Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 03:23
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 21, 22, 23 ... 35, 36, 37  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 210
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.5.2019, 03:33 View PostDownload Post

Capitolul 210
Perplexitatea marilor preoți. Sfatul celor zece exploratori.
(25 ianuarie 1844)

1. Nici nu a apucat bine oratorul nostru să rostească aceste cuvinte că marii preoți se și aflau lângă el, arborând o mină cât se poate de încurcată. Ei i-au pus imediat următoarea întrebare:

2. „Ascultați ce avem să vă spunem, căci este vorba de chestiuni de cea mai mare importanță.

3. Așa cum spuneați, înarmarea sclavilor ar fi un lucru bun, dar drama face ca ei să se afle în proprietatea mai marilor acestui oraș și ai întregului regat! La drept vorbind, le-am putea cere acestora să ni-i dea înapoi, folosindu-ne de imensa noastră putere, și nimeni nu ar îndrăzni să ni se împotrivească. Noi nu suntem însă doar atotputernici, ci și foarte drepți, așa că nu putem folosi forța în această chestiune.

4. Acum știți cum se prezintă lucrurile! Sunteți oameni inteligenți, așa că așteptăm de la voi un proiect care să ne permită să ne obținem scopul cât mai ușor și cât mai rapid. Ne dăm perfect seama că toți sclavii ar trebui înarmați, dar nu știm cum să intrăm în posesia lor. De aceea, așteptăm de la voi un răspuns judicios în această privință!”

5. Purtătorul de cuvânt al celor zece s-a ridicat în picioare și s-a adresat astfel preoților: „Puternici slujitori ai zeilor! Am înțeles perfect care este situația, dar nu putem decât să vă repetăm ce v-am spus de la bun început, și anume că acest demers va avea un cost uriaș, iar eventualele profituri sunt cât se poate de relative. Ne putem foarte bine întreba dacă vom obține vreodată aceste profituri.

6. Nu este deloc ușor să prevezi dacă victoria va fi sau nu de partea noastră, chiar și cu o armată de patru milioane de soldați, și asta cu atât mai mult cu cât noi nu dispunem încă de tot acel aur. În consecință, nu avem dreptul să cerem nimănui să își dea obolul pentru a susține acest proiect măreț.

7. Căci dacă îi vom spune cuiva: ‚Renunță la sclavii tăi de dragul proiectului meu, și dacă acesta va reuși, vei primi în schimbul lor câte patru livre de aur per cap’,

8. Cel căruia i-am promis aceste câștiguri ne va replica: ‚Proiectul mi se pare interesant, dar foarte nesigur! De aceea, nu doresc să-mi asum acest risc. Tot ce pot face pentru a contribui la reușita proiectului vostru este să vă cedez sclavii mei contra unui preț de două livre de aur sau de 25 de livre de argint per cap, plătit pe loc. Dacă sclavii se vor întoarce înapoi, îi vom primi și vă vom înapoia banii. Dacă nu se vor întoarce însă, va trebui să îi înlocuiți cu alții, în același număr, pentru a vă primi banii înapoi. În caz contrar, vom păstra acești bani!”

9. Acesta este răspunsul probabil pe care vi-l vor da marii proprietari de sclavi. Faceți o încercare, și dacă nu veți primi acest răspuns, suntem dispuși să trecem noi înșine prin proba focului!

10. În consecință, nu există decât două posibilități: fie să renunțăm la întregul proiect, fie să trecem la executarea lui, în numele tuturor zeilor care domnesc asupra pământului!”

11. Marii preoți le-au răspuns celor zece: „Foarte bine! Nici nu se pune problema să renunțăm la această expediție. Vom lua chiar mâine legătura cu marii proprietari de sclavi din acest oraș, dar vai vouă dacă propunerile lor nu vor corespunde cu ceea ce ne-ați spus!”

12. Oratorul le-a spus preoților: „Vă puteți considera fericiți dacă revendicările lor nu vor fi mai mari decât cele prezumate de noi. Eu unul sunt de părere că vă vor face mari greutăți. În ceea ce ne privește, noi nu putem face nimic în plus, dar nu m-ar mira ca mâine să vă smulgeți părul din cap auzind exigențele proprietarilor!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 211
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 5.6.2019, 04:27 View PostDownload Post

Capitolul 211
Convocarea proprietarilor de sclavi și exigențele lor exorbitante.
(26 ianuarie 1844)

1. Auzind aceste cuvinte, marii preoți s-au înfuriat și le-au spus celor zece: „Ai zice că vă bucurați anticipat de necazul nostru! Aveți însă grijă să nu vă bucurați prea devreme!”

2. Oratorul celor zece le-a răspuns: „Nu ne bucurăm deloc! Voi ați fost cei care ne-ați spus: ‚Vai vouă!’, deși noi nu am făcut decât să vă dăm sfatul cel bun. Ca răspuns la amenințările voastre nejustificate, am preferat să exagerăm puțin lucrurile, astfel încât să le luați în serios!

3. Dar nu are rost să mai discutăm. De acum înainte vom păstra tăcerea, așteptând să vedem ce ne va aduce ziua de mâine!”

4. Într-o stare de confuzie totală, marii preoți au părăsit tribuna, iar cei zece s-au îndreptat către reședințele care le erau rezervate.

5. Imediat, marii preoți au trimis o mie de heralzi pentru a-i informa pe mai marii din orașul Hanoh că erau convocați pentru a doua zi în marea sală de consiliu.

6. În dimineața zilei următoare, imensa sală de consiliu s-a umplut până la refuz cu marii bogătași din Hanoh, curioși să afle motivul acestei convocări.

7. Unii dintre ei credeau că preoții pregăteau un mare târg de sclavi, în timp ce alții se gândeau că le-au pregătit noi legi sau noi impozite. De aceea, toată lumea aștepta cu nerăbdare să afle motivul acestei convocări, fără ca cineva să bănuiască realitatea.

8. La un semn dinainte stabilit, cei zece au intrat în marea sală, împreună cu ceilalți preoți de rang inferior. După câteva momente și-au făcut intrarea solemnă și clericii de rang înalt, arătând impresionant în hainele lor brodate cu fire de aur și cu diamante.

9. În busculada care a urmat, marii burghezi i-au întrebat pe cei zece dacă știau de ce fuseseră convocați.

10. Aceștia le-au răspuns: „Nu este vorba decât de răscumpărarea sclavilor. Cereți prețuri corecte, dacă nu doriți să vă lăsați pielea aici!”

11. Această informație s-a răspândit ca fulgerul în rândul bogaților, care s-au simțit în sfârșit pregătiți să înfrunte evenimentele.

12. Cei zece au rămas în picioare pe treptele cele mai de jos ale tribunei, așteptând venirea marilor preoți. Aceștia din urmă au urcat scările într-o manieră foarte ceremonială, însoțiți de ovațiile tuturor celor prezenți.

13. După ce această tumultuoasă manifestare onorifică s-a mai calmat, un demnitar a luat cuvântul și a spus cu o voce puternică:

14. „Ascultați-mă, mari seniori ai regatului! Exploratorii noștri au descoperit într-o țară îndepărtată munți plini cu aurul cel mai pur, din care ne-au adus mostre bogate.

15. Din păcate, acești munți sunt locuiți de niște uriași înspăimântători care au o forță imensă. Pentru a-i combate și pentru a ne asigura că vom pune mâna pe tot acest aur, avem nevoie de o putere superioară, cu atât mai mult cu cât nu cunoaștem exact puterea uriașilor.

16. Pentru a aduna o armată cât mai mare, avem nevoie de sclavi. Ceea ce dorim să aflăm de la voi este în ce condiții sunteți dispuși să renunțați la sclavii voștri. Sunteți de acord să ni-i cedați contra unei garanții că veți primi o parte din câștigurile noastre, sau preferați o răscumpărare la prețul pieței? Așteptăm un răspuns satisfăcător din partea voastră. Așa să fie!”

17. Auzind această propunere, marii burghezi le-au răspuns preoților: „Ascultați-ne! Această descoperire merită întreaga noastră considerație, căci acei munți alcătuiți aproape în întregime din aur nu sunt deloc de disprețuit. Din păcate, ei se află la o distanță prea mare de țara noastră, așa că nu putem conta cu adevărat pe o participare la câștig!

18. Totuși, pentru a susține un proiect atât de generos, vă cedăm sclavii noștri pentru prețul modest de cinci livre de aur pentru fiecare sclav de sex masculin și trei livre de aur pentru fiecare sclavă de sex feminin.

19. Dacă sclavii noștri se vor întoarce înapoi, suntem de acord să îi răscumpărăm la o treime din această valoare. Nu-i așa că aceste condiții sunt întru totul acceptabile?” 20. În acel moment, cei zece au început să jubileze în sinea lor, fără să arate însă nimic pe față. În schimb, marii preoți au ajuns la disperare, nemaiștiind cum să reacționeze în fața unor pretenții atât de absurde. De aceea, ei i-au chemat pe cei zece la tribună.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 212
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 5.6.2019, 04:28 View PostDownload Post

Capitolul 212
Marii preoți îi chestionează pe cei zece exploratori. Contractul cu negustorii de sclavi.
(27 ianuarie 1844)

1. Când cei zece s-au urcat la tribună, ei au fost imediat încercuiți de marii preoți, care le-au pus următoarele întrebări:

2. „Am constatat că viziunea voastră asupra lucrurilor s-a dovedit absolut exactă. Într-adevăr, avertismentele voastre s-au adeverit până la ultimul, suprapunându-se întru totul cu pretențiile mai marilor acestui regat!

3. Vom accepta condițiile lor, căci nu avem de ales, chit că acest lucru ne va costa două treimi din averea noastră. De aceea, dorim să știm la câte livre de aur estimați acei munți și cât aur puteți aduce aici în circa 4-5 ani, dacă totul merge bine.

4. Grație perspicacității voastre, vă bucurați la ora actuală de întreaga noastră încredere, ceea ce nu înseamnă deloc puțin lucru. Nu abuzați însă de ea și dați-ne un răspuns cât mai corect!”

5. Așteptându-se la această întrebare din partea marilor preoți, cei zece s-au gândit în sinea lor, jubilând: „Abia acum ați ajuns în întregime la mâna noastră! De aceea, vă vom da un răspuns la întrebarea voastră stupidă care să vi se potrivească la fel de bine ca un turban uriaș pe un cap minuscul! Iar ceea ce se va ascunde în spatele răspunsului nostru vă va aduce pierzania și moartea! Dar toate aceste lucruri trebuie să rămână secrete până în momentul în care vă vor fi aruncate în fețele voastre satanice!”

6. După aceste considerații făcute în sinea lor, purtătorul de cuvânt al celor zece a avansat și a spus: „Hei, puternici slujitori ai tuturor zeilor! Ce înseamnă această întrebare? Doar sunteți mari preoți! Cum puteți să ne întrebați câte livre de aur am putea obține din acei munți alcătuiți aproape în întregime din acest metal? Dacă ați încerca să vă imaginați doar o fracțiune infimă din acest aur, suntem convinși că nu ați avea niciodată răbdarea să calculați toate aceste milioane de milioane de livre! Iar aceasta este doar greutatea unei coline mici, care nu se compară nici pe departe cu munții uriași din spatele ei!

7. Cum ne puteți cere să estimăm o asemenea greutate? Pe de altă parte, noi v-am avertizat de la bun început că dacă vom deveni stăpânii acestor munți de aur, valoarea acestui metal va scădea mai jos decât cea a excrementelor de pe străzile noastre. Oare nu am fost suficient de elocvenți? Întreaga lume de acolo pare alcătuită din aur pur, la fel cum orașul nostru este plin de excremente. Credem că v-am răspuns la întrebare!

8. Cât despre cantitatea de aur pe care sunt capabili să o transporte tovarășii noștri fără pierderi, credem că o cunoașteți la fel de bine ca și noi. În medie, câte 30 de livre de om. Dacă am putea face rost de mai multe cămile, cantitatea s-ar putea chiar tripla. Ce altceva mai doriți să știți?”

9. Marii preoți le-au răspuns mesagerilor: „O, nimic altceva, căci noi suntem moderația personificată! Dacă un singur transport ne va procura această cantitate de aur și dacă vom obține controlul absolut asupra acestor munți, ne vom declara întru totul satisfăcuți de rezultatele acestei călătorii. De altfel, am putea repeta expediția în fiecare an, în speranța că ne va aduce de fiecare dată tot atât aur. Iar afacerea va merge ca unsă, dacă ținem cont de modestia pretențiilor noastre! Mânați de această speranță, ne vom ocupa în continuare de chestiunea ingrată a răscumpărării sclavilor!”

10. Auzind aceste cuvinte, cei zece au jubilat iarăși în sinea lor.

11. În continuare, marii preoți s-au întors din nou către burghezi și le-au spus: „Ne-am sfătuit și ne-am pus de acord: vom accepta condițiile voastre. De aceea, faceți cunoscută peste tot voința noastră! Mâine va începe răscumpărarea, care va continua timp de 30 de zile. Cei care își vor aduce sclavii în intervalul de timp stabilit vor obține suma convenită. Cine va întârzia însă, va trebui să plătească o amendă de zece ori mai mare decât prețul răscumpărării și își va pierde sclavii! Așa să fie!”

12. Aceste cuvinte au pus capăt adunării și toată lumea a părăsit marea sală de consiliu.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 213
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 5.6.2019, 04:29 View PostDownload Post

Capitolul 213
Livrarea sclavilor și întreținerea lor
(29 ianuarie 1844)

1. Chiar începând de a doua zi au început să fie aduși un mare număr de sclavi de ambele sexe. În total, au fost aduși mai mult de 300.000 de capete numai în prima zi.

2. Nu-i de mirare că a rezultat o dezordine inimaginabilă, marii preoți fiind incapabili să se descurce cu plățile.

3. Atunci, cei zece le-au spus: „Chemați fiecare proprietar și spuneți-i: ‚Dă-ne lista cu numărul sclavilor pe care i-ai adus, marchează-i pe toți cu un semn pe frunte și vei fi plătit conform indicațiilor tale! Dacă cifra menționată corespunde cu numărul sclavilor prezenți, te poți întoarce liniștit acasă cu câștigul tău, dar dacă ai încercat să ne înșeli, nu numai că îți vei pierde sclavii, dar nu vei mai primi nici valoarea răscumpărării lor!’

4. După cum vedeți, lucrurile se pot rezolva foarte simplu! Haide, duceți-vă la negustori și comunicați-le voința voastră. În caz contrar, ne va lua un an ca să terminăm cu această răscumpărare!”

5. Marii preoți le-au răspuns celor zece: „V-ați gândit foarte bine! Sfatul vostru este perfect, dar unde îi putem aduna pe toți acești sclavi de care va trebui să ne ocupăm? Unde îi putem caza, cum să-i hrănim și cum să-i îmbrăcăm?”

6. Cei zece le-au spus: „La ce servesc miile de palate pe care le aveți în interiorul zidurilor de incintă ale orașului, fiecare având o capacitate de 10.000 de persoane? Acestea sunt goale și nu servesc decât pentru mărirea prestigiului vostru! Ocupați-le cu sclavi! Chiar dacă aceștia ar fi de trei ori mai numeroși, vor încăpea cu siguranță în ele!

7. Cât despre hrănirea lor, oare nu sunt aceste palate pline cu grâne și cu fructe în magaziile lor? Aveți adunate atâtea provizii încât ați putea hrăni întregul Hanoh timp de 20 de ani!

8. Să ne gândim acum la felul în care îi putem îmbrăca… Ce-ați zice să mai goliți puțin depozitele voastre de echipamente militare, astfel încât să faceți loc pentru aurul care va veni în cursul anilor următori?”

9. Marii preoți și-au dat seama de bunul simț al acestor propuneri, dar au calculat că, în acest fel, prețul plătit pentru fiecare sclav va fi încă și mai ridicat.

10. Cei zece i-au liniștit însă: „Cine nu riscă nu are dreptul să se aștepte la un câștig considerabil! Părerea noastră este că dacă vă așteptați să câștigați un munte de aur pur, nu ar trebui să vă uitați la cheltuieli!”

11. Expresia „un munte de aur pur” i-a sedus complet pe preoți, care au consimțit cu toate propunerile celor zece fără să mai stea mult pe gânduri. De aceea, ei au trecut imediat la treabă, cerând listele cu sclavi de la proprietari și marcarea sclavilor pe frunte.

12. Bogații proprietari au completat cu conștiinciozitate listele cerute și și-au marcat sclavii pe frunte, fiecare în felul său. Și astfel, răscumpărarea a decurs în condiții ideale.

13. Sclavii răscumpărați au fost găzduiți în diferitele palate, apoi îmbrăcați și hrăniți. Cei care mai știau să vorbească au cerut permisiunea de a o face. Din păcate, cei mai mulți dintre ei au trebuit să învețe din nou să se exprime!

14. În decurs de numai o lună, întregul proces de pregătire a armatei de sclavi s-a încheiat fără nici o problemă.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 214
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 5.6.2019, 04:29 View PostDownload Post

Capitolul 214
Înarmarea, formarea și instruirea sclavilor.
(30 ianuarie 1844)

1. În ochii sclavilor, această agitație era absolut inexplicabilă și nici unul dintre ei nu știa ce să creadă despre ea.

2. Marii preoți le-au spus celor zece: „Am realizat astfel prima parte a proiectului nostru! Am răscumpărat toți sclavii de sex masculin și feminin din regat. Marile noastre palate de-a lungul zidului de incintă al orașului sunt pline cu sclavi și le asigurăm întreținerea. Ce se va întâmpla în continuare?”

3. Cei interpelați au răspuns: „Dați-ne 4.000 de oameni pricepuți în mânuirea armelor! Împreună cu aceștia, ne vom duce la sclavi și le vom explica motivul răscumpărării lor. Vom numi în continuare câte patru instructori pentru fiecare palat, care să-i învețe pe sclavi să mânuiască armele într-un timp cât mai scurt. Bărbații vor învăța să mânuiască armele grele, iar femeile pe cele ușoare. Fără această pregătire, tot ce am făcut până acum rămâne inutil”.

4. Marii preoți le-au spus celor zece: „Aveți întru totul dreptate! Dar de unde să luăm atâtea arme uzate? Noi credem că ar fi o greșeală să îi înarmăm pe sclavi cu armele

noi din magaziile noastre, căci această castă ne urăște de mult timp. Dacă ar dispune de arme noi și bine ascuțite, pielea noastră ar fi în mare pericol!

5. De aceea, părerea noastră este că ei ar trebui să exerseze mai întâi cu arme uzate, sau confecționate din lemn și din paie. Abia când vor învăța ce înseamnă adevărata disciplină le vom înmâna armele reale! Nu sunteți de aceeași opinie?”

6. Cei zece au răspuns la unison: „O prudență prea mare este la fel de rea ca și imprudența! Dacă și-ar dori cu adevărat să se răzbune pe voi, o masă de patru milioane de sclavi nu ar avea deloc nevoie de arme pentru a o face! Dacă s-ar ridica împotriva noastră, ei ne-ar strivi pur și simplu prin numărul lor. De altfel, dacă ar fi avut intenția să o facă, ar fi făcut-o probabil până acum!

7. Lăsați întreaga afacere pe mâna noastră, și voi vă garantăm cu prețul vieții noastre că într-o singură lună toți sclavii vor pleca din acest oraș perfect înarmați și fără să facă rău nici măcar unei muște!”

8. Auzind aceste cuvinte liniștitoare, marii preoți au căzut de acord să îi înarmeze pe sclavi cu arme bine ascuțite și le-au dat celor zece cei 4.000 de instructori ceruți.

9. În ziua următoare, cei zece, însoțiți de instructori, s-au îndreptat către sclavii deveniți din ce în ce mai nerăbdători, căci încă nu știau de ce fuseseră răscumpărați.

10. Cei zece și-au împărțit palatele, astfel încât fiecare să aibă sub control câte o sută de locații, și au reușit să distribuie în aceeași zi întregul armament.

11. De îndată ce ajungeau într-un nou palat, ei erau asaltați cu întrebări pline de anxietate din partea sclavilor în privința sorții care îi aștepta.

12. Cei zece le-au răspuns sclavilor astfel: „Aveți răbdare! Noi suntem eliberatorii și salvatorii voștri din greaua sclavie care vă apasă!

13. Timp de o lună, veți fi instruiți să mânuiți aceste arme. În tot acest timp, veți fi hrăniți convenabil. În final, vom pleca să ne batem cu un popor mai rău decât diavolii, dar laș, stupid și îndobitocit. În acest fel, vom deveni seniorii acestei lumi în care acum suntem ultimii pe scara socială! De îndată ce veți fi suficient de bine antrenați în mânuirea armelor, veți afla mai multe”. 14. Vestea cea mare a fost primită de sclavi cu ovații, iar cei zece au ajuns să fie priviți aproape ca niște zei.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 215
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 5.6.2019, 04:30 View PostDownload Post

Capitolul 215
Vicleșugul folosit de cei zece șefi ai armatei pentru a se debarasa de spionii marilor preoți.
(1 februarie 1844)

1. Chiar de a doua zi, cei mai robuști dintre sclavi au fost aleși și înarmați, iar apoi inițiați în mânuirea armelor.

2. Cei mai slabi dintre ei au fost mai întâi hrăniți timp de câteva săptămâni, pentru a-și recăpăta forțele. Abia apoi au fost învățați ei să mânuiască armele.

3. Cât despre cei mai vârstnici, aceștia au primit arme ușoare, dar nu au fost autorizați să le utilizeze. Rolul lor era mai degrabă să se ocupe de sarcinile domestice și de supravegherea copiilor.

4. În fiecare zi, trimișii marilor preoți veneau să se intereseze cum evoluează lucrurile, timp în care își exercitau însă și funcțiile de spioni, trăgând cu urechea la discuțiile oamenilor, în eventualitatea că ar putea descoperi semnele unei trădări.

5. În cea de-a treia zi, cei zece șefi de armată au descoperit ipocrizia marilor preoți și i-au informat pe sclavi să aibă grijă și să nu le trădeze secretele de față cu aceștia.

6. Cu cât sclavii deveneau mai abili, cu atât mai mare devenea numărul spionilor trimiși de marii preoți. Aceștia își băgau nasul pretutindeni și doreau să fie informați de tot ce se întâmpla.

7. Acest comportament a sfârșit prin a-i irita pe cei zece, care s-au dus glonț la marii preoți, unde au fost primiți cu mari onoruri. Când au fost întrebați care era motivul venirii lor intempestive, ei au răspuns:

8. „Știți la fel de bine ca și noi că intențiile noastre sunt cât se poate de cinstite și cunoașteți cât de mare este perspicacitatea și prezența noastră de spirit! Știți de asemenea cum i-am pus pe cei bogați să danseze așa cum le-am cântat noi, căci fiecare dintre ei este mai bogat la ora actuală cu câteva livre de aur, dar trebuie să facă singur toate muncile casei, câștigându-și pâinea cu sudoarea frunții sau angajând muncitori contra unui salariu foarte mare!

9. Forța pe care ne-ați dat-o pe mână este uriașă, și cu ajutorul ei am putea goli chiar astăzi trezoreriile acestor burghezi. Altfel spus, tot aurul lor se află practic în mâinile noastre.

10. Desigur, noi am calculat dinainte toate aceste consecințe și ne-am gândit încă din timpul procesului de răscumpărare a sclavilor: ‚Sigur, cereți-ne acum cât doriți! Astăzi vă vom plăti, dar mâine vă vom cere de patru ori pe atât!’

11. Nu a fost planul nostru în avantajul vostru deplin, chiar și fără a mai pune la socoteală marele proiect pe care urmează să îl întreprindem? Și totuși, suntem înconjurați zilnic de mii de spioni pe care ni-i trimiteți pe cap, care nu înțeleg nimic din limbajul nostru plin de subtilitate și ar putea chiar să vă raporteze – din pură răutate – cine știe ce informații defăimătoare la adresa noastră!

12. După cum vedeți, suntem la curent cu ceea ce faceți. Acesta este motivul pentru care am venit acum la voi, pentru a depune această plângere, căci este evident că încă nu aveți o încredere deplină în noi. Căci o bănuială conduce inevitabil la alta. Dacă voi ne priviți cu neîncredere, la fel vă vom privi și noi. Sinceri să fim, am prefera chiar să renunțăm la funcțiile noastre, pentru a pune astfel capăt suspiciunilor voastre!”

13. Atunci, marii preoți i-au liniștit pe cei zece, făcându-le nenumărate daruri și rugându-i fierbinte să rămână în exercițiul funcțiunii. Le-au acordat chiar avantajul prelungirii perioadei de antrenament al sclavilor cu încă un trimestru.

14. Cei zece au plecat mulțumiți, căci au obținut ce își doriseră, după care s-au întors la marea lor armată.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 216
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 5.6.2019, 04:35 View PostDownload Post

Capitolul 216
Instructorii sunt concediați. Cearta dintre cei zece șefi de armată și marii preoți. Exodul imensei armate pe 200.000 de cămile și 800.000 de măgari.
(3 februarie 1844)

1. Și astfel, foștii sclavi au fost antrenați timp de trei luni de zile, dobândind o mare abilitate în mânuirea armelor.

2. Când cei zece și-au dat seama că soldații puteau mânui armele la fel de bine ca și instructorii lor, ei i-au concediat pe aceștia din urmă și au ales din rândul sclavilor șefi care să organizeze armata.

3. Acest lucru nu a fost însă pe placul marilor preoți, care i-au întrebat pe cei zece de ce au acționat în acest fel.

4. Cei interpelați le-au răspuns: „Pentru că nu dorim să plecăm în acele locuri îndepărtate însoțiți de niște oameni de care aveți nevoie pentru propria voastră apărare. Acest lucru nu face parte din planurile noastre.

5. De altfel, acești oameni nu au starea de spirit necesară acestui demers, întrucât sunt mult prea obișnuiți cu confortul. De aceea, mai mult ne-ar incomoda decât ne-ar fi de folos!

6. Acesta este motivul pentru care i-am trimis înapoi. Părerea noastră este că am acționat corect, la fel ca și până acum, dar dacă aveți ceva de obiectat, puteți proceda așa cum doriți!

7. Dați-ne un plan, iar noi îl vom urma. Desigur, nu noi vom plăti oalele sparte de alții! Știți foarte bine câte caravane ați trimis acum cinci ani pentru a explora această lume. Câte dintre ele s-au mai întors pentru a vă aduce comorile promise, pe care vi le datorau de drept? Nici una, în afară de noi. Cu siguranță, au preferat să păstreze pentru ele comorile găsite, dând astfel dovadă de lipsă de fidelitate față de voi.

8. Noi suntem singurii care ne-am dovedit fidelitatea față de voi, în pofida marilor pericole prin care am trecut. Dar ori de câte ori îndrăznim să luăm o inițiativă, voi ne găsiți de fiecare dată nod în papură! Dacă vom mai observa o singură dată un astfel de comportament din partea voastră, vom renunța pe loc la întreaga afacere, și nu aveți decât să faceți cum veți dori!”

9. Aceste cuvinte i-au lovit în amorul lor propriu pe marii preoți, care nu știau ce să facă pentru a pedepsi această crimă de lezmaiestate. Nici unul dintre ei nu a îndrăznit însă să spună deschis ce gândea, de teamă să nu piardă accesul la munții de aur.

10. Totuși, un răspuns atât de arogant merita să fie pedepsit. De aceea, marii preoți au deliberat timp de trei zile, dar fără să ajungă la nici o concluzie, căci orice pedeapsă le venea în minte ar fi putut conduce la destrămarea visului lor de îmbogățire. În cele din urmă, au fost nevoiți să își înghită amarul și să renunțe la orice idee de pedeapsă.

11. Ei și-au spus însă în sinea lor: „Vom avea răbdare până când se vor întoarce din expediție, după care le vom arăta noi ce înseamnă infernul!”

12. Cei zece au aflat însă de aceste gânduri de răzbunare prin intermediul unui preot din clerul inferior, de care îi lega o prietenie solidă. Ei s-au sfătuit imediat și și-au spus: „Nu are rost să ne batem acum capul cu perfidia preoților. Chiar mâine vom anunța plecarea marii noastre armate, și vom vedea pe urmă cine va vedea pe pielea lui ce înseamnă infernul!”

13. În ziua următoare, ei au făcut acest anunț public, iar marii preoți și-au dat deplinul acord. Plecarea propriu-zisă a început în cea de-a treia zi, la miezul nopții, și a durat până în seara zilei următoare. Căci patru milioane de oameni alcătuiesc un convoi foarte mare, mai ales dacă adăugăm și cele 200.000 de cămile și cei 800.000 de măgari folosiți pentru transportarea ustensilelor și a hranei.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 217
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 5.6.2019, 04:36 View PostDownload Post

Capitolul 217
Camparea armatei la nord de Hanoh. Frumoasa vale ocupată de armată. Dezvăluirea adevăratului proiect al celor zece.
(5 februarie 1844)

1. După două zile de mers, cei zece le-au poruncit soldaților să se oprească și să își stabilească o tabără.

2. Soldații au ridicat 500.000 de corturi într-o vale superbă cu o vegetație bogată, în care creșteau fructe de toate felurile. În pofida frumuseții sale, locul era complet nelocuit, căci era înconjurat din toate părțile de munți inaccesibili. Singura cale de acces era foarte dificilă, întrucât trecea printr-o trecătoare cu pereții foarte înguști, cu stânci care se desprindeau cu ușurință și cu pâraie care trebuiau traversate.

3. Cei zece cunoșteau această vale, pe care o descoperiseră în timpul primei lor călătorii, când le-a și trecut prin minte gândul să se refugieze în ea dacă se va ivi vreodată ocazia.

4. Și într-adevăr, această ocazie venise. Așa se face că superba vale, împreună cu alte câteva învecinate, având o suprafață totală de circa 5000 de leghe pătrate, a fost în întregime ocupată de marea armată.

5. De îndată ce soldații au fost repartizați pe corturi, cei zece i-au chemat la ei pe șefii armatei și le-au spus:

6. „Iar acum, ascultați-ne cu cea mai mare atenție, căci vă vom dezvălui adevăratul plan care stă la baza demersului nostru!

7. Voi ați învățat să cunoașteți în cea mai inumană manieră infama guvernare a preoților din Hanoh, însetați de aur. Ați fost tratați ca niște vite de povară de către mai marii regatului, iar cicatricele de pe trupurile voastre sunt cea mai bună mărturie a cruzimii fără limite cu care v-au tratat acești foști locuitori veniți din munți și emigrați la noi, sărmanii descendenți ai lui Cain.

8. Acum a sosit însă ziua reglării conturilor! Grație perspicacității noastre, noi i-am eliberat pe toți sclavii din marele nostru regat și am reușit să triumfăm asupra acestor veritabili demoni deghizați sub aparența marilor preoți, care au căzut în capcana pe care le-am întins-o.

9. A sosit așadar ziua marii răzbunări! Încredeți-vă cu toții în Dumnezeul strămoșilor noștri, precum și în noi, care suntem instrumentele Lui, și vom redeveni cu toții seniorii Hanohului. Iar cei care v-au cumpărat și v-au folosit ca vite de povară vor trebui să suporte aceeași soartă pe care v-au rezervat-o vouă până acum!

10. Nu are însă nici un rost să atacăm Hanohul pentru a duce o luptă sângeroasă și cu rezultate incerte cu marea metropolă. Îi vom extermina pe hanohieni chiar aici, în acest loc strategic, după care vom arunca leșurile lor ca hrană pentru animalele sălbatice! Abia după ce vor suferi o înfrângere umilitoare ne vom face intrarea triumfală în oraș, dându-ne nume dintre cele mai teribile, și îi vom aservi pe toți cei care nu fac parte din rasa noastră.

11. Până atunci, tot ce trebuie să facem este să ne construim case și grădini, apoi să recoltăm cu grijă toate fructele, să căutăm rădăcini comestibile și să le cultivăm. Va trebui să explorăm de asemenea cu cea mai mare atenție munții din jur, pentru a ne asigura că nu mai există și alte căi de acces în acest loc. Dacă vom descoperi și alte intrări, le vom zidi, astfel încât nici măcar o pisică să nu poată trece de ele.

12. După ce vom termina tot ce avem de făcut, vă vom comunica noile noastre directive. Iar acum duceți-vă și treceți imediat la treabă. Dar mai presus de orice, păziți cu grijă intrarea principală! Așa să fie!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 218
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 5.6.2019, 04:37 View PostDownload Post

Capitolul 218
Descoperirea aurului și creșterea bunăstării coloniei. Îndrăznețul plan al celor zece șefi de armată împotriva Hanohului.
(7 februarie 1844)

1. Comandații le-au repetat soldaților instrucțiunile celor zece și toată lumea a trecut la treabă.

2. Circa 200.000 de oameni au plecat să exploreze eventualele căi de acces în vale, și ori de câte ori au descoperit o trecătoare cât de îngustă care conducea către munții înalți, au creat baricade, astfel încât drumul să devină impracticabil.

3. Soldații au ridicat ziduri foarte înalte și au zidit toate deschizăturile care ar fi putut permite invadarea văii din exterior, transformându-le în veritabile fortărețe.

4. Aceste lucrări de fortificare au fost încheiate într-o jumătate de an de către soldații care au primit sarcina respectivă.

5. Un număr de două ori mai mare de soldați au fost folosiți pentru a construi case, astfel încât în același interval de timp au fost ridicate circa 200.000 de case și de colibe gata să fie locuite.

6. În ceea ce privește restul soldaților (partea cea mai numeroasă a armatei), aceștia au primit misiunea de a se ocupa de agricultură. În scurt timp, ei au amenajat sute de mii de grădini și de câmpuri cultivate, astfel încât după un an de zile, valea semăna deja cu grădina Paradisului.

7. Dar partea cea mai surprinzătoare a fost descoperirea unor zăcăminte foarte bogate de aur, care au fost imediat exploatate. Așa se face că în scurt timp, soldații au adunat mii și mii de chintale de aur din cel mai pur. De fapt, zăcămintele s-au dovedit atât de bogate încât cei zece le-au permis soldaților să își confecționeze ustensile din aur curat! După trei ani, toți locuitorii văii avea ustensile din aur!

8. Pe scurt, ei au adunat atât de mult aur din acești munți, și încă de o calitate dintre cele mai pure, încât cei zece au dispus aurirea marilor pereți stâncoși care dădeau spre Hanoh, ceea ce îi făcea să pară că aceștia sunt în întregime alcătuiți din aur.

9. Ei cunoșteau marea elasticitate a aurului, precum și maniera de folosire a diferitelor rășini. De aceea, placarea pereților stâncoși cu aur nu a ridicat nici o problemă pentru ei.

10. Mai mult, ei au ridicat pereți din pietre șlefuite în forme pătrate la intrarea în această vale minunată, creând astfel ziduri cu o înălțime de 40 de picioare și cu o lungime de 300 de stânjeni. După ce au întărit zidurile, ei le-au placat în întregime cu aur (privite din afară, dădeau chiar impresia că sunt alcătuite în totalitate din aur!).

11. După cinci ani, imensa vale era atât de bine cultivată că șefii de armată s-au dus la cei zece lideri și le-au spus:

12. „Ascultați-ne, prieteni dragi și plini de înțelepciune! Părerea noastră este că nu ar mai trebui să ne batem capul cu Hanohul, căci niciodată marele oraș nu ne va putea oferi o bunăstare atât de mare ca cea actuală!

13. Avem aici fructe, cereale, oi, vaci, cămile, măgari, cerbi, iepuri, gazele, capre, găini, porumbei și foarte mult aur.

14. Trăim cu toții în pace și în bună înțelegere. Suntem foarte bine îmbrăcați și ne-am construit case frumoase și solide. Lumea exterioară nu ne interesează, și trăim într-o fortăreață pe care numai bunul Dumnezeu ar putea-o cuceri! Nimeni altcineva nu ne poate descoperi și trăda!

15. De aceea, suntem de părere că ar trebui să îi lăsăm în pace pe cei din Hanoh și să trăim în liniște aici; căci dacă hanoheenii ar afla vreodată de marea noastră bunăstare placată cu aur, nu am mai avea vreodată liniște!”

16. Dar cei zece le-au răspuns: „Nu ne-ați înțeles. Nici noi nu suntem atât de nebuni încât să asediem Hanohul. Intenția noastră este să îi atragem prin viclenie pe hanoheeni până la intrarea în vale și să îi lăsăm să guste dintr-o înfrângere pe care o vor pomeni chiar și peste câteva secole!

17. De aceea, vom trimite câțiva delegați la Hanoh pentru a-i invita pe marii preoți să vină aici pentru a le putea livra aurul promis! Când îi vom avea la îndemână, le vom da o lecție care îi va face să își piardă pentru totdeauna graiul și auzul! Așa trebuie să se petreacă lucrurile! De ce spunem asta? Noi suntem singurii care cunoaștem motivul!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 219
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 5.6.2019, 04:38 View PostDownload Post

Capitolul 219
Trimișii lui Noe propovăduiesc penitența printre locuitorii ținuturilor înalte și printre hanoheeni. Succesul și abilitatea lor.
(8 februarie 1844)

1. Tot ce se petrecea la Hanoh, dar și în noul ținut din munți, îi era adus la cunoștință lui Noe. Domnul i-a dat acestuia ordinul de a trimite un mesager către locuitorii din valea aurită pentru a-i convinge să renunțe la intențiile lor rele referitoare la hanoheeni și pentru a-i invita să se căiască, să trăiască într-o smerenie autentică și să aibă o încredere deplină în Dumnezeul cel viu și în iubirea Acestuia.

2. În același timp, Domnul i-a spus lui Noe să trimită un al doilea mesager la Hanoh pentru a le dezvălui marilor preoți cum i-au amăgit cei zece, convingându-i însă să nu se răzbune pe trădători, căci singur Dumnezeu avea dreptul de a-i pedepsi. De altfel, orice tentativă din partea oamenilor de a face acest lucru s-ar fi soldat cu un eșec, dat fiind că era imposibil să ajungi la acești oameni care se baricadaseră atât de bine.

3. De aceea, marii preoți aveau datoria să se reunească în numele unicului Dumnezeu autentic, să se căiască la rândul lor, să își distrugă idolii și să-și întoarcă fețele către Dumnezeul cel unic. Numai în acest caz se va milostivi Acesta de ei, restabilind pacea între ei și locuitorii din munți, care vor trebui să își plătească insubordonarea în aur, animale și fructe de toate felurile. În acest fel, Dumnezeu nu ar fi fost nevoit să pedepsească pe nimeni și ar fi renunțat la intenția Sa de a pedepsi lumea cu judecata Sa, ci dimpotrivă, ar fi binecuvântat-o și le-ar fi dăruit oamenilor comori nemăsurate.

4. Noe a căutat imediat doi mesageri potriviți, le-a dat instrucțiunile necesare, i-a binecuvântat și i-a trimis să îndeplinească voința lui Dumnezeu.

5. Mesagerul trimis la oamenii din munți nu a întâmpinat mari greutăți în a-i convinge pe aceștia. El a reușit să îi atragă pe cei zece de partea păcii, căci aceștia nu uitaseră lecția primită de la Noe! Totuși, ei au cerut dreptul de a se apăra în caz de atac din partea hanoheenilor.

6. Mesagerul i-a asigurat cu toată fermitatea că îi voi proteja Eu Însumi, atât timp cât vor rămâne credincioși iubirii față de Mine.

7. Dar cei zece i-au replicat: „Exact acest lucru aveam intenția să îl facem, cu condiția să ne indici măsura iubirii pe care trebuie să i-o purtăm lui Dumnezeu, pentru a ști dacă aceasta este suficientă sau nu. Fără acest criteriu, dacă suntem privați de dreptul pe care îl avem de a ne autoapăra, ne vom întreba tot timpul dacă am ajuns la măsura justă a iubirii noastre față de Dumnezeu astfel încât Acesta să ne asigure protecția Lui!”

8. Mesagerul le-a răspuns pe bună dreptate: „Orice om are în inima lui o măsură care îi spune cu exactitate pe cine iubește mai mult: pe Dumnezeu sau lumea exterioară, ori în cine are mai multă încredere, în propriile sale forțe sau în forța divină!”

9. Cei zece nu s-au lăsat însă: „Prietene, acest criteriu este extrem de subtil și de vag, și ne este greu să ne bazăm numai pe el; căci se întâmplă adeseori ca oamenii să creadă că iubirea lor față de Dumnezeu este suficient de puternică, înșelându-se din păcate dramatic!

10. Căci omul poartă în el o greutate care îl trage tot timpul în jos. Așa se face că el se afundă în materie fără să-și dea seama! Tocmai când își imaginează că a atins cel mai înalt grad al iubirii sale față de Dumnezeu, atrăgând astfel cea mai înaltă grație a Acestuia, el descoperă că a coborât cu mii de stânjeni și că a ieșit complet din sfera grației divine!

11. Dacă este atacat de dușmani și nu dispune de propriul său drept de a se apăra, el va pieri, căci Dumnezeu nu va interveni în favoarea lui cu sfințenia Sa!”

12. Mesagerul le-a dat replici dintre cele mai pertinente, dar nimic nu părea să-i convingă pe cei zece, căci ei găseau noi și noi obiecții. În cele din urmă, mesagerul a fost nevoit să le acorde dreptul de autoapărare limitată, pentru anumite situații excepționale. De altfel, le-a acordat această concesie tocmai pentru că a fost foarte bine tratat de aceștia și de întregul popor.

13. În ceea ce îl privește însă pe mesagerul care a ajuns la Hanoh, acesta nu a fost primit la fel de favorabil. La început, a fost nevoit să suporte tot felul de neplăceri, înainte de a fi primit de marii preoți. Când în sfârșit a reușit să le vorbească acestora, el a fost imediat închis într-o temniță până când demnitarii s-au putut convinge de veridicitatea spuselor lui legate de locuitorii din munți, grație spionilor pe care i-au trimis să le verifice.

14. Abia după ce preoții s-au convins de adevărul spuselor sale a putut el ieși din închisoarea sa, dar a fost forțat să fie consacrat mare preot și să ia parte la consiliu. Dacă ar fi refuzat, ar fi fost bătut cu nuielele și ar fi fost condamnat să petreacă mai multe zile în infernul creat de preoți.

15. Așa se face că misiunea mesagerului trimis la Hanoh a rămas fără nici un rezultat.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 22 of 37  [ 368 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 21, 22, 23 ... 35, 36, 37  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !