Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 17.8.2019, 17:39
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 19, 20, 21 ... 35, 36, 37  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (72)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 190
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 11.5.2019, 23:53 View PostDownload Post

Capitolul 190
Kinkar, fiul lui Dronel, preia guvernarea regatului. Discursul de abdicare al lui Dronel, adresat Domnului. Răspunsul Domnului. Falsul legământ al lui Kinkar. Pericolele naturalismului.
(27 decembrie 1843)

1. Dronel avea un fiu pe nume Kinkar, pe care l-a asociat la guvernare încă din timpul vieții. După 50 de ani de domnie, văzând că nu a reușit să obțină de la Dumnezeu puterea miraculoasă pe care și-o dorea cu atâta ardoare, el s-a adresat astfel Domnului:

2. „Doamne, timp de 50 de ani m-am încăpățânat să îi ajut pe oameni fără a ține cont de propria mea suferință. Tu ai văzut chinul meu, dar nu mi-ai sărit în ajutor! Ori de câte ori Te-am rugat să îmi conferi puterea Ta miraculoasă, unicul lucru care m-ar fi putut ajuta în mod eficient în acest efort, Tu Te-ai retras sau nu mi-ai dat nici un răspuns, ori m-ai amenințat și chiar m-ai pedepsit!

3. Și totuși, am încercat din toate puterile mele să fac tot ce mi-a stat în puteri și nu Te-am uitat niciodată! Mi-am iubit poporul mai mult decât propria viață, acesta fiind motivul pentru care m-am certat întotdeauna cu Tine atunci când îl făceai să sufere.

4. Acum am îmbătrânit. Mă simt slab și foarte obosit. Tânjesc după odihnă.

5. Fiul meu mai mare, Kinkar, este un bărbat puternic, cu capul și inima la locul lor. De aceea, îi voi înmâna lui sceptrul, coroana și tronul meu, și odată cu ele, și splendorile acestui templu. Susține acest gest, Doamne!

6. Căci nu fac acest lucru în propriul meu interes, ci în interesul Tău și al poporului meu. Cred că nu dorești să acționezi împotriva acestui gest favorabil Ție…”.

7. Domnul i-a răspuns astfel lui Dronel: „Ascultă! Eu nu mai pot veni în ajutorul oamenilor! Ei fac ce doresc și nu mai țin demult cont de sfaturile Mele. De aceea, le-am dăruit o libertate totală!

8. Tu ți-ai numit fiul rege prin propria ta autoritate! În consecință, el va domni asupra poporului, fără ca Eu să Mă opun. Căci nici tu nu ții vreo dată cont de sfaturile Mele, considerându-te probabil mai înțelept decât Mine, Creatorul tuturor lucrurilor!

9. Așa cum îi acord poporului întreaga libertate, la fel ți-o acord și ție, precum și acestor temple. De acum înainte, îngerii Mei și norul Meu vor dispărea pentru totdeauna din ele!

10. Aveți însă grijă ce veți face cu această libertate excesivă!

11. De acum înainte, Eu nu vă voi mai pedepsi, până când nu va suna marele ceas!

12. Atunci când va suna ceasul, după perioada de timp pe care am prestabilit-o pentru voi, ferice de cei pe care îi voi găsi activi și care îmi vor respecta voința, care vă este binecunoscută, dar vai celor care nu o vor respecta!

13. Hanoh, ai coborât foarte jos! De aceea, asupra ta se va abate mai întâi mânia Mea! Amin”.

14. Dronel i-a împărtășit fiului său Kinkar cele aflate de la Dumnezeu, după care i-a predat complet frâiele guvernării, recomandându-i totuși să nu impună poporului alte legi decât cele date de Domnul prin intermediul lui Ohlad.

15. Kinkar a jurat pe numele sfânt din templu să respecte sfatul tatălui său.

16. Când el a făcut acest jurământ, Spiritul lui Dumnezeu a dispărut din templu, căci jurământul era fals, iar Kinkar abia aștepta să și-l încalce de îndată ce tatăl său avea să moară.

17. În momentul în care Dronel a intrat din nou în templu, el a văzut imediat că altarul era gol. Cutremurat, L-a strigat pe Domnul, dar apelul său a rămas fără răspuns. De aceea, el a părăsit templul și s-a dus să îi povestească ce s-a întâmplat lui Kinkar.

18. Acesta i-a răspuns însă: „Întreaga natură este opera lui Dumnezeu. De vreme ce Acesta nu mai dorește să îi venerăm numele, ne vom închina în fața operelor Sale! Nu crezi că acest lucru este foarte corect?”

19. Dronel l-a lăudat pe Kinkar și a pus astfel prima piatră de temelie a întregii idolatrii.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (72)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 191
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.5.2019, 06:02 View PostDownload Post

Capitolul 191
Regele Kinkar adună legile divine în două cărți. Dronel își omagiază fiul pentru acest gest.

1. După un an, Kinkar s-a sfătuit cu tatăl său și i-a spus: „Tată, ascultă-mă, mi-a venit o idee bună!

2. După cum știi, Dumnezeu ne-a părăsit fără vreun motiv aparent, căci nici unul dintre noi nu L-a trădat! Din fericire, noi nu dorim să răspundem la rău cu rău, ci dimpotrivă, dorim să-i rămânem credincioși, așa cum nici o creatură nu i-a fost vreodată în întreaga Sa creație!

3. În acest scop, am adunat în decursul acestui an toate legile lui Dumnezeu și le-am scris în două cărți!

4. Da, am trimis chiar mesageri pe înălțimile sacre! Aceștia nu au întâlnit decât oameni foarte bătrâni, - n-o să-ți vină să crezi, dar acești oameni i-au cunoscut personal pe legendarul prim om de pe pământ! Se pare că mai trăiește în munți un om foarte bătrân, contemporan cu Lameh, cel care a construit cele două temple!

5. Mesagerii mei au descoperit că locuitorii din munți au o concepție de viață plină de profunzime și au primit de la ei o carte plină cu principii divine, despre care se spune că ar fi fost scrisă de un înțelept pe nume Enoh, un om care trebuie să fi fost foarte pios, căci a trăit tot timpul în prezența vizibilă a lui Dumnezeu, fiind numit de Acesta marele Său preot.

6. Ei bine, eu am adunat toate aceste comori cu adevărat sacre și am creat această carte, pe care o aduce servitorul meu. Ea are o lungime de trei picioare, o lățime de două picioare și o înălțime de un picior, și este alcătuită din o sută de pagini create dintr-un metal foarte rezistent. Este vorba de un amestec de aur, argint și cupru.

7. Iată, toate paginile cărții sunt acoperite cu caractere distincte, și nu există nici măcar un singur cuvânt care să vină de la mine, căci nu am pus în carte decât ce am învățat de la înțelepții din munți și de la șes, și tot ceea ce corespunde legii divine.

8. După cum știi, mă pricep de minune să mânuiesc creionul de ardezie, așa că am reușit să scriu această carte într-un singur an.

9. Întreaga lucrare nu tratează decât despre voința lui Dumnezeu în raport cu umanitatea de pe acest pământ. De aceea, ea trebuie să rămână pentru totdeauna cartea de căpătâi a puterii de stat, și nici o altă lege nu trebuie dată oamenilor decât cea care se găsește în această carte.

10. În continuare, îmi propun să duc această carte la templu, în decursul unei mari ceremonii întru slava lui Dumnezeu. O voi plasa apoi pe altarul cel gol și ea va lua locul fostului sanctuar.

11. Voi numi apoi preoți care nu vor avea altă menire decât să studieze această carte și să instruiască poporul, transmițându-i principiile din ea.

12. Cartea se va numi „Scrierea sfânt㔠(sanah scritt) și „Mântuirea voastr㔠(Seant ha vesta).

13. Orice om care va îndrăzni să schimbe vreun cuvânt din această carte sau să modifice principiile existente va fi pedepsit cu moartea.

14. Mai am în pregătire și o a doua carte, în care voi menționa toate actele lui Dumnezeu și regulile de comportament pe care le-a instituit El. Am scris deja o mie de pagini din această carte, cu ajutorul lui Arbial (lucrătorul specializat în scrierea pe metal), care se va numi „Istoria sfântă a lui Dumnezeu” (Seant hiast elli). Ce zici, tată, de ce am realizat în această perioadă?”

15. Auzind aceste cuvinte, Dronel s-a bucurat și a spus:

16. „Adevăr îți spun: tu ai făcut mai mult pentru Dumnezeu într-un singur an decât am făcut eu în 50. Sunt convins că El te va binecuvânta pentru acest lucru așa cum nu l-a binecuvântat nici măcar pe tatăl meu, Ohlad. Căci nici el, nici eu nu ne-am ocupat deloc de munții sacri!

17. Lăudat fie Domnul, Dumnezeul nostru, dar și tu, fiul meu multiubit, care te-ai dovedit astfel demn de acest regat atât de măreț! Amin”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (72)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 192
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.5.2019, 06:11 View PostDownload Post

Capitolul 192
Cartea legii a lui Kinkar este plasată pe altarul templului. Kinkar – „demnitarul lui Dumnezeu” pe pământ. Decadența spirituală a orașului Hanoh.
(30 decembrie 1843)

1. Aceste elogii l-au flatat teribil pe Kinkar, pe care l-au bine dispus peste măsură. De aceea, chiar a doua zi el a dispus transportarea cu mare pompă a cărții legii în interiorul templului, pentru a o depune pe altar.

2. Kinkar a dispus apoi numirea a o sută de preoți considerați foarte culți și care au fost prezenți în timpul ceremoniei de transfer. Datoria lor strictă era de a citi și de a studia continuu această lucrare, astfel încât să poată vorbi în permanență poporului despre înțelepciunea divină.

3. Desigur, Kinkar s-a autonumit mare preot și le-a impus celor din jur un respect cvasi-divin.

4. Printre titlurile sacerdotale pe care și le-a acordat singur se numărau: „Mare demnitar al lui Dumnezeu pe pământ”, „Cunoscătorul voinței divine în ceea ce îi privește pe oameni și cunoscătorul înțelepciunii secrete a lui Dumnezeu”, „Plenipotențiarul lui Dumnezeu” și „Fiul cerului”.

5. Nimeni altcineva nu avea dreptul să își atribuie întâietatea într-un domeniu oarecare, căci primele o sută de poziții erau rezervate exclusiv pentru demnitățile sale. De altfel, nu îi era suficient să fie numit cel mai demn, etc. Oamenii aveau datoria să îl considere singurul om demn, singurul înțelept, și să îl salute plecându-se cu umilință până la pământ, ca și cum ei ar fi fost nimic prin comparație cu el.

6. Pe scurt, transferul cărții în interiorul templului i-a luat complet mințile lui Kinkar. Când, după zece ani, a terminat și „Istoria lui Dumnezeu”, pe care a transportat-o de asemenea într-un cufăr de aur la templu, el și-a ieșit complet din minți!

7. Preoții pe care îi numise și care îi cunoșteau slăbiciunea i-au atribuit titlurile cele mai neverosimile, care depășeau orice imaginație.

8. Așa se face că marele său nume sacerdotal a fost înscris cu litere mici pe o bandă de metal cu o lungime de 1100 de stânjeni (circa 550 de metri).

9. Această bandă putea fi rulată și era păstrată în templu ca obiect sfânt, în fața căruia toată lumea trebuia să se închine cu venerație.

10. În timpul marilor festivități religioase, banda era derulată în spirale și aranjată în jurul templului, și fiecare din cei o sută de preoți trebuia să citească 11 stânjeni din numele gigantic care era gravat pe ea.

11. Kinkar mai avea și alte nume (titluri), mai puțin lungi, care erau și ele înscrise pe benzi de metal identice.

12. Aceste nume ceva mai scurte trebuiau citite săptămânal, necesitând trei zile pentru a fi enunțate, în timp ce numele cel lung în integralitatea lui necesita o săptămână întreagă (căci, așa cum spuneam, banda cea lungă de 1100 de stânjeni era scrisă cu caractere foarte mici).

13. Aceasta era starea orașului Hanoh după numai 20 de ani. Nu cred că este greu de înțeles pentru cineva de ce acest mare oraș se îndrepta cu pași repezi către pierzania sa.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (72)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 193
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.5.2019, 06:14 View PostDownload Post

Capitolul 193
Înțelepciunea învățată de Kinkar. Înflorirea invențiilor și artelor. Orbirea și cultura blestemată a hanohienilor.
(2 ianuarie 1844)

1. Văzând că zelul său literar a reușit să arunce un întreg popor într-un veritabil delir al venerației, regele s-a gândit intens ce ar putea face pentru a crește și mai mult în ochii supușilor săi.

2. Era un spirit ingenios și avea multe cunoștințe dobândite în timpul copierii celor două cărți. De aceea, îi era ușor să inventeze tot felul de lucruri.

3. În câțiva ani, Hanohul s-a umplut de invenții și de artificii de toate felurile, căci zelul regelui îi stimula și pe alții să îl imite. Locuitorii orașului nu se mai gândeau la altceva decât să inventeze ceva nou, pentru a depune apoi noua invenție la picioarele suveranului lor.

4. Orașul Hanoh (la fel ca și celelalte orașe din jur) s-a umplut astfel cu tot felul de construcții mecanice dintre cele mai extraordinare, despre care posteritatea nu a păstrat nici o dovadă.

5. Oamenii au inventat mașinării care puteau îndeplini diferite funcții, cum ar fi: trasul, împinsul, aruncarea, presarea și ridicarea, fapt care le permitea să realizeze lucruri pe care societatea modernă nu și le poate nici măcar imagina (de altfel, acest lucru este de preferat).

6. Acești oameni au creat mașinării care le permiteau să arunce proiectile de 50.000 de kilograme la o distanță de o leghe cu o forță absolut terifiantă, în cadrul cărora electricitatea juca rolul principal. Ei au reușit să perfecționeze atât de mult această invenție încât au realizat cu ajutorul ei lucruri îngrozitoare.

7. Au inventat de asemenea praful de pușcă și armele de foc, pergamentul și hârtia. Cunoșteau puterea vaporilor de apă și o foloseau cu mult succes pentru invențiile lor.

8. Pe scurt, în materie de invenții și de artificii tehnice, Hanohul și orașele învecinate se aflau cu o mie de ani înaintea epocii actuale. Oamenii acelor vremuri au realizat toate aceste lucruri într-un interval de timp destul de scurt.

9. De pildă, sistemul optic nu reprezintă exclusiv o invenție a epocii voastre. Hanohienii au reușit și ei să construiască instrumente uriașe de mărire. Ei au reușit chiar să descopere mult mai multe aplicații ale științei aerostatice (știința echilibrului atmosferic) decât au reușit oamenii din epoca modernă (n.n. 1844). În plus, apreciau foarte mult muzica, și asta încă din timpul lui Lameh.

10. Nimic nu-i făcea lui Kinkar o plăcere mai mare decât o nouă invenție. Așa se face că asupra orașului Hanoh s-a abătut o adevărată ploaie de descoperiri noi, fără a mai pune la socoteală îmbunătățirea celor mai vechi.

11. Artele frumoase erau de asemenea foarte cultivate, fapt care a transformat în scurt timp Hanohul într-un uriaș palat magic. Kinkar se considera deja un fel de zeu pe pământ, situație la care a contribuit din plin și tatăl său, care încă mai trăia la acea vreme.

12. Kinkar nu înceta să repete: „Dacă am fi continuat să îl venerăm pe Dumnezeu în aspectul Său transcendent și insondabil, ne-am afla și la ora actuală în primul nostru stadiu de evoluție. De îndată ce am început însă să îi venerăm operele, am ajuns aproape la fel de puternici ca El, căci și noi suntem niște creatori, ba chiar mai inventivi decât El!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (72)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 194
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.5.2019, 06:17 View PostDownload Post

Capitolul 194
Bogăția uriașă acumulată de orașul Hanoh și consecințele ei. Moartea lui Kinkar. Fiul lui, Japell, îi succede la tron. Legile și politica noului rege.
(3 ianuarie 1844)

1. Este inutil să mai menționez că toate aceste invenții au favorizat comerțul dintre hanohieni și celelalte popoare. Nu este de mirare că orașul a ajuns la un grad de prosperitate fără precedent și că toți locuitorii săi trăiau într-un fast nebun.

2. Consecințele unei bogății atât de mari nu sunt însă întotdeauna foarte aparente de la bun început.

3. Care sunt în general consecințele opulenței excesive? – Vom vedea în cel mai scurt timp.

4. Consecințele naturale ale bogăției excesive sunt: setea de putere, împietrirea inimii față de cei săraci și nevoiași, un apetit din ce în ce mai mare pentru satisfacerea plăcerilor trupești, dorința de confort și de lux, la care se adaugă uzura, avariția, invidia, ura, mânia, uitarea de Dumnezeu, excesele alimentare, desfrâul, idolatria, furturile, violurile și moartea. Toate aceste lucruri reprezintă consecințele naturale ale bogăției în exces.

5. Ce credeți? Și-au făcut ele apariția în Hanoh? – Atât timp cât Kinkar a continuat să vegheze asupra orașului, aceste vicii au rămas ascunse. După 43 de ani de domnie, Kinkar și-a găsit însă moartea violentă din cauza unui experiment cu o mașinărie, iar la tron i-a succedat fiul său, Japell. Aproape peste noapte, întreaga ordine din Hanoh a fost dată peste cap.

6. Pe cât de inventiv era spiritul tatălui său, pe atât de talentat era Japell în politică. Și la ce nu se pretează un politician abil pentru a-și atinge scopurile?

7. Japell a permis toate viciile, dar sub un anumit control al autorităților. De pildă, furtul era permis, dar numai până la o anumită sumă. Exista însă și o pedeapsă: dacă hoțul era prins de victima sa, aceasta din urmă avea dreptul să îl pedepsească după bunul ei plac.

8. Această lege a condus într-un timp destul de scurt la apariția unor hoți extrem de rafinați, fapt care îi silea pe locuitorii de la orașe și sate să se afle într-o stare de vigilență continuă. Pe de altă parte, hoțul care fura de la un preot, de la un funcționar de stat sau de la rege era pedepsit cu moartea.

9. În aceste condiții, hoția a devenit legală, dar părțile vătămate aveau propriile lor drepturi de a se apăra. În ceea ce îi privea pe hoți, aceștia erau obligați să verse o treime din câștigurile lor la trezoreria statului; în caz contrar, ei își pierdeau pentru totdeauna dreptul de a mai fura. Fiind autorizați direct de rege să își facă meseria, hoții au ajuns un fel de nobilime locală, asemănătoare cavalerilor-hoțomani care existau în Iudeea la scurt timp după nașterea Mea pe pământ. Hoții nu erau considerați niște proscriși și toată lumea avea dreptul să fure.

10. În continuare, regele a proclamat o lege prin care le dădea libertatea să facă ce vor tuturor tinerelor aparținând burgheziei. În consecință, fiecare bărbat avea dreptul să se culce cu aceste tinere, în locul care i se părea potrivit. Părinții bogați avea însă posibilitatea să cumpere titluri nobiliare care se prelungeau pe durata unui an, caz în care fiicele lor erau protejate (dar numai pentru intervalul de timp respectiv). Dacă tatăl nu își prelungea titlul nobiliar, fiica sa redevenea liberă. Acest monopol i-a adus regelui câștiguri enorme.

11. Burghezii care cumpărau titluri nobiliare mărunte timp de zece ani la rând puteau face cerere în cel de-al unsprezecelea an pentru un titlu aparținând marii nobilimi, care îi costa, desigur, de zece ori mai mult.

12. Orice supus al regelui care dorea să îi vorbească acestuia trebuia să fie foarte concis, căci nu avea dreptul decât la zece minute gratuite. Odată depășit acest termen, el trebuia să îi plătească suveranului pentru fiecare cuvânt rostit câte o jumătate de kilogram de aur.

13. Veți afla în continuare ce alte măsuri a mai luat Japell pentru a pune mâna pe toate bogățiile Hanohului.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (72)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 195
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.5.2019, 06:23 View PostDownload Post

Capitolul 195
Școlile și teatrele publice din Hanoh. Sistemul de spionaj al lui Japell. Susținerea săracilor prin intermediul politicii. Iubirea și politica – doi poli perfect opuși.
(4 ianuarie 1844)

1. Încă din timpul domniei lui Ohlad, Hanohul avea un sistem de școli publice, care au fost perfecționate de Dronel și mărite de Kinkar, care a construit noi școli în orașele vecine.

2. Japell a fondat mai multe sute de școli elementare în care erau predate public diferitele arte, precum dansul, muzica, sculptura, pictura și natația. Elevii erau învățați inclusiv zborul acrobatic cu ajutorul instrumentelor aerostatice, precum și echitația pe cai, măgari, cămile și elefanți. Nu lipseau lecțiile de scrimă, trasul cu arcul și tirul cu armele de foc inventate de Kinkar.

3. Pentru toate disciplinele citate mai sus și pentru numeroase altele, pe care nu le-am amintit, Japell a ridicat edificii școlare pretutindeni în imensul său regat. Rezultatul a fost un mare număr de artiști și sportivi care aveau rolul să amuze poporul în teatre și circuri, remunerați în mod corespunzător. O treime din câștigurile lor intra, desigur, în vistieria statului, sub pretextul că regele a construit toate școlile în care aceste arte erau predate, dând astfel ocazia tinerilor să învețe toate aceste lucruri utile (de altfel, ei trebuiau să plătească inclusiv pentru anii de școală).

4. În acest fel, Japell a dat o dublă lovitură: a câștigat alte sume uriașe de bani și a reușit să-i facă pe oameni să mai uite de presiunile la care erau supuși. El le-a oferit în permanență spectacole extrem de variate, fapt care s-a dovedit un mare atu politic, căci poporul a început să i se închine de parcă ar fi fost un zeu pe pământ.

5. Nu există o cale mai sigură de a imbeciliza complet un popor, făcându-l complet insensibil la constrângerile la care îl supui decât să-i oferi mii de spectacole și de ceremonii. În oameni se trezește astfel dorința de distracție, care îi face să decadă complet la stadiul de animale, făcându-i să privească lumea ca vițelul la poarta nouă.

6. Aceasta a fost una din marile reușite ale politicii abile duse de Japell.

7. În Hanoh și în orașele învecinate mai existau destui gânditori înzestrați cu rațiune care nu uitaseră de numele Meu, dar aceștia nu aveau dreptul să le vorbească semenilor lor despre Mine. Japell a împânzit regatul cu spionii săi și chiar a reușit să corupă pe mulți dintre acești gânditori rafinați prin intermediul producțiilor sale artistice, care erau cu adevărat remarcabile. Ei au ajuns astfel să laude aceste producții, care „făceau cinste inteligenței umane”.

8. Între toate artele puse la dispoziția sa, poporul prefera dansul, muzica și acele reprezentații care exhibau frumusețea umană.

9. Acestea aduceau pe scenă cele mai frumoase tinere și cei mai arătoși tineri, îmbrăcați în costume fermecătoare și care se arătau în posturile cele mai excitante cu putință, în decoruri fabuloase și pe fundalul unei muzici hipnotice.

10. După fiecare reprezentație, tinerii artiști de ambele sexe stăteau la dispoziția celor desfrânați, în schimbul unor tarife piperate. Tinerii băieți stăteau la dispoziția femeilor desfrânate, iar tinerele fete la dispoziția bărbaților libidinoși.

11. Aceste stabilimente îi aduceau regelui sume fabuloase, în timp ce poporul era din ce în ce mai îndobitocit.

12. Dar evenimentul care l-a transformat peste noapte pe Japell în preferatul absolut al săracilor a fost plasarea acestora în aziluri special construite pentru ei. De aceea, pe străzile Hanohului nu erau văzuți niciodată cerșetori, ci numai oameni care trăiau în opulență.

13. Desigur, sărmanii internați în aziluri nu erau tratați deloc boierește, ci erau puși să muncească pentru întreținerea lor; căci iubirea și politica sunt doi poli perfect opuși, dat fiind că iubirea reprezintă cel mai înalt atribut al cerului, iar politica reprezintă principala calitate a infernului cel mai de jos, fiind întemeiată întru totul pe cupiditate și pe dorința de dominație.

14. Vom vedea în continuare ce alte măsuri a luat Japell.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (72)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 196
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.5.2019, 06:27 View PostDownload Post

Capitolul 196
Politica de cucerire a lui Japell, a miniștrilor și a preoților acestuia. Victoria obținută prin viclenie a preoților. Noe și apropiații lui i-au rămas credincioși Domnului. Japell îi recompensează pe preoți. Instaurarea sistemului de caste.
(5 ianuarie 1844)

1. Mintea diabolică a lui Japel a descoperit rapid că pe pământ existau numeroase regiuni populate de oameni care nu se aflau sub incidența domniei sale. De aceea, el a deliberat cu miniștrii și cu preoții săi pentru a stabili cum putea cuceri cel mai ușor aceste popoare.

2. Miniștrii l-au sfătuit să folosească forța militară, dar preoții i-au sugerat cu viclenie să le trimită emisari acestor popoare.

3. „Acești mesageri, i-au spus preoții, vor trebui să propovăduiască marile avantaje ale orașului Hanoh, incitându-i pe oameni – în maniera cea mai amical㠖 să își trimită delegații la noi. Noi vom primi acești delegați cu multă prietenie și le vom arăta invențiile noastre și artele pe care le-am dezvoltat. Când vor prinde gustul acestor avantaje, îi vom invita să se integreze în marea noastră comunitate. În acest fel, poporul lor va fuziona cu al nostru, iar ei se vor bucura de toate privilegiile noastre.

4. Când acești delegați se vor întoarce acasă și le vor povesti celor de acolo toate minunile pe care le-au văzut aici, nu va mai exista pe pământ nici măcar un singur popor care să nu își dorească să ni se alăture, împărtășindu-se din splendoarea noastră.

5. Desigur, ar fi de preferat ca acești ambasadori ai popoarelor străine să nu descopere nici un aspect neplăcut al societății noastre, cum ar fi dreptul la furt și libertatea de a jefui! De aceea, ar trebui să interzicem pentru o vreme aceste două libertăți fundamentale ale oamenilor, evident, numai în prezența străinilor. În caz contrar, s-ar putea ca aceștia să fie dezamăgiți și să se întoarcă acasă blestemându-ne!”

6. Acest sfat viclean al preoților a fost întru totul pe placul regelui, care l-a pus imediat în aplicare.

7. În scurt timp, mii de emisari au fost trimiși cu diferite caravane în toate direcțiile cardinale, pentru a descoperi popoarele ascunse și a le împărtăși vestea cea mare.

8. Cel mai ușor le-a fost să descopere populațiile din munți: mai întâi copiii lui Dumnezeu, apoi horadiții și în sfârșit celelalte populații.

9. Singurele populații pe care emisarii lui Japell nu au reușit să le găsească au fost sihiniții, meduhiții și cainiții, precum și consilierii plecați în Egipt în epoca lui Ohlad.

10. Grație amabilității și ipocriziei, precum și elocvenței subtile a emisarilor, care erau în cea mai mare parte artiști ieșiți din școlile lui Japell, care au știut să își folosească abilitățile pentru a cuceri popoarele, acestea din urmă s-au lăsat cu ușurință convinse și au trecut în scurt timp de partea Hanohului.

11. Chiar și copiii din munți s-au predat, cu excepția casei lui Lameh, care a murit chiar în ziua în care Hanohul și-a trimis redutabilii săi emisari. Așa se face că singurii care au mai rămas pe înălțimi, nelăsându-se amăgiți de apostolii din Hanoh, au fost Noe și cei trei frați ai săi, cele cinci surori ale sale și soția sa, care era fiica lui Muthael și a Puristei, precum și cei cinci copii ai lor. Acesta a fost singurul grup de oameni care i-au rămas în întregime credincioși Domnului.

12. Japell a fost foarte încântat de această victorie și le-a oferit preoților care i-au dat un sfat atât de bun privilegiul de a se bucura de o libertate deplină. În plus, i-a asigurat că el și restul posterității se vor supune întotdeauna directivelor lor.

13. În decursul aceluiași an, preoții au instaurat sistemul castelor, și întregul popor a fost împărțit în diferite clase sociale. Membrii castelor erau obligați să respecte acest sistem, sub pedeapsa cu moartea, singura excepție fiind, ca de obicei, răscumpărarea pe bani.

14. A fost instaurată astfel casta sclavilor, sub denumirea de „animale cu aparență umană”, o castă militară, una burgheză, una nobiliară, una a artiștilor, una a preoților, și altele.

15. Casta sclavilor era cea mai numeroasă. Vom explica în continuare de ce.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (72)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 197
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.5.2019, 06:32 View PostDownload Post

Capitolul 197
Politica de putere a preoților. Oprimarea sclavilor. Instaurarea Inchiziției. Hanohul – infernul umanității.
(8 ianuarie 1844)

1. La drept vorbind, puterea în creștere a preoților nu a fost tocmai pe placul lui Japell, căci el s-a angajat să îi asculte, din cauza avantajelor obținute de pe urma lor. Dar ce mai putea face acum?

2. Pe de o parte, preoții erau deja mult prea bine implantați în subconștientul colectiv al claselor inferioare, iar pe de altă parte, ei se pricepeau atât de bine să îi tămâieze pe nobili, cărora le-au înălțat un adevărat piedestal, încât regele nu li se mai putea opune nici bazându-se pe forța maselor, nici pe autoritatea nobililor săi. Căci atât prostimea cât și nobilimea erau de partea preoților, în timp ce regele nu mai avea pe nimeni de partea sa.

3. Cum au reușit preoții să obțină un prestigiu atât de mare?

4. Simplu: ei au întărit din ce în ce mai mult sistemul de caste, pe care îl instaura-seră mai demult cu consimțământul regelui.

5. Atât timp cât nu au reușit să strângă destule averi în trezoreriile lor, ei le-au dat oamenilor posibilitatea să își cumpere dreptul de a trece dintr-o castă socială într-una superioară.

6. Când averea preoților a devenit însă incalculabilă, ei au schimbat dispozițiile referitoare la sistemul de caste, instituind următoarele norme:

7. Nu mai era posibilă decât trecerea sclavilor în casta superioară a burghezilor. Accesul celor din primele două caste la cele superioare era interzis, indiferent cât de mari ar fi fost sumele oferite.

8. Îndeosebi casta preoților a rămas inaccesibilă și îmbrăcată în mister. Nici chiar Satan nu avea dreptul să tragă cu ochiul și să îi afle secretele. Preoții au știut să se înconjoare de un mister atât de deplin și de opac încât nimeni nu putea afla vreodată ce pun la cale aceștia.

9. De aceea, regele a devenit din ce în ce mai neîncrezător în preoți, sfârșind prin a se închide în palatul său și nemaidorind să vadă pe nimeni.

10. Acest lucru nu a făcut decât să le dea apă la moară preoților, a căror dominație a ajuns astfel la apogeu.

11. Ei au dat lege după lege, ca și cum acestea ar fi fost autorizate de rege, deși acesta din urmă nu avea nimic de-a face cu ele. Și astfel, casta sclavilor a fost supusă unor condiții de viață din ce în ce mai severe și mai greu de suportat.

12. Când aceștia au început să se plângă, preoții le-au interzis dreptul de a vorbi, sub pedeapsa cu moartea. Mai mult, le-au restrâns la maxim posibilitatea de a se răscumpăra și de a trece în casta superioară a burgheziei. Pe de altă parte, orice mic burghez putea fi condamnat și transformat într-un sclav pentru cea mai mică abatere, caz în care toate bunurile sale erau confiscate de cler.

13. Cum credeți că trăiau însă sclavii? Exact ca niște animale puse la lucru!

14. Nobilii și marii burghezi cumpărau sclavii de la preoți (în mod evident, absolut goi, căci ei nu aveau dreptul să poarte haine) și le construiau niște staule, la fel ca pentru animale.

15. Acești sclavi erau legați cu lanțuri fixate de inele, din care nu erau eliberați decât atunci când trebuiau duși la muncă.

16. Respectul de care se bucurau nobilii și marii burghezi depindea de numărul sclavilor lor. Așa se face că numărul celor din casta sclavilor nu făcea decât să crească în permanență.

17. Toți nobilii și marii burghezi doreau să își procure un număr cât mai mare de sclavi. De aceea, comerțul cu sclavi a devenit înfloritor, fiind principala sursă de venit a preoțimii.

18. Pentru a facilita acest comerț, preoții au creat confesiunea și un fel de Inchiziție. Cei chemați să se confeseze nu mai puteau scăpa de regulă de sclavie.

19. Nu cred că mai trebuie să insist asupra acestui subiect. La numai 20 de ani de la instaurarea sistemului de caste, Hanohul a devenit un infern al oamenilor săraci.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (72)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 198
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.5.2019, 06:35 View PostDownload Post

Capitolul 198
Rezistența opusă de preoți în fața numirii noului rege. Moartea lui Japell. Natura politicii. Noul rege de fațadă.
(9 ianuarie 1844)

1. Japell a murit de inimă rea în cel de-al 25-lea an de domnie. El ar fi dorit să îl impună pe tron pe cel de-al doilea fiu al său, căci primul său născut era handicapat și complet idiot.

2. Dar preoții au refuzat să îi îndeplinească dorința, spunându-i: „Întregul principiu al regalității depinde de primul născut, și nu de aptitudinile acestuia de a guverna!

3. Dacă marea divinitate și toate micile divinități ar fi dorit ca asupra Hanohului să domnească un rege înțelept, ele l-ar fi înzestrat pe primul tău născut cu înțelepciune. De vreme ce l-au lăsat să se nască așa cum s-a născut, este evident că ele au dorit ca pe tron să ajungă un infirm idiot și lipsit de forță. Nici tu, în calitatea ta de părinte, și nici noi, preoții, în calitatea noastră de servitori fideli al marii divinități (dar și a celor mai mici) nu avem dreptul să ne opunem voinței lor.

4. Noi, preoții, suntem aleși de divinități pentru a-i învăța pe oameni să le cunoască voința și pentru a veghea cu severitate ca această voință să fie îndeplinită de oameni.

5. Tu nu ești decât un om, în pofida coroanei tale regale, așa că nu ești scutit de dreptul de a asculta de puterea noastră sacerdotală, pe care am primit-o direct de la divinități!

6. Noi te putem binecuvânta, dar te putem și blestema la fel de bine. Blestemul nostru echivalează cu cel al divinităților.

7. De aceea, plasează coroana pe capul fiului tău mai mare, dacă dorești să fii binecuvântat, și nu blestemat de noi.

8. Potrivit decretelor zeilor, cel de-al doilea fiu al tău trebuie fie să facă parte din casta noastră sacră, fie să renunțe la tron, jurând pe viața sa că nu va încerca vreodată să pună mâna pe el și emigrând apoi la frontiera regatului.

9. Dacă va refuza să se supună acestei alternative, va fi blestemat și spânzurat în fața întregului popor!”

10. Amenințările preoților au umplut sufletul lui Japell de amărăciune. El s-a îmbolnăvit și a murit la scurt timp de inimă rea, nelăsând nici o instrucțiune.

11. Moartea sa nu a diferit cu nimic de cea a tuturor politicienilor: el a căzut în propria sa capcană.

12. Căci orice politică este fructul neîncrederii, care se naște dintr-o inimă coruptă. La rândul ei, aceasta din urmă este opera lui Satan, care nu cunoaște deloc iubirea. De aceea, politica este practic echivalentă cu infernul. Într-adevăr, regulile infernului sunt similare cu cele ale politicii, iar Satan este marele maestru al acesteia.

13. Japell era un arhetip al acestui mod de viață și a sfârșit prin a deveni victima perfectă a propriilor sale intrigi.

14. După moartea sa, fiul său mai mare a fost uns imediat rege, desigur, un rege de fațadă. Este ușor de ghicit de ce l-au preferat preoții celui de-al doilea fiu al regelui, care era sănătos la minte.

15. Acesta a fost nevoit să fugă în secret. Însoțit de cele trei surori ale sale și de câțiva servitori, el s-a îndreptat direct către munții sacri, în regiunea în care locuiau altădată copiii de la Miazăzi, unde a locuit timp de trei ani.

16. După scurgerea acestui interval de timp, micul grup a fost descoperit de fiii lui Noe. Aceștia și-au informat părintele, care s-a dus să îi vadă, după care i-a primit pe toți în casa sa, unde i-a învățat să îl cunoască pe adevăratul Dumnezeu și le-a predat meseria de tâmplar.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (72)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 199
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 13.5.2019, 06:39 View PostDownload Post

Capitolul 199
„Munca” noului rege. Tratamentul inuman aplicat străinilor sărmani veniți la Hanoh.
(10 ianuarie 1844)

1. Populației din Hanoh nu i s-a permis niciodată să își vadă noul rege. Acesta a fost închis în castelul său, unde a devenit obiectul unei venerații divine. El nu avea altceva de făcut decât să se îndoape cu tot felul de bucate alese, să păcătuiască prin desfrâu și să grațieze din când în când pe câte un străin pedepsit cu moartea (în cazul populației indigene grațierea nu era aplicată, întrucât nu era în interesul preoților, dat fiind că localnicii știau foarte bine care era adevărul legat de regele lor).

2. Cum se petrecea grațierea pedepsei cu moartea?

3. Potrivit unei noi legi, un străin era pasibil de pedeapsa cu moartea dacă se apropia de Hanoh la mai puțin de o mie de pași fără a avea bani la el. Nefericitul era imediat prins de gărzi, care îl aduceau în fața severului forum al preoților, despre care se știe că nu posedau nici măcar un grăunte de iubire în inimile lor.

4. Preoții îl întrebau pe prizonier care era motivul pentru care a îndrăznit să se apropie fără bani de orașul sacru al lui Dumnezeu și al tuturor zeilor.

5. Când nefericitul mărturisea cu inocență că era foarte sărman și că dorea să intre în oraș pentru a găsi un ajutor cât de mic, preoții îi declarau că era pasibil de pedeapsa cu moartea pentru aroganța sa. Totuși, depindea de suveranul sacru al orașului și al întregii lumi dacă această pedeapsă urma să fie aplicată sau nu.

6. După care gărzile și doi preoți dintr-o clasă inferioară îl conduceau pe prizonier la rege, trecând printr-un culoar subteran. Ajuns în fața suveranului, deținutul trebuia să se culce cu fața la pământ, fără să rostească un cuvânt.

7. Desigur, regele știa ce avea de făcut în astfel de împrejurări, căci își învățase demult rolul, pe care și-l juca în mod mecanic. El trebuia să se ridice de pe tron după câteva clipe, să blesteme de trei ori sărăcia, apoi să apese de trei ori cu piciorul său stâng pe capul nefericitului din fața sa, fapt care făcea de multe ori ca acestuia să-i dea sângele pe nas și pe gură. Acest act semnifica însă fericita grațiere a victimei de pedeapsa cu moartea.

8. Cel grațiat era condus apoi prin același culoar secret în fața forumului preoților, cu fața însângerată. Preoții începeau imediat să laude – desigur, de form㠖 imensa bunătate a atotputernicului suveran al întregii lumi, după care îi spuneau victimei:

9. „Dat fiind că tu, animal mizerabil, ai obținut o grație atât de mare din partea suveranului acestui oraș și al lumii întregi, este de datoria ta să îți arăți recunoștința slujind ca vită de povară în acest oraș sfânt timp de trei ani consecutivi! De aceea, vei fi vândut pentru această perioadă de timp unui cumpărător de sclavi, iar salariul tău va fi confiscat, fiind considerat un semn de recunoștință din partea ta pentru imensa grație pe care ți-a acordat-o regele tău!”

10. După această consolare, preoții trimiteau mesageri către marii burghezi care doreau să cumpere sclavi. Aceștia răspundeau imediat chemării, iar noul venit era oferit celui care plătea mai mult pentru el, după care era instruit cum trebuie să se comporte în calitatea sa de vită de povară.

11. Aceste instrucțiuni susțineau că o vită de povară nu avea dreptul să rostească nici un cuvânt. În caz contrar, trebuia biciuită la sânge. Ea nu avea dreptul să vorbească nici cu eminentul său proprietar, nici cu ceilalți sclavi. Mai mult, nu avea dreptul să se îmbolnăvească, dar mai presus de toate nu avea dreptul să se plângă. Vita de povară trebuia să se hrănească cu lăturile care îi erau oferite și era nevoită să muncească fără contenire. Dacă era pedepsită de stăpânul ei, nu trebuia să opună nici cea mai mică rezistență, nici măcar să plângă sau să geamă. În plus, nu avea dreptul să poarte vreodată haine.

12. După ce asculta toate aceste instrucțiuni, victima era condusă de cumpărătorul ei la staulul sclavilor, care colcăia de regulă de șobolani, și se alătura celorlalte vite de povară.

13. Aceasta este de regulă soarta sărmanilor care se apropiau de marele oraș. Singurii care puteau intra fără restricții erau bogații, care își etalau imediat bogățiile. Chiar și ei trebuiau să fie însă foarte precauți pentru ca hoții să nu le fure comorile.

14. Dacă vreun străin se încumeta să vină și să tragă cu ochiul la ce se întâmpla în oraș, dintr-o simplă curiozitate, fără a poseda însă suficient de mulți bani sau alte comori, el era considerat un spion și condamnat la moarte. Dacă era un bărbat viguros, era vândut direct ca vită de povară, fără a mai trece prin mascarada grațierii.

15. Dacă era vorba de o fată atrăgătoare, aceasta era vândută pe loc cumpărătorilor avizi de plăceri carnale și era nevoită să accepte tot ce îi făceau aceștia. Dacă se apăra, era forțată pe loc să asculte cu ajutorul nuielelor.

16. Cam așa se petreceau lucrurile la Hanoh, dar și în celelalte orașe aflate sub suzeranitatea acestuia.

17. Veți afla în continuare și mai multe amănunte!
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 20 of 37  [ 368 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 19, 20, 21 ... 35, 36, 37  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !