie este despicată în doisprăzece bucăți!

Vai, vai! Frate, aici este o furie și supărare! Cât de groaznic se învârt și se sucesc acele bucăți tăiate! Ca niște munți singuratici sar acum aceste bucăți pe șesul întins și se rostogolesc tot mai aproape de acea groapă fioroasă!

Ah și capul, o Doamne, o Doamne, aceasta este înfiorător! Capul, capul, îți spun eu! Acela sare până la firmamentul vizibil și rânjește cu o nedescrisă furie spre acele doisprezece spirite, așa că îi apuca fiorii pe acești măreți la această groaznica priveliște! Dar acum îl împinge acel unul cu toiagul spre marginea gropii și - mulțumită Domnului! - îl și aruncă în ea. Acum iese doar fum, jar și flăcări! Oh, oh, oh, aceasta este îngrozitor cum se frige și se arde! Iar acum sunt împinse și celelalte unsprezece bucăți de o putere invizibilă spre tot aceiași groapă și pică în ea cu o gălăgie asurzitoare. Ia, acolo este numai fum și flăcări, așa de parcă ar fi fost incendiat tot pământul!

Nu, nu, nu, această gălăgie, acest tunet! Prieten și frate, eu rămân deja fără cuvinte! Intr-adevăr, pentru a descrie grozăvia a acestei gălăgii și furii din acea gaura, ar fii nevoie de o limbă înfocată a unui heruvim! Dar sa rămână înfuriată, cât o vrea! Pentru că se află această bestie în reținerea sigură a iadului, sunt totuși bucuros. De acolo nu va mai ieși la suprafață cu usurință aceasta grozavie!

Acum sunt acei doi mesageri iar la cupă. Și cele doisprăzece duhuri se apropie de cupă; dar cu cât mai aproape vin, cu atât mai mici devin ei. Ah și aceasta este ciudat: înainte au fost așa niște coloși enormi și acum deabia ca sunt mai mari decât acei doi mesageri! Aceasta este într-adevăr ciudat!

Acum sunt deja cu totul la acei doi și ce văd eu? Toți se închină cât se poate de adânc, mai ales în fața aceluia, care are în mâna sa dreaptă toiagul! Acesta trebuie să fie așa un adevărat înger central din înaltul cer! ?
Acum vorbește acel unul spre cei doisprăzece: „Fraților, ridicați cupa și duceti-o până la porțiile iadului! Acolo așezați această cupă peste poartț, pentru a da de capăt răului ca să nu-i mai fie ușor să strice acest sărac grup, deoarece Mi-a trebuit toată forța cerului pentru ai readuce la viață. Deci faceți așa!”

Acum ridică acei doisprezece cupa și o duc cu grijă acolo. Ei o așează exact pe groapa care încă scoate aburi și fum, dar acum acea gaură nu mai poate scoate fumul deoarece prin așezarea cupei este groapa ermetic închisă. Ah, acum arată această parte destul de drăguț! Ce mai observ eu încă este faptul, că toată grupa de baie din cupă începe să se miște iar. Na, na Doamne ajută, că revin iar la viață!
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 86
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.8.2018, 07:20 View PostDownload Post

Capitolul 86
Unicul erou veșnic și mare - Minunata libertate - Pilda despre plantare creștere și cules - Secerișul cel mare

(Episcopul Martin:) “Dar ce respect nemărginit au aceste douăsprezece spirite față de acel unul, aceasta este mai mult decât extraordinar; căci se pun în genunchi și îl adoră pur și simplu! Acesta este oare până la urmă urmei chiar Domnul însuși? ! Eu nu-L pot vedea la față, deca este El sau un altul! Acum se ridică acei doisprezece și se închină adânc în fața acelui unu. Dar acesta le întinde la toți mâna și cu toate că vorbește încet cu ei, se aude ce rostește:

„Frați, vedeți, aici este o pășune! Eu vă încredințez acești miei. Mergeți cu ei la pășune și hrăniții bine pentru grajdul meu, pentru ca ei să fie o gustare bună și să am bucurie prin ei în inima Mea! Scoateți-i cu grijă din cupa Mea a grijiilor și lăsați-i la pășunat liberi pe acest izlaz a dragostei și a milei Mele! Deci așa să fie!”

Uită-te, uită-te, acesta este Domnul! Nimeni nu poate vorbi așa în tot nemărginitul cer cum a vorbit acum acest mesager. Dar cum a vorbit acest mesager acum, așa poate vorbi numai Domnul! Și așa cred eu cu tărie, că acest mesager este Domnul însuși! Ce crezi tu frate, în acest punct?”

Vorbește Borem: “Da bineînțeles că este Domnul, aceasta ar fi trebuit să observi de mult. Dar Domnul ți-a ținut ochii prinși pentru ca duhul tău să muncească mai mult! Dar pentru că a venit vremea ca să ți se deschidă ochii, ți s-au și deschis. Tu îl recunoști pe Domnul și aceasta este foarte bine și drept!

Dar mai uită-te puțin la această scenă, pentru a fi prezent la eliberarea acelui ghemotoc derutat și să observi nemărginita dragoste și milostivire a Domnului. Căci acolo nu este nimeni la fel, nici în toate cerurile, nici într-un vreun alt fel pe pământ și nici peste acesta în tot infinitul!”

Spune episcopul Martin: “O Doamne, o Dumnezeule, tu nespus de iubitor și sfânt Tată! Cine poate măsura vreodată nemărginita milostivire și înțelepciune? O Sfântul sfinților, Tu ești un singur învățător din toată profunzimea ființei Tale! Intelepciunea Ta nu poate s-o aproximeze nici un heruvim, nici măcar cerul sau pământul! Sfânt, sfânt, sfânt este numele Tău și veșnica ordine a tuturor lucrurilor este voința Ta sfântă!

Tu nu ai nevoie de la nimeni de vreun sfat, pentru că îți ești suficient pentru veciie. Dar inima Ta sfântă de Tată nu vrea să fie singură, nu vrea să se bucure singură de nemărginita bogăție a perfecțiunii sfinte: cheamă din adâncul gândurilor ființe și le împodobește în focul nemărginitei Sale iubiri în lumina înțelepciunii Sale veșnice, spre a deveni copii ai lui Dumnezeu și pentru a deveni ființe dumnezeiești libere în nemărginita perfecțiune a inimii Sale sfinte de Tată pentru a lua cea mai umplută parte veșnic!

O auziți voi toate cerurile, auziți voi Serafimi și Heruvimi, o auziți voi îngerilor! Dumnezeu, Dumnezeu - Dumnezeu duhul veșnic în toată perfecțiunea Sa dumnezeiască, a cărui mărime nu o poate gândi în întregime nici un cer, este Tatăl nostru, care se plimbă printre noi, așa de parcă nu ar fi mai mult decât noi! Oh, să-l mărim de aceea în inimile noastre, pentru că se înjosește așa de adânc la noi păcătoșii!

O Doamne, o Tată, acum nu mai are nimic loc pe lângă Tine în inima mea; căci doar Tu singur ai devenit totul pentru mine! Tu ai fost odată foarte mic în mine, atunci am fost eu un păcătos. Dar acum ai devenit nemărginit de mare în inima mea, de aceea sunt eu acum unul fericit! Dar aceasta, Tată, este toată lucrarea Ta; eu am fost, încă sunt și voi rămâne pe veciie un nefolositor rob!

O frate Borem, ia uită-te, cei doisprăzece îi scot pe musafirii cupei sfinte din apa vieții. Ei sunt acum așa de frumoși și de drepți, că îi pot descrie doar cu cuvântul „îngeri“! Oh cât de minunat este să-i privești acum; ce bucurie luminează acum din ochii lor cerești, care sunt acum destinați să-l vadă pe Dumnezeu!

O frate, bucură-te cu mine și simte cât de bun este Domnul! Ah, ah, aproape că vreau să mă topesc de dragoste față de Domnul!”

Vorbește Borem: “Frate, acum s-a terminat aici, unde nu am fost în stare să facem nimic; căci aceasta face imediat Domnul singur. Dar acum depinde iar de noi, copii ai lui Dumnezeu, să continuăm această lucrare în ordinea dragostei Sale. De aceea trebuie să fim pregătiți la tot, ce va veni!

Aici face Domnul același lucru ca și pe pământ. Vezi, pe pământ iau oamenii sămânța de grâu și o seamănă în pământ. Acest lucru de dinainte s-a întâmplat și aici, când le-ai spus acestui grup înțelepciuni și reguli de comportament, la care te-am ajutat și eu. Noi doi am aruncat sămânța de grâu în inimile lor tulburate.

Dar dacă se odihnește odată sămânța în pământ, nu poate face nimic un om, ca acesta să crescă și să aducă fructe coapte. Aceasta face doar Domnul prin imediata Sa intervenire la acele duhuri ale naturii, care trebuie să se apuce de lucru pentru a crește planta, exact așa cum este aceasta la animale. La aceste lucrări, lucră doar acele duhuri, care sunt tot timpul cei mai apropiați și cei mai dintâi frați și prieteni ai Domnului.

Dacă s-a terminat acest lucru și semănatul a ajuns la maturitate, atunci este iar predată omului, pentru a putea-o culege și s-o bage în șură. Și iată, această lucrare ne așteaptă și pe noi!

Noi am semănat întâi sămânța cuvintelor lui Dumnezeu în inimile lor, după care s-au odihnit, ca pământul care este semanat. În aceasta liniște a început lucrarea lui Dumnezeu, pentru că noi nu am fi putut face nimic decât să ne uităm, ce face Domnul de unul singur. La fel ca un semanator pe pământ care poate doar privi, cum se dezvolta sămânța și cum crește pentru a putea fi recoltată.

Această sămânță de grâu, acești frați și aceste surori ale nostre au crescut doar prin munca Domnului. Acum a venit vremea pentru noi să culegem. Și așa vrem în binecuvântarea pentru numele Domnului să ne luăm ce este de drept al nostru și vrem să punem în funcțiune din noi mâinile inimilor noastre!

Dar mai știi și faptul, că, culesul este tot timpul mai bogat decât semănatul; deci și aici va fi așa. Pentru că am avut de-a face doar cu unul tot timpul, vom primi pentru acesta 30 - 100. De aceea bucură-te frate drag; pe noi ne așteaptă o recoltă bogată!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 87
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.8.2018, 07:22 View PostDownload Post

Capitolul 87
Modestia lui Martin, reglementată prin înțelepciunea lui Borem - Martin în haine de nuntă - Mărirea casei lui Martin

(Borem:)” Acum însă altceva! Acolo sub tabla Domnului din casa ta tu poți vedea o ladă ca din aur curat. Du-te acolo și deschide-o, tu vei găsi în ea o îmbrăcăminte și o pălărie strălucitoare. Imbracă acestă îmbrăcăminte și pune pălăria pe capul tău, ca tu să-i poți primi demn, îmbrăcat în această îmbrăcăminte adevărată de nuntă cerească, pe oaspeții noștri întorcându-se acuși în numele Domnului, Care îi va aduce El însuși încoace pe acești oameni regăsiți. Du-te și fă aceasta; Este voința Domnului!”

Spune episcopul Martin:” Draga frate, tot, ce mi-ai spus tu acum, a fost minunat și adevărat, ca însuși cuvântul lui Dumnezeu. Dar aceast ultim al tău îndemn miroase a înfumurare cerească, care într-adevăr nu-mi prea place! De acea trebuie tu totuși să accepti părerea mea, dacă eu nu-ți voi urma sfatul în această privință!

Eu mă bucur că inima mea este acum în sfârșit în acea ordine, la care Domnul are sigur mare plăcere. Însă, în ceea ce privește îmbrăcarea pe din afară a ființei mele, eu sunt mulțumit pentru veșnicie cu această haină țărănească. Cu adevărat, pe mine nu mă încântă toată strălucirea aceea, indiferent dacă ea este cerească sau pământească. Cu atât mai mult însă dau importanță dragostei către Dumnezeu, la care mă poate duce însă numai inima mea, dar niciodată o asemenea haină și pălărie strălucitoare! De aceea rămân eu așa cum sunt, un țăran!”

Vorbește Borem:” Tu ai dreptate, dragă frate, este bineînțeles numai inima singură, la care se uită Domnul. Și smerenia noastră, arătată prin adevărata dragoste către Dumnezeu, este desigur îmbrăcămintea cea mai valoroasă a fiecărui înger. Dar, lăsând aceasta deoparte, cere totuși ordinea Domnului, ca, în împărăția Sa, să-l împodobească pe fiecare locuitor al cerului, haina renașterii și a nemuririi veșnice, ca fiind un lucru care corespunde cu interiorul său. Pentru că, mai smerit decât însuși Domnul, nu este nici o ființă în tot infinitul; dar, în ciuda acestui fapt, tu nu poți să-ți imaginezi undeva o podoabă, care n-ar proveni de la El!

Uite-te la nespusa podoabă și mărire a acestei săli, care este aici o singură încăpere a casei tale. Oare cine, decât numai Domnul, este omul din culise și singurul constructor a unei asemenea podoabe și maiestăți?

Tu ai privit imediat după prima ta pășire în această casă dată ție de Domnul prin acele doisprezece uși și ai văzut de-abia douăsprezece picăturici din nemărginatul ocean al creației Domnului. Și te-a cuprins aproape o îngrozire din cauza acestei podoabe și maieștrii prea mari, pe care ai observat-o acolo numai în treacat. Dar ce ai fi spus tu de-abia atunci, dacă ai fi văzut într-adevăr în fața ochilor un înger în toată gloria sa cerească? Cu adevărat, tu n-ai fi putut trai și să-l vezi în același timp - atât de nemărginită de mare este frumusețea, gloria, podoaba și maiestria sa! Tu poți să înțelegi acum din ceea ce am spus, că dreapta podoabă și măreție, ca și toate celelalte, își au originea în ordinea Domnului. Și așa sunt eu de părere că nici pentru tine nu va fi greșit, dacă te supui în toate ordinii Domnului! Știi tu, ce a spus Domnul lui Petru, când și acesta, din smerenie curată, n-a vrut să-și lase spălate picioarele de El? Vezi, același lucru ți-ar putea spune Domnul desigur și ție, dacă tu ai vrea să rămâi neclintit în gândirea ta smerită! De aceea mergi numai acolo, unde te-am trimis eu! Fă, ceea ce eu ți-am poruncit în Domnul, căci astfel va primi atunci totul aici, în casa ta, imediat o altă înfățișare. Dar înainte ca tu să te îmbraci cu noua ta haină, trebuie ca tu să te dezbraci de această veche până la ultimul fir și să-ți iei apa dintr-o cadă, pe care tu o și vei găsi la îndemână și să-ți speli picoarele cu acea apă! Când vei fi făcut acestea, de-abia atunci deschide lada aurie, ia-ți de acolo hainele afară și îmbracă-te cu ele!”

Spune episcopul Martin:” Da, dacă așa stau lucrurile, atunci bineînțeles că trebuie să fac, ceea ce tu mi-ai poruncit în numele Domnului! Cu plăcere, știi tu, dragă frate, eu încă nu fac aceasta, fiindcă în ea descopăr totuși - în ciuda tuturor explicațiilor tale luminoase - o formă de înfumurare. Dar fiindcă așa stau lucrurile în ordinea Domnului, eu vreau totuși să mă supun. Dar unde să pun atunci îmbrăcămintea care se află acum pe mine? Oare pentru pomenirea veșnică în acea ladă aurie?”

Vorbește Borem:” Nu te îngriji pentru așa ceva, pentru aceasta se va îngriji altul!”

Episcopul Martin merge așadar la ladă și se uită de câteva ori împrejur, pentru a vedea dacă nimeni nu-l vede. Atunci însă, când el se află în spatele unui zid slăbuț și ocrotitor, prin care el este ferit de privirile acelor oaspeți mulți din casa sa, se dezbrăcă în grabă. El pune hainele vechi jos într-o grămadă în fața sa, care însă dispar acuși. După aceea scoate apa cu mâna din acea cadă și își spălă picioarele. Atunci când acestea sunt spălate, se deschide lada de aur de una singură și bunul Martin este deja îmbrăcat într-o îmbrăcăminte de purpură, care este împodobită la toate marginile cu cele mai minunate stele. Și el are pe cap o pălărie, care strălucește mult mai tare decât soarele! În acel moment însă, când episcopul Martin și-a schimbat hainele și este îmbrăcat așa, se lărgește și interiorul casei sale atât de tare, că lui i se pare acum, că este de o sută de ori mai mare decât înainte. În același timp, se deschid și căile de acces spre galerii, care nu s-au putut găsi până acum.

Atunci când episcopul Martin descoperă toate acestea dintr-o dată, îl cuprinde un sentiment minunat, că el este din această cauză mișcat până la lacrimi și începe să mă mărească și să mă slăvească cu voce tare.

Atunci însă, când el, după câtva timp de a slăvi și a mări, este tot în lacrimi, vine la el Borem îmbrăcat în aceeași îmbrăcăminte și spune:” Pai, frate, cum ți se pare acum? Te simți tu acum mai înfumurat?

Spune episcopul Martin:” O frate, de-abia acum simt, cât de mic - și cât de nemărginit de mare este Domnul!”

Vorbește Borem:” Atunci vino numai înainte; pentru ca toate sunt deja gătite, ca tu să fii salutat ca proprietar al acestei case! Bucură-te, aceasta va fi o salutare nemaipomenită!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 88
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.8.2018, 07:23 View PostDownload Post

Capitolul 88
Salutarea lui Martin din partea societății fericite - Arătarea lui Martin înspre Domnul, ca fiind singurul binefăcător - Acel lucru, care încă mai lipsește

Episcopul Martin merge acum cu Borem în fața zidului protector, care este destul de șubred și în jur de 1500 îi întâmpină cu laude. Ei îl salută și îi mulțumesc pentru grija lui cea dintâi, pe care el le-a arătat-o și pentru învățăturile înțelepte, pe care el le-a dat lor pe veritabilă călătoria de examinare trecută.

Toți îi mărturisesc o mare bucurie și o mai mare dragoste și stimă, despre care episcopul nostru se bucura destul de mult. Aceasta cu atât mai mult, pentru că el vede acum în fizionomiile lor deja foarte bine conturate, acea stare interioară menționată mai înainte. Ei mărturisesc, că toți se află acum pe cea mai bună cale.

Cu mare bucurie se uită el un timp la acea societate mare și nu se poate sătura și minuna îndeajuns, privind la înfățișarea lor bună. După un timp îndelungat vorbește el de-abia:

(Episcopul Martin:)” O voi toți, prietenii mei cei mai dragi, frați și surori, cât de mult mă bucur pentru voi, precum mă bucur tot așa, că mă-ți întâmpinat acum cu atâta dragoste. Dar pe mine nu trebuie nici să mă slăviți, nici să-mi mulțumiți și să mă măriți, ca voi sunteți toți salvați acum și că vă aflați în cea mai apropiata curte de dinaintea împărăției cerești adevărate - ci toată lauda, toată mulțumirea și toată slava îi aparține Domnului, a cărui singură milă nesfârșită va preschimbat atât de minunat! Pe mine însă iubiți-mă ca pe un frate al vostru, care are împreună cu voi toți, pe unul și același Dumnezeu și Domn ca Tată!

Aceste singur, adevărat și sfânt Tată să-l iubim însă veșnic fără margini! Pentru că El singur face toate și este totul întru toate! De aceea Lui singur să-i fie toată cinstea, toată slava și mulțumirea și toată mărirea!

Eu și acest drag prieten al meu și frate am fost martori, cum Domnul singur v-a condus și v-a eliminat toată murdaria din inimile voastre și s-a luptat cu iadul o luptă aprigă pentru voi și s-a certat ca leul bătrân al Izraelului! De aceea deschide-ți voi toți inimile larg, ca Domnul a toată slava și gloria să pășească acuși pe deplin la noi și să rămână atunci veșnic în noi și la noi!”

Atunci când societatea a auzit un asemenea discurs bun de la domnul casei lor, ei au fost ca transfigurați și l-au slăvit în el pe Domnul, care i-a dat omului o așa de mare putere și înțelepciune. Și după aceea, au mers toți acei dintâi din societate la el și l-au rugat, ca lor să l-i se permită să rămână la el, ca cei mai neânsemnați slujitori.

Spune la aceasta episcopul Martin:” O Prieteni, frați și surori, nu ca slujitorii mei, ci ca cei mai dragi frați ai mei și cele mai dragi surori veșnic cu același drept de proprietate a toate acestea, pe care mi le-a dat Domnul într-o așa mare abundență! Pentru că fără voi, m-ar supăra toate această nemărginită podoabă și măreție. Dar, alături de voi, îmi face totul cu atât mai multă bucurie, cu cât eu primesc astfel ocazia, să vă fac cea mai mare bucurie! O rămâneți toți aici și bucurați-vă împreună cu mine de Domnul, care ne-a pregătit aici, în împărăția Sa, un sălaș atât de prea-minunat, așa cum am observat chiar acum, că a avut grija ca această locuință să aibă și o masă, care este plină pentru noi toți în veșnică abundență cu cea mai gustoasă pâine și cu cel mai bun vin. Și toate acestea, toate, toate, fără ca vreunul dintre noi să fii meritat vreodată nici foarte puțin printr-o schimbare de viață dreaptă după cuvântul Său! De aceea, deci, îl slăvim, îl iubim și îl mărim însă veșnic cu atât mai mult, pentru că ne-a dat din belșug o asemenea minunăție, pentru care noi n-am fost vrednici câtuși de puțin, nu suntem și nici nu vom fi! Voi vedeți așadar toți, cum dragostea Lui pe care ne-o poartă nouă, nu are nici margini și nici măsură; de aceea însă să fie și a noastră, nemărginită și nemăsurată! Deci, toate le avem noi acum, ca fiind oameni mântuiți cu desăvârșire; numai un singur lucru ne lipsește la toate acestea și acest unic lucru, dragii mei frați și dragele mele surori, acest unic este Domnul, vizibil în mijlocul nostru a tuturor! Să-l rugăm de aceea în inimile noastre, ca El să ne dea nouă și aceasta cea mai înaltă milostivire!”

Cei dintâi din societate sunt de acord cu episcopul Martin, adaugând însă următoarele:” Aceasta este desigur și dorința noastră cea mai mare, a noastră, a tuturor; dar noi suntem încă prea nedemni pentru îndeplinirea acesteia. De aceea mulțumim pentru ceea ce Domnul ne-a dat nouă, pentru care noi suntem desigur tot așa de nevrednici în totalitate. Dorința, de a-l vedea pe Domnul, să fie însă tot timpul străduința noastră cea mai înaltă și veșnică!”

Spune episcopul Martin:” Aveți dreptate, frați dragi, deci laitmotivul nostru să fie înțelepciunea adevărată; însă dragostea întrece adesea înțelepciunea și face, ce vrea ea! Și în acest punct bat eu acum moneda pe dragoste. Faceți și voi tot așa și eu cred, că nu va fi deloc greșit!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 89
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.8.2018, 07:24 View PostDownload Post

Capitolul 89
Martin cu botanistul în grădină - Adaos nou de nenorociți - Răsplata splendidă dorită intens

Atunci când episcopul Martin vrea să slăvească mai departe dragostea, îl cheamă cineva din afara casei pe numele: „Martin!” Atunci când Martin aude un astfel de strigăt, îl întreabă imediat pe Borem, oare cine l-ar fi putut totuși chema.

Vorbește Borem: “Frate mergi afară și vei vedea. Și aici este aproape așa ca și pe pământ: nici aici nu se poate vedea în afara Domnului totul pe un punct. Câteodată trebuie să mergi și în alte părți, pentru a vedea și a recepționa ceva diferit, așa cum te-ai convins de multe ori!

De aceea mergi numai repede afară și vei vedea imediat cine te-a strigat! Căci tu știi, iubitul meu frate, că nu le pot cunoaște tot timpul pe toate. Eu aud că strigă iar; du-te, du-te și uită-te cine strigă!”

Vorbește episcopul Martin: “Da, da, mă duc deja; probabil iar căuta niște rătăciți ajutor!”

Episcopul Martin merge în grabă spre ușa casei, o deschide și nu se miră puțin de nemărginita bogăție a grădinii sale. Acesta s-a mărit și a primit minunate și bogate binecuvântări, mai sus decât orice înțelegere omenească de pe timpul când episcopul Martin l-a întâlnit pe Borem în grădină și acesta s-a ocupat de grădinărit.

Și de această dată nu vede episcopul Martin pe nimeni pe alee și merge de aceea imediat în grădină, pentru a-l căuta pe acela, care l-a chemat mai devreme. El ajunge la un pavilion minunat care este situat spre răsărit și care arată ca un măreț și deschis templu. În mijlocul acestui tempul viu, zărește el pe cineva, care este ocupat cu sortarea unor plante, care sunt puse tot pe un altar viu. Episcopul Martin se uită un timp la acel om, merge spre el și îi vorbește așa: “Dragul și bunul meu prieten și frate, nu ai fost tu acela, care m-a chemat nu de mult din casa care mi-a dat-o Domnul? Dacă ai fost tu acela, spune-mi cu milostivire, cu ce te poate ajuta inima mea!”

Vorbește imediat botanistul: “Dragă frate și prieten! Vezi, casa ta a devenit cât se poate de încăpătoare și grădina în aceeași măsură. Tu cazezi deja peste o mie de frați și surori, ce este foarte nobil din partea ta. Eu cred că unde au o mie loc, acolo se va găsi loc și pentru alții?

Vino cu Mine, acolo spre apus în grădina ta se află o sută de săraci, care caută un adăpost; primește-i pe aceștia - împreună cu Mine, deoarece sunt într-un fel cu ei și aceasta nu îți va fi cu siguranță de rușine!”

Vorbește episcopul Martin: “O drag prieten și frate - ce o sută! Eu îți spun, chiar dacă ar fi zece mii, nu aș lasă pe nici unul să meargă mai departe, ci aș pune totul la dispoziție, ca să rămână toți la mine! De aceea condu-mă imediat la ei, pentru ca să-i întâmpin cât mai repede și să mă ocup din toate puterile care mi le-a dat Domnul, de ei!”

Vorbește botanistul: “O prieten, o frate, tu ai devenit un delicios balsam pentru inima Mea! Vino de aceea numai repede cu Mine, noi vom fi de îndată la ei!”

Amândoi merg repede înspre apus și ajung la un grup de oameni care arată mizerabil și este alcătuit din ființe femeiești și bărbatești. Toți sunt aproape dezbrăcați, cât se poate de slăbiți și pe lângă asta, plini de pungi de puroi. Când îi zărește episcopul Martin pe acești săraci, îl trec lacrimile și vorbește plin de compasiune: “O Dumnezeule, o Dumnezeul meu, cum arata acești săraci! Aproape că nu mai au nici o viață! O veniți, veniți cu toții în casa mea, ca să va pot da de toate, ce vă poate însănătoși și întări! Domnul, sfântul nostru și cel mai bun tată Iisus, îmi va da puterea și mijloacele pentru aceasta!”

Vorbesc săracii: “O tu evident înger al lui Dumnezeu - cât de bun trebuie să fie Domnul, dacă tu ești deja nemărginit de bun! Dar tu vezi, cât de necurați suntem. Cum putem noi îndrăzni, să călcăm în locuința ta curată! ?”

Vorbește episcopul Martin: “Eu am fost mult mai necurat decât voi și am devenit curat în casa aceasta a dragostei. Așa sper eu la Dumnezeu, că veți devenii cu toții, de aceea veniți, dragi prieteni, frați și surori, fără teamă imediat cu mine! Voi cei mai slăbiți agățați-vă de mine, să puteți veni mai ușor în casa mea! Și tu frate (botanistul), ajută pe câțiva dintre acești slăbiți!”

Vorbește botanistul: “O frate, inima Mea, miezul dragostei Mele, câtă bucurie îmi pricinuiești! Intr-adevăr, aceasta ți se va răsplăti odată din belșug! Da, ești deja răsplătit, căci iată, Acela, pe care îl iubești tu așa de mult, este acum la tine. Eu sunt Domnul, fratele tău, Tatăl tău!”

Episcopul Martin Mă recunoaște acum, pe Mine Domnul, pică în genunchi în fața Mea și vorbește: “O Doamne, o Dumnezeule, o Tată sfânt! Unde să încep să te laud și să te prețuiesc fără măsură și capăt și unde și când să termin? ! O Tu sfânt Tată, cât de mare este dragostea Ta și câte adâncuri neexplorate trebuie să aibă milostivirea Ta, deoarece ești așa de nemărginit de milos cu păcătoșii, cum am fost eu și încă mai sunt!

O Tu sfânt și bun tată, eu aproape că mă topesc de rușine, că nu te-am recunoscut, în casa Ta veșnică parintească, când am locuit împreună cu Petru și nu am dat importanță cuvintelor Tale, care nu au fost nimic mai mult decât dragoste pură! Bineînțeles, acum când inima mea Te-a recunoscut, aș vrea să mă topesc de dragoste, dar, în același timp și de rușine! O întărește-mă, ca să poată suporta inima mea păcătoasă apropierea Ta sfântă!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 9 of 21  [ 205 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 8, 9, 10 ... 19, 20, 21  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !