Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 1.6.2020, 22:21
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
EPISCOPUL MARTIN - Evaluarea unui suflet din lumea cealalta (Jakob Lorber)


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 11, 12, 13 ... 19, 20, 21  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 110
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.10.2018, 06:14 View PostDownload Post

Capitolul 110
Pregătiri pentru o festivitate cerească
Prima călătorie a lui Martin cu poșta cerească

În acest rastimp, Mă adresez Eu lui Martin și lui Borem și le spun lor în secret: “Frați și prieteni, acum aveți ajutători și ajutătoare în număr mare. Mergeți de aceea și puneți masa aceea mare în mijlocul acelei mari săli și umpleți-o cu pâine și vin. Luați și fructele coapte din acest smochin și puneți-le în număr bogat lângă vin și pâine pe masă! Căci după ce voi schimba câteva cuvinte cu Chanchah, ne vom întări și vom mânca cu toții! Mergeți și împliniți dorința și voia Mea!”

Amândoi mulțumesc în inimile lor pentru această misiune și merg imediat, să se conformeze să împlinescă acest lucru. Martin cheamă imediat unii dintre preoții curați. Tot așa și pe maici, care trebuie să ducă mâncarea, adică vinul și pâinea și doamnele-inimii-lui Iisus, au fost însărcinate cu aducerea smochinelor, în timp ce mai devreme au fost ocupați preoții să aducă masa cea mare, care a apărut și fără tâmplar.

Cei o sută de chinezi se uită cu atenție la aceasta, căci ei încă nu știu ce va ieși din toate acestea. Mai ales le este străina aducerea mesei mari, deoarece mai devreme nu s-a putut vedea nici o urmă de ea. Căci apariția smochinului nu-i mai mira așa de tare, deoarece s-au obișnuit după observări îndelungate cu el.

Tot așa se miră și acei părinți lumești, mai ales acele doamne-ale inimii-lui Iisus, despre această nouă activitate care a început în acea sală. Ei sunt puțin fricoși la aceasta, pentru că nu pot înțelege, ce va ieși la sfârșit din aceasta. Ei nu pot vedea de acea multă lume din jurul mesei, cum este împodobită masa din plin cu pâine, vin și smochine.

După ce s-a terminat aranjarea mesei, se duc toți cei ce au lucrat înapoi la culcușurile lor blânde. Martin și Borem, însoțiți de acea doamnă-a inimii-lui Iisus - adică aceea, care s-a aruncat prima în chip de broască în marea ei interioară - vin iar la Mine și îmi spun, că totul este gata.

Eu însă le spun: “Totul este bine. Mergeți afară la gardul grădinii și uitați-vă dacă nu este nimeni, care ar putea lua parte la această masă! Gella (doamnă-a inimii-lui Iisus) rămâi în acest răstimp cu Mine și ascultă, ce lucruri frumoase îi voi spune dragii Mele Chanchah. Deci așa să fie, frații Mei!”

Amândoi merg imediat afară și nu se miră puțin, cânde dau aici de o grădină cerească care se întinde așa de mult, ca le trece cheful de a vedea și de a auzi și Martin, care se miră tare, vorbește:

(Vorbește episcopul Martin) “O frate, vom avea destul de mult de mers, până când vom ajunge la gardul acestei grădini imense! Într-adevăr, această grădină trebuie să fie mai mare decât cea mai mare împărăție de pe pământ! O Doamne, o Doamne, aceasta este nemărginit, este de neconceput; da așa ceva se poate întâmpla într-adevăr numai în cer!

O Dumnezeule, o Dumnezeule, uită-te spre răsărit, aleea aceea! Ce minunate coloane de pomi! Și frate, vezi tu undeva un capăt acestei aleei? Eu nu văd nici unul și nu se vede nici urmă de vreun gard! Na, frate Borem, cu mersul nostru normal vom avea amândoi mult de lucru, doar ca să ajungem într-o parte la vreun gard. Și după aceea să mergi pe lângă gard - o Doamne aceasta va fi o adevărată bucată de mers pe jos!

Dar aceasta nu face nimic; să îndeplinești voința Domnului este întotdeauna o bucurie mare și fericită și așa mă bucur și eu de colindarea acestei grădini! Dar și la munte vom urca: acolo spre amiază descopar câțiva munți de o înălțime impresionantă. Și o Doamne, ia uite spre apus și spre miază noapte, sunt niște munți, cum nu a visat până acum nimeni de pe pământ! Ah, ah, aceste vârfuri, aceste minunate vârfuri! Frate, sunt toate acestea încă în grădina noastră?”

Vorbește Borem: “Bineînțeles, căci grădina se largește în funcție de dragostea nostră pentru Domnul și pentru frații și surorile noastre. Dar știi tu frate, pentru această grădină cerească a Domnului, care a pregătit-o așa de minunat pentru noi, există și un fel de mișcare cerească, care se prezintă în trei feluri: în primul rând cu picioarele, cum este și pe pământ. În al doilea rând, una plutitoare, adică cea a spiritului, care are viteza vântului. Și în sfârșit, a treia, cea instantanee, adică cea a duhului, care se mișcă la fel ca fulgerul și la fel ca zborul unui gând.

Acest al treilea fel de mișcare se folosește doar în situații extreme. De aceea nu vrem s-o folosim aici, doar pe cea de-a doua, care ne va fi suficienta aici. Metoda pentru aceasta mișcare este voința noastră de fier. De aceea avem voie doar să vrem în numele Domnului și imediat ne vom afla în aerul cerului plutind. În ce parte vom vrea să mergem, în acea parte ne vom mișca cu viteza vântului. - Deci să vrei tu acum și va merge!”

Martin vrea acum, ce i-a arătat Borem și imediat plutesc amândoi în aerul cerului liber și fac o prima mișcare spre răsărit, iar Martin are așa o bucurie mare despre aceasta, că nu poate să se ajute.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 111
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.10.2018, 02:07 View PostDownload Post

Capitolul 111
Domnul cu pilda Sa contrarie: cele două plante omenești în grădina
iubirii lui Dumnezeu - Domnul devine om

Eu însă deschid gura spre Chanchah și Gella și vorbesc așa: “Draga și minunata Mea Chanchah, tu mi-ai dat mai devreme un cuvânt minunat, care a fost de aceea așa de minunat, pentru că l-ai luat din adâncul inimii tale. Eu ți-am promis ceva mult mai îmbucurător și iată, de aceea sunt Eu aici și vreau să-mi țin promisiunea. Așa asculta-Mă cu răbdare! Dar nu aștepta vreun discurs lung; iată, Eu vorbesc de fiecare dată puțin și de obicei spun, cu puține cuvinte, multe lucruri.

Tu mi-ai dat o pictură de îngrijirea florii tale de la răsărit și de la apus și aceasta a fost într-adevăr minunat. Eu îți dau o altă pictură de răsărit și de apus și ea este alcătuită din:

Vezi, la fel ca tu cu floare ta, a plantat bunul Lama în nemărginita grădină a dragostei Sale, doi oameni: unul spre răsărit de inima Lui - și mai târziu unul spre apus pentru înțelepciunea sa! Primul l-a hrănit cu toată dumnezeitatea Sa, pentru a deveni așa de minunat ca însuși Lama și Lama să fie cât se poate de mulțumit de el! Dar iată, prin aceasta a devenit încăpățânat, nu vroia să crească, ci a picat de lângă Lama și îl desconsideră și până acum peste toate măsurile - cu toate că marele Lama l-ar primi cu brațele și cu inima deschisă!

Pentru că nu a vrut să crească cel dintâi om, a pus merele Lama cel de-al doilea om spre apus, adică pe lume și l-a îngrijit și pe aceasta la fel. Dar și aceasta s-a uscat după propria sa voie. Atunci i-a părut rău lui Lama, că a creat omul; de aceea a vrut să-și strice creația, tot așa că un olar care vrea să-și distruga vasul, pentru că nu vrea să-i reușească.

Lama a întrebat dragostea Lui și aceasta a fost de partea celor nereușiti; El însuși a devenit om, pentru a fi un exemplu drept oamenilor.

Dar oamenii nereușiti l-au prins și l-au omorât pe omul Dumnezeu, cu toate că nu au putut să omoare Dumnezeul din El. Numai puțini l-au recunoscut și au luat în inimă învățăturile Sale. Nenumărați de mulți, cu toate că au auzit de El, nu au crezut în învățăturile Lui și nu le-au acceptat, ca să devina copii Săi și atunci, să devina cum este veșnicul lor Tată!

Ce crezi tu oare, trebuie să facă Lama cu astfel de oameni? Să-i mai suporte și să-i accepte mai departe?

Vezi, așa de mare este dragostea Lui pentru oameni, că ar muri încă de o mie de ori, dacă ar fi posibil și folositor! Și totuși nu mai vor să-l iubească mai mult decât lumea neânsemnată, ci uită de dragostea Sa cu totul, pentru a se putea agăța fără pic de conștiință de lume. -

O Chanchah, spune, ce merită astfel de oameni? Să fie în continuare îngăduitor Lama și să suporte încăpățânărea lor sau să-i strice?”

Vorbește Chanchah: “O prietene, tu dragostea mea, acestea sunt plante ale lui Lama destul de rele și merită o pedeapsă mare! Dar dacă este Lama așa de nespus de bun, atunci ar putea să cosească aceste plante și să le ardă, așa cum au amenințat stramosii? Eu vreau să spun, că infinitul este destul de mare, cum încep eu să recunosc, pentru a putea ține undeva astfel de buruieni. Dar să stric ce a avut odată viața, nu aș face în locul lui Lama! - Nu crezi tu tot așa, iubitul meu prieten?

Vorbesc Eu: “Da, da tu drăgălașă, de aceasta părere sunt și Eu și voi face așa! Dar așteaptă acum puțin: imediat vor aduce cei doi frați oaspeți cât se poate de ciudați și Eu voi vedea ce vei spune tu despre aceștia. De aceea revino-ți; căci vei vedea și vei auzi ceva cât se poate de straniu!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 112
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.10.2018, 02:17 View PostDownload Post

Capitolul 112
Satana ca monstru în sală - Gustarea cea întăritoare
Gella îl recunoaște pe Domnul

După un timp scurt, se deschide ușa sălii. Martin ca și Borem au fiecare un lanț tare în mână și trag, legat bine de aceste două lanțuri, un monstru, care arată așa de urât, că este deasupra tuturor descrierilor. Aceluia îi urmează încă o sumedenie de monștrii mai mici, care, în ceea ce privește urâciunea, nu sunt cu nimic mai prejos decât monstrul principal.

Atunci când Chanchah și Gella văd acești oaspeti, care arată înfricoșător, ele se dau îndărat din cauza fricii prea mari. Chanchah strigă ca dintr-un leșin amețitor:

(Chanchah) ”O Lama, pentru numele Tău cel mai sfânt, ce ți-am făcut săracii de noi, că tu vrei acum să ne dai atât de îngrozitor stricăciunii prin Ahrimanul cel mai rău și prin compania lui cea mai îngrozitoare? ! O tu, prietenul meu cel mai minunat, dacă îți stă cumva în putere, salvează-ne pe noi și pe tine și distruge-l, dacă îți este posibil! O ce îngrozitor, ce îngrozitor, ce înfățișări urâte și înfierbântate de mânie sunt totuși acestea!”

Spun Eu: ”O Chanchah, nu te teme! Monștrii pe care îi vezi tu aici, sunt în puterea noastră - și niciodată noi în cea a lor! Aceasta tu totuși poți vedea foarte simplu din aceea, pentru că ei firește, în ciuda urâciunii lor imense, ei pot fi cu toate acestea ținuți în frâu de acești doi frați.

Deci, nu vă temeți, ci mergeți cu Mine în întâmpinarea acelor doi și ascultați acolo, cum acele bestii, la apropierea Mea, încep să urle foarte îngrozitor. Vedeți, cât de cumplit se vor mișca și se vor zbate ei. Dar toate acestea să nu vă înspăimânte! Pentru că Eu singur sunt destul de puternic, să distrug complet cu o privire nenumărat de mulți asemenea monștrii, tot așa cum Eu am lăsat mai înainte să apară aici acest smochin într-o clipire. - De aceea urmați-Mă numai cu curaj! Alături de Mine sunteți voi veșnic în siguranță, fiindcă nici o putere nu se poate măsura cu Mine!”

Eu merg așadar în întâmpinarea lui Martin și a lui Borem, fiindcă ei au mult de lucru cu acel monstru, pentru a rămâne stăpânii lui.

Martin spune: ”O Doamne, aceștia sunt niște oaspeți curați; cu aceștia poți avea o bucurie foarte tare ieșită din comun! Aceștia se potrivesc în această casă ca un pumn pe ochi! Din păcate nu a fost de găsit altceva, de aceea noi am luat cu noi, ce am găsit. Eu trebuie însă să mărturisesc deschis: dacă nu este acesta adevăratul Satan împreună cu frumoasa lui companie, atunci vreau eu însă totuși să fiu și să mă numesc, orice ai vrea Tu!”

Spun Eu: ”Fii numai tăcut, Eu am luat aceasta desigur în calcul! Trebuie să fie astfel, pentru învățătura și liniștea cea mai adâncă a voastră, a tuturor. Cine vrea să-l recunoască pe Cel mai mare, acela nu trebuie să rămână în neștiință despre cel mai de jos. Aduceți-Mi balaurul mai aproape!”

Cei doi trag foarte puternic de cele două lanțuri, dar acesta nu vrea să meargă mai departe.

Martin spune de aceea: ”Doamne, este imposibil, să miști mai în față această urâciune chiar numai cu un centimetru!”

Spun Eu: ”Atunci lăsați-o să stea acolo; legați însă lanțurile de stâlpurile acestei săli și să o lăsăm să se zbată acolo în zadar un timp! Noi însă să mergem între timp la masa pregătită, pentru a ne întări pentru lupta aceasta.”

Spune Martin: ”Ah da, după această excursie a noastră nu ne-ar strica într-adevăr o masă binecuvântată de tine! Este numai bine, că acești oaspeți bestiali sunt acum legați în fundul sălii, căci altfel nu ne-ar face bine apetitului nostru priveliștea lor. Și aerul care îi înconjoară nu miroase a roze de paradis, ci ca sulfur, pucioasă și murdărie amestecată. Bine că ei se află acum în fundul sălii!”

Spun Eu: ”Bine, bine, fratele Meu, mergi așadar în față și cheamă-i la această masă pe care am pregătit-o pentru voi toți. Toți să se întărească cu ea spre viața veșnică a sufletului lor!”

Martin merge așadar repede în față și îi cheamă pe toți la masă, unde îi așteaptă pâine, vin și o grămadă de smochine minunate.

Toți se școala la chemarea lui Martin și merg foarte modești și liniștiți la masa aceea mare.

Atunci când toți acești oaspeți sunt prezenți acolo, toți își îndreaptă privirea spre Mine. Pentru că ei cred despre Mine - exceptându-i pe Martin și pe Borem - că aș fi un trimis al lui Dumnezeu și nu știu încă, că Eu însumi, Domnul, Mă aflu între ei. De aceea sunt ei așadar de părere, că Eu, ca trimis al lui Dumnezeu, le voi face cunoscute lucruri mari și importante.

Dar Eu nu spun nimic decât: ”Copilași mâncați și beți toți, fiecare conform necesității sale. De mult deja sunt într-adevăr toate binecuvântate pentru toți, care îl iubesc pe Dumnezeu și pe frații și surorile lor ca pe ei înșiși!”

La aceste cuvinte strigă toți: ”Preaslăvit să fie Dumnezeu și Tatăl nostru, precum și Fiul și Duhul; Lui singur să-i fie veșnic toată cinstea, slava și toată mărirea!”

După aceea, toți își iau pâine și vin și chinezii își iau smochine; unii însă încearcă și pâinea și le place mai mult decât smochinele.

Chanchah și Gella, care se află în apropierea Mea, nu știu însă, dacă ele să mănânce pâine și vin sau numai smochine singure.

Atunci le spun Eu: ”Copiii Mei, mâncați, ce vă priește mai bine; toate vă vor întări spre viața veșnică!” - Cele două își iau așadar și ele pâine și Chanchah găsește că aceasta este nesfârșit de bună la gust. Nici Gella nu este mai prejos, care face însă remarca:

(Gella) ”Eu am crezut, că pâinea cerească ar fi la gust ca ostiele?”

Eu îi spun însă: ”Gella, acum ești tu în cer la masa Domnului și nu pe pământ la masa lui Babel! De aceea și gândește acum, ce este a cerului și nu, ce este a Babelului pământesc, a cărui stăpân se află acolo în spate!”

Gella se sperie la aceste cuvinte și i se pare, de parcă Eu aș fi la sfârșit totuși Domnul.

Eu însă o alint și o liniștesc cu cuvintele: ”Gella, chiar dacă ar fi așa, ceea ce tu presimți acum în tine, fii totuși tăcută din cauza celorlalți și gândește-te: Dumnezeu, Domnul tău, precum al tuturor, nu este un tată inaccesibil, ci unul veșnic și profund binevoitor și plin de dragoste, fiind un tată a tutror copiilor Săi și este între ei, ca un frate, care vrea să strălucească cel mai puțin! - Ințelegi tu aceasta, dragă fiică?”

Spune Gella: ”O al meu, al meu, Domn - Dumnezeul meu - Tatăl meu!”

Chanchah observă aceasta și o întrebă imediat pe Gella: ”Ah surioară, cui oare îi erau adresate cuvintele tale pline de însemnătate? Este poate chiar pe undeva Lama între noi? ! O spune, ca eu să mă grabesc la El și să mă afund acolo în dragoste și respect profund!”

Eu însă o liniștesc pe Chanchah imediat cu aceea, că îi făgăduiesc, că și ea îl va recunoaște și îl va vedea acuși pe Lama și cu acestea ea și este satisfacută.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 113
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.10.2018, 02:21 View PostDownload Post

Capitolul 113
Indrăznețul Martin în dilemă - „Cine vrea să fie primul acela să fie slujitorul tuturor“

Și alții devin însă surprinși din cauza purtării Gellei, așa cum mai înainte Chanchah. Și unul îl întreabă pe celălalt, cine aș fi Eu totuși de fapt, fiindcă Eu, chiar dacă nu aș fi pretinsul stăpân al casei - ceea ce ar fi de fapt totuși Martin -, Mă port în ciuda acestui fapt așa, de parcă aș fi Eu adevăratul stăpân al casei și Martin precum Borem numai slujitorii Mei cei mai devotați.

Atunci când Martin observă asemenea vâlva și dorință de a întreba între oaspeții acei mulți prezenți, merge el imediat la ei și le spune: "Ascultați-mă, dragi frați și surori! Oare nu știți, ce spune cuvântul lui Dumnezeu? N-a vorbit deci însuși Domnul și a spus: „Acela dintre voi, care vrea să fie primul, acela să fie cel mai mic între voi și slujitorul vostru al tuturor!”? Sunteți voi cam de părerea aceea, că aici, în ceruri, există o altă ordine decât aceea, care a arătat-o Domnul însuși pe pământ și a învățat-o și a mărturisit-o?

O, eu vă spun vouă, aici este de fapt adevăratul loc, în care ordine învățată și mărturisită de însuși Domnul pe pământ este împlinită cel mai strașnic în fiecare detaliu! De aceea nu vă întrebați mult: „Cine e acesta? De ce așa?”, ci mâncați și beți după nevoile voastre. Și atunci mulțumiți-i numai lui Iisus, Domnul, pentru aceasta, toate celelalte le veți afla desigur la timpul potrivit!"

Spun cei cărora le-a vorbit: "Prietene, ceea ce ne-ai spus tu acum, a fost desigur destul de înțelept. Dar uite, noi cunoaștem și aceasta foarte bine - mulțumită lui Dumnezeu! De aceea tu nu ne-ai făcut într-adevăr un serviciu esențial cu această învățătură a ta. Printre altele mai știm încă, că noi avem voie să mâncăm de la această gustare binecuvântată, atât de mult, cât ne-ar cade nouă bine. De aceea ți-ai fi putut tu, dragă prietene, să-ți și reții osteneala, să ne îndemni mai departe la mâncat! Fiindcă noi suntem de convingerea că și aici, în împărăția lui Dumnezeu, fiecare om spiritual și suflet omenesc își are propriul său stomac. Acela știe cu siguranță cel mai bine, dacă, unde și cum îl strânge pantoful și cât de multe poate el să ia în sine. Tu vezi din aceasta, că ți-ai fi putut reține foarte ușor osteneala aceasta fără rost!

Mai știm bine desigur și ca în împărăția lui Dumnezeu este numai slujitorul tuturor cel mai mare. Prin expresia „sluga și slujitorul tuturor" înțelegem noi însă în cazul contrariu de-o potrivă cel mai mare, adică în dragoste, în înțelepciune, precum și în putere. Fiindcă unde este prea puțina dragoste, este și prea puțină dorință de a face ceva, care este totuși o trăsătură de caracter esențială a celui care este slujitorul tuturor! Deci trebuie în al doilea rând slujitorul tuturor să fie înzestrat cu cea mai înaltă înțelepciune; deoarece cu unele lipsuri de înțelepciune nu-i va merge cu siguranță tocmai cel mai bine cu slujirea față de toți. Și în al treilea rând suntem noi toți puternic convinși, că slujitorul tuturor trebuie să și fie cel mai tare și cel mai puternic, pentru a putea fi slujitorul tuturor.

Prietene, te crezi tu într-adevăr așa un ultim și neânsemnat slujitor și slugă a tuturor? Adevărat, dacă acesta ar fi cazul în privință ta, noi te-am compătimi foarte tare. Noi suntem în această privință toți de o singură părere, adică: că o asemenea slujbă de slujire pentru toți o poate face numai Domnul singur! Ce părere ai tu în aceasta privință?"

Martin este la această replică lovit ca de fulger. El nu știe acum, ce să-i riposteze cuvântătorului înțelept și stă foarte nedumerit în fața lor. Acel unu îi vede nedumerirea lui și îi spune:

(Acela unul) "Frate, mergi tu foarte liniștit și împăcat la locul tău de mai înainte, care este sigur și cel mai bun! Ține-te numai strict de acela, care pare a fi nouă tuturor așadar foarte tare adevăratul slujitor al tuturor, căci așa nu vei ajunge niciodată în încurcătură! Dar dacă vrei tu să faci câteodată socoteală pe cont propriu, poate să ți se întâmple încă des ca acelei muște nebune, care pe spatele unui cal puternic, care trăgea o căruță mare, sugând transpirația - a început să creadă la sfârșit, ca ea ar trage căruța. Atunci când însă calul a făcut un popas, trebuia musca să recunoască cu mare rușine, cum că presupusa mare putere a sa este nimica față de puterea colosală a unui cal. De aceea întoarce-te numai înapoi la acel cel mai puternic: cu El poți tu desigur să tragi, dar fără El, prietene, nu merge în nici un caz!"

Martin se întoarce acum repede la Mine și spune: "Dar Doamne, aceștia m-au făcut de pomină, ca fiind slujitor tare devotat! Nu, așa de convingător încă nimeni nu mi-a închis gura. Dar nu li se poate obiecta nimic; ei au din păcate dreptate!"

Spun Eu: "Uită-te acolo la Borem! Vezi, el nu face niciodată nimic fără însărcinarea Mea și de aceea nu se lovește de nimic. Tu însă vrei să atragi câteodată așa puțin atenția asupra ta și de aceea te împiedici! Da, dragul Meu Martin, aici trebuie să te porți cu oaspeții într-un cu totul alt mod decât pe pământ. Căci altfel, te lovești ușor de unul pe care vrei să-l înveți, despre care însă la sfârșit trebuie să accepți, că nu poți să-i desfaci nici măcar cureaua încălțămintei! Oare de câte ori va trebui tu încă să te împiedici, până ce devii înțelept?"

Spune Martin: "O Doamne, se spune că măgarul ar merge numai o dată pe gheață, căci atunci s-ar învăța minte. În mine trebuie să fie încă unite toate sufletele măgarilor, din care fiecare ar vrea să facă o dată încercarea alunecoasă, căci altfel doar ar trebui eu să devin totuși puțin mai înțelept doar pentru numele Tău cel mai sfânt!"

Spun Eu: "Pai, totul este iarăși bine. Fii numai bine atent, la ce vreau Eu, că atunci tu veșnic nu te vei mai izbi de nimic! Acum însă hrănește-te numai iarăși cu pâine și vin, ca tu să devii puternic, ca, împreună cu Borem, să-l tragi încoace pe acel oaspete!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 114
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.10.2018, 02:42 View PostDownload Post

Capitolul 114
Despre ființa schimbătoare de forma al lui Satan - O idee despre caracterul lui Martin - Presupunerea nou veniților despre apropierea Domnului - Mărturisirea smerită de vinovăție a Chanchahei

Acum vorbește Chanchah foarte mișcată: "Ah tu dragostea mea - vor putea oare suporta bine toți oaspeții acea priveliște destul de oribilă a acelui monstru? Și nu poate să ne facă cu siguranță nici un rău? O Lama, Lama, acesta va fi un spectacol oribil! Uite, cum începe să se zbată și să se zvârcolească deja foarte îngrozitor! O Lama, ce priveliște groaznică! Câtă furie, câtă mânie oribilă iasă din ochii săi de foc îngrozitori! O tu prietene, dar când va fi acest monstru deja aici în fața noastră, oare care va îndrăzni, să privească la el?”

Spun Eu: "Fii numai tăcută: acest oaspete se poate preschimba în toate înfățișările, așa cum el tocmai crede că le are nevoie pentru un presupus avantaj. Dar noi îi vom îndepărta chiar aici duritatea, cel puțin pentru un timp! De aceea nu te teme, va merge totul numai bine.”

Vorbește Chanchah: “O prieten drag, o tu dragostea mea, în tine am eu - cum am în Lama - cea mai mare încredere; dar pe fratele Martin nu dau eu așa de mulți bani! El este așa de gălăgios. Dar dacă devine situația serioasă, se retrage imediat, așa de parcă nu i-ar fii crescut problemei și nu știe ce trebuie sau vrea să facă. De aceea cred eu, că el va strica decât va repara cu aducerea acelui balaur îngrozitor. Borem într-adevăr, el este un bărbat plin de înțelepciune și plin de putere dreapta, pe acela se poate pune baza! Martin însă este și rămâne un Pehux (un om dezordonat),care crede în calitățile sale, dar nu face nimic, atunci când este vorba de ceva serios!”

Vorbesc Eu: “Drăgălașa Mea, tu ai bineînțeles dreptate; dar el își umple locul actual în totalitate. În marea ordine a lui Lama este nevoie și de astfel de ființe, care fără prea multă gândire se apucă de lucru, chiar dacă se pricep sau nu. Efectul este, că mai fac și alții ceva și de obicei sunt mult mai deștepți decât aceia, care au făcut începutul fără să se gândeasca prea mult! Cei prea înțelepți sunt destul de des oameni care despică părul în patru. Ei nu îndrăznesc de atâta cugetare, să abordeze o problemă, atâta timp până când toate motivele înțelepte nu au loc pe un fir de păr. Și așa trebuie să fie niște Martini, care poartă mai puțină înțelepciune, dar pentru aceasta, mai multă hărnicie în ei, care este de multe ori mai bună decât prea multă înțelepciune. De aceea fii tu liniștită în privința lui Martin; el își va face lucrul cu bine, dacă se va ghida după comanda Mea și va face după aceasta.”

Vorbește Chanchah: “Ah da, aceasta este sigur! Că tu ești aici cel mai înțelept, este evident pentru inima mea. Dar eu încă nu știu cine ești tu de fapt și acest singur lucru nu îmi este convenabil! Vezi, tu mi-ai spus mai devreme, atunci când am întrebat numele tău, că dragostea mea pentru tine îmi va dezvălui totul. Dar cu cât de neconceput de măreț eu te iubesc, nu pot să aflu de la nimeni și mai puțin din mine, cum te cheamă pe tine și cine ești tu de fapt. O tu peste tot iubit prieten, spune-mi totuși numele tău!”

Vorbesc Eu: “Dragă și gingașă Chanchah! Iată, numele nu este nimic deocamdată, dacă tu nu poți observa încă, ce este legat de acest nume. Dacă tu erai atentă la totul ce am vorbit Eu, ai vedea deja limpede cu mine! Fii atentă de acum înainte la totul ce voi vorbi și cum vor vorbi ceilalți spre și cu Mine și ce va apărea la cuvântul Meu, atunci de-abia vom ajunge să ne apropiem destul de repede. Dar acum fi stabilă și neânfricoșată. Căci Martin și Borem au primit de la Mine semnul,să aducă aici balaurul. Iată,ei îi desfac celui înfuriat deja lanțurile!” Chanchah devine acum foarte liniștită. Gella însă se pune cu curaj lângă ea și vorbește: “Chanchah, dacă ți-ar fi cunoscută puterea nemărginită a acestui prieten, așa cum îmi este mie, nu te-ai speria nici de o mie de astfel de balauri, dacă te afli de partea Lui!”

Chanchah se sperie în adevăratul sens al cuvântului și vorbește în grabă: “Soră ce vorbești tu! Ah, vorbește mai departe, vorbește de el, cel pe care îl iubesc nemărginit! Il cunoști? Il cunoști pe acest minunat - o vorbește, vorbește mai repede! Oare să se adeverească bănuiala mea secretă? ! O Lama, atunci este Chanchah ori cea mai fericită ființă a cerului sau cea mai nefericită în tot infinitul!

Știi, eu sunt într-adevăr o mare păcătoasă în fața lui Lama, pentru că am trădat în trecut așa zișii mesageri, peste care s-a revarsat tot răul vieții. Dacă au fost într-adevăr mesagerii lui Lama, atunci vai de mine, dacă se adeverește bănuiala mea! Căci pentru a fii nerecunoscută pe veci, de acela pe care îl iubești nemărginit - o soră, cunoști tu un mai mare chin? Doar atunci, dacă aceia pe care i-am tradat, au fost niște înșelători și prin aceasta nu au fost niște mesageri ai lui Lama - dar eu aceasta nu pot să decid, atunci mi-ar fi bineînțeles mai suportabil chipul celui drept! De aceea vorbește, vorbește; dar, ah sora, nu vorbi - căci de nesuportat ar strapunge inima mea dezvăluirile tale premature! O lasă-mă să plutesc încă puțin în dulcea necunoștiința!”

Cu aceste cuvinte pică ca și leșinată la picioarele Mele. Eu o întăresc și o ridic cu totul.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 115
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.10.2018, 02:58 View PostDownload Post

Capitolul 115
Impresionanta împăcare înte iezuitul Chorel și Chanchah
Bucuria Domnului despre dragostea lui Chanchah

În aceași clipă vine acel iezuit, pe care l-a trădat Chanchah, împreună cu alți colegi de-ai săi, pică în fața Mea în genunchi și vorbește:

(Un iezuit) “O Doamne, o Tată, acum te-au recunoscut inimile noastre! O iartă-ne nevăzarea noastră îndelungată, care nu ne-a permis, să te recunoaștem așa, cum ești Tu - așa de bun, așa de blând, așa de moale și nemărginit de îngăduitor!”

Vorbesc Eu: “Ridicați-vă copilași și nu atrageți atenția; căci mai sunt câțiva, care nu trebuie să mă recunoască din cauza libertății lor. Voi știți, că olarul știe cel mai bine, când a venit timpul, sa ia vasul. Rămâneți aici și convingeți-vă, ce rău v-a făcut acel balaur vouă, acela pe care îl trag acum înăuntru Martin și Borem. Tu, Chorel, însă arată-te acelei Chanchah, care te-a trădat în trecut în China împăratului, care se află din cauza dragostei ei enorme lângă Mine și din apropierea aceasta va putea alunga cu greu veșnicia!”

Chorel se ghidează imediat după voința Mea și se prezintă cât se poate de drăguț lui Chanchah. Aceasta îl recunoaște imediat și se sperie în fața așa zisului acuzator.

Chorel o întreabă: “Chanchah de ce te sperii așa de mine? Nu ai făcut ceea ce ți-a dictat conștiința? Eu însumi te-am învățat, că este un păcat, ce face omul contra conștiinței lui; căci vocea conștiinței este vocea Dumnezeului sau cea a lui Lama în noi. Tu m-ai respectat la început foarte mult, pentru că ai văzut în mine și camarazii mei adevărați mesageri ai lui Dumnezeu. Mai târziu ai observat însă, cu intuiția ta femenina, o conspirație și ne-ai păcălit la sfârșit, să te includem și pe tine în ceea ce aveam de gând. Așa a fost și obligația ta ca o chinezoaică, să spui ceea ce aveam de gând și prin aceasta să scutești țara ta de o grozavie.

Cu toate că am fost bătuți groaznic, nu ești tu de vină cu nimic, ci doar noi, pentru că am schimbat drumul nostru sfânt spre o astfel de orbire! Dacă am fi rămas loiali drumului nostru și mai ales eu, ai fi devenit tu una dintre cele mai harnice creștine, împreună cu rudeniile tale. Dar pentru că am fost - orbiți de marile comori ale țării tale - am uitat de scopul nostru și așa am pierdut cu toții și viața care nu are nici un preț.

Tu observi cu ușurință din aceasta, că ne este imposibil să ridicăm contra ta vreo acuzație, mai degrabă ne temem de opus. Prin aceasta, dragă și gingașă Chanchah, nu vei avea veșnic cel mai mic motiv ca să te sperii de noi, tu care ne-ai putea acuza! Iartă-ne însă, tu iubita celui mai înalt, ca să fim în sfârșit liberi de toată vina, ca să putem să ne apropiem de Acela, care limbile nostre nu vor fi în veci demne să-i rostească numele!”

Chanchah este cât se poate de emoținată de spusele lui Chorel și vorbește: “O dragi prieteni, aici în aceste hale nu mai există vinovăție; și dacă ar mai există vreuna, atunci ar desființa pentru totdeauna dragostea mea pentru Lama! Inima mea îmi spune: „Dragostea ta pentru Lama - este Lama însuși în tine!” Prieteni, această dragoste sfântă nu cunoaște vina, ci peste tot doar dragostea pentru frați și surori și aceasta și atunci, când aceștia încă mai umblă în înșelătoriile lor! Acuzația mea contra voastră să fie: că vă iubesc pe toți și vă respect așa ca și propria mea viață! Aveți ceva de obiectat la aceasta?”

Chorel și colegii săi plâng de bucurie la aceaste cuvinte minunate ale lui Chanchah și Chanchah plânge împreună cu ei. Eu însă mă întorc spre Chanchah și spun: “Tu minunată floare a inimii Mele, vino încoace și lasă-mă să te îmbrațișez! Intr-adevăr, o astfel de dragoste este cât se poate de rară și tot așa de curată!

O tu dragă, acum ești nemărginit de fericită, pentru că M-ai câștigat pentru infinit. Dar și Eu, ca iubitul tău, sunt cât se poate de fericit, că am găsit în tine, o păgâna, o astfel de dragoste, care este și-a găsit egalitatea în creștinism la Magdalena și la mama cărnii Mele, în afară de ele nu se poate da un al treilea exemplu!

O Chanchah tu ai ajuns departe, încă nu știi, cât de departe! Dar momentul cel nou te va aduce într-o adâncime, unde nu vei avea nici un habar! Ochii tăi să mai fie ținuți un timp, pentru ca să devii cu atât mai fericită. De aceea mai așteaptă puțin! - Dar acum stăpânți-vă cu toții; cei doi îl trag pe balaur deja prin mijlocul sălii și sunt imediat cu el aici!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 116
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.10.2018, 03:12 View PostDownload Post

Capitolul 116
O scenă cu satana spre învățarea copiilor lui Dumnezeu
Schimbul de vorbe ale lui Martin cu satana - Martin la strâmtoare - Sfatul Domnului

Martin urla deja din depărtare: “Doamne, ajută-ne, ajută-ne! Bestia ne face altfel rău; cu toată forța de-abia o putem stapâni!”

Vorbesc Eu: “Satana, ascultă-ți Stăpânul!”

Urla balaurul: “Pe tine nu te mai ascult în veci! Nici un Stăpân nu recunosc eu peste mine!”

Strig Eu: “Nu vrei să asculți de cuvântul Meu părintesc, deoarece nu te vei putea opune Atotputernicului, așa cum ai mai aflat de multe ori! Eu te mai chem încă odată ca Tată și Domn și spun: Vino încoace și dă socoteală!”

Urla balaurul: “Nu, nu, nu! Pe tine nu te mai ascult niciodată; căci eu singur sunt stăpânul infinitului și Tu ești, ceea ce ești, doar prin mine!”

Strig Eu: “Satana, nu te opune mai departe creatorului tău veșnic, deoarece te va ajunge aici veșnica judecată neângăduitoare!”

Iar urla balaurul: “Eu stăpânul Tău, vreau să mă opun ție și săracei tale judecăți! Mișcă-mă din acest loc, dacă izbutești!”

Acum îl prind cu puterea voinței Mele, îl azvârlesc în fața Mea și îl țin așa, că este culcat așa de parcă ar fi mort!

Martin îl întreabă repede, de ce nu s-a opus (balaurul) acum.

Eu însă spun: “Lăsați-l acum, până când își va reveni; atunci se va arăta, ce va avea de spus!”

Vorbește Martin: “O Doamne, doar acum vreau să-i dau frâu liber limbii mele, pentru a-i azvârli acestei ființe în spatele urechii câteva adevăruri bine știute! Cât de supărat sunt eu pe un asemenea oponent prost, nu se poate exprima! De chipul său cât se poate de urât și de prostesc, nu mă sperii deloc, ci trebuie - bineînțeles cu supărare - să râd despre aceasta!”

Vorbesc Eu: “Dacă ai așa o pasiune mare să te pui cu dușmanul Meu, atunci încearcă-ți norocul; dar fii atent să nu fi tu acel în dezavantaj! Pentru aceasta să i se dea doar drumul la limbă. Dacă l-aș lasă complet liber, atunci s-ar juca cu tine ca un leu cu o muscă! Da, îți spun Eu, că fără Mine, cu puterea pe care o mai are ar putea să se opună întregii creații! Dar doar cu limba sa, care este acum liberă, poți să încerci fără nici o pagubă, dacă poți face față situației. Așa începe imediat, să arunci cu cuvâintul săgețile tale ascuțite în spatele urechilor lui!”

Martin pășește așadar foarte curajos și aproape în fața hăului balaurului și începe să-i pună următoare întrebare mușcătoare: "Ascultă tu cel mai prost animal al întregului infinit! Oare la ce vrei tu să aspiri, împotrivindu-te lui Dumnezeu cu îndărătnicia ta veche și foarte caraghioasă? Nu sunt deajuns unele veșnicii, ca să-ți arate, că tu ești cel mai prost nemernic a întregului infinit? ! Uite, despre un măgar doar se spune că el merge pe gheață numai o dată. Ce să se poate spune însă despre tine, tu dobitoc murdar foarte vechi și apăsător asupra a toată lumea, om precum animal! Nu este oare totuși încă copt îndeajuns creierul tău de scroafă în focul iadului timp de câteva duzine de decilioane de ani sau veșnicii - cu condiția că prostia ta nemărginită ar putea să înțeleagă, ce sunt decilioane? Dă un răspuns, prostule nemernic, dacă poți da un răspuns!”

Spune balaurul: "Ascultă, tu cap pătrat obraznic! Un leu nu este un vânător de muște. Și eu, ca un spirit din începuturi, sunt într-adevăr prea inimos în cea mai mare nenorocire, să mă confrunt cu un spirit nomad! Pe tine te iert însă deja de aceea cu multă plăcere, că tu doar ai fost pe pământ un bun lucrător pentru împărăția mea. Deci fără supărare, dragul meu Martin!”

Această replică îl supără pe Martin extrem de tare. De-abia mai are el destulă statornicie, să suporte o asemenea desconsiderare a persoanei sale și să asculte acuzarea de după. El respiră de aceea adânc și spune:

(Martin) ”O tu răufăcător nemernic, cum poți tu să îndrăznești, pe mine, un cetățean al cerului, să mă înjosești atât de detestebil aici, în deplina prezență a lui Dumnezeu! Au nu știi tu, cum este scris? Uite, acolo scrie: „Vai aceluia, care îi va face rău unuia din unșii mei!” Eu, ca un cetățean al cerului lui Dumnezeu, voi fi doar și eu un uns al Domnului? Ești tu oare de părere că Domnul va lăsa nerăzbunată o asemenea fărădelege, nemernicule?!”

Spune balaurul: "Ascultă tu, Martin: Eu, pe care l-ai judecat totdeauna ca fiind îngerul minciunii, tu care ai fost atâta timp pe pământ doar în slujba mea și ai lucrat pentru mine, ți-am replicat cu cel mai mare calm tot timpul numai adevărul curat la înjurăturile tale într-adevăr copilărești asupra ființei mele mizerabile. Și uite, tu ca un cetățean al cerului uns de Dumnezeu te porți mai rău decât un butoi cu pulbere de pe pământ și mă avertizezi, sub amenințarea răzbunării Dumnezeiești, să nu mă ating de capul tău uns!

Spune-mi însă, de unde ai tu dreptul, să mă insulți așa în fața lui Dumnezeu?! Nu sunt eu ca tine din Dumnezeu, numai cu diferența, că eu sunt o parte nemărginită din Dumnezeu! Tu, însă, numai un praf al prafului la praful doar din mine, cules iarăși de Domnul din sămânța purei neânsemnătăți și preschimbat într-un suflet omenesc minuscul!

Dacă ai tu însă vreun respect față de Dumnezeu, atunci respectă tot ce este din El și nu numai capul tău uns, a cărui importanță se pare că este mai mare decât Domnul! Sau ai pătruns tu cu capul tău uns acele nesfârșite adâncimi din începuturi ale lui Dumnezeu, ca tu să poți să pășești atunci în fața mea cu motivul înțelepciunii nesfârșite și să spui: „De ce ești tu așa, cum nu trebuie să fi?”

Poți tu să-mi dovedesti, că eu nu sunt astfel, cum eu trebuie să fiu din motive de creație pentru tine de nepătruns, ca tu să poți fi acel puțin lucru, ce ești tu de fapt? Sau există oare un olar, care face o oală fără roata de olărit? Însă, ceea ce îi este roata de olărit unui olar, aceea este tot pământul pentru creator. Eu însă sunt materia a toată lumea, astfel și baza. Eu sunt deci contrariul stabil, prin care trebuie să fie de-abia condițioanată toată ființa și viața îndeosebi, pentru ca ea să se poată manifesta în toată nemărginirea, ca fiind așa!

Tu poți să înțelegi din aceasta cu capul tău uns, că eu sunt desigur și necesar în toată ordinea mare a lui Dumnezeu. Și că Dumnezeu, prin facerea mea din începuturi, nu a pus cu siguranță nici o neânțelepciune la baza a toată ființa și viața. Spune că așa stau lucrurile - dacă tu ești de acord cu aceasta și dacă vrei să-i dai lui Dumnezeu respectul deplin! De ce nu admiți tu cu capul tău uns așadar faptul că tu, când defăimezi lucrarea lui Dumnezeu, îl defăimezi de fapt și pe însuși Dumnezeu și îl - bineînțeles în prostia ta mare și scuzabilă - numești un veritabil nepriceput? !

De aceea, dragul meu Martin, fii tu numai tăcut! Pentru că vor trece desigur multe veșnicii, până ce tu vei înțelege numai a decilioana parte a unui atom a acelor relații nesfârșite și adânci între Dumnezeu și mine! De altfel: nu trebuie să ți se pară straniu ție, ca un cetățean pașnic și uns al cerului lui Dumnezeu, să înveți de la mine, Satan, blândețea?

Martin, dacă tu îmi mai ai a spune totuși ceva, atunci vorbește! Dar vorbește ca un înțelept și nu ca un copil de stradă prost și destrăbălat de pe lume. Gîndește-te că tu stai aici în fața lui Dumnezeu și a celui mai mare spirit al Său creat din începuturi, la care ți se pare supărător cel mult numai înfățișarea sa și împotrivirea lui pentru tine niciodată de înțeles din cauza prostiei tale!”

Martin rămâne acum foarte tare stupefiat și nu știe, ce să spună. El se uită acuși la Mine, acuși iarăși la balaur și Mă întreabă în secret: „Doamne, ce este aceasta? Ce să-i spun în replică acestui balaur! El pare să aibă la sfârșit totuși dreptate, mie lucru de neânțeles în toată adâncimea adâncimilor? !

Diavolul - și să aibă dreptate, aceasta doar se potrivește, însă, ca un pumn pe ochi! Dar ce să spun aici, dacă diavolul are la sfârșit totuși dreptate?! Nu, dacă nu este aceasta bleste... - - aproape că am spus-o - , atunci vreau eu totuși să mă numesc oricum! Diavolul - și să aibă dreptate!”

Spun Eu: "Tu doar ai vrut să te încerci cu el într-un duel de cuvinte, deci luptă acum numai mai departe; fiindcă tu nu ai voie să te lași înfrânt de diavol! De aceea caută-l acum și luptă împotriva lui după bunul tău plac. Vorbește astfel mai departe și combate-l în ceea ce el ți-a spus!”

Spune Martin: "Oh, aceasta va fi o frumoasă combatere! O vai, o vai! Eu - și el?!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 117
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.10.2018, 03:23 View PostDownload Post

Capitolul 117
Incercarea lui Martin prin Satan în înfățișarea ademenitoare a Satanei

După un timp se întoarce Martin totuși iarăși către balaur și spune: “Ascultă, tu incorigibil stricător a toată viața, tu neființă, tu erou bătrân a nopții de fantome și aducător de moarte nemilos a tuturor sufletelor sărace! Tu vorbești oare ca un înțelept din temelie. Dar nu voința ta este aceea, care îți poruncește să vorbești astfel, ci numai neputința ta acum simțită adânc, în care tu te afli prins pătrunzător prin nesfârșita putere a Domnului! Dacă ai fi tu liber - o mie de vieți pariez eu pe una! - , atunci tu ai duce o cu totul altă vorbire!

Știu bine că tu, ca primul mare spirit plin de lumină și claritate, ai ieșit din Dumnezeu. Puterea ta a fost una, care pătrundea prin toate spațiile și lumina ta a strălucit ca un ochi al lui Dumnezeu! Dar eu mai știu, că Dumnezeu te-a făcut din El, nu pentru cazul în care tu te afli acum, împotrivindu-te deja de o veșnicie, ci pentru cea mai înaltă înviere a vieții celei mai libere și fericite!

Spune - de ce nu stai tu deci pe o asemenea treaptă, pe care ar trebui tu să stai după voința lui Dumnezeu? De ce ești tu tot timpul cel mai înverșunat contrariu al voinței lui Dumnezeu? De ce vrei tu să te afli mai bine veșnic în cel mai mare chin, decât să te întorci spre Domnul, Dumnezeul și Tatăl tău și ca un asemenea fiu pierdut și venit înapoi, să savurezi nemărginita măsură a dragostei veșnice de Tată în toată libertatea și cea mai înaltă desăvârșire de putere! Vorbește, dacă tu deții înțelepciune în măsura deajunsă!”

Spune balaurul: "Vezi, Martin, aceste vorbe și întrebări sunt deja cu mult mai raționale decât cele precedente și îi fac mare cinste sufletului tău. Acolo apar într-adevăr lucruri, care sunt vrednice de un răspuns mai bun! Dar știi tu, înainte ca eu să-i răspund cuiva la asemenea repere din cel mai adânc al adâncurilor, îl încerc pe fiecare cu de-amanuntul, dacă el și este cumva capabil, să cuprindă ceea ce eu îi dau ca răspuns!

Eu îl rog de aceea pe Domnul - dacă vrea, să-ți răspund la acestea -, să-mi îngăduie numai pentru un timp scurt deplina libertate. Și anume cu garanția sfântă, că nu vreau să îndoi nici ție și nici altuia nici măcar un fir de păr! Dacă tu vei avea succes la încercarea mea, atunci eu vreau să-ți răspund la toate întrebările tale. Dacă nu, atunci acela va fi un semn, că tu nu ești încă nici pe departe matur pentru o prea adâncă înțelepciune. În sfârșit mai adaug și faptul că te voi încerca numai atunci cu de-amănuntul, dacă tu insiști pentru răspunsul la întrebările tale și dacă o vrei astfel! Acum decide-te!”

Martin se întoarce iarăși spre Mine și Mă întreabă, ce să facă el.

Spun Eu: "Cine începe o lucrare, acela trebuie să o și termine; aceasta este prima regulă de bază a toată viața adevărata. De aceea trebuie tu să faci desigur, ce ți-a pus ca condiție adversarul tău. Dar Eu îți spun, fii tare! Pentru că acest spirit este unul foarte viclean și încercările lui sunt capcane foarte rafinate!”

După aceea, întorcându-Mă spre balaur, spun: "Tu ești liber pentru puține momente; nu abuza de aceasta milostivire!”

În acest moment dispare carapacea înfricoșătoare de balaur. Din praful carapacei se ridică o înfățișare femeiască de o asemenea frumusețe, față de care toate frumusețile femine ale soarelui trebuie să se dea înapoi rușinate nesfârșit de mult! O moliciune, care nu are asemănare, o rotunjime, o noblețe în toate mădularele și articulațiile, o gingășie nedescrisă și o culoare albă a pielii, cum nu mai are spatiul nemărginit un al doilea exemplu. Pe trupul nesfârșit de frumos este un cap, a carei frumusețe maiestatică lasă departe în urmă orice putere de imaginație!

Atunci când Martin vede aceasta înfățișare în fața sa, această frumusețe pe care el n-a bănuit-o niciodată, care privește la el pe deasupra cu o privire nespus de prietenoasă și îl întreabă cu o voce sunând nesfârșit de blândă și ademenitoare:

(Satana) ”Deci, dragă Martin, dacă tu vrei, eu îți voi răspunde la întrebări. Dar spune-mi numai înainte de aceasta, dacă tu m-ai putea iubi într-adevăr, dacă eu aș vrea să te iubesc mai mult decât viața mea! Ai putea tu să mă iubești și să mă salvezi cu o asemenea dragoste de chinul meu nesfârșit de mare ție bine cunoscut? O Martin, spune, spune!”

La acestea este Martin cu totul încântat. El nu poate să respire de atâta mirare peste mirare. Farmecele imense ale acestei ființe au un asemenea efect asupra lui, că el intră de-a dreptul într-o dorință fierbinte! Despre a putea vorbi sau a spune ceva nu se mai poate vorbi în cazul lui. El zice numai câteva sunete fără sens și își deschide ochii și gura încontinuu tot mai mult. Fiecare fibră a ființei sale devine o dragoste arzătoare pentru această frumusețe feminină pentru el prea de nesuportat.

După un timp îndelungat ale acestei deveniri ale lui continuu mai înfierbântate strigă el (Martin) în sfârșit din toată puterea: “O cerule, cerule, cerule al tuturor cerurilor! Cine te poate vedea și să nu te iubească?! Eu te iubesc, te iubesc, te iubesc nesfârșit! Dacă tu ești nefericită, tu ființa cea mai frumoasă și fermecătoare a tuturor ființelor, dacă tu trebuie să suferi: oare cine poate să fie fericit, dacă te-a văzut și știe că tu suferi?!

Dacă eu nu te pot salva, oh, atunci eu vreau mai degrabă să sufar veșnic cu tine, decât să fiu cel mai fericit din toate cerurile fără tine! Pentru tine aș oferi nesfârșite lucruri, dacă le-aș avea! O mie de vieți aș da pentru un atom al ființei tale! O tu ființă nesfârșit de minunată! - O spune, spune, ce trebuie să fac, pentru ca să te salvez, - să te câștig veșnic pentru mine?!”

Spune balaurul prefăcut: “O tu Martin minunat, dacă tu mă iubești, precum tu mărturisești aici, atunci dă-mi aici un sărut înfocat! Acest sărut mă va salva pentru veșnicie și mă va face cea mai dulce însoțitoare a vieții tale veșnice!”

Spune Martin, plin de cea mai înaltă extaziere: "O tu cerule al cerurilor! Nu numai unul, ci un trilion de săruturi să primești tu!”

Repede vrea el să-și îndeplinească misiunea și sare de-a dreptul la ea. Dar ce față face el, atunci când această ființă îl împinge înapoi, având o înfățișare a chipului disprețuitoare și strigă:

(Satana) ”Inapoi, desfrânat nemernic, tu ai trecut proba prost și nu mai ești vrednic mai departe de nici un răspuns din partea mea! - Mârșavule, cum ai putut tu să-l uiți pe Dumnezeu și să te arunci în brațele mele - eu, dușmanul a toată viața, care nu se aseamană cu a mea! O tu creatură slabă, tu lepădătură a toată urâciunea!”

Martin se dă neputincios înapoi, se scufundă în jos și balaurul revine iarăși la forma sa de dinainte.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 118
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.10.2018, 03:33 View PostDownload Post

Capitolul 118
Incurajarea și sfatul lui Borem către Martin cel căzut - Mustrarea
Domnului către Martin - Inseparabilitatea dintre proprietate și poprietar în ceruri

Borem pășește la Martin, îl ridică și spune: "Dragă frate, uite, tu ești prea zelos! Lasă-l în viitor numai pe Domnul să trateze! Noi însă vrem să facem numai ceea ce Domnul ne poruncește, căci astfel vom ajunge totdeauna la cea mai bună socoteală.

Cu asemenea ființe să te întreci, cum este aceasta aici, este nevoie de mult mai mult, decât noi suntem acum în stare să înțelegem! Cu aceste ființe însă nu poate să se măsoare nici un înger de unul singur, ci numai cu cel mai mare ajutor al Domnului. Fiindcă acestui balaur din începuturi îi stau în orice caz din sine însuși la dispoziție mii peste mii dintre cele mai rafinate mijloace de înșelare, cu care el ar putea învinge toate cerurile, dacă Domnul i-ar da voie! Însă, dacă toți locuitorii cerului n-ar fi pe deplin siguri față de el fără intervenția Domnului, ce vroiam noi doi, ca nou veniți în aceasta împărăție, să facem împotriva lui!

Vezi, atunci când Mihail, cel mai puternic înger din toate cerurile, s-a certat cu acest balaur pentru trupul lui Moise, el a fost învins. Și el, ca unul înfrânt, nu a putut face nimic, decât să cheme judecata Domnului peste această cea mai rea ființă, care singură a fost în stare, să-i ia prada acestui balaur!

Dacă însă deja un Mihail a trebuit să se accepte oarecum, că este mai slab decât acesta, ce vrem noi doi atunci să izbutim împotriva lui? De aceea, fii în viitor foarte atent la oricare confruntare, de Domnul rânduită și necesară, cu asemenea ființe; pentru că ființa lor este o răutate din temelie trufașă și o înșelăciune!

Acum ridică-te numai iarăși și mulțumește-i Domnului, care numai El singur te-a eliberat așadar de o mare neplăcere! Pentru că, dacă ar fi fost după mintea Satanei, atunci el ar fi primit în orice caz sărutul de la tine. Dar astfel, el ar fi preschimbat și toată dragostea ta cerească într-a sa a iadului și te-ar fi legat de el cu mai mult decât cu lanțuri de fier prin înfățișarea sa femeiască, pe care el nu ar fi schimbat-o iarăși foarte ușor în fața ta.

Dar în momentul, când tu ai vrut să-l săruți, el a fost schimbat de Domnul în natura sa rea și specifică lui. Trufia lui nesfârșită a reapărut și tu ai fost respins de el într-un mod jalnic, după care el a trebuit imediat să-și ia atunci înfățișarea sa de balaur. Deci, Domnul te-a salvat! De aceea scoala-te așadar de îndată și mulțumește-i lui Dumnezeu pentru salvarea întregii tale fințe slabe!”

Martin se ridică așadar foarte repede la mustrarea aceasta bună din partea lui Borem și se avântă la Mine. El Mă roagă pentru iertarea nebuniei lui și îmi mulțumește foarte profund pentru salvarea lui și pentru mustrarea prin gura lui Borem.

Eu însă îi spun lui: "Martin, oare cât de mult mai trebuie Eu să te accept în nebunia ta care se reântoarce numai foarte des? Oare când vei începe tu în sfârșit să faci fapte în totalitate conform intenților tale făcute adesea cu cel mai bun scop? Câte învățături de ținere de minte trebuie tu să mai primești deci, pentru a deveni înțelept și să rămâi astfel? O tu fel de a fi contradictoriu - câtă răbdare este totuși necesară, pentru a te aduce pe drumul cel bun! Ridică-te așadar; dar fii în sfârșit o dată mai înțelept! Este destul, dacă tu te lași înșelat numai foarte repede de vreo oarecare realitate. Dar să te lași învins de o înșelăciune trufașă până la ultima fibră de viață - spune, câtă slăbiciune este necesară la așa ceva!”

Martin plânge de căit ce este și Mă roagă continuu pentru iertarea lui.

Eu însă Mă aplec imediat la el, îl ridic și îi spun: "Uite, acum stai tu iarăși liber în fața Mea, pentru că te-am ridicat în picioare; dar oare cât timp vei rămâne tu totuși așa de neabătut?!

Vezi, fiecare adevărat cetățean al cerului trebuie să fie neapărat din sine însuși în sfârșit liber cu desăvârșire și nu are voie să cadă, chiar dacă ar avea de pășit pe un drum foarte delicat pentru un timp! Dar ce va fi cu tine, dacă te-aș lasă de tot liber? Vei ține tu oare echilibrul și nu vei cadea, dacă tu trebuie să pășești undeva singur pe un drum delicat?”

Spune Martin foarte umilit: "O Doamne, numai nu mă lasă niciodată singur. O nu mă lasă niciodată de tot liber, căci altfel sunt pierdut! Oh, eu veșnic nu cer nici o libertate absolută! Dacă numai am voie să fiu cel mai din urmă la Tine, sunt eu doar mulțumit de tot pentru toate veșniciile! Deci dă-i și această casă dragului frate Borem, pentru că eu nu sunt de loc vrednic pentru o proprietate atât de minunată!”

Spun Eu: "Taci numai din gură și ține-te bine de Mine în inima ta, căci astfel va fi totul bine. Dar această proprietate nu pot s-o iau de la tine și să o dau lui Borem. Pentru că a-ți lua o asemenea proprietate, ar însemna să-ți iau viața și să i-o dau altcuiva. Pentru că aici nimeni nu poate să posedeze altceva decât numai ceea ce își are obârșia în el. O asemenea proprietate trebuie însă sa rămână ca și proprietarul însuși pentru că aici sunt inseparabile proprietatea de proprietar. Dar tu trebuie numai ca niciodată să nu te fălești într-o asemenea proprietate ca un domn, căci așa va deveni proprietatea ta tot mai minunată! Fiecare cetățean al cerului este desigur un proprietar foarte liber al faptelor sufletului său, a dragostei sale pentru Mine; dar singurul Domn al fiecărei proprietăți precum și al fiecărui suflet sunt numai Eu!

Acum știi tu, cum stau lucrurile aici. Fii însă și tu de aceea tare de acum încolo în singura dragoste a Mea, căci așa nu te va mai jena niciodată proprietatea ta cerească!

Și nici nu te îngriji de Borem, acesta are pentru sine deja totul în cea mai mare îndestulare. Și atunci când tu vei fi matur cu desăvârșire, atunci el te va și întroduce în proprietatea sa. Mergi acum însă la Borem și fă, ceea ce face el! Eu însă voi vorbi acum cu acest oaspete câteva cuvintele.”

Martin face precum a fost sfătuit.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (75)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 119
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.10.2018, 04:18 View PostDownload Post

Capitolul 119
Discuția contradictorie a Domnului cu Satan - Indărătnicia rea a lui Satan - Pilda
Domnului despre turnătorul în bronz - Compania salvată a lui Satan

Eu însă Mă adresez balaurului și cuvintele Mele sunt: "Satan, cât de mult mai vrei tu să cerci pe Dumnezeu, Domnul tău veșnic? Cât timp se va mai împotrivi nemărginita ta trufie? La ce vrei tu să aspiri față de nesfârșita Mea putere, care te poate oricând dizolva și distruge de tot! Și dacă ea nu vrea aceasta, atunci ea doar poate să te pedepsească veșnic în cel mai ascuțit mod posibil!

Tu știi că acest timp este cel mai din urmă; în acesta, tu poți încă să te îndrepți - sau să cazi veșnic! Ce vrei să faci tu?! Ție îți este cunoscută voința Mea încă numai foarte bine și dacă ea nu ar fi astfel, atunci tu veșnic n-ai avea nici un păcat. Dar fiindcă voința Mea îți este cunoscută și răsplata precum și pedeapsa, așa că vorbește; Ce vei face tu? Uite, acum se scoală totul împotriva ta! Toți munții se vor netezi și văile se vor umple. Toate coroanele și tronurile pământului, pe care tu le-ai rânduit, vor fi aruncate în murdărie! Ce vei face tu? Tu veșnic nu vei mai putea arăta împotrivire puterii Mele; nimic nu ți se va mai îngădui! Deci spune, ce vei face tu? Vrei tu să te ridici sau vrei să cazi?

Vezi, sub tine veșnica prăpastie - și uite, aici sunt Eu, un tată al tuturor celor, care Mă iubesc și aici masa Mea! - Alege așadar și decide-te repede! Așa să fie!”

Spune Satan: "Doamne, eu Te cunosc, cunosc puterea Ta și îngrozitoarea mea neputință față de puterea Ta nemărginită și veșnică. Dar tocmai de aceea, că eu văd toate acestea numai foarte limpede în tot adâncul adâncurilor și simt neputința mea în profunzime, eu și consider ca triumf al mândriei mele, că eu pot să mi te împotrivesc, da, că eu pot să mă împotrivesc veșnic Ție! Și eu accept și faptul că, nu rămâne nici un mijloc pe din afară a toată puterea Ta, să-mi îndupleci simțul meu, să învingi peste voința mea - în afară de distrugerea mea completă, pe care tu însă nu o vei putea considera veșnic niciodată ca o victorie asupra mea! Pentru că o victorie a vieții spirituale nu se bazează niciodată pe distrugerea de tot posibilă a părții opuse nesfârșit mai slabe, ci în cea mai înțeleaptă convingere a ceea, ce permite într-un mod necesar deplina libertate a celor două părți.

Această convingere însă își are baza în presupunerea liber intenționată a contrariului. Acest contrariu sunt însă eu, care niciodată nu vreau să accept, ce vrei Tu pe drept. Și chiar dacă eu aș accepta-o, eu totuși nu vreau să o fac, pentru a-ți arăta Ție, că în afară de voința Ta mai există și o alta, pe care toată atotputernicia Ta veșnică să n-o poată îndupleca niciodată, atâta timp cât Tu mă lași să fiu!

Pentru că uite, este ceva ușor, să fii liber după voința Ta. Dar să cunoști veșnica atotputernicie a Ta și mânia Ta și în propria amețeală, renunțând la toată fericirea, în cel mai mare chin, totuși să mă împotrivesc Ție, spiritului atotputernic - vezi, aceasta este mai mare decât toate măririle, pe care le va putea vedea veșnic vreodată pe undeva ochiul Tău atotvăzător! Și uite, acesta și este motivul pentru continuă mea neascultare împotriva Ta. În această neascultare văd eu cel mai mare triumf al neputinței mele împotriva atotputerniciei Tale de aceea, că eu rămân într-o asemenea neputință tot timpul învingătorul de bună voie a atotputerniciei, înțelepciunii și dragostei Tale, precum și a mâniei Tale și Tu nu mă poți înfrânge cu toată puterea, atotputernicia, dragostea, înțelepciunea, judecata și mânia Ta!

Să fii un Mihail nu este o artă, să fii un Gabriel nu este o greutate, un Uriel un lucru ușor, un serafim, un heruvim o joacă cerească. Dar să fii un lucifer, primul, cel mai mare spirit după Tine, bine știind, ce nesfârșită fericire acordă nesfârșita Ta iubire și pe lângă aceastea, însă și faptul despre chinul în creștere continuă din cauza judecății Tale de mânie! Pe lângă aceasta, însă, totuși neprețuind toată fericirea ca și tot chinul veșnic, să-ți arat Ție împotrivirea veșnică și de nezdruncinat din propria neputință bine conștientizată, fără a avea nici cea mai slabă perspectivă, să câștig vreodată ceva din aceasta, ci numai veșnic și nesfârșit să pierd! Uite, această neputincioasă mărire a voinței a unei ființe create este nesfârșit mai mare decât toată mărirea Dumnezeirii Tale! Și această conștientizare mă face mai fericit în cel mai mare chin al meu, decât ai fost Tu vreodată împreună cu toate ființele și îngerii Tăi! De aceea nu mă mai întreba, cât de mult timp mă voi mai împotrivi Ție. Răspunsul meu va fi totdeauna același: Veșnic, veșnic, veșnic! Dumnezeu nu mă va supune niciodată!”

Spun Eu: "O tu spirit orb și întunecat, cât de mare este totuși moartea ta, în care tu ai menționat că îmi vei putea arăta împotrivire! Tu ai o bucurie în nebunia ta și nu iei în considerare, că fiecare libertate adevărată și falsă, ca cea socotită de tine, trebuie să fie la sfârșit cu toate acestea supusă voinței Mele. Oare cine a ținut vreodată sfat cu Mine și cine a pătruns căile Mele? Știi tu deci într-adevăr, dacă aceasta nu este voința Mea secretă, că tu trebuie să fii tocmai așa, cum ești tu?! Știi tu, dacă Eu nu Te-am stabilit deja de la începuturi spre cădere?! Poate cumva lucrarea să-i impună vreodată celui care a făcut-o, când și pentru ce el s-o înfăptuiască?

Un turnător în bronz alcătuiește un tighel mare de topit dintr-o substanță rezistentă la foc. Acestea ajung atunci într-un foc imens și în ele fierbe atunci minereul tare. Și atunci când a fiert îndeajuns, acesta curge ca o apă și maistrul îl lasă să curgă în forme diferite de uz. Atunci când minereul a fost turnat în forme, acestea sunt răcite și nu vor mai fi băgate în foc. Tighelul rămâne însă în foc, ca în el să fie topit alt minereu. El nu va mai fi răcit mai înainte, decât atunci când nu mai este de folos, unde el va fi și aruncat la gunoi pentru totdeauna, ca o materie arsă și pentru nimic folositoare.

Nu sunt eu oare un maistru al tuturor lucrărilor al lucrărilor? Pentru că Eu sunt acela și îmi înfăptuiesc uneltele, așa cum Eu am nevoie și vreau să le am - spune, poți tu atunci să Mi te împotrivesti? Sau poți tu să numești aceasta o împotrivire, dacă tu ești așa, cum ești tu și nu poți fi altfel decât numai așa, cum Eu vreau la sfârșit?!

Eu însă nu sunt un turnător în bronz dur, ci un învățător plin de dragoste, așa încât eu vreau să scot și tighelele Mele din focul îndelungat, dacă ele doresc aceasta și vor să intre în ordinea făpturilor Mele libere. Dacă, însă, ele nu vor aceasta și le face mai multă plăcere, să rămână tighelele Mele veșnice, atunci și asta îmi este potrivit, fiindcă Eu nu mai trebuie să-Mi fac unele noi. Dacă rămân ele însă tighele, atunci ele sunt așa, cum trebuie să fie ele și imposibil, cum vor ele să fie. Pentru că o unealtă nu poate fi altfel, decât cum Eu o modelez și vreau să o am.

De aceea și este presupusa ta împotrivire, la care tu ai bucuria ta, nimic altceva decât o himeră, trăgându-se din marea ta orbire. Pentru că atât de puțin cum poate să-i spună o oală oalarului: „Eu sunt așa cum vreau eu!”, în timp ce totuși olarul o întoarce și o înfăptuiește, cum vrea el - tot așa de puțin poți tu să-Mi spui Mie, tu ai fi, cum ai vrea tu, în timp ce tu doar trebuie numai să fii, cum și ce ești tu, așa cum Eu o vreau! Eu îți dau numai, că fiind însuși veșnica iubire, îți dau ție pe lângă judecată și multă libertate însuflețită, conform căruia tu poți să simți starea ta plină de chin, să o și înțelegi și să poți s-o schimbi, dacă dorești. Dacă însă nu vrei aceasta, atunci rămâne, cum și ce ești tu - dar nu, fiindcă tu vrei să fie astfel, ci pentru că eu vreau așa!

Însă, dacă vrei să-ți îmbunătățești destinul, atunci Eu vreau să pun în locul tău o altă unealtă, care îmi este Mie de folos și este cam în felul tău! - Spune acum, ce vrei tu! Mie îmi este tot una, dacă ramâi tu, cum și ce ești tu - sau dacă Eu, cum am spus, să pun în locul tău o altă unealtă!” -

La acest punct rămâne Satan foarte incremenit și nu știe, ce să spună.

Aderenții săi în număr mare striga însă: "O Doamne, dacă așa este, oh, atunci eliberează-ne din chinul nostru vechi și pune în locul nostru unelte noi și folosibile! Pentru că noi am gustat mizeria îndeajuns și am devenit deja foarte putreziți din cauza focului. De aceea milostivește-te de noi și preschimbă-ne, o Doamne, după bunătatea Ta, după dragostea Ta!”

Atunci când Satan aude așa ceva de la aderenții săi, devine el înfuriat și zbeară și țipă: "Nu vreți să fiți părtași la mărirea mea?! Astfel, eu nici nu rămân, ce vrea Dumnezeu, ci ce vreau eu să fiu! Fiți de acord cu mine!”

Strigă aderența sa: "Nebunule, ce poți tu să vrei, ce n-a vrut Dumnezeu! Nu este voința ta, cât se poate de liberă, voința lui Dumnezeu? Sau vrei tu, ce vrei tu, căci tu totuși nu poți vrea nimic din tine, ci numai voința lui Dumnezeu din tine, care singura totdeauna și veșnic va rămâne judecătorul tău de neânvins! Fă tu, cum ești judecat; pe noi însă ne-a cuprins acum milostivirea lui Dumnezeu și nu ne mai da drumul! De aceea și facem noi după judecata noastră mai bună!”

Spun Eu: "Atunci înviați, voi mizerabililor și destinul vostru va fi unul liber! Tu unul rămâi însă, dacă tu vrei, ce ești tu! Așadar, orice ai vrea să faci tu, nu este voința ta, ci voința Mea Dumezeiasca - și voința ta în tine este veșnic o judecată din Mine în tine!

Eu îți mai dau însă la această învățătură mărginită, mare și adâncă un răstimp de gândire, în care tu poți desigur cugeta la ce și cum ești tu! Dacă vrei tu să-ți fie destinul îmbunătățit, atunci așa se va întâmpla. Dacă însă nu vrei aceasta, atunci tu vei rămâne atâta timp ceea ce ești tu acum, până ce ultimul prizonier al creației actuale va răsări prin ispita cărnii! - Însă, ce să va întâmpla atunci cu tine, știu numai Eu singur și nimeni altul în infinit, decât numai Eu!”

La aceste cuvinte scoate Satan un urlet imens și se grăbește să iasă pe ușă afară. Aderenții lui, însă, aruncă de la ei carapacele lui de balaur și se află deodată aici o mie de suflete arătând foarte mizerabil și fiind goi în totalitate și se roagă pentru vindecarea și atenuare durerii lor mari.

Eu însă îl strig acum iarăși pe Martin al nostru, pe Borem și pe Chorel și le poruncesc să ducă acești săraci într-o baie răcoritoare. Cei trei fac imediat, precum le-Am poruncit lor și acei o mie de mizerabili găsesc alintare în baie.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 12 of 21  [ 205 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 11, 12, 13 ... 19, 20, 21  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !