Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 00:07
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 24, 25, 26 ... 35, 36, 37  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 240
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.6.2019, 09:54 View PostDownload Post

Capitolul 240
Politica spirituală a șefului suprem al marilor preoți și discursul adresat de el în fața consiliului clerului.
(9 martie 1844)

1. După toate aceste evenimente și după numirea noilor membri ai clerului inferior, Gurat a convocat un consiliu al preoților pentru a pune la punct o nouă învățătură religioasă.

2. Când consiliul s-a reunit în castelul regelui, șeful suprem al marilor preoți s-a ridicat și a spus: „Regele și domnul meu, îngăduie-mi să iau cuvântul pentru a vorbi despre acest lucru atât de important, de care depinde în întregime bunăstarea ta și a noastră! Căci dacă vom prezenta învățătura divină într-o manieră neîndemânatică, fără a-i conferi pompa și fastul necesare, oamenii nu îi vor atribui nici o valoare!

3. Acesta este motivul pentru care va trebui să îi păstrăm pe zeii pe care oamenii îi cunosc, adăugând însă mult mai mulți zei în acest panteon, cu singura modificare că le vom construi mari temple în locuri alese cu grijă, cărora le vom da o aparență mistică și în interiorul cărora vom așeza statui de o dimensiune colosală. Căci tot ce are dimensiuni exagerate îi impresionează teribil pe oameni, influențându-le sufletul.

4. Pentru fiecare zeitate vom educa preoți care vor trebui să fie unși cu toate alifiile politicii religioase și care vor fi capabili să genereze miracole specifice zeității în cauză, folosindu-se de tot felul de artificii naturale. În acest scop, preoții vor trebui să stăpânească perfect principiile mecanicii și ale chimiei. Cu cât miracolele lor vor fi mai rafinate, cu atât mai mare va fi prestigiul de care se vor bucura ei.

5. Nici nu se pune problema să îi remunerăm pe acești preoți din vistieria statului. Dimpotrivă, le vom spune: ‚Iată, templul tău este o mină de aur! Dacă dorești să mănânci, procedează la fel ca o pisică: lingușește-i pe oameni pentru a-ți da de mâncare!’ În acest fel, putem fi siguri că în câțiva ani, regatul se va umple de tot felul de miracole, iar poporul ne va privi cu o venerație atât de mare încât vom putea face orice vom dori cu el!

6. Mai presus de orice, va trebui să avem grijă ca preoții care își vor exercita aceste funcții în templele lor să nu le vorbească oamenilor – sub pedeapsa cu moartea – decât cu cea mai mare reținere despre divinitatea pe care o slujesc, rămânând cât mai inabordabili cu putință. Dacă le vor vorbi totuși oamenilor, cuvintele lor vor trebui să fie cât mai ininteligibile posibil, căci nici un om înzestrat cu o rațiune nu consideră de sorginte divină ceea ce înțelege!

7. Pe de altă parte, fiecare templu va trebui să aibă un orator priceput, care să se adreseze poporului. Prin arta sa, el va ști să laude miracolele zeității pe care o slujește. Toate școlile necesare pentru formarea acestor preoți vor trebui să își aibă sediul exclusiv aici, în Hanoh!

8. Eu cred că dacă propunerea mea va fi pusă în practică, vom putea domina de-a pururi poporul. Nici măcar nu va mai fi necesar să îi percepem impozite directe, căci oamenii își vor dărui singur averile zeităților și preoților lor, în maniera cea mai inocentă cu putință, iar guvernul va avea aparența unei instituții conduse de porumbei și de miei. Se știe cât de mult își doresc oamenii să se auto-amăgească; ei bine, așa să fie!

9. Și încă un lucru: de ce ar trebui, regele meu, ca tu să recunoști supremația celor din munți? Personal, nu văd nici un motiv! Noi suntem domnii ținuturilor de la șes și nimeni nu are dreptul să se bage în treburile noastre!

10. Putem foarte bine să tăiem puntea de legătură cu locuitorii de la munte, iar aceștia nu au decât să încerce să coboare la noi. În acest scop, vom astupa toate ieșirile care le-ar permite accesul către ținuturile de la șes, astfel încât celor din munți ar trebui să le crească aripi pentru a putea ajunge aici!

11. Deocamdată nu doresc să spun mai multe și îți dau ție cuvântul, suveranul meu!”

12. Regele și întregul său anturaj s-au declarat întru totul satisfăcuți de acest discurs, iar sfaturile șefului marilor preoți au fost puse rapid în aplicare. Chiar începând de a doua zi, la palat au fost convocați arhitecți, creatori și mineri.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 241
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.6.2019, 10:19 View PostDownload Post

Capitolul 241
Separarea de ținutul muntos prin izolarea cărărilor. Construirea noilor temple păgâne.
(11 martie 1844)

1. Minerii au luat cu ei 200.000 de oameni, care au fost puși să care instrumentele necesare scopului propus.

2. Inginerii au inspectat toate căile de acces posibile care asigurau legătura dintre ținutul muntos și cel de la șes. Au găsit astfel circa 50 de drumuri care ar fi putut deveni practicabile în caz de extremă necesitate. Dacă un locuitor de la șes ar fi dorit să urce pe platou, el s-ar fi izbit de obstacolul pereților stâncoși verticali care îl înconjurau și care jucau rolul natural al unor turnuri imposibil de depășit. În schimb, locuitorii platoului montan s-ar fi putut folosi de scări din coarde pentru a coborî aceste ziduri, ajungând astfel cu ușurință la cei de la câmpie.

3. Pe culmile munților existau chiar mai mult de 50 de cărări, dar pe măsură ce acestea coborau, prăpăstiile deveneau din ce în ce mai amețitoare, nepermițând în final decât un singur drum principal. Dacă acesta ar fi devenit impracticabil, toate cărările situate la mare înălțime ar fi devenit inutile.

4. În acest scop, cele 50 de cărări au fost distruse într-un interval de timp de trei luni, pe o distanță de 400 de metri și pe o lățime de 40-100 de stânjeni. În acest fel, locuitorii de pe platoul montan nu mai puteau ajunge în câmpiile Hanohului. Această activitate laborioasă a fost încheiată într-un interval de timp extrem de scurt, deși în epoca actuală (n.n. în perioada în care a trăit Lorber – 1844) ea ar fi necesitat mai mulți ani.

5. Aceste popoare preistorice știau să calculeze foarte exact durata și maniera de execuție a unei lucrări înainte de a o întreprinde, după care treceau la treabă cu un avânt atât de mare încât reușeau de regulă să o termine într-un timp foarte scurt.

6. Căci ele obișnuiau să spună: „E același lucru dacă angajezi un număr mic de oameni pentru a termina o lucrare într-o perioadă îndelungată de timp sau un număr foarte mare de oameni pentru a o termina într-un timp foarte scurt. În cazul din urmă câștigăm însă timp, astfel încât putem utiliza mult mai devreme ceea ce am construit – avantaj deloc neglijabil!”

7. Dacă privim aceste aprecieri din perspectiva lumească, ele erau cât se poate de juste. Chiar și din perspectiva spirituală ele erau corecte, căci efortul focalizat valorează infinit mai mult decât indolența călduță!

8. În mod similar, pentru construcția templelor au fost angajați circa două milioane de lucrători. Așa se face că într-un singur an au fost construite o mie de astfel de edificii, dotate cu tot felul de dependințe și de anexe.

9. Vom discuta în continuare cum au fost repartizate zeitățile pe diferitele lor temple și cum le-au fost prezentate ele oamenilor, cu tot cu puterile lor miraculoase.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 242
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.6.2019, 10:22 View PostDownload Post

Capitolul 242
Descrierea noilor temple consacrate idolilor. Templul boilor.
(12 martie 1844)

1. Pentru a vă face o idee mai exactă, iată câteva descrieri ale unor idoli ciudați expuși în aceste temple:

2. De pildă, un mare templu semicircular a fost construit pe fundul unei prăpăstii adânci, chiar în fața unei cascade tumultuoase.

3. Edificiul avea o formă semicilindrică, cu fațada dreaptă. În partea din spate se aflau reședințele preoților care îl deserveau.

4. În partea de sus a fațadei se aflau două mari ferestre ovale, care aminteau de ochii unui bou.

5. Ceva mai jos, chiar în mijlocul spațiului dintre cele două ferestre superioare, erau plasate două deschizături apropiate și verticale (spre deosebire de ferestre, care erau orizontale).

6. În sfârșit, în partea de jos era situată o poartă cu o lățime de patru stânjeni și cu o înălțime de un stânjen și jumătate, susținută de trei coloane negre, care semăna dacă era privită de departe cu un bot de bou.

7. Dat fiind că peretele din jurul ferestrelor era vopsit astfel încât să evoce un cap de bou, iar în jurul „ochilor” zidul se prelungea luând forma celor două coarne, la care se adăugau și două urechi mari de metal, special construite, din care ieșea în permanență un fum gros, întreaga fațadă a templului avea într-adevăr aspectul terifiant și impresionant al unui cap de bou!

8. Interiorul templului era zugrăvit într-un roșu aprins, iar într-o nișă din spate era ridicată statuia de dimensiuni colosale a unui bou din cupru laminat. Labele sale din față erau atât de groase încât în interiorul lor putea fi plasată o scară ce permitea accesul ușor în pântecul imens al animalului, de unde preotul putea declanșa tot felul de mecanisme de mistificare.

9. În timpul pelerinajelor făcute la acest templu „miraculos”, enormul cap de bou era făcut să se miște de sus în jos cu ajutorul unor pârghii interioare. În pântecul uriaș al animalului era instalat un cuptor care permitea ca prin gura acestuia să iasă fum, iar uneori și flăcări, fenomen care era urmat de un zgomot puternic, ca de tunet.

10. După ce acest zgomot înceta, un orator ascuns în pântecul boului le adresa câteva cuvinte lipsite de orice sens adoratorilor înspăimântați cu o portavoce din metal.

11. În continuare, boul se calma, iar marele preot apărea din spatele unei uși ascunse, aprindea un foc ce degaja un fum gros, după care fixa ofranda pe care trebuia să o aducă populația și data următoarei perioade de sacrificiu.

12. Toți cei care aveau în posesiune vite trebuiau să dea un obol; în caz contrar, acestea riscau să se îmbolnăvească și să moară, lucru care chiar se întâmpla, cu ajutorul celor aflați în solda templului!
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 243
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.6.2019, 10:24 View PostDownload Post

Capitolul 243
Templul soarelui
(13 martie 1844)

1. Pe o stâncă golașă situată către miazăzi, la o zi de mers de Hanoh, se înălța un templu dintre cele mai îndoielnice închinate soarelui.

2. De ce era atât de suspect acest templu? Descrierea care urmează vă va lămuri.

3. Edificiul era în întregime rotund. Una din jumătățile sale era închisă de un perete, în timp ce cealaltă era deschisă și era alcătuită din șase coloane ce susțineau un acoperiș de formă conică.

4. În spatele peretelui era construită reședința preoților, care putea adăposti o sută de persoane și avea aceeași înălțime ca și templul, respectiv de zece stânjeni, și un diametru egal.

5. Chiar în mijlocul peretelui despărțitor era plasată o oglindă concavă cu un diametru de doi stânjeni, confecționată din metal aurit și foarte bine șlefuit, care putea fi rotită de sus în jos și de la stânga la dreapta, în toate gradele unui semicerc, grație unui mecanism ingenios.

6. Exact la zece stânjeni de centrul oglinzii, între cele șase coloane, se aflau altarele de sacrificiu, care aveau o înălțime de cinci picioare și un diametru de patru picioare.

7. Un culoar subteran conducea din apartamentele preoților chiar sub altarul din mijloc, situat în mijlocul coloanelor.

8. Acest altar era gol în interior. Sub el se afla un dispozitiv alcătuit din pârghii care permitea urcarea unui fel de piston din piatră, care umplea perfect cavitatea interioară a altarului.

9. Atunci când preotul mistificator dorea să apară îmbrăcat cu veșmintele sale aurite în templul plin cu oameni, el se așeza pe pistonul din piatră și era transportat în sus de către o mașinărie, după care ridica cu capul capacul aurit al altarului și apărea brusc deasupra acestuia, ca prin magie, ținând în mână un ciocan din aur.

10. După ce poporul se asigura că altarul era confecționat în întregime din piatră, prin care nici un om obișnuit nu ar fi putut trece, el ajungea să îl considere pe preot o ființă supranaturală. Acesta acoperea din nou altarul și mormăia câteva cuvinte ininteligibile, după care ciocănea de trei ori capacul, care se ridica din nou, și din el apărea un al doilea preot, înconjurat de fum.

11. Procedeul era repetat de trei ori, după care altarul din mijloc era ermetic închis, iar celelalte patru erau descoperite. Cei patru preoți plasau un material ce trebuia să producă fum pe tăblițele din piatră albă.

12. În continuare, preoții venerau oglinda aurită, care avea forma soarelui. Marele preot lovea cu ciocanul o altă tăbliță, care permitea descoperirea oglinzii (până atunci ascunse) și pivotarea ei într-o altă direcție prin intermediul unui mecanism sofisticat.

13. Oglinda era focalizată astfel asupra unuia din cele patru altare, aprinzând prin razele ei fierbinți materialul ușor inflamabil depus pe el.

14. După ce operația era repetată și pe celelalte patru altare, un orator urca pe altarul din mijloc și ținea un discurs înspăimântător adresat poporului adunat, afirmând că soarele depindea întru totul de puterea acestui templu. De aceea, dacă doreau să se bucure de zile frumoase și însorite, și să aibă parte de un an prosper, oamenii trebuiau să facă sacrificii cât mai mari.

15. Nu cred că trebuie să mai insist asupra acestor artificii satanice. Orice om de bun simț își poate imagina cu ușurință consecințele malefice ale acestor mistificări asupra unei populații căzute într-o asemenea orbire spirituală.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 244
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.6.2019, 10:25 View PostDownload Post

Capitolul 244
Templul consacrat vântului.
(15 martie 1844)

1. La est de Hanoh, mai exact la o distanță de trei zile de mers, se întindea un mic lanț muntos.

2. Culmea cea mai înaltă a acestuia era alcătuită din patru coline de aceeași înălțime, având o formă conică destul de regulată. Cele patru vârfuri nu erau aliniate în linie dreaptă, ci formau împreună un pătrat ușor inegal.

3. Pe platoul montan de dimensiuni considerabile situat între aceste patru culmi se întindea un lac destul de vast, care nu putea fi înconjurat cu piciorul decât după trei ore de mers. Lacul avea patru guri de scurgere, dând astfel naștere la patru pâraie ce curgeau de-a lungul a patru văi situate între cele patru coline.

4. Pe fiecare din aceste coline era construit câte un templu cu coloane, deschis, iar ceva mai jos, în apropiere de malul lacului, se aflau reședințele preoților. Acestea nu aveau o poartă vizibilă, dar pe partea opusă a colinei era construit un tunel de acces care conducea direct la locuințele lor. De asemenea, câte un pasaj subteran făcea legătura între fiecare casă și templul plasat mai sus.

5. În centrul fiecărui templu se înălța o coloană groasă, în zidurile căreia erau încrustate capete metalice grosolan confecționate și goale în interior, de dimensiuni colosale. Fiecare din aceste capete avea gura deschisă, ca și cum ar fi suflat într-un foc pentru a-l ațâța. Deschizătura acestor guri deschise avea un diametru de două picioare!

6. Din gură pornea un tunel subteran cu un diametru de două picioare și cu o lungime de două sute de stânjeni, care conducea la o grotă artificială în întregime ascunsă. În această grotă, care avea mărimea unei biserici actuale, erau plasate niște foale imense acționate printr-o roată hidraulică ce puteau trimite în fiecare secundă circa 10.000 de picioare cubice în interiorul fiecărui templu, prin intermediul tunelului subteran de care am vorbit. Fiecare templu avea propriile sale foale.

7. De patru ori pe an, în acest loc miraculos avea loc o mare sărbătoare de sacrificiu în onoarea celor patru vânturi. Fiecare om trebuia să aducă un sacrificiu substanțial pentru îmbunarea acestor zeități capricioase, dacă nu dorea ca mânia lor să se abată asupra lui. În timpul zilelor de sărbătoare, mii de pelerini invadau acest loc, aducând cu ei daruri bogate.

8. Când templele se umpleau de credincioși, preotul apărea subit, ca prin magie, din spatele unei uși ascunse într-una din coloane. La un semn discret al său, mecanicii puneau în funcțiune foalele, care provocau un curent foarte puternic de aer ce trecea prin gurile capetelor descrise mai devreme, producând un veritabil uragan în interiorul templului.

9. În acest fel, poporul își dădea seama de puterea zeităților vântului, cărora le aducea ofrande importante pentru a le potoli, deși nimeni nu putea conta prea mult pe fidelitatea lor, zeitățile vânturilor fiind mult prea capricioase!

10. Același curent de aer putea fi dirijat către suprafața lacului prin intermediul altor tuneluri interioare, provocând astfel valuri extrem de puternice, îndeosebi în jurul gurilor canalelor.

11. Vă puteți imagina cu ușurință efectele generate de aceste înșelătorii grandioase asupra unei populații atât de îndobitocite!
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 245
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.6.2019, 10:25 View PostDownload Post

Capitolul 245
Templul consacrat zeului apelor.
(16 martie 1844)

1. Într-o altă regiune muntoasă, situată la două zile de mers de Hanoh, către nord-est, a fost construit un templu închinat zeului apelor. Descrierea care urmează vă va arăta cum a fost conceput acest templu.

2. Respectiva regiune era înconjurată din toate părțile de munți și avea în centru un lac imens, cu o lungime de 30 de leghe. Lacul nu putea fi înconjurat decât după 60 de ore de mers.

3. În centrul lacului se afla o insulă cu o suprafață de cel puțin patru leghe pătrate, acoperită cu munți de dimensiuni mici, dar foarte bogați în izvoare, astfel încât partea orizontală a insulei era foarte bine irigată, și implicit foarte fertilă.

4. Insula era considerată reședința zeilor apei, care și-au construit în centrul ei un palat impozant, înconjurat de un platou stropit prin tot felul de jocuri de apă.

5. În mijlocul acestei clădiri de formă pătrată se înălța un templu maiestuos, deschis, în care se afla statuia colosală a unui dragon, plasată pe un soclu uriaș sculptat în piatră. Dragonul în sine nu era confecționat din piatră, ci dintr-un aliaj de aur și cupru lucrat foarte artistic.

6. Pe spatele fiarei călărea statuia unui om confecționată din același material. Capul statuii se mișca în permanență, iar mâna ei dreaptă se ridica spre cer, acționată de un mecanism cât se poate de simplu.

7. De fiecare dată când sculptura își ridica mâna, dintr-o țeavă plasată în mijlocul cupolei templului țâșnea în sus o coloană de apă, până la o înălțime de 12 stânjeni, spectacol care îi uluia de fiecare dată pe acei oameni stupizi.

8. Templul mai conținea și alte opere de artă acvatică, și întreaga insulă era presărată cu cele mai variate fântâni arteziene, a căror descriere ne-ar lua spațiul necesar unei cărți întregi! De aceea, ne vom rezuma doar la descrierea esențialului.

9. În decursul unui an, zeul apelor era celebrat prin 12 sărbători. Dacă un locuitor al orașului Hanoh dorea să își sape un puț, el era nevoit mai întâi de toate să aducă un mare sacrificiu zeului apelor. Ori de câte ori se spălau, hanoheenii trebuiau să se gândească mai întâi la zeul apelor, dăruindu-i săptămânal câte un mic obol. Dacă doreau să facă baie, sacrificiul trebuia să fie ceva mai substanțial și trebuia depus în mâinile unui gardian aflat în slujba templului; în caz contrar, folosirea apei nu le-ar fi adus decât nenorociri!

10. În aceste condiții, toți spălătorii, pescarii și celelalte categorii sociale care se foloseau de apă în activitatea lor curentă trebuiau să aducă sacrificii semnificative acestei zeități, pentru a evita astfel tot felul de nenorociri, provocate de altfel chiar de preoți, ai căror spioni se aflau pretutindeni.

11. Pentru ca populația din Hanoh să accepte de bunăvoie să facă toate aceste sacrificii, erau organizate 12 sărbători anuale pe această insulă. În timpul acestor festivități, pe lac putea fi văzut un adevărat furnicar de bărci și de ambarcațiuni, care colcăiau de pelerini veniți la marele eveniment.

12. Pe insulă exista un mare număr de hanuri, ai căror hangii își escrocau în toate felurile cu putință clienții. Pescarii și barcagii aflați în solda preoților își aveau și ei cota lor de profit. Transportul către insulă era gratuit, dar cel de întoarcere acasă costa mai mult decât dublu.

13. Cred că nu mai este necesar să insist asupra acestor orori! De aceea, vom trece la descriere altor activități, încă și mai „lăudabile!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 246
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.6.2019, 10:27 View PostDownload Post

Capitolul 246
Templul focului
(18 martie 1844)

1. Un alt templu a fost construit într-o regiune situată între niște munți foarte bogați în țiței.

2. Edificiul nu avea ferestre, fiind în întregime închis. Nu puteai ajunge în interiorul lui decât printr-un culoar subteran care avea un traseu sinuos ce se termina cu o scară.

3. Templul era foarte vast și putea conține 20.000 de persoane în galeriile sale și la parterul său, fără ca acestea să fie înghesuite.

4. Acoperișul său era alcătuit din numeroase cupole, care se sprijineau pe piloni puternici; fiecare cupolă avea o deschizătură oblică, pentru a permite fumului din interior să iasă afară.

5. În fundul unei nișe alungite se ridica statuia unui bărbat gol de o mărime colosală, plasată pe un soclu oval. Bărbatul era așezat pe un enorm cub de piatră, cu latura de patru stânjeni, și implicit cu o suprafață de 16 stânjeni pătrați și un volum de 64 de stânjeni cubi. Statuia era confecționată în întregime din cupru laminat și era goală în interior, unde se puteau adăposti 500 de persoane. În timpul sărbătorilor religioase care aveau loc de două ori pe an, acestea puteau efectua tot felul de trucuri.

6. În jurul imensului soclu al statuii erau plasate la o distanță de trei stânjeni altare rotunde (dispuse într-un cerc oval), cu înălțimea de un stânjen și diametrul de două picioare, sub care se afla o sursă abundentă de țiței.

7. Altarele erau construite din cilindri de cupru umpluți cu piatră ponce șlefuită. Petrolul urca în cilindri potrivit legii atracției corpurilor și impregna porii pietrelor ponce. Era suficient să luminezi ușor cu o torță suprafața unsuroasă a altarelor pentru a da naștere unor flăcări albe, asemănătoare așa-numitelor „focuri de Bengal”.

8. Aceste altare aprinse luminau atât de puternic interiorul templului încât strălucirea era chiar mai puternică decât în miezul zilei. Ele ardeau zi și noapte și nu se stingeau niciodată.

9. Coloanele erau străbătute de numeroase tuburi de cupru, care treceau prin toate galeriile. Din când în când, ele prezentau mici orificii, care permiteau aprinderea imediată a gazelor volatile ce impregnau pământul.

10. Ori de câte ori avea loc o mare sărbătoare consacrat㠄zeului focului” și slujitorilor săi, oamenii invadau templul cu sutele de mii, aducând cu ei ofrande bogate pentru a-și îmbuna idolii.

11. Preoții acreditați în serviciul zeităților știau să genereze tot felul de fenomene, iar focurile lor de artificii depășeau orice imaginație în grandoare și strălucire. În timpul nopții, regiunea muntoasă în care era construit templul era atât de puternic luminată încât nu mai puteai face deosebirea între noapte și zi.

12. În interiorul templului, falsul zeu își lăuda singur puterea pe o mie de voci, în timp ce preoții îl preaslăveau în exterior.

13. Este inutil să vă mai descriu efectul pe care acest spectacol îl producea asupra oamenilor ignoranți ai epocii, amplificat și de faptul că marile personalități ale orașului asistau regulat la aceste show-uri.

14. Chiar regele Gurat era prezent de fiecare dată la aceste festivități, însoțit de generalul său și de întreaga sa suită. Nu cred că trebuie să vă mai spun că idolatria atingea în cazul de față apogeul ei absolut.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 247
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.6.2019, 10:29 View PostDownload Post

Capitolul 247
Templul iubirii și grădina sa.
(20 martie 1844)

1. Chiar în orașul Hanoh a fost construit un templu uriaș, care era deschis zi și noapte. Desigur, fiecare vizitator trebuia să aducă o ofrandă generoasă pentru frumoasele preotese, pentru semi-zeițe, dar mai ales pentru zeițe.

2. Cum credeți că era construit acest templu? La ce folosea el și în ce consta adorația așa-zis divină din interiorul lui? – Scurta descriere care va urma vă va lămuri pe deplin în această privință:

3. Templul era construit chiar lângă poarta care conducea către copiii lui Dumnezeu, dincolo de care începea drumul către munți.

4. În cărțile lui Kinkar se găsea o descriere foarte poetică a Naemei, despre care se spunea că era atât de frumoasă încât până și pietrele o urmau.

5. Pornind de la această descriere, a fost construit un templu grandios consacrat acestei Naeme. Templul era rotund și deschis, având 30 de coloane exterioare și 10 piloni puternici în interior, într-o ordine desăvârșită, astfel încât în spatele fiecărui grup de trei coloane să se afle un pilon, la o distanță de trei stânjeni, pentru a putea susține cupola acoperișului.

6. În jurul templului erau construite trei palate. Unul era rezervat preoteselor, al doilea semi-zeițelor, iar al treilea zeițelor.

7. În mijlocul templului, pe un soclu auriu, se afla statuia colosală a Naemei, din marmură albă. Zeița era reprezentată în întregime goală și într-o postură studiată. Pe piedestalele din jurul Naemei se aflau socluri pe care erau plasate statuile unor bărbați în erecție și cu fețele orientate către zeiță.

8. Templul și cele trei palate erau înconjurate de o grădină imensă, de o splendoare inimaginabilă.

9. Grădina era împărțită în trei părți. Cea mai remarcabilă dintre ele ascundea un labirint ale cărui culoare nu erau alcătuite din ziduri, ci din voaluri fine, fiecare intersecție putând conduce la o sută de alte locuri.

10. Atunci când, din când în când, câte o zeiță magnifică se arăta mulțimii într-un loc, admiratorii nu reușeau niciodată să o prindă. Chiar dacă îi separa un singur văl de zeiță, ei ar fi trebuit să facă mari ocoluri pentru a ajunge la ea.

11. Diferența dintre preotese, semi-zeițe și zeițe era următoarea:

12. Preotesele erau îmbrăcate frumos, aveau fețe minunate și o mare prestanță.

13. Semi-zeițele nu purtau decât o banderolă aurită care le ascundea părțile rușinoase, brățări din pietre prețioase și sandale din aur; restul corpului era gol.

14. Zeițele erau în întregime goale, cu excepția sandalelor din aur pe care le purtau în picioare. Frumusețea lor era desăvârșită. Toate aveau părul de un blond auriu, iar corpul absolut perfect. Cu excepția capului, toate celelalte părți ale corpului nu prezentau nici un fel de pilozitate, fapt deloc dificil, căci hanoheenii inventaseră de mult timp tot felul de produse destinate epilării.

15. Atunci când zeițele ieșeau să se plimbe prin culoarele deschise ale labirintului, ele erau însoțite de o preoteasă și de o semi-zeiță. Preoteasa trebuia să meargă înaintea celorlalte două femei, pentru a purifica astfel drumul, iar semi-zeița trebuia să alunge muștele și țânțarii cu o coadă de vulpe.

16. Celelalte două părți principale ale grădinii erau alcătuite din alei pline de flori, pe marginea cărora se aflau pavilioane ale plăcerii, unde preotesele aveau ocazia perfectă de a încheia anumite afaceri. În interiorul labirintului, unde existau de asemenea numeroase temple de dimensiuni mici, singurele care aveau dreptul la întâlniri galante erau semi-zeițele și zeițele.

17. La drept vorbind, nu existau sărbători speciale consacrate zeității frumuseții, căci templul era deschis zi și noapte.

18. La deschidere, în templu nu existau decât 3000 de reprezentante ale sexului feminin, dar după numai trei ani, numărul preoteselor, al semi-zeițelor și zeițelor a trebuit înzecit, căci templul atrăgea un număr uriaș de admiratori ai acestor femei, aducându-i lui Gurat venituri uriașe.

19. Nu cred că trebuie să mai insist asupra acestui subiect, căci fața viciului este mai evidentă în acest caz ca în oricare altul! Să trecem așadar la o altă descriere!
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 248
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.6.2019, 10:31 View PostDownload Post

Capitolul 248
Templul consacrat metalului (sau templul zeului bronzului).
(21 martie 1844)

1. Nu departe de Hanoh se aflau niște mine de cupru în care acest metal era exploatat încă din epoca lui Lameh, prin procedeele inventate de Tubal Cain. În acest loc a fost construit un alt templu.

2. Acesta era deschis, iar marea sa cupolă era susținută de o sută de coloane din bronz. Forma templului nu era rotundă, ci ovală.

3. În partea mai îngustă situată în spatele edificiului era înălțat un imens trepied. Picioarele acestuia erau alcătuite din niște coloane cu o înălțime de doi stânjeni, iar greaua platformă pe care o susțineau avea un diametru de trei stânjeni.

4. Pe această platformă era plasată statuia unui meșter pe jumătate gol, cu talia herculeană, confecționat din foițe de cupru artistic laminate. În fața lui se afla o nicovală imensă pe care se afla o mare bucată de metal.

5. Meșterul uriaș ținea în mâna dreaptă un ciocan gigantic, dar gol în interior (la fel cum era și statuia meșterului). Cu mâna stângă ținea metalul pe nicovală, folosindu-se de un clește uriaș.

6. Pe aceeași platformă pe care era plasată statuia meșterului se mai aflau și alte statui mai mici, confecționate tot din cupru laminat. Acești meșteri metalurgi țineau în mâini alte unelte specifice, diferite între ele, dar purtând aceeași emblemă a zeului bronzului și a primului meșter din acest domeniu, care era, desigur, Tubal Cain.

7. În spatele marelui templu, în apropiere de munte, era situat un mare castel rezervat clerului, în care locuiau circa o sută de preoți care trăiau din bogatele ofrande aduse acestui zeu.

8. În spatele castelului se afla mina sacră pe care a săpat-o în munte Tubal Cain însuși. Oaspeții aveau dreptul să o viziteze, desigur, în schimbul unui obol generos.

9. La o adâncime de o sută de stânjeni se afla o grotă imensă, creată cu mult timp în urmă de minerii lui Tubal Cain. Preoții zeului bronzului le arătau aici vizitatorilor diverse relicve sacre care i-au aparținut cândva fiului lui Lameh. De altfel, la fel ca în cazul tuturor celorlalte temple, și aceste relicve erau mincinoase, fiind confecționate special pentru a stârni curiozitatea vizitatorilor naivi.

10. Zeul bronzului avea parte de trei sărbători religioase în fiecare an. În timpul lor, preoții sacrificau un bou pe platforma cea mare, în fața statuii zeității.

11. După ce animalul era ucis, preoții coborau de pe platformă, moment în care sub trepied era aprins un mare foc, care era ațâțat din ce în ce mai puternic, până când întreaga platformă devenea incandescentă. Focul era menținut până când boul sacrificat era prefăcut în cenușă.

12. În timpul acestei ceremonii, zeul se punea în mișcare, bătând cu ciocanul în bucata de metal, prin intermediul unui mecanism hidraulic ascuns, care punea în funcțiune și niște foale puternice, ce ațâțau focul de sub trepied.

13. În timpul acestor sacrificii, publicul asculta declamarea unor predici austere care ridicau în slăvi prelucrarea metalelor și binefacerile revărsate de această zeitate asupra tuturor lucrătorilor din acest domeniu.

14. După predică se trecea la colectarea darurilor, iar pelerinii puteau vizita marile mine regale din împrejurimi, unde mișunau o mulțime de amatori de bacșișuri.

15. Nu mai este necesar să menționez că acest templu era extrem de frecventat. Dar să trecem mai departe cu descrierea acestor orori!
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 249
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 8.6.2019, 10:32 View PostDownload Post

Capitolul 249
Alte temple din Hanoh și din împrejurimi. Scutirea populației hanoheene de impozite.
Locuitorii de pe platoul montan caută o ieșire către ținuturile de la șes. Vestigiile activității lui Gurat din Tibet.
Noe trimite un nou mesager la cei zece prinți.
(22 martie 1844)

1. Mai existau și alți zei, precum și o sumedenie de alte temple închinate lor, toate construite după același model. Exista de pildă un mare templu consacrat naturii, chiar în orașul Hanoh, precum și alte temple mai mici în celelalte orașe din jur. Norii aveau propriul lor templu. La fel și luna, stelele, anumite animale, copacii, izvoarele, fluviile, lacurile, mările, munții și diferitele metale. Toate aceste elemente ale naturii își aveau propriile zeități, și, desigur, propriii preoți care le deserveau.

2. Toate aceste edificii erau însă subordonate celor pe care le-am descris în detaliu mai sus. La Hanoh mai exista încă și templul lui Lameh, menținut datorită tradiției ce onora cărțile lui Kinkar. În afară de rege, de șeful suprem al clerului și de ceilalți mari preoți, nimeni nu avea însă dreptul să se apropie de acest templu consacrat bătrânului Dumnezeu al tunetelor și fulgerelor, sub pedeapsa cu moartea.

3. Singurul templu care nu era consacrat era cel al înțelepciunii de pe muntele șerpilor. Numele său era însă generic, căci nimeni nu își mai putea găsi aici înțelepciunea. Preoții de aici nu mai practicau de mult decât un fel de vrăjitorie mistică. În mijlocul acestui străvechi edificiu se afla acum un oracol unde orice om se putea lăsa amăgit oricât de des dorea, în schimbul unei plăți corespunzătoare. În mod evident, locuitorii Hanohului apreciau foarte mult acest oracol, fiind dispuși să plătească oricât pentru a afla ce soartă îi aștepta.

4. În acest fel, guvernul condus de Gurat a atins o prosperitate atât de mare încât și-a putut permite să scutească populația de orice fel de impozite. Căci afacerile templelor aduceau venituri uriașe la buget, ba au avut ca efect secundar și revenirea de bunăvoie a provinciilor rebele sub tutela Hanohului, pentru a se pune sub protecția zeilor, fapt care a sporit și mai mult încasările metropolei. Existau chiar suflete zeloase care considerau un privilegiu construirea unui nou templu, pe care i-l făceau apoi cadou regelui!

5. În numai zece ani, fiecare sat dispunea de tot atâtea temple câte hanuri. Casele oamenilor, satele și orașele rivalizau între ele, încercând să-i ofere regelui cadourile cele mai bogate, întrucât îl considerau reprezentantul pe pământ al tuturor zeilor și principalul lor slujitor.

6. Cam așa se prezentau lucrurile în acea epocă, la Hanoh!

7. Ce s-a mai întâmplat însă cu populația de la munte, rămasă complet izolată de șes, așa cum aveau să descopere muntenii cât de curând? Ei și-au dat seama ce a făcut Gurat, în loc să le recunoască autoritatea absolută.

8. În aceste condiții, cei zece prinți au dispus inspectarea cu cea mai mare atenție a întregii regiuni muntoase, în căutarea unei ieșiri.

9. A trecut astfel un an, dar toate eforturile muntenilor s-au dovedit zadarnice, căci Gurat ordonase ca o gardă permanentă să păzească ieșirea din munți și să distrugă orice cale de acces către șes, 24 de ore din 24.

10. Urmele acestor lucrări ordonate de Gurat mai pot fi văzute și astăzi pe ici pe colo în Tibet.

11. Cei zece prinți s-au văzut nevoiți să țină un nou consiliu, pentru a stabili ce era de făcut. Era oare posibil să se răzbune?

12. Marele consiliu s-a reunit de zece ori la rând, dar nu a putut ajunge la nici o concluzie.

13. Atunci, cei zece au declarat: „Va trebui să modificăm legile noastre referitoare la procreație! În caz contrar, țara noastră, atât de mare și de fertilă, va deveni în curând mult prea mică pentru a cuprinde întreaga populație!”

14. Tocmai când erau pe punctul de a promulga această lege și-a făcut însă apariția un nou mesager trimis de Noe, care i-a împiedicat să adopte această măsură.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 25 of 37  [ 368 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 24, 25, 26 ... 35, 36, 37  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !