Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 10.12.2018, 07:30
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
EPISCOPUL MARTIN - Evaluarea unui suflet din lumea cealalta (Jakob Lorber)


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 12, 13, 14 ... 16, 17, 18  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 555
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 120
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.10.2018, 04:24 View PostDownload Post

Capitolul 120
Trezirea lui Chanchah dintr-o stare asemănătoare cu cea a visului - Explicația
Domnului despre marile întâmplări și despre Sine Insuși

Intre timp, însă, se trezește Chanchah ca dintr-un somn alături de Mine și își amintește de toate ce s-au întimplat în fața ochilor ei numai ca un vis însuflețit. Ea începe imediat, să-Mi povesteasca toate cu de-amanuntul, ce a visat ea atunci. După ce ea a sfârșit cu povestirea ei, Mă întreabă, dacă este ceva adevărat la un asemenea vis al ei.

Eu însă îi spun ei: "Chanchah, n-ai văzut tu înainte de aceasta, cum Borem și Martin ar fi trebuit să-l aducă aici pe balaurul foarte îngrozitor și în lanțuri și cât de mult s-a împotrivit acela puterii lor? Și cum Eu, atunci când Martin M-a chemat în ajutor cu acordul potrivit al lui Borem, l-am azvârlit într-un moment pe balaur încoace la picioarele noastre cu puterea voinței Mele? Tu doar ai văzut totuși aceasta cu ochii deschiși încă de tot!”

Spune Chanchah: "Da, tu minunatule, aceasta am văzut-o desigur încă. Dar atunci când balaurul s-a aflat prea aproape de noi, m-a cuprins o îngrozire prea puternică, că eu am căzut de aceea într-un fel de somn al fricii și am văzut numai ca într-un vis întâmplările de după ceea cu acest monstru. Aproximativ așa, cum am și ajuns eu acuși după sosirea mea în această lume într-o stare asemănătoare, în care eu m-am întâlnit cu Chorel și a trebuit să fac față unei lupte îngrozitoare. Și după ce eu m-am trezit din acea stare, mi s-a părut atunci totul că aici precum un vis greu.

Ceea ce văd eu în conștiență deplină și trează, pe acestea le pot înțelege desigur, atât de mult cât ajunge puterea mea mică de recunoaștere. Însă, în ceea ce privește această stare asemănătoare cu cea a visului, asta se află prea departe de cercul de recunoaștere al sufletului meu. Eu nu pot face nimic decât numai să mă adresez ție, fiindcă eu am despre tine convingerea vie, că tu singur ești cel mai puternic și cel mai înțelept al întregii case acesteia mari! O explică-mi de aceea aceasta enigmă! În această situație te-ai purtat și ai vorbit ca veșnic sfântul Lama însuși. Dar fiindcă eu sunt iarăși trează, nu observ încă la tine chiar nici cea mai mică schimbare a înfățișării tale, mie bine cunoscute. Tu poți de aceea să fi tot așa de bine un mesager al lui Lama înzestrat cu toată puterea, precum, în spatele măștii drepte, poți fi și Lama însuși! Atât de mult și nu mai departe pot eu să judec aceasta stare; lucrurile următoare și mai corecte aștept eu însă de la tine, tu singură dragoste a mea! O nu ezita, să adapi imima mea cu plinătatea înțelepciunii tale!”

Spun Eu: "Chanchah, unde este acum balaurul și unde aderenții săi? Uite, tu te miri acum dintr-o dată și spui în inima ta: „La Lama, cel mai sfânt! Niciunde nu se mai poate vedea monstrul! Și aderenții săi - și Borem, Martin și Chorel - unde sunt ei?”

Eu îți spun însă: Vezi, puterea Mea l-a alungat pe acela unul pe ușa afară atât de repede, cum poate zbura cel mai rapid gând. Și ea i-a poruncit, să intre în porcii pământului, ca aceea să devină înfuriați, într-o asemenea furie dominantă să fugă în munții egoismului deplin și să se arunce în sfârșit acolo în marea amăgirii întunecate și să se înnece în aceea!

Aderanța sa veche i-am luat-o însă prin puterea cuvântului și am trimis-o prin acei trei absenți în baia recunoașterii de sine, a smereniei și a îndreptării rezultate din acestea.

Totul, ce fac însă, aici, ca și pretutindeni, fac în totalitate prin propria putere. Nu există nici o putere nici peste Mine, nici sub Mine, care Mi-ar putea porunci și spune: „Fă acum aceea sau cealaltă!”, ci ceea ce fac Eu, fac Eu singur - fără poruncă altuia. Dacă însă spun Eu cuiva: „Fă tu aceea și tu cealaltă“, atunci nu poate nimeni să se împotrivească puterii voinței Mele!

O Chanchah, dacă tu vezi acestea foarte ușor din faptele Mele și ai putut-o vedea deja de mult, cum poți să mai întrebi tu atunci, dacă Eu sunt un mesager de-al lui Lama sau la sfârșit cumva Lama însuși! Simplitatea aparenței Mele de din afară nu trebuie să te încurce, pentru că uite, Lama nu are nevoie niciodată să strălucească în afară ca regii lumii, ci numai prin singura dragoste a Sa de Tată, prin înțelepciunea și puterea din inimile copilașilor Săi! Eu însă strălucesc în inima ta deja de mult peste măsură; oare cum n-ai fost tu în stare să mă recunoști?!

Vezi, tu Chanchah a Mea, tu fiica Mea, Eu doar sunt Tatăl tău, Lama al tău și în afară de Mine nu mai există niciunde altul! Dar tu nu trebuie să te îngrozesti de aceea; pentru că uite, așa cum sunt Eu, tot așa sunt Eu veșnic același încontinuu neschimbat. Și Eu nu vreau ca toți copilașii Mei să mă recunoască și să mă vadă ca fiind Dumnezeul lor, ci tot timpul numai ca Tatăl lor plin de dragoste, să mă iubeasca și să mă adore!

Nu te teme de Mine, fiindcă tu Mă recunoști acum! Pentru că tu nu vei găsi veșnic nici o schimbare la Mine, în afară de faptul că tu vei savura mai departe toate comorile nesfârșite ale dragostei Mele de Tată în abundență în continuă creștere fără măsură și scop. - Ești tu așadar mulțumită cu această explicație a ființei Mele?”
_________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 555
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 121
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.10.2018, 04:12 View PostDownload Post

Capitolul 121
Marea fericire și dragoste a lui Chanchah pentru recunoscutul Lama
Dragoste și înțelepciune - Domnul caTata și frate

Chanchah se scufundă acum la picioarele Mele și plânge și suspină de mare bucurie și fericire. Eu însă o încurajez și ea se ridică așadar în picioare și se uite la Mine din cap până în picioare cu ochi mari și fericiți și nu mai poate să se uită îndeajuns la Mine. Acum vorbește inima ei:

(Chanchah)” Tu, tu, tu ești deci! Tu ești atotputernicul și sfântul Lama! Tu cel veșnic! - Tu ai creat pământul, soarele și toate nenumăratele stele, marea imensă, o oștire nenumărate de animale în apă, pe pământ și în aer, Tu ne-ai făcut pe noi oamenii? ! O Lama, Lama, tu mare și sfânt Lama! Cine Te poate slăvi, mări și diviniza îndeajuns! Care inima este vrednică, să aibă voie să Te iubeasca pe Tine, Tu cel mai sfânt? !

Dar, o Lama, vrednic sau nevrednic, care inima nu Te poate iubi, dacă ochiul lui Te vede și simțul lui Te recunoaște! De aceea iartă-Mă pe mine nevrednica, că eu am îndrăznit, pe Tine, o Tu sfântule, să te iubesc! Dar ce poate săraca Chanchah pentru faptul că inima ei este mai puternică decât mintea ei?

O Lama, Lama! Uite, eu recunosc acum bine nimicnicia mea față de nesfârșita putere a Ta; dar inima mea te iubește acum cu atât mai mult! Tu doar nu vrei să Te înfurii pe Mine, că eu trebuie acum să te iubesc numai necuprins de mult! O Lama, întărește-mi inima, căci altfel ea nu mai poate suporta dragostea prea puternică pentru Tine! O Lama, Lama, eu mă topesc de dragoste!”

Cu aceste cuvinte se scufundă Chanchah iarăși jos în fața Mea și plânge și suspină de dragoste.

Vorbesc Eu:” O Chanchah, dragostea ta este prea mare și inima ta o perlă prea minunată. Dar uite, tu trebuie să te îmbărbătezi și să nu te aprinzi peste puterea ta de o prea măreață înfocare, căci altfel n-ai putea suporta mai departe prezența Mea - ceea ce ar duce nu puțin în eroare fericirea ta!

Privește aici lângă tine la Gella și uită-te la Martin, Borem și la Chorel: Aceștia Mă cunosc deja de un timp îndelungat și sunt și ei de asemenea plini de dragoste pentru Mine. Dar ei Mă pot suporta și pot face și savura de aceea toate, ce Eu le poruncesc și le dau. Dacă ar fi ei, însă, în starea ta, atunci nici ei n-ar putea face și savura nimic, cum nici tu nu ai putea acum face nimic și savura lucruri mai mărețe, deoarece dragostea ta prea puternică necesită prea tare toate puterile tale!

Eu îți spun însă ție, tu Chanchah a Mea îndrăgită, aceasta nu cumva de aceea, că nu Mi-ar fi drăgăstoasă dragostea ta prea mare. Pentru că Eu doar Ți-am spus deja adesea, cât de nespus de dragă îmi ești tu și îți mai spun, adaugând: Pe Mine nu Mă poate iubi cineva îndeajuns! - ; dar aceasta este însă bine de reținut la cea mai mare dragoste posibilă, că dragostea nu are voie să fie fără înțelepciune, dacă ea vrea să aducă fericirea a toată fericirea! Pentru că dragostea curată este un foc mistuitor! Pentru că ea este un foc din temelie, nu poate fi mânată prin nimic din nici o parte decât numai printr-o măsura corespunzătoare de înțelepciune. De aceea trebuie și tu să-ți potrivesti dragostea față de Mine printr-o măsură potrivită de înțelepciune, dacă tu vrei să savurezi fericirea potrivită și dragostea potrivită! Nu Mă considera încontinuu, ca fiind cea mai înaltă și atotputernică ființă dumnezeiască, față de care nimeni nu se poate apropia și să trăiască. Ci privește-Mă, ca fiind Tatăl tău cel mai bun și singurul adevărat, ba chiar, în omenia Mea, ca un frate al tău! Atunci tu Mă vei putea suporta ușor ca orice alt mântuit. Tu vei putea fi într-un mod constant în jurul Meu și vei putea împărtăși toată fericirea cu cei mai fericiți, care și ei sunt tot timpul la Mine precum tu acum. Numai că ei au din prunca mea tot timpul mâinile la lucru în toate spațiile nenumărate a întregii nesfârșitei creații, cu aceasta, însă, fiind totuși atât de aproape de Mine, cum ești tu acum și cum vei fi veșnic! - Ințelegi tu, fiica Mea cea mai dragă, ce Ți-am spus ție acum?”
_________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 555
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 122
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.10.2018, 04:23 View PostDownload Post

Capitolul 122
O declarație de dragoste cerească - Victoria iubirii
Bucuria lui Gella din pricina lui Chanchah

Spune Chanchah:” O Lama, O Lama! Unde este inima care te recunoaște și poată încă să ia măsura în văpaia dragostei pentru Tine, Tu cel mai sfânt din veșnicie! Vezi, dacă aș avea atâtea inimi, cum sunt stelele pe cer, nisipul mării sau iarba pe pământ și dacă ar fi fiecare inimă un soare de cea mai înaltă văpaie pentru Tine, - așa ar fi toate văpăile de dragoste ale tuturor inimilor pentru Tine, o Tu cel mai afânt Lama al meu, cu toate acestea ca cea mai rece picăturaăde rouă față de o mare în fierbere! Pentru că Tu veșnic nu mai poți fi iubit prea mult, fiindcă Tu însuși ești totuși cea mai mare și măreață iubire!

Eu știu desigur, că tu, o Lama, ești un tată, ba chiar un frate al ființelor Tale create, fiindcă Tu vrei să fii astfel. Dar care inimă poate să Te țină ca un tată și frate și să cu toate acestea să nu-și amintească tot timpul, că Tatăl, Fratele, este și acela - ah, Lama (Dumnezeul) veșnic cel mai sfânt, mare și atotputernic? ! De aceea eu doar trebuie să Te iubesc, fiindcă eu nu pot altfel, decât să te iubesc numai foarte nesfârșit de veșnic și deasupra tuturor! Și nici o înțelepciune nu poate potoli dragostea inimii mele!

Oh, dacă eu aș avea o mie de vieți și mi-ar spune înțelepciunea: „Chanchah, toate aceste o mie de vieți le vei pierde, dacă tu nu-ți cumpătezi cu înțelepciune dragostea ta pentru Lama!” - atunci ar replica inima mea către înțelepciune: „Oh, care fericire poate să se asemene ție, să pierzi o mie de vieți în dragoste pentru Tine, o Lama!”, ceea ce este cu siguranță imposibil. Pentru că, cum ar putea cineva să piardă vreodată viața sa, care te iubește pe tine peste toate ca cea mai înaltă viață a tuturor vieților! De aceea Te voi iubi numai încă mai mult și nici o înțelepciune nu va fi vreodată în stare să cumpăteze inima mea în dragostea pentru Tine, Tu Lama al meu! Numai dacă Tu, o sfântule, vrei s-o interzici și să o distrugi de tot, atunci firește că săraca Chanchah nu Te va mai putea iubi. Dar, o Lama, o Tată, aceasta tu doar totuși nu vrei să-i faci lui Chanchah?”

Vorbesc Eu:” Cea mai dragă a Mea fiică! Adevărat, Eu îți spun: Cine Mă iubește ca tine, acela este una cu Mine și nu are numai o singură viață, ci nenumărate vieți în sine! Cum ar putea acela să piară? De aceea iubește-Mă pe Mine numai din toate puterile tale și nu te înspăimânta de nimic. Dragostea ta pentru Mine îți va da și înțelepciune și aceea va mări și mai mult inima ta, ca tu să Mă poți iubi din ce în ce mai puternic. Acum, însă, vino la pieptul Meu și da-i drumul iubirii tale!”

La aceste cuvinte strigă Chanchah plină de încântare și se aruncă la pieptul Meu aproape ca inconștientă.

Gella plânge și ea de bucurie, că Chanchah M-a recunoscut și spune, suspinând:” O tu fericită! Cât de fericit trebuie să fie, să inhalezi la acest piept curentele nesfârșite a dragostei veșnice și Dumnezeiască! Ah, ce aer trebuie să fie acolo - să te adapi la acel început, din care toate nenumăratele ființe, îngeri, sori, lumi, oameni, animale și plante își adapă existența, viața și totul al lor! O cea mai înaltă bucurie, fericire și mântuire!

O Chanchah, cât de mare trebuie să fie desfătarea, în care tu plutești în deplinătate! Care înger are poate o măsură, pentru a o măsura! Dar ce gândești tu așadar, inima mea - ești doar și tu în marea și vizibila apropiere a Aceluia, Care este sfânt, prea sfânt! De aceea fii tăcută, inima mea; Domnul îi dă doar fiecăruia după măsura dreaptă a dragostei și înțelepciunii sale! De aceea nu te gândi la cea mai înaltă măsura de fericire, care i se împărtășește acum acestei chinezoaice deosebite, ci gândește-te, cât de nesfârșit de fericită ești tu însuți, acum!”
_________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 555
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 123
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.10.2018, 07:34 View PostDownload Post

Capitolul 123
Trezirea spirituală a celorlalți chinezi și a călugărilor
Maicile geloase și umilirea lor

În timp ce Gella face asemenea remarci lăudabile pentru sine, vin toți acei chinezi la noi. Unul dintre ei spune:

(Un chinez) "Tu însărcinat incontestabil al lui Dumnezeu, spune-ne nouă totuși din marea înțelepciune a Ta nouă bine conștientă, care este de fapt motivul, că Chancha a noastră se ține așa de tare de Tine? Ea doar are o asemenea iubire pentru Tine, că probabil nici un om nu ar putea avea una mai mare pentru Lama, dacă acela - dacă ar fi posibi - ar și sta vizibil în fața lui!"

Vorbesc Eu: "Aveți numai răbdare, Chanchah vă va face în scurt timp totul cunoscut, ce voi vreți aici să știți! Acum, însă, nu cercetați mai departe, ci lăsați inima voastră să treacă în fața minții voastre, căci așa voi veți avea desigur să mergeți pe drumul cel mai sigur și cel mai scurt!"

Spune la aceasta iarăși unul dintre aceia: “Aceasta este probabil foarte bine și cinstit și noi sperăm și aceasta de la ea. Dar va putea ea să ne și spună, ce însemnătate a avut acel monstru, pe care l-ai trimis mai înainte atât de dintr-o dată spre ușa, după ce i-a făcut bunului Martin tot felul de vedenii de stafii, ba chiar s-a transformat într-o ființă femeiască încântătoare, pentru a-l prinde în plasă pe săracul Martin? N-a fost acesta întrucâtva un trimis al lui Ahriman sau chiar Ahriman însuși?"

Spun Eu: "Și aceasta va spune Chanchah. De aceea mergeți numai iarăși înapoi la locurile voastre și așteptați acolo în toată bucuria o asemenea destăinuire. Așa să fie!"

La aceste cuvinte se duc toți chinezii înapoi și fac, ceea ce eu le-am ordonat.

Dar și mai mulți dintre călugări pășesc acum în fața și Mă întreabă întrebări asemănătoare. Și lor li se spune, să se odihnească numai puțin, ca ei să fie întăriți îndeajuns pentru destăinuirea următoare. După aceasta ei pășesc înapoi și așteaptă în toată răbdarea și bucuria. Dar puține maici formează un club și șoptesc unele către celelalte: "Noi aproape am crezut, în urma unor aluzii ale sorei noastre, care se numește așadar Gella, că acest prieten al chinezilor, care a putut să-l întâmpine așa de puternic pe balaur împreună cu aderența sa, ar fi ori arhanghelul Mihail sau poate chiar Iisus, Domnul, Insuși. Dar judecând după acelea, ce face el cu bineînțeles mult mai frumoasa chinezoaica, decât suntem noi, cum el o îndrăgește și o alintă, că totul este acum deja dat gata, doar nu poate să fie acesta Mihail și încă mult mai puțin Domnul Iisus!

Eu aș zice chiar că este un mare păcat, să gândești numai, că Mihail și Domnul Iisus ar fi așa de slabi, de parcă ar putea El - și încă pe deasupra cu o păgână! - să facă un asemenea joc îndrăgostit. Această Gretele proastă încă nici nu se jenează în față noastră nici foarte puțin! Nu, cum ea caută în pieptul său; ce pisică îndrăgostită trebuie să fie aceasta!

Dacă el ar fi Mihail sau Domnul Iisus, ar fi venit el doar și la noi creștinele, care doar avem totuși o întâietate incontestabilă în fața păgânilor. Dar fiindcă el o slăvește continuu numai pe această chienzoiacă, pe noi lăsându-ne însă aproape în totalitate în afara atentiei, așa că ar fi la el mai ales cu calitatea de a fi Iisus o problemă destul de tare controversată! - Este numai o prostie din partea sorei noastre Gella, cum poate și ea să stea acolo, de parcă și ea ar vrea să-i cadă la pieptul lui. Mine face ea în orice caz de o asemenea natură!"

Spun Eu Gellei: "Fiica Mea, uite, aici lângă Chanchah este și pentru tine un locșor! Vino și tu aici și dă-ți drumul iubirii tale!"

Gella îmi pică imediat la piept și este plină de fericire.

Dar clubistele spun: "Nu - aici avem iarăși problemă! Așa precum noi ne-am închipuit, așa și este! Nu, aici nu mai este nimic de spus! Numai dacă domnul casei Martin ar veni acuși înapoi, ca noi să ne putem plânge la el! Aha, acolo vine el deja cu Borem și Chorel! Să-i mergem numai repede în întâmpinare!"

Atunci când Martin vede că toată suita în număr mare de femei îi vine în întâmpinare și înțelege el imediat, unde este hiba lor. El merge prietenos înspre ele și spune:

(Episcopul Martin) "Știu deja, știu deja, ce vă supără! Mergeți numai iarăși înapoi la locurile voastre, fiindcă pentru asemenea plângeri eu nu am urechi! Numai aceasta memorați bine și puternic: Cine vrea dragoste, acela trebuie mai întâi să iubească; pentru că dragostea nu se lasă câștigată prin nimic decât numai iarăși prin dragoste! De aceea iubiți-l și voi pe Domnul ca acele două, căci astfel veți câștiga și voi pieptul Său! Înțelegeți voi acestea?"

Spun acele multe femei de mănăstire: "Ah, dragă domn al acestei case, cum am putea face noi un astfel de lucru? Nu înțelegi tu în sfârșit, că noi suntem creștinele cele mai de nezdruncinat? Acea favorită, însă, este o păgână. Gella, însă, a fost oricum de dinainte deja de un om foarte ușuratic, de aceea ea și a fost pe pământ plină de tot felul de tentații ale diavolului. Ea nici nu va ezita de aceea, unde și cum s-ar potrivi, aici, în casa ta cerească, să împrumute o ureche și o inimă voitoare unor asemenea tentații.

Acel bărbat pe care l-am socotit noi toate deja ca fiind Domnul Iisus sau cel puțin Mihail, va fi desigur și el un spirit, care se află cu mult mai prejos. Căci altfel, el totuși nu s-ar încurca cu siguranță cu acele două persoane ușoare într-un mod așa de intim! De aceea - “

Aici intervine Martin și spune: "E bine, dragele mele! Eu am crezut, că voi toate ați fii deja curate, fiindcă ați fost totuși deja bine curățate și după aceea spălate. Acum, însă, iasă din voi la iveală o rugină și murdărie ascunsă și veche! De aceea trebuie ca voi să megeți totuși încă o dată într-o baie foarte curățătoare, înainte ca voi să fiți vrednice, să vă apropiați de acel sfânt!"

Strigă maicile: "Ce spui tu, noi - baie? ! Și tu ești un necurat, de aceea se plimbă diavolul la tine cum îl taie capul! Sau oare n-am văzut spre îngrozirea noastră cea mai mare, cum tu, cu ceva timp înainte, ai vrut să-i dai frumoasei diavolițe un sărut, dacă ea nu te-ar fi împins înapoi! Dacă aceasta continuă astfel, va fi acuși destul de limpede, în a cărui mâini ne aflăm aici în această casă!"

Spune Martin foarte liniștit: "Da, da - numai în baie cu voi! Să vă îmbăiați, numai să vă îmbăiati! Acolo în spatele acelui perete alb înnoată acum o mie de peștișori foarte rari și fac baie; acolo mai este și pentru voi loc! De aceea mergeți numai frumos și binevoitor acolo și faceți companie cu acei oaspeți de baie, căci altfel - -!"

Maicile strigă pline de furie și se duc înapoi la locurile lor de adineaori.
_________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 555
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 124
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.10.2018, 07:39 View PostDownload Post

Capitolul 124
Invățături pentru mântuirea sufletului - metode narturiste și spirituale de însănătoșire -
Crize ale spiriturilor chinezilor - Despre esența geloziei

Martin însă se duce cu Borem și Chorel la Domnul, ceea ce înseamnă la Mine. El vrea să-Mi arate Mie că acei o mie de îmbăiați din aderența balaurului, pentru că le merge acum mai bine, se preschimbă în tot felul de înfățișări și devin foarte neastâmpărați, așa încât nici Borem nu mai înțelege nimic, ce să se întâmple cu ei mai departe.

Le spun Eu celor trei: "Acei o mie sunt în baie, acolo sunt ei bine în siguranță. Pentru că ei nu văd aceasta locuință, ci numai lumea răutății lor interioare. Aceasta devine din ce în ce mai aptă și prin aceasta vizibilă din exterior. Acesta este deja un semn bun! Lăsați de aceea pe cei o mie, ei vor fi conduși pe drumul cel bun!

Dar acolo stau peste trei sute de femei. Ele sunt stăpânite de o mare invidie și suferă mult în inimile lor, așa de tare că nu Mă recunosc. Mergeți acolo și învățați-le ce este drept; dar cu baia să nu le mai ameninți frate Martin, dacă vrei să-i aduci pe cei săraci la Mine!

Vezi tu, gelozia este un puiet al dragostei și aceasta o acoperă! Dacă devine puietul mai puternic decât dragostea din pomul vieții, distruge în consecință tot pomul. Dacă se dorește să rămână tot pomul în viață și să fie întărit, trebuie să se caute mijloacele drepte, pentru a curăța pomul de astfel de intruși.

Dar dacă agiți mai mult, decât sunt deja, astfel de ființe geloase prin amenințări, crești mai mult puieții de pe copacul vieții, așa ca să crească repede și să distrugă de tot copacul.

De aceea trebuie să actionezi așa pe viitor, dacă vei avea de-a face cu spirite geloase: privește tot timpul gelozia ca un rod al dragostei și gândește-te: unde este gelozie acolo este și dragoste! Amelioreaz-o pe aceasta prin dragoste, așa vei crește din gelozie curând o dragoste fierbinte!

Eu va spun, unde nu se arată nici o gelozie, acolo nu este nici o dragoste! Sau ați văzut voi vreodată pe pământ, pe suprafețe neroditoare, pe brazi, pe molizi și pe mii de pomi neroditori cum cresc plante intruse? Cu siguranță nu ați văzut așa ceva, dar în schimb cât se poate de des pe prețiosi pomi de fructe.

Așa este și aici și în special cu acele femei. Ele au foarte multă dragoste, ca un prețios pom de fructe care are mult suc. Căutați însă să îndepărtați ceea ce este în plus în inimile lor prin dragoste și veți primi un miracol de dragoste roditoare! Mergeți de aceea și faceți ceea ce v-am spus, așa veți face un lucru bun pentru inima Mea!”
_________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 555
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 125
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.10.2018, 07:50 View PostDownload Post

Capitolul 125
Borem și maicile bolnave de inimă

Cei trei merg acum cu chipurile prietenoase spre săracele femei. Când ajung la ele, preia Borem cuvântul și spune:

(Borem) “Dragi surori, ascultați-mă cu răbdare! Eu vreau să vă dau la fiecare un drept bun, căci eu știu, că inima voastră suferă. Și eu știu, că acest frate, la care ați căutat mai înainte dreptul vostru, v-a respins cât se poate de dur. Atunci nu am putut să-l întrerup pe stăpânul casei, fiind și eu un invitat, deoarece fiecare este primul stăpân al casei sale.

Dar acum mi-a dat dreptul stăpânul tuturor proprietarilor de casă, să-mi exercit și eu, ca invitat, dreptul de dragoste. Așa vreau și voi face după puterile mele și cu toate mijloacele să vă procur o bună dreptate și să repar totul în numele Domnului, tot ce va apasă și ce vi-a jignit inima. Sunteți voi, surorile mele dragi, mulțumite cu aceasta?"

Vorbesc femeile ca dintr-o gură: “O da, drag și bun prieten! Intr-adevăr, tu ești așa un adevărat prieten de-al lui Dumnezeu; de la tine vrem să acceptăm totul! Tu ne vrei binele și recunoști suferințele din inimile noastre. Dar cu acest Martin nu mai vrem să avem de-a face nimic. Căci în loc să recunoască disperarea noastră, să ne alinte, să ne învețe și să ne arate adevărul, dacă am fi fost pe un drum greșit, ne-a trimis imediat în iad și spre baia diavolilor. Aceasta a fost foarte neceresc din partea lui, care este un purtător al cerului sau cel puțin vrea să fie. De aceea am prefera, dacă s-ar retrage, să nu ne mai sfidăm la înfățișarea lui."

Vorbește Borem: “Dragi surori, lăsați totul deoparte și totul în seama mea. Eu voi repara totul! Vedeți, fratele nostru Martin nu este un duh rău, ci este ca mine, unul bun din Domnul.

Noi am avut mult de lucru și din păcate cât se poate de multă supărare cu alte spirite mai grave, care sunt acum în baie. Când aproape ne-a depășit acea problemă, am mers la acel atotputernic prieten pentru a primi sfaturi de la El, ne-ați întâmpinat voi. Și bineînțeles, Martin care își iese repede din fire, v-a primit puțin cam dur, dar aceasta, cum spuneam, este de iertat.

De aceea cred eu, că îl veți ierta mai ușor, pentru că este plin de dragoste și are o bucurie mare, să vă salute pe toți ca noii lui camarazi de casă. Eu cred, că veți face ceea, ce aș fi făcut și eu cu siguranță, dacă m-ar fi jignit cineva."

Aceasta spun femeile: “Știi tu drag prieten, ceea ce ne spui, facem cu plăcere din toată inima. Dar aceasta îți spunem și pentru rușinea lui Martin: numai din cauza ta o facem și vrem să-i iertăm acel comportament. Pe viitor îl vom ierta cu siguranță mai greu, dacă ne va întâmpina încă o dată cu atâta asprime.

El este un bărbat drăguț și este o bucurie să privesti înfățișarea lui frumoasă. Dar la ce folosește înfățișarea, dacă este mai fraged decât un maretate după opt săptămâni de la înflorire? Dacă ne va întâmpina Martin la fel ca tine, va găsi în noi inimi, care cu siguranță nu sunt fără dragoste. Dar în minunata sa tiranie de stăpân al casei va găsi în loc de dragoste, cu totul altceva.

Noi suntem acum, Doamne ajută, cu siguranță ceresc de frumoase. Toți bărbații, care sunt prezenți aici în număr mare, s-au uitat la noi cu apreciere, cu toate că aceasta nu ne încântă cu nimic, - căci noi știm, că toată frumusețea exterioară este un cadou al Domnului. Dar pentru că, chiar Martin și acel prieten puternic al vostru, nu se uită la noi, unde ar putea găsi ceva de apreciat, este foarte jignitor pentru noi.

Acele două surori, în fond, nu sunt mai frumoase decât noi, dar acel prieten le iubește peste toate și se ocupă aproape numai de ele. Noi stăm aici ca niște sărace păcătoase și nu suntem observate de nimeni, deoarece toți și-au mutat privirea spre cei trei. Oare, să nu ne jignească așa ceva? Și dacă avem o bănuială măreață în inimile noastre de multă vreme de acel prieten: nu trebuie să se ofilească așa ca și florile pământești, dacă le sustragi toată hrana?

Vezi și inima are nevoie de hrană, ca să devină puternică în dragoste. Dar cum să se întărească inimile noastre vreodată în dragoste, dacă în loc de hrană doar post și iar post?"

Vorbește Borem: “Da, dragile mele surori, cererea voastră este dreaptă. Aveți puțina răbdare și inimile voastre se vor sătura din belșug! - Voi știți, că bunul doctor tratează mai întâi pe cei bolnavi și doar după aceea vine în vizită la cei sănătoși.

Tot așa se întâmplă și aici. După ce se vor însănătoși cu totul acele două paciente, va veni acel doctor și la voi. De aceea aveți puțină răbdare și urmați-mă, - eu vă voi arăta vouă ceva foarte minunat!"

Vorbesc femeile: “Dragă prieten, de aceasta nu este într-adevăr nevoie. În această enormă sală sunt și așa nenumărat de multe lucruri minunate și nu te poți sătura să le privești!

Această minunată podea, care arată exact așa de parcă ar fi alcătuită din toate pietrele prețioase sub forma de panglică în cele mai frumoase culori!

Columnele mari și minunate, care susțin galeriile nedescris de frumoase! Cum strălucesc ele, de parcă ar fi făcute din rubinele cele mai strălucitoare, în a căror interior plutesc împrejur mii de stele ca peștișori aurii în apă și formând astfel tot timpul forme de lumină noi și nemaipomenite!

Așa că, aici, încă mai există mii peste mii de minunății, pentru care noi nici nu avem un nume să le numim. Pentru că în consecința acestora, sunt aici vizibile un număr atât de mare dintre cele mai minunate lucruri, noi nu simțim nici o necesitate slabă, să vedem ceva încă mai minunat și nemaipomenit.

Ochii noștri sunt aici pe deplin prevăzuți și nu au nevoie de nimic altceva. Foarte diferit, însă, stau lucrurile în privința inimii noastre! Vezi, acestea sunt încă foarte lăsate pe din afară! Ce folos este, să fericești ochiul, dacă la această inimă suferă? Ingrijește-te de aceea mai întâi pentru inimile noastre, căci atunci vor fi ochii noștri mulțumiți cu ceva foarte neânsemnat!"

Spune Borem: "Dragi surori, pretenția voastră este foarte potrivită și dreaptă. Dar voi mi-o faceți mai repede cunoscută, decât ați aflat voi despre aceea ce eu vreau să vă arat vouă! Știți voi așadar, dacă asta nu este mai cu seamă pentru inimile voastre? Știți voi deja de dinainte, din ce constă minunăția, pe care vreau să vi-o arat? Este deci minunăția doar pentru ochi? Nu poate să fie și ceva foarte minunat doar pentru inimă?!

Ce este așadar mai mult: ochiul sau inima? Nu poate fi ochiul orb și inima să plutească totuși în toată abundența vieții de dragoste? Care ochi pământesc poate să-l vadă pe Dumnezeu? Vedeți, pentru aceasta este orb fiecare ochi firesc; dar inima și-L poate închipui pe Dumnezeu și poate să-l iubească. Da, ea poate chiar să devină pentru El, Domnul, un templu viu, în care El își face locuința! Deci ce este mai mult: ochiul sau inima?!

Dacă așa stau lucrurile, cum puteți voi dragi surori să vă gândiți, că eu vreau să vă conduc undeva, aici, în împărăția inimii lui Dumnezeu, unde există singur numai pentru ochi lucruri arătând minunate?

Eu vă spun vouă: aici totul este destinat numai pentru inimă! Ochiul este însă numai un martor luminos pentru toate acelea, ce se întâmplă în inimă și ce este completat de inimă din inimă. Așa este și minunăția, pe care vreau să vi-o arat, ea nu este pregătită pentru ochii voștri, ci numai pentru inimile voastre.

Dar fiindcă aici în împărăția lui Dumnezeu nu este oarbă nici o ființă, ci fiecare are vederea sa - tot așa de puternică ca inima -, așa că este și ochiul tot timpul un martor pentru aceea ce se întâmplă acolo pentru inimă și ce vine din inimă. Și astfel voi veți vedea cu ochii voștri și ceea ce se va întâmpla pentru inimile voastre. De aceea urmați-mă așadar!"

După aceste cuvinte ale lui Borem îi urmează toate femeile pe acei trei și anume la ușa, care duce acolo spre câmpiile soarelui.
_________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 555
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 126
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.10.2018, 08:05 View PostDownload Post

Capitolul 126
Gălăgie din partea aderenței balaurului care se înbăiază - Cuvintele linișitoare și de învățătură ale Domnului

În timp ce Borem, Martin și Chorel se îndreapta cu acele multe femei spre ușa soarelui, devin foarte neliniștiți cei o mie de oaspeți înbăiați în înbăierea lor conștientă. Ei încep, să strige foarte mari hule, așa încât aud deslușit toți călugării curățați și de față și chiar Chanchah și Gella.

Cele două își revin acuși din mântuirea lor fericită de dragoste și ascultă așadar mai atente. Chanchah vrea chiar atunci să Mă întrebe, ce înseamnă aceasta, atunci când tocmai o sută de frați călugări vin repede la Mine și Mă roagă puternic, să închid gura acestor oaspeți din baie, căci altfel s-ar putea sminti ușor de ei înșiși și cei mai slabi dintre ei.

Atunci când acești călugări de-abia au terminat cu rugămintea lor, vin deja încoace și chinezii împreună cu femeile lor multe și părinții călugărițelor și spun: "Tu mesager puternic al lui Dumnezeu, nu auzi tu în sfârșit, cum acea aderență a balaurului din baie vrea acum să-l atace pe Dumnezeu, să te atace pe tine și pe noi toți, pentru a ne termina într-un mod foarte rău? Aici, va fi mai departe, foarte greu de stat, dacă acești nenorociți și răi indivizi ai iadului nu i se vor pune capăt de tot intențiilor lor.

Ascultă, ce hule urâte iasă din gurile lor! Aceste bestii sunt chiar mai rele decât balaurul însuși care totuși mai înainte a vorbit cu Martin precum și cu tine, părând foarte rezonabil. Pune de acea sfârșit acestei tulburări, și lasă-ne pe toți să mergem afară, ca noi să nu mai auzim mai departe asemenea hule împotriva celui mai sfânt!"

Spun Eu."Este desigur foarte potrivit din partea voastră, că inimile voastre se umple de scârbă din cauza unui asemenea tumult puternic. Dar, la aceasta, voi trebuie totuși să vă uitați numai la Mine și nu la voi înșivă, căci altfel vă faceți voi înșivă judecători. Aceasta ar fi atunci mai rău decât toată hula aceea goală a oaspeților acestora de baie firește încă foarte răi!

Cine hulește doar, nu mărturisește astfel nimic altceva decât neputința sa. Dacă el ar avea putere, acela ar trece imediat la acțiune și nu ar mai folosi cuvinte zadarnice, care nu sunt nimic decât strigăte goale. Cine este neputincios, vrea să facă totuși așa, de parcă ar avea putere, acela se face un judecător fals și își întinde astfel mâna într-un mod rău în drepturile care i se cuvin doar lui Dumnezeu. El le necinstește pe acestea prin neputința sa, în timp ce totuși numai Dumnezeu singur deține toată puterea și astfel, singurul în drept să judece cauza ordinii veșnic necesare.

Vedeți, dragi prieteni și frați, pe voi vă supără așadar sloboda defăimare și hula a acestor oaspeți de baie. Și este potrivit, ca voi aveți pentru asta o mare dezaprobare în inimile voastre! Eu însă văd, pe lângă aceasta, în voi toți și o văpaie, care, dacă ar fi îndeajuns de puternică, ar face acestor oaspeți de baie veșnică petrecanie. Uitați, această văpaie este mai rea decât acea defăimare fără sens și neputincioasă.

Acei oaspeți ne defăimează doar de aceea, căci ei știu bine, că altceva nimic nu ne pot face veșnic. Ei știu printre altele, câtă răbdare și îngăduință este în casa lui Dumnezeu. Cum însă s-ar strica ei de aceea de către noi, ca noi avem putere pentru așa ceva, sau să-i părăsim cel puțin pentru veșnicie. Ar fi aceasta oare înțelept? Ar fi aceasta în ordinea lui Dumnezeu, care nu vrea să distrugă nimic, ci veșnic numai să mențină totul, ba chiar trebuie să mențina totul, căci altfel Dumnezeirea însăși ar suferi, dacă numai cel mai mic lucru, care și acesta își are originea în El, ar putea fi distrus!

Incumentați-vă de aceea și lăsați-i pe toți să înjure și să defăimeze. Cu timpul ei vor fi terminat de defăimat și vor intra într-o căință tare. Ei ne vor fi atunci niște frați încă destul de dragi și devotați mai ales surorile, - pentru că marea majoritate sunt femei!

Că ei sunt însă cu totul neputincioși, puteți voi doar să vedeți foarte ușor din aceea, ca ei nu se pot mișca nici cu foarte puțin în afară băii. Ce faimă ar fi atunci însă pentru noi, dacă noi am vrea să ne răzbunăm pe ei, pentru că suntem foarte puternici, ei însă neputincioși de tot? Eu sunt de părere, că această faimă ar fi asemenea unui leu, dacă el ar vrea să se necinstească până la calitatea de un prinzător de muște.

Eu însă vă averizez pe voi toți, ca să vă uitați întotdeauna la Mine și să țineți minte, ce fac Eu, căci așa voi nu veți mai simți în inimile voastre nici o supărare și o dorință de a judeca! Pe Mine Mă privesc toate acestea cel mai mult și totuși sunt liniștit. Fiți de aceea cu atât mai mult liniștiți, că pe voi nu vă ating de loc toate aceste lucruri defăimătoare!

Ei defăimează doar dreptatea lui Dumnezeu, care îi lasă aici să facă baie, - care îmbăiere nu poate fi pentru ei bineînțeles în totalitate nedureroasă, dacă lor trebuie să li se ajute. Pentru că fiecare schimbare este legată cu durere un timp atât de îndelungat, până ce n-a intrat o ființă întreagă într-o altă ordine. Durerea în sine este însă necesară. Dacă n-ar fi durere, atunci nici n-ar fi bucurie, fiindcă o ființă, care nu este receptibilă la nici o durere, ar fi și ea cu totul moartă pentru plăcere.

Acești înbăiați sunt însă toți acum într-un proces imens de tranziție și au astfel de îndurat câte-o durere, care împinge și limbile lor spre asemenea defăimări. Dacă ei vor fi ajuns mai aproape de ordine tare și nouă, atunci și durerile lor vor fi foarte tare diminuate. Limbile lor se vor îndepărta atunci de tot de defăimări și vor începe a forma cuvinte înălțătoare de căință care sunt atunci un pod spre dragoste și viață.

Ca voi însă să nu vă supărați mai departe din cauza acestor defăimări goale, de aceea mișcați-vă acum cu Mine la acea ușă, la care stau așadar deja Borem, Martin și Chorel cu acele femei multe. Această ușă, care este acum închisă pentru ochii voștri, o voi deschide. Voi veți primi acolo o mare ocazie, să vă umiliți bine în toată ființa voastră până la fibra cea mai interioară a inimii voastre încă aspirând destul de sus, ceea ce este vouă tuturor cel mai necesar lucru! De aceea urmați-Mă așadar; așa să fie!”
_________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 555
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 127
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.10.2018, 08:17 View PostDownload Post

Capitolul 127
La ușa încuiată a soarelui - Raportul luminii față de activitate
Invățături de comportament pentru sfera înțelepciunii

Toată această mare societate Îmi urmează așadar la ușa menționată, la care așteaptă episcopul Martin cu Chorel și cu femeile, până ce vin Eu și deschid ușa luminii. Toți sunt deja în total acum în jur de trei mii la număr, așa încât este o înghesuială de-a dreptul. Dar fiindcă această ușă este acum foarte largă, au diferiții oaspeți totuși loc îndeajuns și pot ajunge nestingheriți pe pământul soarelui și să vădă acolo minunile dragostei, minunile luminii.

La ușă, Îmi vine imediat Martin în întâmpinare, pentru a Mă întreba de motivul încuierii ușii acesteia, în timp ce totuși toate celelalte ar fi acum deschise.

Eu îi spun însă: "Prietene, frate, n-ai auzit sau n-ai citit tu niciodată pe pământ despre feluritele nașteri ale oamenilor și ale animalelor? Uite, fiecare ființă este până în cel mai mic detaliu stapână pe simțurile sale deja din pântecele maicii sale! Ea simte, ea gustă ea miroasă, nici urechea nu este închisă; dar ochiul va fi deschis de-abia după naștere. De aceea este și în privință renașterii spirituale, ultimul lucru, deschiderea ușii spre luminș sau deschiderea ochiului spiritual. Pentru că, înainte ca cineva să vrea să vadă, trebuie el să fie într-adevăr pregătit pentru aceasta.

Dar dacă cineva vrea să aprindă o lumină în casa lui pe timp de noapte, trebuie el totuși să ia înainte măsurile necesare, prin care el poate face lumină. Nu trebuie el să aibă la dispoziție o lampă umplută cu ulei și o brichetă bună și de nădejde? Ce trebuie el să facă cu bricheta sau chibritul și cât de mult are el de lucru, până ce el va face din aceasta o lumină dorită? Uite, până la lumină va mai trece un timp. Și o acțiune variată trebuie să se desfășoare mai întâi și scopul tuturor acțiunilor de dinainte va fi la sfârșit lumină! Dacă lumina este o dată produsă, de-abia atunci se poate ocupa de un alt procedeu folositor; înainte, însă, nu poate fi vorba capabilă de așa ceva!

Dacă tu iei aceasta în considerare, vei înțelege ușor, de ce, aici, în această casă, sunt deschise toate celelalte uși și numai această ușă a soarelui a fost închisă până acum pentru acești oaspeți.

Eu văd, că tu vrei să Mă întrebi iar și să spui: Da, dacă este așa, de ce ți-a fost ușa deja de câteva ori deschisă? Și de ce a fost, când ai pășit în ea pentru prima și a doua oară, nu ultima în care ai intrat? Eu însă îți spun: în primul rând nu mai faci parte din acei oaspeți, care trebuie mai întâi să se obișnuiască cu renașterea lor. În al doilea rând, ce are de-a face cu celelalte uși prin care ai pășit după ușa soarelui, se va chinui fiecare duh după renașterea sa să lucreze în lumină sau în claritate și cunoștiință?

Sau crezi tu oare, că după primirea luminei se instaleză un veșnic drum de plăcere? O nu, îți spun Eu, adevărata muncă începe de-abia în lumină. Inainte de a primi lumina, fiecare mișcare era făcută pentru a primi lumină. Dacă este lumină, este deschis templul soarelui, deoarece atunci începe de-abia marea lucrare a unui duh renăscut!

Sau ai văzut vreodată, ca elevii de școală au primit posturi? Mai înainte trebuie să ajungă un elev prin unele studii la o plină și luminoasă cunoaștere, până când i se da un post în lumina cuvenită. Dacă începe un drum al științei și a ajuns la o cunoaștere dreaptă, se va arunca pe un pat de odihnă pentru a dormi confortabil pe acela, în loc să lucre în lumina nou primită? Da, el va începe de-abia acum să lucreze, căci toate lucrările sale precedente de studiu au fost doar o aprindere de lumină în noaptea ființei sale.

Și iată, ai un motiv întemeiat, de ce există după ușa soarelui și alte uși mai ales acelea spre întreg universul! Mai ai cumva o întrebare?"

Vorbește Martin: “O Doamne, Tu vezi prin inima mea ca printr-o picătură de apă. Eu nu mai simt altceva în mine decât dragostea fierbinte pentru Tine, Tu veșnic bunul și sfânt Tată! Tu știi că este binevenit lucrul care mi se potrivește; de aceea îmi va fi cu siguranță de folos un mai mare grad de lumină! Căci Tu știi, că nu mi-a lipsit niciodată bunăvoința de a face bine, doar la lumină, adică prin aceasta la înțelepciunea cea dreaptă. De aceea cred eu, că deschiderea totală a acestui templu îmi va fi mie un adevărat avantaj! Cu toate că pentru mine este în Tine singurul soare al tuturor sorilor și lumina luminilor eu o văd în Tine și o am din belșug, de aceea aș putea renunța pe veci la o altă lumină!"

Vorbesc Eu: “Da, da, dragul Meu frate Martin; acest discurs îmi place mult mai mult decât recentele tale întrebări.

Este adevărat, că Eu sunt soarele sorilor și lumina luminilor. Cine mă are pe Mine, acela merge și face totul în ziua luminată. Dar pentru că fiecare om din Mine este o ființă a sa proprie și liberă, așa are fiecare și propria sa lumină. Aceasta trebuie să lumineze așa de liber în el, cum luminează soarele printre marele spații ale planetelor, așa de liber cum stralucesc ochii unui om și cât de liber este inima omului pentru a pulsa idei noi. Din acestea reies idei libere, din ele recunoașterea proprie și din această marea recunoaștere a ființei Mele dumnezeiești, a dragostei și a înțelepciunii Mele. De aceea li se va deschide și acelor oaspeți ușa, pentru a se recunoște pe sine și doar după aceea, pe Mine în tot adevărul. Vrem să mergem și noi la acea deschizătură a ușii!"

Vorbește Martin: “O Doamne, Tu Tată sfânt, aceasta ar fi cu totul adevărat, bun și drept. Dar promite-mi, că după acea recunoaștere și adevăr deplin, care vor avea musafirii asupra Ta, nu te vei mai duce undeva și noi te vom putea căuta și striga cum vrem noi, până cânde vei apărea iar! O Doamne, o Tu Iubit Tată, numai aceasta să nu faci!"

Vorbesc Eu: “Dragul Meu fiu, Eu îți spun: fă-ți griji de toate, numai de aceasta să nu te mai îngrijorezi! Unde sunt copiii, acolo le este și Tatăl - și unde este Tatăl, acolo sunt copiii! Dar tu știi, că familia Mea este mare și nenumărată este turma oilor Mele. Pe toate acestea le vom duce într-o casă și va fi o turmă și un păstor! Dar va mai fi mult de lucru pe lângă aceasta.

Ține minte: pe pământ sunt acum foarte mulți secerători; acolo se vor întâmpla lucruri enorme! Eu voi avea nevoie de multă carne, de aceea va curge mult sânge pentru stârpirea desfrânării. Eu am trezit pe pământ martori și tot ce vorbesc Eu cu tine aici, ce am vorbit și ce voi vorbi și voi face, vezi tu, aceasta este scris în același timp pe pământ și i se va da de veste cărnii! De aceea nu-ți fă griji, că te părăsesc după deschiderea acestei uși ci gândește: de-abia acum voi rămâne neschimbat la voi pe vecie! -

Dar acum mai încă ceva iubitul Meu Martin! Vezi, noi vom călca acum mult mai mult spațiul întins al soarelui decât am făcut-o de prima dată. Te va întâmpina tot aceeași ființă femeiască de o frumusețe nemărginită și te va întâmpina cu cea mai mare dragoste și blândețe, tot așa fiind și bărbații. Tu însă trebuie să-i tratezi tot timpul cu seriozitate adevărată și cerească. Dacă vei vorbi, atunci vorbește puțin și înțelept; așa îi vei câștiga cel mai repede! De iubit, trebuie să-i iubești doar în secret, așa ca să nu observe, ca să poți să te miști printre ei în siguranță!

Căci pe această lume mare a luminii este înțelepciunea pe primul loc. În interiorul acestei se află și ascunsă dragostea, tot așa, ca în lumina soarelui căldura care este invizibilă și se poate observa doar prin nenumăratele metode productive. În soare trebuie doar să strălucești, așa cum Mă vei vedea pe Mine! Ținând cont de aceste reguli cu exactitate, vei avea parte de multă fericire la prima ta expediție. Și acum du-te și deschide ușa în numele Meu! Așa să fie!”
_________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 555
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 128
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.10.2018, 08:48 View PostDownload Post

Capitolul 128
Pe soarele care izvorăște lumina - Domnul ca ultimul
Martin ca ghid

Martin îmi mulțumește pentru această misiune din toată inima, merge spre ușă și o deschide cu ușurință, cu toate că este înaltă de doisprăzece bărbați și lată de șase dintre aceia.

Când se deschide ușa, se aude din mai multe mii de guri un strigăt plin de mirare. Toți își pun mâinile la ochi, deoarece îi bate această lumină cu intensitate pe acei invitați. Nimeni nu are curajul să facă vreun pas înainte sau înapoi. Căci majoritatea sunt de părere, că în această imensă lumină se află adevăratul Dumnezeu în toată puterea și înțelepciunea Sa.

Chiar și Martin rămâne fără cuvinte, deoarece i se pare că lumina este acum mai puternică decât de celelalte dăți. Dar aceasta îl jenează prea puțin, de aceea preia cuvântul și vorbește:

(Martin) “Frați și surori, nu vă temeți de ceea, ce v-a dat Domnul peste măsura spre fericirea voastră! Veniți cu toții la mine, căci lumina este un pământ tare și se poate merge pe el ca și pe cupru!"

Borem și Chorel își conduc acum femeile afară. Acestea sunt foarte speriate, dar la sfârșit triumfeaza totuși curiozitate, învingând frica și încep să-și mute picioarele peste prag. Femeile sunt urmate de călugări și de ceilalți invitați, care sunt părinții și maicile și chiar și alți călugări. După aceștia merg în sfârșit și chinezii și îi urmează cu pași atenți.

După ce au ajuns toți afară, îi urmez Eu cu Chanchah și cu Gella, ele doua temându-se la început de acea lumină măreață. Dar de partea Mea se liniștesc și pășesc cu comoditate pe acest nou spațiu de lumină.

Acum se află toți pe pământul strălucitor al soarelui, nu numai cu spiritul, ci cu tot corpul. Căci toate spiritele din înaltul cer văd cum este făcut corpul natural de înăuntru și de afară. Pentru că sunt la Mine, văd prin Mine totul, ce este în acea lumea a spiritelor și în cea a trupului, tot așa cum văd și Eu. La început nu văd așa de bine, pentru că sunt orbiți ochii lor de lumina prea pătrunzătoare. Dar cu timpul se vor obișnui, așa cum se vede. Unii dintre oaspeți încep deja să deosebească diferite lucruri și culori de pe pământ. Femeile descoperă unele flori minunate și vor să le și culeagă. Dar Borem și Chorel le avertizează, că pe soare este privit ca un semn rău, dacă se strică ceva la o plantă la vremea nepotrivita; deoarece aici totul trebuie să se întâmple după o ordine fixă.

După ce s-a plimbat un drum lung această societate mare sub conducerea lui Martin pe acel pământ al soarelui și Martin începe deja să-și facă griji, face o pauză mică, vine la Mine și vorbește:

(Martin) “O Doamne, o Tată, după presimțirea mea am mers de la casa mea după măsura pământească deja peste o mie de mile și în afară de câteva flori nu am zărit nimic. Cât de mult și cât de departe mai trebuie să mergem, până când vom ajunge la un anumit capăt?

Eu trebuie să recunosc deschis: pe această lume prea luminată nu aș vrea să stau așa de mult, dacă nu este altceva de văzut decât câteva tufișuri cu flori! Este bine, că nu arde această lumină și ochii noștri spirituali sunt mai puternici decât cei corporali, altfel ar fi fost un dezastru! Eu mă duc înainte; dar ce folos are dacă mă duc, dacă eu nu știu încotro? De aceea mergi Tu, drag Tată, așa vom ajunge cel mai repede la capătul dorit!"

Vorbesc Eu: “Fiul Meu Martin, mergi numai tu primul pe pământul luminii, cu răbdare și cu curaj; capătul drumului nostru va veni! Nu știi tu, ca soarele este de milioane de ori mai mare decât pământul? Dar pentru că este nevoie de multă răbdare și curaj, pentru a face pe pământ o călătorie, așa este nevoie și pe soare, a cărui suprafața este mult mai întinsă și de aceea este nevoie aici de mult mai multă răbdare, pentru a călători peste aceste suprafețe. De aceea mergi și condu-ne; noi toți te vom urma cu pași egali!

Eu nu pot merge în față din motivul, să nu rătăcesc pe nici unul din voi în libertatea sa. Și în al doilea rând, dacă aș merge Eu în față și ne-ar întâmpină locuitorii acestei lumi de lumină, atunci ar recunoaște imediat ființa Mea cu spiritul lor luminat și s-ar topi imediat de prea mult respect față de Mine! Dacă Mă duc Eu ultimul după voi, atunci nu este nici o problema. Căci la acești locuitori ai soarelui este tot timpul cel mai bun ce este dintâi. Dar ce se află la capăt, nu îi dă atenție sau dacă, doar foarte puțină. Și iată, aici în spate stau Eu cel mai bine!

Noi ne aflăm încă pe un munte cât se poate de mare. Dar când vom ajunge imediat pe câmpie, va fi lumina aceasta mai blândă. Acolo vei zări mase întregi de oameni și vei avea de lucru, împreună cu toții care merg aici. Din aceasta vei vedea adevăratul scop al călătoriei noastre. Dar acum mergi iar pe pasul tău și condu-ne!"

Martin mulțumește pentru această misiune, merge în față invitatilor și le face semn să-l urmeze. Totul se ridică și îl urmează.
_________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 555
Country Flag: Romania
Style: subSilver (65)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 129
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.10.2018, 08:52 View PostDownload Post

Capitolul 129
Intâlnirea lui Martin cu Petru și Ioan
Despre ființa dragostei și cea a înțelepciunii în oamenii de pe soare

După ce merge Martin un timp îndelungat și se întreabă pe sine în secret, când va apărea acea câmpie, îl întâmpină cu prietenie Ioan evangelistul și Petru și îl salută cu bucurie. El îi recunoaște imediat, mai ales pe Petru, care a fost primul său ghid în lumea spiritelor și nici nu poate vorbi de atâta bucurie, că îl vede iar pe Petru al lui la față, cel de care i-a fost dor deja de mult timp. După un timp de bucurie a revederii spune Martin:

(Episcopul Martin) “Dar prietene, frate, tu stâncă al cuvântului lui Dumnezeu, unde ai fost așa de mult timp?! De ce nu ai venit la mine în acea casa care mi-a dăruit-o Domnul? O dacă ai fi fost prezent, te-ai fi mirat foarte tare, ce fel de miracole de neânțeles a făcut Domnul! Dar eu sunt cât se poate de fericit, că ești în sfârșit la mine! Dar acum vei rămâne la mine un timp mai îndelungat?"

Vorbește Petru: “Dragă frate, tu știi, că noi toți avem doar o voință și acea voință este cea a Domnului. Ce vrea El și ce poruncește este bine! Infinitul este mare și plin de creațiile Sale; noi însă suntem copiii Lui și suntem ca brațul Său. De aceea suntem o dată aici o dată acolo. Când și unde vrea Domnul să mergem, acolo suntem deja într-o clipire, chiar dacă este la miliarde de mile depărtare în fața soarelui sau în spatele lui, aceasta este indiferent, - căci pentru noi nu mai există vreo distanță măsurabilă. Și uite, așa am avut după tine mult de lucru și n-am putut să vin vizibil la tine. Acum însă am împreună cu dragul nostru frate Ioan iarăși puțin mai multă tihnă și mă voi afla în această societate un timp mai îndelungat! Un motiv cu totul de bază este însă tot timpul Domnul Tată Iisus. Fără prezența Sa vizibilă, noi nu putem suporta un timp îndelungat și deloc în asemenea momente, în care El însuși devine iarăși foarte activ și iasă din răbdarea și îngăduința Sa. O prietene, pe corpurile cerești, mai ales pe pământul drag, se întâmplă lucruri, că tu nici nu poți avea o noțiune. De aceea devine și Domnul foarte activ și noi vom vedea acuși lucruri, de care tu nu ai până acum nici o imaginație. Atunci, însă, când vom merge în jos, pe soare și vom ajunge în văi imense, acolo tu însuți te vei convinge, cum începe aici, în marile pământuri ale lumii de lumină, să se desfășoare lucrurile foarte intens. După această mișcare a noastră naturală vom avea încă nevoie de un timp mai îndelungat, până ce noi vom ajunge în prima vale. Dar minuni vei vedea tu, de care tu până acum nici nu-ți poți face nici cea mai vagă idee, chiar dacă tu ești acum deja împreună cu mine un cetățean al cerului al treilea!

Dar numai însemnătatea cuvântului „Serios"n-ai voie să-l pierzi niciodată din vedere, pentru că oamenii soarelui sunt foarte ciudați! În exteriorul lor sunt ei strălucirea oglindită a cerului și în interiorul lor sunt ei mai vicleni decât vulpile. Ei au cel mai mare respect față de noi copii curați ai lui Dumnezeu. Dar dacă tu le arați numai o oarecare slăbiciune sentimentală, atunci tu nu te mai scapi așa ușor de ei. Ei te vor întâmpina cu o înțelepciune, despre care tu până acum n-ai nici cea mai vagă idee. Fratele nostru de aici va putea să-ți spună mai multe alte lucruri, deoarece el are de-a face mai ales cu locuitorii soarelui."

Spune Martin: "Auzi tu, fratele meu drag, relatarea ta este ce-i drept foarte atrăgătoare; dar eu nu simt plăcere mare, să mă întâlnesc acuși cu acei locuitori ai luminii, dacă aceste ființe sunt niște tipi atât de stranii! Aceasta știu desigur, că ei sunt nesfârșit de frumoși pentru că am avut deja o dată norocul, să văd câțiva din casa mea. Dar că în spatele frumuseții lor să se afle o oarecare formă de subtilitate de înțelepciune, așa ceva încă n-am știut lămurit. Domnul mi-a dat desigur indicații, cum să mă comport - acelea corespund exact cu spusele tale de mai înainte. Dar de o oarecare viclenie șireată încă nu mi s-a spus nimic lămurit. Domnul să mă întărească pe mine și pe voi, dragii mei frați: eu voi avea grija să le alung șiretenia cu ajutorul vostru! Oh, asta n-ar fi rău, dacă noi am vrea să fim înghițiți de aceste frumuseți solare de lumină lină!"

Spune Ioan: "Frate, dragostea este împreună și este deschisă de tot pentru dragoste! Dragostea recunoaște acuși dragostea! Dar căile întepciunii sunt nesfârșite; în afară de Domnul, noi probabil niciodată nu le vom putea înțelege în totalitate. De aceea nu trebuie de loc începută o ceartă cu înțelepciunea pe cont propriu, ci numai prin Domnul. Lui singur îi sunt cunoscute foarte limpede toate căile ei, pentru că toată înțelepciunea nesfârșită își are originea în El, - de aceea numai El singur este calea, adevărul și viața!

Tu știi, că Domnul mi-a dat darul mare al celei mai adânci înțelepciuni. El mi-a dat darul al celei mai adânci mărturii și de aceea mi-a dat și neamurile soarelui și mi-a supus aeoni spirite de o înțelepciune adâncă, care însă totuși se hrănesc din abundență mea. Și uite, chiar și pe mine m-au adus în încurcatura acei locuitori, mai ales cele feminine, într-o încurcătură nu neânsemnată! Dacă nu mi-ar fi sărit Domnul în ajutor în asemenea momente, atunci eu aș fi putut pleca cu rușine! Dacă însă eu, care am de lucru așadar totuși deja de aproape 2000 de ani pământești cu aceste popoare ale soarelui, pot să ajung câteodată în strâmtorare: ce ai face tu, care intri așadar pentru prima oară în contact cu aceste popoare?!

Uite, cât de minunată este această împrejurime muntoasă, cât de majestatic sunt aceste stânci luminoase, intrând până în eterul de lumină, fiind asemenea cristalelor mari de diamant și cum și podișul este împodobit cu cele mai minunate flori pentru tine cu siguranță o podoabă nedescrisă și cât de lin se și desfășoară această cale ca un cucubeu plin de raze, - așa că toată această minunație este însă totuși o sărăcie pura față de armonia, care te va întâmpina jos în vale la o singură privire spre un om al soarelui!

Așadar trebuie tu însă să iei în considerare de-abia atunci armonia cuvintelor, care iasă din gâturile curate ale vorbitorilor și cântatorilor minunați ale acestei lumi de lumină! Eu îți spun, tu vei sta înmărmurit ca o columnă și plin de minunare și plăcere și de-abia vei îndrăzni să te gândești și nici vorbă de a vorbi sau chiar de a învăța pe aceia, care îți pot închide gura de tot doar cu o singură privire! Dacă tu vrei să te înțelegi cu acești oameni ai soarelui nespus de frumoși și limpede înțelepți, ei fiind de ambele gene, atunci tu trebuie să pari pe din afară cu totul indiferent. Dar în interiorul tău trebuie tu să le dorești doar bunătatea, căci atunci ei vor recunoaște acuși în tine un cetățean al marelui cer, căruia i-a fost dată o mare putere și te vor respecta și te vor iubi! Dar dragostea este și ea cu totul diferită față de cum e la noi copii ai lui Dumnezeu. Este probabil și un fel de înclinație inimoasă, dar numai atât de departe cât înțelepciunea n-o distruge. Pentru că îmediat ce dragostea devine doar cu puțin mai tare decât lumina, se transformă marea parte a iubirii degrabă într-o ardere cu vâlvătaie intensă și momentană. Această vâlvătaie de dragoste aprinsă se unește atunci imediat cu o lumină de înțelepciune interioară, unde atunci iarăși în loc de iubire se arată la suprafață doar o înțelepciune intensificată, care este atunci adesea mai rece decât polul de sud de pe pământ! De aceea nu poți face de loc nimic cu dragostea pentru femei, căruia i-ai dat tu mare importanță, în ceea ce le privește pe aceste femei ale soarelui. Mai ales femeile sunt cel mai puțin receptibile pentru așa ceva. Vezi, frate, dacă tu vei respecta aceste reguli cu exactitate, atunci tu vei găsi multă fericire la aceste popoare ale soarelui. În caz contrariu, însă, mare jenă asemenea aceleia, care ți-a pricinuit-o Satana, atunci cânt tu în înfățișarea ei schimbată ai vrut s-o săruti de față cu Domnul!"

Spune Martin: "Dar, pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi și tu ai fost deci acolo de față?"

Spune Ioan: "O cu siguranță! Uite, casa doar are și galerii mari, pe care tu încă nici nu le cunoști. Eu îți spun, acelea pot oferi loc multor privitori, unde Domnul este prezent și făcând lucruri mărețe și eficace! Nu numai eu, ci toți nenumărații locuitori ai cerului au fost de față la o asemenea scenă! Tu vei întâlni chiar și mulți dintre locuitorii soarelui, care îți vor ține aceasta imediat ca cap de afiș, dacă tu te-ai uita într-o oarecare situație!"

Martin face din această cauză o față foarte uluită și spune după un timp: "O tu întâmplare disperată! Oh, asta apare deja de dinainte ca fiind nemaipomenit de bine! Nu și pe aceasta ați văzut-o acum, precum și acești locuitori cei mai fini ai soarelui! Oh, aceasta nu este rău! Dar acum mi-e tot una. Dacă soarelel mi-a pricinuit totuși adesea pe pământ o transpirație puternică, așa că, acum, se va întâmpla cu atât mai mult, unde am norocul, să pășesc pe pământul ei foarte specific într-un trup spiritual! De aceea numai înainte; eu presimt deja de dinainte: această întâmplare va ieși într-un oarecare fel!”
_________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 13 of 18  [ 171 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 12, 13, 14 ... 16, 17, 18  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !