Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 11:49
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
EPISCOPUL MARTIN - Evaluarea unui suflet din lumea cealalta (Jakob Lorber)


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 13, 14, 15 ... 19, 20, 21  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 130
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.10.2018, 08:58 View PostDownload Post

Capitolul 130
Unele întrebări examinatoare ale lui Ioan către Martin - Despre rugăciunile de intervenție ale sfinților și grija pentru rude

Spune Ioan: "Tu prietene și frate Martin, ascultă, tu doar ai fost pe pământ după știința mea un mare prieten al Mariei și și al lui Iosif și al celorlalti sfinți. Ce este aceasta, că tu nu pari aici de loc că te îngrijești de ei? Nici de rudele tale, tată, mama, frate și sora, care au venit aici înaintea ta și nu te îngrijești încă nici de o grămadă de alte rude și prieteni! Spune-mi totuși care este deci într-adevăr motivul pentru o asemenea nepăsare?

Ei pot doar foarte ușor să fie pe undeva nefericiți. Tu ești acum un mare prieten al Domnului. N-ai putea tu așadar sau n-ai vrea tu să le ajuți, dacă ai știi că sunt pe undeva nefericiți? Tu doar ai dat mare importanță pe lume intermedierii de rugăciuni ale sfinților și aici, ca tu însuși fiind un sfânt, prieten cu Domnul, nici măcar nu te gândești la așa ceva! Spune-mi, cum așa?"

Spune Martin: "Dragă prietene și frate, boul mănâncă fân și paie și un măgar este deja mulțumit cu cea mai rea mâncare; eu însă am fost pe pământ mai întâi un măgar și apoi un bou! Ce a fost deci mâncarea mea? Uite, mai întâi paie și iarbă ordinară și după aceea paie și fân puțin mai bun! Intrebare: Poți să și devii cumva cu o asemenea mâncare gras spiritual?!

Acum însă am devenit un om adevărat prin singura dragoste, milostivire și milă a Domnului și am mâncat deja mai de multe ori pâinea vieții Sale și am băut vinul Lui adevărat al recunoașterii curate. Ar fi deci lăudabil din partea mea, să am o poftă de mâncare după gustarea pământească frumoasă care se dă boului și măgarului? Să fiu oare și aici de părerea greșită că pe pământ, ca cetățenii mântuiți ai acestei împărății spirituale nesfârșit de mari și cerești ar fi mai milostivi, mai plini de dragoste și mai îndurători decât Domnul însuși și El ar trebui cam să se lase împins de-abia de ei spre dragoste, milostivire și îndurare? O prietene, atât de prost cum am fost, numai sunt eu acum - mulțumită lui Dumnezeu!

Ce sunt Maria și Iosif, ce toți acei așa numiți sfinți, ce părinții mei pământești, frați și surori și toți ceilalți prieteni față de Domnul! Dacă îl am pe el, ce mai întreb eu de 1000 de Marii și Iosifi, de o mie de părinți, de 1000 de frați și surori și de un număr nesfârșit de tot felul de prieteni? Domnul se îngrijește pentru ei toți, cum El s-a îngrijit și de mine; și atunci ce-mi trebuie mai mult? Eu sunt de părere, că fiecare adevărat cetățean al cerului va gândi în același fel ca mine. Dacă însă el gândește altfel, atunci el trebuie să fie evident mai desăvârșit decât însuși Domnul!

Doar a spus o dată Domnul însuși care sunt de fapt mama, frații și surorile Sale, atunci când El a fost înștiințat, ca, afară, îl așteaptă Maria, mama Sa și frații și surorile Sale.

Dacă însă El, Care este aici și va fi veșnic învățătorul și maestrul al nostru al tuturor, ne-a venit cu o asemenea învățătură, pe care din păcate noi firește că n-am înțeles-o pe pământ cum trebuie: să găsim noi așadar aici în ceruri cam o mai bună învățătura în noi înșine? Eu sunt de părere că aceasta ar fi încă mai mult decât toată mâncarea mea pământească de măgar și bou! Nu crezi tu, dragă frate, tot așa?"

Spune Ioan: "Intr-adevăr, tu mi-ai vorbit în totalitate cum gândesc eu. Este așa, trebuie să fie astfel și veșnic nu poate fi altcumva! Dar dacă ai întâlni-o pe Maria și pe Iosif și alte persoane demne de luat în seamă, n-ai vrea tu să ai o bucurie foarte aleasă la aceasta?"

Spune Martin: "O bucurie potrivită într-adevăr, dar una mai mare cu siguranță nu, decât când vine Domnul la mine. Pentru că în El singur am totul și de aceea și este El singur pentru mine deasupra tuturor! Vezi, tu și fratele Petru, voi doar desigur vă numărați printre primele cele mai înalte persoane, care au fost pe pământ; frig eu pentru voi - cum se spune pe pământ - un parizer extra? Eu vă îndrăgesc foarte mult, dar îl cinstesc, ca pe voi, pe fiecare cetățean al cerului bun și înțelept. Pentru că doar noi toți suntem doar frați și unul singur este Domnul! Nu-i așa?"

Spune Ioan: "Frate, cu o asemenea înțelepciune adevărată îți va merge bine pe soare. Acum văd eu deja, că tu ai adevărata înțelepciune! Și uite, drumul se duce deja în jos spre vale; noi vom primi așadar de-a face cu înțelepții soarelui!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 131
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.12.2018, 05:19 View PostDownload Post

Capitolul 131
Coborârea spre valea soarelui - Vederea spiritelor - Condițiile călătoriei rapide sau încete în împărăția spiritelor

Martin vede acum cu adevărat drumul, cum el se se șerpuiește, prin o mie de răsuciri peste creasta de munte largă, în jos spre o vale imensă, din care el încă nu poate vedea pe deplin nici un lucru.

Pentru că și spiritele văd acel lucru, despre care ei încă nu au cunoștiință, ca într-o mare depărtare. Ele se apropie de acelea în măsura și relația, cum se mărește înțelepciunea despre acel obiect din fața lor. Deci înseamnă și mergerea în jos de pe munții mari înspre valea adâncă și lat㠄a intra în deplina smerenie și prin aceasta în cea mai mare dragoste, fără care nici un spirit nu poate ajunge la deplina putere de viață“.

Martin, precum și ceilalți oaspeți mulți, văd acum deja în jos spre vale; dar ei încă nu pot cuprinde cu simțul, ce se află în aceea. De aceea îl întreabă mulți pe conducătorul lor, ce vor găsi ei acuși în vale. Borem știe bine, însă el și știe, ce are de spus. Chinezii Mi se adresează Mie, care și Eu doar totuși trebuie să știu, ce trebuie să le răspund.

Martin se întoarce de aceea la Ioan și spune:” Dragă prietene, eu văd deja destul de lămurit valea. Dar ce folosește aici văzul într-o vale, care se află atât de departe, dacă nu poți recunoaște, cam ce se află în aceasta? O frate, trebuie să fie încă foarte departe! Drumul nu este desigur nici foarte puțin de parcurs cu greutate - pășești foarte ușor, ba chiar noi plutim mai mult, decât să mergem de fapt cu picioarele noastre. Dar în ciuda acestui fapt nu vrea să se apropie valea mai mult de noi! Oare totuși de cât de mult timp va mai fi nevoie, până ce noi vom fi ajuns la ea?”

Spune Ioan:” Prietene, răbdarea este piatră de temelie a înțelepciunii. Ține numai de aceea această piatră de temelie tare în inima ta, căci astfel tu vei ajunge cu mult mă repede și mai ușor în valea de soare care se întinde în fața noastră!”

Spune Martin:” Prietene și frate, nu-mi lipsește răbdarea, cum niciodată nu mi-a lipsit ea. Dar eu știu printre altele, că fiecărui spirit îi sunt posibile două până la trei feluri de mișcări și anume una naturală, una sufletească și în sfârșit încă și una spirituală, așa de repede ca gândul. De ce ne folosim aici doar de acea naturală, care este aici cea mai înceată? N-ar fi așadar mai bine, dacă noi am ajunge la scopul nostru cel puțin cu o mișcare puțin mai rapidă?”

Spune Ioan:” Dar, dragă frate, acum vorbești tu iarăși cu mult mai puțină înțelepciune decât înainte de aceasta! Ce importanță are în sfârșit, dacă noi ajungem aici în vale puțin mai repede sau puțin mai încet? Doar nu ne sunt numărate de dinainte orele vieții ca și pe pământ! Ce ne mai interesează pe noi oameni, care trăim veșnic, măsuri de timp de trecut mai înainte sau mai târziu! Uite, pe noi veșnic nu ne mai presează nici un timp: acolo unde suntem noi și unde este cu precădere Domnul, acolo suntem noi și acasă!

De altfel doar nu depinde aici în cea mai desăvârșită împărăție a spiritelor repeziciunea mișcării noastre de picioarele noastre, ci numai de desăvârșirea recunoașterii noastre. Cine dorește o mișcare mai rapidă, să se îmbogățească mai întâi de răbdare, din care reiasă smerenia, din care reiasă dragostea și înțelepciunea. Dacă acela are înțelepciunea în abundență, el va și avea în toate privințele recunoașterea desăvâșită; aceasta însă influențează mișcarea spiritului!

Pentru că, însă, lucrurile nu pot să fie aici altfel, tu nici nu trebuie sa te uiți la picioarele tale, dacă acestea se mișcă repede sau încet. Uită-te tu numai la cuget și la recunoaștere, căci atunci va fi mișcarea imediat destul de rapidă! Ințelegi tu aceasta?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 132
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.12.2018, 05:21 View PostDownload Post

Capitolul 132
Despre capacitatea de a fi peste tot și activitatea în același timp a cetățenilor cerești desăvârșiți - Obiecțiile lui Martin și infirmarea lor de către Ioan

Spune Martin:” Da, da, mi se pare într-adevăr de parcă aș înțelege ideea ta. Dar așa în profunzime totuși nu înțeleg această treabă. Pentru că eu știu că Domnul, tu și fratele Petru, precum și Borem aveți cu siguranță înțelegerea deplină, însă nu vă mișcați cu nimic mai repede decât mine și această ceață întreagă! Oare cum este aceasta apoi de înțeles?”

Spune Ioan:” Prietene, mișcarea noastră este numai una aparentă pentru ochiul tău, - ceea ce se întâmpla aici din dragoste pentru tine și acestui grup întreg. În motivul motivului însă suntem peste tot deja de mult, unde noi trebuie și vrem să fim! Uite, în timp ce eu vorbesc aici cu tine, nu mă aflu numai pe acest soare, ci pe un număr nesfârșit de alte sori și lumi și înfăptuiesc acolo ca și aici în numele Domnului și împlinesc cu toate puterile mele voința Sa sfântă! Și ceea ce fac, aceasta o face cu atât mai mult Domnul însuși și Petru și toți cetățenii desăvârșiți ai cerului! Prietene, înțelegi tu aceasta și o poți cuprinde cu mintea?”

Spune Martin:” Indrăgitul meu frate, trebuie să-ți mărturisesc cu inima deschisă, ca aceasta este pentru mine puțin cam prea de necrezut! Explicația ta pare aproape ca o înșelăciune cerească! Prietene, dacă din tine, la început doar un Ioan în timpul pământesc de aproape 2000 de ani nu s-au format din tine cel puțin un decilion de Ioani cu o asemenare cu totul exactă cu a ta, lucrul aceasta este cel mai imposibil în toate cerurile și lumile!

Și eu doar sunt un duh acum și pentru că sunt la Domnul, nu sunt totuși cel mai nedesăvârșit. Dar eu sunt acum tot timpul numai unul și acolo unde sunt, acolo sunt și nu pot să fiu de loc același altundeva în același timp. Pentru că atâta timp cât unimea este o unime, este imposibil ca ea să fie împărțită. Dacă însă ea este împărțită, sau forma ei de aceeași valoare și caracter este prezentă într-un mod multiplu, atunci unimea nu mai este unime și o împărțire a uneia și același ființe. Și fiecare forma distincta din unimea totala de mai înainte poate atunci sa aibă numai așa de multă valoare, a câtă parte a unimii de mai inainte ea este.

Dacă conform acestora stau lucrurile cu tine și cu Domnul astfelstau lucrurile cu tine și cu Domnul astfel, cum tu mi-ai dat acum de înțeles, atunci tu nu ești un Ioan întreg și Domnul nu este un Domn întreg, cum El se află acum aici la noi! Eu te pot considera doar atunci un Ioan întreg, când tu vei fi iarăși complet laolaltă! Sau explică-mi cu o logică corectă, dacă se poate judeca și înțelege aceasta vreodată altfel!”

Spune Ioan:” O prietene, asta este așadar un fel de nucă mică a înțelepciunii interioare, care trebuie tu s-o spargi și tu te sugrumi deja de ea. Dar ce vei face tu de-abia atunci, când copiii copiilor soarelui îți vor pune în față bucăți de diamant cât lumea de mari, pentru ca tu să le sfărâmi? !

Vezi însă, tu n-ai văzut niciodată mai mult decât numai un singur soare. Dacă ți-a redat una sau o mie de oglinzi imaginea lui deplină, se împarte sau se slăbește de aceea soarele în eficacitate, dacă ți-ar aduce la vedere o mie de oglinzi imaginea ei tot atât de puternică?

Nu preia eficace fiecare strop de rouă și fiecare ochi imaginea soarelui? Nu este de aceea soarele unul și eficacitatea lui încontinuu aceeași?

Prietene, reflectează puțin timp la aceste cuvinte, căci atunci vrem să ne mișcăm mai departe în această sfera a sorelui. Căci altfel, vom avea firește încă destul de mult timp de lucru, până ce vom putea să ajungem pe deplin în vale!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 133
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.12.2018, 08:16 View PostDownload Post

Capitolul 133
Gândurile lui Martin la prezența de peste tot a lui Dumnezeu

Martin face la această explicație niște ochi foarte mari și se scufundă tare în sine din această cauză. După un timp începe el să bolborosească în sine și vorbește cu voce slabă:” Hm, - sunt încă cu mult în spate! O adâncime, adâncime - adâncime mare și imensă, - când îți voi putea înțelege cele mai de jos ale tale! Da, da, așa este: Dumnezeu este prezent peste tot! Cum poate fii El astfel? Cum este posibilă omniprezența Sa, când El este aici ca unul și același și înfăptuieste și vorbește și eu îi văd înfățișarea ca pe aceea a unui om? ! Da, da, soarele în o mie și iarăși mii de oglinzi este totuși încă unul și același soare și nu există nici un al doilea soare. Un singur soare luminează din toate oglinzile și numai unul și același dintr-un trilion de picături de rouă. Unul dintr-un trilion de ochi și înfăptuiește conform mărimii oglinzii, picăturii și ochiului care îl oglindește! Este minunat de straniu și totuși este așa și nu poate fii nicicum altfel!

Cum, însă, Domnul poate fi prezent peste tot într-un mod asemănător, asta firește că este nesfârșit mai greu de înțeles! Este și El așadar un soare? Unde însă este acest soare? Eu l-am văzut doar pe Domnul, pe omul Dumnezeu Iisus l-am văzut și am vorbit cu El. Dar un soare aici, în afară de acesta pe care merg eu așadar, n-am văzut încă! Aici este dar totul lumină peste lumină, - dar eu nu știu, de unde vine lumina! Cu siguranță ea provine de la Domnul; dar Domnul însuși nu strălucește! El este aici fără strălucire, mai simplu decât unul ca noi! Voința Sa atotputernică este într-adevăr, care spune veșnicul Său cuvânt „Să fie lumin㔠într-o înfăptuire neântreruptă, în mod spiritual precum și natural! O Dumnezeule, o Dumnezeule, cine poate pătrunde adâncimea Ta nesfârșită? Da, acum înțeleg pentru prima oară limpede, că toată înțelepciunea mea este nimic, un cerc nelămurit de gol cu multe denivelări, în care nu este dat nici un centru! O Doamne, când voi înțelege, ce ești Tu? !” După aceste cuvinte tace Martin și se afundă în gânduri mari și adânci.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 134
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.12.2018, 08:17 View PostDownload Post

Capitolul 134
Răspunsul lui Ioan la întrebarea lui Chorel, dacă locuitorii cerului pot privi la pământ și la istoria lui ulterioară

Însă, în timp ce Martin este așadar preocupat cu gândurile sale, pășește Chorel la Petru și Ioan și spune:” O voi dragi prieteni ai Domnului, voi frați și tovarăși inițiați în înțelepciunea și dragostea dumezeiască, iertați-mă, dacă și eu mă încumet, să vă conturb cu o întrebare! Eu l-am întrebat despre aceasta desigur deja și pe Borem. Dar el mi-a dat tot timpul un răspuns neclar și eu n-am putut înțelege, ce mi-a spus el. De aceea mă adresez acum vouă și sper, să găsesc la voi mai multă adâncime și claritate decât la Borem.”

Spune Ioan:” Frate, tu nici nu trebuie să ne întrebi, ceea ce vrei tu așadar să știi și să înțelegi pe deplin. Aceasta ne este pus deja foarte limpede în fața ochilor, de aceea vei și primi tu degrabă un răspuns mulțumitor. Tu vrei să știi într-adevăr, dacă cumva locuitorii mântuiți ai cerului vor vedea vreodată iarăși pământul, așa cum este el și dacă vor putea privi la istoria lui de mai departe. Pentru că destul de des te-ai întrebat tu pe pământ:

„Voi putea eu vedea într-adevăr acest pământ minunat cu râurile, lacurile, mările, munții, văile și toate miile și nemaipomenitele minunății ale lui și după lepădarea de trupul meu cărnos? Voi primi eu la cunoștiință toate aparițiile noi din domeniul istoriei devenirii și dispariției? Voi putea eu chiar să am vreo influență eficientă asupra acestora?”

Eu însă îți răspund la acestea: Frate, toate le stau la dispoziție sfinților Domnului! Noi doar suntem toți ai Domnului și pământul este al Său. Toate ce sunt pe el și în el, sunt proprietatea Sa. Dacă noi însă suntem copiii Săi, nu ne va reține deci Tatăl, Care ne dă lucruri mari, ceva așa de minuscul? El, Care ne da de băut mari ale dragostei și milostivirii Sale, ne va interzice picături de rouă?

Uite, tu te plimbi acum pe soarele adevărat și veritabil și vezi minunățiile și de-abia vei ajunge la cele mai mari. Dacă însă tu poți vedea acestea, cu cât mai mult vei putea tu vedea acelea a pământului mai mic! Eu sunt de părere că, dacă cineva are odată o locuință a unui aristrocat, în care trebuie să i se împărtășească toată libertatea, toată comoditatea, toată bucuria și fericirea, cum și când el vrea să le aibă pe acestea: va avea el pe lângă ecestea încă și cea mai neânsemnată dorință, să aibă un loc și într-o peșteră de tâlhari, într-o celulă plină de moarte și de ciuma; sau cel puțin să poată privi cu chef la acel lucru, care a apărut din moarte? Sau vrei tu acum cumva să te cobori la pământ și să părăsești acest soare?”

Spune Chorel:” O frate, în nici un caz! Mai degrabă ca eu să vreau așadar să părăsesc aceste împrejurimi cerești și compania cea mai sfântă a Domnului, Care este așa de nesfârșit de bun, drag, blând și inimos, mai degrabă aș renunța veșnic la un întreg trilion de pământuri! Eu sunt deja mulțumit cu aceea, ca eu să pot vedea pământul, oricând aș vrea. Și de adevărata folosință a acestei capacități mă voi îngriji mai departe foarte puțin. Eu îți mulțumesc, dragă frate, dar din toată inima mea, că tu m-ai învățat așa de minunat; Domnul să-ți răsplătească o asemenea bunătate!”

Spune Ioan:” Frate, toată mulțumirea, toată slava, toată mărirea și toată cinstea i se cuvine numai singur Domnului! Mergi acum iarăși la Borem; pentru că eu trebuie să mă ocup iarăși de Martin, fiindcă vom ajunge acuși în vale și la locuitorii ei frumoși.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 135
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.12.2018, 08:19 View PostDownload Post

Capitolul 135
Frumusețile lumii de soare și ale locuitorilor ei - Teama lui Martin față de înțelepciunea oamenilor de pe soare și sfaturile de comportament ale lui Ioan

În timp ce se duce Chorel la prietenul său Borem, zărește Martin, care încă este adâncit în gândurile sale, o vale întinsă pe care se află construcții mărețe de temple și palate și minunate grădini. El vede, cum se apropie o mulțime mare de oameni minunați de la cel mai apropiat templu. Această apariție îl trezește pe Martin din gândurile sale și el se adresează imediat spre Ioan și Petru:

(Martin:) “Acum în sfârșit, după câte văd eu, suntem la locul potrivit. O minunați frați ai mei, aici arată totul nemărginit de frumos! Intr-adevăr, minunata priveliște și blânda frumusețe a acestei regiuni îmi ia pur și simplu răsuflarea! Și o mii, acum ne întâmpină o mare mulțime de oameni solari! Pe cei din față îi pot vedea destul de bine; ei sunt nemărginit de frumoși și cât de minunat sunt îmbrăcați și împodobiți! Ah, ah, cu cât mai aproape vin, cu atât devin mai minunați! Dacă aceasta continuă așa, atunci spun deja acum, că fără ajutorul Domnului mi-ar fi imposibil, sa suport pe deplin prezența lor! De acea luptă a înțelepciunii sunt deja foarte curios, de aceea pe care trebuie s-o dezbat cu voi. Oh, aceasta se va termina drăguț! Eu observ deja de la început ce putere am, deoarece îmi tremură îngrozitor picioarele! Dacă acești oameni nu sunt cu totul nevăzători, trebuie să observe deja din depărtare, ce fel de bucată proastă de carne îi întâmpină. Oh, ei vor avea o rară bucurie cu mine și cu înțelepciunea mea! Oh, oh, la aceștia se observa înțelepciunea deja din privirea ochilor - iar mie, doar o porție mare de prostie rară! Aceasta va fi o coleziune minunată! O frați, puneți-vă în față mea, ca să nu vadă acești minunați dintr-o dată mărimea prostie mele, pentru a mă taxa deja de la început!”

Vorbește Ioan: “Nu te teme, chiar dacă îți va merge ciudat la început. O legătură mai îndelungată cu aceaste ființe ți le va face mai suportabile. Dar fii tot timpul serios și în interiorul tău tousi tandru și blând! Așa te vei descurca mai bine cu ei, decât poți să-ți imaginezi. Intelepciune lor se poate numi mare, dar ea are, ca tot ce este creat, limite. De aceea frate, cu curaj înainte! O dată trebuie să înveți să suporți asemenea minunății și de aceasta vei fi în stare acum, deoarece ne conduce din interior Domnul!”

Vorbește Martin: “Da, da, tu trebuie să ai dreptate. Dar acest lucru nu este o nimica toată și aici este vorba doar de o seriozitate disperată. Mai încă câțiva zeci de pași și suntem împreună. Deci, în numele Domnului, poate că aici în apropiere nu va fi așa de periculoasă vremea, cum este de amenințătoare din aceasta depărtare mică!

De ce duc aceste fecioare frumoase, sau ce-or fi ele, care vin înaintea noastră, astfel de pălării și coroane strălucitoare? Ce vor cu ele?”

Vorbește Ioan: “Acestea sunt premii pentru cei mai înțelepți dintre noi, cu care ne vor împodobi, după ce ne-au testat. Tu ai deja o astfel de pălărie de la Domnul pe capul tău, dar aceasta nu face nimic! Dacă se vor decide că meriți un premiu, atunci îl vor împreuna cu pălăria ta și așa va rămâne doar o singură pălărie, iar strălucirea ei va fi mult mai mare. Iar dacă ei vor gândi că nu ești demn de un astfel de premiu, atunci te vor lasă așa cum ești. De aceea străduieșt-te, ca să nu pierzi un astfel de premiu!”

Vorbește Martin: “O frate, nu-ți face griji pentru aceasta! Eu nu am câștigat nici unde vreun premiu și aici cu siguranță nu-l voi câștiga, - dar aceasta nu îmi va da bătaie de cap. Dar acum natura mea - și astfel de frumuseți, aceste ispite! O frate, aceasta va fi adevărata probă! Dar acum cât se poate serios și tăcut! Ei sunt deja în apropierea noastră; da - ei au ajuns deja!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 136
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.12.2018, 08:21 View PostDownload Post

Capitolul 136
Incântatul episcop Martin și cele trei frumoase fecioare solare

Aici se pun în fața lui Martin trei fecioare nemărginit de frumoase, își deschid brațele și spun: “O tu minunat conducător al acestei minunate societăți, ce oaste ne aduci tu din înălțimea înălțimilor tale? O vorbește, tu cel mult așteptat!”

Martin își mușcă în secret limba și se pișcă de sold, pentru a nu deveni drăguț, din seriozitatea lui, la acest discurs atrăgător. La acest discurs el nu spune nimic. Acele trei repetă acum mult mai blând cuvintele rostite adineaori. Martin aproape că își mușcă limba și nu vorbește nimic.

Cele trei fecioare se miră în secret de Martin cel tăcut și spun: “O tu înaltule, vezi vreo greșeală la noi, de nu vrei să ne spui vreun cuvânt? Nu îți place de noi? Și totuși am văzut, cum ai vrut să-l săruți pe acel balaur în casa ta de pe înălțimea înălțimilor! Tot așa te-au văzut observatorii noștri pe mercur, cum era să te topești după o frumusețe. Mai devreme te-am văzut la acea turma de miei, unde ai fost cât se poate de vorbăret. Și ei te-au văzut în trupul tău muritor pe pământ și au fost martori la purtările tale ciudate. Acolo ai fost tu foarte vorbăreț; dar nouă, fiice ale soarelui, nu ne spui nici un cuvânt! O spune, de ce ești așa de tăcut? Bineînțeles știm, că tacerea la timpul potrivit este o parte bună a înțelepciunii; dar tăcerea ta nu pare a fi de o astfel de natură! Vorbește cel puțin, de ce taci tu acum; inimile noastre ard după aceasta și te roagă!”

Martin aproape că se topește de dragoste pentru aceste trei fiice solare și se gândește acum, ce să spună la această cerere. El a observat, că le este cunoscut din cap și până în tălpi și ele îi cunosc toate intrigile cât se poate de bine. De aceea spune în secret pentru sine:

(Martin:) “O tu poveste disperată și neânțeleasă! Aceasta va fi o întâlnire rară și nemaipomenită! Eu să vorbesc cu ele? Atunci vreau și eu să știu cum! În primul rând trebuie să ramâi mut la astfel de frumuseți cu nenumărate ispite. Și în al doilea rând, mă cunosc aproape mai bine decât m-am cunoscut eu vreodată!

Cum și ce să vorbesc eu? O Doamne, nu mă părăsi chiar acum! Și tu, buna mea seriozitate, nu mă părăsi nici tu, deoarece aș fi pierdut cu totul! O Doamne -ah, această nemărginită frumusețe! Ah, acești ochi, așa de înfierbântați ca însuși soarele, părul ca și aurul pur! Acest gât - ce moliciune, ce forme, ce finețe nedescrisă!

Oh - Oh - acei sâni! Ah, ah, nu - eu nu mai pot să suport aceasta nici un minut! Pe pământ nu există nici pe departe nimic, ce se poate compara cu aceastăfinețe! Ce este finețea unei picături de rouă, ce este claritatea unui diamant, ce este un fulg de nor, care înconjoara soarele spre apus, purtat de blânda briză a serii? Ce îi este cunoscut lumii sub un astfel de alb! Cea mai curată zăpadă luminată de soarele amiezii s-ar putea numi doar o cârpă murdară de cizme! Nu, nu ar ajunge o veșnicie să te saturi de această priveliște! Și brațele, mâinile, picioarele! - Martin, întoarce-ți privirea de la aceste minunate, tandre și mărețe frumuseți, altfel ești cu totul pierdut!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 137
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.12.2018, 08:23 View PostDownload Post

Capitolul 137
Martin în lupta examinatoare cu cele trei fiice ale soarelui
Intre înțelepciune și dragoste

În timp ce Martin este astfel scufundat în fantezii, încep să zâmbeasca cele trei conducătoare. Ele au înțeles exact din ochii și colțurile gurii ale lui Martin, ce a vorbit el așadar în sine însuși și îi spun de aceea:” Prietene, acum știm deja, de ce tu nu spui nimic. Uite, tu ești slab, - ba chiar foarte slab ești tu încă și slăbiciunea ta înnăscută îți paralizează înțelepciunea și limba! Iti apărem noi chiar atât de fermecătoare și înduioșător de frumoase? O spune-ne cel puțin aceasta cu voce tare!”

Martin vrea deja să se arunce pe prima dintre acele trei, totuși el se abține și spune:” Da, voi minunatelor, forma voastră este nesfârșit de desăvârșit de frumoasă. Dar voi sunteți pentru aceasta prea înțelepte și asta acoperă frumusețea vostră și face în așa fel ca eu să o pot suferi de-abia pe jumătate cu mare indulgență. Pentru că eu nu sunt un prieten al înțelepciunii prea mari. Dacă voi, însă, mă vreți să vă fiu prieten, atunci trebuie să vorbiți cu mine din dragoste și nu din înțelepciune!

Voi m-ați întâmpinat într-adevăr cu o cunună, pentru a mi-o oferi, dacă voi mă recunoașteți ca fiind un înțelept desăvârșit. Eu vă spun însă, că v-ați înșelat foarte tare în privința mea, în ciuda înțelepciunii voastre mari. Pentru că vedeți voi, asemenea cununi eu nu primesc de loc! Eu cunosc numai o cunună și aceasta este pentru mine numai dragostea singură, care este Dumnezeu Domnul, pe care voi îl cunoașteți ca fiind duhul veșnic, de care toate lucrurile au fost făcute. Acesta singură este cununa mea, pe care am primit-o deja de mult pentru veșnicie. Dar de această cunună a voastră de înțelepciune nu am nevoie absolut de loc. De aceea dați-o altcuiva, pe care voi îl considerați demn de ea, pe mine însă scutiți-mă de această cunună!”

Spun la aceasta cele trei:” O ascultă, tu prieten minunat! Noi nu te-am pus până acum la nici o încercare de înțelepciune. Aceea ar fi și un lucru încrezut din partea noastră, deoarece noi doar vedem, ce fel de duh trăiește în tine. Ar fi doar cu siguranță foarte neânțelept din partea noastră, dacă noi am vrea să vorbim cu un alt duh din tine, decât cu acela pe care l-am găsit în tine! Tu ne-ai pomenit într-adevăr cununa, pe care tu, cu adevărat estimată peste toate, o ai deja. Dar noi suntem la această idee de o asemenea părere luminoasă și spunem:

Duhul veșnic și atoatefăcător nu este împărțibil. Desigur este dragostea ființa Lui de fond; dar această dragoste nu este numai dragoste, ci este în sine și veșnica înțelepciune. Dacă tu însă slăvești această dragoste, poți tu să separi de ea desigur și înțelepciunea, lumina a toate luminile? Prietene, nu ți se pare cam așa, de parcă acum numai tu te-ai fi înșelat, nesocotindu-te pe tine însuți? Cum poți tu să vrei numai trupul singur și să respingi capul? O vorbește, clarifică-ne aceasta!”

Martin este așadar foarte stupefiat și spune în sine:” No, asta merge bine așadar! Acestea m-au pus deja în încurcătură! Dar acum iarăși seriozitate, numai seriozitate! Numai dacă ele n-ar fi atât de îngrozitor de amabile, atunci aș putea să mă port mai serios cu ele; dar la o asemenea amabilitate este într-adevăr nevoie de mare seriozitate, pentru a putea vorbi cu ele numai câtuși de puțin, apărând serios.

Ele așteaptă cu o poftă ademenitoare și cu o nerăbdare drăgăstoasă la un răspuns. Dar, ce să le spun eu lor? Cum să întorc cuvintele în așa fel, ca să le spun adevărul, dar totuși să nu jignesc urechea lor obișnuită cu armonia cerească? ! Liniște. Numai liniște, mie îmi vine acum deja iarăși un gând destul de potrivit! Asta le-o voi spune lor, firește ca într-o formă cât se poate de umană; ele vor fi desigur stupefiate la aceasta! Deci numai curaj în numele Domnului!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 138
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.12.2018, 08:25 View PostDownload Post

Capitolul 138
Justificarea lui Martin pentru refuzul cununii de înțelepciune
Replica adânc de înțeleptă a fiicelor soarelui

După acest monolog se adresează Martin iarăși la acele trei și le spune:” O voi peste măsură de minunate fiice ale soarelui! Voi mi-ați dat desigur o replică întru totul potrivită la ceea ce eu v-am spus vouă. Dar un lucru mai este printre acestea, care este o greșeală mare de calcul din partea voastră.

Vedeți și ascultați! Voi aveți într-adevăr dreptate, dacă lumina voastră vă spune: Duhul mare și veșnic este cu totul neâmpărțibil în toată dragostea și înțelepciunea Sa. Acolo unde este un trup, acolo trebuie să se afle și un cap, ceea ce înseamnă tot așa de mult ca: Cui i-a fost dat o cunună a dragostei, acela nu are voie, pentru a fi desăvârșit, să nu dea importanță cununii înțelepciunii. Dar voi vedeți doar totuși cu siguranță cu ochii voștrii luminați și ceresc de frumoși precum capul meu este deja îmodobit cu o cunună care arata exact ca a voastră. Și pentru că voi toate sunteți cunoscătoare foarte în profunzime a celorlalte întâmplări ale mele, atunci voi sigur veți știi și faptul că această podoabă am primit-o nemijlocit de la Domnul însuși!

Fiindcă voi copii cei mai dragi nu puteți tăgădui aceasta, atunci Domnul trebuie să-mi fi dat totuși o cunună împărțibilă, deci: acea a dragostei numai pentru ea singură, care însă totuși cuprinde deja nivelul de înțelepciune necesar și relativ potrivit! Dacă, însă, această cunună desăvârșită a marelui Dumnezeu nu este prin urmare una pe jumătate, deci împărțit, ci un dar întreg calculat cu desăvârșire, eu cu adevărat că nu pot înțelege, în ciuda replicii voastre puse foarte înțelept, la ce să-mi folosească cununa voastră de înțelepciune scutită!

Dacă eu am totuși un cap, cum va arăta însă înfățișarea mea, la ce să-mi folosească așadar încă un al doilea cap? Să am eu oare într-adevăr nevoie de încă un cap, atunci eu doar vreau să-l primesc cu drag de la voi, voi fiice ale soarelui demne de dragoste, conform voinței Domnului meu. Dacă, însă, nu este necesar, să am două capete, ci numai unul desăvârșit, voi veți accepta desigur și faptul că eu nu pot de loc să primesc cununa voastră? O vorbiți, vorbiți; eu ascult!”

Spun cele trei:” O tu minunatule, o tu înaltule, știm bine, că în cununa ta ți-a fost dat mai mult, decât noi vom putea vreodată înțelege. Așa că știm și faptul că, cununa ta nu este una pe jumătate, ci una întreagă în totalitate. Dar uite, noi știm și din experiențe nenumărate, care revin tot timpul în același fel, că marele Dumnezeu îi și dă fiecărei ființe o viață întreagă și desăvârșită după felul său! Noi știm că nici un om nu se naște pe lume fără cap. El are ochi pentru a vedea, urechi pentru a auzi, un nas pentru miros, o gură pentru a gusta și tot felul de nervi pentru tot felul de simțuri și sentimente. Unui copil nou născut nu-i lipsește nimic din toate acestea și toate acestea își au însă desigur originea ca dragostea așa și ca cea mai înaltă înțelepciune în cel mai mare Duh. Fiindcă acolo este una ca și cealaltă limpede vizibilă cu o singură privire. Cum însă se face că un copil nou născut - ca o înfăptuire de dragoste și înțelepciune a marelui Dumnezeu - ajunge totuși totdeauna cu mult mai târziu la înțelepciune decât la dragoste, care este aici adevărata viață? Tu însuți trăiești deja destul de demult și ai dragoste peste măsură de multă. Dar dacă tu te întrebi, dacă înțelepciunea ta eventuală este și ea tot așa de bătrână ca viața ta, atunci tu vei găsi în tine însuți evident răspunsul cel mai contradictoriu! Vezi, noi știm de la cei mai înalți înțelepți ai noștrii, că marele Dumnezeu a vorbit pe pământul tău la un oarecare evreu înțelept: „Nimeni nu poate intra în împărăția lui Dumnezeu, dacă el nu se naște din nou din duh!” Spune-ne nouă: Cum poate să ceară marele Dumnezeu de la un înțelept, care a trăit deja mult, să se nască din nou în duhul, dacă El a dat toate deja unui copil în pântecele maicii sale, ceea ce este necesar pentru întreaga luare în proprietate a veșnicei împărății a lui Dumnezeu? ! Peste tot se arată, că maturitatea fiecărei fomări apare de-abia mult mai târziu. Poți tu oare să ne dovedesti din istoria pământului tău, că s-a format vreodată un om cu totul perfecționat din sânul maicii sale? Sau știi tu acum deja foarte lămurit, de ce marele Duh te-a trimis de-abia acum, după ce ție ți s-au întâmplat deja unele transformări, în mijlocul acestor două duhuri înțelepte încoace în această mare lume a luminii? O vorbește, tu minunatule și învață-ne pe noi, pentru că noi doar vrem să auzim și să înțelegem de la tine foarte multe lucruri adânci de înțelepte!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 139
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.12.2018, 08:27 View PostDownload Post

Capitolul 139
Martin în dilema înțelepciunii - Icurajatoarele spuse ale lui Petru
Replica bună a lui Martin

La această replică este Martin de-abia acum foarte încurcat și nu știe să spună nici o silabă pentru a contraria aceasta. În sine numai bolborosește el foarte încet:” Așa, așa, acum este potrivit! Acum mă aflu cu totul în încurcătură! Ce să spun acum? Acestea au dreptate în toate privințele și eu sunt în schimb un măgar și un bou în toate privințele, - notabene cu pălăria înțelepciunii pe creștet! O aceasta se potrivește de minune! Acestea mă întâmpină cu o a doua pălărie! Totul merge din ce în ce mai bine! Frați, dragi frați, dacă nu mă scoateți din această mlaștină, atunci eu mă scufund în orice caz!”

Spune Petru:” Frate, ai răbdare și îndură acest examen înțelept, căci atunci va merge acuși totul mai bine! Gândește-te numai iarăși; se va găsi desigur iarăși vreun răspuns potrivit. Fii numai tot timpul serios și nu lăsa multe de înțeles, ci mărturisește cu claritate, ceea ce spui tu. Vorbește ca un învățător, căci atunci vei ajunge la buna socoteală cu acest avanpost! Cu cioara de noapte va fi firește mai greu, dar acolo noi te vom ajuta desigur, dacă vei fi într-o prea mare strâmtorare. De aceea fii numai curajos și nu-ți pierde încrederea; totul va merge bine!”

Spune Martin:” Frați, așa cum eu presimt, nu prea vor mai ieși la suprafață multe lucruri înțelepte, fiindcă eu mi-am golit deja bagajul de înțelepciune! Că după dragoste trebuie neapărat să urmeze înțelepciunea, îmi este așadar peste măsura de limpede. Acest lucru a fost arătat destul de ordonat de aceste trei minunății de ființe, că nu se poate împotrivi nimic. De aceea eu nu pot să fac altceva, decât să le dau dreptate pe deplin. Sau știi tu ceva mai bun?”

Spune Petru:” Da, asta este desigur adevărat: ceea ce este adevărat, aceea este adevărat în ceruri și oricum și pe pământ. Făcând abstracție de aceasta, tu nu trebuie să te dai bătut prea simplu doar după trecerea a câtorva spuse înțelepte, fiindcă și propozițiile tale sunt argumentabile! De aceea, cum ți-am spus, gândește-te numai puțin și cu siguranță ți se va arăta acuși un răspuns foarte bun!”

Martin se gândește acum în toate formele și chipurile, ce să spună el în această situație. El găsește totuși într-adevăr o propoziție după un timp de gândire mai îndelungat, care este ce-i drept potrivită și spune atunci:” O voi fiice minunate ale marelui soare! Spusele voastre sunt desigur foarte înțelepte și sunt într-o ordine remarcabilă. Dar totuși nu corespunde ceva, ceea ce vi s-ar părea un lucru foarte neânsemnat, pentru mine, însă, nu este de loc ceva neânsemnat. Pentru că voi știți prin înțelepciunea voastră, ce a învățat marele duh al lui Dumnezeu pe pământul meu mic și știți printre altele și cum este compusă natura tuturor creaturilor, atunci un lucru mă minunează foarte tare: că voi nu știți și ce a spus marele Domn Iisus, care este duhul vostru veșnic cel mai mare, încă și la alte ocazii nouă, copiilor Săi! Vedeți, odată au adus mamele copiii lor la El. Și pentru că s-a format astfel o înghesuială, s-au pus împotriva mamelor ucenicii care se credeau deja foarte înțelepți și le-au împiedicat, să se apropie de Domnul. Pentru că, însă, Domnul a băgat aceasta acuși de seamă, le-a spus ucenicilor: „Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca aceștia este împărăția cerurilor. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea!” Astfel însă, pune Domnul acelora, care erau deja înțelepți, filiația, care încă nu posedă înțelepciune, ca, condiție pentru ajungerea în împărăția cerurilor. Atunci însă nu știu, cum voi țineți înțelepciunea ca fiind un lucru foarte mare și păreți a fi convinși, că de-abia după primirea cununii înțelepciunii sunt vrednic de împărăția cerurilor! Eu sunt de părere că învățătura lui Dumnezeu este totuși mai presus decât a voastră și este întru totul adevărată? Domnul a spus într-adevăr către înțeleptul Nicodim, că el ar trebui să fie mai întâi născut din nou, dacă el vrea să intre în împărăția lui Dumnezeu. Dar Domnul nu s-a referit astfel la înțelepciunea voastră , pe care evreul o deținea deja oricum, ci copilăria nevinovată, care este dragoste curată! Deci și eu înțeleg însă cuvântul Domnului, mă țin doar de dragoste și îi las toată înțelepciunea numai Domnului singur. Vedeți, de aceea eu și sunt la El, - în timp ce eu aș fi Dumnezeu știe unde, dacă Domnul ar vrea să privească la înțelepciunea mea, care veșnic este aproape nimica! Eu sunt mai mult decât convins, că fiecare păcătuiește, care vrea să se laude cu înțelepciunea sa în fața lui Dumnezeu. Dar, dacă inima naivului este numai plină cu dragostea pentru Dumnezeu , acela are deja cea mai mare cunună a vieții în sine, care își are originea în filiația lui Dumnezeu. Dacă însă el are această cunună, la ce să-i folosească atunci aceea a voastră? De aceea să vă fie spus din partea mea pentru ultima oară: Eu nu am nevoie de cununa voastră de înțelepciune, fiindcă eu am deja de mult, ceea ce am nevoie! Străduiți-vă însă și voi, ca cununa mea să vi se dea și vouă! Atunci voi veți fi mai fericiți și slăviți, decât sunteți acum în strălucirea voastră de înțelepciune liberă, din care se arată puțina iubire în ciuda frumuseții voastre nedescrise! Vorbiți acum, dacă mai aveți ceva de spus; dar să nu cumva să mai așteptați un răspuns de la mine! Pentru că numai un singur lucru contează și acela este dragostea; toate celelalte le dă Domnul, când am nevoie de ele!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 14 of 21  [ 205 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 13, 14, 15 ... 19, 20, 21  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !