Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 15.10.2019, 19:09
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 31, 32, 33 ... 35, 36, 37  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 310
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 14:19 View PostDownload Post

Capitolul 310
Dispariția celor eliberați într-o deschizătură misterioasă aflată în peretele stâncos.
(28 iunie 1844)

1. Încotro s-au îndreptat prizonierii eliberați? Ei s-au dus direct către un fost amplasament al templului, unde se afla un perete stâncos în interiorul căruia exista o grotă suficient de înaltă pentru a permite trecerea unui bărbat ușor încovoiat.

2. Toți cei eliberați au intrat în această grotă, iar spionii au fost nevoiți să aștepte cu nerăbdare noaptea, pentru a-i surprinde pe cei care ar fi încercat să iasă. Dar nimeni nu a mai ieșit din peșteră, nici oameni, nici vreun animal.

3. Seara, ei au cerut ajutorul gărzilor, pentru a supraveghea cu atenție deschizătura din munte și a-i surprinde pe cei care ies din ea. Timp de trei zile, eforturile lor au rămas însă zadarnice, căci nimeni nu a ieșit din peșteră.

4. După acest interval de timp, o parte din spioni s-au întors la cartierul general și i-au împărtășit lui Fungar-Hellan ce s-a întâmplat. Acesta a făcut ochii mari, neștiind ce să creadă despre toată această poveste.

5. Și totuși, după numai o oră, foștii prizonieri s-au întors cu toții, vii și nevătămați.

6. A fost rândul spionilor să se minuneze la culme, furioși că slujitorii taurului i-au înșelat în acest fel.

7. Fungar-Hellan le-a făcut un semn imperceptibil spionilor săi, pentru a-i chema înapoi (cu ajutorul unor mesageri rapizi) pe cei care rămăseseră de gardă la poalele peretelui stâncos.

8. Aceștia i-au chemat pe cei mai rapizi alergători, pe care i-au trimis la spionii rămași la posturile lor de observație pentru a-i chema înapoi.

9. După numai șapte ore, toată lumea era adunată în fața cortului generalului, care a făcut un pas înainte și s-a adresat astfel celor eliberați:

10. „Ce-i drept, v-ați întors la momentul pe care l-am stabilit, dar acest lucru nu îmi este de ajuns pentru a vă încredința noile voastre funcții! Înainte să fac acest lucru, va trebui să îmi povestiți cu fidelitate tot ce ați făcut în aceste trei zile. Abia atunci mă voi convinge dacă jurământul vostru de credință față de mine este adevărat, fapt care vă va scuti de pedeapsa cuvenită pentru faptul că mi-ați atacat soldații cu pietre în timpul asediului templului! De aceea, vorbiți, dar aflați că orice neadevăr vă va atrage moartea!”

11. Cei interpelați i-au răspuns: „Nu ne-ai îngăduit tu trei zile de libertate absolută? De ce ne ceri acum să îți mărturisim ce am făcut? Nu ne-ai spus că aveam dreptul să facem orice doream?”

12. Dar generalul le-a spus: „Prin această libertate pe care v-am acordat-o nu am dorit decât să vă pun la încercare. Era absolut necesar să acționez în acest fel pentru a ști în ce măsură vă puteam încredința noile voastre funcții, care sunt foarte importante! Toți cei formați la școala mea trebuie să treacă printr-un astfel de test decisiv al libertății; cei care trec de acest examen câștigă totul, dar cei care îl pică pierd totul! De aceea, răspundeți-mi fără alte discuții la întrebarea pe care v-am pus-o! În caz contrar, veți fi străpunși de 10.000 de săbii!”

13. Auzind aceste cuvinte, preoții au rămas interziși. Apoi, unul dintre ei a luat cuvântul: „Puternice domn, de vreme ce dorești să știi totul, află că în timpul celor trei zile am făcut penitență! La drept vorbind, a fost o penitență destul de dură, pentru a ne putea reconcilia astfel cu propria noastră conștiință, văzând cât de ofensat ai fost de ignoranța noastră!”

14. Generalul nu s-a putut împiedica să nu râdă, după care a spus: „Hm, nu-i deloc rău! Și unde se află acest loc sacru de penitență? Nu de alta, dar doresc să înalț în el un mare monument închinat fidelității voastre față de mine!”

15. Auzind aceste cuvinte, falșii penitenți și-au mușcat buzele, iar unul dintre ei a spus: „O, puternice senior, este vorba de o peșteră îngrozitoare aflată în interiorul muntelui. Plasarea unui monument în ea ar fi cu totul nelalocul ei! Te rugăm, nu pune acest proiect în execuție!”

16. Dar Fungar-Hellan i-a răspuns: „O, nu face nimic! Vom transforma această peșteră îngrozitoare într-un loc cât se poate de agreabil!”

17. Penitenții s-au albit la față, dar au fost nevoiți să asculte și să pornească la drum, ghidându-i pe ceilalți către peșteră.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 311
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 14:20 View PostDownload Post

Capitolul 311
Generalul cere deschiderea peretelui stâncos. Mahal și foștii preoți discută despre grotă.
(1 iulie 1844)

1. Când cortegiul penitenților, grupul de spioni, gărzile și Fungar-Hellan, împreună cu escorta sa, au ajuns în fostul amplasament al templului, unde se afla orificiul ce dădea în interiorul muntelui, șeful agenților secreți s-a îndreptat către general și i-a spus:

2. „Iată, domnule, aceasta este deschizătura în peretele stâncos despre care ți-au vorbit oamenii mei! Prin ea au intrat foștii prizonieri, fără ca vreunul dintre ei să mai iasă!”

3. Fungar-Hellan l-a întrebat pe Mahal dacă nu-i poate descrie peștera și maniera în care a fost construită.

4. Mahal i-a răspuns: „O, prietene, nimic mai ușor! Iată, mai întâi de toate nu este vorba de o peșteră naturală, ci de una construită de oameni, căci acest perete stâncos este destul de moale și poate fi găurit cu dalta. De altfel, urmele acestei operațiuni mai pot fi încă văzute.

5. În al doilea rând, dat fiind că este opera oamenilor, nu putem vorbi de o grotă naturală în munte, ci mai degrabă de o trecere fie către o regiune muntoasă înconjurată de stânci, fie către alte culoare subterane în care bănuiesc că falșii noștri penitenți au ascuns o mare cantitate de aur și argint!

6. Nu există nici o altă posibilitate. S-ar putea chiar ca amândouă variantele să fie adevărate, dat fiind că acești oameni s-au întors la tine pe un alt drum.

7. Ceea ce trebuie să faci este să dispui explorarea acestor locuri. Mai întâi de toate interoghează-i însă pe falșii penitenți. Dacă îți vor mărturisi adevărul înainte de a-l descoperi tu însuți, lasă-i în viață. Dacă vor continua să te mintă însă, ucide-i, punând să fie zidiți în interiorul acestei grote!”

8. După ce Mahal a tăcut, Fungar-Hellan s-a întors imediat către prizonieri și i-a întrebat ce se ascundea în această grotă în care au dispărut cu trei zile în urmă.

9. Oamenii i-au răspuns: „O, mărite domn, acest orificiu nu reprezintă decât deschizătura care duce către acea sordidă peșteră pentru penitență. Ea dă în partea cealaltă a muntelui într-o regiune extrem de aridă, în care nu cresc decât câteva rădăcini cu care se hrănesc cei care se retrag aici!

10. Din această regiune se poate ajunge inclusiv la câmpie, trecând printr-un drum extrem de dificil, pe care ai de înfruntat o mie de pericole! Pe acest drum ne-am întors noi astăzi, pentru ca penitența noastră să devină desăvârșită!

11. Mărite doamne! Nu ai decât să examinezi tu însuți această grotă! Dacă vei găsi altceva decât ceea ce ți-am spus, poți face cu noi orice dorești!”

12. Atunci, generalul și-a chemat minerii și le-a spus: „Aduceți 10.000 de torțe și vom pătrunde cu toții în interior pentru a explora această peșteră!”

13. Minerii au executat pe loc ordinul generalului.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 312
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 14:21 View PostDownload Post

Capitolul 312
Explorarea misterioasei grote. Descoperirea deschizăturii secrete.
(2 iulie 1844)

1. După ce au fost aduse torțele, Fungar-Hellan a chemat circa o mie de mineri, alegându-i dintre cei mai puternici și cei mai cinstiți; i-a dat fiecărui câte zece torțe și le-a spus:

2. „Legați-vă cu o frânghie, apoi aprindeți una din torțe și intrați în peșteră, dar cu cea mai mare prudență!

3. Examinați minuțios interiorul ei și nu lăsați nici un pasaj lateral neexplorat. Dacă veți găsi urme ale unei eventual pasaj zidit – lucru de care ar trebui să vă dați cu ușurință seama la lumina celor o mie de torțe –, străpungeți locul și nu lăsați nici un detaliu neverificat.

4. După ce ați examinat cu atenție toate colțurile peșterii, întoarceți-vă aici și relatați-mi în detaliu tot ce ați descoperit. În final mă voi asigura cu propriii mei ochi că lucrurile stau așa cum le-ați descris voi și vă voi recompensa generos pentru munca voastră. În acest fel, îi vom putea trata pe penitenții noștri în maniera cea mai echitabilă cu putință. – Haideți, treceți la treabă și executați-mi ordinele!”

5. Atunci, cei o mie de mineri s-au apucat de lucru și au făcut conștiincios tot ce li se poruncise. Inițial, ei nu au descoperit decât ceea ce au descris penitenții, respectiv un culoar îngust, cu o lungime de o sută de stânjeni și cu un traseu destul de contorsionat. La ieșirea din acest pasaj se afla o peșteră mare, care ar fi putut găzdui 2000 de persoane.

6. Pereții peșterii erau constituiți din pietre negre și dure. Grota nu avea decât o singură ieșire, în afară de intrarea propriu-zisă. Ieșirea dădea către o regiune aridă, în care nu creșteau decât bace sălbatice.

7. După ce minerii au inspectat cu grijă locurile, fără să fi făcut nici cea mai mică descoperire spectaculoasă, ei s-au întors pe unde au venit și l-au informat pe general.

8. Dar acesta le-a spus: „Nu, nu! Nu pot să cred că acești penitenți sunt oameni cinstiți! Dați-mi o torță și frânghia cu care ați marcat locurile, și mă voi convinge cu propriii mei ochi dacă așa stau lucrurile!”

9. Într-adevăr, el a luat o torță și, însoțit de mineri, a pătruns în grotă, apoi în peștera cea mare, unde a examinat cu atenție pereții, negăsind altceva suspect decât culoarea acestora.

10. De aceea, el le-a spus oamenilor săi: „Avem toate motivele să credem că această culoare neagră ascunde ceva! Pereții sunt într-adevăr solizi peste tot, dar tavanul mi se pare excesiv de înalt! Să-mi aducă cineva o scară bună, pentru a examina cu atenție și partea superioară a grotei!”

11. Pe loc, un miner a adus o scară și oamenii au început să examineze tavanul grotei. Spre surpriza generală, ei au descoperit aici un mare orificiu care dădea într-un culoar cu o înălțime de trei stânjeni, în care se auzeau zgomote venite de departe, asemănătoare cu un mare număr de voci umane.

12. Fungar-Hellan a spus: „Să părăsim acest loc, căci ar putea deveni periculos pentru noi! Oricum, am găsit ce căutam, iar penitenții vor avea niște explicații de dat”.

13. După aceste cuvinte, toată lumea a părăsit în grabă grota.

14. După ce s-a văzut afară, viu și nevătămat, generalul a dispus imediat chemarea penitenților, cărora le-a cerut explicații referitoare la culoarul din tavanul peșterii.

15. Oamenii au simțit că își pierd complet curajul, iar unul dintre ei a strigat: „Acum suntem într-adevăr pierduți!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 313
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 14:21 View PostDownload Post

Capitolul 313
Penitenții sunt demascați. Sfatul lui Mahal, adresat mâniosului Fungar-Hellan, care dispune aruncarea în aer a grotei. Mărturisirea penitenților, care sunt grațiați.
(3 iulie 1844)

1. Văzând reacția penitenților în fața întrebării sale și auzind exclamația involuntară a celui care se simțea pierdut, Fungar-Hellan i-a spus lui Mahal:

2. „Ascultă, venerabile prieten și frate! Sunt de părere că nu ar mai trebui să lungim această poveste legată de cei o mie de penitenți! La urma urmelor, sacrilegiul lor este aproape complet dovedit. Ce alte dovezi ne mai sunt necesare?

3. De aceea, îi voi ucide fără să mai aștept, după care voi plasa doi saci cu explozivi în interiorul acestei peșteri, care o vor arunca în aer. În acest fel, vom elucida foarte rapid misterul pe care încearcă să ni-l ascundă acești tâlhari! Ce zici, am dreptate sau nu?”

4. Mahal i-a răspuns: „Prietene, ai perfectă dreptate, dar atât timp cât putem rezolva problema fără vărsare de sânge, cred că cel mai bine ar fi să lăsăm săbiile în teci și să acționăm fără ele! În schimb, ideea cu aruncarea în aer a peșterii mi se pare foarte bună. Vom descoperi astfel secrete care sunt probabil de cea mai mare importanță”.

5. Auzind acest sfat, Fungar-Hellan a dat el însuși ordinul de aruncare în aer a peșterii. Minerii săi au adus imediat două sute de saci cu un explozibil foarte violent, pe care i-au depozitat în peștera cu pereții negri. Au conectat apoi sacii la niște fitiluri lungi, cărora le-au dat foc, și s-au grăbit să iasă afară (nu cred că mai trebuie să explic de ce).

6. Peste numai o jumătate de oră, focul a ajuns la sacii cu explozibil, producând o detonare enormă, care a făcut fărâme întregul munte.

7. După explozie, s-a trecut la o nouă explorare a locului, dar oamenii lui Fungar-Hellan nu au făcut nici o descoperire importantă, doar câteva monede de aur și niște cadavre carbonizate.

8. După trei zile de cercetări inutile, generalul i-a chemat la el pe penitenți, cărora le-a spus: „Sunt dispus să vă grațiez și să vă redau libertatea, dacă îmi veți spune de ce v-ați comportat atât de necinstit față de mine, deși eu am acționat întotdeauna în interesul vostru! De ce ați făcut această peșteră și de ce ați ascuns acest aur în ea?”

9. Unul dintre penitenți a ieșit în față și a spus: „Mărite doamne, am făcut acest lucru pentru că ne temeam de tine! Aveam de mult timp presentimentul că vei acționa așa cum ai făcut acum. De aceea, doream să ne punem deoparte câțiva bănuți, pentru zilele negre care vor urma atunci când ne vom pierde funcțiile și nu ne vom mai putea câștiga traiul.

10. Iată, acesta este unicul motiv care ne-a determinat să construim această peșteră! Vocile pe care le-ai auzit prin deschizătura culoarului din tavan aparțineau fraților noștri, aflați acum sub dărâmături. Personal, doresc să le împărtășesc soarta! – Acum știi tot, dar nu uita că și noi suntem ființe umane!”

11. Dat fiind că generalul le promisese viața, el s-a ținut de cuvânt și le-a acordat prizonierilor libertatea.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 314
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 14:22 View PostDownload Post

Capitolul 314
Plecarea armatei în direcția templului soarelui și dărâmarea acestuia. Distrugerea templului focului și a templului consacrat vânturilor.
(4 iulie 1844)

1. După ce i-a integrat pe cei o mie de penitenți în armata sa, Fungar-Hellan le-a ordonat soldaților să se pregătească pentru o nouă expediție.

2. A fost nevoie de 24 de ore încheiate pentru ca imensa armată să fie gata de plecare. În final, generalul a ordonat plecarea în direcția templului soarelui, a cărui distrugere s-a petrecut fără incidente, dat fiind că preoții s-au predat imediat și chiar au ajutat la distrugerea lui. Singura lor cerere a fost să le fie predată marea oglindă concavă, pe care au învățat să o utilizeze în timpul ceremoniilor lor și pe care doreau să o folosească în scopuri științifice. Fungar-Hellan le-a îndeplinit cu dragă inimă cererea, căci era el însuși un pasionat al artelor și științelor.

3. După o pauză de trei zile, care le-a permis soldaților să își redobândească forțele și muncitorilor să bată monedă din aurul și argintul rechiziționate, armata s-a pus din nou în mișcare. La ordinul generalului, ea s-a îndreptat către templul consacrat zeului focului, a cărui cucerire și distrugere s-a dovedit ceva mai dificilă, căci preoții acestuia se înmulțiseră considerabil în ultima vreme, răspândindu-se în toate direcțiile. Ei au construit temple similare la baza tuturor vulcanilor din jur, producând în ele spectacole de magie cu ajutorul focului, în schimbul unor ofrande bogate.

4. De aceea, distrugerea templului principal și a tuturor anexelor sale a durat mult mai mult timp, prezentând numeroase dificultăți. În total, ea a necesitat 40 de zile, dar campania s-a derulat fără vărsare de sânge, cu excepția unui singur templu auxiliar, construit pe o stâncă înaltă și pe care preoții au refuzat cu orice chip să îl părăsească. În final, stânca a trebuit minată și distrusă, ceea ce i-a costat viața pe încăpățânați.

5. După această operație și după transformarea aurului și argintului în monede (era vorba de două milioane de livre, al căror transport a necesitat 200 de cămile), armata s-a îndreptat către templul zeului vântului, care i-a dat ceva bătaie de cap lui Fungar-Hellan până când s-a predat. Mai întâi de toate, preoții mențineau tot timpul nivelul lacului la o înălțime maximă, cu ajutorul unor puternice ecluze plasate la nivelul gurilor sale de scurgere. De îndată ce sesizau un pericol venind dintr-o parte sau alta, ei deschideau o ecluză și o cantitate imensă de apă se revărsa asupra dușmanului, înecând astfel toate căile de acces către templu. – În al doilea rând, preoții cunoșteau perfect tehnica de manipulare a electricității, cu ajutorul căreia au făcut ca regiunea în care se aflau să fie practic inaccesibilă.

6. De aceea, Fungar-Hellan a fost nevoit să asedieze regiunea timp de o jumătate de an înainte ca preoții să cedeze.

7. După acest asediu de lungă durată, armata a primit ordinul să se îndrepte către templul zeului apelor.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 315
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 14:23 View PostDownload Post

Capitolul 315
Armata mărșăluiește împotriva templului apelor.
(5 iulie 1844)

1. După mai multe zile de mers, enorma armată a ajuns în apropiere de marele lac în mijlocul căruia se afla insula pe care era construit templul consacrat zeului apelor. Ea și-a stabilit tabăra pe malul lacului.

2. După trei zile de odihnă, Fungar-Hellan a dat ordin să fie atacat edificiul, care era atât de bine plasat încât se transformase într-o adevărată fortăreață naturală.

3. Inițial, generalul și-a propus să încercuiască întregul lac (care avea un diametru de mai multe leghe) cu un singur rând de soldați, dar terenul dificil l-a determinat să renunțe la acest plan. Căci lacul era mărginit din când în când de pereți stâncoși abrupți, în timp ce în alte locuri era înconjurat de mlaștini uriașe, cărora nimeni nu le cunoștea capătul.

4. Nevoit să renunțe la acest plan, el a dispus construirea a 20.000 de plute cu câte o sută de locuri fiecare. Constructorii săi au reușit această performanță în numai șase săptămâni, folosind în acest scop lemnul celor mai frumoși cedri din pădurea învecinată, cu o lungime de 12 stânjeni. Plutele aveau practic aceeași lungime și o lățime de 6 stânjeni.

5. După terminarea ambarcațiilor, soldații au încărcat plutele cu provizii și armament, după care s-au îmbarcat ei înșiși și au vâslit către insulă. Misiunea lor era să vegheze ca nimeni să nu se apropie sau să scape de pe ea.

6. Dacă locuitorii insulei le-ar fi pus întrebări, ei trebuiau să le răspundă că aceasta este voința lui Fungar-Hellan și să le spună: „Dacă vă veți supune necondiționat deciziilor generalului, acesta vă va considera prietenii săi! În caz contrar, veți fi considerați cei mai crunți dușmani ai lui, pasibili de pedeapsa cu moartea!”

7. Înarmați cu aceste instrucțiuni, conducătorii plutelor s-au apropiat de insulă, care erau situată destul de departe, și au asediat-o în întregime, astfel încât nimeni nu mai putea scăpa de pe ea.

8. După prima zi de asediu, preoții erau deja informați de gravitatea situației, motiv pentru care au trimis o delegație la soldați, informându-i că doresc să îndeplinească pe loc voința marelui Fungar-Hellan. În caz contrar, însuși zeul apelor s-ar fi supărat teribil pe ei.

9. Auzind această veste, soldații s-au bucurat peste măsură. Fungar-Hellan a trimis fără să mai întârzie 10.000 de oameni pe insulă, dar când aceștia au ajuns la locul edificiului, ei nu au mai găsit nici o urmă din templu, ci doar o serie de căsuțe locuite de oameni cât se poate de obișnuiți.

10. După ce au vizitat întreaga insulă, fără să găsească altceva, cei 10.000 de delegați și-au spus: „Nu avem nimic de făcut aici, căci nu este nimic de distrus! Mai bine să ne întoarcem la general și să îi spunem cum stau lucrurile!”

11. Zis și făcut. Auzind povestea lor, Fungar-Hellan s-a minunat peste măsură, neștiind cum să reacționeze.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 316
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 14:24 View PostDownload Post

Capitolul 316
Informația lui Mahal referitoare la templul dispărut. Viclenia preoților, care sunt nevoiți să se prezinte în fața generalului.
(8 iulie 1844)

1. Dat fiind că Fungar-Hellan fusese pe insulă cu numai doi ani în urmă, însoțit de regele Gurat, și că văzuse templul de pe ea, el nu putea să înțeleagă unde dispăruse acesta, fără să lase nici o urmă. De aceea, el i-a cerut din nou opinia lui Mahal, care i-a spus:

2. „Tu îți imaginezi că acești preoți vicleni nu au auzit de distrugerea celorlalte temple ale idolilor?

3. Ei au știut la ce trebuie să se aștepte încă de la distrugerea templului zeului metalelor, așa că s-au grăbit să ducă de aici tot ce amintea de idolii lor, transformând regiunea într-o insulă locuită de oameni aparent nevinovați. De fapt, acești oameni sunt chiar ei. Având suficient timp la dispoziție, ei și-au împărțit aurul și argintul din templu, precum și zeițele frumuseții care se refugiaseră la ei, și de atunci trăiesc într-o fericire perfectă în acest mic paradis natural, după criteriile acestei lumi.

4. Din punct de vedere spiritual, ei sunt însă în întregime morți, căci L-au uitat de mult pe adevăratul Dumnezeu! De aceea, în acest caz nu mai trebuie să distrugem o idolatrie materială, ci doar tenebrele spirituale care domnesc la ora actuală pe această superbă insulă înzestrată cu atâtea bogății.

5. Dat fiind că nu mai au dreptul să posede un templu, acești preoți adoră la ora actuală apa din lac. Ei se închină izvoarelor născute din acesta, prin intermediul unui limbaj sublim, dar mincinos. Își predică mesajul în școlile lor, unde vorbesc despre puterea apei și despre gloria ei eternă, prezentând-o ca pe Ființa veritabilă, vie și sfântă a lui Dumnezeu, Cel în care sălășluiește întreaga plenitudine a Vieții! Pe scurt, acești preoți vorbesc despre divinitatea apei într-o manieră atât de inspirată încât te-ar putea emoționa și pe tine!

6. De aceea, trebuie să îi aducem din nou pe calea cea dreaptă! În caz contrar, spiritul uman riscă să cadă în apa înșelătoare a acestor preoți!”

7. După ce a ascultat aceste cuvinte, Fungar-Hellan și-a propus să meargă el însuși pentru a le predica preoților de pe insulă.

8. Dar Mahal i-a spus: „Prietene, în acest fel nu vei obține mare lucru. Din fericire, avem printre noi o oratoare înzestrată cu o mare forță, respectiv pe fiica mea Agla, și un orator la fel de inspirat, pe fiul meu Kisarell. Poruncește-le preoților să vină aici și vom vedea în continuare ce vom putea face în cazul lor!”

9. Fără să mai piardă timpul, generalul a trimis o trupă importantă pentru a-i aduce pe viclenii preoți, care s-au supus cu dragă inimă voinței sale.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 317
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 14:25 View PostDownload Post

Capitolul 317
Frumoasa Agla le predică preoților consacrați zeității apelor.
(9 iulie 1844)

1. Ajunși în fața lui Fungar-Hellan, preoții s-au înclinat până la pământ, după care unul dintre ei a luat cuvântul și a spus:

2. „O, tu, zeu al zeilor care nu ai sfârșit, mai puternic decât tot ce există, prinț al tuturor prinților și domn al tuturor domnilor! O, tu, în fața căruia munții tremură și pe care apele îl ascultă fremătând, care ai fondat cerul și pământul și care ai construit un imens oraș pentru milioane de oameni, o, spune-ne nouă, sărmani viermi care ne târâm prin praful de la picioarele tale, ce anume dorești de la noi?”

3. Acest discurs stupid a fost întâmpinat de un hohot generalizat de râs care i-a zguduit pe toți cei prezenți în marele cort al lui Fungar-Hellan. Generalul i-a cerut Aglei să urmeze sfatul tatălui ei și să se adreseze acestor nebuni pentru a-i convinge de sminteala lor și pentru a încerca să le schimbe învățătura cu una mai înțeleaptă.

4. Agla a avansat un pas înainte, în roba ei cenușie, și-a dat părul pe spate și și-a arătat fața superbă, care le-a tăiat literalmente respirația preoților. Aceștia au rămas practic împietriți, neîndrăznind să își miște nici măcar capul, pentru a nu pierde vreun cuvânt rostit de această ființă sublimă.

5. Agla i-a privit cu atenție timp de câteva clipe, după care i-a întrebat: „Cum se face că păstrați această tăcere stupidă în fața mea? Haide, spuneți-mi dacă ce i-ați relatat mai înainte generalului era adevărat, caz în care vom vorbi despre altceva! Răspundeți-mi! Vă ordon acest lucru, în numele marelui Dumnezeu cel etern!”

6. Dar, auzind vocea dulce a Aglei, preoții au fost atât de fermecați încât nu au putut pronunța decât câteva sunete nearticulate, de genul: „O! – O! – O! – Ah! – Ah! – Ah!”

7. Unul singur dintre ei a găsit suficientă forță interioară pentru a murmura o frază absurdă care suna cam așa: „O, o, o! Ești neasemuită! O, o, o, tu personifici întreaga frumusețe feminină! Cine te poate privi păstrându-și viața? Cine mai poate vorbi după ce a auzit din gura ta sunetele și armoniile celeste? O, o, o! Tu, cea mai frumoasă, cea mai frumoasă, creatură divină, creatură divinㅔ.

8. Intrat într-o stare de transă, stângaciul orator a tăcut, la fel ca și colegii săi.

9. Fungar-Hellan nu s-a putut împiedica să nu se amuze, spunându-i lui Mahal: „Acum putem face orice dorim cu acești netoți, căci vederea Aglei i-a vrăjit complet! Mă tem că dacă Agla nu se va retrage, acești indivizi ar putea cădea pradă unei frenezii amoroase care ne va face o mie de necazuri!”

10. Mahal împărtășea întru totul această opinie, așa că a chemat-o pe Agla la el și i-a spus: „Draga mea fiică, nu cred că vei avea succes cu acești bărbați; de aceea, ascunde-ți din nou fața, pentru a nu fi nevoiți cu toții să asistăm la un spectacol dezgustător!”

11. Drept urmare, Agla s-a retras fără alte comentarii, dându-i dreptate tatălui ei.

12. A urmat rândul lui Kisarell să fie chemat să vorbească. Când băiatul a apărut, preoții au crezut că o văd pe Agla deghizată, dat fiind că era aproape identic cu ea. Căzuți într-un extaz chiar mai puternic decât prima oară, aceștia au continuat să rămână muți, așa că tânărul a trebuit să se retragă la rândul lui.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 318
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 14:26 View PostDownload Post

Capitolul 318
Mahal îi dă anumite explicații generalului. Învățătura ratată a preoților ca imagine simbolică a eșecului iubirii divine în raport cu oamenii.
(10 iulie 1844)

1. Fungar-Hellan și-a dat seama că sfatul lui Mahal s-a dovedit greșit. Era pentru prima oară când se întâmpla așa ceva. De aceea, el l-a întrebat pe loc: „Frate întru adevăratul Dumnezeu, cum se face că sfatul tău a rămas fără nici un efect, dând greș de această dată?”

2. Mahal i-a răspuns: „Frate, acum câteva clipe, acest lucru mi se părea și mie ciudat, dat fiind că tot ce spun eu îmi este transmis mai întâi de Spiritul Domnului; acum îmi dau însă seama de ce nu a dat rezultat acest sfat!

3. Vezi tu, ceea ce s-a întâmplat mai devreme ilustrează perfect relația noastră cu Dumnezeu.

4. Acești preoți desfrânați și orientați exclusiv către lumea exterioară îi reprezintă întocmai pe oamenii acestei epoci. Noi am venit la acești slujitori dăruiți în întregime idolatrizării apei însoțiți de o mare armată de soldați. În mod similar, Dumnezeu a venit la început în calitatea Sa de Judecător atotputernic în fața primului cuplu de oameni.

5. Acest cuplu s-a căit însă pentru greșeala sa în fața Creatorului; de aceea, Dumnezeu s-a întors la el plin de clemență, dăruind din nou ființei umane pacea spirituală de care s-a bucurat atunci când a fost creată. Din păcate, omul a uitat foarte rapid mânia divină și s-a făcut din nou vinovat față de bunătatea Creatorului său.

6. Cu toate acestea, Dumnezeu nu și-a propus să schimbe imediat prietenia sa cu ființa umană, transformând-o din nou în mânie. Dimpotrivă, El și-a propus să o ajute, amplificându-și iubirea, grația și compasiunea față de ea. Mai mult, și-a propus să recupereze în întregime rasa umană coruptă, exclusiv prin forța iubirii Sale.

7. La început, când oamenii au contemplat fața iubirii lui Dumnezeu, auzind vocea Lui plină de blândețe, ei nu s-au putut împiedica să nu-L iubească la rândul lor. Din păcate, tocmai din cauza acestei iubiri, ei i-au atribuit lui Dumnezeu o indulgență și o răbdare atât de mari încât au ajuns la concluzia că El este incapabil să îi mai judece pentru păcatele lor!

8. Inițial, oamenii L-au iubit pe Dumnezeu cu o forță atât de mare încât iubirea lor plină de puritate era capabilă să înțeleagă tot ce a creat Acesta. În timp, ei și-au reorientat însă iubirea din ce în ce mai mult către lumea vizibilă, uitând treptat de iubirea divină. De fapt, au mers atât de departe încât au pus la cea mai grea încercare răbdarea divină. Atunci, Dumnezeu a luat decizia să lovească rasa umană în întregime orientată către exterior cu o judecată colectivă, care să lovească totalitatea ființelor vii. Acest lucru trebuie să se întâmple la ora actuală, căci oamenii nu mai știu nimic despre Dumnezeu, la fel ca acești preoți cărora le-ai dat puterea asupra acestei insule, așa cum Dumnezeu le-a dat cândva oamenilor puterea asupra acestui pământ.

9. Preoții au abuzat de această putere, așa că noi am venit să le-o luăm. Ei ne-au ghicit însă intențiile și au acționat în așa fel încât, atunci când am venit, nu am găsit nimic care să le reproșăm.

10. De aceea, ni s-a făcut milă de ei și i-am chemat aici cu intenția de a le dărui din nou adevărata iubire și adevărata cunoaștere, prin intermediul Aglei și al lui Kisarell.

11. Ce efect a avut însă acest lucru asupra preoților? – Ei au devenit încă și mai senzuali decât înainte, iar acest lucru s-a întâmplat chiar în fața noastră!

12. Ascultă: exact la fel ne comportăm noi în fața lui Dumnezeu! Cu cât iubirea și răbdarea pe care ni le arată El sunt mai mari, cu atât mai orientați către lumea exterioară devenim noi, împinși de senzualitatea noastră. Suntem cu toții din ce în ce mai mândri de noi înșine, iar în cele din urmă nici o altă creatură nu mai contează pentru noi decât propria noastră persoană. Cât despre Dumnezeu, acesta nici nu mai există pentru noi!

13. Deși buzele noastre vorbesc despre Dumnezeu, noi îl negăm prin toate acțiunile noastre! Și asta în condițiile în care Dumnezeu se neagă în întregime pe Sine, dăruindu-ne nouă toate comorile Sale. Noi procedăm exact invers: în cel mai bun caz, dăruim o parte infimă din ceea ce posedăm fraților noștri și păstrăm grosul pentru noi înșine!

14. Iată, acesta este motivul pentru care Domnul a generat aceste evenimente, pentru ca noi să ne dăm seama că ne comportăm față de El exact așa cum se comportă acești preoți față de noi!

15. Pentru a ne împiedica să cădem în întregime pradă egoismului nostru, Dumnezeu se vede nevoit să se retragă în iubirea Lui, refuzându-ne-o de acum înainte, la fel cum Agla și Kisarell au fost nevoiți să se retragă din fața acestor preoți!

16. Acum înțelegi de ce a eșuat acest sfat? – În realitate, acest eșec simbolizează prin corespondență imaginea eșecului iubirii divine în raport cu noi, oamenii!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 319
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 14:27 View PostDownload Post

Capitolul 319
Critica sinceră a generalului la adresa lui Mahal. Tristețea lui Mahal, care prevestește invazia locuitorilor din munți.
(17 iulie 1844)

1. După ce a ascultat acest răspuns lung și deconcertant al lui Mahal, Fungar-Hellan i-a spus:

2. „Dragul meu prieten, este posibil să ai dreptate; totuși, explicația ta referitoare la insuccesul recentului tău sfat mi se pare mai degrabă o întorsătură inteligentă din condei pentru a ascunde un adevăr mult mai simplu!

3. Și eu sunt versat în arta analogiilor și îmi dau perfect seama ce se ascunde în spatele aparențelor naturale. Totuși, cu toate cunoștințele mele, nu mi-ar fi trecut niciodată prin minte să atribui acestor evenimente o interpretare de acest fel!

4. Dat fiind că te bucuri încă de toată încrederea mea, aș fi preferat de o mie de ori să îmi mărturisești deschis că te-ai înșelat și tu o dată, la fel ca oricare alt om, în loc să îmi debitezi toate aceste prostii îmbrăcate sub aparența înțelepciunii, pe care fiecare le poate interpreta așa cum dorește. Eu însumi aș putea să le cred, dar și să le resping, la fel de bine!

5. De aceea, am să-ți spun eu care a fost adevăratul motiv al eșecului tău!

6. De altfel, este ceva cât se poate de natural: intențiile tale au fost bune și te-ai gândit că acest gen de preoți s-ar lăsa mult mai ușor convertiți de afirmațiile unei făpturi feminine de o frumusețe atât de mare ca a Aglei! Acesta este adevăratul motiv pentru care mi-ai dat acel sfat. Din păcate, nu ai ținut cont de lascivitatea acestor indivizi, fapt care explică eșecul tău.

7. Oricum, toate acestea nu au o importanță prea mare! Tu ești și rămâi prietenul meu cel mai intim, dar așa cum îți spuneam mai devreme, aș fi preferat să îmi spui adevărul curat, în loc să-mi servești această interpretare trasă de păr!

8. Iar acum, te rog să-mi dai un sfat bun, ca să știu cum trebuie să procedăm cu acești tauri în călduri. Trebuie să-i lăsăm în viață, sau să-i trecem prin tăișul săbiilor noastre? – Dezvăluie-mi voința pură a lui Dumnezeu, iar eu mă voi supune în întregime ei!”

9. Auzind aceste cuvinte ale lui Fungar-Hellan, Mahal s-a agitat puțin în sinea lui, după care i-a răspuns: „Prietene și frate, de ce mi-ai vorbit în acest fel, calificându-L pe Dumnezeu, nu pe mine, drept mincinos?

10. Ascultă-mă: acest lucru te va costa o mare bătălie, căci Domnul te va pedepsi cu severitate! Eu ți-am vorbit cu blândețe, dar tu nu ai primit cuvintele mele cu credință. Poate că vei crede în acest caz ceea ce îți voi spune în continuare:

11. Tu ai uitat complet de locuitorii din munți și nu te gândești nici o clipă că aceștia ar putea redeveni periculoși pentru tine. Cei zece prinți, care sunt încă în viață, au ținut în final cont de discursul unui trimis al înălțimilor sacre, așa că au anulat legea referitoare la procreație (care încălca sfatul mesagerului) și au promis o mare răsplată celui care va descoperi o cale de ieșire din munți.

12. Ei bine, află că exact în acest moment, un om le comunică celor zece prinți, în palatul lor aurit, un plan care i-a fost inspirat din cer și care le va permite muntenilor să ajungă în ținuturile de la șes. Și te asigur că aceștia vor ajunge! Chiar de mâine, ei vor trece la treabă! Milioane de oameni îi vor vedea lucrând, dar nimeni nu îi va putea împiedica!

13. Aceasta va fi pentru tine cea mai bună dovadă a adevărului spuselor mele de dinainte, adevăr transmis mie chiar de Dumnezeu!

14. Ce trebuie să faci cu acești preoți? Iată ce îți transmite Domnul: ‚Lasă-i să se întoarcă de unde au venit, căci spiritul lor nu mai poate fi schimbat, dat fiind că și-a găsit moartea în lux! Atunci când vor veni apele cele mari, ei vor fi primii care vor pieri în ele!’”

15. După ce a ascultat aceste cuvinte, Fungar-Hellan le-a dat drumul preoților și și-a adunat din nou armata, pentru a o conduce la locul indicat de Mahal, unde muntenii urmau să facă o străpungere.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 32 of 37  [ 368 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 31, 32, 33 ... 35, 36, 37  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !