Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 24.10.2019, 06:00
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 17, 18, 19 ... 35, 36, 37  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 170
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.3.2019, 16:44 View PostDownload Post

Capitolul 170
Replica purtătorului de cuvânt al consilierilor în ceea ce privește noile legi. Legile lui Ohlad sunt contestate. Înțeleptul răspuns al regelui. Umilința – apogeul libertății umane.
(27 noiembrie 1843)

1. În loc să se pregătească să asculte despre ce legi este vorba, purtătorul de cuvânt al consilierilor i-a spus lui Ohlad:

2. „Asta ne-ar mai lipsi! Păstrează-ți pentru tine legile tale stupide, inclusiv sancțiunile divine pentru cei care nu doresc să le respecte! Este suficient că suntem nevoiți să emigrăm și să abandonăm în favoarea ta guvernarea poporului!

3. Nici nu se pune problema ca noi să îți recunoaștem puterea absolută acolo unde vom pleca. Mai mult decât atât, vom protesta vehement împotriva oricărei încercări de a-ți impune puterea cu forța!

4. Dacă există într-adevăr un Dumnezeu care te-a ajutat să urci pe vechiul tron al Hanohului, el este cu siguranță un Dumnezeu drept și înțelept. Un astfel de Dumnezeu nu le-ar impune niciodată creaturilor sale legi care să le transforme în niște sclavi, în condițiile în care ele ar trebui să se bucure de o libertate deplină pentru a se ridica la înălțimea planului creației Sale.

5. O creatură liberă supusă unor legi reprezintă o contradicție în termeni, o dezordine imanentă. Este ca și cum ai vrea să faci din vânt prizonierul tău. Cum ar putea exista la nivelul lui Dumnezeu o astfel de contradicție, în condițiile în care El reprezintă de-a pururi libertatea supremă?

6. Desigur, acolo unde există mari comunități de oameni nevoiți să trăiască unii lângă ceilalți, așa cum se întâmplă în Hanoh, burghezilor trebuie să li se impună anumite legi morale, dar singurul scop al acestora este de a salvgarda libertatea fiecărui individ în parte, cel puțin în cazul oamenilor cultivați. În cel al oamenilor necultivați, ele reprezintă o școală prin care trebuie să treacă pentru a putea ajunge la această libertate interioară.

7. Așadar, într-un astfel de caz, aceste legi sunt indispensabile, căci fără ele, omul cultivat s-ar trezi în fața fraților săi needucați la fel ca în fața fiarelor dintr-o junglă.

8. Dacă o societate de oameni superiori se stabilește însă într-un loc încă liber de pe acest pământ, iar aceștia știu foarte bine ce au de făcut, grație cunoștințelor lor elevate, ce rost ar avea ca ei să asculte de legile unui om pe care nu îl vor mai vedea niciodată?

9. Spune-mi, crezi că înțelepciunea supremă care se găsește în Ființa divină ar putea găsi un motiv măcar pe jumătate plauzibil care să justifice o asemenea aberație?

10. Noi ne suntem autosuficienți. Dacă vom considera necesar să ascultăm de niște legi, le vom da noi înșine, fără ajutorul cuiva din afară. Atât timp cât acest lucru nu se va dovedi însă indispensabil, vom rămâne liberi și vom trăi sub incidența unicei legi a prieteniei reciproc împărtășite. Dacă vom dori să întreprindem un proiect comun, vom delibera între noi și vom accepta ceea ce va considera majoritatea că trebuie făcut.

11. Așadar, decizia noastră comună este să nu acceptăm nici o lege din partea ta, indiferent care ar fi ea și contextul în care ai da-o! – Da, refuzăm cu strictețe să ascultăm chiar și sfaturile care ar veni de la augusta ta persoană regală!

12. Iar acum lasă-ne să plecăm, așa cum și noi te-am lăsat să pleci atunci când ți-ai propus să deschizi cele două temple. Este singurul lucru pe care ți-l cerem și pe care îl putem accepta din partea ta!”

13. Auzind aceste cuvinte, Ohlad le-a spus consilierilor: „Amin! Adevăr vă spun: nu veți putea părăsi acest palat până când nu vă voi îngenunchea voința încăpățânată și marele orgoliu în fața sceptrului meu!

14. Eu cunosc foarte bine care sunt intențiile voastre. Știu că vă propuneți să răsculați poporul. De aceea, prima lege pe care v-o dau este să rămâneți aici până când veți înțelege că umilința este apogeul libertății umane.

15. Căci în cazul de față nu este vorba de o libertate corporală, ci de una spirituală! Esența acesteia este umilința, și nu orgoliul și revolta. Cuceriți această virtute, și vom vedea apoi în ce măsură vă vor reduce legile mele libertatea sau nu! Așa să fie! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 171
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.5.2019, 06:32 View PostDownload Post

Capitolul 171
Răspunsul corect al purtătorului de cuvânt al consilierilor.
(28 noiembrie 1843)

1. După această obiecție exprimată de Ohlad, purtătorul de cuvânt al consilierilor s-a adresat regelui și miniștrilor săi pe un ton cât se poate de serios:

2. „Ce vrei să spui cu orgoliul și cu dorința noastră de a ne revolta? Mă consideri cumva un mincinos infam și un ticălos care ar trebui să tremure în fața ta precum o frunză în vânt? – O, cât de tare te înșeli!

3. Chiar crezi că am intenția să strâng o armată în afara acestui oraș, cu ajutorul fraților mei, pentru a te alunga de pe tronul pe care ți l-a hărăzit Dumnezeu? O, te asigur că este ultimul lucru de care ar trebui să te temi!

4. Îți imaginezi cumva că eu nu știu că ai fost uns rege chiar de Spiritul Divinității, care a devenit vizibil în templu și care ți i-a dat drept miniștri invincibili pe acești zece oameni înzestrați cu puterea focului?

5. Crezi că nu știu ce s-a întâmplat la templu, din cauza acestor zece oameni? – O, te asigur că știu foarte bine, căci mi-am pus servitorii să te urmărească și să îmi raporteze fiecare mișcare a ta!

6. De aceea, eu știu foarte bine ce îmi rămâne de făcut! Chiar mă consideri atât de stupid încât să mă angajez într-o luptă cu cei care le poruncesc elementelor sau să pornesc un război cu atotputerea lui Dumnezeu?

7. O, cât de mare este prostia ta! Mai bine te-ai ruga Celui care te-a uns rege să îți ilumineze propriul creier, pentru a-i putea recunoaște pe cei care îți sunt frați atât timp cât își păstrează libertatea interioară, chiar dacă tu te consideri mai presus decât ei, pe tronul tău!

8. Dumnezeu i-a dat fiecăruia o rațiune, o inteligență și un liber arbitru. Odată cu aceste trei calități, i-a dat și trei legi primordiale: prin rațiunea sa, ființa umană trebuie să fie capabilă să distingă binele de rău, prin inteligența sa trebuie să ordoneze ce a învățat și să recunoască ce este pur de ce este impur, iar cu ajutorul liberului său arbitru trebuie să aleagă puritatea absolută, să o păstreze și să acționeze în consecință.

9. Nu așa stau lucrurile? Nu este aceasta ordinea divină de care a ținut cont Dumnezeu atunci când l-a creat pe om și nu sunt acestea legile fundamentale pe care trebuie să le respecte acesta din urmă?

10. Ți se pare cumva că eu mă comport diferit? Nu corespunde întru totul comportamentul meu acestor principii divine? Nu mă supun eu ordinii divine, urmând cele trei legi de aur, respectiv acționând exclusiv ținând cont de rațiunea, de inteligența și de liberul meu arbitru, fără a mă lăsa limitat de alte legi, întrucât eu recunosc în mine legea primordială și divină, plasând-o mai presus de orice lege a oamenilor care și-a pierdut puritatea prin simplul fapt că a fost emisă de cineva care abuzează de ceea ce este pur și divin în fratele său foarte evoluat, așa cum faci tu?

11. Tu mă avertizezi împotriva orgoliului și a revoltei, dar vreau să te întreb: care dintre noi este mai orgolios decât celălalt și cine se revoltă cu adevărat împotriva ordinii lui Dumnezeu?

12. Tu vrei să ne vezi aplecându-ne sub povara sceptrului tău, strivindu-ne sub legile tale! Nu încalci astfel legile divine sacre care sălășluiesc în pieptul fiecărui om cultivat și nu faci astfel dovada orgoliului, dorind să ne vezi supunându-ne dominației tale, pe noi, frații tăi?

13. Mai bine te-ai ruga lui Dumnezeu să îți reveleze cele trei legi fundamentale! Abia apoi întoarce-te la noi și spune-ne dacă legile tale sunt mai presus de acestea!

14. Învață mai întâi de toate să recunoști și să respecți ceea ce este divin în frații tăi, și abia apoi stabilește dacă aceștia mai au nevoie, pe lângă legile divine și vii, și de legile tale moarte!

15. Înțelegi ce ți-am spus? Te asigur că ți-am vorbit în numele tuturor celor de față!””
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 172
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.5.2019, 06:33 View PostDownload Post

Capitolul 172
Ohlad deliberează cu miniștrii săi. Discursul încununat de succes al primului ministru adresat consilierilor.
(29 noiembrie 1843)

1. Imediat după ce purtătorul de cuvânt al celor 99 de consilieri a tăcut, Ohlad s-a întors către miniștrii săi și i-a întrebat cum trebuie să procedeze cu un opozant atât de încăpățânat. Trebuia oare să îl lase să plece împreună cu tovarășii săi, fără a-i pune la curent cu îndatoririle lor stabilite de Dumnezeu, sau era de preferat să îi forțeze să le asculte prin puterea focului?

2. Cei zece miniștri i-au răspuns la unison: „Știi foarte bine că atunci când se folosește de forța Sa, Domnul îi judecă pe oameni! Dacă El ar dori ca noi să acționăm astfel în numele Lui, cu siguranță ne-ar transmite intuitiv voința Sa. Până atunci însă, singura armă care ne mai rămâne este răbdarea. De aceea, ne vom folosi de această armă până când Tatăl ceresc ne va indica o altă soluție.

3. Răspunde la rău cu bine, la grosolănie prin rafinament, dăruiește miere pentru fierea primită, ulei pentru oțetul primit, aur pentru sarea primită și pietre prețioase pentru argila primită, și astfel vei ști cum să procedezi cu acest adversar atât de puternic. Atacă-l cu propriile sale arme și vei învinge fără nici o dificultate!”

4. Ohlad le-a răspuns: „Aveți dreptate, acesta este drumul cel mai sigur, dar pentru a-l parcurge, ar trebui să am o limbă mai exersată! Intuiesc perfect în inima mea ce ar trebui să-i răspund interlocutorului meu atât de zelos, dar îmi lipsește exercițiul pentru a putea exprima în cuvinte ceea ce simt, întrucât mă exprim cu dificultate”. S-a întors apoi către unul dintre miniștri: „Tu ai atins deja un mare grad de elocvență, dragul meu frate. De aceea, te rog să rostești în locul meu câteva cuvinte bine alese, care vor reuși cu siguranță să înfrângă în scurt timp încăpățânarea acestui om!”

5. Purtătorul de cuvânt al celor zece miniștri a fost de acord și s-a adresat astfel reprezentantului celor 99 de consilieri:

6. „Ascultă, puternic reprezentant al confraților tăi! De ce refuzi să accepți o învățătură a celui despre care știi foarte bine că a fost uns ca rege chiar de Spiritul lui Dumnezeu, în interiorul templului?

7. Tu cunoști foarte bine puterea cu care ne-a înzestrat Dumnezeu și nu ne-ai putea impune niciodată nimic prin puterea ta, oricât de mare ar fi aceasta. De aceea, noi nu avem de ce să ne temem de tine, căci Domnul a plasat în mâinile noastre nuiaua divină. Chiar dacă întregul pământ ți-ar veni în ajutor, tu nu ai putea face nimic împotriva noastră, după cum știi prea bine.

8. Și totuși, în calitate de frați ai tăi, noi nu avem intenția să vă pedepsim pe nici unul dintre voi, ci doar să vă împărtășim o învățătură pentru călătoria pe care doriți să o întreprindeți. Mai mult, vă garantăm, cu toată puterea pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu, că această învățătură nu poate decât să vă sporească bunăstarea interioară, și nu să v-o diminueze în vreun fel.

9. De aceea, spune-mi: chiar nu doriți să acceptați aceste instrucțiuni ale noastre, care v-ar putea servi drept norme de viață?”

10. Purtătorul de cuvânt al consilierilor i-a răspuns: „Desigur, dacă pui astfel problema, suntem de acord să acceptăm orice fel de învățătură, dar numai în calitate de frați liberi ai voștri. Refuzăm să devenim însă sclavii cuiva sub amenințarea cu tot felul de legi și de pedepse, chiar dacă Dumnezeu însuși ne-ar cere acest lucru! Decât un astfel de destin, mai bine să ne distrugă prin puterea focului, împreună cu întregul pământ!

11. Pe de altă parte, suntem întru totul dispuși să ascultăm instrucțiunile înțelepte pe care ni le propuneți și să le acceptăm în măsura în care suntem de acord că ele sunt pentru binele nostru.

12. Vorbiți, așadar, dar vă avertizez din nou: să nu aud de sancțiuni!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 173
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.5.2019, 06:47 View PostDownload Post

Capitolul 173
Diferența dintre legile moarte și cele divine. Discursul adresat de Ohlad consilierilor.
(1 decembrie 1843)

1. Purtătorul de cuvânt al celor zece miniștri s-a întors din nou către Ohlad și i-a spus: „Acum, frate, le poți transmite celor 99 de consilieri voința Domnului. Te asigur că de această dată te vor asculta.

2. Nu le spune însă nimic despre sancțiuni, căci voința divină despre care dorești să le vorbești și care derivă din ordinea eternă a lui Dumnezeu va avea singură grijă de ele. Înțelegi ce ți-am spus?

3. Oricum, o lege condiționată de o sancțiune ar fi o lege slabă, inacceptabilă și sterilă dacă nu ar purta sancțiunea în ea însăși, ca o consecință naturală a încălcării sale. De fapt, de aceste legi se tem oamenii, și pe bună dreptate, căci ele îi reduc întotdeauna la sclavie.

4. În ceea ce privește însă legile divine care derivă din ordinea eternă a lui Dumnezeu, nici unul din acești eroi încăpățânați nu se teme de ele, după cum poți constata. Ei nu știu că legile divine poartă de la bun început în ele însele sancțiunile care le sunt inerente, la fel cum orice om poartă în conștiința sa un spirit care îi mustră cu severitate atunci când greșesc.

5. De aceea, du-te la ei și transmite-le voința divină. În acest fel, le vei transmite simultan un Ghid și un Judecător! Haide, du-te!”

6. Ohlad a înțeles imediat ce trebuia să facă și s-a îndreptat pe loc către consilieri, după care li s-a adresat astfel:

7. „Primul meu ministru mi-a împărtășit decizia voastră de a mă asculta. De aceea, iau acum cuvântul în numele Domnului cerului și al pământului, și vă împărtășesc pe scurt ce așteaptă Acesta de la voi, astfel încât să vă puteți bucura de o bunăstare temporală, iar mai târziu, de una spirituală. Vă rog așadar să mă ascultați cu răbdare și cu calm, în calitatea mea de frate al vostru.

8. Iată ce spune voința divină. Principala lege pe care trebuie să o cunoască și să o respecte orice ființă umană este următoarea: ‚Recunoașteți-L pe Dumnezeu și iubiți-L mai presus de orice. De asemenea, iubiți-vă frații și surorile la fel de mult ca și propria viață. Evitați plăcerile inutile ale trupului și amintiți-vă că nu există decât un singur Dumnezeu, iar noi ceilalți suntem cu toții frați. Dacă veți proceda în acest fel, veți rămâne drepți și puri în fața lui Dumnezeu și a lumii, oriunde v-ați afla. Domnul vă va binecuvânta și vă va conduce pretutindeni, având drept unic scop bunăstarea voastră eternă!’

9. Aceasta este ordinea divină cea mai pură, singura care permite dăinuirea acestei creații. Fără ea, viața ar fi absolut imposibilă! – Asta este tot ce am avut să vă spun!

10. Acum puteți pleca, sau puteți să rămâneți aici, dacă doriți. Din punctul meu de vedere nu contează. Dacă rămâneți însă, va trebui să vă câștigați pâinea cea de toate zilele prin propriile voastre mijloace, pentru a-i degreva astfel pe cetățenii orașului de greaua povară a impozitelor și a birurilor.

11. În plus, vă asigur că nu voi încerca niciodată să înlănțui prin tiranie inimile supușilor mei, așa cum nu mi-o înlănțui nici pe a mea.

12. Voi face eu însumi tot ce îmi va sta în puteri pentru a-mi limita nevoile, la fel și miniștrii mei, astfel încât să ușurăm împreună viața concetățenilor noștri din acest oraș, atât cât va fi posibil.

13. Dacă sunteți dispuși să procedați la fel, puteți rămâne aici, continuând să locuiți chiar în acest castel!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 174
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.5.2019, 06:48 View PostDownload Post

Capitolul 174
Răspunsul purtătorului de cuvânt al consilierilor și obiecțiile aduse de el, bazate pe rațiune.

(2 decembrie 8143)

1. Când Ohlad a tăcut, purtătorul de cuvânt al consilierilor s-a ridicat din nou și i-a spus: „La prima vedere, nu greșești deloc. La o privire mai profundă a lucrurilor însă, mă văd nevoit să te asigur că ai debitat numai prostii și numai lucruri împotriva naturii!

2. Pentru a-ți da seama că răspunsul pe care ți-l dau în numele fraților mei nu este câtuși de puțin rău intenționat, doresc să-ți aprind lumina rațiunii. Dacă îmi vei putea contracara argumentele, îți declar anticipat că voi accepta orice lege care vine de la tine. Sunt absolut convins însă că nu vei putea face acest lucru, caz în care vom părăsi aceste locuri, cu tot cu învățătura ta și făcându-ți cadou acest palat din aur!

3. În ceea ce privește discursul pe care ni l-ai ținut, sfătuindu-ne să îl recunoaștem pe Dumnezeu, nu pot să-ți spun decât un singur lucru: încearcă să iei un munte în gură și să-l înghiți dintr-o singură bucată! Crezi că vei reuși?

4. Sau, încearcă să cuprinzi întreaga mare și toate fluviile pământului într-un singur vas! Ce crezi, vei fi capabil?

5. Ei bine, imaginează-ți-L acum pe Dumnezeu cel etern, a cărui măreție este infinită, la fel ca și nenumăratele Sale opere gigantice. Pune-te apoi pe tine însuți alături de El. Tu nu ești decât un vierme insignifiant care se târăște prin praf, o ființă cât se poate de limitată. În aceste condiții, spune-mi: cum crezi că L-ai putea recunoaște pe acest Dumnezeu etern și incomensurabil?

6. Crezi cumva că infinitatea Lui și-ar găsi vreun loc în neantul tău absolut? Sau poate vrei cumva să te lauzi că îl cunoști deja, de vreme ce încerci să mă convingi că știi totul pe marginea acestui subiect, spre deosebire de mine!

7. Nu cumva trăiești cu iluzia că L-ai văzut deja pe Dumnezeu în toată integralitatea Lui atunci când ți-a apărut într-o formă vizibilă prin intermediul unui spirit care nu reprezintă decât o minusculă rază a forței Lui desăvârșite?

8. O, cât de nebun trebuie să fii ca să poți crede astfel de lucruri!

9. Adevăr îți spun: cel care dorește – prin acțiunile sau prin cuvintele sale – să îl cunoască pe Dumnezeu sau care crede că îl cunoaște deja este cel mai mare nebun și cel mai orgolios dintre oameni. Mi se pare că exact acesta este cazul tău, de vreme ce ne-ai recomandat să îl cunoaștem, ca și cum ai fi convins că tu te bucuri deja de acest avantaj!

10. Nu pot decât să sper că îți vei da seama de nebunia ta!

11. Chiar și aceasta ar fi de înțeles într-o oarecare măsură, dar ce să mai spunem de invitația ‚să îl iubim pe Dumnezeu mai presus de orice’? Prietene și frate, dacă ți-ai putea înlocui capul cu al meu (deși nu susțin că dispun eu însumi de cea mai perfectă rațiune), te-ai înfiora de propria ta prostie!

12. Vezi tu, ceea ce noi numim ‚iubire’ este adevărata forță a ființei umane. Cu cât iubirea omului este mai mare, cu atât viața sa este mai plină de forță. Pe măsură ce el îmbătrânește, iubirea lui intră în declin, iar viața lui se reduce în mod proporțional. Moartea echivalează cu sfârșitul acestei iubiri, și implicit al vieții sale. Acest lucru este din plin dovedit de existența de zi cu zi a tuturor oamenilor.

13. În aceste condiții, spune-mi: câtă forță vitală poate să existe în tine? Cu siguranță, nu mai multă decât permite volumul trupului tău, căci nimeni nu poate trăi în afara propriei sale ființe.

14. Această forță a vieții (sau această iubire) îți permite să intri în contact cu acele ființe care îți seamănă și care au același ordin de mărime ca și tine. De pildă, ea îți este suficientă pentru a satisface circa zece femei de-a lungul câtorva ani. Dacă ai încerca însă să faci același lucru cu câteva sute sau chiar mii de femei, încercând să le satisfaci măcar pentru o singură oră, tu nu ai reuși acest lucru, chiar dacă ai face apel la întreaga ta putere. Nu ai face decât să cazi într-o epuizare totală, sufocându-te din cauza propriei tale nebunii!

15. Rezultă că ființa umană nu poate iubi decât ceea ce se află în limitele volumului său. Dacă cineva dorește să depășească aceste limite, el seamănă cu cel care, pentru a deveni înțelept, rupe toate crengile copacului cunoașterii, nereținând pentru el decât câteva mlădițe nesemnificative. El nu știe nimic și nu este bun de nimic!

16. Iar tu ne pretinzi să îl iubim pe Dumnezeu cel infinit, ba chiar mai presus de orice altceva!

17. Cum am putea face acest lucru, te întreb? Tu chiar crezi că poți ilumina și încălzi pământul ținând o torță în mâini? Știi foarte bine că acest lucru este imposibil!

18. Cum crezi tu că poți cuprinde Divinitatea în pieptul tău, încălzind-o și penetrând-o cu lumina ta, adică extinzându-ți iubirea asupra Ei?

19. Dacă ai avea măcar un singur atom de bun simț, ți-ai da seama într-o singură clipă de nebunia ta și de ceea ce ai încercat să ne convingi!

20. De aceea, te rog să dai curs obiecțiilor mele cât se poate de clare și să preconizezi alte măsuri în ceea ce ne privește. Sper că nu va trebui să plătim cu capul pentru ceea ce am spus!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 175
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.5.2019, 06:48 View PostDownload Post

Capitolul 175
Stânjeneala lui Ohlad și sfatul miniștrilor săi. Întreruperea dezbaterii.
(5 decembrie 1843)

1. Ohlad nu a știut ce să răspundă la obiecțiile purtătorului de cuvânt al consilierilor. De altfel, suferea de o incapacitate din naștere care îl împiedica să se exprime dacă avea vreun dubiu cât de mic. De aceea, îi era cu atât mai greu să îi dea replica unui adversar atât de critic ca cel de față.

2. Miniștrii săi au remarcat stânjeneala sa și s-au îndreptat către el. Purtătorul lor de cuvânt i-a spus: „Ohlad, nu-ți pierde capul pentru nimic! Vezi tu, acești oameni sunt la fel de orbi ca și cârtițele, așa că sunt incapabili să distingă noaptea de lumina zilei. De aceea, este inutil să le mai vorbești.

3. Orgoliul pe care îl au datorită rațiunii și inteligenței lor, care îi face să creadă că pot înghesui într-un sac liberul arbitru și iubirea, îi face incapabili să înțeleagă o învățătură atât de elevată ca a noastră.

4. Ei seamănă cu niște crisalide care, odată închise în coconul lor, se izolează singure de orice aport de lumină.

5. Chiar dacă, cu timpul, prind din nou viață și se transformă în niște fluturi frumoși, ele rămân o apariție foarte tristă! Avem în față o mulțime de oameni superficiali, care nu au muncit în viața lor și care, la fel ca și fluturii, își vântură ideile frumoase în fața oamenilor, depunând astfel ouă din care vor ieși în cel mai scurt timp o grămadă de omizi dezgustătoare și extrem de distructive, care vor roade rapid toate vlăstarele vii ale vieții spirituale!

6. De aceea, îți propun să lăsăm aceste crisalide oarbe și lipsite de adevărata inteligență să plece cât mai curând posibil. Ne va fi cu siguranță mai bine fără ele, căci în mijlocul nostru strălucește la ora actuală soarele etern și viu al spiritului! Sub efectul căldurii sale, aceste crisalide s-ar putea dezvolta, depunând apoi în culturile noastre ouăle lor distructive!

7. Nu are sens să ne mai pierdem timpul cu acești nebuni. Cel mai bine este să-i lăsăm să plece cât mai curând posibil. Nu au decât să urmeze direcția vântului, care îi va împinge de colo-colo. căci viermii nu cunosc decât iarba care le convine și pe care o devorează cu aviditate!”

8. Purtătorul de cuvânt al consilierilor nu s-a lăsat mai prejos și a spus: „Da, atât timp cât oamenii vorbesc în doi peri, ca aceștia, ei nu pot coabita sau rămâne împreună! Ei propovăduiesc umilința, dar sunt mai orgolioși ca un păun cu coada desfăcută! Haide mai bine să plecăm și fii convins că vom găsi undeva iarba care este pe gustul nostru!”

9. Oratorul din rândul celor zece miniștri i-a replicat: „Foarte bine, duceți-vă, căci pe câmpul nostru nu crește nici o iarbă pentru voi!

10. Oameni cărora le-am promis atâtea binefaceri dacă vor accepta să recunoască legile noastre ușoare și care ne vorbesc pe acest ton nu au ce căuta în mijlocul nostru, căci noi știm că Dumnezeu a organizat inima noastră la fel ca ochiul, care este mult mai mic decât imensa creație pe care o cuprinde cu vederea, ceea ce nu îl împiedică deloc să o contemple! Acest proces nu depinde în nici un fel de volumul său, ci exclusiv de voința celui care poartă în inima sa viața!

11. Haide, duceți-vă, căci nu mai aveți ce căuta aici! Vă acordăm trei zile pentru a vă aduna toate lucrurile de care aveți nevoie, dar nici o clipă în plus!

12. Înțelegeți ce vă spun și acționați în consecință!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 176
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.5.2019, 06:49 View PostDownload Post

Capitolul 176
Cei 99 de consilieri își recunosc greșeala. Simplitatea Cuvântului Divin este piatra de care se împiedică eroul rațiunii. Recent convertitul Danel devine frate bun cu Ohlad.
(6 decembrie 1843)

1. Aceste cuvinte au avut darul de a produce o schimbare majoră în starea de spirit a consilierilor. Îndeosebi analogia dintre ochi și inimă a avut efectul unui curent electric care le-ar fi trecut prin membre, prin vine și prin coloana vertebrală.

2. Atins de acest fior, principalul orator din rândul consilierilor s-a întors către restul adunării și s-a adresat astfel colegilor săi: „Fraților, ascultați-mă! Discursul puternicului mesager devenit între timp prim ministru al lui Ohlad, cel care a fost uns rege asupra noastră de către Dumnezeu însuși, mi-a arătat eroarea gravă în care mă aflam.

3. Mi-am dat în sfârșit seama care este adevărata noastră poziție, cu toată rațiunea și cu toată inteligența noastră. Acest lucru a fost suficient pentru a înțelege că în ceea ce privește aspectele spirituale și divine, suntem într-adevăr complet orbi.

4. În plus, suntem deopotrivă surzi și la fel de proști ca noaptea! De aceea, ar fi un act de justiție să fim alungați în mod rușinos din acest oraș în care am domnit ca niște seniori o vreme atât de îndelungată. În ceea ce mă privește, acest lucru este cu atât mai echitabil cu cât recunosc că am fost întotdeauna opozantul cel mai încăpățânat al oricărei idei cu adevărat spirituale și divine.

5. Care dintre noi nu-și mai aduce aminte de cei doi consilieri veniți de pe înălțimile sacre, care au pretins că sunt muncitori, devenind în scurt timp șefi de șantier ai tuturor marilor noastre construcții? Când ne-au părăsit, ne-au dat același sfat: să ne întoarcem fețele către Dumnezeu, unicul Domn atotputernic al cerului și al pământului…

6. Cuvintele lor ne-au intrat pe o ureche și ne-au ieșit pe cealaltă, îndeosebi în cazul meu. Am preferat cu toții să îi lăsăm să plece pe acești oameni care au jucat un rol atât de important în viața noastră, mai degrabă decât să recunoaștem veridicitatea mesajului lor divin și plin de înțelepciune!

7. De foarte mult timp, ne-am încăpățânat să refuzăm tot ce venea de la Dumnezeu, folosindu-ne în acest scop de rațiunea și de inteligența noastră. De aceea, nu merităm astăzi decât să fim alungați din acest oraș în ziua care ne-a fost fixată!

8. În ceea ce mă privește însă, eu știu foarte bine ce am de făcut: voi părăsi aceste locuri ca un penitent care se căiește! Voi, ceilalți, puteți face orice doriți. Fie ca voința nemărginită a lui Dumnezeu cel atotputernic să ne însoțească pe toți!”

9. După acest discurs, el s-a întors din nou către Ohlad și către miniștrii săi, rugându-i într-o manieră emoționantă să îi ierte încăpățânarea și mulțumindu-le pentru că i-au făcut cunoscute aceste principii divine care au produs în el o trezire atât de profundă. După care s-a îndreptat către ieșire.

10. Ohlad i-a strigat însă din urmă: „Danel, adevăr îți spun: acum, că te-ai schimbat atât de profund, poți să rămâi liniștit. Căci Domnul te-a primit la pieptul Lui, de vreme ce ți-a acordat o asemenea grație. Cu atât mai mult te voi primi eu însumi la pieptul meu!

11. Eu nu doresc să vă izgonesc pe voi, fraților, ci numai încăpățânarea voastră. Dacă sunteți dispuși să renunțați singuri la ea, nu mai are nici un rost să plecați din cauza păcatului vostru. Este suficient să renunțați la el.

12. Atunci când un frate își izgonește un alt frate, el se torturează singur. Departe de mine această intenție!

13. De aceea, te rog, rămâi, și convinge-i și pe frații tăi să rămână; căci avem multe lucruri de făcut împreună!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 177
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.5.2019, 06:49 View PostDownload Post

Capitolul 177
Danel își convinge tovarășii să rămână. Opoziția lui Midehal, regele fictiv. Umilirea și convertirea lui.
(7 decembrie 1843)

1. Fericit să audă propunerea lui Ohlad, Danel i-a promis acestuia că va face tot ce-i va sta în puteri pentru a-și converti tovarășii.

2. În continuare, el s-a întors către ceilalți consilieri și le-a vorbit despre grația lui Dumnezeu într-o manieră atât de convingătoare încât i-a convertit pe toți, cu excepția unuia singur.

3. Acest ultim opozant nu era altul decât fostul rege de fațadă al consilierilor. Pus în fața pierderii puterii sale iminente, el a simțit pentru prima oară dorința imperioasă de a continua să domnească asupra oamenilor.

4. Căci, în calitatea sa de rege fictiv, el se bucura de tot felul de însemne regale, care îi plăceau mai presus de orice. Iar acum era silit să abdice, fapt deosebit de dezagreabil pentru el!

5. Din toate aceste motive, el a început să se gândească ce ar putea face pentru a-și recâștiga demnitatea pierdută.

6. Danel și-a dat seama ce se întâmplă și s-a pregătit să se repeadă asupra lui, dar unul din cei zece miniștri i-a spus:

7. „Este suficient că am reușit să convertim 98 dintre voi. Să-l lăsăm în plata Domnului pe acest măgar! Căci cel care nu dorește să își conducă frații cu ajutorul forței naturale, morale și spirituale, ci doar să-i domine ca urmare a orgoliului și a dorinței sale avide de putere, nu este decât un măgar incapabil să își dea seama că frații săi l-au demascat de multă vreme, plasând pe capul său coroana prostiei!

8. Adevăr îți spun: trecerea timpului nu va schimba nimic în cazul acestui om, căci prostia lui este la fel de dură ca și piatra!

9. Chiar dacă munții s-ar face fărâme și pământul s-ar cutremura precum frunzele unui copac în timpul furtunii, chiar dacă soarele s-ar întuneca și stelele ar cădea pe pământ, acest om va rămâne neclintit în prostia lui!

10. Căci măgarul nu se teme de ghearele ascuțite ale tigrului, și nici de colții săi însetați de sânge. El știe că cel care i-ar face un rău cât de mic ar muri apoi de rușine.

11. Într-adevăr, prostia este întotdeauna respectată, chiar de către părintele răutății și al minciunii, iar măgarul nu are de ce să se teamă de furia acestuia. Până și Satan știe ce înseamnă rușinea, motiv pentru care nu se încurcă niciodată cu măgarii!

12. Lasă-l așadar pe acest măgar să rămână singur pe tronul lui și să domnească asupra muștelor și asupra țânțarilor dintre cei patru pereți ai odăii sale. Îi vom pune pe capul pleșuv și albit de vreme o coroană cât mai splendidă!

13. Iar atunci când vocea lui puternică de suveran va răsuna în interiorul palatului, repetând fără încetare aceleași cuvinte, le vom spune servitorilor noștri să îi ducă o masă cât mai copioasă!

14. Așa vom face! Fie ca regele nostru să își petreacă tot timpul punându-și burta la cale, dormind și vânând muște!”

15. Această satiră l-a scos din minți pe falsul rege, care a început să urle din toți bojocii.

16. Ministrul-orator l-a prins atunci de urechi și, folosindu-se de forța sa miraculoasă, l-a tras de ele, alungindu-le, până când au devenit niște veritabile urechi de măgar. După care i-a spus: „Iată-ți coroana! Îți vei primi în scurt timp și tronul!”

17. Aceste cuvinte au avut un efect imediat asupra regelui fictiv, al cărui nume era Midehal. El a devenit pe loc umil și s-a convertit. Ca o pedeapsă spre aducere aminte, el a fost nevoit să își păstreze însă urechile de măgar încă trei ani.

18. Povestea a făcut turul întregii regiuni și a ajuns chiar să fie relatată pe înălțimile sacre. Întreaga populație a aflat că regele de fațadă avea urechi de măgar, legenda transmițându-se apoi mai departe, de-a lungul a numeroase generații, fiind amplificată în bună parte și de fantezia dezlănțuită a oamenilor(2).

(2) Probabil că de aici se trage legenda grecească a regelui Midas, care avea și el urechi de măgar. Într-o altă operă a lui Lorber, Cele trei zile petrecute de copilul Iisus la templu, apare des regele Midas și urechile sale de măgar.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 178
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.5.2019, 06:50 View PostDownload Post

Capitolul 178
Discursul fratern adresat de Ohlad lui Danel. Cei 110 oameni adunați ajung la o concluzie unanimă.
(9 decembrie 1843)

1. Ohlad s-a întors atunci din nou către Danel și i-a spus:

2. „Ei bine, prietene și frate, după cum vezi, s-a convertit și Midehal, ținând cont că ministrul meu i-a alungit urechile prin puterea lui Dumnezeu, făcând să iasă astfel în afară prostia lui interioară. Am atins astfel un prim obiectiv respectabil, în acord cu voința divină!

3. Mai există însă și restul populației, care continuă să zacă scufundată în întunericul cel mai deplin, deopotrivă în acest oraș cu întinsele sale cartiere și în orașele limitrofe, Lim, Kira, Sab, Marat, Sincur, Pur, Nias, Firab, Pejel, Kasul, Munia și Tiral, ca să nu mai vorbim de celelalte orașe vasale.

4. Nu depinde decât de noi să îi convertim pe oamenii din aceste orașe și din satele învecinate, respectiv din toate regiunile locuite de oameni. Așa cum știți cu toții foarte bine, pretutindeni domnesc idolatria și ateismul cel mai deplin!

5. Responsabilitatea ne revine în principal nouă, motiv pentru care avem datoria să răspândim lumina în rândul acestor oameni, cu atât mai mult cu cât noi înșine suntem cei care le-am furat-o până acum.

6. Domnul însuși ne-a deschis calea prin intermediul teribilei furtuni de foc. Nu mai rămâne decât să ne folosim de această ocazie, folosindu-ne cu înțelepciune de ea, întru slava Celui care ne-a acordat imensa grație de a reaprinde în noi lumina eternă a Vieții, care era stinsă în inimile noastre.

7. Pentru a putea răspândi din nou această lumină în rândul oamenilor, va trebui să ne ducem cu toții în templele Domnului. Acolo vom fi întăriți și vom obține întreaga putere de care avem nevoie.

8. Spiritul lui Dumnezeu va coborî asupra noastră și ne va dărui o forță nouă. El va trezi în noi spiritul just al iubirii și al luminii care derivă din ea. Înarmați cu aceste două mari calități, ne vom putea îndrepta către oameni, iluminându-i cu această grație venită direct de la Dumnezeu. Asupra lor va coborî astfel un spirit nou, care va face din ei copiii dragi ai Tatălui nostru preaplin de sfințenie, care ne-a ales în acest scop încă de la începuturile creației.

9. Pregătiți-vă așadar pentru ziua de mâine. Scopul nostru este să pătrundem în templu înainte de răsăritul soarelui, pentru a avea apoi suficient timp la dispoziție în vederea sarcinii sublime de a stabili o guvernare autentică a poporului în numele Dumnezeului unic care ne-a ales special pentru acest lucru, dăruindu-ne întreaga putere de care avem nevoie! Așa să fie!”

10. După ce Ohlad a tăcut, toți cei de față au izbucnit în ovații și toți consilierii, inclusiv fostul rege lor de paie, devenit între timp foarte umil, au început să îl slăvească pe Dumnezeu cu voce tare pentru că le-a dăruit un rege atât de bun și de înțelept.

11. Cu toții au acceptat de bunăvoie propunerea regelui, bucurându-se din toată inima că pot începe să lucreze în via Domnului.

12. Ohlad și miniștrii săi i-au binecuvântat, după care s-au îndreptat cu toții către vechiul castel, pe care l-au restaurat, slăvindu-L în continuare pe Domnul.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 179
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.5.2019, 06:50 View PostDownload Post

Capitolul 179
Cei 110 se duc la templu. Marea de foc și cuvintele de liniștire ale lui Ohlad.
(11 decembrie 1843)

1. A doua zi dimineața, cu două ore înainte de răsăritul soarelui, Ohlad a sosit însoțit de miniștrii săi în locul în care îl așteptau foștii consilieri și, spre marea sa bucurie, i-a găsit pe toți îmbrăcați în haine de sărbătoare, gata să pornească spre templu.

2. Toți bărbații, toate femeile și toți copiii erau deja adunați, iar în curtea interioară, servitorii își așteptau suveranul.

3. Văzând că totul era pregătit, cortegiul s-a pus în mișcare, îndreptându-se către primul templu.

4. Când numeroasa mulțime a ajuns în curtea exterioară a templului, mii de fulgere au țâșnit din acoperișul aurit al edificiului. În același timp, cei zece miniștri le-au făcut un semn discret munților din apropiere, care au izbucnit instantaneu în flăcări ce s-au înălțat până la cer. Masa enormă de fum care se degaja din aceste flăcări a acoperit în scurt timp întregul cer.

5. Acest spectacol inedit a făcut o mare impresie asupra foștilor consilieri, care erau convinși că până aici le-a fost!

6. Tremurând din tot corpul, Danel s-a apropiat de Ohlad și i-a spus: „O, rege atotputernic, uns de Dumnezeu! Ocrotește-ne și nu ne lăsa să pierim într-o manieră atât de lamentabilă; căci forța și puterea ta sunt înspăimântătoare!

7. Cine ar putea rezista în apropiere de tine? Cine ar putea supraviețui, fiindu-ți ție supus? Înainte să aibă timp de respire o dată, flăcările puterii tale îl vor fi și transformat în cenușă!”

8. Dar Ohlad i-a răspuns: „Termină cu prostiile! Prin acest spectacol, Domnul nu dorește altceva decât să vă demonstreze, ție și colegilor tăi, seriozitatea cu care abordează întreaga problemă. Dacă nu ar face acest lucru, voi nu ați fi demni să primiți acum atotputernica binecuvântare care vă va permite să îi ridicați pe oameni către lumina vieții, care vine de la Dumnezeu!

9. De aceea, renunță la această frică inutilă, care te face să tremuri, căci aceste flăcări nu reprezintă altceva decât venirea în forță a lui Dumnezeu, Tatăl nostru etern și preaplin de iubire, care vă iese în întâmpinare în focul violent al iubirii Sale infinite și preasfinte!

10. Eu și miniștrii mei nu am putea face niciodată aceste flăcări să țâșnească din acoperișul templului și din munții învecinați. Numai Dumnezeu poate face acest lucru, din iubire pentru voi, pentru a vă pregăti temeinic în vederea sosirii Sale binecuvântate în interiorul templului!”

11. Aceste cuvinte au fost suficiente pentru a-l elibera pe Danel și pe tovarășii săi de teama lor ridicolă și pentru a le da curajul necesar pentru a pătrunde în curtea interioară, iar apoi, după ce s-au umplut cu toții de umilință și de o iubire autentică, în interiorul templului.

12. Ohlad a deschis imediat poarta zidului dintre cele două curți ale templului și a pătruns în curtea interioară însoțit de întregul grup, umplut de o venerație dintre cele mai profunde. După ce a slăvit numele Domnului, el a intrat în interiorul templului, unde nu l-au putut urma însă decât miniștrii săi. Restul mulțimii a fost nevoită să rămână afară, căci numai cei inițiați aveau dreptul să pătrundă în interiorul acestui loc sacru.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 18 of 37  [ 368 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 17, 18, 19 ... 35, 36, 37  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !