Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 21.10.2019, 13:02
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 16, 17, 18 ... 35, 36, 37  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 160
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.3.2019, 07:53 View PostDownload Post

Capitolul 160
Unul dintre cei zece consilieri îl instruiește pe Ohlad
(14 noiembrie 1843)

1. Unul din cei zece consilieri s-a îndreptat atunci către Ohlad și i-a spus: „Ohlad, unde dorești să fugi ca să te ascunzi de Dumnezeu?

2. Privește imensa boltă cerească și norii de foc din care țâșnesc mii de fulgere! Ai tu idee unde încep și unde se termină aceștia?

3. Știi tu că Domnul, Dumnezeul nostru, te poate urmări de-a pururi și că nu există nici un loc în univers în care să te poți ascunde de fața Lui?

4. Ascultă-mă: prin intermediul acestei furtuni de foc, Domnul, Dumnezeul tău, nu dorește să-ți arate că voința Lui se împotrivește ca tu să deschizi templele Sale. Dimpotrivă, El dorește să vă demonstreze pe această cale, ție și celorlalți oameni prezenți, care provin din acest oraș sau care au venit de departe, că intențiile Lui în ceea ce vă privește pe toți sunt cât se poate de serioase!

5. El nu dorește să se joace cu voi, ci să vă câștige de partea Lui pentru mântuirea voastră eternă. Nu există decât o singură altă alternativă: judecarea voastră, care echivalează cu pierzania voastră pentru eternitate. Căci Dumnezeu nu a creat ființele libere să gândească și să simtă pentru amuzamentul Lui, ci din motive de cea mai mare importanță, scop în care le-a dăruit legi extrem de înțelepte, pe care acestea trebuie să le respecte. Mai mult decât atât, El le-a arătat întotdeauna creaturilor Sale care sunt copiii Săi pe care îi iubește cu o iubire infinită și eternă!

6. Dacă vei privi lucrurile din această perspectivă, vei înțelege că prin această furtună de foc, Dumnezeu nu dorește să-și manifeste dezaprobarea în fața deschiderii templelor, ci exclusiv seriozitatea cu care privește El acest eveniment!

7. De aceea, nu-ți pierde curajul, dar nici nu te baza foarte mult pe propriile tale puteri! Ascultă-mă: Domnul îi pune întotdeauna la încercare pe cei puternici prin propria Lui putere, dar pe cei slabi, blânzi și smeriți nu îi încearcă decât prin iubirea Sa!

8. Tu ai făcut dovada unei mari puteri în fața Domnului, deși noi te-am prevenit! Dar tu ai fost convins că vei putea să avansezi prin forța hotărârii tale, chiar și împotriva voinței lui Dumnezeu!

9. De aceea, El și-a propus să îți demonstreze o fărâmă din seriozitatea Lui, pentru a te smeri. Acum ești plin de umilință, deci ești în sfârșit suficient de matur pentru a deschide templul. Haide, îndeplinește această sarcină sublimă! De această dată, noi te vom însoți, și nimic rău nu ți se va putea întâmpla!

10. Pe vremea când trăiam în munți, Domnul ne-a spus în mai multe rânduri că El nu așteaptă de la oameni o demonstrație plină de orgoliu a puterii lor, ci doar o umilință plină de modestie, care să le permită să își recunoască nimicnicia în fața Lui!

11. A fost o vreme când un anume Abedam, care venea de la Miazăzi, a dorit să se arunce în foc sau să meargă până la capătul lumii din iubire pentru Domnul!

12. Domnul i-a explicat atunci că omul nu trebuie să facă vreodată astfel de promisiuni mărețe.

13. Dar Abedam s-a încăpățânat! A fost suficient însă să fie atacat de o insectă mare pentru ca într-o singură clipă să ajungă la disperarea supremă!

14. Căci Domnul dorește ca omul să fie smerit pe toate planurile: chiar și atunci când este perfect justificat, orgoliul apare în fața Lui ca o oroare absolută!

15. Încearcă să înțelegi ce ți-am spus și urmează-ne. Te asigur că de data aceasta cheile templului nu îți vor mai frige mâinile, iar flăcările nu te vor mai afecta în nici un fel! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 161
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.3.2019, 15:51 View PostDownload Post

Capitolul 161
Umilința justă a lui Ohlad. Evanghelia smereniei perfecte.
(15 noiembrie 1843)

1. Auzind aceste cuvinte, Ohlad și-a schimbat opinia și a spus:

2. „O, frate, dacă așa stau lucrurile, nu îmi doresc nimic altceva decât să acționez așa cum spuneți voi! Am totuși o rugăminte pe care doresc să v-o adresez:

3. După deschiderea templelor, lăsați-mă să mă întorc în liniște și nu faceți din mine un fel de preot al celor două edificii, căci dacă aș fi nevoit să îndeplinesc o astfel de funcție, m-aș bucura implicit de un anumit prestigiu în fața oamenilor, care mi-ar atribui astfel o autoritate și ar proiecta asupra mea un respect pe care nu mi le doresc.

4. În timpul celor 40 de ani pe care i-am trăit ca și consilier suprem al acestui oraș, am fost îngrozitor de întristat de atitudinea de deferență a oamenilor față de mine, în condițiile în care eu nu îmi doream altceva decât să fiu ultimul dintre ei!

5. Nimic nu mi se pare mai de prost gust decât să te bucuri pentru că ești stăpânul fraților tăi și să te delectezi cu nenorocirea celor care tremură în fața ta, în condițiile în care puțini consilieri au acționat vreodată pentru binele oamenilor, dedicându-și aproape în totalitate timpul pentru a-și spori propriile privilegii și propriul prestigiu!

6. Așa cum spuneam, eu nu doresc să mai primesc vreodată o demnitate oarecare în fața oamenilor, căci am oroare de așa ceva și nu mă bucur cu adevărat decât atunci când pot fi ultimul dintre ei.

7. De aceea, sublimii mei frați, ascultați-mi rugămintea, în numele Domnului, și lăsați-mă să mă retrag în pace după deschiderea celor două temple”.

8. Unul din cei zece i-a răspuns: „Iată, Ohlad, flăcările care ardeau în jurul templului s-au stins. Haide așadar să deschidem poarta!

9. Cât despre dorința ta, vei fi informat care este voința lui Dumnezeu în interiorul templului. Acolo, El îți va transmite cu claritate ce trebuie să faci – dacă trebuie să rămâi sau nu –, fără ca noi să intervenim în vreun fel!

10. Dacă dorești să fii pe placul lui Dumnezeu prin umilința ta justă, va trebui să te supui voinței Sale, și nu propriei tale voințe! Căci umilința practicată după bunul plac este fructul iubirii de sine și nu are nici o valoare în fața lui Dumnezeu! În spatele unei asemenea umilințe se ascunde întotdeauna o satisfacție personală care pare meritorie, un elogiu al propriului ego, care este sinonim cu un orgoliu bine disimulat!

11. Dacă îți vei spune însă întotdeauna, cu toată sinceritatea inimii tale: ‚O, Doamne și Părinte divin! Facă-se voia Ta sfântă, acum și de-a pururi!’, abia atunci te vei dovedi cu adevărat umil în fața lui Dumnezeu, iar umilința ta va avea valoare în ochii Lui!

12. La urma urmelor, cine se umilește dând curs numai propriei sale voințe, fără să țină în vreun fel cont de voința lui Dumnezeu, nu procedează cu nimic altfel decât cel care se ridică prin propriile sale forțe în poziția de suveran al poporului.

13. Numai cel care renunță complet la voința sa personală și respectă exclusiv voința divină, lăsându-se în întregime controlat de aceasta, este pe placul lui Dumnezeu, și numai umilința lui apare ca fiind justă în fața Tatălui ceresc!

14. Este infinit mai bine să fii un pierde-vară în acord cu voința Domnului decât un erou căruia nu-i pasă de voința divină! În mod similar, este infinit mai bine să îți conștientizezi propria nimicnicie și lipsă de demnitate decât să fii convins că ești perfect.

15. Mai mult, este infinit mai bine să fii un păcătos care se pocăiește în fața lui Dumnezeu decât un om just în fața propriilor tăi ochi!

16. Căci Domnul îi caută întotdeauna pe cei care s-au rătăcit, îi întărește pe cei slabi și îi vindecă pe cei bolnavi prin compasiunea Sa, dar nu poate fi niciodată debitorul cuiva!

17. Gândește-te la tot ce ți-am spus, iar Domnul îți va explica mai multe în interiorul templului. – Iar acum, urmează-ne până la poarta acestuia! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 162
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.3.2019, 16:09 View PostDownload Post

Capitolul 162
Cuvintele lui Ohlad. Fenomenele care însoțesc deschiderea templului.
(16 noiembrie 1843)

1. În continuare, micul grup s-a îndreptat către poarta templului. Ohlad a luat cheia, a dus-o la inimă și a spus:

2. „Doamne și Dumnezeul meu! Aflat acum în fața sanctuarului Tău, ca un sărman vierme neputincios și plin de păcate ce sunt, mă simt complet nedemn să pătrund în acest loc sacru! Mă abandonez însă în întregime în fața iubirii Tale părintești și în fața compasiunii Tale infinite, așa că îndrăznesc să fac ceea ce mi-ai poruncit prin gura sublimilor Tăi mesageri!

3. Dar, o, Doamne, picioarele mele se simt prea grele pentru a călca pe solul sfânt al sălașului Tău sacru. De aceea, Te rog, întărește-mă pe mine, sărman păcătos, iar eu Te voi iubi și Te voi adora din toate puterile mele, cu fața culcată la pământ în fața porții deschise a templului!

4. O, Doamne, Dumnezeul meu, Părintele meu preasfânt, facă-se voia Ta acum și de-a pururi! Amin”.

5. După acest elan al inimii sale, Ohlad a coborât de șapte ori cheia de aur, după care a vârât-o în broască și a deschis poarta templului.

6. Când poarta s-a deschis, din toți munții din preajmă au început să iasă flăcări și coloane imense de fum, care au putut fi văzute din întregul Hanoh, iar pământul s-a cutremurat teribil. Flăcări puternice au țâșnit din pământ în întregul oraș și au distrus toți idolii care existau în acesta și toate obiectele de cult, inclusiv pe adoratorii încăpățânați ai acestora.

7. Cei 99 de consilieri și regele lor de fațadă au fost cuprinși de o teroare atât de mare încât au început să urle, convinși că îi așteaptă sfârșitul.

8. Cei mai curajoși dintre ei și-au reproșat cu amărăciune că nu au urmat sfaturile celor care s-au salvat de la moarte prin fugă.

9. Toți locuitorii orașului, ai celor zece cartiere rezidențiale și ai marelui regat erau convinși că a sosit sfârșitul lumii. Nu exista nici măcar un singur suflet în toate ținuturile de la șes care să nu tremure cuprins de groază așteptând teribilele evenimente care urmau să se abată asupra pământului și care aveau să fie cu siguranță mai cumplite decât cele care s-au petrecut deja.

10. Pentru a amplifica și mai mult panica generală, soarele s-a ascuns complet în spatele norilor groși de fum care se adunau deasupra miilor de vulcani, astfel încât la suprafața pământului nu mai exista nici o altă lumină decât teribila strălucire a miilor de fulgere care țâșneau de pretutindeni și aceea încă și mai teribilă a vulcanilor care aruncau lava lor incandescentă.

11. Pe alocuri, puterile focului subteran au afectat chiar porțiuni mari de teren din regiunile de câmpie, dând naștere unor munți noi, într-un vacarm de nedescris și cu un zgomot de tunet. Toată această dezlănțuire a elementelor a izbucnit în clipa în care Ohlad a întors cheile templului în broască.

12. Cuprinși de disperare și de o teamă teribilă, oamenii au început să alerge care încotro, într-o manieră haotică. Spectacolul cutremurător al acestor evenimente fantastice de proporții gigantice, îi făcea aproape indiferenți la cel al fulgerelor care țâșneau neîncetat din cupola templului.

13. Când miile de oameni au invadat tremurând curtea exterioară a templului, Ohlad – care până atunci L-a adorat pe Dumnezeu cu fața la pământ, în toată smerenia inimii sale – s-a ridicat și s-a îndreptat către interiorul templului, însoțit de cei zece mesageri, pentru a se prosterna încă o dată în fața altarului, în locul în care era scris numele lui Iehova între cei doi heruvimi de foc, sub coloana de nori albi care se înălțau până la tavan (despre care am mai vorbit). Acolo, el L-a adorat pe Cel Preaînalt timp de o oră.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 163
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.3.2019, 16:17 View PostDownload Post

Capitolul 163
Domnul îl numește pe Ohlad rege. Apariția Domnului sub forma înfățișării lui Ohlad.
(18 noiembrie 1843)

1. După ce a trecut astfel o oră, timp în care Ohlad nu a făcut altceva decât să se roage cu fața la pământ înaintea altarului, s-a auzit o voce care părea să vină din coloana de nori albi:

2. „Ohlad! Te-am privit! – Ridică-te de la pământ, ca să te pot unge cu uleiul iubirii și al compasiunii Mele, și să te pot încinge cu înțelepciunea Mea, ca mărturie a alianței pe care a încheiat-o cu Mine acest popor, dar pe care nu și-a respectat-o, ci a călcat-o în picioare în modul cel mai nedemn cu putință, uitând de toate binefacerile pe care le-am revărsat de-a lungul timpului asupra sa și de compasiunea Mea infinită!

3. Doresc acum să te numesc regele legitim asupra acestui popor. Toate legile pe care le vei da tu vor fi aprobate de Mine! Haide, ridică-te!”

4. Ohlad s-a ridicat, uimit la culme să audă minunatul apel, și i-a întrebat pe tovarășii săi: „Care dintre voi mi-a vorbit deschis în numele Domnului?

5. Nu cumva unul dintre voi este Domnul Însuși? O, spuneți-mi, cum trebuie să înțeleg acest eveniment ieșit din comun? Căci vocea care mi-a vorbit era mai sublimă decât a oricărei ființe umane; de aceea, o consider ca fiind vocea lui Dumnezeu, sau cel puțin a unei ființe în care sălășluiește Duhul Său Sfânt!

6. O, vorbiți-mi, prieteni atotputernici ai lui Dumnezeu, și spuneți-mi cine mi-a adresat aceste cuvinte sfinte mie, care sunt cel mai nedemn om de pe fața acestui pământ!”

7. Unul din cei zece mesageri i-a răspuns astfel lui Ohlad: „Ce întrebare este aceasta? Ce dorești să știi de la noi? Iată: Domnul este alături de tine! Vocea care ți-a vorbit a fost vocea lui Dumnezeu! Tatăl ceresc a fost Cel care te-a chemat! De ce te adresezi atunci nouă?

8. De vreme ce ești capabil să faci diferența între vocea lui Dumnezeu și una umană, cum poți să ne mai pui întrebări nouă, în condițiile în care Domnul a coborât lângă tine și dorește să te ungă ca rege, ca mărturie a infidelității poporului tău în fața Lui?

9. Haide, răspunde-i fără întârziere Celui care te-a chemat! Nu îl mai căuta printre noi, căci noi nu suntem decât niște oameni, la fel ca și tine, iar Domnul dorește să te ungă cu propriile Sale mâini, nu cu mâinile noastre! Adresează-te așadar direct Lui! Amin”.

10. Atunci, Ohlad a privit cu respect în jur, încercând să îl descopere pe Domnul.

11. Dar Domnul i-a spus: „Ohlad, vino aici, în spatele coloanei de nori, și îl vei vedea pe Cel care ți-a vorbit; căci Eu, Dumnezeul, Domnul și Părintele tău, te aștept deja de multă vreme aici! Haide, vino și convinge-te că Eu sunt Cel care te-a chemat și care îți spune acum: vino și privește-Mă!”

12. Cu o imensă venerație și cu cea mai mare iubire, Ohlad s-a dus imediat dincolo de coloana de nori albi și, spre uimirea lui, a văzut acolo propria sa imagine, o sosie perfectă a sa.

13. Această imagine identică cu sine îl privea intens, fără să se miște.

14. Această apariție l-a străfulgerat pe Ohlad, care a început să se teamă.

15. Dar sosia lui i-a spus: „Nu te teme, Ohlad, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul și Părintele tău!

16. Nu te minuna nici de asemănarea noastră perfectă, căci Eu te-am creat după chipul și asemănarea Mea. De aceea, nu trebuie să fii surprins, căci acest lucru este conform cu ordinea Mea încă de la începuturile eternității!”

17. Aceste cuvinte l-au liniștit pe Ohlad. El a redevenit atent și L-a rugat pe Domnul să îi vorbească și să îi facă cunoscută voința Sa.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 164
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.3.2019, 16:17 View PostDownload Post

Capitolul 164
Întrebarea corectă adresată de Ohlad Domnului. Răspunsul Tatălui prea-sfânt.
(20 noiembrie 1843)

1. În continuare, Ohlad și-a revenit complet și a început să înțeleagă în profunzimile ființei sale de unde provenea marea asemănare dintre el și Domnul. El s-a simțit mult mai curajos, fapt care i-a permis să îi pună întrebări Domnului și să-i răspundă la întrebările Acestuia.

2. L-a întrebat astfel, cu cea mai mare venerație din lume și cu o umilință profundă: „O, Dumnezeu atotputernic! Mi-ai spus că trebuie să devin un rege drept, și implicit un domn, în numele Tău și de dragul acestui popor! Căci cel care are dreptul să dea legi juste, în acord cu voința Ta și care trebuie respectate cu strictețe de către toată lumea, este prin excelență un domn!

3. Dar eu nu sunt decât un om la fel ca și ceilalți și Tu singur ești Domnul! Cum aș putea fi eu un domn alături de Tine, în fața celor pe care i-ai creat și care, la fel ca și mine, au primit viața lor de la Creatorul lor unic?

4. O, Doamne, scutește-mă de această demnitate pe mine, cel mai nedemn dintre toți oamenii acestui pământ! Îngăduie-mi să mă întorc la spiritul meu de cetățean obișnuit al acestui oraș, căci timp de 40 de ani m-am bucurat ilicit de o viață trăită în lux, și în tot acest timp m-am convins că este foarte dificil să rămâi fratele celor pe care îi conduci atât timp cât ești suveranul lor, din cauza venerației pe care ți-o acordă continuu și pe care numai Tu o meriți pe deplin, o, Doamne!

5. Chiar dacă ți-aș consacra în inima mea aceste semne de venerație ale oamenilor, ar fi imposibil să îi împiedic să mai acționeze astfel și să îți dăruiască adorația lor exclusiv Ție!

6. Acum îmi dau mai mult ca oricând seama că întreaga noastră slavă, iubire și adorație ar trebui să-Ți revină exclusiv Ție. De aceea, doresc să Te rog, Doamne, dacă acest lucru este în acord cu voința Ta sfântă, să oferi această funcție și această demnitate – care pe mine mă cutremur㠖 unei alte persoane, mai demnă decât mine și înzestrată cu o forță mult mai mare. Îți invoc astfel grația de a mă lăsa să revin la statutul meu cel de toate zilele, care este unul dintre cele mai comune!”

7. Atunci, Domnul s-a îndreptat către Ohlad și i-a spus: „Ohlad, abia acum te recunosc ca fiu autentic al Meu, putând să Mă apropii de tine în calitatea Mea de Părinte!

8. Pe de altă parte, de vreme ce Eu, Tatăl tău, sunt și am fost un Domn încă de la începuturile eternității, cum ai dori tu – în calitate de fiu al Meu – să rămâi un sclav și un simplu servitor? Oare pe pământ oamenii nu-i venerează pe părinții copiilor pe care îi respectă în mod deosebit?

9. În mod similar, Tatăl etern este venerat prin intermediul copiilor Săi care sunt cu adevărat drepți, căci aceștia nu păstrează niciodată pentru ei ceea ce îi revine de drept Tatălui. De aceea, Tatăl își proiectează întreaga Sa slavă asupra copiilor Săi, căci numai prin intermediul lor poate fi El venerat!

10. Fiul Meu, dacă, în calitatea Mea de Părinte etern, te numesc acum rege și îți dăruiesc puterea de a da legi, în această calitate tu nu te vei reprezenta pe tine, ci exclusiv pe Mine, Tatăl tău.

11. Eu nu cer nimănui o venerație deșartă pentru Mine, ci doar respectarea plină de iubire a voinței Mele. De aceea, adevăr îți spun:

12. Cine împlinește voința celui pe care l-am plasat mai presus decât ceilalți și îl ascultă cu toată credința, Mă cinstește și Mă onorează pe Mine; căci Eu nu îi aleg și nu îi ung decât pe copiii Mei, care sunt una cu Tatăl lor, deci cu Mine!

13. De aceea, acceptă să fii uns ca rege ale tuturor popoarelor din ținuturile de la șes, căci cel pe care îl ung Eu rege este un om just, iar Eu știu foarte bine de ce acționez în acest fel!”

14. După care Domnul și-a pus mâna pe capul lui Ohlad și l-a condus în fața altarului, unde se aflau cei zece mesageri.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 165
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.3.2019, 16:23 View PostDownload Post

Capitolul 165
Ohlad este uns rege. Cei zece mesageri sunt numiți miniștrii săi
(21 noiembrie 1843)

1. Când cei doi au ajuns în fața altarului, unde îi așteptau cei zece mesageri, Domnul i s-a adresat unuia dintre ei: „Ieși din templu! La poarta curții interioare vei întâlni un om care ține în mână o tigvă umplută cu ulei. Spune-i să ți-o dea și adu-o aici, ca să îl pot unge pe Ohlad într-un mod natural, dar și spiritual, ca rege al tuturor popoarelor din ținuturile de la șes, iar pe voi ca miniștri și sfetnici ai săi, însărcinați de mine cu paza elementului foc. Căci acum, când poporul s-a întors din nou către Mine, nu mai trebuie să vă întoarceți în munți! – Haide, du-te și adu-mi uleiul!”

2. Mesagerul a ieșit și l-a găsit la poartă pe bărbatul care ținea în mână o tigvă cu un ulei de nard dintre cele mai fine.

3. El i s-a adresat astfel: „Domnul și Dumnezeul atotputernic al cerului și al pământului te-a desemnat ca purtător al unui recipient umplut cu un ulei prețios, cu care sunt unși regii! Același Dumnezeu îți cere să îmi dai imediat acest ulei pentru a-l duce în templu, unde Domnul îl va unge personal pe fostul consilier Ohlad ca rege al tuturor popoarelor de la șes!”

4. Bărbatul i-a dat imediat uleiul și i-a răspuns cu cel mai mare respect mesagerului: „O, mare maestru al focului din interiorul și de la suprafața pământului, precum și din aer! Am visat azi noapte că un personaj înconjurat de flăcări luminoase mi-a spus: ‚Când te vei apropia de templul lui Dumnezeu, ai grijă să nu-ți uiți uleiul acasă, din cauza fricii, căci Cel căruia îi este consacrat templul mă va trimite la tine să îți cer acest ulei!’ De aceea, mi-am luat recipientul cu mine, și iată că acum, viziunea mea s-a realizat!

5. Lăudat fie numele Domnului, căruia îi consacru acum și de-a pururi întreaga mea iubire și venerație, căci El este Dumnezeul atotputernic al cărui nume preasfânt este scris în templu! Lăudat fie numele Lui pentru grația pe care a revărsat-o asupra mea, bazându-se pe mine și pe uleiul meu!”

6. După aceste cuvinte, posesorul uleiului a căzut cu fața la pământ și L-a adorat pe Dumnezeu cu o smerenie deplină.

7. Mesagerul s-a grăbit să se întoarcă în templu și i-a dat Domnului uleiul, cu inima debordând de iubire și de venerație.

8. Atunci, Domnul a luat uleiul și a uns cu el capul lui Ohlad, după care i-a spus acestuia: „Acum ești un rege veritabil, prin grația Dumnezeului tău, a Domnului și a Părintelui tău! Primește Spiritul Meu și condu-ți poporul în numele Meu, alături de acești zece consilieri, pe care îi ung acum ca miniștri ai tăi!

9. Dacă ai vreodată nevoie de un sfat de o importanță aparte, întoarce-te în acest loc în care te-am uns și vei obține întotdeauna ajutorul de care ai nevoie!

10. Iar acum vom ieși cu toții afară, iar Eu am să-i prezint poporului noul său rege! Așa să fie!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 166
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.3.2019, 16:27 View PostDownload Post

Capitolul 166
Furtuna de foc și cutremurul de pământ. Teama sacră a poporului. Domnul își face cunoscută identitatea în fața populației.
(22 noiembrie 1843)

1. Cât timp Domnul i-a uns pe Ohlad și pe cei zece mesageri, furtuna care făcea ravagii în exterior și-a dublat violența, iar pământul s-a cutremurat atât de puternic în jurul templului încât oamenii aproape că nu-și mai puteau ține echilibrul.

2. În fața acestor semne, ei au început să își piardă curajul, fiind convinși că pământul îi va înghiții de vii și că Dumnezeu nu dorea să mai cruțe pe nimeni, întrucât mânia Sa în fața crimelor care fuseseră săvârșite în Hanoh și în împrejurimile orașului depășise orice limită.

3. În momentul cel mai sinistru însă, când pământul începea deja să se desfacă în bucăți în jurul templului, dând naștere într-un vacarm de nedescris unor crevase din care ieșeau coloane groase de foc, de înălțimea unor turnuri, când până și dalele din curtea templului începeau să se desfacă și să fumege, devenind pe alocuri aproape incandescente, - Domnul a ieșit din templu împreună cu regele Ohlad, de-abia uns, și cu cei zece mesageri.

4. Oamenii nu știau cine este Domnul, dar i-au recunoscut imediat pe Ohlad și pe cei zece mesageri, așa că au căzut la picioarele acestora și i-au rugat îngroziți să implore grația lui Dumnezeu în favoarea lor.

5. Dar cei zece le-au răspuns: „Oare nu este Dumnezeu și Părintele vostru, așa cum este al nostru? De ce nu vă adresați Lui? Puteți fi siguri că El își va revărsa grația asupra voastră, dacă meritați acest lucru!

6. Noi suntem la fel ca și voi și nu avem drepturi mai presus decât ale voastre sau o valoare mai mare decât voi. De aceea, nu vă putem îndeplini cererea, căci nu dispunem de atribute divine! Dacă am face acest lucru, ne-am dovedi în fața lui Dumnezeu cei mai mari criminali, mai mari chiar decât cei care și-au ucis părinții și frații!

7. Iată, aici se află regele Ohlad, care a fost uns de Domnul Însuși! Vorbiți cu el, iar el vă va arăta calea care duce către Tatăl – singurul în măsură să vă salveze și care va face cu siguranță acest lucru dacă vă veți întoarce inimile către El, cu toată sinceritatea și smerenia!”

8. Atunci, oamenii disperați s-au întors către Ohlad și l-au implorat să le arate calea care duce către Dumnezeu, Domnul și Tatăl ceresc!

9. Ohlad s-a întors către Domnul și i-a spus: „O, Tată, revelează-Te în fața poporului, pentru ca acesta să nu-mi atribuie o putere mai mare asupra voinței Tale preasfinte decât posedă el însuși!”

10. După aceste cuvinte, Domnul a făcut un pas înainte, și-a ridicat mâna atotputernică și a spus: „Pământule, a sosit momentul să taci, căci doresc să le vorbesc copiilor Mei! Forțe impetuoase, retrageți-vă! Iar tu, soare, lasă-ți din nou razele să strălucească deasupra pământului cu toată puterea! Amin”.

11. Când Domnul a tăcut, furtuna s-a potolit instantaneu. Pe cer nu a mai rămas nici cel mai mic norișor, iar vulcanii din vecinătate și-au încetat activitatea.

12. Atunci, oamenii au căzut la pământ, preamărindu-L și slăvindu-L pe Dumnezeu, care i-a salvat. Căci până și ei și-au dat seama că potolirea instantanee a furtunii era un eveniment mult prea extraordinar pentru a nu se datora grației și iubirii divine.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 167
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.3.2019, 16:31 View PostDownload Post

Capitolul 167
Discursul adresat de Tatăl preasfânt copiilor Săi. Iubirea și răbdarea Tatălui față de oameni. Relațiile dintre popor și rege.
(23 noiembrie 1843)

1. „Copiii Mei, s-a adresat Domnul poporului Său, apropiați-vă de Mine și nu vă temeți, căci Eu sunt Tatăl vostru etern! Eu nu am venit ca să vă judec, ci ca să vă acord grația și compasiunea Mea!

2. De această dată, prețul compasiunii Mele a fost însă unul foarte ridicat! Tatăl vostru s-a văzut nevoit să își croiască drum către inimile voastre prin intermediul focului și rănind pământul în profunzimile lui pentru a vă putea reanima sufletul amorțit!

3. M-am văzut nevoit să vă reasamblez în întregime sufletul dispersat, cu ajutorul unei spaime de moarte, reorganizându-l în întregime, pentru a putea redeveni capabil să pretindă din nou Viața spirituală care emană din Mine și pentru a se lăsa condus de forța plină de blândețe a spiritului!

4. Adevăr vă spun, de data aceasta Mi-ați făcut mari greutăți! Păcatele voastre, din ce în ce mai grave, Mi-au pus răbdarea la grea încercare! Nu mai lipsea mult pentru ca indulgența Mea, altminteri fără egal în întreaga creație, să ajungă la capătul puterilor, căci greaua povară a păcatelor voastre aproape că au epuizat-o.

5. Din fericire, iubirea Mea și-a găsit din nou o punte cu ajutorul căreia am reușit să Mă apropii iarăși de voi. Am trezit și am uns un nou rege, care vă va călăuzi pe căile Mele, care sunt întotdeauna drepte.

6. Toate popoarele de la șes vor trebui să asculte cu strictețe de regele lor, în toate domeniile de viață. El vă va da legi pe care va trebui să le respectați riguros. Cel care le va încălca va fi pedepsit pe loc de însăși sfințenia legii.

7. Aceasta este voința Mea! De acum înainte, vă voi da în permanență un rege, care va fi bun dacă veți ști să rămâneți ancorați în iubirea Mea, dar tiranic dacă vă veți îndepărta inima de la Mine. Vă invit să țineți cont de acest avertisment!

8. Pe de altă parte, dacă vă veți ridica împotriva regelui vostru, a conducătorilor și ghizilor voștri, aflați că vă veți ridica împotriva Mea! Tatăl se va transforma atunci într-un Judecător și va face să cadă asupra voastră o judecată despre care se va vorbi până la sfârșitul timpurilor!

9. Dacă nu veți fi mulțumiți de regele vostru, adresați-vă Mie, iar Eu voi face tot ce va fi necesar pentru a vă dărui unul mai bun. Dacă veți începe însă să vă ungeți singuri regii, îmi voi lua mâna de pe voi și vă voi lăsa să suportați tirania regelui pe care l-ați ales.

10. Acum îmi cunoașteți voința, pe care v-am anunțat-o prin propria Mea gură, în această formă vizibilă. Acționați în consecință și totul va merge bine pe pământ, căci Eu nu vă voi mai lăsa să cădeți. În caz contrar, veți fi supuși inevitabil judecății! Amin”.

11. După aceste cuvinte, Domnul le-a poruncit oamenilor să plece, l-a numit pe donatorul de ulei paznic al edificiului, după care a plecat însoțit de rege și de cei zece mesageri pe muntele unde se afla cel de-al doilea templu.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 168
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.3.2019, 16:36 View PostDownload Post

Capitolul 168
Discursul Domnului adresat lui Ohlad. Scopul templului exterior. Domnul dispare.
(24 noiembrie 1843)

1. După ce micul grup a ajuns pe culmea unde se afla cel de-al doilea templu, El s-a adresat astfel lui Ohlad:

2. „Iată, acesta este locul în care l-am uns pe Lameh cu înțelepciunea Mea, făcând din el un preot perfect. Din iubire pentru Mine, el Mi-a construit acest templu, consacrându-l, potrivit voinței Mele, înțelepciunii pe care i-am dăruit-o.

3. Îți reamintesc acest lucru pentru a înțelege în profunzime care este semnificația spirituală a acestui templu și pentru ca tu și frații tăi să știți ce aveți de făcut aici.

4. La drept vorbind, în interiorul fiecărui om există un templu viu al înțelepciunii! Dacă s-ar închina în acest templu în fața înțelepciunii Mele, el nu ar mai avea nevoie de nici un edificiu exterior.

5. Totuși, am ridicat acest templu exterior și vizibil pentru ca oamenii să-și aducă aminte de templul lor interior și viu, și toți cei care pătrund în el să își aducă aminte că Eu singur sunt Domnul care posedă întreaga putere, deopotrivă în cer și în afara cerului, deci inclusiv pe pământ, în interiorul acestuia și în lumile de jos!

6. În cazul în care copiii de la șes ar semăna mai mult cu adevărații Mei copii de pe înălțimile sacre (care au devenit extrem de rari, din păcate), ei nu ar mai avea nevoie de temple vizibile! Ei sunt însă la fel de grosieri ca și materia exterioară care a servit pentru construcția acestui edificiu. De aceea, au nevoie de un indiciu senzorial grosier și sunt nevoiți să se lovească de această materie exterioară și dură pentru ca propria lor materie să se facă țăndări, iar ei să fie eliberați în interiorul lor. Cei care vor dori însă cu adevărat acest lucru, vor putea să iasă din acest templu exterior, grosier și mort, pentru a intra în templul interior în care se găsește Viața eternă!

7. Aceasta este semnificația profundă a redeschiderii acestui templu. Învață-i pe oameni să pătrundă în acest edificiu în starea de spirit pe care ți-am descris-o, pentru a descoperi astfel adevăratul templu interior și viu. În acest fel, tu și cei care vor urma cu sinceritate această învățătură veți obține adevărata înțelepciune, interioară și vie, care provine de la Mine.

8. În schimb, cei care vor intra în templu numai din obișnuință, pentru a-și mai liniști întrucâtva conștiința aproape moartă, ar face mai bine să rămână afară, căci cine nu se va răni de aceste ziduri grele și nu va reuși să-și distrugă propria materie grosieră, nu va descoperi Viața spiritului și înțelepciunea acestuia, ci numai judecata propriului spirit întemnițat în materie, și implicit moartea.

9. Ți-am făcut cunoscute toate aceste lucruri în prezența miniștrilor tăi și a slujitorilor Mei. Acesta este spiritul în care doresc să deschid din nou acest templu. Amin”.

10. După aceste cuvinte, Domnul, Ohlad și cei zece miniștri au intrat în templu. Domnul i-a binecuvântat pe toți, inclusiv templul cel sfânt, după care le-a spus:

11. „Și astfel, vechea ordine a fost restabilită! Vegheați asupra ei și fiți activi în numele Meu. Convertiți-i pe oameni, iar iubirea, grația și compasiunea Mea nu vă vor mai părăsi niciodată! Amin”.

12. După care Domnul a dispărut. Asupra lui Ohlad a coborât Spiritul divin și el s-a îndreptat însoțit de noii săi miniștri către vechiul castel al lui Lameh.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 169
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.3.2019, 16:40 View PostDownload Post

Capitolul 169
Regele Ohlad se întâlnește cu consilierii din Hanoh. Discursul impertinent al unuia dintre aceștia și răspunsul ferm al lui Ohlad.
(25 noiembrie 1843)

1. După ce micul grup a ajuns în vechiul palat al lui Lameh, Ohlad le-a arătat miniștrilor săi care sunt apartamentele lor. În continuare, el s-a îndreptat, însoțit de cei zece, către noua reședință spațioasă și luxoasă a celor o mie de consilieri de altădată pentru a-i destitui în cazul în care aceștia ar refuza să se supună legilor divine.

2. Ohlad a pătruns astfel în marea sală de consiliu, însoțit de cei zece mesageri, chiar în momentul în care magistrații (care îl considerau pierdut) erau reuniți în jurul regelui lor de fațadă și deliberau dacă mai este cazul să completeze locurile consilierilor fugiți sau nu. Oare era mai bine să se reunească din nou în proporție de 100% și să aleagă în locul lui Ohlad un burghez oarecare, sau era preferabil să rămână atât câți erau?

3. Apariția subită a lui Ohlad și a celor zece mesageri înspăimântători i-a aruncat pe demnitari într-o angoasă teribilă.

4. Ei și-au întrerupt pe loc discursurile și i-au întâmpinat pe noii veniți cu o amabilitate bine jucată. În cele din urmă, nu și-au mai putut înfrâna însă curiozitatea și l-au întrebat pe Ohlad ce s-a ales din proiectele sale bine intenționate, dar riscante, după evenimentele catastrofale care s-au produs. De asemenea, l-au întrebat ce intenționează să facă în continuare.

5. Ohlad le-a răspuns: „Vi-i prezint pe noii mei miniștri! Ei vă vor da răspunsuri la toate întrebările voastre!”

6. Auzind aceste cuvinte, consilierii și-au dat pe loc seama ce se întâmpla, iar unul dintre ei i-a spus cu impertinență lui Ohlad:

7. „Dacă acești zece oameni sunt miniștrii tăi, putem spune că am obținut deja răspunsul dorit. Nu pot decât să constat o dată în plus că vechiul proverb în care am crezut întotdeauna se adeverește din nou: norocul îi curtează întotdeauna pe cei proști și îi ocolește pe cei înțelepți!

8. Proiectele tale de a redeschide cele două temple sunt mult prea temerare pentru ca un om cu adevărat înțelept și cu picioarele pe pământ să merite să își piardă timpul discutând despre ele!

9. Faptul că ai reușit să te întorci cu bine din această aventură, ba chiar te-ai împrietenit cu aceste zece bestii feroce care controlează focul ar putea fi înscris cu litere de aur în analele celor mai importante evenimente mondiale, la rubrica: ‚Ascensiunea norocoasă a unui idiot’!

10. Cred că ești la curent cu faptul că noi te-am considerat întotdeauna cel mai prost dintre noi toți. Când s-a luat decizia ca tu să fii regele nostru, această demnitate a fost trasă la sorți între tine și regele fictiv actual, nici unul dintre voi nefiind cu ceva mai bun decât celălalt!

11. Pe scurt, norocul tău chior și prostia care te caracterizează ți-au oferit acum ceea ce destinul tău ți-a refuzat altădată! Te-ai ajuns rege și ai făcut din acești saltimbanci miniștrii tăi. Sunt convins că îți vor fi de un mare folos, căci sper că ți-e limpede că noi, ceilalți, nu vom rămâne aici în calitate de supuși ai tăi!”

12. Ohlad i-a răspuns: „Așa este! Veți fi alungați din acest regat, dar înainte de a pleca, vă voi da câteva legi pe care va trebui să le respectați cu strictețe în timpul călătoriei voastre. În caz contrar, Domnul Dumnezeul vostru vă va pedepsi cu vergile Sale de foc!

13. Acesta este privilegiul idiotului care pretindeți că sunt: Domnul mi-a dat posibilitatea să-i pedepsesc pe loc pe cei care îmi încalcă legile!

14. De aceea, pregătiți-vă să luați la cunoștință aceste legi! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 17 of 37  [ 368 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 16, 17, 18 ... 35, 36, 37  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !