Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 11:46
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
EPISCOPUL MARTIN - Evaluarea unui suflet din lumea cealalta (Jakob Lorber)


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 17, 18, 19, 20, 21  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 170
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 10.12.2018, 01:27 View PostDownload Post

Capitolul 170
Sosirea popoarelor comunității solare.
Neliniștea lui Martin, care primește porunca de a ține o predică.
Efectul unui cântec minunat asupra lui Martin.

1. La porunca neîntârziată a înțeleptului, mesagerii se grăbesc să cheme mii și mii de localnici din toate vânturile, spunându-le că le va fi dată o nouă învățătură, care, până acum, era complet necunoscută pe acest tărâm.

2. Și, precum norii mânați de un vânt năvalnic, trimișii aleargă de-a lungul și de-a latul marii comunități. Cu sufletul la gură, ei le aduc vestea localnicilor și-i îndeamnă să se grăbească să-i urmeze imediat în casa în care înțeleptul Uhron are obiceiul de a veni în ocaziile deosebite, atunci când le vestește oamenilor noile căi ale înțelepciunii, primite prin revelație din înaltul culmilor celor mai elevate.

3. Iar popoarele comunității se grăbesc să dea curs chemării care le este adresată, venind de îndată spre locuința înțeleptului. Setea lor de cunoaștere este atât de mare încât îi poartă literalmente prin văzduh, pe aripi de vultur, ceea ce provoacă un uriaș dute-vino în direcția locului în care-i așteaptă cunoașterea supremă.

4. Martin aude acest vuiet de furtună, asemănător bubuitului unui tunet răsunând în interiorul unei case, și Mă întreabă (Martin): "Doamne și Tată, de unde provine toată această hărmălaie? Se apropie din ce în ce mai mult, iar intensitatea ce crește clipă de clipă!"

5. Eu spun: "Oare tu nu știi că atracția este maximă acolo unde se află magnetul principal? Vezi, acest vacarm provine de la oamenii de pe acest imens tărâm, care se apropie de noi în mare grabă, căci intuiesc ce-i așteaptă aici. Ei au înconjurat deja casa; ia privește prin cele patru mari porți ce mulțime enormă se înghesuie! Cu toții, da, cu toții vin aici pentru a auzi Cuvintele Celui care este Domnul vieții și al morții.

6. Vezi, munca noastră va fi mai amplă decât ceea ce ai făcut tu până acum! Dar nu te speria; chiar dacă treaba pe care o avem de făcut este considerabilă, noi avem destulă forță și putere pentru a o duce la bun sfârșit! Sau poate crezi că nu va fi așa, de privești atât de temător la masele de oameni care se apropie?"

7. Martin: "O, Doamne, ar fi o părere foarte greșită din partea mea! Mă întrebam doar cum ne vor putea auzi toate aceste nenumărate ființe? Deși această casă este foarte mare, niciodată nu vor putea încăpea cu toții înăuntru. Căci eu văd, la fel ca pe Pământ, la depărtare de mai multe leghe, și-mi dau seama că toate împrejurimile sunt deja ocupate! Chiar dacă vom ieși din casă, nu vom putea fi auziți decât de către cei aflați în preajma noastră: toți ceilalți nici măcar nu ne vor zări. Cu adevărat, a oferi învățătură unei mulțimi atât de mari reprezintă o muncă enormă."

8. Eu spun: "Să nu crezi asta, dragul Meu Martin! Aici, lucrurile stau cu totul altfel. Vom discuta numai cu cei aflați foarte aproape de noi - în special cu Uhron -, iar el le va transmite celorlalți, imediat, tot ce va auzi, prin intermediul unor semne pe care le cunosc cu toții, ca un telegraf.

9. Dar acum, va trebui să intri tu în acțiune! Tu vei ține prima predică, apoi vor urma Petru și Ioan, iar în final voi lua și Eu cuvântul. Dar îți spun, stăpânește-te, căci va trebui să-ți păstrezi calmul; fă astfel încât să nu fii întrerupt! Ai încă puțină răbdare; când îți voi face semn, vei putea începe să vorbești! Așa să fie!"

10. Martin (pentru sine): "Da, da, Doamne, Ți-e ușor să spui: "Așa să fie!" Dar pentru mine, da, pentru mine, este cu totul altceva! Să le țin eu o cuvântare acestor milioane de ființe, care sunt - cu siguranță - la fel de înțelepte, ba chiar mult mai înțelepte decât mine? Și asta în prezența Domnului, a lui Petru și a lui Ioan - Ioan, al cărui spirit are o profunzime extraordinară? - Dar totul va fi minunat, dragă Martin! Va bate vântul furtună și voi fi asaltat din toate părțile: cu atât mai bine!! Voi face prostie peste prostie și toți își vor bate joc de mine - ce-mi pasă mie? Totul este nemaipomenit de bine, nu-i așa?

11. Este adevărat că mi s-a mai întâmplat să țin cuvântări mai mult sau mai puțin reușite în prezența Domnului, precum și a lui Petru și Ioan. Dar nu în fața a milioane sau poate chiar trilioane de ființe care sunt, toate, mai deștepte decât mine. Aici, sala colcăie literalmente de auditori - este cu totul altceva!

12. S-a umplut casa de ei. Nici nu mai poți distinge dacă sunt bărbați sau femei! Mii de creaturi de o frumusețe nespusă își ațintesc asupra mea ochii lor mari, arzând de o curiozitate mistuitoare, și par a se întreba ce le voi spune. Dar lasă, nu-ți face griji: totul va fi bine! - Eu nu cunosc nici măcar prima silabă a cuvântării mele, iar ei cască deja ochii mari, își ciulesc urechile și stau cu gura căscată în fața mea, așteptând să vadă ce le va aduce înțelepciunea mea - sau cine știe ce altceva. Vai, săracii, să nu cumva să se înece cu ea!

13. Dacă Domnul mă părăsește acum și nu-mi așează fiecare cuvințel pe vârful limbii, am să mă vâr în glod până-n gât! Aștept în continuu să-Mi facă un semn - dar în zadar! - Domnul fie lăudat! Oh, de-aș putea fi scutit de treaba aceasta! Dar sunt sigur că nu va fi așa! Mi se pare deja că Domnul spune: "Martin, fii gata!"

14. Dar ascultă, ascultă! Mi se pare că aud niște armonii în depărtare. Aud cânturi, cânturi minunate! Parc-ar fi niște sunete de orgă și niște voci, cele mai pure voci de cântăreți! Oh, ce nespus de frumos, ce dumnezeiesc răsună aceste cânturi! O, tu, muzică divină și pură, tu bucuri și întărești sufletul nu numai pe Pământ, ci și în Cer, tu delectezi spiritele preafericite! Aud acorduri din ce în ce mai puternice alternând cu sunete înalte și sublime!

15. Ah, este incredibil de maiestuos! Ce bași viguroși, ce note înalte cu tonalități melodioase și ce sunete de o negrăită puritate! O, Doamne, această muzică este și mai minunată decât toate celelalte minunății ale acestei lumi! Da, ea are darul de a-mi încânta fiecare fibră a sufletului. Simt acum că voi fi totuși în stare să spun ceva bun, atunci când va trebui să-mi încep cuvântarea! Cu adevărat, acesta este cel mai minunat cântec bisericesc pe care l-au auzit vreodată urechile unui spirit ca mine.

16. Oh, cât e de minunat, minunat, minunat! Doamne, îți mulțumesc pentru această bucurie fără pereche! Chiar dacă aceste cânturi n-au răsunat decât pentru Tine, ele mi-au provocat o fericire nemăsurată și mă simt cuprins de un mare curaj. Tu dispui cu adevărat de mijloace infinite pentru a întări o inimă care ezită și pentru a-i reda speranța celui care se îndoiește, căci Tu cunoști pe deplin sufletul fiecăruia. De aceea, acum Te voi vesti ca un adevărat herald și voi demonstra Măreția Ta ascunsă, Iubirea, Puterea, Forța și Sfințenia Ta! Lăudat fie Sfântul Tău Nume, în veci!"
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 171
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.12.2018, 03:46 View PostDownload Post

Capitolul 171
Domnul îi dă instrucțiuni de conduită lui Martin.
Tratamentul mâniei.
Cum să te porți cu Satana.
Prudența lui Martin înaintea predicii sale.
Cuvinte liniștitoare ale lui Martin adresate mulțimii înspăimântate.
Mesaj consolator al Domnului.

1. Eu spun: "Bine, bine, dragul Meu Martin! Cântecul care precede predica se apropie de sfârșit; acum, fii gata! Iți spun, va fi ceva agitație aici, căci nu suntem la adăpost de dușmanul nostru!

2. De aceea, stăpânește-te și nu te lăsa cuprins de mânie dacă va trebui să te confrunți cu cineva aflat în ghearele ei; manifestă, mai degrabă, o seriozitate plină de blândețe, și astfel vei obține o izbândă categorică asupra lui! Căci mânia caută să stârnească o altă mânie, pentru a o distruge apoi pe aceasta prin așa-zisa sa supremație. Insă, dacă nu găsește nici un punct de atac, mânia se întoarce asupra ei înșiși și-și află astfel, în cele din urmă, exterminarea. De aceea, fii gata de orice, străduiește-te să rămâi serios și blând, și vei învinge!"

3. Martin: "O Doamne, dacă acest dușman, cu care am mai avut deja onoarea să am de-a face, în casa mea, își va face din nou apariția, atunci Te rog, dăruiește-mi ceva mai multă putere! Zău așa, tare-aș vrea să-i dau o lecție sănătoasă acestui monstru, ca să mă pomenească în veci, drept mulțumire pentru tot "binele" pe care mi l-a făcut!..."

4. Eu spun: "Nu, dragul Meu Martin, doar știi bine că faptul de a răspunde la rău cu rău nu a dat niciodată roade bune! Descotorosește-te de asemenea gânduri. Acționează așa cum te-am sfătuit adineaori, și astfel victoria deplină îți este asigurată! Dar, dacă vei proceda în mod distructiv cu acest dușman, el o va lua cu siguranță la sănătoasa; însă nu pentru a nu se mai întoarce niciodată, ci pentru a-și aduna noi forțe cu scopul de a-ți face, dacă se poate, cât mai mult rău.

5. Iți spun: dacă ar putea fi distrus, ar fi nimicit cât ai clipi. Dar cum acest lucru nu este cu putință, potrivit legilor fundamentale și eterne, trebuie prin urmare să procedezi într-un cu totul alt mod, și să-l capturezi păstrându-i viața, pentru a ocroti întreaga creație materială. Cea mai bună soluție constă în a-i îngrădi cât mai mult influența; dar păzește-te de dorința de a-l distruge sau chiar al nimici!

6. Dar acum, cântecul care precede predica se încheie; așadar, pregătește-te. Dacă vei face așa cum te-am sfătuit, poți conta pe ajutorul Meu!"

7. Chiar în clipa în care pronunț aceste cuvinte, muzica încetează. Uhron, înțeleptul se apropie de Martin și spune: "Prietene, din câte-am auzit, tu ne vei vorbi primul. Poți să începi chiar acum, totul este pregătit. Poporul este adunat, transmițătorii se află la posturile lor, ochii și urechile tuturor sunt îndreptate spre tine; așadar. - Dacă vrei și, mai presus de toate, dacă aceasta este voia Celui care este Spiritul Suprem - poți începe!"

8. Martin: "Da, prietene, voi începe imediat. Dar spune-mi mai întâi dacă-i cunoști suficient de bine pe toți oaspeții care s-au adunat aici, în mulțime compactă, în acest mare lăcaș, ca să-mi spui dacă nu cumva printre ei se ascunde vreun străin care îți este complet necunoscut?

9. Dacă nu există nici un străin, am să fiu concis și am să vă vorbesc în mod direct. Dar dacă s-a strecurat aici vreun intrus, ca un hoț, un tâlhar și un criminal, pentru a tulbura și a ațâța sufletele acestor numeroși auditori, în timpul cuvântării mele, atunci arată-mi-l, ca să-l aduc aici, în fața noastră a tuturor!"

10. Înțeleptul examinează cu conștiinciozitate toată mulțimea oaspeților, care păstrează cea mai desăvârșită ordine. Dar, negăsind pe nimeni necunoscut, îi spune lui Martin: "Prietene, atât cât văd cu ochii, nu zăresc nici un străin. Totuși, am să adresez un semn legat de această problemă tuturor celor care se află afară. Astfel, ne vom lămuri imediat!"

11."Bine, spune Martin, fă-o, am să mai aștept încă puțin!"

12. Prin semne, înțeleptul transmite rapid întrebarea sa celor care așteaptă în depărtare. Foarte rapid, răspunsul sosește din toate părțile:

13. (Mulțimea): "Nu, nu, nu! Nu există nici un străin printre noi! Insă se întâmplă ceva ciudat pe marele ocean din apropierea noastră: suprafața apei devine foarte agitată și teribil de învolburată! Asistăm cu îngrijorare la ridicarea unei mari mase de apă, asemănătoare unei umflături enorme, și ne temem că va trebui s-o luăm la fugă înainte ca venerabilii noștri oaspeți să fi terminat să ne adreseze sfintele lor cuvinte!

14. Chiar în timp ce-ți vorbim, Uhron, la mică distanță de noi, masa de apă se bombează ca un pântece gigantic! O, Mare Spirit al lui Dumnezeu, când va ajunge la punctul său culminant, apele vor țâșni până în locașurile Tale cele mai elevate! Oh, roagă-l pe Atotputernicul, care se pare că Se află în casa ta, să binevoiască să îndepărteze de noi această primejdie amenințătoare și să nu ne lase să pierim într-un mod atât de jalnic!"

15. Înțeleptul, foarte încurcat, îi repetă mesajul lui Martin și-l roagă să-I ceară Domnului să îndepărteze o asemenea primejdie de mulțime.

16. Martin răspunde: "Prietene, anunță-i repede pe toți acești oameni că nu trebuie să le fie absolut deloc frică de ceea ce se întâmplă și că nu li se va face nici cel mai mic rău! Căci ceea ce se petrece acum este provocat de către acel spirit rău și neputincios care a avut îndrăzneala, odinioară, sub înfățișarea unui fals spirit de lumină, să vă prescrie noi legi divine. Dar acestea nu erau altele decât propriile sale legi, și el vroia, astfel, să vă corupă pe toți până la rădăcină. Dar, pentru a dejuca pe veci planul său mârșav, iată-ne aici, și vă vom salva pe toți, grație Puterii și Forței Celui Care stă printre noi, ca un Tată Veșnic și Sfânt în mijlocul copiilor Săi! Spune-le imediat, tuturor, aceste lucruri!"

17. De îndată, înțeleptul se supune și apoi, după puțin timp, primește un nou răspuns:

18. Mulțimea: "Numai a Spiritului Suprem al lui Dumnezeu să fie toată slava și mărirea, în veci! Aceasta este, cu adevărat, unica mângâiere! Totuși, apa urcă cu o viteză incredibilă și va ajunge la noi înainte ca pendula marelui cronometru să bată de zece ori. Roagă-L pe Domnul să facă ceva, altminteri va trece și ultima ocazie de a o lua la fugă!"

19. Înțeleptul îi transmite imediat aceste lucruri lui Martin, care spune:

20. (Martin): "Spune-le repede că, în ciuda aparențelor, nu trebuie să se teamă absolut deloc! Nici să nu o ia la goană, chiar dacă apa va ajunge să le ude picioarele. Căci Domnul nu-i va da frâu liber potrivnicului decât până în acel punct; apoi, El îl va apuca cu Dreptatea Sa Supremă și-l va pedepsi extrem de sever, sub privirile tuturor!"

21. Din nou, înțeleptul comunică rapid aceste cuvinte și primește următorul răspuns:

22. Mulțimea: "Avem încredere în Cuvântul Ființei Sfinte și vom lăsa deci primejdia să ajungă până la picioarele noastre; și ne vom bucura, îl vom lăuda și-L vom slăvi pe Spiritul Suprem dacă ne va acorda o grație atât de mare! Dar apa urcă fără încetare și masa de apă - cu un volum imens - care se umflă, crește cu o viteză nemaipomenită. Dacă Atotputernicia lui Dumnezeu nu-i pune frâu, se va produce o țâșnire dintre cele mai teribile și devastatoare."

23. Înțeleptul îi transmite repede acest răspuns lui Martin care spune, cuprins de o puternică stare de agitație:

24. (Martin): "Ascultă prietene, acesta este un mizerabil pui de năpârcă fără nici un respect pentru Dumnezeu, căci el știe că Domnul este prea bun, da, mult prea bun! Dar deși, în cazul Domnului, totul capătă mai mult sau mai puțin un caracter infinit, în această privință, Satana se înșeală foarte tare. Da, de data aceasta, Răbdarea Sa practic nemărginită va ajunge cu siguranță la capăt, și acest ticălos bătrân va fi încătușat în modul cel mai drastic."

25. Eu spun: "Martin, nu te lăsa tulburat! În curând am să-i vin de hac acestui agitator. Dar tu poți să-ți începi cuvântarea, ca să ne atingem, odată pentru totdeauna, scopul pe care ni l-am propus! Lasă-l pe Satana să-și savureze bucuria. Îți spun, ea va fi de scurtă durată! Și, pentru ca să fii cu atât mai liniștit, îți mai spun următorul lucru: de data aceasta, dușmanul se înșeală foarte tare în privința Răbdării Mele!"

26. Martin: "O, Doamne, Tu, Cel mai Sfânt Tată! Acum, biata mea inimă se simte ușurată de o povară de o mie de tone! Oh, toată iubirea și adorația mea cea mai profundă sunt numai pentru Tine!"
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 172
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.12.2018, 03:57 View PostDownload Post

Capitolul 172
Predica lui Martin în fața adunării ființelor de pe Soare.
Condiția pentru a deveni un copil al lui Dumnezeu: a trăi purtându-ți crucea.

1. După aceste cuvinte, Martin se întoarce către adunare și spune: "Voi toți care sunteți adunați aici cu această extraordinară ocazie, pentru a asculta cuvintele Vieții din gura mea și apoi chiar din Cea a Domnului Însuși: în primul rând, să știți că nu trebuie să vă tulburați dacă evenimentele au căpătat o întorsătură foarte amenințătoare pentru voi în aceste clipe. Căci vedeți, Dumnezeu Însuși, Spiritul Suprem și Atotputernic, este prezent aici în mod clar perceptibil; este Cel cu care m-ați văzut cu toții discutând acum câteva clipe.

2. El, care este singurul și adevăratul Domn și Creator al întregului infinit, m-a asigurat în mod categoric că-l va pedepsi cumplit pe acest spirit rău, în fața ochilor voștri, dacă îndrăznește să-și continue jocul său malefic. Așadar, de vreme ce avem această certitudine absolută, să așteptăm cu răbdare și fără nici o teamă tot ceea ce ni se va întâmpla, prin grația Domnului.

3. Chiar eu, care vă vorbesc în aceste clipe, nu sunt defel un înțelept prin mine însumi. Tot ce vă voi spune, va fi un mesaj pe care vi-l voi transmite din partea Domnului, nicidecum prin vorbe alese, ci prin cuvinte simple, care vor fi cu atât mai adevărate și mai potrivite. Am să vă ofer, așadar, ceea ce am: ascultați-mă!

4. Dragi prieteni, care vă bucurați, la fel ca mine, de Grația Dumnezeului nostru al tuturor, a Domnului și Tatălui meu care acum este și al vostru! De la început, Voia Atotputernică a acestui Tată unic v-a dăruit, tuturor, asemenea privilegii, în minunată voastră lume, încât cele ale locuitorilor planetei mele nici nu se pot compara cu ele!

5. În primul rând, aveți frumusețea trupului vostru fizic; da, sunteți atât de frumoși încât noi, locuitorii Pământului, n-am putea să ne închipuim nici măcar un înger neprihănit de lumină cu trăsături mai minunate decât ale voastre! Apoi, durată vieții voastre pe acest astru depinde de bunul vostru plac, astfel încât fiecare dintre voi poate trăi oricât de mult dorește. Diferența dintre viața voastră naturală și cea de după moarte este, cu adevărat, atât de neînsemnată încât, pentru voi, este practic același lucru dacă trăiți cu sau fără corp fizic. Voi îi puteți vedea pe defuncții voștri și puteți discuta cu ei oricând și oricum doriți, și puteți chiar să vorbiți cu noi și să acționați asupra noastră - deși noi suntem spirite devenite cu desăvârșire pure - ca și cum ați fi decorporalizați!

6. Oh, cât de diferite sunt toate acestea de ceea ce se petrece în aspra noastră lume, în care eu și toate aceste ființe care mă însoțesc am trăit în învelișul nostru trupesc! Acolo, durata vieții naturale este variabilă, dar cu toate acestea ea este foarte scurtă. Când unul dintre voi spune: "Sunt tânăr!" la noi, ar fi deja incredibil de bătrân. Căci știu că încă mai există chiar aici, în această adunare, ființe în vârstă de mai multe sute de ani, potrivit propriului nostru mod de a calcula timpul. Pentru voi, ele sunt încă tinere, în vreme ce la noi, ar fi considerate extraordinar de bătrâne.

7. Tot astfel, există la voi ființe atât de bătrâne încât, potrivit calculelor noastre, ele sunt deja mai în vârstă decât întreaga rasă umană de pe micuța mea planetă! Da, există cu siguranță aici ființe încă întrupate, care sunt poate chiar de mii de ori mai în vârstă. Ce mari, ce profunde și sfinte experiențe trebuie să fi trăit asemenea oameni! Ce dezvoltare fantastică trebuie să capete formarea voastră spirituală, alături de acești învățători atât de experimentați, și ce adânc trebuie să-și dezvolte înțelepciunea voastră rădăcinile sale minunate!

8. În lumea noastră, pe când de-abia începi să înțelegi ce este viața, moartea vine să te răpească, în chinuri extreme, și să te smulgă din penibila stare a întrupării tale carnale. Că o fi întru viață sau moarte veșnică, nimeni nu prea știe! Pe scurt, trebuie să renunți la tot ceea ce-ai dobândit: onoare, glorie, știință sau înțelepciune; căci nimic din toate acestea nu contează în ochii Domnului! Iar atunci când îngerul morții vine să-și înfigă coasa în inima omului, atunci totul s-a sfârșit!

9. Trebuie să mori fără nici o perspectivă de răsplată! Căci, la noi, viața după moartea trupului există numai în credință și în speranță, potrivit învățăturii care ne-a fost transmisă. Practic, nimeni nu are, întrupat fiind, o conștiință precisă a vieții veșnice, așa cum stau lucrurile în cazul vostru! Gândiți-vă la avantajul pe care-l reprezintă pentru o ființă umană faptul de a fi stăpâna propriei sale vieți, așa cum sunteți voi aici, și de a se putea bucura în mod liber de tot ceea ce a dobândit, precum și de numeroasele privilegii pe care i le aduce o asemenea viață!

10. Voi puteți să vorbiți cu sufletele răposaților voștri și să-i vedeți oricând, ca și cum n-ar fi murit deloc. Dar la noi, de-abia un om din zece mii știe dacă mai există viață după moartea trupului, și în ce constă aceasta. Și totuși, ni se cere să sacrificăm totul pentru o viață de apoi pe care mulți nici nu o cunosc și a cărei existență n-au intuit-o niciodată! Pe de altă parte, cei care cred în ea nu au nici cea mai vagă reprezentare despre ce este sau va fi de fapt această viață - numai dacă nu se iau după anumite relatări cu totul fanteziste!

11. Da, gândiți-vă la privilegiul - inimaginabil pentru o creatură - de a fi de la bun început stăpâna propriei sale vieți!"
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 173
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.12.2018, 04:18 View PostDownload Post

Capitolul 173
Continuarea predicii episcopului Martin.
Diferența dintre condițiile de viața de pe Soare și de pe Pământ.

1. (Martin): "Pentru noi, lumea voastră este un soare fără de care n-ar exista deloc viață pe planeta noastră. El ne dă lumină și căldură; iar voi locuiți pe el și nu cunoașteți nici noaptea, și nici frigul.

2. Oare chiar știți voi ce este un soare? - Da, în ciuda întregii voastre înțelepciuni, nu știți aproape deloc acest lucru, dat fiind că voi locuiți chiar pe el!

3. De-abia dacă sunteți conștienți de avantajele de a fi locuitorii unui asemenea soare. Nici eu, habar n-aveam de ele, mai demult, când mă târâm ca un vierme pe mizerabila mea planetă. Dar acum, știu și vă pot spune, ca spirit care a atins starea de înțelepciune, că-mi este cu neputință să găsesc cuvinte pentru a vă descrie avantajele de care vă bucurați. Cât de mizerabile sunt condițiile de viață ale locuitorilor de pe mica mea planetă, mai ales în comparație cu ale voastre! Pentru ei, nu există decât - cel mult - câteva rare clipe de fericire.

4. Duritatea și extrema ariditate a solului le obligă pe nefericitele ființe umane să-și producă pâinea cu sudoarea frunții. Și, întrucât această muncă trudnică este peste puterile anumitor ființe mai slabe din naștere, acestea cerșesc. Sau, dacă sunt suficient de puternice, ele le răpesc cu forța hrana celor care sunt activi.

5. Apoi, asemenea oameni adună laolaltă o mulțime de alte ființe care li se aseamănă și care nu mai muncesc, unica lor ocupație devenind furtul. Ei îi asupresc în mii de feluri pe lucrătorii harnici, sub acoperirea legii, le cer impozite și-i tratează ca pe niște ființe inferioare.

6. Cu timpul, acești leneși se transformă în seniori puternici care-i domină pe muncitori și pe cei care se ocupă de producerea hranei, și fac ce vor cu aceștia. Astfel, ei le prescriu legi peste legi care, de cele mai multe ori, nu urmăresc decât interesul legislatorilor. Opoziția față de aceste legi antrenează pedepse extrem de severe, ceea ce sporește și mai mult mizeria vieții - oricum, plină de necazuri - a celor ce muncesc. Dacă se întâmplă uneori ca muncitorii să fie prea asupriți, atunci ei se răscoală, împinși de preaplinul mâniei lor, și pornesc în cete mari împotriva asupritorilor lor și-i omoară cu sutele, plătind, de altfel, de cele mai multe ori, cu propria lor viață aceste fapte.

7. Asemenea mișcări provocate de mânie se numesc la noi războaie. Când încep, de obicei ele nu iau sfârșit decât după ce una din părți o nimicește complet pe cealaltă, sau atunci când cel mai slab recunoaște ceea ce este evident, în timpul masacrului, și anume faptul că nu este în stare să se măsoare cu cel mai puternic, și se predă, cerând îndurarea sau moartea. Astfel, desigur, pacea este din nou restabilită.

8. Dar ce mai pace! Vă spun: o pace infernală și nicidecum una divină! Căci atunci, învinsul devine sclav și, datorită neputinței sale, trebuie să accepte să-i fie impuse legi care-i încătușează, cu cele mai grele lanțuri, nu numai mizerabilul său corp - Adeseori acoperit de răni - ci și spiritul.

9. O asemenea situație se prelungește adeseori timp de mii de lungi ani pământești. Cu toate acestea, natura Pământului rămâne mereu aceeași, cu succesiunea zilelor și a nopților de suferință, aducând curând o iarnă care îngheață totul, apoi din nou o vară atât de toridă încât face ca lanțurile să pară și mai fierbinți și mai insuportabile decât gerul mortal al iernii.

10. Lipsa de hrană provoacă o durere în stomac pe care noi o numim "foame" și care, în anii neroditori, devine atât de cumplită încât mulți mor din cauza ei.

11. 0, prieteni, comparați această viață cu a voastră și recunoașteți în forul vostru interior dacă înțelepciunea cu care ați fost înzestrați poate găsi cuvinte pentru a descrie cum se cuvine enormele privilegii ale vieții pe care o duceți! Răspundeți: "Asta nu se poate numi viață, ci cel mai cumplit chin! Oare cum pot îndura niște ființe umane toate acestea, și apoi să-I mai aducă și laude Creatorului lor?"

12. Deși această întrebare este legitimă, am să vă spun că, în ciuda tuturor acestor fapte, există acolo numeroase ființe care-L iubesc și-L slăvesc pe Creatorul lor cu atât mai mult cu cât au o soartă nefericită! - Ce credeți despre asta?

13. Spuneți: "Prietene, este cu neputință! Cum poate un Creator plin de o Bunătate Supremă să le rezerve o soartă atât de mizerabilă creaturilor Sale și apoi să le ceară, pe deasupra, să-L mai și slăvească și să-L iubească pentru asta? Cu adevărat, înseamnă că bieții locuitori ai Pământului nu-L cunosc cu adevărat pe Creatorul lor! Sau dacă-L cunosc, atunci sunt nebuni dacă-I mulțumesc și chiar Îl slăvesc pentru o asemenea viață!"

14. Și această reacție din partea voastră este corectă, dacă privim din punctul de vedere al vieții voastre nespus de favorizate. Dar ce mai spuneți de următoarele aspecte: Creatorul le dă cele mai dure și veșnice pedepse, în focul iadului, oamenilor de pe planeta mea care nu-L iubesc mai presus de orice, în ciuda tuturor necazurilor vieții lor pământești, care nu-și binecuvântează dușmanii și pe cei care-i chinuie, și care nu se roagă pentru cei care-i blestemă! Și, în sfârșit, la fel îi pedepsește și pe cei care nu-I sunt recunoscători lui Dumnezeu, Creatorul lor, pentru tot ce le dăruiește, bun sau rău, și nu-I mulțumesc din toate puterile, care le mai rămân după toate caznele la care sunt supuși? - Ce ziceți de toate acestea?

15. Ce credeți despre faptul că, pe această planetă, Domnul îi pedepsește cel mai sever tocmai pe cei care-L iubesc cel mai mult? În vreme ce cei care-L disprețuiesc se bucură aproape întotdeauna de o bunăstare desăvârșită - sau cel puțin de ceea ce se consideră a fi bunăstare pe planeta mea, care cu siguranță nu are nimic de-a face cu concepția voastră despre bunăstare.

16. Oh, vorbiți, prieteni, spuneți-mi părerea voastră, voi care sunteți atât de fericiți! - Dar rămâneți, practic, muți! Totuși, trebuie să vă spun și mai multe, ca să vă puteți face o părere și mai clară. Așadar, ascultați:

17. Cred că nu mai e nevoie să vă tot descriu superioritatea vieții voastre, pentru a sublinia cât de mizerabilă este cea a ființelor de pe planeta mea. Știu că oricum, voi vă cunoașteți starea cu mult mai bine decât mine. Dar, pentru a vă arăta și mai clar diferența dintre condițiile celor două lumi ale noastre, vreau să intru și mai mult în detalii. Cu profundă voastră înțelepciune și cu viziunea voastră pătrunzătoare a lucrurilor, vă va fi ușor să judecați situația în care se află locuitorii Pământului față de voi întrucât ceea ce v-am împărtășit până acum aproape că vă taie deja răsuflarea, sunt chiar curios să văd cum veți reacționa la auzul a ceea ce am să vă mai spun!

18. V-am atras deja atenția viața pe planeta mea este foarte grea, atât în plan fizic, cât și în plan spiritual sau moral. Hrana nu poate fi obținută din sol decât cu prețul unei munci extrem de grele care ne consumă în întregime forțele. Și, înainte de a reuși, mai trebuie să ne confecționăm mii de unelte necesare cultivării pământului, care este deosebit de tare.

19. În zilele noastre, datorită succesiunii foarte schimbătoare a vremurilor, raporturile dintre oamenii de pe planeta mea au ajuns în punctul în care numai o foarte mică minoritate posedă propria sa parte de pământ, în timp ce ceilalți nu au nimic și au devenit niște adevărați sclavi pentru a obține un salar de mizerie și cea mai sărăcăcioasă hrană.

20. Foarte mulți dintre acești proprietari îngrămădesc adeseori de mii de ori mai mult decât ar putea consuma, ei și toți urmașii lor, într-o mie de ani.

21. Iar când vine iarna cea cumplită care îngheață totul, bogații proprietari au case bune și încăperi confortabile pe care le pot încălzi după plac cu un foc artificial, și au la dispoziție paturi moi și călduțe pentru a se odihni.

22. Dimpotrivă, nenumărații săraci care nu posedă nimic trebuie să-și petreacă viața adeseori înfometați, bolnavi, triști și prost îmbrăcați, în cele mai groaznice bordeie. Și dacă, așa cum se întâmplă adeseori, situația devine atât de cumplită încât ajung să moară cu miile, de foame și de disperare, cu toate acestea, bogații proprietari nu-și fac nici o grijă în privința lor. Ei privesc lucrurile fără a se tulbura și spun: "E bine că toți acești cerșetori, care nu sunt decât niște golani, să fie în sfârșit exterminați și să nu ne mai bată la cap!"

23. Dar această sărăcie, provocată, cel mai adesea, de către bogătași, este exploatată tot de ei în avantajul și pentru bunăstarea lor: ei practică, în modul cel mai inuman, camătă cu proviziile acumulate. Cel care nu le dă sau nu este în stare să le dea ceea ce-i cer poate să și moară de foame la ușa lor - inima lor tot nu se va înduioșa.

24. Oricât de revoltătoare și de nedreaptă ar fi situația, Creatorul nu schimbă, ca să zicem așa, mai nimic! Zilele și nopțile urmează una după alta. Ploaia cade și-și răspândește binecuvântarea asupra tuturor țarinilor, atât ale celor bogați cât și ale săracilor, care nu dispun de mijloacele necesare pentru a-și cultiva mizerabilul petec de pământ în funcție de nevoile lor. Pomii fructiferi ai bogătașilor dau rod bogat, în timp ce cei ai săracilor sunt adeseori piperniciți, pe jumătate uscați și fără rod. Bogătașii cu inima de piatră au totul din belșug, pe când săracii pier adeseori într-o sărăcie de nedescris!

25. Așa cum am mai spus, în fața unor asemenea practici revoltătoare și satanice, Creatorul rămâne impasibil timp de mulți ani, ca și cum asta n-ar avea nici o importanță. Și dacă uneori - înduioșat, fără îndoială, de rugăciunile amestecate cu lacrimi de sânge ale săracilor - El face să se pogoare o judecată asupra Pământului, judecată a cărei proveniență divină nu este clar vădită, aceasta nu-i atinge în principal decât pe cei săraci și nevolnici. De obicei, bogații scapă basma curată, și mulți dintre ei chiar se îmbogățesc și devin și mai fericiți - din punct de vedere pământesc - cu ocazia unei asemenea judecăți.

26. Izbucnește un război: săracii care nu au nimic trebuie să se bată în schimbul unei simbrii de mizerie și, adeseori, să-și dea chiar viața pentru cei bogați, pe câmpul de bătălie. Astfel, bunurile celor bogați sunt din nou în siguranță. Iar dacă săracii se întorc totuși din luptă - adeseori, complet infirmi, pierzându-și o mână sau un picior, acoperiți cu un mare număr de cicatrici atunci ei trebuie să cerșească pentru a obține o mizerabilă bucată de pâine. Dacă ajung în fața porții unui bogătan, ei sunt adeseori alungați ca niște animale periculoase, acoperiți de cele mai umilitoare înjurături!

27. Vedeți: în ciuda tuturor acestor lucruri, ei nu trebuie să le vrea răul unor asemenea răufăcători, ci dimpotrivă, să-i binecuvânteze și să-i ierte din toată inima pe călăii lor, altminteri riscă să fie aruncați de Dumnezeu în chinurile veșnice ale iadului!

28. La fel cum războiul seamănă cu o judecată divină care întotdeauna îi atinge cel mai cumplit pe cei care deja sunt cei mai nefericiți, la fel stau lucrurile și cu toate celelalte judecăți. Ele îi copleșesc în special pe cei săraci și nefericiți, în timp ce cei bogați și fericiți, care nu au nici inimă și nici compasiune, scapă aproape întotdeauna fără să pățească nimic.

29. Cu toate acestea, cel mai adesea, cei săraci sunt cei care țin la Domnul, care cred în El și care se roagă Lui așa cum pot. Cei bogați și fericiți, rareori au câte un dram de credință, și cel mai adesea - deloc, în inima lor împietrită ca stânca, cu adevărat, există foarte puțină iubire de Dumnezeu! Ei nu se roagă practic deloc și adeseori își permit să-și bată joc de Domnul și de legile Sale în modul cel mai rușinos.

30. Un ban de aur, o fată tânără și lascivă cu care se vor deda celui mai josnic desfrâu, le par de mii de ori preferabile unui Dumnezeu care nu are nici o semnificație pentru ei; și cu atât mai puțin le va păsa de nefericiții care îndeplinesc pentru ei cele mai penibile corvezi, cu sudoarea frunții, și le păzesc viața zi și noapte, atât vara cât și iarna, cu prețul propriei lor vieți.

31. Dar, în completa lor uitare a lui Dumnezeu, ei se simt fericiți pe Pământ și nu sunt niciodată deranjați în viața lor luxoasă de către cei săraci - cel mult, din când în când, de către cei asemănători lor. Insă, chiar și nefericiți, bogații se găsesc cel mai adesea într-o situație de o mie de ori mai bună decât cei mai fericiți dintre cei săraci, care n-au avut niciodată nimic altceva decât sărăcia lor.

32. Prieteni, ce spuneți despre aceste lucruri? Cum vi se pare viața oamenilor de pe această planetă pe care voi o numiți de obicei "sfântă"?"
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 174
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.12.2018, 04:33 View PostDownload Post

Capitolul 174
Supărarea ființelor solare, provocată de cuvântarea lui Martin.
Dialog între Uhron și Martin.

1. Acum, înțeleptul Uhron înaintează către Martin și spune: "Prietene, văd bine că ceea ce ne-ai spus este adevărat; dar ce scop urmărești? Vrei să ațâți poporul acesta împotriva lui Dumnezeu? Zău, nu mai știu ce să cred și nu te pot înțelege, iar pe Dumnezeu - și mai puțin! Despre ce ordine este vorba aici?

2. Eu cunosc Cerurile și de asemenea infernurile multor lumi, dar îți spun: nici un infern nu este mai rău decât cel care domnește pe planeta ta! Te rog, vorbește despre altceva, altminteri tot poporul se va mânia împotriva lui Dumnezeu, Căruia, până acum, I-a adus întotdeauna numai laude și măriri."

3. Martin: "Fiecare ființă primește de la Domnul - în taină sau deschis - o anumită sarcină de îndeplinit, cu o singură diferență: ea este nevoită, însă noi, ființele libere și independente, putem și vrem s-o ducem la bun sfârșit! De aceea, puteți face ce vreți cu cuvintele mele: eu nu fac nimic altceva decât ce-mi cere Domnul! Binevoiți deci să continuați a mă asculta, căci încă n-am terminat!"

4. Înțeleptul: "Poți continua să vorbești, dar problema este de a ști la ce sunt bune cuvintele tale. Nu câștigi nimic dacă ne descrii, nouă, care suntem mai puri decât voi, condițiile care domnesc pe planeta ta. Și, de asemenea, nu obținem nici un avantaj dacă suntem informați în privința lor. Căci, ce-am putea câștiga de pe urma faptului de a cunoaște răutatea lumii tale mai bine decât ne permite înțelepciunea noastră s-o știm? Am putea, mai degrabă, să pățim ceva nespus de rău ascultându-te cum vorbești despre cumplita stare judecată a Pământului. - Atât de îngrozitoare, încât probabil că nu va mai putea fi compensată niciodată!

5. De aceea, sunt de părere că am ascultat destule despre grelele condiții care domnesc pe Pământ, și ne putem cu ușurință închipui că există lucruri și mai rele! De aceea, cred că este inutil să ne chinui și mai mult descriindu-ne o stare de lucruri pe care noi oricum n-o putem schimba! Iar noi nu credem și nu vom crede niciodată că lumea noastră va dori să adopte această ordine a vieții, care este nemaipomenit de rea. Prin urmare, credem că poți să-l lași pe fratele tău Petru să vorbească în locul tău; poate că el are să ne spună ceva mai bun!

6. Dacă ai intenția să-L acuzi pe Dumnezeu, Creatorul tău și al nostru, și să ne faci judecători ai faptelor Sale, mi-e tare milă de tine! Ce-am putea noi să întreprindem împotriva Atotputerniciei Sale, noi, biete creaturi, chiar dacă ne-am da seama că El îi tratează în mod nedrept pe locuitorii Pământului? Oare nu este El Unicul Domn, în Mâinile Căruia stă întregul necuprins?

7. Presupunând că, dintre miriadele de lumi, El chiar a ales una cu care a vrut să se joace, din pur capriciu, ia spune-mi, cine ar putea să-I ceară socoteală? Și chiar dacă tu ai îndrăzni să faci această, crezi că L-ai putea obliga să Se justifice? El este și rămâne de-a pururi Domnul și face ce vrea! Cel căruia El vrea să-i arate Bunătate, îi arată; dar dacă vrea să respingă pe cineva, El poate s-o facă. - Fie că ni se pare nouă corect sau nu!

8. Cine ar putea să-L împiedice să distrugă imediat această lume? Sau să ne lase pradă unei puzderii de spirite care ne-ar supune celor mă i îngrozitoare cazne timp de câteva veșnicii? Cum am putea să-L împiedicăm?

9. Eu cred că Dumnezeu, care Se află aici, printre noi, în mod vizibil, este unicul Domn al tuturor lumilor, al tuturor Cerurilor și de asemenea al tuturor infernurilor. Dar Atotputernicia Sa este și garanția înțelepciunii Sale infinite! Numai El știe de ce îngăduie să se petreacă lucruri pe care înțelepciunea noastră omenească nu le va putea înțelege niciodată. De aceea, noi ne supunem întru totul Voinței Sale, și sunt convins că aceasta este calea cea mai bună. - Ești de acord cu mine?"

10. Martin: "Bineînțeles! Dar tocmai pentru că este Voia lui Dumnezeu, și eu am să continui să vorbesc; căci trebuie să o respecți și în această privință!"

11. Înțeleptul: "Dacă-i așa, atunci dă-i drumul; te ascultăm!"
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 175
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.12.2018, 04:49 View PostDownload Post

Capitolul 175
Sfârșitul predicii lui Martin și indicație referitoare la scopul său.
Condiții pentru obținerea filiației divine.
Cuvântare de mulțumire și de apreciere a înțeleptului.

1. Martin: "În nici un caz, eu nu intenționez să-L fac pe Domnul să pară nedrept, atunci când subliniez tristele condiții de viață ale locuitorilor Pământului - deși, nu am făcut acest lucru decât parțial. Nu trebuie nici să credeți că este imposibil să trăiești pe Pământ într-un mod plăcut Domnului! Scopul meu este numai acela de a vă lămuri punctul de vedere. Pentru aceasta, trebuie să insist asupra imenselor avantaje ale condițiilor voastre actuale de viață. Căci, dat fiind că vă bucurați de ele încă din naștere, vă este cu neputință să vă dați cu adevărat seama de ele dacă nu le comparați cu condițiile de viață din celelalte lumi - în acest caz, din lumea mea - care îmi sunt cât se poate de bine cunoscute, întrucât am trăit eu însumi acolo și am îndurat nenumărate necazuri din cauza lor.

2. Deci, nici nu se pune problema să-L acuz pe Domnul în fața voastră, în nici o privință - Doamne ferește! - Și nu vreau nici să vă stârnesc indignarea împotriva Lui - ceea ce, desigur, ar fi curată nebunie! Dar, dat fiind că voi sunteți sortiți să deveniți copii ai lui Dumnezeu și că înțelepciunea voastră v-a permis să aflați că adevărata filiație Divină nu se obține decât pe planeta mea, este cu atât mai necesar să cunoașteți condițiile legate de obținerea acestui statut suprem și inestimabil!

3. Până acum, se poate spune că viața voastră nu a fost, în realitate, decât o joacă de îngeri divini, printre care vă numărați și voi. Dar o asemenea viață nu vă permite nicidecum să deveniți copii ai lui Dumnezeu. Căci starea de copil al lui Dumnezeu este un lucru foarte serios, și nicidecum o joacă! De aceea, ea nu poate fi obținută decât printr-o angrenare totală și plină de seriozitate a propriilor forțe, necesară unei vieți presărate, adeseori, cu multă amărăciune.

4. De aceea, veți primi legi asemănătoare legilor noastre. Și pentru voi, vor fi valabile următoarele cuvinte: "Fiecare să-și ia necazul pe umeri și să Mă urmeze, pe Mine, care sunt Domnul; altminteri, nu veți putea ajunge acolo unde sunt, trăiesc și acționez Eu, înconjurat de copiii Mei, care sunt și rămân de-a pururi Mâna Mea dreaptă și care fac ceea ce fac Eu și trăiesc așa cum trăiesc Eu!"

5. Pentru ca oamenii de pe Pământ să poată deveni dumnezei - în cazul în care doresc acest lucru - Domnul însuși s-a făcut om, pe planeta mea, și a trebuit să îndure toate chinurile posibile și imaginabile ale vieții pământești; în cele din urmă, El S-a lăsat chiar răstignit în Trupul Său, în modul cel mai cumplit și dureros.

6. Dar numai faptul de a te afla pe planeta pe care Domnul Însuși S-a întrupat nu este suficient pentru obținerea Filiației Divine. Aceasta nu se întâmplă decât atunci când ființa umană îndeplinește în mod liber toate condițiile necesare pe care Domnul le-a prescris în acest scop!

7. V-am descris starea mizerabilă a planetei mele - o stare de ai putea să te întrebi dacă Domnului îi mai pasă de ea; ea, pe care El însuși a ridicat-o la rangul de cea mai importantă și mai sfântă din întregul univers prin întruparea Sa, și de care pare a nu Se mai ocupă deloc acum! Dar lucrurile stau cu totul altfel!

8. Numai ființele de pe această planetă sunt complet libere și pot face ce vor: să se îndrepte spre binele cerut de legea divină, sau spre rău, încălcând-o. Nimic nu-i îndeamnă să apuce pe una sau cealaltă dintre căi, în afară de liberul lor arbitru. Acesta este și motivul pentru care condițiile de viață din acea lume sunt atât de modeste, pentru ca libera voință să nu fie tentată să se supună unor influențe nefaste evoluției sale.

9. Iar aspectele celeste sunt atât de bine ascunse, încât ființa liberă nu este deloc obligată să se îndrepte spre bine din cauza viziunii fericirilor viitoare. Deși cunoaște, grație legilor divine, consecințele pe care le implică o viață bună sau rea, ea poate totuși să acționeze potrivit voinței sale, căci nu posedă nici o certitudine, nici de o parte, nici de cealaltă.

10. Pe Pământ, totul este aranjat astfel încât voința omului să poată fi complet liberă. Căci altminteri, îi este imposibil să ajungă la starea de copil al lui Dumnezeu, care este absolut liberă și de-a pururi nejudecată.

11. Cred că veți înțelege că locuitorii de pe Pământul meu pot cădea pradă rătăcirilor de tot felul. Dar, în ceea ce privește schimbarea condițiilor de viață - dacă vreți în mod serios să obțineți starea de copii ai lui Dumnezeu - lucrurile ar sta cu totul altfel pentru voi! În ce măsură, asta are să vă spună cel care va vorbi după mine! Ascultați-l!"

12. Înțeleptul: "îți mulțumesc, atât eu cât și toți cei care sunt adunați aici, pentru învățătura pe care ne-ai transmis-o prin Grația Domnului și Dumnezeului nostru. Sfârșitul discursului tău mi-a fost cu atât mai prețios cu cât am putut afla, grație lui, de ce ființele de pe planeta ta trăiesc într-un mod atât de mizerabil, comparativ cu noi. Am putut astfel să-mi dau seama, în mai multe rânduri, că preceptele mele, potrivit cărora nici o ființă inteligentă nu trebuie să se lase cuprinsă de disperare vizavi de Creator și de Bunătatea Sa, și-au aflat confirmarea!

13. Căci infinita Sa Atotputernicie, care a creat nenumărate și magnifice opere, potrivit legilor Sale, este o dovadă incontestabilă a înțelepciunii Sale. Iar o asemenea înțelepciune nu-și poate avea izvorul decât în Ordinea perfectă în care trăiește însuși Creatorul!

14. Iar acolo unde viața se bazează pe o Ordine supremă, pură și profundă, acolo trebuie să se afle și o Bunătate despre care nici o ființă creată, chiar dacă se bucură de cea mai deplină libertate, nu va putea niciodată să-și făurească o reprezentare clară!

15. Iți mulțumesc încă o dată, dragă prietene, în numele meu și al poporului adunat aici, și aștept cu bucurie să-l ascult pe fratele tău Petru! Fie ca Domnul să-l călăuzească în cuvântarea sa!"
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 176
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.12.2018, 05:04 View PostDownload Post

Capitolul 176
Sporirea continua a fluxurilor malefice.
Cuvintele hotărâte ale lui Petru. Întrebarea sa importanta adresată locuitorilor Soarelui:
"Vreți să deveniți copii ai lui Dumnezeu, sau nu?".
Răspunsul lui Uhron.

1. După acest discurs, din exterior se transmite un semn, potrivit căruia apele marelui ocean au ajuns la o depărtare de numai un singur stat de om de cei care se află cel mai jos, și pot ajunge din clipă în clipă la picioarele lor. Ei îl roagă pe Spiritul Atotputernic să-i ajute, altminteri ar fi obligați s-o ia imediat la goană.

2. Petru răspunde: "Prietene și frate, spune poporului să nu-și piardă curajul. Căci Domnul lasă intenționat această primejdie să ia amploare, pentru ca toți să aibă o dovadă cu atât mai zdrobitoare a Slavei lui Dumnezeu!

3. Desigur, șuvoaiele vor ajunge până la picioarele lor, dar fără a le uda. Iar împingerea subterană va atinge și ea cea mai mare amplitudine, pentru a exploda apoi, proiectând mari mase de foc. Dar toate aceste mase vor fi distruse și complet pulverizate, cu mult timp înainte de a apuca să atingă solul în cădere, iar scoarța terestră se va reface imediat după explozie.

4. De aceea, nimeni nu trebuie să se teamă și toți trebuie să se comporte în fața acestei primejdii - care nu este decât în aparență amenințătoare - ca și cum nici n-ar exista; astfel, nici un fir de păr din cap nu le va fi atins! Anunță neîntârziat toate acestea mulțimii!"

5. Atunci, înțeleptul transmite mesajul, prin intermediul semnelor pe care le știm. Îndată sosesc semne de confirmare care arată că totul este bine înțeles, acceptat cu recunoștință și bunăvoință, și va fi respectat întocmai.

6. După ce toate acestea îi sunt aduse la cunoștință lui Petru, el spune:

7. "Spune-le acum să ia bine aminte la cuvintele mele, căci ceea ce am să le comunic este de cea mai mare importanță!"

8. Înțeleptul se supune de îndată și toți așteaptă cu cea mai mare încordare.

9. Petru: "Prieteni și frați! Cel care a vorbit înaintea mea v-a prezentat condițiile de viață cărora le sunt supuse ființele umane de pe Pământ. Eu însumi am trăit acolo pe vremea când Domnul luase trup de carne și îndura tot felul de cazne din partea propriilor Săi copii, la fel ca oricare altă ființă umană sărmană și limitată.

10. Ascultând fidela descriere a condițiilor de viață care domnesc acolo, sunt sigur că v-ați dat seama de avantajele de care vă bucurați în marea voastră lume de lumină, dar și de tot ceea ce este indispensabil pentru a face dintr-o creatură un copil liber al lui Dumnezeu.

11. De aceea, prima întrebare pe care v-o pun este următoarea: "Vreți să deveniți copii ai lui Dumnezeu ca și noi, păstrându-vă totodată toate avantajele vieții voastre cotidiene - în măsura în care ele nu vor fi diminuate de o lege pe care o veți accepta în mod liber pentru a obține împărăția Cerurilor? Dar gândiți-vă bine la ce vreți să faceți, și nu-mi dați răspunsul vostru decât după o matură chibzuință!

12. Gândiți-vă la avantajele legate de starea de copil al lui Dumnezeu, sau cel puțin de posibilitatea de a o obține! Gândiți-vă la ce este necesar pentru obținerea ei; dar gândiți-vă și la privilegiile de care v-ați bucurat până acum și la condițiile voastre actuale de viață, care diferă foarte mult de cele de pe Pământ.

13. Desigur, nimeni nu va renunța la nimic fără a primi însutit mai mult, și pentru veșnicie, în împărăția Cerurilor, însă ceea ce va primi drept răsplată nu va constitui doar meritul înțelepciunii, ci și cel al puterii credinței sale.

14. Acum, sunteți capabili să vedeți clar ce este material și ce este spiritual! Dar lucrurile nu vor mai sta la fel și pentru cei care vor alege la modul serios să devină copiii lui Dumnezeu. De aceea, gândiți-vă bine la ce vreți să faceți în această privință. Vi se oferă lucruri mari, dar prețul care vi se cere nu este cu nimic mai prejos!"

15. Înțeleptul: Tu știi că inteligența noastră ne permite să nu fim nevoiți să chibzuim prea mult la ce ni se spune pentru a ști ce vrem sau ce trebuie să facem. De aceea, eu cred că știu foarte clar, în calitatea mea de reprezentant al tuturor celor adunați aici, ce vrem și, de asemenea, ce putem face.

16. Căci capacitatea de a face un lucru este o chestiune primordială, dat fiind că nici chiar Dumnezeu nu-i poate cere unei creaturi mai mult decât poate ea oferi, din zestrea sa de caracteristici și forțe, care sălășluiesc în ea! Prin urmare, sunt absolut convins că nici Domnul nu ne va cere mai mult decât ne îngăduie poziția noastră, naturală și spirituală, de pe acest tărâm!

17. Reiese clar că noi nu vrem să facem decât ceea ce ne stă în puteri - fie că scopul de a deveni copii ai lui Dumnezeu este sau nu elevat! Dar noi vrem să ajungem la această stare numai dacă obținerea sa nu este mai presus de puterile noastre. Dacă eforturile necesare sunt supraomenești, atunci nu o dorim, căci atunci - în acest caz - ea ar fi de neatins!

18. Deci - dacă această filiație este în concordanță cu condițiile noastre de viață actuale, atunci vrem s-o obținem. În caz contrar, prietene, trebuie să-ți dai și tu seama că nu putem dori să facem din ea țelul nostru! Cunoști acum hotărârea noastră. Fă ce vrei; dar sunt de părere că voința noastră este și ea liberă, și așa trebuie să rămână!"
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 177
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.12.2018, 05:15 View PostDownload Post

Capitolul 177
Petru tratează incă o dată problema obținerii tării de copil al lui Dumnezeu.
Critica sa referitoare la incest, ucru curent printre locuitorii Soarelui.

1. Petru: "Dragă prietene, cred că tu n-ai înțeles cu adevărat cuvântarea mea! Vezi: se punea problema să aflăm dacă vreți să deveniți copii ai lui Dumnezeu, așa cum suntem noi, sau nu - aceasta, păstrând avantajele vieții voastre obișnuite; însă, numai în măsura în care ele nu vor fi diminuate de anumite legi pe care le veți accepta în mod liber și care vor cere o anumită renunțare din partea voastră. Desigur, această renunțare nu se va referi decât la anumite avantaje colaterale și nicidecum indispensabile traiului vostru. De vreme ce eu vorbesc despre păstrarea acestor avantaje, cred că vei înțelege totuși acest aspect așa cum am intenționat eu să ți-l explic!

2. Crede-mă, dragă prietene! Noi, locuitorii împărății Cerurilor, suntem suficient de înțelepți pentru a ne da seama că un Soare nu se lasă transformat într-o planetă ordinară fără a strica ordinea bine stabilită a întregului univers! Și mai știm și că ființele solare au o natură și o constituție total diferită de cea a oamenilor de pe o planetă minusculă! Noi cunoaștem toate aceste lucruri la fel de bine ca și tine, prietene!

3. Dar unele dintre legile voastre, pe care le-ați conceput voi înșivă, nu au nici o valoare, căci ele sunt pur arbitrare și vă permit să acționați după bunul vostru plac și nu întotdeauna în sensul bun. Ele vă spun că puteți nici mai mult nici mai puțin decât să aruncați vechile voastre legi originare și pline de înțelepciune, și să le înlocuiți cu cele noi, care nu valorează absolut nimic. Vă întreb: oare voi chiar considerați asemenea acțiuni arbitrare drept avantaje?

4. Îngerii veniți din Ceruri v-au poruncit să nu căsătoriți decât cu o singură ființă, adică o uniune legală între un bărbat și o femeie care se potrivesc. Ei v-au arătat modul spiritual de a concepe copiii, căruia v-ați conformat până în prezent. Cum se face că, acum, tații au raporturi cvasi-bestiale cu propriile lor fiice, deși ei știu că legile lor interzic ca tații să-și fecundeze fiicele, chiar și în mod spiritual, sub amenințarea pedepsei?

5. Ia spune-mi, și aceste lucruri se numără printre avantajele indispensabile traiului vostru pe acest Soare? Răspunde!"

6. Înțeleptul: "O, prietene, asemenea lucruri nu se numără printre avantajele vieții noastre, căci este cert faptul că ele ne-au adus mari neplăceri din punct de vedere natural și spiritual! Acesta este motivul pentru care suntem gata să renunțăm la ele, fără nici o părere de rău. Dar ceea ce vroiam eu să spun prin "avantajele" vieții noastre se leagă numai de particularitatea noastră - una dintre cele mai străvechi, și care îi este proprie ființei noastre naturale - care ne permite să dominăm, într-o mare măsură, lumea noastră.

7. Mă refer aici la avantajul dăruit nouă, de a putea extrage tot ce dorim din solul acestui tărâm, ceea ce reprezintă nenumărate minunății - precum și toate cele necesare întreținerii trupului nostru.

8. Sunt de părere că cererea noastră de a ne păstra acest privilegiu nu este un păcat în ochii Domnului, nici un motiv ca El să ne refuze dreptul de primire în filiație!

9. Dacă lucrurile stau, totuși, astfel, atunci ar trebui să insistăm să ni se permită să rămânem așa cum suntem, în loc să acceptăm să schimbăm o stare pe care o știm sigură cu o alta, care ni se pare foarte nesigură și greu de obținut!

10. Iată ce cred eu, prietene! Dacă ești de acord, atunci spunem cu toții "da" propunerii tale. Căci nici măcar Domnul nu ne poate cere imposibilul - numai dacă nu cumva vrea să ne transforme complet și să ne atribuie calități care ne sunt încă necunoscute. Nimeni nu se poate împotrivi Atotputerniciei Domnului, și nici noi!"
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 178
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.12.2018, 05:25 View PostDownload Post

Capitolul 178
Propunerea lui Petru referitoare la modul e a aduce mulțumire și de a cere.
Uhron are motive importante de a refuza ă ceară ceva lui Dumnezeu.

1. Petru: "Atotputernicia lui Dumnezeu este ordinea Sa eternă, din care purcedeți atât voi, cât și întregul infinit. Dacă El ar dori să vă transforme într-un mod anume, ar trebui mai întâi să schimbe toată ordinea pe care a stabilit-o, lucru pe care El nu-l va face niciodată, dat fiind că este El însuși această Ordine.

2. Despre viața voastră, se poate spune că este extraordinar de ușoară și lipsită de griji. Niciodată nu trebuie să vă luptați, să faceți eforturi sau să trudiți. De la naștere și până la moarte, nu întâlniți niciodată nici o imperfecțiune care să merite a fi numită ca atare și, prin urmare, nu știți ce este renunțarea.

3. Știți bine că voi și tărâmul vostru sunteți opera unui Spirit Divin plin de înțelepciune, și îl slăviți din plin. Dar oare când L-ați rugat vreodată să vă dăruiască ceva, și de câte ori I-ați mulțumit pentru toate binefacerile pe care vi le-a acordat din belșug?

4. Vedeți, până acum, ați trăit aproape independenți de El. Oare ar fi prea mult dacă vi s-ar cere să consimțiți să depindeți puțin mai mult de El? Vorbește și răspunde sincer!"

5. Înțeleptul: "Chiar asta vom și face! În ceea ce privește recunoștința pe care o datorăm Domnului, vom utiliza toate mijloacele puse la dispoziția noastră pentru a I-o dovedi din belșug și pentru a-I mulțumi Marelui și Sfântului Dumnezeu pentru toate imensele și nenumăratele binefaceri pe care ni le-a dăruit. Dar, în privința rugăciunii prin care să-i cerem ceva, trebuie să-ți mărturisesc că nu sunt de acord cu tine, căci eu consider fiecare cerere drept o ofensă la adresa înțelepciunii Divine.

6. Într-adevăr, dacă eu îi cer ceva Divinității, prin aceasta arăt deschis că pretind că știu mai bine decât El de ce am nevoie. Sunt de părere că nici măcar un copil al lui Dumnezeu n-ar trebui să facă așa ceva, și cu atât mai puțin - o altă creatură!

7. În plus, fiecare cerere îmi pare a fi și o luptă politicoasă prin care creatura încearcă să triumfe asupra Creatorului, arătându-I că El dă dovadă de o anumită duritate și de o încăpățânată lipsă de compasiune!

8. Cu adevărat, mai degrabă decât să îndrăznesc să-I prezint o cerere Creatorului, a Cărui înțelepciune și Bunătate este atotputernic㠖 arătându-i astfel că eu îmi cunosc nevoile mai bine decât El sau de a face pe intermediarul pentru altcineva - Arătându-I că eu sunt mai milostiv decât El - aș prefera să nici nu mai exist. O, prietene, ce respect I-aș dovedi eu astfel lui Dumnezeu, care este înțelepciunea Originară și Spiritul Atotputernic?

9. Și iată acum răspunsul meu la întrebarea ta: vrem să continuăm să depindem de El în toate cele, ca și până acum, căci este imposibil să depinzi de altcineva. Tot astfel, vrem să-I mulțumim din străfundul ființei noastre pentru fiecare dar pe care ni-l face, a cărui valoare o recunoaștem și o apreciem. Dar nu putem și nu vrem să-I cerem absolut nimic, căci vedem foarte clar că Domnul știe de mii de ori mai bine ce ne este necesar, și nu are nevoie ca niște mizerabile creaturi, numai pe jumătate vii, să-I atragă atenția asupra nevoilor lor. De aceea, niciodată nu ne vom gândi să ne rugăm Lui, lăsând astfel să se înțeleagă că El este un Dumnezeu neîndurător care-Și ascunde anumite defecte, ce nu pot fi compensate decât de solicitările creaturilor Sale!

10. Prietene, noi toți îl slăvim prea mult pe Dumnezeu, Spiritul Atotputernic, și avem o reprezentare prea sacră și elevată a calităților Sale absolut Desăvârșite, pentru a ne putea pierde vreodată capul într-atât încât să-I cerem ceva, Lui, care a binevoit să ne creeze într-un mod atât de desăvârșit fără ca noi să fi fost nevoiți să-L rugăm în această privință!

11. Vrem să-I mulțumim, da, să-I mulțumim de-a pururi pentru toate binefacerile Sale, dintre care chiar și cea mai mică are o semnificație atât de profundă încât noi nu vom ajunge niciodată s-o prețuim la adevărat să valoare. Dar, așa cum am demonstrat-o în mod clar, nu dorim deloc să-L jignim pe Cel mai Sfânt și mai Desăvârșit Tată!

12. Fă acum ce vrei. Dar toată înțelepciunea ta nu va reuși decât cu greu să ne convingă să-I cerem ceva. Ar fi altceva dacă Domnul Însuși ne-ar cere aceasta! Este evident că nimeni nu se poate împotrivi Voinței lui Dumnezeu. Dar noi ne păstrăm uzul liberului nostru arbitru și vom face acele lucruri de care putem răspunde în fața lui Dumnezeu, a îngerilor și a oamenilor!"
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 179
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.12.2018, 05:36 View PostDownload Post

Capitolul 179
Petru îi învață "Tatăl nostru" pe locuitorii Soarelui.
Motivul pentru care a te ruga înseamnă mai mult decât a aduce mulțumire.
Petru îi pune lui Uhron câteva întrebări importante, în Numele Domnului.

1. Petru: "Prietene, atunci când Domnul, în calitate de Creator Atotputernic al Cerurilor și al tuturor lumilor, a luat veșmânt trupesc pe Pământul meu și a trăit printre oameni la fel ca ei, El ne-a învățat să ne rugăm în felul următor:

2. "Când vă rugați, să spuneți: "Tatăl nostru, care ești în Ceruri, sfințească-se Numele Tău! Fie veșnică împărăția Ta a Iubirii, a Adevărului și a Vieții! Facă-se numai Voia Ta sfântă, acum și pururea! Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi! Iartă-ne nouă greșelile noastre, în măsura în care și noi iertăm greșelile greșiților noștri, oricine-ar fi ei! Nu lăsa ispitele să pună stăpânire pe slăbiciunea noastră și să ne înrobească! Ci ne mântuiește de tot răul cu care am putea fi confruntați! Căci numai a Ta este, o, Doamne, slava, mărirea, iubirea și recunoștința!"

3. De vreme ce Însuși Domnul ne-a învățat să ne rugăm astfel, consider că nu este greșit să-I cerem să ne acorde tot ce ni se pare necesar să obținem!

4. Căci eu consider că recunoștința pe care I-o datorăm pentru toate binefacerile pe care ni le-a acordat este un sfânt privilegiu al nostru, al ființelor libere. Dar rugăciunea de solicitare este și mai elevată, căci, prin ea, noi suntem în stare nu numai să ne dăm seama că darul lui Dumnezeu este liber, ci și că alegerea acestui dar este de asemenea liberă.

5. Într-adevăr, pentru a dobândi deplina eliberare a spiritului, nu este suficient să ajungem în mod liber la justa apreciere a ceea ce Domnul ne dăruiește pentru întreținerea vieții noastre, ci, în principal, trebuie să obținem capacitatea de a alege în mod liber ceea ce ne este necesar. Pentru aceasta, este nevoie de o cunoaștere de sine mai mare decât cea care-ți este necesară pentru a-ți da seama că tot ceea ce ești, tot ce posezi și primești constituie în realitate niște daruri necondiționate ale lui Dumnezeu.

6. Cel care mulțumește pentru un dar pe care i L-a făcut Domnul, și care nu simte nevoia de a face aceasta pentru darurile care, în mod necesar, vor urma, se află încă într-un stadiu de foarte mare indiferență și posedă încă multă animalitate în el însuși. Căci până și animalele Îi mulțumesc Supremului Donator, în mod instinctiv, prin plăcerea pe care o simt atunci când mănâncă, deși ele nu sunt în stare să-și dea seama de aceasta. Dar nici un animal nu poate dori ceva, căci el este incapabil să simtă nevoile pe care trebuie să și le îndeplinească! Dacă îi este foame, el caută de mâncare. Dacă a găsit-o și s-a săturat cu ea, atunci el se odihnește până când va fi din nou flămând. Această odihnă este un fel de "mulțumesc" obscur pentru masa care l-a săturat; dar el nu știe că va avea din nou nevoie de hrană.

7. Lucrurile nu stau tot astfel și pentru ființa umană, care știe foarte bine că după ce a mâncat, va trebuie să mai facă acest lucru și altă dată. Dar ea Îl cunoaște pe Cel care i-a dăruit hrana sa. De aceea, ea ar trebui nu numai să mulțumească pentru că a fost îndestulată, ci să mai adauge și o cerere la "mulțumesc"-ul său. Astfel, ea arată clar că primește totul de la Creatorul său și că așteaptă de la El, pe viitor, ceea ce-i este bun și necesar.

8. Prin cererea sa, ființa umană se comportă așa cum dorește Domnul să fie: o ființă complet liberă care are nu numai dreptul de a primi, ci și pe cel de a dori. Dar acest drept necesită, desigur, o foarte mare cunoaștere de sine, fără de care nici o creatură n-ar putea atinge desăvârșirea!

9. Sunt de părere că aceste motive ar trebui să-i fie suficiente înțelepciunii voastre, pentru ca astfel să vă puteți da seama că rugăciunea de solicitare, pentru un spirit liber, este mult mai necesară decât recunoștința cea mai profund resimțită!

10. Și dacă aceste argumente nu-ți sunt de ajuns, prietene Uhron, află că Domnul Însuși ne-a recomandat de foarte multe ori să-L rugăm dacă vrem să obținem ceva; dar El nu ne-a îndemnat decât rareori să-I mulțumim.

11. Astfel, El ne-a dăruit o formulă sacră, potrivit căreia trebuie să ne rugăm și să cerem darurile Sale. Dar eu nu cunosc nici o rugăciune de mulțumire!

12. Este adevărat că Domnul Însuși a mulțumit Divinității care se afla în El ca Tată. O singură dată le-a reproșat celor nouă leproși pe care îi purificase că n-au venit să-I mulțumească, așa cum făcuse cel de-al zecelea. Cu toate acestea, El nu ne-a prescris niciodată modul în care trebuie să-I mulțumim - însă a făcut foarte clar acest lucru în privința modului de a-I cere ceva.

13. Dacă Domnul ne-a cerut în mod clar nouă, locuitorilor imperfecți ai Pământului, să ne rugăm Lui, cred că nu va considera acest lucru de prisos în cazul vostru!

14. De aceea, El m-a însărcinat să vă spun că și pe viitor veți putea obține tot ce vă este necesar, însă numai dacă-L rugați! Cel care nu va voi să facă aceasta nu va primi nimic sau aproape nimic.

15. Fiind liberi, trebuie să vă dați singuri seama de ceea ce vă este necesar - lucru care vă va fi cu mult mai ușor decât ne-a fost nouă - și atunci vă veți putea ruga; și atunci vi se va dărui ceea ce veți fi cerut.

16. Dacă sunteți de-acord, spuneți-mi, iar fratele meu Ioan vă va duce mai departe. Numai libera voastră voință va decide în această privință!"
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 18 of 21  [ 205 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 17, 18, 19, 20, 21  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !