Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 01:44
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
EPISCOPUL MARTIN - Evaluarea unui suflet din lumea cealalta (Jakob Lorber)


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 14, 15, 16 ... 19, 20, 21  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 140
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.12.2018, 08:29 View PostDownload Post

Capitolul 140
Rugămintea celor trei fiice ale soarelui către Martin, ca să le învețe să-l iubească pe Dumnezeu - Intrebarea centrală și critică lui Martin
Fiicele soarelui aprinse de dragoste la pieptul lui Martin

După această replică bună a lui Martin, cele trei se închină până la pământ și spun:” O tu minunat fiu al marelui Duh! De-abia acum ne dăm seama, că tu ești un fiu adevărat al aceluia, care pentru noi nu are nume. Tu ne-ai cucerit; noi suntem acum ale tale și această cununa împreună cu noi! O lasă-ne să fim ultimele în casa ta și învață-ne să-l iubim pe veșnicul Dumnezeu!”

Spune Martin foarte surprins de această întâmplare:” În casa mea mai este loc încă pentru multe mii; așa că și pentru voi va fi loc! Pentru că mai mare decât lumea voastră este casa mea, pe care Domnul, Tatăl meu veșnic sfânt, Mi-a construit-o pentru veșnicie. De aceea, dacă vi s-a aprins pofta pentru casa mea, aruncați de la voi cununa voastră de înțelepciune, cuprindeți-o pe a mea a dragostei și urmați-mă! Dar, dacă va este posibil, acoperiți mai mult farmecele voastre prea mari! Pentru că acestea sunt pentru mine mai puternice decât cuvântul vostru, eu care trăiesc în dragoste și nu în înțelepciune goală!”

La aceste cuvinte aduc cei care stau în spatele lor imediat rochii cu cusături bogate în albastru și le îmbracă într-o clipire cu acestea pe cele trei. Atunci când ele sunt îmbrăcate, spun ele lui Martin:” O tu înalt și minunat fiu al celui mai înalt! Suntem noi astfel îmbrăcate potrivite și plăcute ochiului tău? Nu se mai găsește la noi vreo pricină de supărare? Suntem noi acum după dorința inimii tale?

Spune Martin:” Așa este mai bine. Aceasta este modul de a fii în casa mea, care este acolo o casă a marelui și sfântului Tată, care nici El nu se află aproape gol ca voi mai înainte, ci pășește îmbrăcat în totalitate. Voi și așa mai sunteți atât de nesfârșit de frumoase, dar astfel încă suportabile pentru ochiul meu. Și așa voi puteți rămâne desigur la mine!

Dar acum încă ceva: Spuneți, îl cunoașteți pe marele Duh? Aveți voi vreo închipuire despre El? Oare ce veți face voi, dacă ar trebui să pășiți în fața lui?”

Spun cele trei:” O tu minunatule! Noi știm desigur, că există un cel mai mare Duh, care este veșnic Duhul tuturor duhurilor, care a făcut toate, ce sunt, din veșnica Sa înțelepciune și atotputernicie. Dar acest duh este atât de nesfârșit de sfânt pentru noi, că noi nu avem voie să îndrăznim niciodată, să ne facem vreo închipuire despre El! Așa ceva au voie doar cei mai înalți înțelepți. De aceea tu poți desigur să și înțelegi, cum ne-am simți noi, dacă noi ar trebui să pășim în fața lui, dacă El are vreo înfățișare, cu convingerea că El este acela! Oh, aceasta ar fi ceva îngrozitor, aceasta ar fi cel mai cumplit lucru, care ni s-ar putea întâmpla!”

Spune Martin:” Oh, dacă așa stau lucrurile, de ce nu vă înfricoșați de noi, copiii Săi? Nu vă puteți deci gândi, că și Tatăl va arăta tot așa ca noi, copiii Săi? Vedeți, ce fructe poartă înțelepciunea goală! Ceea ce este necesitatea cea mai mare a inimilor noastre, aceea este pentru a vostre inimi de tot interzis. Ceea ce ne ridică la cea mai mare fericire, aceea devine pentru voi cel mai mare chin! Ce diferență între noi și voi! Spuneți-mi, voi deci n-ați simțit niciodată iubire în imimile voastre? Nu simțiți voi așa ceva acum eventual pentru mine sau pentru unul dintre cei doi frați ai mei?”

Spun cele trei:” Ce vrei tu să spui cu aceasta? Noi știm bine că dragostea este o aspirație în inima cuiva: o putere retrăgându-se laolaltă, care uneori cuprinde lucruri înrudite ei, pe acelea le atrage foarte tare și vrea să le reunească cu ea. Însă, ceea ce este dragostea sub alt aspect, nu știm noi! Această putere a inimii poate însă să cuprindă doar lucruri mărunte, cum ea însăși este mică. Cum ar putea ea cumva să cuprindă lucruri așa de mari, cum ești tu! Noi te putem desigur respecta peste măsură de mult, dar, pentru dragostea nostra, tu doar ai fi mult prea mare, așa încât noi nu te-am putea cuprinde.”

Spune Martin:” Aha, înțelepciunea voastră începe deja, să aibă lacune! O nu vă îngrijiți pentru mărimea inimii voastre; aceasta va fi acuși destul de mare pentru destul de multă dragoste! Care dintre voi m-ar putea îmbrățișa și să mă strângă cât se poate de tare la pieptul ei?”

Spun bucuroase toate trei:” Oh, asta o putem face foarte bine și dacă tu minunatule vrei să ne dai voie, atunci noi vrem imediat să-ți arătăm o probă înfierbântată!”

Spune Martin:” Faceți numai; eu vă dau cu drag voie din toată inima mea!”

După aceste cuvinte cad toate trei la pieptul lui Martin și fiecare își strânge pieptul ei atât de mult cât este posibil la al său. Fiecare vorbește:” Ah, ah, aceasta este nesfârșit de dulce! O lasă-ne un timp îndelungat așa la pieptul tău!”

Spune Martin:” Eu doar am știut că voi aveți dragoste și aceasta foarte curios de puternică! Rămâneți acum fain mult timp la pieptul meu, acesta vă va învăța cel mai bine să iubiți! Oh, acest lucru va ieși totuși cu bine!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 141
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.12.2018, 19:22 View PostDownload Post

Capitolul 141
Poziția amenințătoare a celor trei bărbați ai soarelui - Impotrivirea puternică a lui Martin
Ascultarea celor trei oameni solari conform sfătuirii spiritelor lor

Remarca însă ceilalți oameni ai soarelui, de a cărui familie aparțin cele trei fecioare, cum tocmai aceste trei îl îmbrățișează pe Martin și nu mai vor să se despartă de el. Această situație li se pare îngrijorătoare, din care cauză se apropie atunci alți trei de Martin, care însă nu mai sunt de gen feminin, ci de genul masculin.

Acești trei îl întreabă pe Martin:” Inaltule, vrednicule! Ochii noștri văd aici ceva, ce nu sunt obișnuiți să vădă, deoarece asemenea lucruri nu apar aici. Aceasta este o treabă străină, care nu se potrivește în ordinea noastră; de aceea te întrebăm noi, ce înseamnă aceasta! Vrei tu să ne iei aceste trei fiice? O spune, cu care drept? Vrei tu să le faci femeile tale? Vrei tu să le fecundezi? Uite, tu nu poți așa ceva; fiindcă tu nu ești din lumea aceasta și ești pe deasupra și un duh, care nu poate fertiliza! Deci spune, ce înseamnă asta? Ce ai de gând să faci cu fiicele noastre?”

Le spune Martin acelor trei bărbați și ei peste măsura de frumoși: “Voi dragi și frumoși prieteni, numai să nu vă faceți probleme din cauza acestor trei fiice! Fiindcă ele sunt la mine în mâini mult mai bune decât în ale voastre, care aveți doar înțelepciune, dar în această înțelepciune îngrozitor de puțină dragoste! Eu le învăț acum să iubească și ele înțeleg iubirea. Și aceasta este voința marelui Dumnezeu, care este în sine Insuși dragostea cea mai înaltă, cea mai măreață și cea mai curată. Eu vă spun, că și voi ar trebui să învățați aceasta, căci așa veți ajunge și mai sus și să nu fie nevoie să rămâneți tot timpul în aceasta lume în mod trupesc dar și duhovnicesc. Eu voi le voi lua aceste fiice ale voastre cu mine în casa mea! Pe voi însă nu vă voi primi, dacă voi nu puteți iubi. Dacă însă veți putea să și iubiti și pentru voi se va găsi un locșor!”

Vorbesc cei trei bărbați:” Sensul spuselor tale este fără ordine, astfel fără înțelepciune și așa de neânțeles pentru noi. Vorbește de aceea înțelept, atunci când vorbești cu noi! Știm bine că tu ești din obștea copiilor marelui Duh din începuturi. Te și cunosc cei mai înalți înțelepți ai noștri deja de pe planeta ta. Aceasta este însă atât de mult timp fără valoare la noi, atâta timp cât tu nu ești îmbrăcat cu îmbrăcămintea înțelepciunii. Din această cauză noi îți și poruncim în numele celei mai înalte înțelepciuni ale acestei lumi mari de lumină, ca tu să le lași imediat pe aceste trei să plece de la tine, căci altfel, ți se va întâmpla o mare nenorocire, tot așa și întregii glote, care te urmează! Ascultă, sau noi chemăm cele mai puternice spirite ale noastre, ca ei să pună mâna pe voi!”

Spune Martin:” Oho, numai nu chiar așa de înverșunat, prietenii mei cei mai frumoși și dragi! Priviți la mine - dintre toți acești frați și aceste surori, care mă însoțesc aici și sunt tovarăși ai casei mele, sunt eu cu siguranță cel mai slab. Dar împotriva voastră eu totuși am atâta putere, că eu v-aș putea distruge doar cu cel mai slab gând, cum o furtună mare risipește praful! De aceea plecați cu amenințarea voastră ridicolă, căci altfel chiar eu pun la sfârșit mâna pe voi și pe spiritele voastre așa zise atotputernice și foarte înțelepte! Voi veți vedea imediat strălucind de la mine o asemenea seriozitate, ca voi toți să vă simțiți de aceea foarte febril! Deci întoarceți-vă numai înapoi binevoitori, căci altfel voi începe imediat să vorbesc cu voi într-un cu totul alt mod!”

Cei trei bărbați ai soarelui își întind mâinile în sus și cheamă spiritele lor. Dar aceștia dau un răspuns dintr-un nor:

(Spiritele:)” Acestei companii nu-i putem face nimic, pentru că noi simțim în suita lor lucrul cel mai îngrozitor dintre cele mai îngrozitoare lucruri! Faceți ori ce vrea această societate ori fugiți de ea, atât de departe și atât de repede cât puteți voi, căci altfel s-ar putea să vă fie vouă tuturor foarte rău. Pentru că atotputernici sunt toți aceștia și cel mai atotputernic este între ei! De aceea ascultați sau fugiti; mai bună însă este pentru voi ascultarea decât fuga! Fiindcă unde vreți să fugiti de aceștia, ale căror picioare sunt mai rapide decât gândurile voastre?”

După aceste cuvinte preia iarăși Martin cuvântul și spune:” Păi, voi prietenii mei încă mai dragi și frumoși ce vreți voi să faceți, așadar, ce vă spune acum înțelepciunea voastră? Vreți voi încă să vă mai măsurați cu noi toți?

Spun cei trei:” Dacă așa stau lucrurile, atunci ne spune înțelepciunea noastră: „Dacă acela cu care vrei să te cerți este mai puternic decât tine, atunci lasă lupta. Și dacă el îți dă atunci vreo poruncă, atunci ascultă foarte exact de acela, care dă porunca!” Vezi, fiindcă tu ești în societatea ta mai puternic decât noi, atunci noi vrem în sfârșit să și ascultăm de tine. Așa, deci, poruncește-ne ce vrei tu!”

Spune Martin:” Atunci grăbiți-vă toți și mergeți înainte, cu excepția voastră, cele trei fiice, care rămân la mine și pregătiți casa voastră; pentru că noi vom intra și vom sta un timp la voi! Ceea ce trebuie să se întâmple atunci mai târziu, vă va face cunoscut Un Altul din societatea aceasta mare a mea; pentru că, așa cum am observat deja, sunt eu cel mai mic între acești o mie! - Deci așa sa se întâmple!”

La aceste cuvinte ale lui Martin se îndepărtează cei trei și merg prin coridoare strălucitoare într-o mică proeminență a văii, unde se află un templu mare, stabilit pentru a fi locuința acestor oameni ai soarelui. În jurul acestuia, sunt niște clădiri care se află puțin mai jos, în care sunt crescuți copiii.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 142
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.12.2018, 19:24 View PostDownload Post

Capitolul 142
Curiozitatea celor douăzeci de maici încrezute - Umilire dătătoare de îndreptare
prin descoperirea frumuseții a celor trei fiice ale soarelui

Atunci când societatea numeroasă a oamenilor solari se duc repede înainte, se ridică iarăși și cele trei fiice și sunt încă cu mult mai frumoase. Pentru că acum iasă minunat deja și dragoste din ochii lor nespus de frumoși. Vorbele lor devin așa de blând răsunătoare ca o cântare de heruvimi, fiindcă ele vorbesc acum de nimic altceva decât numai de dragoste. Noi însă începem și noi să ne mișcăm mai departe. Cele multe femei pe care le conduce Borem și Chorel și chiar și călugării alături de ei încep acum și ei să se îmbulzească în față, pentru a vedea nemăsurata frumusețe a soarelui. Inainte, din cauza a atâta minunare, ei n-au avut timp, pentru că prea multe minunate rarităti ale naturii din această lume le-a căzut așa zicând în ochi. Însă, pentru că ei și-au saturat ochii lor tot mai mult și Borem le-a atras atenția în special pentru aceasta, vor și ei acum să vădă, dacă și cu cât mai mult ar fi femeile soarelui mai frumoase decât ei.

Martin își dă imediat seama dintr-un impuls interior din partea Mea, ce au de gând acele maici. El însă știe, printre altele și cât de tare ar fi bătute maicile acestea încrezute foarte mult în frumusețea lor de altă dată de aceste mărețe frumuseți ale soarelui. De aceea spune el celor trei fiice:

(Martin:)” Ascultați-mă, voi cele mai frumoase fiice! Vedeți, un număr important de femei ale planetei mele încep acum să se îmbulzească înainte, pentru a compara frumusețea lor plastică cu cea a voastră. Fiindcă însă voi sunteți în comparație cu ele nesfârșit de frumoase, așa încât frumusețea voastră ar putea de-a dreptul omorî pentru un timp mai îndelungat pe acele încrezute, așa, deci, acoperiți față voastră cu părul vostru abundent pentru un timp scurt. Descoperiți chipul vostru iarăși de-abia puțin cu puțin, atunci când vă dau un semn pentru așa ceva! O faceți-mi această plăcere!”

Spun cele trei.” O tu dragostea noastră de acum! Suntem noi deci într-adevăr așa de frumoase după înfățișarea noastră? Uite, aici, în această lume, n-a spus niciodată cineva aceasta. Aici, nu se știe nimic de o frumusețe a înfățișării, ci numai de o ordine plastică și de o înțelepciune corespunzătoare, urmând din aceasta. Tu ai fost probabil primul, care a început să laude înfățișarea noastră, ceea ce noi însă am raportat mai mult față de ordinea și înțelepciunea noastră. Dar acum înțelegem noi bine, că tu te-ai referit mai ales la înfățișarea noastră! Dar, dacă într-adevăr înfățișarea noastră este pentru tine, cum spui tu, nedescris de frumoasă, atunci spune-ne, din ce constă deci frumusețea noastră așa de mare!”

Spune Martin.” Mai întâi îndepliniți-mi dorința, căci atunci vă voi explica eu astfel toate acestea când se va ivi ocazia!”

Spun cele trei:” Oh, atunci pune tu însuți părul nostru peste fața noastră. Pentru că tu vei știi cel mai bine, cum trebuie să fie acoperită fața noastră, pentru a nu fi periculoși pentru acelea, care vin acum la noi în față!”

Martin nu se lasă mult rugat și face imediat lucrurl cerut. Chiar atunci când el este gata cu a treia, vine deja Borem la el și spune:

“Frate, tu ai îndeplinit lucrarea ta până acum excelent! Firește și într-adevăr că tu ai doi prieteni cu tine, cărora le sunt cunoscute toate cărările pe aceasta lume și pe nenumărat de multe alte lumi. Făcând abstracție de aceasta, tu ai făcut de-a dreptul minuni. Însă, acum, tu trebuie să fii cu aceste trei fiice acum ale tale foarte atent față de maicile, care pătrund înainte, căci altfel, tu vei vedea un adevărat spectacol din calea afară de nebunatic!

Chipul n-ai tu voie să îl arați deocamdata chiar de loc, doar la cereri insistente. Dacă insă poți tu să scapi altfel de ele, va fi cu atât mai bine. Atunci când maicile noastre le vor primi la vedere pe acestea trei, ele vor pica atunci la pămând ca lovite de fulger și vor începe de-a dreptul să se sfâșie pe ele înșiși din mâhnire și mare rușine. De aceea fii tu acum cât se poate de atent, căci altfel, va fi aici o adevărată degringoladă.”

Martin devine la aceste spuse foarte jenat și spune:” Deci iarăși o întâmplare descurajantă în ceea ce urmează! Nu, aceste maici mi-au făcut încă totdeauna cel mai mult de lucru și nici aici în cer nu dau pace aceste Gretele proaste! Eu aș avea o plăcere bună, să le arat pe aceste trei cu totul dezvelite în cea mai mare frumusețe a lor. Ele să se izbeasca numai de orice, ce iese în cale și să fie umilite mai mult decât un sclav! Poate că după aceea va fi mai bine cu ele!”

Spune Petru:” Da, ai dreptate, frate, prea blând nu trebuie să te porți cu ele, care sunt ostenite să se complacă mai mult decât trebuie în înfățișarea ființei lor înfumurate. Este desigur potrivit, să folosești la început mijloace mai blânde, pentru a îndepărta asemenea resturi pământești înfumurate de pe suflet. Dar dacă asemenea mijloace indulgente nu sunt îndeajuns, atunci numai foarte repede trebuie scoase periile cele mai dure. Frate Borem, ai desigur dreptate în părerea ta; dar și Martin are dreptate! De aceea să-l lăsăm aici să-și desfășoare foarte liber activitatea!”

Ioan confirmă și el o astfel de idee și îi mai spune lui Borem:” Tu ai dreptate pe deplin, dar și Martin are dreptate. Pentru că uite, în soarele veșnic nu există noapte și polul nord strălucește tot așa ca polul sud. Mergi de aceea numai înapoi și condu turma ta evlavioasă în față; ea să fie aici cel mai bine pieptănată și curățată!”

Borem merge și aduce cu Chorel douăzeci dintre cele mai înfumurate, care se cred ieșite din comun de frumoase. Ele îl înconjoară imediat pe Martin împreună cu Petru, Borem și Chorel și îi spun lui Martin:” Pai, unde sunt deci nemărginitele frumuseți ale soarelui, despre care ni s-a spus în casa ta, că noi am fi nimic față de ele? Aratăni-le și convinge-ne de adevărul spuselor tale!”

Spune Martin:” Veniți numai încoace, voi suflete încrezute! Să vi se ajute imediat! Uitați-vă, aici stau deja trei! Cum vă plac ele?”

Spun maicile:” Noi nu vedem nimic în afară de păr și rochii albastre pisate cu falturi, dintre care și noi avem asemenea; dar noi vrem să vedem chipul deschis, pieptul și brațele!”

Spune Martin:” Dacă voi vreți să muriți de rușine și mâhnire, să vi se îndeplinească imediat cererea voastră! Spuneți acum - da sau nu!”

Maicile rămân stupefiate la ultimul îndemn al lui Martin și se întreabă unele pe altele, ce să facă ele; dar nici una nu știe să-i dea celeilalte un răspuns potrivit. Una se adresează lui Chorel și îl întreabă după sfatul lui în aceasta privință. Dar și Chorel dă de asemenea din umeri și spune după un timp de gândire:

(Chorel:)” Da, dragele mele surori, aici este un sfat bun într-adevăr foarte scump! Dacă spuneți da, atunci veți vedea, cum vă va merge după cuvintele foarte clare ale lui Martin. Dacă însă spuneți nu, atunci aproape că vă va distruge complect curiozitatea voastră nemărginită. Voi vedeți, cât de greu este în această privință să fiți sfătuite. Un lucru ar fi firește cel mai bun, dar acesta voi cu greu veți îndrăzni să-l faceți?”

Spun maicile:” Noi vrem să facem toate, dacă sfatul tău este unul potrivit! O spune-ne și sfătuiește-ne!”

Spune Chorel:” Pai atunci ascultați: În spatele nostru merg chinezi și în spatele acestora merge Domnul în mijlocul celor două care îl iubesc mai presus de toate! Adresați-vă Lui; El va putea să vă dea cel mai bun sfat, adică ce trebuie să luați aici în calcul și ce trebuie să faceți! Dacă voi veți urma făgăduința Sa, atunci veți ieși cu siguranță nevătămate din această situație. În caz contrar, însă, voi trebuie atunci să acceptați, dacă vă va merge rău așa sau așa. Pentru că acest lucru eu îl recunosc aici deja, că aici nu te poți juca cu nimic! Acesta este sfatul meu; voi însă puteți face, orice ați dori voi!”

Atunci când maicile aud așa ceva, spun ele:” Prietene această idee o știm deja de mult! Dar acest lucru nu înseamnă atceva, decât a intra din lac în puț. Nouă totuși ne este frică de aceste trei de o mie de ori mai puțin decât de Domnul! Pentru că, ce sunt toate acestea față de Domnul? Domnul este Domnul; aceștia toți sunt însă totuși asemenea nouă numai făpturile Sale. Dacă foarte frumoase sau prea urâte, acesta este în față Domnului unul și același lucru. De aceea credem noi, ca va fi mai bine, dacă noi totuși privim la aceste trei frumuseți ale soarelui, decât dacă am merge așa la Domnul și am arăta astfel, că ne este mai puțină frică de El decât de aceste trei făpturi ale Sale!”

Spune Chorel:” Bine, bine; dacă voi înșivă vă puteți sfătui mai bine decât mine, atunci faceți, ce vreți voi! Dar pentru un caz similar, în viitor, economisiți-vă osteneala, să veniți la mine cu o întrebare!”

La aceste spuse pășesc maicile iarăși aproape de Martin și spun:” Să se întâmple, ce-o vrea, noi vrem să vedem aceste trei în toată frumusețea lor!”

Spune Martin:” Bine, bine, veniți numai aici și deschideți ochii larg; înfumurarea prostească se va risipi acuși de la voi!” La acest punct, el se adresează celor trei și spune:” Deci dragele mele fiice, dați la o parte părul de pe față voastră și lăsați-le pe aceste mândre să vă vadă!”

Spun cele trei:” Dacă însă le va face rău, atunci am rămâne mai bine învăluite, ca nimeni să nu se păgubească prin noi!”

Spune Martin.” Fiicele mele minunate și îndrăgite, asta este acum tot una. Pentru că cine vrea cu insistență - bine ori rău - , nu i se întâmpla o nedreptate! Acestea însă vor să vă vadă neapărat, chiar dacă au fost avertizate de mai multe ori prin mine și încă printr-un alt frate. De aceea, să vă și vadă ele și să devină astfel turbate și aproape să se prăpădească. Și așa descoperiți-vă așadar și arătați-va acestor nebune înfumurate!”

La aceste cuvinte spun cele trei:” O tu prieten ales, cu adevărat, tu ești un mare înțelept; fiindcă vorba ta o cladești pe pământ stabil! De aceea vrem noi să facem așadar imediat, ce tu ne-ai poruncit. Să fie efectul oricum o fi, căci noi ne descoperim în sfârșit!”

Cu aceste cuvinte împing toate cele trei părul la o parte. Strălucirea luminoasă a prea marei lor frumusețti are pentru maicile înfumurate cam același efect, ca și atunci când fiecare dintre ele ar fi lovite în același timp de zece fulgere. Toate cad jos ca pe o singură grămadă și numai unele dintre ele strigă cu voce slabă:

(Unele dintre maici:)” Vai de noi urâtele, noi suntem pierdute! Crocodili, broaște și încă alte lepădături urâte sunt cu mult mai frumoase decât noi, decât noi față de acestea! O Doamne, fă-ne pe toate oarbe! Pentru că este mai bine, să fii veșnic orb, decât numai încă o dată să vezi o asemenea frumusețe nemaipomenită!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 143
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.12.2018, 19:28 View PostDownload Post

Capitolul 143
Compasiunea celor trei fiice solare pentru maicile leșinate
Aducerea lor la viață prin Domnul - Discuția lui Ioan și a lui Martin cu cele trei fiice solare despre Domnul

După aceste cuvinte, ele tac de tot și cele trei le spun lui Martin, Petru și Ioan:” Ah, acum s-a ivit problema! Dacă voi ați știut asta deja de dinainte, de ce ne-ați îndemnat, să le arătăm lor chipul nostru descoperit? Acum, se află săracele foarte lipsite de viață în fața noastră! Cine le va reda acum o viață nouă? Puteți voi oare aceasta? Oh, dacă voi o puteți, atunci sculați-le iarăși fiindcă ele ne trezesc o foarte tare compătimire! Ah, dacă noi totuși nu ne-am fi descoperit în fața lor!”

Spune Ioan:” Nu vă faceți griji! Ceea ce li s-a întâmplat acestora, aici, prin a voastră - de Dumnezeu, Domnul, mărita în special - frumusețe trupescă prea mare, este pentru ele foarte bine și tămăduitor. Tocmai prin aceasta, ele s-au eliberat de o ultima povară, dar foarte grea și materială, care altfel le-ar fi chinuit încă mult timp și le-ar fi făcut incapabile, să savureze fericire mai înaltă și cea mai înaltă fericire a cerului lui Dumnezeu. Acum, însă, s-a îndepărtat cu o singură lovitură această povară de la ele pentru veșnicie. Așa ele vor și învia acuși spre o viață mai bună și mai curată și vor putea privi la voi fără supărare, rușine și pagubă ca și noi. Ele vă vor putea fi de destul de mare folos, ele fiind fiicele celui mai mare și sfânt Tată!

Ele sunt acum firește așa de bine ca și moarte. Pentru că lor li s-a luat numai dragostea greșită, care le-a ținut până acum în viață cu mult mai mult decât dragostea pentru Dumnezeu, Domnul veșnic a toate minunățiile și a toată viața. Dar priviți, acolo din planul de fond al acestei societăți vine încoace tocmai acum un bărbat, un tată, între două fiice! Acesta le va aduce la timpul potrivit desigur iarăși la viață pe acestea, care par acum moarte și în fața ochilor voștri se va arăta astfel slava lui Dumnezeu. De aceea nu vă faceți griji; pentru că, ceea ce li s-a întâmplat acestora, este un episod tămăduitor pentru inimile lor, care erau încă foarte mândre.”

Spun cele trei:” O tu minunatule, nouă prieten deja cunoscut! Fiindcă tu ne-ai spus deja așa de multe lucruri liniștitoare, atunci spune-ne și cine este așadar acel bărbat, care vine acum încoace, între acele două fiice ale Sale. Este și el un frate al vostru și își are și el ca voi originea în planeta sfântă?”

Spune Ioan:” Așa cum îl vedeți voi venind încoace, este El desigur un frate pentru noi toți. El provine de pe pământ așa cum vedem noi ființa Lui vizibilă, ceea ce înseamnă de pe acea lume mică, pe care o numesc înțelepții voștri, pe înțelesul tuturor, Planeta Sfântă. Dar, făcând abstracție de aceasta, este El totuși învățătorul nostru al tuturor și astfel și Domnul! Pentru că cine este un învățător, acela este și un domn. El este învățătorul nostru în toate privințele; deci este El și un Domn peste toate lucurile, rânduit de Dumnezeu!”

Spun cele trei:” Oh, dacă așa stau lucrurile, atunci el doar este cu mult mai mult decât voi? Poate, că și la noi, cel mai înalt înțelept, pe care nu trebuie să-l asculte numai toți oamenii acestei lumi mari, ci și toți munții, apele și toate animalele și plantele?”

Spune Ioan:” Da, da, cam așa; dar încă puțin mai mult, cum voi înșivă o veți cunoaște acuși!”

Spun cele trei:” Trebuie noi oare să ne acoperim chipurile și în fața lui?”

Spune Ioan:” Nu este nevoie! Acela va cunoaște deja de mult și toată lumea voastră, înainte ca ea să fi fost și înainte ca noi și înțelepții voștri să fim!”

Aceste vorbe le minunează pe acele trei fiice solare atât de tare, că ele răspund la aceste spuse:” Ce spui tu? Această idee este ceva, ce noi n-am auzit niciodată, nici chiar de la cei mai mari și înalti înțelepți ai noștri. Pentru că aceștia spun că lumea noastră de lumină ar fi ca o mamă a celorlalte lumi și ar fi de aceea cea mai veche dintre toate. Dacă însă lumea noastră mare, care aproape că n-are sfârșit, este cea mai veche - ceea ce este limpede și sigur, deoarece noi am fost deja adeseori martori, cum din sânul ei mare s-au născut lumi noi, firește numai lumi mici - , cum poate atunci un înțelept unei alte lumi, cu siguranță mai mici, care și ea a fost născută din lumea noastră, să fie mai bătrân decât înțelepții noștri, ba chiar mai bătrâni decât lumea noastră mare și aproape nesfârșită!

O tu de altfel prieten minunat, în această privință tu totuși într-adevăr ți-ai greșit puțin calculul. Trebuie să fie numai așa, că acel învățător ar fi un duh îngeresc din începuturi; atunci firește c-ar fi altceva, atunci tu ai putea avea într-adevăr dreptate. Dar, fiindcă cu greu va fi cazul acesta - ceea ce noi înțelegem din aceea, că pe el nici nu-l înconjoara o strălucire de lumină, ceea ce este totuși tot timpul atât de tare cazul la celelalte duhuri îngerești, că noi aproape că parem foarte întunecați în comparație cu ei -, așa că tu trebuie totuși să ne dai dreptate, dacă noi îți considerăm aici, că ai făcut o mică greșeală de calcul!”

Spune Ioan:” Stimatele mele fiice! Intelepții voștri calculează cu siguranță bine, noi, însă, calculăm mai bine. Pentru că, vedeți voi, este o mare diferență între noi și voi: Noi suntem adevărați copii ai Celui mai mare; voi toți însă sunteți numai făpturile Sale și puteți să deveniți doar prin noi copiii copiilor Lui! Aceasta știți și voi din gura înțelepțiilor voștri. Dacă însă așa stau lucrurile, spuneti-mi, care este în acest caz mai bătrân: copiii sau copiii copiilor, ceea ce sunteți voi?”

Aici, ciulesc urechile acele trei și spun după un timp:” Oh, întrebarea ta este de o înțelepciune prea adâncă! La această întrebare nu-ți putem da un răspuns. Poate că ar putea s-o facă într-adevăr înțelepții noștri, ceea ce, însă, nici pe aceasta n-o putem susține, pentru că noi bineînțeles nu putem măsura, cât de adânc ajung ei cu înțelepciunea lor. Să lăsăm însă aceasta deoparte, fiindcă învățătorul și Domnul vostru - cum ne-ai spus-o tu noua - a venit deja destul de aproape. Noi vrem să ne pregăatim cum trebuie pentru întâmpinarea lui! Numai acest lucru mai spune-ne, cum îi place lui cel mai mult, ca să fie întâmpinat, ca noi să ne putem pregăti în interior și în exterior pentru această primire!”

Spune Ioan:” Cu această chestiune adresați-vă numai la al doilea tată al vostru Martin, care v-a învățat să iubiți mai înainte de asta. El vă va spune acest lucru desigur foarte exact!”

După aceasta se adresează cele trei imediat lui Martin și acesta spune:

(Martin:)” Fiicele mele cele mai îndrăgite! Pentru acest învățător și Domn nu contează altceva decât numai singura iubire curată! De aceea întâmpinați-L cu cea mai mare iubire, căci astfel îl veți câștiga pentru voi. Dacă însă l-ați câștigat, atunci ați câștigat toate, fiindcă Lui îi sunt posibile toate lucrurile. El ar putea chiar să vă facă niște copii adevărați ai lui Dumnezeu, de aceasta eu sunt întru totul convins!”

Spun cele trei:” Am avea noi oare voie să-l iubim tot așa, cum noi te-am iubit mai înainte pe tine? Am avea noi voie și să ne ne lipim, alintându-ne tare de el, după dorința inimii noastre renăscute?”

Spune Martin:” Firește, dragostea nu poate nicodata să facă un pas greșit în fața lui. Și dacă El v-ar spune în situația cea mai extrema: „Nu vă atingeți de Mine!”, atunci voi totuși nu vă schimbati intențiile și înfocați-vă numai cu atât mai mult pentru El. Cuprindeți-L neclintit în inimile voastre, căci atunci El vă va întâmpina încă de la sine și vă va permite în toată abundența, să faceți acel lucru după care inimile voastre însetează! Dacă El va primit o dată în inima Lui, de-abia atunci veți simți o fericire în voi, despre care nici un înțelept de pe lumea vostră nu are nici cel mai slab habar!”

Spun cele trei:” Ah, acele două minunate vor savura cu siguranță o asemenea fericire în cea mai mare abundență? Ce puternic duh ceresc trebuie totuși să fie el, ca voi, ca adevărați copii ai celui mai mare duh, îl mărturisiți pe el, ca fiind Domnul și învățătorul vostru! Cu siguranță trebuie să fie el primul fiu al Celui mai înalt și de aceea și favoritul și preferatul Lui? !”

Spune Martin:” Da, voi ați lovit acum aproape esența lucrurilor; cam așa se desfășoară lucrurile. Dar, acum, fiți foarte tăcute. El va fi așadar imediat aici! Uitați, morții încep și ei să se miște deja la apropierea Lui; de aceea numai liniște! Nu-i adevărat, fiicele mele dragi, nu este El nesfârșit de demn de a fi iubit?”

Spun cele trei foarte încântate:” Ah cerule, cerule! Oh, o asemenea amabilitate n-au cu siguranță încă o dată toate cerurile nesfârșite! Ah, ce blândețe nedescrisă strălucește din toată ființa lui! Ah, cu cât vine el mai aproape, cu atât mai nesfârșit de mult de drăgăstos devine el! O iartă-ne, dacă noi trebuie să-ți spunem aceasta, că voi și voi copii ai celui mai înalt, totuși păreți ca niște umbre goale în comparație cu el. Ah, cu cât vine el mai aproape, cu atât mai limpede devine în inimile noastre faptul că, în afară de el, n-am mai putea iubi mai mult nici o altă ființă!

O prietene, o tu noul nostru tată duhovnicesc, noi nu mai putem acum împiedica inimile noastre; prea puternic cer ele să fie cu el împreună! Acum, se oprește el la aproximativ zece pași depărtare de noi și - ah, uită-te acolo! Uite, el face semn cu degetul arătător! O spune-ne, cui, cui îi este adresat acest semn sfânt? Uite, munții acestei lumi se apleacă, ori de câte ori el face semn cu mâna! Și acolo jos, jos tare în vale, cum se ridică apa mare și iarăși se ridică!

- O spune-ne, cui îi este adresat acest sfânt semn cu mâna?”

Spune Martin și el foarte emoținat:” Vouă, vouă, îndrăgitele mele fiice și după voi de data aceasta cu siguranță întregii voastre lumi! De aceea grăbiți-vă numai acolo și faceți, cum eu v-am învățat mai înainte!”

Vorbesc cele trei:” Ah, condu-ne acolo! Noi nu avem curajul și puterea, fiindcă dragostea noastră prea mare paralizează membrele noastre!”

Martin, Ioan și Petru le iau așadar imediat de brațe pe cele trei și le conduc la Mine cu blândețe.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 144
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.12.2018, 19:41 View PostDownload Post

Capitolul 144
Minunarea Gellei și a lui Chanchah din cauza frumuseții celor trei fiice solare
Lauda Domnului către Martin ca pescar de oameni - Despre darea și primirea milostivirii

Atunci când cele trei ajung la Mine împreună cu conducătorii lor și Chanchah și Gella primesc la vedere aceste trei frumuseți ieșite din comun, ele se minunează de-a dreptul și Chanchah spune:

(Chanchah:)” O Tu Tatăl meu atotputernic, dar ce fel de ființe sunt acestea? De o asemenea frumusețe neconcepută cu siguranță n-a visat niciodată chiar și cel mai arzător piept omenesc! O Tată, sunt și acestea ființe făcute sau duhuri din începuturi, a căror fire a fost deja din veșnicie mai mult fără cusur decât lumina a celei mai curate stele?

Ah, cât de îngrozitor de urâte trebuie eu să fiu în comparație cu acestea! Da, atunci când privesc la acestea, mi se pare - o iartă-mi un asemenea gând - chiar așa, de parcă ar fi pentru Tine, o Tată, aproape imposibil, să modelezi înfățișarea omenească feminină chiar așa de nesfârșit de frumos. Bineînțeles că un asemenea gând este tot așa de nechibzuit și prostesc ca și mine acum! - Oh, - cu adevărat, nesfârșită frumusețe a lor este pentru mine aproape în totalitate de nesuportat!”

După aceste cuvinte tace Chanchah; Gella însă este deja de la început mută și nu știe ce să facă și cum să iasă din această situație, ci suspină doar în taină în simțirea ei din cauza urâciunii ei mari presupuse.

Eu însă le las pe aceste două un timp într-o astfel de mâhnire din motivul cel mai întemeiat și spun după aceea lui Martin:” Păi, dragul Meu frate Martin, pescuirea merge la tine chiar destul de bine înainte. Tu Mi-ai prins chiar trei peștișori destul de drăguți chiar din cele mai adânci ape ale soarelui, ceea ce îmi face o foarte mare bucurie! Eu văd deja, că aici îți reușește pescuitul mai bine decât pe pământ. De aceea voi trebui să te fac un adevărat pescar în apele soarelui. Tu devii acum ieșit din comun de statornic și ești într-adevăr vrednic ca frații Mei Petru și Ioan, care sunt în continuare pescarii Mei principali în tot infinitul.

Cu adevărat, de aceasta dată te-ai arătat pe tine însuți, întrecându-te! Uite, aceasta este prima bucurie a Mea adevărată pe care Mi-ai făcut-o tu! Pentru că, până acum, nu i-a reușit aproape nici unui pescar trimis în aceasta lume a luminii, să prinda oameni ale acestei lumi în mreaja iubirii. Intelepciunea lor este mare și frumusețea lor i-a făcut de tot amețiți încă pe mulți pescari. Dar tu te-ai arătat într-adevăr ca un maistru. De aceea, Eu va trebui să te pun încă peste lucruri mai mari, pentru că tu te-ai gospodărit atât de bine cu lucruri mărunte!”

Spune Martin:” O Doamne, o Tată, prea multă, prea multă milă! Tu doar știi, că de la un taur nu poți avea nimic mai mult decât o bucată de carne de vită. Și ce sunt eu într-adevăr în afară de aceasta, în fața Ta, decât un taur și uneori încă și un alt animal? Tu știi încă, ce fel de animal vreau să spun!

Fără milostivirea Ta deosebită mi-ar fi mers cu siguranță foarte slab și rău în compania acestor trei fiice cele mai dragi ale mele. Dacă ele nu mi-ar fi dat încă și o lovitură prea puternică în coastă cu înțelepciunea lor, atunci una cu atât mai puternică cu frumusețea lor atoatefermecătoare.

Oh și ce frumusețe din cap până în picioare! Dar atunci Tu Mi-ai ajutat prin acești frați cei mai tari și uite, atunci firește că a mers! Dacă Tu m-ai fi lăsat numai puțin liber, atunci eu aș fi fost imediat la capăt cu puterile mele. Cum, însă, mi-ar fi mers atunci mai departe, vei știi Tu, o Doamne, cu siguranță cel mai bine!”

Vorbesc Eu: “Dragul Meu frate, tu ai răspuns bine, căci fără Mine nu poate face nimeni nimic. Dar iată, lucrurile stau așa:

Trimiterea milostivirii Mele este bineînțeles fapta Mea, iar aceasta nu poate să conteste nimeni. Dar primirea acestei mile și acționarea conform ei, este lucrarea proprie a fiecărui spirit liber și prin aceasta este și al tău. Și de aceea Eu te laud, pentru că ai primit mai înainte mila Mea și ai acționat foarte bine după ea!

Eu trimit multora mila Mea și aceștia obsearvă și Mă laudă pentru aceasta. Dar dacă trebuie să actioneze după aceasta, ignoră mila și rămân în continuare la obiceiurile rele pământești. Atâta timp cât sunt în trup, fac ceea ce le este convenabil cărnii și rămân senzuali până în ultima clipă. Dacă vin însă în împărăția spiritelor, sunt de zece ori mai răi decât pe pământ, deoarece pot avea totul aici, ce își doresc ei. Și totuși au în egală măsura cu toții mila Mea; dar nu țin cont de ea și aceasta este rău pentru ei.

Tu însă ai ținut cont de mila Mea și meriți de aceea lauda Mea. Mai ales aici, unde este de o mie de ori mai greu decât pe pământ, să pui mila Mea într-o lucrare. Fă așa în contiunare și duhul tău se va bucura în curând de o putere liberă, care își caută semenii!”

Petru și Ioan dau însuși note și spun: “Intr-adevăr, noi doi nu am fi avut curajul, să le spunem acestor femei solare ceva despre dragoste, pentru că, cunoaștem ce știu, dacă obsearva la vreun duh cel mai mic semn de nesiguranță! Dar Martin a reușit. Ție, Doamne tot premiul și lui Martin o coroană minunata de erou!”

Spun Eu: “Da, așa să fie! Dar acum prezintă-mi tu, drag frate Martin, cei trei peștișori, ca să aflu de la ei, cum i-ai preparat tu pentru Mine!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 145
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.12.2018, 19:44 View PostDownload Post

Capitolul 145
Domnul și cele trei fiice solare harnice în dragoste

La aceste cuvinte se întoarce Martin spre cele trei și vorbește cu ele: “Deci, dragile mele fiice, acum suntem la locul potrivit. Goliți-vă inima, așa cum v-am învățat eu și cum cere jarul din inima voastră!”

La aceste cuvinte ale lui Martin, deschid cele trei frumuseți brațele și vor să-mi pice imediat la piept.

Eu însă le spun: “Dragii Mei copilași nu Mă atingeți încă, pentru că sunteți în carnea voastră; aceasta v-ar omorâ trupul! Când veți fi fără trup, Mă veți putea atinge fără nici o pagubă! Eu sunt cel mai desăvârșit spirit; de aceea Mă pot atinge doar duhuri perfecte!”

Vorbesc cele trei: “Acest frate al tău este și el un spirit! Și iată, noi am stat la pieptul lui și am învățat acolo ce este dragostea, iar el nu ne-a făcut nici un rău! Dacă tu, minunat învățător și Domn al fraților tăi, ești un desăvârșit duh, credem noi, că nu ne va face nici un rău, dacă ne vom dedica cu totul dragostei la pieptul tău!

Și ce dacă vom pierde prin aceasta trupul? Este mai bine, să iubesti fără trup, decât să fi exclus cu trupul de dragoste! - O uită-te la noi și simte, cât de mult suferim, deoarece nu te putem iubi după voia inimii noastre!”

Vorbesc Eu: “Dragii Mei copilași! - Să Mă iubiti, aceasta puteți după toate puterile voastre, dragostea sa nu va fie sustrasă. Dar să nu mă atingeți, pentru că aceasta v-ar dăuna! Dar dacă dragostea voastră este așa de puternică, că ar vrea să scape de trup, puteți să-mi atingeți picioarele;căci pieptul este încă prea cald pentru voi!”

La aceste cuvinte se reped toate trei la picioarele Mele, le prind cu mâinile fine și vorbesc atunci cu o voce cât se poate de blândă și de armonică: “Ach, ach, ce nemărginită minunație! Oh, dacă ar știi frații noștri, cât de nemărginit de dulce este dragoste, ei ar da toată înțelepciunea pentru o picătură de rouă a acestei iubiri!

O tu minunat Domn și învățător, de ce nu știm noi, oameni a acestei lumi mari și minunate nimic de dragoste? De ce trebuie să scormonim în înțelepciune cerului a veșnicului duh și prin aceasta să nu observam niciodată, ce este dragostea, ce este cea mai dulce dragoste!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 146
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.12.2018, 19:46 View PostDownload Post

Capitolul 146
Condiții grele spre dobândirea de a deveni copiii lui Dumnezeu pe pământ

Vorbesc Eu: “Dragii Mei copilași! Vedeți, trupul unui om are mai multe membre și simțuri. Dar urechea nu poate avea, ce are ochiul, - și gura nu poate avea, ce are nasul, - capul nu poate, ce are inima, - și inima nu poate avea, ceea ce au mânile și picioarele. Dar dacă este tot corpul sănătos, atunci sunt și toate membrele în parte. Ochiul nu se simte rău, pentru că nu aude și urechea nu se simte rău pentru că nu vede.

Tot așa nu s-a plâns niciodată capul, deoarece este mai departe de inimă decât plamânul. Căci orice membră, indiferent de unde este, se simt bine și trăiesc de la o inimă, care este locuința dragostei și a vieții. Și așa sunteți și voi, copilașii Mei, chiar dacă nu sunteți inima în marea ordine a lucrurilor lui Dumnezeu, sunteți totuși membri și savurați întru-totul, ceea ce vine din inima lui Dumnezeu. Care din voi recunoaște dragostea, așa cum ați recunoscut-o voi, acela este și bineprimit de dragoste!

Atâta timp cât mai sunteți sânge, puteți să faceți parte din oricare membrană. Dar dacă devine sângele o sigură resursă de alimentare a unei membrane și s-au scurs împreună, este imposibil să meargă mai departe sângele care s-a impreunat.

Eu știu foarte bine, cât de des se miră înțelepții voștri de drepturile a acelei mici lumi - cea, pe care o numesc de obice planeta sfântă, deoarece oamenii de pe ea sunt în totalitate doar copii Celui mai înalt. Dar gândiți-vă, cât de mizerabil trebuie să-și trăiască cu toții viața acolo!

Foamete, sete, frig mare, de obicei o căldură și mai mare și pe lângă aceasta cu un trup nerezistent trebuie să suporte acestea deja din copilărie. Dar trupul este expus a unor mii de boli dureroase și în sfârșit este aruncat spre o moarte mult mai dureroasă! Cu mari dureri se naște acolo un om și tot așa trebuie săa părăsească și pământul.

Până la vârsta de doisprăzece ani nu sunt majoritatea capabili de o judecată corectă și deseori este format spre a deveni om cu loviturile bicului. Dacă este pe jumătate apt de o judecată corectă, i se mai spun nenumăratele legi cărora trebuie să le dea atenție. Pentru încălcarea lor nu îi așteaptă doar semenii lor, ci și pedepse mari și veșnice!

Pe lângă aceasta, pentru aș-i prelungi viața, a trupului sau fragil, trebuie să lucre cu sudoare pe față pentru a avea hrană! Și el este până în ultimul moment al vieții lui în nesiguranță, dacă există după moartea dureroasă o altfel de viață. Și dacă există vreuna, nu este mai groaznică pentru el decât executarea veșnică. La toate amarurile acestea ale vieții este totuși dotat cu dragostea pentru viața, deoarece, cu toate că moartea îl scapă de viața sa dureroasă, pare a fi cea mai groaznică!

Dacă priviți oamenii de pe așa zisa sfânta planetă călătoare și vedeți ce trebuie să suporte, pentru a fi apți de slujba lor înaltă: spuneți, dacă vă comparați voi cu ei, sunt de invidiat? Sau vreți să treceți prin toate acelea, pentru a deveni poate ceea, ce nu sunt ei de la naștere și nici nu pot deveni, dacă nu împlinesc toate condițiile după legile stricte, care le sunt dăruite prin cel mai înalt duh dumnezeiesc? !”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 147
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.12.2018, 19:48 View PostDownload Post

Capitolul 147
Critica celor trei frumuseți despre enormele renunțări spre a deveni copiii lui Dumnezeu pe pământ

La aceste descrieri se ridică cele trei fiice solare iar și spun: “O tu minunat prieten și mare maestru a înțelepciunii! Dacă așa tratează marele Dumnezeu pe cei ce vor deveni copii săi, atunci nu dăm doi bani pe o astfel copilărie! Căci dacă unul din o mie a ajuns la stagiul Celui mai înalt prin chinuri îngrozitoare, atunci aceasta nu este nimic, în comparație cu suferința prin care a trecut! Și aceasta nu este nimic, deoarece primește doar acela, care a stat și a lăsat să treacă cu răbdare toate nenorocirile peste el.

La ce îi folosește la un asemenea copil cea mai mare fericire, care i-o poate dărui cel mai puternic duh dumnezeiesc? Dacă îi rămâne în memorie, ceea ce a trebuit să rabde, așa îi va trece toată pofta de veșnica fericire. Și prin aceasta cu mult mai mult, dacă își dă seama, că semenii săi se chiunuiesc cu miile într-un oarecare loc, în timp ce el se uită de la înălțime, deoarece el a fost singurul care și-a rezolvat cu bine problema în viață.

Dacă nu își aduce aminte de suferința sa și nu-l interezează semenii săi nenorociți, pentru că a ajuns singur la fericirea cea mare de a deveni un copil a lui Dumnezeu, atunci a fost înșelat de viața sa. Căci fără să privească înapoi un poate spune în nici într-un caz, cum a dobândit o asemenea fericire. Dacă nu îi mai cunoaște pe aceia, care au suferit lângă el, atunci este la noi un copil în pântecele mamei mai înțelept și mai luminat decât așa un sărac copil a lui Dumnezeu, care în afară de fericirea lui seacă nu are nimic mai mult decât un nume gol și fără nici o însemnare!

La aceste împrejurări - auzi tu, chiar dacă ești primul fiu a lui Dumnezeu! - nu dăm doi bani pentru a deveni copii lui Dumnezeu, deoarece am putea să fim pe o treaptă cu tine. Bineînțeles, dacă te-a costat să devi copilul lui Dumnezeu tot asemenea chinuri! Dar noi nu înțelegem aici marea înțelepciune a lui Dumnezeu, cum poate să aibă plăcere la asemenea ființe torturate? Intr-adevăr, așa un Dumnezeu - și Dumnezeul nostru, ei trebuie să știe unul de celălalt!

Ne pare rău de voi din toată inima! Veniți și rămâneți cu noi, aici o să vă meargă mai bine decât la Dumnezeul vostru, care are bucurie doar cu cei nenorociți!

Intr-adevăr, dragostea voastră este ceva dulce și în parte este baza vieții. Dar la ce îți folosește toată dulceața vieții, dacă rămâne duhul pe veci legat și mișcarea sa este aproape nulă, deoarece are voie să se miște doar în spațiul strâmt a unei ordini precise?

Noi oamenii acestei planete suntem cu adevărat liberi. Singura înțelepciunea este, care ne face liberi și slujitori a tuturor lucrurilor înțelepte a duhurilor noastre. Dar pentru că suntem liberi prin înțelepciune și dragostea este pentru noi doar o putere mută și vegetativă, nu există la noi nici un fel de boală, nici psihic nici fizic.

Noi suntem perfecți în înfățișare, desăvârșiți în gândire, dorințe și în procedare. Nu puteți găsi nimic la noi, nici în văi nici pe munți, ce ar fi doar puțin inperfect.

Gelozia, supărarea, zgârcenia, lascivitatea și nevoia de a domni sunt necunoscute pe această lume - cât îmi este cunoscută mie; căci înțelepciunea dreaptă ne învață să avem toți drepturile noastre. Noi toți suntem egali cu cel mai înalt duh și îl respectăm pe acesta reciproc în noi prin înțelepciunea cea dreaptă, care o avem de la el. Și iată, acesta este un respect drept pentru acel duh!

Voi însă credeți, că doar prin dragoste Il veți câștiga și așa veți deveni copilașii Săi? O săracii de voi, o voi ce sunteți slăbiți, credeți voi, așa zișii copii, într-adevăr, că poți apărea în fața celui mai înalt Duh doar cu inima și să-i dai ca unui nou născut biberonul dulce pentru a-l câștiga de partea ta? !

Oh, voi vă înșelați cu toții și prin aceasta se vede, că vouă spiritelor vă este cu totul necunoscut cuvântul „duh“! Voi nu vă cunoșteți pe voi înșivă, nu v-ați cunoscut niciodată, - cum vreți să-l cunoșteți pe duhul duhurilor și vreți să fiți și copii săi la urma urmei? Veniți la noi la școală, acolo vă veți cunoaște mai întâi pe voi și doar după aceea pe cel mai măreț duh!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 148
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.12.2018, 20:00 View PostDownload Post

Capitolul 148
Continuarea discursului critic de înțelepciune ale celor trei fiice solare

(Cele trei fiice solare:) “Noi am observat, că mai ales acest frate, pe care îl numiți voi „Martin” posedă o mică părticică de înțelepciune mistică, tot așa cum sunt înțelepții noștri de pe munte, care ne vin câteodată cu lucruri, cum, este și locuința lor, deasupra înțelegerii noastre. Dar la ce îi folosește o așa înaltă mistică, dacă îi lipsește primele principii ale înțelepciunii practice de viață?

Aceasta însă constă în dreapta toleranță față de cei slabi. Pentru că acolo unde cel tare vrea să fie puternic față de cel slab și să fie un cuceritor asupra lui, acolo este pierdută toată ordinea înțelepciunii. Pentru că fiecare putere trebuie să găsească victoria în conștiența sa limpede și niciodată în supunerea ordinara a aceluia, care pare deja de departe că este mai slab.

Și astfel am procedat și noi, atunci când v-am văzut că sunteți cu mult mai slabi pe pământul nostru: noi am făcut ce-ați vrut voi, pentru a vă putea studia cu atât mai mult. Noi am descoperit acum foarte exact, că voi sunteți niște ființe foarte regretabile. De aceea vă și invităm, chiar dacă sunteți duhuri, să învățați la noi adevărata înțelepciune, de care aveți nevoie înainte de toate, dacă vreți cu timpul să primiți gânduri și noțiuni mai bune de la cel mai înalt duh!

Sigur că ne-au spus duhurile noastre curate din apele de lumină plutitoare, ca noi să nu ne împotrivim vouă, pentru că în mijlocul vostru se află cel mai înfricoșător individ; dar noi n-am înțeles atunci în toatalitate aceste strigăte! Acum, însă, ne este limpede, că,cu aceasta, ei nu s-au referit la nimeni altul decât la tine. Această înfricoșare constă cu siguranță în aceea, că tu în imaginația ta prostească ai ajuns cu siguranță cel mai departe, fiindcă tu, așa cum vedem noi, te crezi într-adevăr primul fiu al celui mai înalt și încerci să-i menții și pe frații tăi într-o asemenea amăgire. Și tocmai asta este la noi cel mai înfricoșător lucru, dacă cuiva îi trece prin minte, să-i înșele pe frații săi mai slabi!

Cine este tare, acela să nu ascundă tăria sa, dar nici să n-o facă valabilă față de cei slabi! Cine însă este slab, acela să nu pară că ar fi tare, ci să pară că este slab! Astfel devine tăria celui puternic și slăbiciunea celui slab o putere în putere!

Imbrățișați bine aceste cuvinte! Ele iasă numai din gurile unor copii aproape minori ale acestei lumi minunate. Veniți însă în locuințele ospitaliere ale bătrânilor noștri, acolo să vi se aprindă o lumină cu mult mai puternică. Pe voi nu vă deranjează, că vă credeți deja desăvârșiți și sunteți de părere, că ne-ar pricinui rău, dacă am atinge piepturile voastre! Oh, despre aceasta fiți de tot fără griji!

Pentru că vedeți voi, noi suntem deja acum tocmai prin adevărata înțelepciune ca copii în trupurile pământești de aici cu mult mai curați în duh, decât voi veți putea deveni vreodată. Duhovnicia doar cu siguranță nu constă în trup, ci în duhul de facto, care doar este tot timpul același și rămâne tot așa, dacă într-un trup eteric mai dur sau mai fin.

Nici nu trebuie să comparați trupuruile noastre cu acelea, pe care le-ați purtat pe așa numita planetă sfântă a voastră, care erau mai dure, mai grele, mai întunecate și mai greoaie decât cele mai dure pietre ale acestei lumi. Voi doar vedeți singuri, că trupurile noastre sunt deja cu mult mai eterice și înrudite cu lumina decât duhurile voastre, cum ele se pot vedea aici. Trupurile reunesc în sine cu mult mai mare curăție și ordine firească, pentru că ele sunt tot timpul pătrunse de duhurile care trăiesc în ele.

De aceea mergeți cu noi mai departe plini de intenții bune! În locuințele noastre veți fi voi cu siguranță mai curați, decât sunteți acuma. Dar, lăsând aceasta deoparte, să nu se întâmple slăbiciunii voastre nici cea mai slabă constrângere prin puterea noastră copleșitoare, pe care noi n-o arătăm atât de pompos ca tine, prietene Martin: mai înainte, atunci când tu într-un mod caraghios ai vorbit despre o putere în tine - chiar dacă ai fii tu cel mai slab - , prin care tu ai putea freca lumea noastră mare între degetul cel mare și cel arătator cam ca și pe un mugure gingaș al unei flori de lumină eterică!

Așadar, tu însuți nu ești acum de părere, că tu totuși ai considerat puterea ta puțin cam prea mare? Dar să nu-ți fie acesta un reproș, fiindcă tu ai vorbit în râvna ta oarbă și nu ne-ai cunoscut. Acum, însă, când tu ne cunoști să sperăm mai bine, tu nici nu vei mai gândi așa ceva despre noi, nici vorba de a o spune cu voce tare.

Noi însă mergem acum înainte și dacă voi vreți, atunci urmați-ne! Fiți asigurați, că voi veți fi primiți la noi peste toate măsurile de prietenos în casele noastre tari, care nu constau, ca a ta cerească, dintr-o imaginație fixată, ci în cea mai adevărată realitate, construite cu voința și mâinile noastre! -

Ca tu, Martin, să vezi însă, că înțelepciunea noastră ajunge totuși puțin mai departe și că noi te cunoștem mai bine și vă cunoaștem mai bine pe voi toți, decât crezi tu, așa că tu vei găsi în locuința bătrânilor noștri un spectacol, în care tu te vei regăsi în totalitate de la începutul tău dintâi până în acest moment!

Tu crezi acum desigur, că te afli destul de departe în afara casei tale înalt-cerească? Uite, noi suntem în ea în acest moment și vedem toate foarte exact, ce se întâmpla acolo. Așa am fost și noi martori, atunci când tu ai vrut să-i dai balaurului preschimbat un sărut înfocat! Dar acum nu te gândi la puterea noastră vizuală, fiindcă la timpul potrivit vei găsi în adevărata înțelepciune motivul a toate acestea! Voința ta liberă și a vouă tuturor să vă conducă! Noi mergem așadar înainte!”

După acest discurs mai îndelungat se îndepărtează cele trei.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 149
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 2.12.2018, 20:02 View PostDownload Post

Capitolul 149
Efectul devastator al înțelepciunii ale celor trei fiice solare asupra siguranței de victorie a lui Martin

Martin însă, care deja demult a stat ca pe ace, Mi se adresează imediat Mie și spune:” O Doamne, o Tată, - slujitor foarte acultător, noi am intrat o dată în adevăratul cuib de viespi! Nu, aceasta este încă peste toate de neplăcut, ce mi s-a întâmplat acum!

O frate Petru și Ioan, voi ați lăudat curajul și victoria mea mult prea devreme și m-ți slăvit cu coroana de erou! Acum s-a arătat, ce fel de victorie am izbutit și cât de bine ne-a căzut acum nouă tuturor cei trei păstravi de soare!

O Doamne, dacă eu mă gândesc înapoi la - Tu știi desigur - pescuitul meu nemernic, atât de adevărat că Te iubesc peste toate, acela a fost mai lăudabil decât această pescuire! Bunătatea și mila Ta m-a numit înainte de aceasta deja un adevărat maistru pescar în apele vieții ale soarelui. Acum, însă, trebuie totuși să-ți vin cu rugămintea, să-mi iei această competiție lăudabilă imediat iarăși de la mine! Fiindcă acești pești doar m-ar mânca mult mai înainte - cu tot cu pene, cum se spune - , înainte ca eu sa mă pot gândi de fapt la ideea de a merge la pescuit!

O tu vânt de furtună disperat! Nu, nu, aceste trei ne-au citit deodată cu voce tare nouă tuturor Leviții din toate stelele! Și lucrul cel mai dezamăgitor este numai faptul că de fapt poți să le dai o replică slabă sau niciuna! Ele sunt bune, de neam bun, blânde și tolerante și cu toate acestea nespus de grațioase și frumoase. Dar totuși doresc eu acum să mă împrăștii de-a dreptul de furie, că acești trei copii m-au întâmpinat chiar atât de grozav!

Noi să le urmăm? Eu unul nu! Cine mai? Aceasta ne-ar fi mai lipsit, să mergem la ei la școala! Și Tu, o Doamne, cumva și Tu Insuți? Și tu, Petru și Ioan și voi? Na aceasta da încurcătură! - Dar ce spui Tu la aceasta, o Doamne, Tu totul ce am eu?”

Vorbesc Eu:” Taci numai din gură. Noi toți facem, ce doresc cele trei de la noi, ceea ce înseamnă că le urmăm și vrem să vedem, ce va ieși din toate acestea. Cu cât mai încurcată este comedia, cu atât mai fericită este dezlegarea ei. Fiindcă uite, voi, ca copiii Mei cei dintâi, frați și prieteni doar trebuie să cunoașteți tot, căci altfel n-ați fii îndemânatici în slujba Mea! De aceea mergem numai foarte răbdători, urmându-le pe acele trei!”

Spune Martin:” Doamne, Tu știi că eu spun acum ca totdeauna: „Numai voia Ta sfântă să se întâmple!” Pentru că eu doar știu, că numai Tu singur cunoști toate căile, pe care trebuie să mergem noi, pentru a ajunge la acel scop, pe care Tu ca Dumnezeu, Tată, Domn și dragoste și înțelepciune ni l-ai pus pentru veșnicie. Dar, lăsând aceasta deoparte, stau eu acum de-abia aici ca un veritabil bou la munte și nu pot nici măcar în acest moment să adun împreună numărul mare de contradicții, care au ieșit acum ca un fluviu din aceste trei zeițe de soare!

Eu recunosc așadar tot mai limpede, că propozițiile lor trebuie să fie pline de contradicții. Și totuși nu pot să le obiectez nimic; pentru că, ceea ce au vorbit, a fost și este efectiv corect.

Dar Tu Insuți o vei fi observat cel mai bine, cum ele au fost fericite la pieptul meu și au vrut oarecum să învețe dragostea. Dulceața aceleia ele au lăudat-o așa de tare, că însoțitorii lor au vrut de aceea să mă întâmpine cu duritate și au chemat chiar duhurile lor, care firește că le-a dat atunci un cu totul alt îndemn. Acolo, dragostea a fost totul pentru ei! Acum, însă, a fost dragostea tocmai de ei declarată ca fiind o putere vegetativă mută: aproximativ așa ca o absurditate, care pentru sine nu este nimic, ci le folosește doar numai ființelor mai libere la reproducerea unui motiv inconștient și mut, care probabil viețuiește într-un fluid neimportant electromagnetic și foarte imponderal!


Cum a fost vorba lor, atunci când Tu le-ai făcut semn să vină la Tine! Ce lirică ieșea ca șuvoiul din gura lor foarte frumoasă! Eu am crezut: „Așadar, asta e, acestea L-au recunoscut deja sau cel puțin presimt puternic, cine se află în spatele Lui!” Dar cât de tare m-am înșelat în privința lor, cât de foarte tare altfel au vorbit ele, atunci când au ținut, îmbrățișând picioarele Tale! Și foarte tare s-a schimbat discursul lor, atunci când Tu le-ai făcut cunoscute condițiile amare, cu care poate doar să ajungă un om de pe pământ la filiația Ta - în timp ce Tu bineînțeles că ai lăsat să se vadă foarte puțin dragostea Ta nesfârșită, milostivirea și îndurarea Ta!

Eu îți spun, o Doamne și Tată, dacă asta va merge așa mai departe cu locuitorii aceștia ai soarelui, noi vom avea aici o recoltă dezamăgitor de economisită. Pentru că eu vreau mai degrabă să mă incumet să fac ceva cu Satan decât cu aceste trei din păcate foarte frumoase zeițe ale soarelui!

Adevărat, acestea sunt - cum se spune - tare al dracului! Frumoase, cum nu poate nici o fantezia omenească să-și închipuie ceva mai frumos, concomitent însă mai tare rafinate decât toți oaspeții noștri lăudabili și înbăiați pe care i-am lăsat acasă, care mai înainte au fost despărțiți de lucifer, ei fiind o companie respectabilă! Eu susțin că un drac inform și urât este de o mie de ori mai puțin periculos decât o asemenea ființă peste toate cerurile de frumoasă, dacă ea deține asemenea largi viclenii diavolești!

Dar să fie așadar, cum o vrea să fie. Cum Tu vrei, așa și eu - cu siguranță că noi toți - voi proceda și voi merge acum de asemenea în locuința lor. Dar aceasta, o Doamne, Tu îmi vei permite desigur, că eu nu am voie să-mi pun zăbala la gură când se ivește momentul prielnic? Nemarginita frumusețe a lor nu mă v-a mai înșela, acum. De aceea bucurați-vă, voi ființe evlavioase ale acestei lumi - acum să-l vedeți pe Martin într-o formă, ca vouă să vi se pară înțelepciunea voastră mare ca un purice față de un munte! Deoarece pentru cinstea Ta și numele Tău eu vreau să devin un leu și să mă lupt în același timp cu o mie de săbii arzătoare. Dar firește că Tu, o Domne peste toate, nu ai voie să mă lași baltă! Fiindcă dacă ai face aceasta, atunci eu aș putea să ajung de-abia în baltă cu curajul meu mare!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 15 of 21  [ 205 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 14, 15, 16 ... 19, 20, 21  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !