Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 18:43
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 11, 12, 13 ... 35, 36, 37  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 110
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 21.7.2018, 05:39 View PostDownload Post

Capitolul 110
Discursul împăciuitor al lui Lameh despre forța obișnuinței și despre binecuvântarea șocurilor spirituale. Scopul slăbiciunilor noastre.
(2 septembrie 1843)

1. Auzind dorința lui Adam, care acum era din nou liniștit, Lameh a avansat către el și i-a spus: „Părinte sublim al oamenilor de pe acest pământ! Tu ești întotdeauna drept în fața lui Dumnezeu și a noastră, copiii tăi! Ce om de pe această planetă s-ar putea înșela vreodată asupra iubirii pe care le-o porți copiilor tăi, pe care i-ai crescut întru gloria Celui care ți i-a dăruit?

2. Atât cât mi-am putut da seama, tu ești înzestrat în cel mai înalt grad cu toate calitățile pe care le au copiii tăi, în totalitatea lor, iar aceste calități prevalează de departe în ființa ta. Tot în tine se află însă și originea slăbiciunilor lor, iar sufletul tău atât de greu încercat nu a fost în întregime eliberat de prejudecăți.

3. De aceea, te rog să mă ierți dacă îmi voi lua libertatea de a-ți face câteva observații cu toată sinceritatea: mai întâi de toate, cântecul lui Kenan se referea la mine, nu la tine. Enoh nu a făcut altceva decât să explice în cuvinte mai clare ceea ce Kenan nu a reușit să exprime prin versurile, privirile și gesturile sale, respectiv că am datoria să devin conștient de faptul că această înțelepciune impură continuă să sălășluiască într-o măsură mai mare sau mai mică în ființa mea!

4. Am urmat imediat sfatul lui plin de înțelepciune și mi-am dat seama că sufletul meu a fost în întregime la unison cu tot ce a spus Kenan, pe întreaga durată a cântecului său. Mai mult, am înțeles că vechile obișnuințe sunt precum o haină de bronz de care nu ne putem debarasa cu ușurință, întrucât pare să fie sudată de trupul nostru.

5. La acest lucru s-au referit cuvintele lui Kenan și explicațiile lui Enoh, și mi-aș pune în joc însăși viața că această afirmație este perfect adevărată!

6. Pe de altă parte, dacă au mai fost și alții în afara mea care s-au simțit întrucâtva atinși de explicațiile lui Enoh, acest lucru mi se pare întru totul natural, căci cu toții avem slăbiciunile noastre mai mult sau mai puțin vizibile, iar aceste șocuri psihologice mi se par absolut necesare, întrucât grație efectului lor binefăcător, foarte mulți oameni își pot conștientiza propriile slăbiciuni, debarasându-se apoi de ele. În caz contrar, ei le-ar păstra până la sfârșitul vieții lor.

7. În acest fel, putem spune că nu numai Enoh a avut dreptate, ci și tu, o, tată al nostru, al tuturor, precum și toți copiii tăi; căci Domnul le-a dăruit oamenilor slăbiciunile tocmai cu scopul de a se pune singuri la încercare, căci aceste încercări le condiționează însăși libertatea lor spirituală. Noi nu vom putea dobândi vreodată libertatea spirituală perfectă decât după ce ne vom recunoaște și după ce ne vom învinge aceste slăbiciuni.

8. Căci slăbiciunea face parte integrantă din ființa noastră, pe care Domnul a lăsat-o neterminată tocmai pentru a ne putea perfecționa continuu, descoperind și punând în valoare asemănarea spiritului nostru cu cel al Creatorului nostru perfect și construindu-ne astfel, prin propriile noastre forțe, o viață liberă din toate punctele de vedere.

9. Pe de altă parte, dacă vom prefera să ne ascundem slăbiciunile, în loc să le scoatem deschis la iveală, vom săvârși o greșeală față de noi înșine, și nimeni altcineva nu va fi vinovat decât noi înșine dacă aceste slăbiciuni ne vor conduce la propria noastră ruină.

10. De aceea, părinte Adam, te rog să ne ierți pe mine, pe Enoh și pe Kenan, dacă am fost puțin prea îndrăzneți în afirmațiile noastre!”

11. Aceste cuvinte l-au reconfortat atât de tare pe Adam încât, împăcat, el a cerut din nou să îl asculte pe Enoh.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 111
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.1.2019, 11:30 View PostDownload Post

Capitolul 111
Trista profeție a lui Enoh și acuzația sa, deopotrivă blândă și serioasă, adresată lui Adam. Tentativa lui Adam de a se dezvinovăți eșuează.
(4 septembrie 1843)

1. Enoh s-a întors atunci către Adam și i-a spus: „Părinte Adam, am auzit la viața mea foarte multe lucruri ieșite din gura ta, dar niciodată până acum nu mi-ai interzis să mai trec pragul locuinței tale!

2. Ah, cât de fericiți ar fi urmașii noștri dacă nu ai fi rostit niciodată aceste cuvinte!

3. Căci adevăr îți spun, o, tată, comportamentul tău în calitate de prim om de pe acest pământ va fi imitat de foarte mulți dintre copiii tăi în timpurile care vor urma!

4. Da, adevăr îți spun, inspirat de spiritul Domnului care se găsește în inima mea: tot ce ai afirmat mai înainte cu atâta patimă și cu toată sinceritatea inimii tale va fi pus în practică de copiii tăi într-o manieră care va reprezenta culmea ororii în fața lui Dumnezeu; căci felul în care te-ai înverșunat împotriva cuvintelor mele, deși acestea erau dictate direct de Spiritul Domnului, și care te-a făcut să mă respingi, - va fi adoptat de descendenții tăi, care vor ajunge să respingă toate învățăturile oferite de Spiritul lui Dumnezeu! Și astfel, copiii tăi vor ajunge să se închine spiritului acestei lumi!

5. Pentru că ai dorit să te izolezi de noi toți, cu excepția părintelui Seth, interzicându-ne accesul în casa ta, mai-marii acestei lumi se vor ridica și vor oprima cu cruzime popoarele aflate sub conducerea lor; iar casele acestor potentați vor rămâne închise în fața celor sărmani, și nimeni nu va îndrăzni să le treacă pragul sau măcar să se apropie de ele, știind că și-ar pierde astfel viața!

6. Aceste evenimente se vor produce deja într-un interval de timp egal cu jumătatea din vârsta pe care o ai acum, iar într-o perioadă ce nu va depăși de șase ori durata anilor pe care i-ai trăit pe acest pământ va veni o epocă în care umanitatea va semăna cu un arici ce își îndreaptă țepii unii împotriva celorlalți. – Nu cred că mai trebuie să-ți spun unde va conduce acest lucru!

7. O, tată, de ce te comporți mereu în acest fel și nu te poți debarasa o dată pentru totdeauna de orgoliul tău?

8. Vezi tu, atunci când spun ceva sau când acționez într-un anume fel, eu nu fac acest lucru de la mine, ci sunt condus direct de Domnul, care mi-a încredințat în fața voastră, a tuturor, această funcție. De ce simți mereu nevoia să te împotrivești cuvintelor mele, deși știi foarte bine că acestea provin direct de la Domnul?”

9. De data aceasta, cuvintele lui Enoh au avut un efect zguduitor asupra lui Adam, care i-a răspuns: „O, Enoh, înțelept al lui Dumnezeu, ce dure sunt adevărurile pe care tocmai mi le-ai revelat!

10. Vezi tu, nu aș fi vorbit așa cum am făcut-o dacă aș fi știut că cel care se exprima prin intermediul tău era Spiritul lui Dumnezeu. De vreme ce nu mi-ai împărtășit acest lucru, am crezut că vorbești de la tine, mânat de un anumit orgoliu, de care doream să te ajut să te eliberezi.

11. Ar trebui să mă previi întotdeauna atunci când prin tine vorbește Spiritul Domnului, respectiv atunci când vorbești în nume propriu, și te asigur că de acum înainte mă voi conforma fără nici o ezitare poruncii divine.

12. O, spune-mi, oare nu mai este posibil în nici un fel să remediez ceea ce ai prezis din cauza comportamentului meu?” 13. Domnul i-a răspuns atunci direct lui Adam, prin gura lui Enoh, vorbindu-i cât se poate de explicit: „Dacă nu l-ai fi mustrat decât pe Enoh, afirmațiile tale nu ar fi avut nici un fel de consecințe! Dar ai avut grijă să adaugi că M-ai fi dezaprobat chiar pe Mine, dacă aș fi fost de față!

14. Iată, acesta este motivul pentru care cuvintele tale au avut și vor continua să aibă consecințele descrise de Enoh, căci fiecare cuvânt care îmi este adresat reprezintă o operă încheiată, care nu mai poate fi distrusă vreodată. Încearcă să înțelegi acest lucru!

15. O, Adam, ce alte poveri dificile mai intenționezi să așezi în spinarea Mea?”

16. Abia în acest moment și-a dat Adam cu adevărat seama ce făcuse, motiv pentru care s-a simțit extrem de trist.

17. Dar Enoh i-a spus: „Consolează-te, căci Domnul a luat asupra Lui și această nouă povară, eliberându-te astfel de ea. De aceea, bucură-te și manifestă-ți recunoștința față de El!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 112
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.1.2019, 11:39 View PostDownload Post

Capitolul 112
Odihna nocturnă a lui Adam și a Evei este tulburată. Eva pune stavilă curiozității arzătoare a lui Adam.
(5 septembrie 1843)

1. După ce patriarhul s-a mai calmat și totul a revenit la ordinea obișnuită, Adam a declarat: „Copiii mei, sunt obosit, iar membrele mele au mare nevoie de odihnă. De aceea, mă voi duce să mă întind puțin. Uranion, condu-ne pe mine și pe Eva la locul de odihnă pe care ni l-ai rezervat.

2. Cât despre voi, copiii mei, puteți veghea atât timp cât veți dori; nu trebuie neapărat să urmați exemplul meu. Mai întâi de toate, doresc însă să vă ofer binecuvântarea mea paternă!”

3. După care Adam și-a binecuvântat toți copiii și s-a dus la culcare, însoțit de Eva.

4. De-abia a apucat însă să se lungească pe excelentul pat pregătit pentru el în marea locuință a lui Uranion că a sosit Purista, însoțită de Muthael și de doi străini, fapt care a provocat o mare manifestare de bucurie în rândul celor care au continuat să vegheze.

5. Sesizând această agitație plină de bucurie, la care nu se aștepta, Adam, care era culcat pe un fel de tribună situată ceva mai în spate, și-a spus: „Oare ce se întâmplă? Aud cuvinte de bun venit care răsună din toate părțile. Cu siguranță s-a întâmplat ceva ieșit din comun!

6. Dacă mă voi ridica din pat ca să văd despre ce este vorba, voi da impresia că sunt foarte curios. Pe de altă parte, dacă nu voi face acest lucru, mă voi frământa toată noaptea și nu voi reuși să îmi odihnesc deloc membrele obosite.

7. Văd că bucuria generală crește continuu, devenind din ce în ce mai zgomotoasă și generalizându-se la toți copiii mei! – Nu, nu, nu mai rezist! Mă voi duce în vârful picioarelor să văd ce se petrece!”

8. După care Adam s-a ridicat din pat. Eva l-a întrebat însă ce intenție are. Adam i-a arătat Evei pe copiii reuniți ceva mai departe și i-a atras atenția asupra exploziei generale de bucurie, după care i-a mărturisit că dorește să cunoască motivul acesteia.

9. Dar Eva i-a răspuns: „Haide să-i lăsăm să se bucure în numele Domnului! Noi doi vom rămâne aici să ne odihnim; în caz contrar, vom fi considerați mai curioși decât copiii mici!

10. Dacă s-a întâmplat într-adevăr ceva ieșit din comun, cu siguranță vom afla acest lucru cât de curând. Dacă nu s-a întâmplat nimic, nu avem ce să aflăm. Haide să respectăm și de această dată, la fel ca întotdeauna, voia Domnului!”

11. Aceste cuvinte nu l-au satisfăcut pe deplin pe Adam, dar acesta s-a hotărât totuși să rămână pe loc.

12. În cele din urmă, în coliba lui Uranion au fost aprinse torțe confecționate din smoală și dintr-o ceară foarte fină și frumos mirositoare. Imnuri de laudă s-au auzit din toate părțile și coliba a fost iluminată la fel ca în plină zi.

13. Adam a simțit că răbdarea sa este mult prea greu încercată, așa că i-a spus Evei: „S-a terminat cu odihna noastră! Trebuie neapărat să mă ridic și să văd ce se întâmplă!”

14. Dar Eva i-a răspuns: „Privește cât de puțin timp a mai rămas până la ivirea zorilor! Odihnește-te măcar câteva ore, de dragul sănătății tale! După aceea, vei putea să te ridici și să îți dai seama într-o clipită ce se întâmplă!

15. Ce s-ar întâmpla dacă Domnul ne-ar chema subit la El, silindu-ne să părăsim acest pământ? Nu crezi că am continua să fim atrași de aceeași curiozitate către această lume, deși nu vom mai fi decât niște spirite, pentru simplul motiv că copiii noștri vor trece printr-o experiență sau alta?”

16. Aceste cuvinte au avut darul de a-l calma pe Adam, care s-a hotărât să nu se mai dea jos din pat, preferând să se bazeze pe înțelepciunea soției sale.

17. Puțin câte puțin, coliba s-a umplut de oameni, devenind din ce în ce mai luminată și mai animată.

18. De data aceasta, nici o forță nu l-ar mai fi putut împiedica pe Adam să vadă ce se întâmplă.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 113
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.1.2019, 11:46 View PostDownload Post

Capitolul 113
Adam și Eva se ridică din pat. Muthael și soția lui Purista sunt însoțiți de oaspeții celești. Cuvintele pline de profunzime ale Domnului adresate lui Adam.

(6 septembrie 1843)

1. Eva a mai făcut o ultimă tentativă de a-l opri pe Adam, dar acesta i-a spus: „Femeie, ascultă-mă! Ce s-ar întâmpla dacă eu voi rămâne să mă odihnesc și voi afla mai târziu că Domnul Însuși a venit să își viziteze copiii? Chiar crezi că ar trebui să ne odihnim în aceste condiții?”

2. Eva i-a răspuns: „Dacă Domnul se află într-adevăr printre copiii Săi, atunci cu siguranță nu este cel mai potrivit moment să ne odihnim, indiferent dacă este zi sau noapte! În acest caz, nu mai doresc nici eu să aștept dimineața pentru a mă da jos din pat! Dimpotrivă, doresc să te însoțesc imediat!”

3. Adam a fost de acord cu această propunere și amândoi și-au părăsit așternuturile pentru a se alătura marelui grup în care toată lumea conversa într-o ambianță dintre cele mai plăcute.

4. Văzându-l pe Adam, Enoh s-a îndreptat către el și i-a spus: „Părinte Adam, de data aceasta nu ai reușit să te odihnești din cauza noastră! Mi-am dat seama că așa se va întâmpla, dar nu am putut acționa altfel!

5. Iată, acolo, în centrul grupului, sunt așezați Muthael și Purista, soția lui, pe care Domnul Însuși i-a dăruit-o pentru a-i fi consoartă!

6. Ce altceva am fi putut face decât să ne alăturăm bucuriei acestui copil al nostru, acestui frate al nostru întru spirit, pe care Tatăl preasfânt și preaplin de iubire l-a întâmpinat personal pentru a i-o încredința pe soția pe care i-a predestinat-o chiar începând din momentul în care acesta a scos-o pe Purista din inima lui și și-a sacrificat iubirea Părintelui ceresc?”

7. Cuvintele lui Enoh și vederea tinerilor soți l-au emoționat pe Adam până la lacrimi. De aceea, el nu se mai sătura să-i contemple pe cei doi, binecuvântându-i în tăcere în inima lui.

8. Subit, el i-a văzut pe cei doi oaspeți necunoscuți care se aflau de o parte și de alta a tânărului cuplu și s-a întrebat cine sunt aceștia.

9. Enoh și-a dat imediat seama ce se întâmplă și i-a spus, fără să mai aștepte să fie rugat:

10. „Tată, încerci cumva să-ți dai seama de unde vin acești doi oaspeți? Întrucât mă simt atât de bucuros, îți voi revela eu însumi acest lucru, fără să mai aștept nici o clipă, pentru a te putea bucura la rândul tău alături de noi!

11. Iată: Cel care stă așezat alături de Purista este Domnul Însuși! Iar străinul care stă lângă Muthael este spiritul lui Zuriel, tatăl Ghemelei, care stă la rândul ei așezată la stânga Domnului, împreună cu dragul ei Lameh.

12. Copiii acestor două cupluri pe care le observi acum vor da naștere unui nou pământ!”

13. Aceste cuvinte au avut darul de a sufoca aproape complet inima lui Adam și cea a Evei, care au început să plângă, incapabili să mai scoată vreun cuvânt, atât erau de copleșiți de emoție.

14. Atunci, Domnul s-a ridicat și i-a spus: „Adam, apropie-te de Mine!”

15. Adam L-a ascultat și s-a apropiat de El.

16. În continuare, Domnul i-a spus: „Adam, dacă ai fi singur și Eu aș veni la tine în întunericul morții, M-ai recunoaște tu în această noapte adâncă?

17. M-ai recunoaște tu dacă te-aș trezi din somnul tău profund și ți-aș spune: ‚Adam, ridică-te, vino la Mine și bucură-te de viață’?

18. M-ai recunoaște tu dacă ai ajunge pe un pământ nou, într-un cer nou, atunci când acest pământ și acest cer vor trece, la fel ca o haină veche ce nu mai poate fi folosită?”

19. Complet bulversat, Adam i-a răspuns: „O, Doamne și Părinte ceresc, ce vor să însemne aceste cuvinte? Când se va petrece așa ceva?”

20. Domnul i-a spus: „Privește aici, și dincoace: iată, această nouă realitate se află deja în fața ta! – Întreaga eternitate tremură și întreaga infinitate freamătă în fața Mea, căci acum vă las un gardian, și spada lui va trebui să se confrunte cu cel mort!”

21. Adam s-a prosternat până la pământ în fața Lui și i-a spus: „Doamne, ce înseamnă cuvintele Tale? Cine le-ar putea înțelege sensul?”

22. Domnul i-a răspuns: „Timpurile cele din urmă le vor înțelege; la fel și cei care vor veni după tine și care s-au născut din tine! Dar tu te vei odihni și nu le vei putea înțelege, așa cum nu le vei putea recunoaște, până când nu voi veni la tine pentru a-ți spune: ‚Adam, ridică-te, vino la Mine și bucură-te de viață!’”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 114
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.1.2019, 11:57 View PostDownload Post

Capitolul 114
Discursul de adio al Domnului. Regele Lameh se întoarce la Hanoh. Adevărata epocă de aur.

(7 septembrie 1843)

1. După ce i-a adresat aceste cuvinte lui Adam, Domnul s-a întors către toți ceilalți copii ai Săi și le-a spus:

2. „Copii, până acum M-am ocupat cu stabilirea ordinii pe aceste înălțimi sacre, dar și la șes. V-am trasat o cale care să unească cele două extreme, pentru a vă permite astfel să vă cunoașteți și să vă susțineți reciproc ori de câte ori acest lucru se va dovedi necesar!

3. Timp de mai mult de două luni, v-am învățat în persoană să Mă recunoașteți ca Dumnezeu și Părinte autentic al vostru. V-am spus atunci că numai în Mine veți putea găsi Viața eternă a spiritului, și prin această Viață, întreaga iubire, înțelepciune, putere și forță care vă vor permite să controlați întreaga realitate.

4. Mulți dintre voi au ajuns deja la această Viață spirituală și știu să discearnă cu înțelepciune cum trebuie folosite în mod optim toate lucrurile acestei lumi. Puțini sunt cei care nu mai au astăzi măcar o idee în legătură cu Viața spiritului și cu modalitățile de a ajunge la ea.

5. Acesta este motivul pentru care am trezit pe deplin pe câțiva dintre voi, pentru ca aceștia să îi poată ghida, în calitatea lor de ființe trezite din punct de vedere spiritual, pe cei mai slabi dintre oameni, precum și pe cei orbi, pe calea cea dreaptă.

6. Totuși, până acum nu v-am dat nici o singură poruncă și v-am demonstrat că sunteți în întregime liberi prin iubirea pe care Mi-o purtați Mie, la fel cum sunt și Eu, Dumnezeul, Domnul, Creatorul și Părintele vostru încă de la începuturile eternității.

7. Mai mult, v-am promis în mod solemn că nici unul din cei care Mă vor iubi într-o manieră perfectă nu va vedea, nu va simți și nu va gusta vreodată din moartea corpului fizic, fiind transferați direct în Viața eternă și perfectă a spiritului, așa cum s-a întâmplat cu Zuriel, aici de față, sau cu Sehel și cu Pura!

8. V-am explicat de asemenea nenumăratele avantaje ale Vieții autentice, dar și nenumăratele prejudicii pe care le provoacă o viață trăită în opoziție cu ordinea Mea eternă.

9. V-am instruit în toate aceste probleme Eu Însumi, Domnul vostru, și voi ați primit învățătura Mea direct în inimile voastre; de aceea, nu aveți cum să vă mai îndoiți de adevărul absolut pe care vi l-am anunțat în persoană.

10. În consecință, la ora actuală aveți la dispoziție tot ceea ce vă este necesar și nu mai puteți spune: ‚Tată, nu știm nimic despre cutare sau cutare lucru!’ Dat fiind că sunteți la curent cu tot ceea ce trebuie să știți, nu doar în ceea ce privește epoca actuală, ci și întreaga eternitate, rămâneți în această stare de spirit și nu vă mai lăsați tentați prostește de ispitele vane ale lumii exterioare, care sunt întotdeauna asociate cu moartea și cu străvechea pierzanie! Dacă veți respecta acest sfat al Meu, nu îmi veți mai provoca niciodată vreo suferință!

11. Dacă vă veți îndepărta însă în mod deliberat de ordinea Mea, încercând să vă dominați unii pe ceilalți din cel mai pur egoism, îmi voi întoarce fața de la voi și vă voi lăsa să vă scufundați în mlaștina fetidă a lipsei de pudoare, a pasiunilor trupești, a prostituției, a adulterului și a tuturor celorlalte moduri de comportament animalic și dezordonat. De altfel, consecințele amare care vor decurge din această atitudine a voastră vă vor arăta în cel mai scurt timp ce ați avut de câștigat și ce ați avut de pierdut acționând în acest fel.

12. De vreme ce totul se află acum pe acest pământ într-o ordine ideală, vă binecuvântez pe toți și vă spun: ‚Fie ca iubirea Mea să rămână cu voi, acum și de-a pururi! Amin”.

13. După aceste cuvinte, Domnul și Zuriel au redevenit invizibili. Întreaga adunare a ieșit afară, preamărindu-L și slăvindu-L pe Domnul până în zorii zilei, după care a continuat să se bucure și să sărbătorească în același fel inclusiv ziua de Sabat.

14. Duminică, toată lumea s-a întors acasă. Lameh s-a întors la șes, însoțit de tovarășii săi și binecuvântat din toate părțile. El a continuat să vegheze asupra ținutului al cărui conducător era, menținând ordinea Domnului și instaurând astfel pe pământ o veritabilă epocă de aur.

15. La fel s-au petrecut lucrurile și pe înălțimile sacre.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 115
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.1.2019, 12:11 View PostDownload Post

Capitolul 115
Prima Biserică și decăderea umanității. Discursul de adio al lui Adam. Testamentul și moartea acestuia.

(11 septembrie 1843)

1. Acum, primii oameni de pe pământ erau perfect instruiți și aveau la dispoziție nenumărate cunoștințe spirituale. Prăpastia dintre munți și șes nu mai exista și toată lumea putea acționa în funcție de liberul arbitru, fără ca altcineva să îi poată împiedica în vreun fel activitățile.

2. Cunoașterea lui Dumnezeu era extrem de vie și de autentică, iar prima Biserică de pe pământ era stabilită, astfel încât orice om care dorea acest lucru putea descoperi lumea interioară a spiritului prin iubirea lui pură față de Domnul.

3. Atât timp cât părinții patriarhi primordiali au rămas în viață, această ordine perfectă s-a păstrat pe pământ și nimeni nu a putut-o schimba. Când aceștia au fost însă chemați înapoi la cer, părăsind această lume unii după alții, situația de pe pământ s-a schimbat dramatic, din păcate într-un sens nefericit.

4. Valorile lumești au început să predomine din ce în ce mai mult în fața celor spirituale, care au căzut în uitare, iar oamenii au devenit din ce în ce mai materialiști, cunoscând la fel de puține lucruri despre virtuțile elevate ale spiritului ca și umanitatea de astăzi și nemailăsându-se conduși și ghidați de Spiritul Meu.

5. Șarpele a profitat de această situație pentru a binecuvânta natura solului cu respirația sa otrăvită, astfel încât acesta a devenit excesiv de fertil, fapt care a avut drept efect ramolirea oamenilor, care au devenit în scurt timp leneși și inerți.

6. Evenimentele care vor fi descrise în continuare vor demonstra cât se poate de clar acest lucru.

7. Când Adam a atins vârsta de 930 de ani, el a chemat la el pe toți copiii din linia principală a umanității și le-a spus:

8: „Copii! Am petrecut 930 de ani pe acest pământ și am devenit extrem de obosit și de slab!

9. De aceea, m-am rugat Dumnezeului nostru să îmi redea forțele sau să mă ia de pe acest pământ, așa cum a făcut cu Zuriel, cu Sehel și cu Pura în timpul marii Sale revelații.

10. Când am terminat cu rugăciunea, Domnul mi-a răspuns:

11. ‚Ascultă, Adam! Am măsurat timpul și am descoperit că măsura ta este plină. De aceea, îți voi îndeplini cererea și te voi ridica de pe acest pământ care ți-a obosit suficient de mult picioarele.

12. Totuși, nu este posibil să părăsești acest pământ în maniera în care au făcut-o cei trei pe care i-ai pomenit mai devreme, întrucât ai păcătuit trupește!

13. Din acest motiv, corpul tău trebuie redat pământului care i-a dat cândva naștere, pentru ca Șarpele să își primească partea sa!

14. Accept însă să îți desprind sufletul de corp, întrucât în el locuiește spiritul creat de Mine, și îl voi conduce în locul în care trebuie să ajungă, unde îți vei da seama de întreaga Mea compasiune, în pacea inimii tale.

15. Îți voi trimite în acest scop un înger care te va elibera de corp în ziua morții tale.

16. Toți cei care au păcătuit vreodată trupește vor trebui să părăsească acest pământ în același fel ca și tine.

17. Dat fiind că păcatul a apărut în această lume prin tine, moartea descendenților tăi nu se va putea produce decât prin intermediul despărțirii de corpul lor. Amin’.

18. Acestea au fost cuvintele Domnului, astfel încât aceasta este ultima zi a existenței mele terestre, în mijlocul vostru; căci aceasta este voința divină!

19. În ceea ce o privește pe Eva, mama voastră, aceasta va mai trăi o vreme. Cinstiți-o și ocupați-vă cu respect de ea, până când Domnul o va chema la rândul ei la El.

20. Ție, Enoh, îți las moștenire locuința mea și tot ce se află în ea. Fie ca prima ta grijă să fie întotdeauna îngrijirea mamei tale!

21. Ție, Seth, îți las moștenire toate pământurile mele și tot ce produc ele. În schimb, va trebui să ai grijă de toți cei care locuiesc în coliba mea, căci aceasta va rămâne în proprietatea marelui preot, care va avea dreptul să trăiască cu 10% din veniturile produse de pământul meu.

22. Până acum, am exprimat voința Domnului! Doresc de asemenea ca Enoh, Jared, Methuselah și Lameh să îmi înmormânteze corpul într-un loc pe care nimeni altcineva decât ei să nu îl cunoască, astfel încât nici unul din copiii mei să nu își facă vreodată un cult din cinstirea mormântului meu. – Aceasta este deopotrivă voința mea și a Domnului! Acționați în consecință! Amin”.

23. După care Adam și-a binecuvântat copiii din linia principală, și prin intermediul lor, pe toți oamenii de pe pământ, apoi capul i-a căzut în piept și el a murit.

24. Toți copiii săi au început atunci să își rupă veșmintele, plângând. Ei au ținut doliu după Adam timp de aproape un an.

25. Adam a fost înmormântat pe o culme înaltă, dar nimeni nu a știut vreodată unde, cu excepția celor patru bărbați care i-au condus trupul pe ultimul drum.

26. Enoh s-a mutat apoi împreună cu soția și cu copiii săi în locuința lui Adam, continuând să se ocupe de Eva, care a mai trăit încă 30 de ani după moartea soțului ei.

27. Și astfel, testamentul lui Adam a fost respectat până la ultimul punct.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 116
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.1.2019, 12:23 View PostDownload Post

Capitolul 116
Durerea provocată de moartea lui Adam. Eva se bucură de un respect din ce în ce mai mare din partea copiilor ei. Moartea Evei.

(12 septembrie 1843)

1. Când copiii de la șes au aflat vestea morții lui Adam, cu toții s-au simțit extrem de întristați. Ei au postit timp de trei zile.

2. Lameh, care era încă în viață în acel moment, continuând să își îndeplinească cu credință îndatoririle față de Domnul, a trimis mesageri în toate direcțiile, pentru a anunța moartea lui Adam tuturor popoarelor pe care le putea contacta.

3. Oriunde ajungea, vestea cea tristă dădea naștere unei mari dureri. Toată lumea se lamenta și deplângea moartea patriarhului.

4. În schimb, Eva a câștigat cu atât mai mult în respectul celorlalți, și nu puține erau procesiunile care urcau pe înălțimi pentru a-și aduce omagiul mamei întregii umanități.

5. Au existat chiar și trimiși din Sihin (China actuală) care au urcat pe munții în care trăiau copiii lui Dumnezeu pentru a-i face o vizită mamei Eva; căci și ei aflaseră de la mesagerii trimiși de Lameh că patriarhul Adam a murit.

6. Singuri cahiniții (popoarele care trăiau în Africa modernă) și meduhiții (strămoșii japonezilor actuali) nu au fost informați, căci la acea vreme, cele două popoare erau complet separate de restul continentului.

7. Cu toate consolările pe care le primea din partea tuturor, Eva a căzut pradă unei tristeți din care nu a mai reușit să își revină până la sfârșitul zilelor sale. Nici chiar alinarea lui Enoh nu a reușit să îi potolească această durere.

8. Singur Seth reușea să îi calmeze cât de cât suferința, căci fusese dintotdeauna preferatul său, dat fiind că semăna perfect cu Adam, deopotrivă la față, la înălțime și la voce.

9. Așa s-au scurs și acești 30 de ani, în aceeași ordine perfectă. Când măsura vieții ei s-a apropiat de sfârșit, Eva a fost chemată la El de către Domnul, așa cum s-a întâmplat mai devreme cu Adam.

10. Cu trei zile înainte de moartea ei, pe când Eva se afla într-o stare de slăbiciune extremă, fiind înconjurată de Seth, de Jared, de Enoh, de Methuselah și de Lameh, spiritul lui Adam a intrat în colibă, cu permisiunea Domnului, și a spus:

11. „Copiii mei, fiți binecuvântați! Fie ca pacea să nu vă părăsească niciodată! Nu vă înspăimântați de vederea mea, căci eu sunt Adam, cel care v-a zămislit trupește pe toți, prin grația lui Dumnezeu cel atotputernic, etern și viu!

12. Domnului, căruia i s-a făcut milă de mine încă de acum 30 de ani, i s-a făcut acum milă și de Eva, credincioasa mea soție. De aceea, El dorește să o elibereze de acest pământ și de acest trup devenit slab și epuizat, pentru ca și ea să poată cunoaște odihna de care mă bucur eu în prezent, delectându-se împreună cu mine, la fel ca un mielușel blând care zburdă pe pajiștea compasiunii divine!

13. Cel care m-a eliberat pe mine a fost spiritul lui Sehel. Pe Eva o voi elibera însă eu însumi de povara ei terestră și o voi conduce personal în locul în care am ajuns, unde își va găsi binemeritata odihnă și în care vom aștepta amândoi acea zi care va răsări pe pământ la fel ca un soare al tuturor sorilor, în conformitate cu marea profeție care urmează să se realizeze pe acest pământ!”

14. Enoh l-a întrebat atunci pe spiritul lui Adam: „Când vei face acest lucru cu certitudine și cum va trebui să procedăm cu trupul mamei noastre?”

15. Spiritul lui Adam i-a răspuns: „Nu eu sunt stăpânul tău, ci Domnul! Evenimentul se va produce peste exact trei zile începând din acest moment. În rest, Domnul îți va împărtăși ce anume trebuie să faci, așa cum procedează întotdeauna”.

16. După care spiritul lui Adam a dispărut.

17. El s-a întors însă în cea de-a treia zi, dar numai Enoh și cu Eva l-au putut vedea.

18. Eva și-a binecuvântat atunci toți copiii prezenți și L-a preaslăvit pe Domnul pentru grația Lui.

19. Spiritul lui Adam a spus (fiind auzit de toți cei prezenți): „Eva, tu le-ai oferit copiilor binecuvântarea ta, care s-a unit astfel cu a mea! Voința Domnului dorește ca acum să te întorci Acasă! Vino în brațele mele, în numele Domnului! Amin”.

20. După aceste cuvinte, Eva a căzut la pământ, moartă, iar spiritul împreună cu sufletul ei a dispărut pentru totdeauna, însoțit de spiritul lui Adam, și nu s-a mai întors niciodată pe acest pământ.

21. Așa a murit mama întregii umanități, înconjurată de copiii săi și unindu-se din nou, întru spirit, cu Adam, în brațele sale spirituale care au condus-o către marea odihnă a Domnului.

22. În acord cu voința divină, corpul ei a fost înmormântat în același loc în care odihnea corpul lui Adam, de către aceleași patru persoane. Și totul s-a petrecut în cel mai mare secret.

23. Moartea Evei a provocat un alt doliu care a ținut câțiva ani, iar unul din efectele ei a fost acela că foarte mulți oameni s-au retras din această lume, preferând să trăiască o viață în pietate și izolare.

24. Dispariția ei a fost resimțită extrem de dureros de acei locuitori care se numeau abedamiți, căci Abedam fusese unul din marii preferați ai Evei, pe care o prețuia mai presus de orice.

25. Și așa s-a încheiat viața Evei.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 117
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.1.2019, 12:44 View PostDownload Post

Capitolul 117
Ascetismul practicat de copiii din munții sacri. Moartea lui Seth și nașterea lui Noe. Enoh și Lameh discută despre moartea trupească. Tristețea lui Enoh, care este luat la cer de Domnul.

(13 septembrie 1843)

1. După aceste evenimente, oamenii din munții sacri au continuat să trăiască mult timp ca și cum ar fi fost pe jumătate morți, pierzându-și orice bucurie de a trăi. Ei nu își mai doreau nimic altceva decât să își urmeze părinții primordiali.

2. Această respingere a lumii exterioare a mers atât de departe în cazul unora dintre ei încât aceștia și-au construit colibe micuțe sub anumiți smochini bătrâni, unde au trăit circa o sută de ani ca niște sihaștri, fără a-și părăsi locuința atât timp cât copacul sub care era construită aceasta le putea procura o hrană frugală.

3. Numeroși bărbați au preferat să nu se mai atingă de soțiile lor, spunându-și cu amărăciune: „Ce rost are să mai dăm naștere altor oameni? De vreme ce cu toții suntem predestinați să împărtășim soarta lui Adam și a Evei, respectiv moartea și putrezirea acestui corp, este de preferat să nu mai chemăm alte spirite pentru a trăi o astfel de existență mizerabilă! Dacă Dumnezeu ține cu tot dinadinsul să populeze acest pământ dificil cu ființe, nu are decât să le creeze din nou, modelându-le din pietre și din lut. În ceea ce ne privește, noi știm ce se ascunde în spatele acestei vieți teribile, așa că nu ne vom mai lăsa folosiți pentru a aduce la viață alte creaturi nefericite care să perpetueze această specie umană!”

4. În mod similar, foarte multe femei s-au închis în sine și au refuzat în mod categoric să se mai lase fecundate, căci și ele își spuneau în sinea lor: „Nu au decât să se reproducă animalele. Oamenii nu merită să trăiască o astfel de viață, al cărei sfârșit inevitabil nu poate fi altul decât moartea”.

5. Și astfel, într-un interval de numai o sută de ani după moartea Evei și cea a lui Seth, munții sacri s-au umplut de astfel de sihaștri originali, pe care nimeni nu i-a mai putut vindeca de nebunia lor – nici discursurile lui Enoh, care trăia încă la acea vreme, nici vreun miracol de o altă natură.

6. Dându-și seama că nu mai poate face nimic pentru acești oameni rătăciți fără a atenta la liberul lor arbitru, Enoh a sfârșit prin a se ruga Domnului să îl ia la El.

7. Dar Domnul i-a spus lui Enoh: „Ascultă, credinciosul Meu slujitor: anul acesta, lui Lameh, nepotul tău, i se va naște un băiat! Este important să îl binecuvântezi înainte de a părăsi această lume. Abia apoi te voi elibera de ea, așa cum ți-am promis!”

8. În anul în care Lameh a împlinit vârsta de 182 de ani, Ghemela i-a dăruit într-adevăr un fiu, pe care Enoh l-a binecuvântat, conform poruncii primite de la Domnul.

9. După această binecuvântare, Lameh a spus: „Te numesc Noe! Tu vei fi cel care ne va alina durerea și care ne vei ușura munca noastră pe acest pământ pe care Dumnezeu l-a blestemat!”

10. Auzind exclamația lui Lameh, toată lumea și-a dat seama că starea sa de spirit nu corespundea întru totul ordinii Mele, căci îmi făcea Mie, Domnului, un reproș deschis apropo de așa-zisul blestem pe care l-aș fi aruncat asupra acestui pământ, spunând practic: „Nu mai avem la ce alinare să ne așteptăm din partea lui Dumnezeu, căci Lui îi face plăcere să ucidă trupurile părinților noștri. De aceea, fiul Său Noe trebuie să devină consolatorul nostru!”

11. Enoh l-a mustrat însă pe Lameh pentru aceste cuvinte ofensatoare la adresa Mea, explicându-i că Eu le-am promis întotdeauna și le-am, prezis cu toată autoritatea Mea existența unei alte Vieți eterne întru spirit, după despărțirea de haina terestră efemeră.

12. Dar Lameh i-a răspuns: „Știu toate acestea la fel de bine ca și tine, tată Enoh! Este foarte adevărat că eu pot contempla în interiorul meu Viața eternă, dar nu înțeleg de ce nu îi pot zări pe cei morți? În această privință, nimeni nu ne-a oferit vreodată o învățătură sau o informație oarecare!

13. De ce nu vin spiritele din lumea de dincolo către noi, pentru a ne arăta că au și ele o viață lipsită de un corp material și că își continuă existența?”

14. Enoh i-a răspuns: „Ce tot spui? Doar ai văzut spiritele lui Adam, Zuriel, Abel și Sehel! Ce altă dovadă îți mai trebuie?”

15. Dar Lameh nu s-a lăsat: „Vezi tu, pentru Dumnezeu orice este posibil! În acest caz, de ce nu îi aduce înapoi pe cei pe care i-a chemat la El, întrerupându-le această viață aparentă? Atunci, am putea crede cu toții că așa stau lucrurile!

16. În caz contrar, ce putem crede noi atunci când această existență vizibilă dispare? Cum este posibil ca ea să nu mai fie perceptibilă pentru simțurile noastre? – Abia în acest caz devine evident vechiul blestem! Noi nu existăm decât pentru a fi uciși! Am fost creați de dragul acestui blestem, nu al Vieții!

17. Dacă adevărata Viață există undeva, ea ar trebui să fie întotdeauna vizibilă, și nu să rămână ascunsă de parcă nu ar exista deloc!

18. Din cauza păcatului lui Adam, trupul tuturor oamenilor trebuie omorât! Ce blestem! Dacă eu nu am păcătuit niciodată, de ce trebuie să fie exterminat trupul meu din cauza păcatului lui Adam? Personal, acest lucru mi se pare o cruzime fără seamăn!”

19. Nemaiavând ce spune, Enoh l-a binecuvântat pe Lameh și a plecat pentru a plânge în fața Domnului.

20. Domnul l-a consolat pe Enoh și l-a luat alături de El pe când se afla încă în trup. Și astfel, Enoh a dispărut de pe pământ, și toți cei care îl cunoșteau l-au căutat pretutindeni, dar în zadar.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 118
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.1.2019, 13:17 View PostDownload Post

Capitolul 118
Lameh din înălțimile sacre îl caută pe Enoh. Cuvintele Domnului adresate lui Lameh, care îl ajută pe acesta să înțeleagă. Discursul smintit și plin de amărăciune al lui Lameh.
(14 septembrie 1843)

1. De data aceasta, Enoh s-a lăsat prea mult așteptat, iar Lameh și-a pierdut răbdarea și a plecat în căutarea lui.

2. El a străbătut în lung și în lat munții, dar nu a descoperit nici o urmă a celui pe care îl căuta. Drept urmare, a trimis mesageri în toate direcțiile, inclusiv în regiunile de la șes.

3. Toate eforturile sale au rămas însă în zadar, căci Enoh nu se mai afla printre pământeni.

4. Atunci, Lameh și puținii părinți patriarhi care mai erau în viață și-au dat seama că Enoh a murit. De aceea, Lameh i-a întrebat pe toți cei pe care îi cunoștea dacă știu ceva de Enoh.

5. Cu toții au ridicat însă din umeri, mărturisindu-i că nu l-au mai văzut pe Enoh de la ultimul Sabat.

6. Toate aceste căutări au durat un an întreg, dar nimeni nu i-a putut furniza lui Lameh un indiciu cât de mic referitor la ceea ce s-a întâmplat cu Enoh.

7. Lameh de la șes și-a propus și el să întreprindă o amplă acțiune de căutare, dar tocmai când era pe punctul de a trimite nu mai puțin de 10.000 de mesageri, Domnul i-a vorbit:

8. „Nu-i imita pe nebunii din munți în eforturile lor zadarnice! Ascultă-Mă, Eu l-am chemat pe Enoh la Mine, cu tot cu trup, nu doar cu sufletul și cu spiritul lui, așa cum i-am promis! De aceea, oricât de mult l-ai căuta pe acest pământ, nu îl vei găsi! Mai bine trimite doi mesageri și anunță această veste pe înălțimi, pentru ca toți copiii Mei – care parcă și-au pierdut mințile – să afle ce s-a întâmplat cu Enoh!”

9. Atunci, Lameh a renunțat la proiectul lui grandios de căutare și s-a limitat să trimită doi mesageri în munții sacri pentru a le transmite părinților patriarhi informația primită de la Domnul.

10. Când Lameh cel din înălțimile sacre a aflat vestea, și-a ieșit de tot din minți. La fel s-a întâmplat și cu ceilalți părinți patriarhi. Presentimentul general că nimeni nu îl va mai vedea vreodată pe Enoh în viață se adeverea astfel, și peste toate, nu exista un înlocuitor pentru funcția de mare preot.

11. Atunci, Lameh a luat cuvântul în fața celorlalți: „Ascultați-mă, frați și copii, precum și voi, ceilalți patriarhi dintre puținii care am mai rămas pe acest pământ! Acum știm că Domnul l-a chemat la El inclusiv pe Enoh, pe care l-am căutat în zadar timp de un an, având în vedere că l-a ucis și pe el, așa cum a făcut cu toți ceilalți!

12. Între timp, nu a numit un alt mare preot, fapt care mi se pare chiar mai straniu decât moartea în sine a lui Enoh! La drept vorbind, Enoh m-a binecuvântat înainte de a ne părăsi pentru totdeauna, dar nu pot considera în nici un caz această binecuvântare ca pe o nominalizare în funcția pe care a deținut-o el. De aceea, această funcție va rămâne vacantă începând din acest moment!

13. Cei dintre voi care vor dori să mai respecte Sabatul, pot să o facă; dar cei care nu mai doresc acest lucru nu au decât să procedeze așa cum cred de cuviință! Căci eu sunt de părere că atunci când la capătul drumului nu te așteaptă altceva decât moartea, orice atitudine este la fel de bună!

14. Domnul poate face orice dorește; în ceea ce mă privește, eu nu am de gând să mai fac mare lucru, de dragul morții care mă așteaptă la sfârșit.

15. Lăsați toate pământurile în paragină și încetați să vă mai reproduceți. Nu mai însămânțați solul și acoperiți-vă ochii, pentru a nu mai vedea această lume amăgitoare. Toată lumea să își aștepte sfârșitul apropiat! Nu ne vom atinge scopul decât atunci când acesta ne va fi acordat!

16. Frumoasă perspectivă pentru niște ființe libere să gândească! – Vă propun așadar să luăm împreună decizia să depopulăm acest pământ! Dumnezeu nu are decât să îi ucidă pe toți cei pe care îi va alege! Sper că ați înțeles ce doresc să vă spun: trebuie să depopulăm acest pământ!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 119
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 1.1.2019, 14:21 View PostDownload Post

Capitolul 119
Copiii înălțimilor sacre refuză să mai procreeze. Avertismentul Domnului adresat lui Lameh, care îi răspunde prin reproșuri.
(16 septembrie 1843)
1. Discursul lui Lameh a fost aprobat cu entuziasm de locuitorii înălțimilor sacre, care îi împărtășeau întru totul punctul de vedere. Foarte puțini au mai rămas credincioși ordinii aflate încă în vigoare în acea epocă. Chiar și aceștia își doreau cu ardoare să fie eliberați cât mai curând posibil de această lume complet aberantă.

2. În ceea ce privește actul procreației, acesta a încetat complet pe înălțimile sacre timp de aproape 30 de ani. După scurgerea acestui interval de timp, când amărăciunea lui Lameh s-a mai risipit puțin, Domnul l-a chemat într-o seară afară și i-a vorbit dintr-un nor de foc:

3. „Lameh, Lameh, îmi pui răbdarea la grea încercare!

4. Cu mult timp în urmă, când ți-am ieșit în întâmpinare pe drumul din pădure care separa septentrionul de occident, unde erai însoțit de părinții tăi, pe când încercai să te apropii cu teamă de patriarhii care îi invitau pe oameni la marea sărbătoare a Sabatului, întrucât nu aveai permisiunea lor, - ai fost cuprins de o mare bucurie, plină de recunoștință, căci am acționat atunci ca un mediator între tine și părinți. Ai descoperit atunci în Mine un prieten mai devotat decât oricine altcineva și ai fi fost gata să te arunci în foc de dragul Meu, deși nu știau încă cine sunt.

5. Mai târziu, când M-ai recunoscut, inima ta s-a aprins de o iubire încă și mai arzătoare, la fel ca un minereu incandescent!

6. Cu ce ți-am greșit acum? Nu acționez Eu exact așa cum v-am învățat Eu Însumi, demonstrându-vă tuturor, dincolo de orice putință de tăgadă, că acest lucru este absolut necesar de dragul Vieții eterne a spiritului? Constat însă că nu mai vrei să ții deloc cont de cuvintele Mele, acționând ca și cum aș fi pentru tine un străin și ființa cea mai inferioară din această lume materială, sau din cea a spiritelor!

7. Cum ar trebui să înțeleg comportamentul tău, Eu, Dumnezeul, Creatorul și Părintele tău? Chiar dorești să Mă sfidezi pe Mine, Cel Atotputernic? Vrei să te sfădești cu Mine, demonstrându-Mi puterea pumnilor tăi?

8. Ar fi suficient chiar și cel mai mic suflu al Meu pentru ca întreaga creație să dispară pentru totdeauna, și tu odată cu ea! – Vorbește! Ce dorești de la Mine? – Chiar crezi că Eu am datoria să te ascult pe tine, și nu invers? – Haide, vorbește și spune-Mi ce aștepți de la Mine!”

9. Lameh i-a răspuns: „Doamne, nu mă îndoiesc nici o clipă de atotputerea Ta, dar am început să mă îndoiesc în ceea ce privește iubirea și fidelitatea pe care ni le-ai promis! Nu înțeleg cum ai putea avea intenții bune față de noi, creaturile Tale și copiii Tăi, în condițiile în care nu pari să ai altă plăcere decât aceea de a ne ucide!

10. Aș prefera să sufli asupra mea și să mă faci să dispar astfel pentru totdeauna, în loc să mă forțezi să trăiesc atât de mult timp pe acest pământ blestemat, unde nu ai altceva de făcut decât să muncești din greu, numai pentru a fi ucis în final de Tine!

11. Tu spui că: ‚Numai trupul trebuie să moară; în ceea ce privește spiritul, acesta va continua să trăiască’, dar eu îți răspund: ‚La ce-mi folosește un asemenea schimb, atât timp cât trebuie mai întâi de toate să mă obișnuiesc să trăiesc într-un corp carnal? După ce ne-am obișnuit să trăim în acest trup, prinzând chiar gustul acestei vieți, Tu vii în secret și distrugi această primă viață pe care ne-ai dăruit-o, înlocuind-o cu o altă viață, care nu are cum să fie cu nimic mai bună decât precedenta, și totul după bunul Tău plac!’

12. Văd că tare mult îți mai plac schimbările! De aceea, mi-am pierdut încrederea în Tine!

13. Haide, suflă asupra mea cu toată atotputerea Ta și pune chiar acum capăt acestei existențe mizerabile pe care mi-ai dăruit-o! Nu mă mai chema apoi niciodată la viață! Fie ca distrugerea mea să fie pentru Tine un motiv etern de glorie! O viață care nu are alt scop decât schimbarea continuă este cel mai rău dintre blestemele care pot cădea asupra unei creaturi, iar plăcerea pe care acest lucru i-o provoacă Celui care a creat-o reprezintă pentru ea o povară insuportabilă!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 12 of 37  [ 368 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 11, 12, 13 ... 35, 36, 37  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !