Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 21.6.2019, 03:06
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Casa (Gospodaria) Domnului (Volumul 3) - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... , 35, 36, 37  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (71)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 350
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 19:41 View PostDownload Post

Capitolul 350
Fuga lui Mahal și monologul lui. Cuvintele de grație ale Domnului. Începutul dezastrului. Mahal rătăcește pe câmpuri.
(22 august 1844)

1. În tot acest timp, Noe l-a căutat pe Mahal, dar Domnul nu a dorit ca el să îl mai găsească pe acest pământ.

2. Mahal s-a cățărat pe o stâncă mare, după ce s-a aprovizionat cu câteva rădăcini comestibile, precum și cu pâine și vin pentru 20 de zile. Dat fiind că pe stâncă se afla un izvor, el avea la dispoziție suficientă hrană și băutură pentru a putea rezista o vreme.

3. El a petrecut șapte zile pe această stâncă. Văzând însă că cerul se întunecă din ce în ce mai mult, a părăsit locul și s-a îndreptat către celebra grotă a lui Adam.

4. A reușit să ajungă cu greu la ea și și-a spus în sinea lui: „Am devenit bătrân și obosit, iar Domnul mi-a răpit orice sprijin! Oare chiar merită să-i mulțumesc pentru asta, ba să-L mai și slăvesc?

5. Da, Doamne, acum că în urma presiunilor pe care le-ai exercitat asupra mea am devenit un păcătos în fața Ta, doresc să Te slăvesc! Căci Tu m-ai îngenuncheat, iar durerea mea a fost profundă, așa că m-am zvârcolit ca un vierme în fața Ta! Dar acum, marea mea suferință m-a făcut insensibil! Nu mai simt nici durere, nici tristețe, și nici măcar mânie. De aceea, pot să Te slăvesc din nou, o, Doamne!

6. Fii așadar venerat, slăvit și glorificat, Tu, Domnul și Dumnezeul meu, Creatorul și Părintele atotputernic și sfânt! M-am certat cu Tine pentru că sufeream, dar acum nu mai am intenția să mă cert cu Tine, căci nu mai sufăr!

7. Cât timp m-am aflat în fața Ta sub cerul lui Noe, nu am suferit și am putut să rămân drept înaintea Ta, o, Doamne! Nu am avut atunci niciodată dificultăți în a Te slăvi! Dar după ce m-ai făcut să cobor în infern, am devenit plin de mânie, am început să sufăr și să mă cert cu Tine! – Acum însă nu mai sufăr deloc, motiv pentru care Te pot slăvi din nou!

8. O, nu mă mai lăsa să cobor niciodată în infern, căci nimeni nu Te poate slăvi acolo, unde nu există decât foc, blesteme și chinuri!

9. Acum, că am început din nou să Te slăvesc și să Te laud, Doamne, Te implor, ia-mă și pe mine din această lume și nu mă lăsa să fiu martorul potopului justificat al mâniei Tale care se va abate asupra tuturor creaturilor Tale! Facă-se voia Ta, acum și de-a pururi! Amin”.

10. Ca răspuns la acest apel, o voce s-a auzit ca un ecou în interiorul grotei: „Mahal, mânia Mea împotriva ta s-a atenuat, căci te-ai îmblânzit după ce te-am lovit violent, din cauza împietririi tale! Totuși, va trebui să îți ispășești pe pământ întreaga nebunie de care ai dat dovadă, înainte ca Eu să te iau de acolo, căci sacrilegiul tău la adresa Mea a fost foarte mare!

11. Dă dovadă de răbdare față de tot ce ți se va întâmpla și așteaptă-Mă cu încredere! Dacă vei proceda astfel, nu voi permite să te îneci din cauza potopului! Totuși, tălpile picioarelor tale vor trebui să fie atinse de primele ape ale potopului înainte ca Eu să te eliberez de trupul tău! Așa să fie!”

12. Mahal a recunoscut în acest ecou vocea Domnului și s-a supus voinței Acestuia.

13. După ce a petrecut însă șapte zile în grota care altădată era luminată, a fost nevoit să accepte faptul că afară nu mai exista nici un pic de lumină; căci cerul era deja acoperit cu nori groși și negri, precum cărbunele, care nu mai lăsau să treacă deloc lumina soarelui.

14. De aceea, Mahal a ieșit din grotă, căutând o oază de lumină, dar a rătăcit în zadar ici și colo, căci nu-și putea găsi drumul din cauza întunericului. Totuși, el nu a mai cârtit, ci a așteptat cu răbdare să vadă ce se va întâmpla pe pământ.

15. Exact în acel moment, Domnul i-a spus lui Noe să intre în arcă, împreună cu familia sa.

16. Momentul este descris destul de detaliat în prima carte a lui Moise, Capitolul 7, dar îl puteți reciti cu mai multe detalii în continuare.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (71)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 351
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 19:44 View PostDownload Post

Capitolul 351
Domnul îl consolează pe Noe. Profunda tristețe a patriarhului din cauza oamenilor. Ultimele tentative ale Domnului de a-i salva pe locuitorii de la șes.
(23 august 1844)

1. Iată cum s-au petrecut lucrurile după ce Domnul i-a spus lui Noe să intre în arcă.

2. Când cerul a început să se întunece din ce în ce mai puternic, iar norii au învăluit culmile munților cu o beznă impenetrabilă, în timp ce ținuturile de la șes au început să fumege la fel ca un oraș în flăcări, Domnul a venit la Noe, care era plin de tristețe și de compasiune, și i-a spus:

3. „Noe, nu te teme, căci Eu, Domnul tuturor creaturilor, voi fi alături de tine pentru a te proteja și pentru a te feri de nenorocirea pe care o voi lăsa să cadă asupra oamenilor deveniți foarte răi, conform propriei lor voințe!

4. Iată, privește spectacolul dezolant pe care ni-l oferă acest pământ bătrân! Știința oamenilor a eliberat înainte de vreme spiritele primordiale malefice, fără ca ei să știe ce fac! Fără o judecată colectivă a pământului, întregul cer ar fi în pericol, căci tot spațiul dintre cer și lună s-a umplut la ora actuală cu aceste spirite malefice. Dacă pe pământ nu ar mai ajunge puțină lumină datorită trăsnetelor dezlănțuite din norii în care aceste spirite eliberate își fac de cap, manifestându-și furia, pe pământ ar domni o noapte atât de deplină încât orice formă de viață ar fi nimicită pe loc! Căci lumina soarelui nu mai poate traversa această masă de nori și de vapori!

5. Și totuși, locuitorii de la șes nu sunt deloc înspăimântați! Ei își iluminează orașul cu torțe și cu mari lămpi cu petrol, ba se și amuză de acest spectacol feeric. Continuă să se căsătorească între ei, să ia parte la festinuri, la distracții și la dansuri, în timp ce Eu, Creatorul lor, Mă consum de tristețe din cauza lor și nu le pot veni în ajutor, pentru a nu le distruge definitiv spiritele!

6. O, Noe al Meu! Ce situație mai teribilă poate exista pentru un Părinte care își vede copiii pe marginea prăpastiei și nu îi poate ajuta altfel decât supunându-i unei judecăți devenită nu doar iminentă, ci și inevitabilă? – Ce ți-aș putea spune mai mult?

7. Ascultă, pe acest pământ mai există și descendenții lui Cain, care trăiesc într-o regiune foarte îndepărtată. A fost suficientă o profeție vagă, care nici măcar nu provenea direct de la Mine, pentru ca aceștia să trăiască la unison cu ordinea Mea, inclusiv la ora actuală. Chiar și puținii dintre ei care mai greșesc din când în când, comițând un act reprobabil, își întind mâinile în noaptea care anunță judecata și îmi imploră compasiunea!

8. Îți spun: pe aceia doresc să îi scutesc de dezastru, mângâindu-i în necazul lor. În schimb, aceste mari regiuni în care locuiesc copiii Mei amestecați cu copiii lumii vor trebui să suporte judecata Mea, care este inexorabilă!

9. Dar înainte de a descătușa apele din nori asupra pământului, voi încerca din nou să îi scutur pe locuitorii de la șes prin tot felul de fenomene, forțându-i, dacă va fi posibil, să vină aici!

10. De aceea, vom mai aștepta încă șapte zile în acest întuneric, iar Eu voi face să coboare o rază slabă de lumină care să unească acest loc cu Hanohul, ba chiar și mai departe de el, pentru ca toți cei care vor dori să găsească drumul către tine pentru a fi salvați să o poată face. De aceea, dacă cineva va veni aici, chiar dacă ar fi vorba de Fungar-Hellan în persoană, va trebui să îl primești în arca ta!”

11. După acest discurs, o rază slabă s-a întins ca o punte între munții sacri și orașul Hanoh, ba chiar și dincolo de acesta. În continuare, Domnul i-a deschis lui Noe vederea interioară, pentru ca acesta să poată contempla împreună cu El ținuturile de la șes. Dar nici măcar un singur locuitor de la câmpie nu și-a părăsit orașul.

12. S-au auzit atunci apeluri puternice, însoțite de un zgomot de tunet, dar nimeni nu le-a acordat atenție. În Hanoh au izbucnit focuri, semănând teroare, dar nici un locuitor nu s-a arătat dispus să plece. Apele subterane au țâșnit la suprafață și au acoperit piețele și străzile din oraș până la înălțimea unui om. Abia atunci, săracii au fugit, dar nu mai departe de dealurile învecinate, în timp ce bogații s-au îmbarcat în bărcile lor, călătorind cu ele pe străduțele Hanohului și continuând să se amuze la culme, dar nimeni nu s-a îndreptat către munții sacri.

13. Toate aceste calamități au durat exact șapte zile. Nici un om nu a fost dispus însă să se convertească la adevărata credință.

14. Atunci, Domnul și-a pierdut răbdarea și l-a condus personal pe Noe până la arcă.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (71)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 352
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 19:48 View PostDownload Post

Capitolul 352
Noe și familia sa intră în arcă. Instrucțiunile Domnului, care închide El Însuși poarta arcei. Începerea catastrofei.
(24 august 1844)

1. Când Noe a ajuns în apropierea arcei, în compania Domnului, Acesta i-a spus: „Noe, a sosit timpul să intri în arcă, împreună cu familia ta; căci în tot acest timp, numai pe tine te-am găsit just în fața Mea!

2. Continuă să alegi câte șapte perechi de animale pure pentru fiecare specie, plus încă o pereche pentru speciile impure; ai însă grijă să fie vorba de un mascul și de o femelă pentru fiecare specie. Procedează la fel și cu păsările cerului, respectiv, alege câte șapte perechi pentru fiecare specie pură și o pereche pentru fiecare specie impură, astfel încât sămânța lor să rămână vie pe întregul pământ.

3. Căci după șapte zile începând din acest moment voi face să plouă pe pământ timp de 40 de zile și 40 de nopți, și voi extermina astfel toate ființele vii pe care le-am creat pe acest pământ!”

4. Auzind aceste cuvinte, Noe a căzut la picioarele Domnului și i s-a închinat cu credință mare pentru grația pe care i-a acordat-o.

5. Dar Domnul l-a ridicat pe Noe de la sol și i-a spus: „Noe, văd că te întrebi de ce ți-am poruncit mai demult să iei doar câte o singură pereche de animale din fiecare specie, în timp ce acum îți spun să iei câte șapte perechi pentru fiecare specie pură plus una pentru fiecare specie impură, inclusiv din rândul păsărilor, fără nici o excepție.

6. Iată care este motivul: în acel moment Mă gândeam în inima Mea, fără a face apel la vederea Mea omniscientă, că vor veni cu siguranță oameni din ținuturile de la șes pentru a se salva.

7. După cum vezi, nu am dorit cu adevărat să Mă folosesc de vederea Mea perfectă pentru a afla dacă oamenii pe care i-am chemat de atâtea ori vor veni sau nu! Dar acum că le-am observat direct comportamentul, am constatat că aceștia nu au nici o dorință de a se salva, căci spiritul le-a fost complet distrus de trupul lor și de lumea exterioară! Mi-am dat astfel seama că nici unul dintre ei nu va veni aici!

8. Așa se explică de ce va trebui să iei mai multe animale pure și păsări ale cerului cu tine, în locul oamenilor impuri, căzuți mai jos decât animalele! De altfel, aceste animale îți vor fi foarte utile pe noul pământ!

9. Acum, că ai aflat tot ce trebuia să știi, du-te și acționează în consecință! Și nu lua nici o măsură pentru a lumina artificial arca, întrucât o voi lumina Eu Însumi! Amin”.

10. După care Noe a plecat să facă tot ce i-a poruncit Domnul. Iar Domnul a rămas cu el și l-a ajutat în toate.

11. După ce Noe și-a îndeplinit sarcinile cu ajutorul Domnului și toate lucrurile se găseau într-o ordine perfectă, a urcat el însuși în arcă. Era cea de-a 17-a zi din cea de-a doua lună a anului, adică, potrivit calculelor voastre actuale, 17 februarie.

12. După ce Noe s-a urcat în arcă cu întreaga sa familie și cu toate animalele pe care Domnul i-a poruncit să le adune, Acesta a închis El Însuși marea poartă, cu propriile Sale mâini, binecuvântând astfel construcția. Acum Noe se afla într-o securitate perfectă, căci Domnul Însuși veghea asupra noii sale locuințe.

13. Văzând că Noe se află la adăpost, Domnul și-a ridicat mâna atotputernică și le-a poruncit norilor să descătușeze potopul asupra pământului sub forma ploii, iar marilor rezervoare subterane să își reverse apele la suprafață. Atunci, imensele cisterne naturale s-au golit aproape în întregime, iar ecluzele cerului s-au deschis.

14. Nenumărate izvoare noi au țâșnit din pământ, aruncând jeturi de apă până la nori. Cât despre apa din cer, aceasta cădea în rafale atât de mari, încât le-am putea compara cu marile torente care se formează în munți atunci când se topesc zăpezile, astfel încât oamenii nu mai au timp să se refugieze pe coline. Într-adevăr, nivelul apelor pe pământ a crescut atât de rapid încât aproape nimeni nu a reușit să fugă în munți, iar cei care au făcut totuși acest lucru au fost împinși înapoi de torentele care cădeau de pe stânci.

15. Doar foarte puțini oameni au reușit să ajungă pe muntele lui Noe, împinși de forța disperării. Văzând la lumina fulgerelor această imensă construcție care i-ar fi putut adăposti, ei au strigat după ajutor și au cerut să fie salvați. Dar puterea Domnului i-a respins. Atunci, ei s-au repezit pe culmile cele mai înalte ale munților și s-au urcat pe ele cu mâinile însângerate, dar trăsnetele i-au smuls de pe stâncile semețe și i-au aruncat direct în vâltoarea de sub ei.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (71)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 353
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 19:52 View PostDownload Post

Capitolul 353
Mahal în grota lui asistă uimit la teribilele evenimente. Monologul lui disperat. Sosirea celor trei fugari. Apariția Domnului.
(26 august 1844)

1. Imensele torente de apă care s-au abătut asupra lui l-au silit pe Mahal să se întoarcă în grotă, pe care a parcurs-o în lung și-n lat, ca un leu în cușcă, scufundat într-o stare de uimire fără margini, iar uneori de disperare, atunci când privea ce se întâmplă afară și când vedea valurile spumegânde care se aruncau asupra stâncilor, antrenând după ele imense mase de pământ, dezrădăcinând chiar și cei mai groși arbori și aruncându-i apoi cu o forță nimicitoare în hăul de sub ele. Din când în când, ele ridicau stânci întregi, aruncându-le apoi în abisul de dedesubt, într-un vacarm de nedescris!

2. La drept vorbind, Mahal era mare amator de spectacole naturale, dar cel la care asista acum era cam prea violent pentru gustul lui, permițându-i să asiste practic la naufragiul absolut al lumii în care trăia, și implicit al său, el, care fusese cândva un erou atât de dinamic. De aceea, el tremura de frică, spunându-și în sinea lui:

3. „O, Doamne, într-adevăr, nimeni nu îți poate cunoaște puterea decât atunci când îți dezlănțui mânia justă! Atunci când Te dovedești măreț, sublim și sfânt în pacea Ta, oamenii moleșiți de obișnuințele lor nu mai sunt atenți la atotputerea Ta, uitând adeseori complet de ea! Această descătușare a puterii Tale ne arată nouă, viermilor care ne târâm pe pământ și care suntem atât de mândri de propria noastră prostie, că Tu, Doamne, ești infinit mai puternic decât ființa umană, cu toate pretențiile ei!

4. Dacă nu m-aș simți atât de singur aici, acest spectacol mi s-ar părea chiar fascinant. Când ești privat însă de orice companie vie, devine de-a dreptul îngrozitor să aștepți sfârșitul sigur al întregii lumi, inclusiv al tău!

5. O, Doamne, ia-mă din această lume și nu mă lăsa mult timp să fiu martorul teribilei Tale judecăți! Facă-se însă voia Ta sfântă!”

6. De-abia și-a terminat monologul Mahal că la gura grotei au apărut trei refugiați care își căutau un adăpost. Mahal s-a bucurat sincer, căci avea în sfârșit pe cineva alături de el cu care să-și împărtășească propria angoasă.

7. El le-a ieșit pe dată în întâmpinare celor trei oameni, le-a urat bun venit și i-a întrebat cine erau.

8. Aceștia i-au răspuns: „Suntem cei mai mari trei nebuni din întregul ținut de la șes! Acum câteva zile încă mai credeam că suntem seniorii Hanohului și ai lumii întregi! Dar acum, bătrânul Dumnezeu ne-a dovedit că numai El este unicul Stăpân! De aceea, ne-am refugiat aici, pentru a scăpa de teribilul potop, și suntem probabil singurii supraviețuitori din Hanoh! Căci întregul oraș se află deja sub mulți stânjeni de noroi și de apă! – Numele noastre sunt: Gurat, Fungar-Hellan și Drohuit!”

9. Auzind aceste cuvinte, Mahal a strigat: „O, Doamne, ce hazard miraculos și providențial! Tu i-ai condus pe cei mai mari dușmani ai Tăi până aici și i-ai încredințat în mâinile mele!

10. Știți voi cine sunt eu? – Iată, eu sunt Mahal, cel care v-a vorbit atât de des de această judecată! Dar urechile voastre erau surde! Acum îl aveți în fața ochilor și el este fructul propriilor voastre opere! Aceasta este teribila judecată a lui Dumnezeu! Ce aveți de spus? Unde mai sunt acum măreția și puterea voastră?”

11. Auzind aceste cuvinte, cei trei s-au speriat de moarte și au dorit să fugă din peșteră. Chiar în acea clipă, și-a făcut apariția Domnul.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (71)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 354
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 20:01 View PostDownload Post

Capitolul 354
Mahal își recunoaște cu smerenie păcatele în fața Domnului. Potopul – creația directă a oamenilor. Domnul îl cheamă pe Satan. Gurat, Fungar-Hellan și Drohuit în infern. Domnul îl duce pe Mahal la arca lui Noe.
(27 august 1844)

1. După ce L-a recunoscut pe Domnul, Mahal i-a ieșit în întâmpinare. El a căzut cu fața la pământ înaintea Lui, la fel ca un penitent care se căiește, și a spus:

2. „O, Doamne al cerului și al pământului, Dumnezeu atotputernic, Părinte prea-sfânt și preaplin de iubire! Păcatele mele împotriva inimii Tale au fost mari în ultimele zile! Da, am păcătuit din greu împotriva acestei inimi pline de sfințenie, dar și de o iubire de Părinte, infinită și indestructibilă! O, Părinte preasfânt, Iubire eternă, oare îmi voi mai putea găsi vreodată grația în fața inimii Tale sfinte, eu, un vierme mizerabil care se târăște în praful nimicniciei sale?”

3. Domnul i-a răspuns: „Mahal, fiul Meu pierdut care s-a lăsat regăsit și salvat de Mine, ridică-te! Căci Eu, Tatăl tău etern și preasfânt, îți spun: în fața iubirii Mele infinite nimeni nu a căzut vreodată atât de jos încât să nu doresc să îl primesc din nou la Mine, dacă se prezintă în fața Mea căindu-se pentru păcatele sale!

4. În schimb, cel care nu acționează în acest fel devine propriul său judecător! Căci Eu nu împiedic pe nimeni să se folosească de liberul său arbitru, pe care i l-am insuflat Eu Însumi, și nu atrag pe nimeni către Mine dacă el nu dorește acest lucru!

5. Tot ce fac Eu, Cel atotputernic, este să îi chem pe copiii Mei pentru ca ei să vină la Mine, în calitatea Mea de Părinte unic, autentic și etern! Preafericiți sunt cei care aud chemarea Mea și o urmează!

6. Timp de aproape 2000 de ani, până în prezent, Eu i-am chemat la Mine pe copiii Mei, i-am învățat adeseori și i-am avertizat atunci când a fost cazul. Dar ei nu au dorit să țină niciodată cont de avertismentele Mele pline de iubire, deschizându-și urechile și inimile numai în fața afirmațiilor mincinoase ale bătrânului Satan, care i-a condus pe drumurile pierzaniei. Din păcate, ei au urmat infailibil aceste drumuri până când au ajuns să recolteze ceea ce s-a abătut asupra acestui pământ și asupra lor!

7. Nu Eu sunt Cel care a chemat această judecată asupra pământului, și nici autorul ei! Cei responsabili de ea sunt cei trei aici de față! Ei au dorit să distrugă planeta, iar acum își contemplă propria operă!

8. Din mânie față de Mine, Creatorul lor, ei au deschis arterele pământului, iar Satan i-a ghidat drept către acele puncte în care bate pulsul planetei. Folosindu-se de explozivii lor ieșiți din infern, ei au distrus solidul înveliș care ascundea una din venele pământului, iar de sub scoarța terestră au început să iasă imediat la suprafață puternici vapori de apă și torente impetuoase. Acest potop devastator și ucigaș care s-a abătut asupra planetei este în întregime opera dorinței lor pline de zel de a sluji infernului!”

9. La auzul acestor cuvinte, cei trei oameni au început să tremure din toate încheieturile; căci erau perfect conștienți de faptul că sacrilegiul lor a cauzat moartea a milioane de ființe umane și că ei erau practic singurii responsabili de această judecată.

10. Atunci, Domnul l-a chemat pe Satan. Acesta a apărut instantaneu, mânios la culme, dar Domnul i-a spus: „O, spirit mizerabil care îmi pui la grea încercare răbdarea și iubirea! Iată, aici se află cei mai devotați slujitori ai tăi, care ți-au executat planul într-o manieră magistrală! Ce recompensă intenționezi să le oferi?”

11. Satan i-a răspuns Domnului: „Nu au avut pe pământ tot ce și-au dorit vreodată? Ce recompensă mai pot aștepta de la mine? – Soarta pe care o merită este moartea!”

12. Domnul s-a adresat atunci celor trei, spunându-le: „Ați auzit cum își recompensează stăpânul vostru slujitorii cei mai credincioși? Sunteți mulțumiți?”

13. Atunci, cei trei au început să urle de spaimă și L-au rugat pe Domnul să le vină în ajutor.

14. Dar Domnul le-a răspuns: „Aceste urlete nu sunt decât rezultatul fricii voastre, căci voi nu simțiți nici un fel de căință! De aceea, îndepărtați-vă de Mine, slujitori ai lui Satan, și ispășiți-vă pedeapsa împreună cu el, în focul lui!”

15. În acea clipă, un trăsnet puternic a zguduit întreaga grotă și i-a ucis pe cei trei bărbați. În continuare, atotputerea lui Dumnezeu a alungat cele trei spirite în infern.

16. În ceea ce îl privește, Mahal s-a prins de Domnul, care l-a condus în siguranță până la arca lui Noe.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (71)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 355
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 20:05 View PostDownload Post

Capitolul 355
Discursul salutar al Domnului adresat lui Mahal și vindecarea acestuia. Eliberarea lui Mahal, care devine un înger de lumină.
(28 august 1844)

1. După ce au ajuns în fața arcei, Mahal L-a rugat pe Domnul să îi acorde moartea corporală, căci nu mai dorea ca aceste ploi violente să curgă pe corpul său slăbit, îmbolnăvindu-l apoi de frig și de febră.

2. Dar Domnul i-a spus: „Mahal, cum poți să te plângi de ploaie și de frig, deși ești atât de aproape de Mine? Oare nu Eu i-am înzestrat pe heruvimi cu focul lor și pe serafimi cu strălucirea lor, ca să nu mai vorbim de focul, lumina și căldura tuturor sorilor?

3. Chiar crezi că această ploaie ți-ar înmuia și ți-ar îngheța membrele dacă ai fi într-adevăr aproape de Mine în inima ta?

4. O, nici vorbă! Adevăr îți spun: fiecare picătură de ploaie care cade acum pe capul tău ar fi un balsam pentru tine, așa cum se întâmplă în cazul acestui pământ vlăguit și pe jumătate mort asupra căruia potopul trebuia să vină pentru a-l împiedica să moară și să fie distrus din cauza sacrilegiilor oamenilor!

5. Aceste puhoaie de apă vor vindeca ținuturile de la șes și le vor cicatriza. În acest fel, pământul se va restabili și se va regenera, după care va putea servi din nou ca adăpost pentru oameni și animale!

6. Exact la fel se petrec lucrurile și în cazul tău! Și tu ai nevoie de un potop care să se abată mai întâi asupra ta, prin intermediul marii activități a iubirii tale și a căinței care va rezulta din ea; acest potop te va vindeca însă, încălzindu-ți spiritul pentru Viața eternă care își are sursa în Mine!

7. Spiritul tău este identic cu iubirea ta! Dacă iubirea ta pentru Mine este vie, spiritul tău va fi înviat de Mine! Aceasta este adevărata căldură, care nu se poate răci niciodată sub efectul frigului pe care moartea l-a răspândit în întreaga lume prin puterea minciunii sale!”

8. Auzind aceste cuvinte, Mahal a simțit că se încălzește și a spus, în noua ardoare a inimii sale: „O, Părinte suprem, preasfânt și preaplin de cea mai profundă iubire! Cât de bun trebuie să fii Tu în ființa Ta pentru a Te putea ocupa de mine, biet păcătos, cu atâta iubire, ca și cum nu ar exista nici o altă creatură în afară de mine în întreaga infinitate!

9. O, cât de mult regret acum că Te-am judecat atât de greșit, certându-mă cu Tine ca un ticălos cu semenii săi, dând astfel dovadă de o ingratitudine infinită, o, Iubire eternă și sfântă! O, Tată, Iubire sacră și nepieritoare, oare mai este posibil să îmi fie iertat sacrilegiul?”

10. În acest moment, Domnul l-a atins pe Mahal cu degetul Său, iar corpul acestuia a căzut la pământ, transformat instantaneu în cenușă și în praf; dar spiritul transfigurat al patriarhului a rămas în picioare, strălucind la fel de puternic ca un serafim alături de Domnul, slăvind și lăudând cu buzele sale nepieritoare iubirea indestructibilă a Tatălui, care nu își pierde niciodată plenitudinea infinită, nici în momentul judecății, și nici în pacea ordinii Sale eterne.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (71)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 356
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 20:08 View PostDownload Post

Capitolul 356
Îngerul Mahal protejează arca. Urcarea apelor. Asia centrală, locul principal al potopului. Lacul Aral și Marea Caspică, vestigii ale potopului și morminte ale orașului Hanoh.
(29 august 1844)

1. Atunci când Domnul l-a eliberat pe Mahal de învelișul său pământesc, potopul dura deja de șapte zile. Apele continuau să urce cu o rapiditate atât de mare încât au atins într-o singură săptămână locul în care s-a aflat Mahal împreună cu Domnul în fața arcei. Și astfel, s-a împlinit predicția divină, potrivit căreia Mahal nu avea să fie eliberat de corpul său înainte ca apele să-i fi udat tălpile picioarelor.

2. După ce Mahal, astfel eliberat, s-a închinat cu devoțiune în fața Domnului, adorându-L, Acesta i-a spus: „Acum, că te-am eliberat, prima ta misiune în calitate de înger va fi să conduci această lume în miniatură care se află în arcă în condiții de deplină siguranță, și să nu o părăsești până când apele nu se vor retrage complet și până când Eu nu voi înălța deasupra noului pământ curcubeul păcii! Abia atunci vei primi o altă sarcină! Fie ca voința Mea să fie de-a pururi forța ta!”

3. După care Domnul a dispărut, și la fel ca toate spiritele angelice, Mahal nu a mai văzut decât soarele spiritual în care locuiește de-a pururi Domnul, în lumina Sa inaccesibilă.

4. Ascultând de voința Domnului, Mahal a călăuzit cu cea mai mare atenție arca lui Noe.

5. Apele au continuat să urce atât de mult pe pământ încât în cea de-a șaptea zi de după eliberarea lui Mahal, arca a fost ridicată de la sol și a început să plutească. Atunci, Mahal a condus-o personal, veghind ca ea să nu se răstoarne sub puterea valurilor, ci să călătorească la fel de liniștit ca o lebădă pe oglinda unui lac.

6. Șapte zile mai târziu, apele acopereau deja munții cei mai înalți din această regiune a pământului, inclusiv imensul lanț muntos al Himalayei, care separa țara sihiniților (chinezilor) de restul Asiei.

7. Acest lanț muntos a reușit să depășească cu 15 stânjeni nivelul cel mai înalt al apelor, în timp ce toate celelalte culmi erau scufundate sub ape. În mod evident, munții cu o înălțime mai joasă se aflau la sute de stânjeni sub apă.

8. Dar cum și unde s-au scurs apele potopului? – Cea mai mare parte a acestora s-a răspândit în Asia centrală, unde continuă să existe și astăzi vestigii ale lor, sub forma lacului Aral și a Mării Caspice. Căci acolo unde se întinde astăzi această mare se afla odinioară orgoliosul oraș al Hanohului. La drept vorbind, ruinele orașului ar putea fi descoperite încă sub ea, dacă oamenii ar reuși să coboare la o adâncime de mai bine de o mie de stânjeni (n.n. puțin peste un kilometru).

9. În locul actual al lacului Aral se găsea cândva lacul cu insula consacrată zeului apelor, despre care am vorbit. De asemenea, lacurile Baikal și Țani depun mărturie pentru sacrilegiile acelor timpuri antediluviene.

10. Din aceste locuri, apele s-au scurs din abundență către Siberia și către Europa, care în acele timpuri nu era încă locuită. O parte din ele s-a scurs către sud, respectiv către India orientală actuală, dar cea mai puternic atinsă a fost Arabia. Chiar și Africa de nord a fost scufundată sub ape până la munții înalți, dar nu a suferit alte stricăciuni dincolo de această limită. America nu a fost afectată decât în partea de nord, în timp ce sudul ei a rămas neatins, la fel ca și majoritatea insulelor oceanului.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (71)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 357
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 20:13 View PostDownload Post

Capitolul 357
Alte detalii referitoare la potop. Câteva explicații pentru mai buna înțelegere a acestui text.
(30 august 1844)

1. De ce am afirmat mai devreme că apele potopului s-au scurs dintr-un loc în altul? Oare nu a plouat pe întreaga suprafață a pământului? Și nu a avut potopul aceeași forță pretutindeni în lume?

2. Iată răspunsul Meu: apele s-au scurs dintr-o parte în alta deoarece nu a plouat asupra întregului pământ, astfel încât ele nu au avut pretutindeni aceeași intensitate. Motivul este simplu: potopul nu a fost necesar pentru întreaga suprafață a pământului.

3. Cum ar fi putut ploua de pildă în regiunile polare, unde până și aerul îngheață? Și la ce ar fi folosit ploile care au durat 40 de zile în regiunile nelocuite de oameni, în care nu trăiau decât un număr restrâns de animale? Sau care ar fi putut fi efectul acestor ploi asupra oceanelor? Să înece peștii?! Și ca un ultim argument, dacă întreaga suprafață a pământului ar fi fost acoperită până la o înălțime de 3000 de stânjeni, unde s-ar fi putut scurge toată această apă?

4. Unii ar putea răspunde: o parte din apă s-ar fi evaporat, iar cealaltă ar fi fost absorbită de pământ!

5. Dacă acest lucru ar fi fost posibil în scurtul interval de un an de zile, atunci oceanele ar fi dispărut de mult timp de pe suprafața pământului, până la ultima picătură! Căci chiar dacă nivelul tuturor apelor de pe pământ s-ar fi ridicat cu 4000 de stânjeni, toată această masă de apă nu ar fi reprezentat decât a zecea milioana parte din apa potopului!

6. Pe de altă parte, apa nu se poate pierde prin evaporare, căci vaporii de apă din nori se condensează apoi și cad din nou pe pământ în aceeași cantitate. La fel se petrec lucrurile și cu apa aspirată prin porii pământului, care se adună în anumite rezervoare, de unde se întoarce apoi la suprafață sub forma ceții sau a izvoarelor și a gheizerelor.

7. Dacă apa potopului ar fi acoperit întregul pământ, acesta ar continua să fie inclusiv la ora actuală acoperit de ea, la fel cum toate mările de astăzi sunt practic identice cu cele din epoca lui Adam, cu câteva schimbări minore.

8. În realitate, potopul și-a făcut apariția devastatoare numai în acele locuri care erau locuite de oameni răi. Așa se face că apele sale au acoperit în principal Asia centrală, până la o înălțime de 4000 de stânjeni peste nivelul mării, de la care s-au revărsat apoi în toate direcțiile și pe mari suprafețe de pământ.

9. Chiar dacă în Scripturi se spune că: „Potopul a acoperit până și culmile munților, și în afară de arca lui Noe nu a mai rămas nici un suflet viu pe întreaga suprafață a pământului”, acest text nu trebuie luat literal, căci „munții” simbolizează în acest caz orgoliul și setea de dominație a oamenilor. Cât despre singura viață rămasă pe pământ, cea din arca lui Noe, acest lucru se referă simbolic la faptul că Noe era în acele timpuri singura ființă de pe pământ care și-a păstrat viața spirituală trăită întru Dumnezeu.

10. Cine va examina aceste fapte cu cea mai mare atenție își va da cu ușurință seama că potopul din vremea lui Noe a fost limitat la o serie de mari regiuni și nu a afectat întregul glob pământesc. Motivul a fost unul cât se poate de simplu: cauza principală a catastrofei au fost oamenii din Asia centrală, celelalte părți ale lumii nefiind practic deloc implicate.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (71)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 358
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 20:20 View PostDownload Post

Capitolul 358
Alte indicații referitoare la potop.
(31 august 1844)

1. Cuvântul „potop” (diluviu) indică o scurgere de ape care s-a produs pe pământ având drept focar orașul Hanoh și nu se referă la o stagnare generală a apelor care a afectat întregul pământ.

2. Orașul Hanoh acoperea o regiune foarte vastă, cu o suprafață locuită de aproximativ 8000 de leghe pătrate (n.n. o leghe are 7,532 kilometri), echivalentă cu o țară sau un regat important din zilele noastre. De altfel, metropola guverna aproape întreaga Asie, răspândindu-și astfel ororile pe o suprafață destul de întinsă.

3. Dacă vom lăsa să se scurgă pe această suprafață imensă o masă de apă cu o înălțime de 3000 de stânjeni, putem calcula cu ușurință până la ce limite s-a întins potopul, ținând cont și de faptul că Asia centrală era în acea vreme (și a rămas până astăzi) regiunea cea mai înaltă de pe întregul pământ datorită munților din sud-est.

4. La drept vorbind, cineva ar putea obiecta, spunând: „Bun, dacă potopul din vremea lui Noe nu a fost decât o imensă inundație localizată, cum a fost posibil ca apele să atingă o înălțime atât de mare fără a se răspândi mai întâi în fluvii cu o lățime de o sută de leghe?”

5. Putem răspunde simplu la această obiecție: mai întâi de toate, ploaia a căzut asupra întregii Asii, asupra unei părți din Europa și asupra nordului Africii timp de 40 de zile, provocând grave inundații în văi. Cu excepția regiunii Hanohului, în celelalte părți ale lumii apele subterane nu au venit însă în ajutorul ploilor, astfel încât masa de apă nu a putut atinge aceeași înălțime ca și în Asia, unde aportul adus de apele subterane a fost determinant.

6. În al doilea rând, dacă pornim de la premisa că în Asia ploilor violente li s-au adăugat și apele subterane ieșite la suprafață sub forma a sute de mii de izvoare, din care cel mai mic avea un debit de zece milioane de picioare cubice de apă pe minut, putem înțelege cu ușurință cum s-a putut ridica nivelul potopului până la o asemenea înălțime, în pofida scurgerii considerabile a apelor într-o parte și în alta.

7. Începând din acel focar, apele s-au răspândit cu o mare violență în toate regiunile pământului, dând naștere unor formațiuni specifice perioadei diluviene care mai pot fi văzute și astăzi, dar care nu trebuie confundate cu schimbările periodice ale mărilor, care se petrec pe pământ (1).

8. Principalele vestigii ale potopului sunt numeroasele albii de râuri care pot fi văzute la înălțimi considerabile, fosilele animalelor care trăiau înainte de epoca lui Noe, precum și zăcămintele de cărbune brun, care sunt foarte frecvente, fără a uita nici nivelarea vizibilă a munților despuiați de orice forme de vegetație. Toate celelalte formațiuni naturale sunt rezultatul deplasării mărilor sau al marilor erupții vulcanice localizate.

9. După această descriere a aspectului natural al potopului, putem trece la relatarea duratei și a sfârșitului acestuia.

 
_____
1 Vezi în această direcție „Casa Domnului” vol. 2, cap. 7 și „Marea Evanghelie a lui Ioan” vol. 5, cap. 198, vol. 7, cap. 45 și vol. 8, cap. 72, precum și lucrarea „Pământul și luna”.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
1%
Milenar
Milenar

1% is offline

Joined: 31 Aug 2006
Member: #83
Posts: 1069
Country Flag: Romania
Style: subSilver (71)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 359
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 12.6.2019, 20:23 View PostDownload Post

Capitolul 359
Durata și derularea potopului. Arca ajunge pe muntele Ararat. Deschiderea acoperișului arcei în prima zi a noului an. Noe părăsește arca.
(2 septembrie 1844)

1. Cât timp și-au păstrat apele potopului acest nivel foarte înalt?

2. Nivelul lor a stagnat la înălțimea maximă timp de 150 de zile.

3. Cum a fost posibil acest lucru, știut fiind că nu a plouat decât timp de 40 de zile?

4. Marile trombe de apă au încetat să cadă asupra pământului după 40 de zile, dar apele subterane au continuat să iasă la suprafață timp de încă 110 zile, menținând la această înălțime nivelul apelor.

5. Abia după 150 de zile și-a întors din nou fața asupra pământului Domnul. Orificiile rezervoarelor subterane au fost astupate, iar ecluzele cerului au fost închise. Până în cea de-a 150-a zi a continuat să plouă izolat, în anumite locuri.

6. Abia după ce s-a scurs acest interval de timp au început apele să scadă. În cea de-a 17-a zi a celei de-a șaptea luni (17 iulie), arca a atins solul și s-a fixat pe marea culme a muntelui Ararat, condusă de spiritul lui Mahal, ghidat la rândul lui de voința Domnului.

7. Începând din acest moment, nivelul apelor a început să scadă în mod vizibil până în cea de-a zecea lună (octombrie), iar munții au ieșit din nou la suprafață, inclusiv cei cu înălțimi mici. Apa nu mai acoperea acum decât văile și colinele cele mai joase.

8. Patruzeci de zile mai târziu, pe data de 10 noiembrie, Noe a deschis pentru prima dată fereastra din acoperișul arcei și a dat drumul să zboare unui corb. Acesta a găsit pământ ferm, așa că a zburat dintr-un loc în altul și nu s-a mai întors.

9. Văzând că pasărea nu s-a mai întors, Noe a dat drumul unui porumbel, pentru a-și da seama dacă apele s-au retras de pe pământ.

10. Văzând însă că pământul era rece și umed, căci șuvoaiele impetuoase încă mai spumegau în văi, și negăsind un loc sigur pe care să se așeze, pasărea s-a întors pe mâna pe care o scosese Noe pe fereastră. Atunci, Noe a introdus din nou pasărea în interiorul arcei.

11. Începând din acel moment, Noe a așteptat încă șapte zile, iar în cea de-a opta a dat din nou drumul porumbelului. Acesta nu s-a mai întors decât seara și a adus în cioc o rămurică proaspătă de măslin. Acesta a fost semnul care i-a dezvăluit lui Noe că apele se retrăseseră de pe pământ.

12. Căci Domnul îl avertizase în inima lui că acesta va fi semnul care îi va permite să știe ce se întâmplă afară.

13. Șapte zile mai târziu, Noe a dat din nou drumul unui porumbel, dar acesta nu s-a mai întors, căci își găsise deja hrană pe solul uscat și acoperit din nou cu vegetație.

14. Dar Noe a continuat să aștepte până în prima lună a noului an. La acea dată împlinise 600 de ani.

15. În acel moment, apele coborâseră la nivelul lor normal pe întregul pământ și se scurseseră în majoritatea lor în marile oceane. Pământul era din nou uscat, grație vânturile calde venite din sud.

16. Pe data de 1 ianuarie, Noe și fiii săi s-au decis să acționeze, așa că au deschis acoperișul arcei și au contemplat pentru prima dată noul pământ, de pe înălțimea muntelui Ararat. Ei nu au mai văzut nici o urmă de apă, ci numai pământ uscat.

17. Dar Noe a continuat să aștepte ca Domnul să se manifeste, lucru care nu s-a întâmplat decât pe data de 27 februarie.

18. Atunci, Domnul a apărut în fața patriarhului și l-a invitat să iasă din arcă, așa cum se povestește în Capitolul 8 din prima carte a lui Moise.

19. Noe a deschis imediat marea poartă și toate animalele au ieșit afară, care zburând, care mergând, care târându-se pe noul pământ, iar Domnul a vegheat ca toate să își găsească fără întârziere hrana necesară.

20. Noe a petrecut așadar un an și 10 zile în arca sa, împreună cu familia sa.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Totul cu si alaturi de Dumnezeu !
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 36 of 37  [ 368 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... , 35, 36, 37  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !