Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 24.9.2019, 11:54
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 15, 16, 17 ... 35, 36, 37  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (72)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 150
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.3.2019, 06:44 View PostDownload Post

Capitolul 150
Discursul unuia din cei o mie de consilieri adresat celor zece mesageri și răspunsul celor din urmă.
(28 octombrie 1843)

1. Atunci, unul din cei o mie de consilieri s-a ridicat, le-a ieșit în întâmpinare celor zece, s-a înclinat în fața lor conform ceremonialului de la curte și le-a spus:

2. „Puternici mesageri ai unui prinț care ne este complet necunoscut și ai domnului munților care scuipă foc și care ne înconjoară de pretutindeni! Apropiați-vă! Veniți în mijlocul nostru și împărtășiți-ne misiunea voastră! Căci iată, această sală este mare, și noi suntem numeroși! De aceea, va trebui să vă așezați la mijloc, pentru ca toată lumea să audă distinct declarațiile voastre demne de tot interesul. Căci noi suntem foarte amatori de discursuri bune și dorim întotdeauna să punem în practică ceea ce ni se pare util.

3. Pe de altă parte, dacă în discursul vostru vom găsi afirmații pe care le vom considera niște inepții, veți înțelege de bună seamă, dat fiind că sunteți niște ființe dintr-o specie superioară, că nu vom accepta niciodată propunerile voastre atât timp cât acestea vor încălca liberul nostru arbitru.

4. Desigur, ne-ați putea forța făcând uz de redutabilele voastre puteri, care atestă proveniența voastră superioară, dar în acest caz misiunea voastră ieșită din comun va eșua, iar noi înșine nu vom putea învăța mare lucru din ea!

5. Aveți așadar bunăvoința de a ne adresa discursul vostru din mijlocul sălii, căci cu toții dorim, inclusiv regele nostru, să ascultăm cu cea mai mare atenție cuvintele voastre, fiind pregătiți pe bună dreptate să auzim lucruri cu totul extraordinare, dat fiind că provin de la niște ființe atât de speciale ca și voi!”

6. Ascultând de dorința consilierului, cei zece s-au așezat în centrul sălii, iar unul dintre ei s-a ridicat și a adresat următorul discurs marii adunări a celor o mie de consilieri:

7. „Prieteni și frați! Dacă vă mai aduceți aminte de părinții voștri, veți fi de acord cu mine că aceștia erau cu toții descendenții lui Adam și adevărații copii ai lui Dumnezeu în perioada în care regele Lameh, un contemporan al lui Lameh cel din munți, domnea cu cruzime asupra acestui oraș și asupra celorlalte ținuturi de la șes!

8. Mulți dintre voi nu au cum să fi uitat tot ce a întreprins la acea vreme Domnul cerului și al pământului pentru a corecta greșelile celor din munți și pentru a purifica ținuturile de la câmpie de toate consecințele malefice ale intrigilor bătrânului Șarpe, pe care îl cunoașteți foarte bine.

9. Știți de asemenea că părinții voștri au părăsit munții purificați, pe care Dumnezeu i-a binecuvântat atât de des, pentru a se stabili în câmpia devenită impură, deși marele preot Lameh, care trăiește încă și astăzi, le-a explicat în detaliu cât de nerecunoscător și cât de nedemn este acest tip de comportament față de Dumnezeu, Părintele lor preasfânt, și la ce consecințe dezastruoase va conduce el.

10. Din păcate, părinții voștri nu l-au ascultat pe Lameh. Dornici să se bucure de farmecele desfrânate ale femeilor de la șes, ei au coborât în regiunile joase, abandonându-și de multe ori propriile familii pe care le aveau în munți.

11. Toată lumea cunoaște aceste fapte și nimeni nu le poate contesta. Dacă nu ne credeți pe noi, mai există încă cel puțin un milion de martori care ne pot confirma spuse-le.

12. Voi sunteți copiii copiilor lui Dumnezeu care au trăit în munți și ați preluat în calitate de seniori puterea asupra acestor regiuni de la șes, fără ca Dumnezeu să vă fi cerut așa ceva.

13. Ați început prin a-l seduce pe Uraniel, regele legitim al țării, pe care l-ați corupt, l-ați oprimat, iar în final l-ați ucis. I-ați alungat copiii și v-ați bătut joc de fiii lui, atunci când aceștia s-au întors și au încercat să vă convingă să vă întoarceți la Dumnezeu.

14. În loc să deschideți cele două temple, așa cum vi s-a spus, voi ați creat o organizație polițienească ce controlează întregul oraș. Ați instaurat în mai multe rânduri cultul idolilor și ați refuzat să credeți într-un singur Dumnezeu autentic. Și peste toate, ați sufocat poporul cu impozite și taxe grele.

15. Spuneți-mi: ce răsplată credeți că meritați din partea adevăratului Dumnezeu și Domn al umanității?

16. Vorbiți, iar noi vă vom asculta cu răbdare. După ce veți încheia, vom lua din nou cuvântul! – Iar acum, reflectați la cele spuse de noi și spuneți-ne la ce concluzie ați ajuns! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (72)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 151
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.3.2019, 06:56 View PostDownload Post

Capitolul 151
Cei o mie de seniori se consultă în secret. Obiecția celor zece. Ultimatumul lor și plecarea din palat. Tulburarea seniorilor.
(30 octombrie 1843)

1. Auzind aceste cuvinte, consilierii au început să se sfătuiască între ei, în șoaptă, în timp ce nemulțumirea le era întipărită pe chip.

2. „Ce altceva am putea face decât să ne supunem, oricât de greu ne-ar veni? Căci dacă ne vom opune pe față acestor oameni, va fi ca și cum am turna gaz pe foc.

3. Situația în care ne aflăm este întru totul comparabilă cu jocurile politice! Aceste jocuri nu ar putea avea niciodată un succes atât de deplin dacă oamenii nu ar trăi în orbire. Cum ne-am putea apăra însă noi în fața acestor oameni care ne-au citit imediat jocurile?

4. Singurul lucru pe care îl mai putem face constă în a le aduce cât mai multe argumente critice, înainte de a le accepta pe deplin propunerea!

5. Noi nu suntem căzuți în cap și dispunem de întreaga noastră rațiune. De aceea, ne vom folosi de aceasta pentru a le face cât mai multe greutăți acestor zece bărbați, până la deschiderea celor două temple! Până una alta, aceasta este singurul lucru pe care îl putem face!”

6. După ce membrii adunării generale au luat în taină această hotărâre, unul din cei zece mesageri s-a adresat astfel consilierilor:

7. „Demnitari care vă considerați înzestrați cu o inteligență și cu o înțelepciune superioară, chiar credeți că intrigile voastre nedemne ne pot păcăli? – O, vă înșelați amarnic!

8. Domnul cerului și al pământului ne-a ascuțit atât de bine urechile încât noi putem auzi chiar și gândurile voastre cele mai intime, ca și cum le-ați pronunța cu voce tare!

9. Unde sperați să ajungeți cu aceste intrigi?

10. Chiar vă imaginați că nu vom face față criticilor stupide inventate de rațiunea voastră?

11. O, smintiților, ce mai înseamnă astăzi rațiunea? – Ea nu mai reprezintă decât reflexia palidă a înțelepciunii care îi ilumina pe părinții voștri primordiali și care era comparabilă cu soarele la răsărit!

12. Noi încă mai dispunem de această înțelepciune divină, iar voi doriți să vă măsurați cu ea, deși nu mai sunteți înzestrați decât cu niște rămășițe palide de inteligență, aproape imperceptibile?

13. Este o nebunie să nu vă dați seama că întunericul nu poate dura decât atât timp cât lumina nu și-a făcut apariția! De îndată ce lumina a coborât din ceruri, la ce credeți că vă mai pot folosi tenebrele voastre?

14. Așa cum noaptea fuge în fața soarelui care răsare și dispare în fața strălucirii sale, la fel, rațiunea voastră va trebui să dea înapoi, dispărând apoi complet, atunci când lumina lui Dumnezeu va începe să strălucească prin noi!

15. Nici nu se pune problema să ne lăsăm antrenați în discuții lungi și interminabile cu voi! Dimpotrivă: ne vom limita să vă transmitem directivele noastre, iar voi veți fi obligați să le îndepliniți!

16. V-am făcut cunoscută astfel voința noastr㠖 care provine de la Dumnezeu – și nu mai avem nevoie de alte discuții!

17. Dacă vă veți supune în fața acestei voințe, o veți face pentru binele vostru și al poporului pe care îl guvernați. Dacă veți refuza să faceți însă acest lucru, noi vă dăm asigurări că nu vă vom constrânge în nici un fel, nici prin forța focului și nici prin cea a argumentelor pline de înțelepciune.

18. Nu trebuie să vă așteptați nici să rămânem printre voi mai mult timp, pentru a vă face tot felul de recomandări emoționante; astfel de instrumente sunt utile numai în cazul celor slabi și sărmani.

19. În cazul vostru, nu mai putem vorbi decât fie de o ascultare oarbă, la fel ca cea pe care o impuneți populației, fie de judecata Domnului, căci Acesta va ști să vă trateze la fel cum vă tratați voi poporul!

20. Acestea au fost ultimele noastre cuvinte! Acționați în consecință, iar dacă nu doriți, nu o faceți! Amin”.

21. După care cei zece au părăsit imediat sala și au ieșit din palat. S-au întors apoi la hangiul care le-a oferit de mâncare și găzduire.

22. Cât despre consilieri, aceștia se simțeau prinși între ciocan și nicovală și nu mai știau cum să iasă din această situație. Dacă ar fi urmat directivele celor zece mesageri, s-ar fi expus în fața poporului. Dacă ar fi refuzat să le urmeze, riscau să suporte consecințele, iar amenințările mesagerilor ar fi putut fi puse în practică.

23. De aceea, situația li se părea fără ieșire.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (72)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 152
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.3.2019, 07:05 View PostDownload Post

Capitolul 152
Consiliul deliberează. Discursul avizat al unuia dintre consilieri și propunerea sa de emigrare. Discordia din sânul consiliului celor o mie.
(31 octombrie 1843)

1. „Ce putem face acum?” se întrebau toți consilierii, inclusiv regele lor de fațadă.

2. Unul dintre ei, care se afla chiar în mijlocul adunării, s-a ridicat și a spus cu o voce puternică: „Fraților, ascultați-mă! Tocmai mi-a venit o idee absolut genială!

3. Ați declarat în prezența acelor oameni terifianți că veți face tot ce vă va sta în puteri pentru a le îngreuna misiunea, înainte de a trece la executarea pretențiilor lor.

4. Altfel spus, noi am mizat pe victoria rațiunii noastre! Ei bine, da, rațiunea noastră trebuie să învingă înțelepciunea lor! – Dar cum?

5. Vă voi spune eu cum: este cel mai ușor lucru din lume!

6. Ne dăm cu toții seama că dominația noastră asupra acestei țări a ajuns la sfârșit!

7. La ce ne mai putem aștepta acum? Poporul se va revolta împotriva noastră, incitat de acești zece bărbați împotriva cărora nu putem face nimic! O alternativă și mai rea constă în a aștepta împlinirea amenințărilor care ne-au fost făcute!

8. Părerea mea este că ar fi absolut stupid să așteptăm fără să facem nimic împlinirea uneia sau alteia din cele două alternative.

9. Dacă am deschide cele două temple vechi ale lui Lameh și le-am spune oamenilor să nu se mai închine la statuile pe care noi înșine i-am sfătuit să le venereze, ce vor face aceștia? Ne vor întreba care este motivul acestei schimbări subite de atitudine!

10. Și atunci, ce le vom spune?

11. Nu putem să-i mințim în față, căci ne riscăm însăși viața, așa cum ne-au amenințat cei zece.

12. Nu putem nici să deschidem templele fără să le explicăm oamenilor nimic, căci aceste edificii au paznicii lor secreți, care ne vor întreba în fața oamenilor care sunt intențiile noastre. Va trebui atunci, indiferent dacă ne este pe plac sau nu, să spunem tot adevărul, asumându-ne toate riscurile de rigoare, și să le explicăm oamenilor:

13. ‚Cetățeni ai acestui mare oraș, v-am înșelat! Setea noastră de putere și de posesiuni ne-a determinat să vă tratăm cu viclenie, pentru a ne putea impune autoritatea asupra voastră. Am negat în fața voastră existența unicului Dumnezeu și a Domnului autentic și etern, după care v-am lovit și v-am amenințat cu o moarte plină de cruzime dacă veți încălca decretele noastre!

14. Acum, bătrânului vostru Dumnezeu i s-a făcut milă de suferința voastră, ai cărei unici responsabili suntem noi, și ne-a trimis nouă, seniorilor voștri lipsiți de loialitate, zece mesageri atotputernici care ne-au pedepsit prin forța focului și ne-au silit să redeschidem vechile temple ale adevăratului Dumnezeu, reparând totodată toate relele provocate prin mișelia noastră!’

15. Mă întreb cu sinceritate: care dintre noi s-ar simți pregătit să țină un astfel de discurs lăudabil în fața poporului?

16. Pe de altă parte, dacă nu vom proceda în acest fel, în cel mai scurt timp din pământ vor izbucni flăcări care ne vor înghiți de vii. Unul din cei zece mesageri a avut grijă să îmi confirme discret acest lucru.

17. În sfârșit, dacă vom ține minunatul discurs pe care l-am citat mai sus, nu mi-aș dori pentru nimic în lume să asist la ploaia de pietre care se va revărsa asupra augustelor noastre persoane, căci vă asigur că atunci când dorește, poporul are o țintă foarte bună!

18. Dacă vom continua să mai deliberăm mult în palatul nostru, fără să întreprindem nimic concret, oamenii din popor ne vor găsi ușor și ne vor rezerva o primire atât de călduroasă încât ne vom pierde probabil o parte din simțuri!

19. În fața acestor calamități extrem de probabile, singurul sfat pe care pot să vi-l dau este următorul: dat fiind că situația din acest oraș pare să se încingă la maxim, părerea mea este că ar trebui să ne luăm cât mai curând posibil tălpășița, fără nici o rușine!

20. Pământul este mare! Vom pleca cu soțiile și cu copiii noștri, și ne vom lua cu noi o parte din comori, - cel puțin atât cât vom avea nevoie! Din acest punct de vedere, vom putea spune că am triumfat cu rațiunea noastră asupra voinței celor zece mesageri! Ne vom căuta apoi un loc sub soare în care să ne stabilim și vom trăi acolo fără a fi incomodați de nici un fel de neaveniți, permițându-i în același timp bătrânului Dumnezeu să se manifeste așa cum dorește în fața oamenilor!

21. Ce ziceți de propunerea mea?”

22. O parte din consilieri au fost de acord cu el, dar ceilalți și-au exprimat părerea că plecarea lor nu va fi atât de ușoară cum părea la prima vedere. De altfel, ei credeau că dacă vor acționa corect, cei zece îi vor proteja de mânia populației, și nicidecum nu-i vor lăsa să fie linșați de aceasta.

23. Dezbaterile au continuat fără încetare timp de trei zile, opiniile consilierilor fiind la fel de divergente. Vom vedea în continuare cum s-a încheiat toată această poveste.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (72)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 153
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.3.2019, 07:14 View PostDownload Post

Capitolul 153
650 de consilieri emigrează în Egiptul Superior.
(2 noiembrie 1843)

1. Primul orator, care nu avea decât o singură idee în cap, și anume să-și ia tălpășița cât mai repede, nu a stat să mai reflecteze la obiecțiile care i-au fost aduse, căci își pregătise de mult timp răspunsul:

2. „Iată ce vă propun să facem: de vreme ce o parte dintre voi preferă un alt plan decât cel propus de mine, ei nu au decât să își urmeze planul lor; cât despre cei care sunt de acord cu mine, aceștia ar face bine să-și ia soțiile, copiii și bunurile, să le încarce pe cămile și să plece împreună cu mine! În acest fel, rațiunea va triumfa în sfârșit!

3. Cei care doresc să rămână, fiind convinși că așa este mai bine, respectiv cei care doresc să se confrunte cu ploaia de pietre a populației, sau în cel mai bun caz cu alungarea rușinoasă din oraș, pot să facă așa cum doresc și să-și aștepte aici torturile care le sunt rezervate. În final, vor învăța o lecție valoroasă ca urmare a acestor evenimente triste și probabil vor ajunge să-și spună:

4. ‚Ce bine ar fi fost dacă aș fi fugit și eu împreună cu ceilalți, urmând apelul rațiunii, în loc să rămân aici ca să fiu linșat de popor cu pietre, sau în cel mai bun caz acoperit de rușine, de sarcasmele și de blestemele tuturor!’

5. Eu unul voi fi primul care voi pleca! Cine dorește să mă urmeze, să o facă! Ceilalți nu au decât să procedeze cum vor și cum consideră că este mai bine!”

6. După aceste cuvinte, 650 de consilieri s-au ridicat în picioare și au strigat într-un glas: „Dorim să îți urmăm sfatul, dar dacă vom avea cumva dificultăți în a ieși pe porțile orașului, ai grijă ca victoria rațiunii să nu se dovedească efemeră!”

7. După care toți cei care și-au propus să fugă s-au retras, s-au îndreptat către casele lor, și-au luat soțiile, copiii și bunurile, le-au încărcat pe cămile și au pornit la drum chiar în acea zi.

8. Pe străzile orașului se adunaseră foarte mulți oameni, care se minunau să vadă acest cortegiu al stăpânilor lor, de obicei atât de severi. Nimeni nu știa ce se întâmplă și la ce trebuie să se aștepte în continuare.

9. Unii își spuneau: „Ce ciudat! Cum se face că seniorii noștri părăsesc orașul, cu soțiile lor și cu tot felul de bagaje? Ce ar putea să însemne acest lucru?

10. Cu siguranță nu poate fi vorba de o simplă plimbare, și încă și mai puțin de o călătorie oficială, în scopul unei inspecții, căci în astfel de ocazii ei sunt întotdeauna însoțiți de o întreagă legiune de oameni înarmați!”

11. Pe scurt, oamenii își puneau tot felul de întrebări legitime. Un mare număr de cetățeni au alergat la birourile de supraveghere și le-au pus întrebări funcționarilor de acolo; dar nici aceștia nu au știut ce să le răspundă.

12. Și astfel, „învingătorii” înțelepciunii cu ajutorul rațiunii au putut părăsi orașul fără să fie tulburați în vreun fel de cineva, căci nimeni nu a îndrăznit să-i întrebe ce pun la cale.

13. Ei au călătorit astfel până când au ajuns în regiunea numită astăzi Egipt. S-au stabilit în partea superioară a țării, în împrejurimile Elephantinei, unde și-au construit un mic orășel.

14. Aceștia au fost primii locuitori ai acestei țări.

15. Cu timpul, greutățile și ororile pe care au fost nevoiți să le experimenteze în această nouă patrie pe care au adoptat-o i-au determinat să se întoarcă din nou cu fața către Dumnezeu, și astfel, țara a devenit mai târziu extrem de puternică și foarte bogată.

16. Ce s-a întâmplat însă cu ceilalți consilieri?
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (72)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 154
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.3.2019, 07:18 View PostDownload Post

Capitolul 154
Consilierii care au rămas continuă să delibereze. Încă 250 dintre ei emigrează.
(4 noiembrie 1843)

1. După o a treia zi de deliberări, unul din consilierii rămași s-a ridicat în picioare și s-a adresat astfel celorlalți:

2. „Ascultați-mă, voi, cei care, la fel ca și mine, aveți bune intenții! Potrivit rapoartelor gărzilor de la porțile de ieșire ale orașului, cei 650 de frați ai noștri au putut trece fără nici un fel de probleme de aceste porți, fără ca cineva să le împiedice fuga.

3. Am asistat astfel cu toții la victoria rațiunii lor, așa cum au prezis. Nimeni nu ne poate asigura însă că vom avea și noi – cei rămași – parte de aceeași victorie! Cine știe, poate că lucrurile se vor termina așa cum ne-a avertizat fratele nostru înainte să plece!

4. De aceea, cred că ar trebui să ne luăm și noi tălpășița, urmând exemplul curajos al fraților noștri, fără să mai așteptăm să vedem ce s-ar întâmpla dacă am rămâne, caz în care consecințele ar fi probabil dezastruoase. Este de o mie de ori mai bine să părăsim orașul în calitate de seniori ai lui decât să fim alungați cu pietre pe motiv că am înșelat poporul!”

5. Unul din colegii consilierului s-a opus însă acestui proiect, spunând: „Prietene, uiți un lucru extrem de important și foarte favorabil pentru noi, care ne poate permite să ne descurcăm cu ușurință în fața oamenilor întărâtați, și anume că putem arunca întreaga vină pentru tirania și infamia guvernării pe frații noștri care au fugit! În acest fel, vom putea întoarce lucrurile în favoarea noastră, spunând populației, fără ca cineva să ne poată contrazice: ‚I-am alungat pe tirani prin puterea cuvântului nostru, cu scopul de a restabili străvechea ordine divină, așa cum exista ea în perioada lui Lameh!’

6. Vom putea astfel, fără nici un fel de dificultăți și fără a ne asuma riscuri prea mari, să aruncăm întreaga vină pentru funestul adevăr pe care urmează să îl comunicăm poporului pe seama fraților noștri, și vom apărea astfel ca binefăcători ai oamenilor, și nu ca niște tirani infami, care și-au oprimat supușii în mod scandalos, din toate punctele de vedere!

7. În fața acestor afirmații ale noastre, oamenii din popor nu vor putea decât să se bucure peste măsură, și astfel, nu vor mai recurge la pietre și nuiele pentru a ne aplica pedepsele corporale care ni se cuvin! Această soluție este cea mai inocentă între toate, și în plus, corespunde perfect cu intenția bătrânului Dumnezeu! Ce altceva ne-am putea dori mai mult? – De aceea, vă propun să acționăm în acest fel, căci am convingerea că totul se va sfârși cu bine!”

8. Dar primul vorbitor i-a replicat: „Îți doresc mult noroc în aplicarea proiectului tău, care la prima vedere pare destul de avantajos! În ceea ce mă privește, voi avea grijă să mă țin la mare distanță de oamenii din popor atunci când le vei ține acest discurs, care este complet amăgitor. Îți pot da în scris acest lucru, pe o tăbliță de bronz!

9. Oare nu ai auzit ce îi așteaptă pe mincinoși? Nu au fost destul de clari în această privință cei zece mesageri? Dacă dorești să cucerești simpatia oamenilor prin minciună, te întreb: ai obținut cumva și promisiunea celor zece mesageri că nu te vor transforma într-o torță vie?

10. Nu am fost noi fracțiunea cea mai rău intenționată și cea mai dominatoare din marea adunare? Nu am fost noi cei care am militat pentru instaurarea cultului idolilor, pentru crearea aparatului polițienesc și pentru impunerea acelor impozite exorbitante? Iar tu dorești să aruncăm acum întreaga vinovăție pe umerii celor care au fugit, deși ei au fost întotdeauna mai buni decât noi?

11. Ei bine, nu pot decât să te felicit! – Fă ce dorești! În ceea ce mă privește, am să plec! – Cine dorește să mă urmeze?”

12. După aceste cuvinte, încă 250 de consilieri s-au ridicat în picioare, după care au părăsit orașul însoțiți de soțiile și de copiii lor, precum și de numeroși servitori.

13. Cei zece mesageri s-au întâlnit cu ei pe una din străzile orașului și i-au întrebat: „Unde plecați?”

14. Consilierii le-au răspuns: „Cu permisiunea voastră, dorim să plecăm la capătul lumii! – Dat fiind că nu putem minți, nu ne rămâne decât să părăsim aceste locuri!”

15. Cei zece i-au lăsat să își continue drumul, fără să se mai uite în urma lor.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (72)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 155
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.3.2019, 07:27 View PostDownload Post

Capitolul 155
Domnul le vorbește celor zece mesageri, care le adresează un ultimatum celor o sută de consilieri rămași. Aceștia se simt încolțiți.
(6 noiembrie 1843)

1. Atunci, Domnul s-a adresat astfel celor zece mesageri: „Duceți-vă la cei o sută de consilieri care au rămas, ascultați ce au de spus și comunicați-le propunerea Mea!

2. Acordați-le un răgaz de șapte zile și transmiteți-le următoarele: ‚Dacă nu veți asculta de voința Domnului, cel mai bine ar fi să urmați exemplul predecesorilor voștri. Dacă doriți însă să respectați voința Domnului, veți fi plasați sub protecția noastr㒔.

3. Așa le-a vorbit Domnul trimișilor Săi , care s-au grăbit să se întoarcă la consilierii rămași.

4. Când aceștia i-au văzut din nou pe cei zece bărbați care lor li se păreau teribili, ei s-au înspăimântat atât de tare încât au început să tremure de parcă s-ar fi aflat pe marginea abisului etern.

5. Dar aceștia le-au spus: „Pacea Celui de sus fie cu voi! Nu vă temeți de noi, căci noi nu suntem mesagerii unor nenorociri, ci doar niște trimiși ai lui Dumnezeu, aleși de El pentru a vă transmite voința Sa!

6. Adevăratul scop al misiunii noastre este deopotrivă temporal și etern; de aceea, insistăm să puneți în aplicare ceea ce v-am spus nu cu mult timp în urmă, scop în care vă acordăm un răgaz de șapte zile, în care mai aveți posibilitatea să deliberați dacă doriți sau nu să vă confirmați voinței Domnului!

7. Dacă nu doriți să vă conformați acestei voințe, puteți urma fără întârziere exemplul predecesorilor voștri, sau vă puteți folosi de forța pumnilor voștri și ai consoartelor voastre pentru a vă apăra de furia mulțimii. În schimb, dacă acceptați cu sinceritate cuvântul lui Dumnezeu, vă vom proteja noi înșine, cu puterea pumnilor noștri!

8. Acestea sunt condițiile pe care vi le pune voința Domnului, și implicit cuvântul lui Dumnezeu!

9. Dacă veți accepta să le îndepliniți în mod liber, vă veți câștiga astfel dreptul la libertatea eternă; dacă o veți face ca niște servitori, veți rămâne de-a pururi niște servitori; dacă o veți face sub puterea constrângerii, veți rămâne sub incidența acestei constrângeri, la fel ca animalele din pădure, și nu veți cunoaște niciodată libertatea! Dacă preferați să fugiți, veți rămâne niște fugari până la sfârșitul existenței!

10. În schimb, vai acelora dintre voi care își vor propune să mintă, căci cel care minte va fi pedepsit de Domnul prin loviturile unor nuiele de foc! Amin”.

11. După aceste cuvinte, cei zece au părăsit sala. După ce s-au îndepărtat, unul din cei o sută de consilieri rămași s-a ridicat în picioare și a spus:

12. „Prieteni și frați! Acum suntem într-adevăr încolțiți din toate părțile!

13. Un răgaz de șapte zile! Orice am face, vom avea parte fie de forța pumnilor, fie de fuga eternă, fie de o sclavie fără sfârșit, fie de o constrângere nelimitată, fie – asta-i culmea – de niște nuiele de foc!

14. Singurul lucru care ne rămâne de făcut este să alegem răul cel mai mic dintre cele enumerate mai sus, care, în viziunea mea, îl reprezintă fuga! Doresc să aflu însă și opinia voastră, pentru a cădea împreună de acord asupra celei mai bune soluții!”

15. În următoarele trei zile, consilierii au continuat să delibereze.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (72)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 156
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.3.2019, 07:31 View PostDownload Post

Capitolul 156
Excelentul discurs și spiritul de sacrificiu al unuia dintre consilierii rămași. Deschiderea templelor.
(7 noiembrie 1843)

1. Atunci, un alt consilier s-a ridicat în picioare și a spus: „Fraților, eu cred că am înțeles ceva mai corect cuvintele celor zece mesageri! De aceea, nu cred că mă înșel dacă vă sfătuiesc să nu plecați din oraș!

2. Căci protecția cu ajutorul pumnilor nu înseamnă în nici un caz încasarea unor lovituri, ci apărarea cu ajutorul lor! Dacă cei zece bărbați ne vor proteja personal, cu condiția să acționăm pentru binele general, ce motiv am avea să considerăm fuga drept unica alternativă de care dispunem?

3. Dacă vom accepta în mod voluntar să facem bine, putem fi siguri că nu ni se va atinge nici măcar un singur fir de păr de pe cap; căci bătrânul Dumnezeu, despre care se știe că este întotdeauna fidel, plin de iubire și de indulgență față de toți cei care se căiesc sincer și care acceptă să se supună din nou ordinii Sale divine, va avea grijă să nu fim linșați de ploaia de pietre incandescente care se va abate asupra noastră! Astfel, tot ce avem de făcut este să ne reintegrăm cu căință și cu sinceritate în ordinea Lui atât de sfântă, pe care a instaurat-o încă de la începuturile eternității!

4. Așadar, dați-mi cheile de aur și voi anunța personal, fără nici un fel de teamă și însoțit de o sută de heralzi, că templele vor fi redeschise! Le voi deschide apoi eu însumi, deopotrivă pe cel de la șes și pe cel de pe munte, în prezența unei mulțimi considerabile!

5. Cine dorește să mă însoțească, să o facă, iar cine se teme de mulțime să rămână acasă, în numele Domnului! Nu vă mai gândiți însă la fuga rușinoasă, căci cei zece mesageri ne-au explicat cât se poate de clar că aceasta reprezintă adevărata pedeapsă!

6. Personal, doresc sincer să mă întorc din nou la Dumnezeu, așa că nu voi fugi în nici un caz! Prefer de o mie de ori să fiu distrus chiar aici de flăcările mâniei divine decât să mă îndepărtez cu un singur pas de Dumnezeu cel atotputernic, căci sunt conștient că Acesta mă poate prinde oriunde m-aș duce și mă poate judeca!

7. Doamne și Dumnezeul meu, îți promit solemn Ție și îți jur că mă voi converti și că îți voi rămâne credincios de-a lungul întregii vieți care mi-a mai rămas! De acum înainte nu mai doresc să slujesc nimănui decât numai Ție, la fel cum nu doresc să mai iubesc pe altcineva mai mult decât pe Tine, acum și de-a pururi! Amin”.

8. Acest discurs, rostit pe un ton foarte ferm, i-a liniștit instantaneu pe ceilalți demnitari, și nimeni nu a mai îndrăznit să vină cu o altă propunere.

9. Totuși, când oratorul le-a cerut cheile celor două temple, tovarășii săi i-au spus: „Chiar dorești să ne dai brânci de pe marginea prăpăstiei?”

10. Cel interpelat le-a răspuns: „Nu doresc în nici un caz acest lucru! – Dați-mi cheile și voi lua întreaga vină care vă aparține pe umerii mei! Da, sunt dispus chiar să mint în acest scop, și deși sunt cel mai puțin vinovat dintre toți, mă voi acuza singur în fața populației ca și cum aș fi unicul vinovat, astfel încât să mă pedepsească numai pe mine, iar voi să rămâneți liberi și protejați! Haide, dați-mi cheile, ca să pot să vă salvez!”

11. În sfârșit, consilierii i-au dat cheile celor două temple. Când le-a luat în mână, el a simțit o mare emoție. A ales apoi încă o sută de oratori dintre cei mai buni din rândurile servitorilor și a plecat pe străzile orașului ca să anunțe redeschiderea vechilor temple ale lui Dumnezeu.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (72)
Medals: None
Groups:
Capitolul 157
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.3.2019, 07:38 View PostDownload Post

Capitolul 157
Activitatea spirituală a curajosului consilier este încununată de succes.
(8 noiembrie 1843)

1. Timp de trei zile, consilierul nostru a anunțat cu curaj în întregul oraș, sprijinit de ajutoarele sale, redeschiderea vechilor temple ale lui Dumnezeu. El a recrutat chiar noi oratori din rândul mulțimii, pe care i-a trimis în cartierele îndepărtate ale orașului pentru a proclama ce se întâmplă la Hanoh.

2. I-a transformat pe loc pe toți funcționarii și toate gărzile de la porți în discipoli recent convertiți și i-a trimis pe toți în provinciile situate la mare distanță, pentru ca toată lumea să fie bine informată. Misiunea mesagerilor era să le anunțe tuturor locuitorilor, dar mai ales prinților vasali, că vor fi redeschise templele, precum și să le poruncească cu severitate oamenilor să se întoarcă la Dumnezeu.

3. În tot acest timp, consilierul nostru, pe numele său Ohlad, a așteptat cu răbdare în fața porților aurite ale palatului regal, dar cei zece mesageri nu s-au remarcat decât prin absență, nepărând să se grăbească deloc să vină și să asculte ce are de spus.

4. „Ce se întâmplă? Unde sunt mesagerii? S-a întâmplat ceva cu ei? Ar fi preferat oare o altă zi pentru ceremonia de deschidere a templului?” – cam așa sunau întrebările pe care și le punea toată lumea, dar nimeni nu putea da un răspuns cert.

5. Atunci, toată lumea s-a adresat lui Ohlad, căruia i-au pus aceleași întrebări.

6. Dar el le-a răspuns: „Prieteni și frați! Răbdarea este prima îndatorire a ființei umane, căci fără răbdare, toate celelalte virtuți ale sale, oricât de nobile ar părea, vor fi pervertite!

7. Însuși Domnul și Dumnezeul nostru dă dovadă de o răbdare supremă, așteptând de multe ori sute de ani un semn de progres din partea noastră! Chiar dacă nu constată nici un fel de progres, El continuă să își păstreze răbdarea, trimițând puternicii Săi mesageri și învățători, pentru a readuce umanitatea pe calea cea dreaptă.

8. Chiar dacă aceste eforturi divine întârzie să dea rezultate, Domnul așteptă cu răbdare și fără să se grăbească în vreun fel cu judecata Lui. El își privește cu compasiune creaturile care cad tot mai mult în uitare, orientându-se către lumea exterioară și către moarte.

9. De aceea, este de datoria noastră să facem dovada aceleiași răbdări în toate ocaziile! Cei zece mesageri vor veni atunci când acest lucru va fi pe placul lui Dumnezeu! Chiar dacă nu vor veni deloc, nu vom plânge după ei, căci noi nu deschidem aceste temple de dragul lor, ci numai de dragul lui Dumnezeu cel atotputernic!

10. Pe de altă parte, eu nu am dat nimănui asigurarea absolută că mesagerii se vor afla printre noi în momentul redeschiderii templelor. Nu am spus nici o clipă că ei vor fi cu siguranță aici, ceea ce nu reprezintă o garanție absolută a prezenței lor.

11. De aceea, nu voi mai aștepta nici o clipă venirea lor, căci, așa cum spuneam, singurul care contează în ceea ce privește redeschiderea templelor este Domnul, și nu cei zece mesageri ai Săi!”

12. Toată lumea a fost unanim de acord cu Ohlad în această privință, lăudând înțelepciunea acestuia.

13. Atunci, Ohlad a adresat un emoționant imn de laudă lui Iehova, după care a introdus cheia în poarta templului și a dorit să deschidă porțile acestuia.

14. Subit, s-au auzit însă niște voci puternice, care i-au strigat: „Oprește-te, căci nu a sosit încă timpul!”

15. Ohlad s-a uitat în jur și i-a văzut pe cei zece mesageri, care avansau cu pași repezi către el. La vederea lor, inima lui a început să freamăte de bucurie, iar el s-a adresat astfel poporului său: „Iată, iată, sosesc cei unși de Dumnezeu!”

16. Fericiți, oamenii au început să strige și să îl preamărească pe Dumnezeu, după care l-au binecuvântat pe Ohlad, căci și-au dat seama că acesta este un om cu inima sinceră și dreaptă.

17. Între timp, cei zece au ajuns la Ohlad, pe care l-au binecuvântat punându-și mâinile pe el.

18. După îndeplinirea acestui gest ritual, ei i-au spus să întoarcă liniștit cheile templului în încuietoarea lor, căci abia acum putea face el acest lucru fără nici un pericol.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (72)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 158
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.3.2019, 07:44 View PostDownload Post

Capitolul 158
Norul de foc de deasupra cupolei templului. Demnul discurs al lui Ohlad. Cei zece i se adresează acestuia.
(10 noiembrie 1843)

1. Când poarta s-a deschis, cupola templului a fost înconjurată de un nor de foc din care țâșneau mii de fulgere însoțite de tunete puternice.

2. Convinși că va urma o judecată teribilă, oamenii au căzut la pământ, lamentându-se terorizați.

3. Mulți dintre ei ar fi dorit să o ia la fugă, dar se temeau că nu vor face astfel decât să amplifice și mai mult mânia divină.

4. Atunci, Ohlad, el însuși foarte afectat, le-a spus celor zece mesageri: „I-am jurat credință lui Dumnezeu, Domnul nostru! De aceea, nu mă tem de aceste trăsnete! Nu au decât să cadă asupra mea, consumându-mă cu tot cu pământul de sub mine! Îmi pot distruge trupul dacă doresc acest lucru, dar nu îmi vor clinti cu nimic credința!

5. Dumnezeule preasfânt! Tu m-ai trezit la dreapta credință cu ajutorul puternicilor tăi mesageri! În inima mea s-a născut astfel iubirea față de Tine, iar spiritul meu Te-a descoperit și m-a învățat că Tu ești de-a pururi Dumnezeul meu atotputernic, unic și autentic! De aceea, nu îmi doresc altceva decât să Te iubesc și să Te venerez în toate condițiile, inclusiv în focul mâniei și al furiei Tale!

6. Chiar dacă îți vei înconjura în întregime templul sacru cu flăcări de foc, doresc să intru în el ca semn al iubirii pe care Ți-o port și să deschid astfel sanctuarul Tău, pentru a-Ți preamări în el numele sfânt!”

7. Când Ohlad a tăcut, cei zece mesageri s-au minunat de seriozitatea cu care a vorbit și i-au spus:

8. „Frate, L-ai preamărit ca nimeni altul pe Domnul, iar afirmațiile tale au fost cât se poate de serioase și susținute de o voință fermă! Ne întrebăm însă ce vei face dacă Domnul chiar te va pune la încercare?

9. Vezi tu, voința noastră este suficient de puternică atunci când suntem între noi și semenii noștri, dar în fața lui Dumnezeu oamenii nu reprezintă nimic! Chiar și cea mai mică scânteie a voinței Sale poate reduce întreaga creație la zero! Ce să mai vorbim de sărmana voință a unor oameni ca noi!

10. De aceea, retrage-ți cuvintele atât cât mai este timp! În caz contrar, s-ar putea ca Domnul să te silească să o faci!”

11. Dar nimic nu părea să mai poată clinti decizia luată de Ohlad. Dimpotrivă, el le-a răspuns astfel interlocutorilor săi: „Este posibil ca voi, prieteni atotputernici ai lui Dumnezeu, să aveți dreptate! Dacă i-aș fi jurat credință și iubire unei ființe umane, poate că v-aș fi ascultat; dar i-am ajurat această credință lui Dumnezeu, așa că prefer de o mie de ori să fiu înghițit de un abis de foc decât să mă îndepărtez chiar și cu un singur atom de ceea ce mi-am propus să fac din iubire pentru El! – Iată cheia cea sacră! Haideți să o întoarcem în poarta sfântă a templului! Amin”.

12. De-abia a pronunțat Ohlad aceste cuvinte că cerul s-a întunecat. Un uragan teribil s-a declanșat atunci, milioane de trăsnete au acoperit pământul cu jerbe de foc, iar întregul templu a fost înconjurat de flăcări puternice, ce făceau imposibilă intrarea oricărui om.

13. Toți cei prezenți erau împietriți, iar cei zece mesageri i-au spus lui Ohlad: „Ei bine, ce vei face acum?”

14. Atunci, Ohlad le-a răspuns: „Voința mea nu s-a clintit nici un pic! De aceea, o voi lua înainte! Căci trăsnetele, flăcările și uraganele nu reprezintă niște obstacole adevărate pentru cei care îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu!

15. Chiar dacă trupul meu va fi distrus, voi continua să avansez în interiorul templului cu spiritul meu; căci flacăra care arde în mine este mai puternică decât aceste încercări! Așadar, înainte! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (72)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 159
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.3.2019, 07:49 View PostDownload Post

Capitolul 159
Ohlad este testat prin proba focului.
(11 noiembrie 1843)

1. După care nimic nu l-a mai putut împiedica pe Ohlad să intre în interiorul templului, deși acesta era înconjurat de flăcări din ce în ce mai puternice.

2. Când el a ajuns la circa zece pași de zidul de foc, a fost invadat de o căldură atât de intensă încât i s-a părut insuportabilă. Chiar și cheile de aur ale templului au devenit incandescente, iar el nu le-a mai putut ține în mână.

3. Pentru o scurtă clipă, el a rămas nemișcat, în mijlocul elementelor dezlănțuite, al trăsnetelor și al flăcărilor, și s-a gândit în sinea lui:

4. „Oare ce trebuie să fac acum? Îmi este imposibil să mă apropii mai mult de templu, căci căldura emanată de flăcări este prea mare. Aproape că nu mai pot ține cheile în mână, atât de fierbinți au devenit. Mă întreb ce se va întâmpla dacă mă voi apropia și mai mult de acest incendiu?

5. Știu ce trebuie să fac! Dacă ar fi într-adevăr voința lui Dumnezeu cel atotputernic ca eu să deschid porțile templului, înseamnă că El nu ar ridica toate aceste obstacole în calea mea!

6. Rezultă că voința Lui este ca nu eu să deschid templul! De aceea, voi proceda la fel cum am făcut-o întotdeauna atunci când ceilalți consilieri se opuneau propunerilor mele: mă voi retrage cu toată modestia și voi lăsa deschiderea templului pe seama altora!

7. De altfel, ar fi o nebunie absolută din partea unei creaturi slabe să își măsoare puterile cu voința unui tigru uriaș, capabil să îi smulgă capul unui taur într-o singură clipă. Cu atât mai aberant ar fi ca un om să se lupte deschis cu voința lui Dumnezeu, Ființa cea mai puternică ce a existat vreodată în eternitate!

8. O, nu, nu! Nu voi mai încerca să deschid porțile templului, căci acest foc este prea puternic și mă arde îngrozitor! Nici un om nu ar putea să se lupte vreodată cu o astfel de forță! De aceea, nu voi mai spune: ‚Înainte!’, ci mă voi limita la un modest: ‚Înapoi!’ – iar asta cât mai rapid posibil!”

9. După care Ohlad a făcut cale întoarsă și s-a grăbit să se întoarcă la cei zece mesageri.

10. Aceștia l-au întrebat imediat dacă a deschis porțile templului.

11. Dar Ohlad le-a răspuns: „Eminenți prieteni ai Domnului, Dumnezeul nostru atotputernic! Acest lucru îl puteți face voi, căci focul este mai degrabă elementul vostru decât al meu! În ceea ce mă privește, experiența prin care tocmai am trecut mi-a demonstrat cu claritate că ființa umană nu ar trebui să încerce niciodată imposibilul!

12. Iată cheile templului, care sunt încă foarte fierbinți! Vi le înmânez cu toată buna credință, împreună cu demnitatea tuturor funcțiilor mele! Faceți cu ele orice veți dori. În ceea ce mă privește, voi continua să îl ador pe Dumnezeu în toată puterea Sa și mă voi întoarce la o viață de simplu cetățean!

13. Căci, într-adevăr, dacă exercitarea funcțiilor divine presupune obstacole atât de mari, cel mai bine este să te retragi cu toată modestia! Acum L-am recunoscut pe Dumnezeu și am ajuns să-L iubesc, dar nu mai doresc să am nimic de-a face cu puterea Lui!

14. Cred că am demonstrat cu toată claritatea, în fața voastră și a celorlalți oameni, că sunt de bună credință și că doresc cu toată seriozitatea să-i slujesc Domnului, dar dac㠖 în semn de răspuns – mă supune la astfel de încercări care depășesc cu mult puterile unei ființe umane, nu pot decât să mă retrag și să las întreaga afacere pe mâinile altora, mai pricepuți decât mine!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 16 of 37  [ 368 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 15, 16, 17 ... 35, 36, 37  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !