Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 13.12.2019, 06:13
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 22, 23, 24 ... 35, 36, 37  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (74)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 220
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 5.6.2019, 04:40 View PostDownload Post

Capitolul 220
Deliberările lipsite de eficiență ale marilor preoți pe tema atacării locuitorilor din munți.
(9 februarie 1844)

1. A trecut astfel un an întreg, timp în care marii preoți nu au făcut altceva decât să se consulte între ei pentru a stabili cum i-ar putea ataca pe trădătorii din munți. Toate propunerile lor se izbeau însă de dificultăți atât de insurmontabile încât sfârșeau prin a fi considerate irealizabile. De altfel, opinia noului mare preot a jucat un rol decisiv în această direcție. Căci de fiecare dată când cei mai înverșunați dintre preoți propuneau un plan de atac, el reușea să le demonstreze inutilitatea demersului lor.

2. În cele din urmă, marii preoți l-au încolțit, silindu-l să le propună un plan realizabil, pentru a se putea răzbuna pe acele infame creaturi care s-au făcut vinovate de înaltă trădare.

3. Noul mare preot le-a spus: „V-am explicat încă de la bun început care este calea cea dreaptă pe care ar trebui să o urmați. De altfel, aceasta este singura cale posibilă. Dacă o veți alege, vă veți putea bucura de marile comori ale locuitorilor din munți în virtutea prieteniei. Dacă o veți refuza însă, nu vă puteți aștepta de la ei să vă ofere ceva, la fel cum nu sunt dispuși să vă ofere luna de pe cer!

4. La ce vă folosesc mânia și strigătele de răzbunare atât timp cât vocea rațiunii vă spune clar: ‚Toate acestea sunt inutile și zadarnice! Așa cum nu putem lua luna de pe cer, oricât de mult ne-am înverșuna, la fel, nu-i putem ataca pe acești trădători!’

5. Dacă nu doriți să mă credeți pe cuvânt, duceți-vă la ei, iar lecția sângeroasă pe care o veți primi vă va convinge că am avut dreptate! Când veți contempla miile de cadavre ale celor mai buni soldați pe care îi aveți, veți ajunge să examinați problema dintr-un cu totul alt unghi de vedere!”

6. Nici de data aceasta, marii preoți nu au putut găsi vreo soluție.

7. De aceea, unul dintre ei, care avea un spirit pragmatic, a făcut următoarea remarcă: „Mi-a venit o idee! Acei zece ticăloși ne-au păcălit grație vicleniei lor calculate! Ce-ar fi să le răspundem cu aceeași monedă?

8. Este imposibil să nu găsim în întregul Hanoh cel puțin un individ care să-i depășească în viclenie pe acești zece tâlhari!

9. Vă propun așadar să îi chemăm aici pe cei mai vicleni dintre interlopi și îl vom alege pe cel mai șiret dintre ei! Îi vom promite mari avantaje dacă ne va ajuta să îi păcălim pe cei din munți, iar balanța va înclina din nou în favoarea noastră!”

10. Dar noul mare preot i-a replicat: „Da, da, ați găsit calea cea mai sigură care conduce la pierzania voastră definitivă! Nu ezitați să vă dezvăluiți slăbiciunea în fața interlopilor din Hanoh și vă asigur că aceștia nu vor avea scrupule în a profita pe loc de avantajele pe care li le veți promite!

11. Chiar credeți că aceștia își vor risca viața pentru voi? Dimpotrivă, nu vor face decât să profite de pe urma voastră! Iar dacă vreunul dintre ei îi va găsi pe cei zece, el nu va face greșeala să revină la voi, atât timp cât muntenii îl vor primi cu prietenie în rândul lor. Și astfel, nu veți avea parte decât de un trădător în plus!

12. Oricum, faceți ce doriți! Eu unul v-am comunicat părerea mea. De acum înainte, las experiența voastră să vă sfătuiască!”

13. Membrii clerului au rămas fără replică, așa că s-au despărțit, într-o stare de confuzie maximă, dar după trei zile s-au reunit din nou în marele consiliu.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (74)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 221
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.6.2019, 07:49 View PostDownload Post

Capitolul 221
Noua adunare a marelui consiliu al preoților de rang înalt și de rang inferior. Proiectele de răzbunare ale viclenilor preoți de rang inferior.
(10 februarie 1844)

1. În cea de-a treia zi, preoții de rang înalt și cei de rang inferior s-au reunit din nou în marea sală de consiliu. Mai mulți dintre marii preoți s-au urcat la tribună. Unul dintre ei a luat cuvântul, spunând:

2. „Ascultați-mă, slujitori ai zeilor! Cunoașteți la fel de bine ca și mine infamia celor zece trădători și este limpede pentru toată lumea că această crimă trebuie pedepsită cu cea mai mare asprime, fără ca eu să mai fiu nevoit să repet motivele.

3. De vreme ce suntem cu toții de acord în această privință, tot ce mai rămâne de făcut este să găsim un mijloc prin care să îi pedepsim pe acești zece monștri și pe toți partizanii lor în maniera cea mai teribilă cu putință, cea mai dureroasă, cea mai înspăimântătoare, cea mai inimaginabilă, cea mai diabolică și cea mai excepțională, oricât de mult ne-ar costa acest lucru. Căci dacă îi vom lăsa nepedepsiți pe acești nemernici, celelalte canalii din regat vor fi tentate să facă același lucru.

4. De aceea, toate preocupările și gândurile noastre nu trebuie să aibă decât un singur scop: pedepsirea acestor ticăloși din munți în acest fel încât toată lumea să rămână împietrită, iar munții înșiși să plângă pentru că le-au oferit adăpost! Avem așadar datoria să punem la punct un plan de răzbunare pe cât de extraordinar, pe atât de infailibil! Cel care va fi capabil să descopere un astfel de plan va primi în schimb coroana suveranității absolute asupra întregii lumi! – Am spus! – Iar cel care cunoaște un astfel de mijloc să vorbească!”

5. Când marele preot a tăcut, un preot din clerul de rang inferior vestit pentru șiretenia lui s-a ridicat și a cerut permisiunea să vorbească. Aceasta i-a fost acordată pe loc. Plin de o teamă respectuoasă pe care o mima perfect, el a urcat la tribună și a spus:

6. „Ascultați-mă, înalți și puternici slujitori ai pământului, ai tuturor zeilor și stelelor de pe cer, voi, care sunteți unicii lideri ai soarelui și ai lunii!

7. Eu, cel din urmă dintre slujitorii voștri, cel mai murdar și cel mai penibil dintre toți, mă găsesc în fața voastră, cei atotputernici, pentru a vă împărtăși că în imensa mea prostie, am descoperit totuși trei idei neînsemnate, care merită îns㠖 după umila mea părere, care nu se poate compara cu a voastră, care străluciți ca niște sori – greutatea lor în aur! (sala de consiliu s-a cutremurat de aplauze pentru modestia vorbitorului).

8. În nimicnicia mea, care nu are sfârșit în fața voastră, cei atotputernici în toate privințele, am ajuns să cred – în imensa mea prostie, în raport cu înalta voastră înțelepciune – că dacă aceste trei idei se vor realiza în privința celor zece, al căror nume respingător limba mea nu poate să-l pronunțe, munții lor înalți se vor aplatiza și nu le vor mai acorda nici o protecție în fața justiției voastre sublime și atât de echitabile! (din nou s-a auzit un ropot de aplauze!)

9. După cum știți prea bine, noi cunoaștem principiile aerostaticii (navigația aeriană). De ce nu le-am pune în practică, pentru a cuceri acele înălțimi inaccesibile prin aceste mijloace? Nu vi se pare că acest proiect prezintă avantaje incomparabile?

10. Pe de altă parte, noi suntem niște mineri foarte experimentați. Ce ne împiedică în acest caz să străpungem munții în locurile cele mai potrivite, iar apoi să pătrundem prin aceste galerii și să îi luăm prin surprindere, în timpul nopții, pe acești monștri baricadați în munți, pentru a-i gâtui apoi pe toți?

11. În sfârșit, oare nu suntem noi cei mai buni politicieni din câți există? Haideți să jucăm cartea prieteniei și să îi atragem astfel pe acești ticăloși în capcana pe care le-o vom întinde. Când vor cădea în sfârșit în ea, nici un diavol nu va mai reuși să-i elibereze de răzbunarea pe care le-am pregătit-o!

12. O, voi, ființe atotputernice! Acestea au fost cele trei idei neînsemnate pe care le-am descoperit eu, cel care nu însemn nimic în fața voastră, în duhoarea respingătoare a creierului meu! Ce fericire ar fi pentru mine, biet animal nevrednic în fața strălucirii voastre comparabile cu cea a o mie de sori, dacă ați putea utiliza măcar una dintre ele!”

13. (Aplauzele au bubuit în marea sală de consiliu. Un mare preot și-a rupt chiar veșmântul ecleziastic și l-a înfășurat cu eșarfa sa pe oratorul de dinainte, fapt care reprezenta un mare semn onorific).

14. După care, marele preot a luat cuvântul, spunând: „Aceste trei idei sunt excelente, dar cel mai bine ar fi să începem cu ultima dintre ele! Dacă aceasta va da greș, fapt care nu pare deloc probabil, ne mai rămân celelalte două, care sunt ceva mai costisitoare”.

15. Noul mare preot a fost întrebat ce părere are despre această propunere.

16. Acesta a răspuns: „Nu pot decât să vă repet: faceți cum doriți! Eu unul vă urez noroc. Oricum, lucrurile vor lua cursul dorit de Divinitate!”

17. Marii preoți și înaltul cler au acceptat acest răspuns și au început pe loc să pregătească trimiterea unei delegații amicale.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (74)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 222
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.6.2019, 07:53 View PostDownload Post

Capitolul 222
Primul demers politic și diplomatic în scopul cuceririi celor din munți.
(12 februarie 1844)

1. În decursul convorbirilor referitoare la delegația amicală trimisă la locuitorii din munți s-a luat decizia ca vicleanul consilier al clerului să fie numit șeful delegației. Acesta urma să fie însoțit de încă 30 de colegi ambasadori, dedicați trup și suflet cauzei marilor preoți, pentru ca nu cumva reprezentantul clerului de rang inferior să fie tentat să îi trădeze la rândul lui, așa cum au procedat pe timpuri cei zece.

2. Această delegație, alcătuită din 30 de preoți din casta inferioară plus șeful lor, trebuia să transporte tot felul de daruri în semn de prietenie, alcătuite din aur, argint și pietre prețioase, încărcate pe 20 de cămile.

3. Singur șeful delegației privea cu mare satisfacție toate aceste cadouri bogate destinate locuitorilor din munți, căci el intenționa în secret să le dea o cu totul altă destinație.

4. În momentul plecării, marii preoți i-au reamintit în mod insistent de jurământul său de fidelitate față de ei.

5. El a repetat jurământul, vărsând lacrimi de crocodil, și chiar colegii săi, care se aliaseră cu marii preoți, au depus mărturie pentru buna sa credință, spunând: „Jurăm cu toții pe viața noastră că șeful nostru nu nutrește nici un gând rău intenționat în inima sa! Lacrimile sale sunt cea mai bună mărturie a fidelității sale! I-ați putea încredința fără probleme întregul cer și întregul pământ!”

6. După mai multe asigurări de acest fel, delegația s-a pus în mișcare, fără ca marii preoți să mai aibă vreo suspiciune în privința ei.

7. În mintea șiretului reprezentant al clerului de rang inferior lucrurile erau însă cu totul diferite de imaginea pe care a lăsat-o în urmă, căci el gândea astfel:

8. „Mai întâi de toate, darurile în semn de prietenie trebuie înmânate celor zece, care vor răspunde cu aceeași monedă, din motive pur politice. De ce? este ușor de ghicit: pentru a le întinde marilor preoți propria lor capcană!”

9. El își făcuse din timp toate aceste calcule, pe care nu s-a sfiit să le împărtășească oamenilor săi.

10. În dimineața celei de-a treia zi, mica expediție a ajuns la marea poartă aurită care străjuia intrarea în minunata vale. Membrii ei au fost imediat imobilizați, interogați cu minuțiozitate și percheziționați, înainte de a putea intra. Delegația a fost apoi condusă sub escortă până la cei zece lideri, care locuiau într-un castel clădit pe o stâncă înaltă.

11. Văzând toate aceste suprafețe imense acoperite cu aur, șeful delegației le-a spus tovarășilor săi: „Prieteni, la ce folosesc toate darurile noastre, când munții care ne înconjoară din toate direcțiile sunt în întregime făcuți din aur curat, la fel ca și stânca pe care este construit castelul celor zece? Este ca și cum am duce o picătură de apă pentru a i-o dărui mării! Mă întreb dacă nu vom părea niște escroci care oferă daruri de care nu dispun!”

12. Tovarășii săi i-au dat dreptate. Dar șiretul lor lider se gândea astfel în sinea lui: „Dacă așa stau lucrurile, s-ar zice că acele canalii de mari preoți au căzut deja în capcana mea! Nu mai rămâne decât să-i câștig de partea mea pe cei zece și lucrurile vor evolua de la sine în favoarea noastră!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (74)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 223
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.6.2019, 07:54 View PostDownload Post

Capitolul 223
Trimișii Hanohului sunt primiți în audiență de cei zece lideri din munți. Eșecul delegației și întoarcerea ei la Hanoh, fără liderul său.
(13 februarie 1844)

1. Când ambasadorii Hanohului au fost în sfârșit primiți de cei zece, ei au fost întâmpinați cu prietenie și întrebați cu o politețe desăvârșită care este motivul venirii lor.

2. Șeful delegației a arătat pe fereastră cămilele încărcate cu daruri și a spus:

3. „Dragii mei frați! Am fost trimis la voi ca mesager al păcii de către marii preoți din Hanoh. Aceștia doresc să lege o relație de prietenie cu voi, în numele întregului popor din Hanoh!

4. Acesta este motivul pentru care marii preoți v-au trimis aceste daruri, în semn de prietenie între popoarele noastre!

5. Ei doresc să uite pentru totdeauna că v-ați făcut vinovați de înaltă trădare față de ei și doresc să redeveniți prieteni, ba chiar să mergeți să-i vedeți la Hanoh, unde vă vor primi cu toate onorurile!”

6. În timp ce ținea acest discurs, el le făcea celor zece tot felul de semne discrete cu ochiul, indicândule astfel că este nevoit să vorbească așa în fața tovarășilor săi, dar ar spune cu totul altceva dacă ar fi singur cu ei.

7. Cei zece lideri au înțeles perfect mimica preotului și au spus: „V-ați dat probabil seama că nu avem nevoie de cadourile marilor preoți din Hanoh, căci proprietarii unor munți burdușiți cu aur disprețuiesc metalul prețios adunat de mâini pătate cu sânge și sustras celor nevoiași prin tot felul de constrângeri, de înșelătorii și de minciuni.

8. În consecință, nu vom accepta nici aurul, nici argintul, nici pietrele prețioase trimise în dar de marii preoți. În al doilea rând, în ceea ce privește prietenia pe care ne-o oferă, spuneți-le că suntem la fel de puțin dispuși să o acceptăm ca și în cazul cadourilor lor! Căci ar trebui să fim niște vulpoi neexperimentați ca să nu ne dăm seama ce urmăresc aceștia! De aceea, nu vom da curs invitației lor.

9. Dacă doresc să ne câștige cu adevărat prietenia, vor trebui să renunțe la funcțiile lor de mari preoți, să îl ungă și să îl încoroneze pe cel pe care l-au trimis în munți și care ar trebui să domnească asupra lor și a tuturor popoarelor de la șes în calitate de unic rege și mare preot! Atât timp cât nu vor face acest lucru, nu vor putea conta pe prietenia noastră, căci nu intră în obiceiul nostru să legăm prietenie cu niște diavoli!

10. De asemenea, nu îi sfătuim pe marii preoți să încerce să se apropie de noi, indiferent în ce fel. Orice tentativă de acest gen din partea lor va fi aspru pedepsită.

11. Iar acum, întoarceți-vă imediat la Hanoh, cu tot cu comorile voastre, și anunțați-i pe preoții din înaltul cler, dar mai ales pe acei demoni care își spun mari preoți, tot ce ați auzit aici!

12. Cât despre tine, care ai împărtășit o vreme punctul nostru de vedere, tu vei rămâne aici. Nu ai nici soție, nici copii, și s-ar putea să avem nevoie de serviciile tale! Așa să fie!”

13. Preotul astfel interpelat s-a umplut de bucurie, dar ceilalți 30 de tovarăși ai săi s-au întristat sincer. Ei au fost nevoiți să se întoarcă la cămilele lor și să ia calea întoarsă.

14. Capitolul următor ne va arăta reacția marilor preoți, fapt care ne va permite să înțelegem cât de apropiată era marea judecată a Domnului.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (74)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 224
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.6.2019, 07:55 View PostDownload Post

Capitolul 224
Relatarea celor 30 de mesageri în fața clerului din Hanoh.
(14 februarie 1844)

1. După plecarea colegilor săi, preotul rămas le-a povestit prietenilor săi tot ce doreau să întreprindă marii preoți împotriva lor și cât de „real㔠era prietenia pe care doreau să o stabilească între cele două popoare.

2. Cei zece au apreciat aceste informații la justa lor valoare și i-au mulțumit vechiului lor prieten.

3. În ceea ce îi privește, marii preoți rămași la șes i-au interogat imediat pe cei 30 de mesageri rămași fideli și care s-au întors cu cămilele lor purtând aceleași poveri cu care au plecat: „Ei bine, să înțelegem că ni s-au trimis cadouri? Ce s-a întâmplat cu Gurat (șeful delegației)? Unde este el?”

4. Mesagerii le-au răspuns: „Ascultați-ne, puternici slujitori ai tuturor zeilor! Nici vorbă să vă fie trimise cadouri! Cei zece nici măcar nu au privit aurul, argintul și pietrele voastre prețioase, ci ne-au trimis imediat înapoi, în maniera cea mai rușinoasă! Cămilele sunt încărcate practic cu cadourile trimise de voi!

5. În ceea ce îl privește pe Gurat, nu am întâlnit în viața noastră un vulpoi mai șiret decât el! La drept vorbind, în timp ce le împărtășea cu fidelitate voința voastră, el le făcea semne discrete cu ochii, arătându-le astfel că spusele sale ar trebui interpretate exact pe dos!

6. După discursul lui cu două fețe, cei zece ne-au dat un răspuns absolut infam, spunându-ne că refuză să atingă acest aur blestemat, obținut prin deposedarea celor sărmani prin tot felul de violențe, minciuni și înșelătorii. Ne-au mai spus că, oricum, ei sunt proprietarii unor munți burdușiți cu aur (ceea ce este foarte adevărat) și că dispun astfel din abundență de acest metal prețios, binecuvântat de Dumnezeu! Din acest motiv, au refuzat să accepte aurul pătat de sânge uman pe care l-ați trimis voi!

7. În ceea ce privește prietenia pe care le-ați propus-o, ei au refuzat-o de asemenea, cu excepția cazului în care ați fi de acord să renunțați la funcțiile voastre de mari preoți. Dorința lor este să îl numiți pe mesagerul venit din munți rege și unic mare preot asupra întregului regat al Hanohului, iar voi să redeveniți niște burghezi obișnuiți și să acceptați întru totul decizia noului vostru rege în ceea ce vă privește!

8. Vă mai sfătuiesc de asemenea să nu vă apropiați niciodată de valea lor bogată, dacă nu doriți să fiți aspru pedepsiți!

9. Asta este tot ce am avut de zis! V-am relatat cuvintele exacte care v-au fost transmise, spre mare noastră mânie!”

10. Atunci, marii preoți au început să se lovească cu pumnii în piept, jurând pe toți zeii că vor face tot ce le va sta în puteri pentru a se răzbuna pe cei zece în maniera cea mai atroce cu putință.

11. Ei au blestemat pământul timp de trei zile, pentru simplul motiv că purta pe suprafața sa asemenea monștri. Au blestemat apoi soarele timp de șapte zile, și au continuat astfel cu apa, aerul și focul, pe ultimul pentru că nu distrugea pe loc acele deșeuri umane. Timp de o lună, ei nu au încetat practic să profereze cele mai cumplite blesteme!

12. Mai mult, ei l-au dezbrăcat pe mesagerul venit din munți de hainele sale preoțești, l-au bătut public cu vergile, l-au hăituit prin oraș cu spatele însângerat și în cele din urmă l-au ucis, pentru simplul motiv că a continuat să susțină că marii preoți trebuiau să urmeze sfatul celor zece.

13. Marii preoți au mers până acolo încât au decretat o lege care îi obliga pe toți supușii lor să îi blesteme în fiecare zi pe cei zece timp de o oră întreagă.

14. În același timp, ei au oferit o recompensă enormă celui care ar fi capabil să inventeze un mijloc diabolic prin care să îi pedepsească pe cei zece lideri ai muntenilor în maniera cea mai abominabilă cu putință.

15. În aceste condiții, cred că nu vă este deloc greu să înțelegeți că ora judecății pământului era foarte aproape. Urmarea vă va revela și alte fapte, încă și mai diabolice.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (74)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 225
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.6.2019, 07:59 View PostDownload Post

Capitolul 225
Decăderea provinciilor din Hanoh. Crearea unei armate alcătuite din cinci milioane de soldați. Trimiterea ei împotriva muntenilor și înfrângerea ei.
(15 februarie 1844)

1. Nu peste mult timp, provinciile îndepărtate ale Hanohului au fost informate – prin simplul anunț al decretului care instituia obligativitatea blestemului – că marilor preoți nu le mergea deloc bine, dat fiind că avuseseră pierderi uriașe din cauza răscumpărării sclavilor la prețuri foarte mari. De aceea, nu le-a trebuit mult pentru a se revolta împotriva dictaturii de la centru și pentru a se elibera.

2. Această veste a pus capac mâniei marilor preoți, cu atât mai mult cu cât spionii lor le-au spus că revoltele erau puse la cale de mașinațiunile celor din munți. Furia preoților a devenit practic de necontrolat.

3. Timp de o zi întreagă, ei nu au făcut altceva decât să urle și să vocifereze pe toate străzile și străduțele orașului, strigând practic la unison: „Ridicați-vă, locuitori ai Hanohului, pentru a mărșălui împreună împotriva muntenilor și a tuturor provinciilor care s-au revoltat împotriva noastră din cauza acestor trădători! Ridicați-vă și însoțiți-ne în marea răzbunare!”

4. În ziua următoare ei au făcut recrutări, obligându-i pe toți bărbații care nu aparțineau marii nobilimi să ia arma în mână. Nici chiar femeile nu au fost scutite de această sarcină.

5. În câteva zile, preoții au ridicat o armată de cinci milioane de soldați, înarmați cu sulițe, săbii, arcuri și tunuri asemănătoare celor folosite de turci în războaiele lor de altădată, care trăgeau cu proiectile din piatră. Praful de pușcă fusese deja inventat în timpul regelui Dronel, fiul lui Ohlad, și a fost perfecționat mai târziu de Kinkar. Femeile nu au primit decât arme ușoare, respectiv săbii și pumnale.

6. Când armata a fost pregătită pentru atac, marii preoți au sosit, încă furibunzi, și le-au dat trupelor ordinul următor: „Jumătate din armată se va îndrepta către provinciile rebele, sub directa noastră conducere, pentru a le îneca în sânge! Nici o viață de om nu va fi scutită! Toată lumea va trebui să piară de foc sau de sabie!”

7. Ascultând de această poruncă, formidabila armată s-a împărțit în două, două milioane și jumătate de soldați plecând către provinciile rebele. Ceilalți soldați au primit ordinul să mărșăluiască împotriva muntenilor. Cum i-ar fi putut învinge pe aceștia? Aceasta este o cu totul altă chestiune.

8. În cele din urmă, marii preoți aflați la comandă s-au decis să străpungă munții pe dedesubt. În acest scop, 150.000 de oameni au primit instrumente de mineri și misiunea de a săpa culoare în interiorul munților. Inginerii și-au pus în practică cunoștințele și toată lumea a trecut la treabă cu o grabă febrilă.

9. Munții au fost străpunși în cinci locuri. Minerii au săpat culoare pe o distanță de câteva mii de kilometri, dar nu au reușit să ajungă la celălalt capăt al munților.

10. Atunci, inginerii s-au întors la calculele lor și au constatat că au dispus săparea unor galerii la o adâncime mult prea mare. Lucrările au fost reîncepute la adâncimea corectă, și de data aceasta minerii au reușit să străpungă muntele și să iasă în platoul pe care se aflau muntenii.

11. De bună seamă, locuitorii din munți fuseseră însă de mult timp informați de spionii lor de ceea ce se întâmpla, așa că au putut calcula cu precizie locurile în care vor ieși aceștia din munte. De aceea, ei au acoperit aceste locuri cu lemne, cărora le-au dat foc de îndată ce hanoheenii au ieșit la suprafață.

12. Fumul și flăcările au invadat astfel culoarele săpate în munte, sufocând mii de hanoheeni. Chiar și o bună parte din marii preoți și-au pierdut viața cu această ocazie.

13. Soldații din Hanoh au încercat să cucerească de trei ori intrarea principală, dar de fiecare dată în zadar. Ce a mai rămas din armată a fost nevoită să se întoarcă în Hanoh, cu coada între picioare, după o luptă care a durat doi ani.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (74)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 226
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.6.2019, 08:00 View PostDownload Post

Capitolul 226
Relatarea înfrângerii marilor preoți. Între aceștia apare o ruptură. Trădarea armatei trimise în provincii.
(16 februarie 1844)

1. Puținii preoți întorși din expediția de pedepsire a muntenilor le-au povestit colegilor lor rămași la Hanoh (care nu erau nici ei cu mult mai numeroși decât cei întorși) deznodământul teribil pe care l-a avut demersul lor. Aceștia aproape că și-au smuls părul din cap la auzirea veștilor și toată lumea s-a lansat în invective reciproce, acuzându-se unii pe ceilalți fie că nu s-au priceput să conducă armata, fie că au rămas acasă ca lașii.

2. Marii preoți care au condus armata le-au replicat dur colegilor lor, spunându-le: „Este mult mai ușor să stai pe margine și să critici decât să te lupți! – A mai rămas încă o treime din armată; de ce nu plecați voi la luptă în fruntea ei? Când vă veți întoarce acasă umiliți, va veni rândul nostru să aruncăm cu invective în voi, acuzându-vă cu dispreț de nepricepere!

3. Este ușor să vorbești, să blestemi și să faci planuri de răzbunare când stai în confortul tihnit de acasă. Ia duceți-vă însă voi la fața locului, și veți vedea pe pielea voastră cum decurg lucrurile!

4. Noi am săpat aproape cinci sute de culoare prin munți, iar victoria ar fi trebuit să fie a noastră. De unde era să știm noi că tâlharii de munteni ne spionează din avanposturile lor bine apărate, calculând cu precizie unde vom ieși la suprafață? De unde era să știm că vor da foc ieșirilor și că mii de soldați își vor pierde viața în aceste culoare lungi pline de fum, de flăcări și de vapori?

5. Am încercat de trei ori să străpungem intrarea principală, dar am fost primiți cu o ploaie de pietre aruncate de pe zidurile groase ale fortăreței, care au ucis alte mii de soldați.

6. În urma acestor lecții dureroase, ne-am dat seama că acești munteni blestemați nu pot fi învinși nici prin viclenie, nici prin alte mijloace.

7. Oh, ce bine ar fi fost dacă am fi urmat sfatul celui pe care l-am bătut cu vergile și pe care l-am ucis la porțile orașului nostru! Cât de liniștiți am fi fost acum! Rămâne de văzut ce soartă a avut cealaltă jumătate a armatei noastre! Dacă a avut aceeași soartă pe care am avut-o noi, atât ne-a fost!”

8. Auzind aceste afirmații, preoții rămași acasă au dat dovadă de o ostilitate și mai mare față de cei întorși de la luptă, ajungând chiar să-i amenințe.

9. Dar șefii de armată i-au pus repede la respect: „Ce tot spuneți acolo? Întreaga putere militară se află în mâna noastră! Dacă nu veți păstra o tăcere de mormânt, veți simți pe fundurile voastre bine garnisite cu grăsime cât de bine știm să ne servim de armele noastre!”

10. Spiritele s-au aprins atât de tare încât cele două partide s-au luat la bătaie chiar în marea sală de consiliu, sfâșiindu-se reciproc precum câinii și pisicile. Începând din acel moment, clasa marilor preoți s-a divizat în clanuri rivale, iar populația din Hanoh nu și-a mai putut da seama cine deținea adevărata putere.

11. În această atmosferă conflictuală, preoții au așteptat încă trei ani pentru a afla vești de la cea de-a doua armată trimisă în provinciile revoltate, dar în zadar. Căci armata fusese de mult timp învinsă de forțele provinciale, după care soldații s-au revoltat împotriva șefilor lor și și-au stabilit noi șefi.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (74)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 227
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.6.2019, 08:01 View PostDownload Post

Capitolul 227
Consiliul de război al șefilor de armată ai muntenilor își propune să atace Hanohul. Excelentul discurs al trimisului Domnului. Hanohul trimite o mie de spioni în munți.
(20 februarie 1844)

1. În tot acest timp, mesagerul trimis de Noe se afla încă pe platoul muntenilor și își exercita funcția de consilier.

2. De asemenea, Gurat, fostul preot din Hanoh, era chemat uneori să își dea părerea în anumite situații.

3. La un moment dat, cei zece lideri ai muntenilor au reunit un consiliu de război pentru a delibera ce trebuie să facă împotriva Hanohului.

4. Trimisul lui Noe le-a dat următorul sfat: „Lăsați Hanohul în pace, căci de acum înainte nu veți mai avea de ce să vă temeți de el. Liderii orașului și-au dat seama că nu vă pot cuceri! Domnul Dumnezeu Savaot va ști să îi pedepsească pe hanoheeni și fără concursul vostru, făcându-i să cadă precum un copac putrezit în mijlocul pădurii.

5. Dacă veți rămâne așa cum sunteți acum, Domnul vă va binecuvânta și va face țara voastră să crească atât de mult încât să poată hrăni din abundență o sută de milioane de locuitori! Și chiar dacă va dori să îi judece și să îi condamne pe toți răufăcătorii de pe acest pământ, pe voi vă va scuti, dacă veți rămâne în ordinea lui și dacă veți asculta sfatul meu!

6. În schimb, dacă veți declanșa război împotriva hanoheenilor și a altor popoare, veți avea parte de aceeași soartă mizerabilă atunci când Domnul, în mânia Lui care aproape că a atins apogeul, va judeca această lume devenită atât de rea!

7. Acesta este ultimul sfat pe care vi-l dau, căci timpul meu se apropie de sfârșit și trebuie să mă întorc în țara din care am venit. Nu uitați niciodată acest sfat și Dumnezeu vă va răsplăti cu grația Lui. Dacă veți încălca însă acest sfat, în ziua judecății vă veți da seama că am fost un mesager autentic al lui Dumnezeu!

8. Nimeni nu dorește însă să vă încalce liberul arbitru, căci nici un om nu are dreptul să limiteze voința fratelui său, indiferent în ce domeniu. Acesta este un drept suprem al tuturor oamenilor, dăruit lor de Dumnezeu. Cu cât îl vom respecta mai mult, cu atât mai bine ne va merge. Așa cum vă spuneam, indicațiile mele nu au fost decât un simplu sfat, iar voi puteți proceda așa cum doriți”.

9. Imediat după ce și-a terminat discursul, mesagerul a fost luat de forța lui Dumnezeu și transportat instantaneu pe platoul montan pe care se afla Noe.

10. Dispariția mesagerului a făcut o impresie profundă asupra celor zece lideri și a tuturor muntenilor, care l-au recunoscut drept un mesager autentic al lui Dumnezeu.

11. De aceea, toate cuvintele rostite de el în decursul anilor petrecuți în valea lor au fost înscrise pe plăcuțe de aur și au căpătat valoare de lege.

12. Au trecut astfel cinci ani, care s-au scurs într-o ordine perfectă. După acest interval de timp, Domnul și-a propus însă să le întărească încrederea în El printr-un mic test; din păcate, acesta i-a făcut să cadă pe mulți dintre cei care i-au rămas credincioși atâta vreme.

13. Testul a constat în faptul că muntenii au pus mâna pe o mie de spioni trimiși de Hanoh, pe care i-au descoperit la intrarea principală în ținutul lor.

14. Spionii aveau mandat să intre în contact cu cei zece, pentru a stabili relații de prietenie între Hanoh și cei din vale. Cel puțin, acesta era scopul lor oficial; scopul lor secret era de a spiona forțele de care dispuneau muntenii, pentru a stabili în ce măsură erau responsabile acestea de pierderea totală a coloniilor lor și de înfrângerea armatei trimise împotriva lor.

15. Cei zece lideri erau niște vulpoi prea bătrâni pentru a nu-și da seama pe loc care era motivul real al venirii celor zece, iar asta în maniera cea mai simplă din lume.

16. Ei le-au spus spionilor: „Noi știm perfect ceea ce doriți să aflați în realitate! De aceea, dacă vă vom prinde cu minciuna, veți fi aruncați pe loc de la înălțimea acestei stânci și vă veți găsi mormântul în lacul extrem de adânc de la picioarele ei!”

17. (Căci înalta stâncă pe care era clădit castelul celor zece avea la bază un lac foarte adânc, ce nu putea fi înconjurat decât după trei ore de mers).

18. Cei zece lideri ai spionilor au declarat că au spus adevărul și numai adevărul, și că nu aveau nimic de ascuns. Li s-a pus de trei ori aceeași întrebare, după care, văzând că nu își schimbă cu nimic declarația, au fost conduși imediat în vârful stâncii care domina lacul întins de la bază. Aici, au fost interogați încă o dată, în maniera cea mai serioasă.

19. Convinși că au de-a face doar cu o tehnică foarte rafinată de interogare prin amenințări, ei și-au păstrat poziția inițială.

20. Când unul dintre ei a fost aruncat însă de pe stâncă, ceilalți nouă au recunoscut imediat adevărul, cuprinși de o spaimă de moarte.

21. După ce și-au terminat relatarea, ei au fost conduși din nou în mijlocul tovarășilor lor, și împreună cu aceștia, și-au trădat superiorii de la Hanoh, dezvăluindu-le celor zece toate planurile acestora, până la ultimele detalii.

22. Dacă unul dintre spioni ezita să recunoască tot adevărul, el era condus imediat în vârful stâncii și aruncat în gol. După încă un exemplu de acest fel, ceilalți au recunoscut fără ezitări adevărul.

23. În final, liderii muntenilor au dispus aruncarea de pe stâncă a tuturor spionilor trădători, mai puțin zece, care au fost trimiși înapoi la hanoheeni, pentru a le relata marilor preoți maniera în care erau tratați spionii în noul ținut.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (74)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 228
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.6.2019, 08:02 View PostDownload Post

Capitolul 228
Noile deliberări și planuri de atac ale mai marilor din Hanoh. O nouă delegație este trimisă pe platou. Libera supunere a hanoheenilor în fața muntenilor.
(21 februarie 1844)

1. Când puținii spioni rămași în viață s-au întors la Hanoh și le-au împărtășit mai marilor ce s-a întâmplat în munți și ce le-au declarat cei zece lideri, preoții unuia din cele două partide principale și-au ieșit din minți de furie.

2. În schimb, o parte din preoții din cel de-al doilea partid, care avuseseră cu câțiva ani în urmă onoarea de a se confrunta cu arta strategică a muntenilor, s-au bucurat sincer de eșecul acestui complot. Conștienți că spionii lor i-au trădat și că dușmanii lor de moarte au aflat de ura ce îi împărțea pe marii preoți în două tabere opuse, ei au reflectat la recomandările trimisului lui Noe și s-au decis să urmeze sfaturile acestuia.

3. Ei au ținut un sfat secret și au tras următoarea concluzie: „Ce se poate întâmpla în continuare? Noi știm foarte bine ce și-au propus dușmanii noștri să afle prin trimiterea delegației de spioni: ei doreau să cunoască adevărata forță a locuitorilor din vale, chiar dacă, oficial, doreau să se alieze cu ei împotriva noastră!

4. În acest fel, ei urmăreau să prindă doi iepuri dintr-o singură lovitură: pe de o parte, să ne determine să se unim din nou cu ei, și pe de altă parte să slăbească rezistența muntenilor. Se pare însă că cei zece au fost mai perfizi decât acești ticăloși și le-au dat peste cap toate planurile diabolice!

5. Acum a venit rândul nostru să facem ceva! Atât cât va fi posibil, noi dorim să urmăm sfaturile celor zece! De vreme ce nu îl mai putem numi rege al Hanohului pe mesagerul din munți pe care l-am ucis, nu ne rămâne decât să cedăm această putere supremă unuia din cei zece, sau oricărei alte persoane numite de aceștia. În ceea ce ne privește, noi vom rămâne șefii armatei regatului, așa cum suntem în momentul de față! Iar complotiștii vor sfârși prin a-și smulge părul din cap de furie!

6. Tot ce ne mai rămâne de făcut în aceste condiții este să alegem o delegație care să nu aibă soarta celei de dinainte! Ce-ar fi ca unul dintre noi să pornească la drum, însoțit de un număr de delegați, și să le predea celor zece marile chei din aur și cele o mie de coroane ale Hanohului, care se afl㠖 din fericire – în posesia noastră?” (Aceste coroane proveneau din epoca celor o mie de consilieri).

7. Această propunere a fost unanim aprobată, iar un mare preot extrem de elocvent și-a asumat conducerea acestei misiuni. Delegația includea încă o sută de mesageri aleși din rândul marilor preoți din acest partid, precum și o sută de cămile necesare pentru a transporta bijuteriile coroanei.

8. Când delegația a ajuns la porțile văii din munți, ea a fost condusă sub escortă până la castelul celor zece lideri.

9. Văzându-l pe unul din foștii lor dușmani de moarte (marele preot care conducea delegația), mânia acestora s-a aprins, iar unul dintre ei a declarat cu voce tare: „Să ni se fi îndeplinit vechea dorință de răzbunare? Chiar l-am prins pe unul dintre acei ticăloși, astfel încât să ne putem revărsa asupra lui toată vechea frustrare?”

10. Dar cel interpelat a răspuns: „Nu este bine să gândiți astfel! Vă reamintesc că, la fel ca voi, și noi am primit un mesager trimis de Dumnezeu, care ne-a îndemnat către reconciliere! El ne-a dat un sfat, iar noi ne aflăm aici pentru a-l pune în practică!

11. Din nefericire, acest mesager a fost ucis de către o parte din marii preoți avizi de putere, chiar în perioada în care ne-ați cerut să îl numim suveran al întregului Hanoh!

12. Începând din acel moment, noi ne-am despărțit de partidul marilor preoți avizi de putere. Ne-am adunat toate forțele militare, după care am trimis o parte din armată împotriva provinciilor revoltate, în timp ce cu cealaltă am fost nevoiți să întreprindem împotriva voastră un atac feroce, exclusiv pentru a satisface zelul marilor preoți din celălalt partid, fapt care ne-a costat enorm.

13. Din fericire, în acest fel am putut prelua puterea în mâinile noastre. Așa se face că noi suntem șefii Hanohului de câțiva ani încoace. Între timp, marii preoți au devenit cei mai mari dușmani ai noștri și nu încetează să strângă în secret soldați pentru a ne învinge definitiv.

14. Dat fiind că suntem stăpânii absoluți ai Hanohului, iar cheile și coroanele orașului se află în mâinile noastre, noi am preferat să urmăm sfatul mesagerului trimis din munți și vi le-am adus vouă! Nu depinde decât de voi să numiți un rege al Hanohului, care va guverna singur. Noi nu dorim decât să fim cei mai credincioși supuși ai lui!

15. Lângă mine se află o sută de delegați care vă vor confirma întregul adevăr al spuselor mele. Pe spatele cămilelor noastre veți găsi cele o mie de coroane pe care le cunoașteți foarte bine, precum și cheile de aur ale orașului. Ne punem gaj viața pentru veridicitatea acestei propuneri!”

16. Auzind acest discurs, cei zece și-au schimbat pe loc atitudinea și au dispus reunirea marelui consiliu.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (74)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 229
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.6.2019, 08:02 View PostDownload Post

Capitolul 229
Locuitorii din vale țin sfat. Gurat este numit rege al Hanohului. Dependența Hanohului de munteni.
(22 februarie 1844)

1. După adunarea consiliului alcătuit din numeroșii șefi ai populației, cei zece au deliberat asupra posibilității ca unul dintre ei să își asume guvernarea Hanohului și a tuturor provinciilor regatului. Ei au luat decizia ca această sarcină să îi fie încredințată lui Gurat, urmând ca valea din munți să își păstreze suveranitatea.

2. După ce propunerea a fost supusă la vot, consiliul a decis ca cei zece prinți ai muntenilor să rămână pentru totdeauna inseparabili. Dacă unul dintre ei urma să moară, coroana sa urma să fie moștenită de fiul său cel mare. În cazul în care el nu avea fii, locul său trebuia moștenit de fiul cel mare al altui prinț.

3. De asemenea, regatul Hanohului trebuia să fie moștenit întotdeauna de familia lui Gurat. În cazul în care unul din descendenții acestuia nu avea fii, suveranii platoului montan trebuiau informați, pentru a numi un nou rege din rândul lor.

4. Regele de la șes era în întregime dependent de regatul din munți, chiar dacă nu era ales direct de prinții acestuia, ci era moștenitorul ultimului rege. Căci fiecare drept de succesiune trebuia să fie validat de prinții munteni, ca și cum ar fi fost vorba de o nouă învestitură.

5. Recunoașterea suveranității absolute a ținutului de la munte impunea regelui din Hanoh plata anuală a unei dijme pe toate metalele prețioase, cu excepția aurului, precum și a unor impozite plătite în oi, vite, măgari și capre. În plus, regele avea datoria să le ceară sfatul suveranilor din munți pentru orice decizie mai importantă a sa.

6. În semn de fidelitate față de stăpânii săi, regele avea datoria să accepte ca plata impozitelor să fie făcută în prezența unor funcționari aflați în slujba prinților munteni.

7. Peste toate, regele trebuia să considere de datoria lui să le dea hanoheenilor și celorlalte provincii ale regatului exact aceeași constituție ca și cea valabilă în munți, astfel încât popoarele de la șes să poată atinge o unitate bazată pe o prietenie reală.

8. La rândul lor, prinții munteni se angajau să îl susțină cu forțe pe regele din Hanoh pentru aplicarea acestor reguli și pentru menținerea puterii sale. „Așa să fie, până la sfârșitul timpurilor!”

9. După luarea acestor decizii de către consiliu, Gurat a fost întrebat dacă era de acord cu ele.

10. Acesta a răspuns: „Sunt întru totul de acord cu toate deciziile consiliului! Cum aș putea să nu fiu de acord? Dacă nu ați fi luat voi înșivă aceste decizii pline de înțelepciune, aș fi făcut-o eu însumi și v-aș fi rugat să le aprobați favorabil!

11. Căci ce poate face un biet rege al Hanohului fără susținerea voastră? El nu ar fi decât un titlu lipsit de semnificație, un deținut în raport cu restul lumii, la fel ca și actualul rege de fațadă al orașului!

12. În schimb, un rege plasat sub tutela voastră înțeleaptă ar fi un senior liber și puternic, capabil să domnească într-o stare de încredere absolută, conștient că își guvernează așa cum trebuie popoarele care i-au fost încredințate și că deține o putere autentică asupra lor.

13. Așa cum vă puteți da seama, deciziile voastre îmi provoacă o mare satisfacție.

14. Un singur lucru aș dori să mai adaug, iar acesta se referă la dreptul de succesiune la tron: dacă se va întâmpla vreodată ca un rege să aibă un fiu nebun, leneș, cheltuitor, tiranic și însetat de sânge, sau dimpotrivă, cu mintea slabă ori de-a dreptul cretin, acesta ar trebui să nu aibă dreptul de succesiune la tron. Acest drept ar trebui să revină celui de-al doilea născut al regelui, iar în cazul în care acesta nu există sau este la fel de lipsit de aptitudini, celui pe care l-ați desemna voi!

15. Mai mult, fiecare moștenitor al tronului ar trebui să urmeze mai întâi de toate școala voastră, și abia apoi să primească dreptul de a fi încoronat, în măsura în care l-ați considera capabil să devină rege al Hanohului”.

16. Această ultimă propunere a lui Gurat a fost primită cu aplauze la scenă deschisă. Și astfel, Gurat a fost uns rege și a primit cheile de aur și cele o mie de coroane ale orașului. Fiecare din aceste coroane avea o valoare echivalentă cu un milion de florini în această epocă. Cheile de aur ale orașului erau de asemenea foarte prețioase.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 23 of 37  [ 368 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 22, 23, 24 ... 35, 36, 37  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !