Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 21.10.2019, 12:39
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Textele biblice si sensul lor tainic - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page 1, 2, 3, 4  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Textele biblice si sensul lor tainic - Dicteu Divin prin Jakob Lorber
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 11:31 View PostDownload Post

Textele biblice și sensul lor tainic
- Dicteu Divin prin Jakob Lorber -

Cuprins

- Capitolul 1 - O regulă bună pentru citirea cu folos a Cuvântului Vechi și Nou
- Capitolul 2 - O obiecție și combaterea acesteia
- Capitolul 3 - Parabola bărbatului înțelept și a bărbatului nechibzuit, și explicația acestei parabole. (Matei 7, 24-27)
- Capitolul 4 - "Eu sunt Calea, Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine." (Ioan 14, 6)
- Capitolul 5 - "Mi-e sete!" - "Săvârșitu-s-a!" (Ioan 19, 28 și 30)
- Capitolul 6 - "Și văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră." (Matei 28, 17)
- Capitolul 7 - "Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus." (Luca 23, 52)
- Capitolul 8 - "Și Iisus Însuși era ca de treizeci de ani când a început (să propovăduiască), fiind, precum se socotea, fiu al lui Iosif." (Luca 3, 23)
- Capitolul 9 - "Iar făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece ucenici." (Marcu 14, 17)
- Capitolul 10 - "Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit." (Ioan 1, 11) "Pilat a răspuns: Ce am scris, am scris." (Ioan 19, 22)
- Capitolul 11 - "Iar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare și a venit la Iisus." (Marcu 10, 50)
- Capitolul 12 - "Nu te teme, Pavele. Tu trebuie să stai înaintea Cezarului; și iată, Dumnezeu ți-a dăruit pe toți cei ce sunt în corabie cu tine." (Faptele Sfinților Apostoli 27, 24)
- Capitolul 13 - "Și precum a fost în zilele lui Noe, așa va fi și venirea Fiului Omului." (Matei 24, 37)
- Capitolul 14 - "Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieșiți; iată este în cămări, să nu credeți." (Matei 24, 26) "Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii." (Matei 24, 28)
- Capitolul 15 - "Au adus asina și mânzul și deasupra lor și-au pus veșmintele, iar El a șezut peste ele." (Matei, 21, 7)
- Capitolul 16 - "Iisus a zis: Ridicați piatra. Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, este a patra zi." (Ioan 11, 39)
- Capitolul 17 - "Nu trebuia, oare, ca Hristos să pătimească acestea și să intre în slava Sa?" (Luca 24, 26)
- Capitolul 18 - "Iar dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu, scot pe demoni, iată a ajuns la voi împărăția lui Dumnezeu." (Luca 11, 20)
- Capitolul 19 - "Nu vă voi lăsa orfani, voi veni la voi."(Ioan 14, 18)
- Capitolul 20 - "Și i-a văzut cum se chinuiau vâslind, căci vântul le era împotrivă. Și către a patra strajă a nopții a venit la ei umblând pe mare și voia să treacă pe lângă ei." (Marcu 6, 48)
- Capitolul 21 - "Dar fericiți sunt ochii voștri că văd și urechile voastre că aud." (Matei 13, 16)
- Capitolul 22 - "Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu, venind întru putere." (Marcu 9, 1)
- Capitolul 23 - "Călăuze oarbe care strecurați țânțarul și înghițiți cămila!" (Matei 23, 24)
- Capitolul 24 - "Și a lăcrimat Iisus." (Ioan 11, 35)
- Capitolul 25 - "Deci, nu duceți grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; știe doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de ele." (Matei 6, 31-32)
- Capitolul 26 - "Iar pe acei vrăjmași ai Mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceți-i aici și tăiați-i în fața Mea." (Luca 19, 27)
- Capitolul 27 - "Slavă de la oameni nu primesc." (Ioan 5, 41)
- Capitolul 28 - "Și de atunci mulți dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi și nu mai umblau cu El." (Ioan 6, 66)
- Capitolul 29 - "Și (demonii) L-au rugat, zicând: Trimite-ne pe noi în porci, ca să intrăm în ei." (Marcu 5, 12)
- Capitolul 30 - "Și iată, Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu; voi însă ședeți în cetate, până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus." (Luca 24, 49)
- Capitolul 31 - "Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă." (Luca 19, 4)
- Capitolul 32 - "Deci Iisus, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine." (Ioan 19, 26-27)
- Capitolul 33 - "Iată vine ceasul, și a și venit, ca să vă risipiți fiecare la ale sale și pe Mine să Mă lăsați singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine." (Ioan 16, 32)
- Capitolul 34 - "Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui." (Ioan 7, 38)
- Capitolul 35 - "Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveți. În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea." (Ioan 16, 33)
- Capitolul 36 - "Și închizând cartea și dând-o slujitorului, a șezut, iar ochii tuturor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui." (Luca 4, 20)
- Capitolul 37 - "Dar v-am cunoscut că n-aveți în voi dragostea lui Dumnezeu." (Ioan 5, 42)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 1
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 11:48 View PostDownload Post

Capitolul 1
O regulă bună pentru citirea cu folos a Cuvântului Vechi și Nou
20 decembrie 1843, seara

1. Dragii Mei copii! Prin următoarele „Revelații”, vreau să vă prezint o regulă foarte importantă și utilă, fără de care nu puteți trage foloase din citirea cărților sfinte. Dacă nu urmați această regulă, veți rămâne mereu în același loc, chiar dacă ați citi de o mie de ori Sfânta Scriptură și acest Cuvânt Nou.

2. V-ați umplut mintea până la refuz, prin lectură; însă, dacă întrebați spiritul vostru ce a câștigat el din aceasta, vă va răspunde, înăbușit, cam așa:

3. „În mine au fost depozitate haotic tot felul de materiale de construcție, iar grinzile și pietrele sunt îngrămădite unele peste altele. Din toate aceste materiale de construcție nu s-a putut construi nici măcar cea mai sărăcăcioasă colibă în care aș putea locui. Eu, într-adevăr, adun mereu materiale de construcție - numai pietrele cele mai curate și cel mai frumos lemn de cedru se află în fața mea, strânse unele peste altele - dar nu pot să le pun în ordine. Și dacă am început deja să fac puțină ordine, deoarece aduceți o cantitate colosală de materiale noi, eu obosesc lucrând și mă îngrozesc la urmă văzând cât de mult material care trebuie să fie pus în ordine există și mă gândesc cu îngrijorare când va putea fi pus odată în ordine tot acest material, sub forma unei locuințe.”

4. Iată, acesta este un răspuns temeinic din partea spiritului, un răspuns pe care orice om care a citit destul de mult trebuie să-l găsească limpede în sine.

5. Dacă un astfel de om a citit de-a lungul vieții sale câteva mii de cărți, la urmă ce haos se află în memoria sa! Iar dacă merge bine, după ce a adunat o bogată erudiție, el va scoate la iveală atât de multe, încât abia atunci își va da seama că de fapt nu știe nimic.

6. Dar ce este această mărturisire? Nu este altceva decât una și aceeași lamentare a spiritului, care dorește să spună astfel că nu a reușit să construiască nici cea mai sărăcăcioasă colibă din această imensă cantitate de material de construcție!

7. De asemenea, există oameni care cunosc pe de rost Vechiul și Noul Testament, cuvânt cu cuvânt, dar dacă-i întrebați despre semnificația lăuntrică a unui singur verset, ei vor ști tot atât de mult ca și cei care nu cunosc pe de rost nici măcar un verset și, adesea, abia au idee că există Sfânta Scriptură. Deci la ce le folosește lor acest nobil material?

8. Spiritul sălășluiește numai în ceea ce este spiritual. Dacă din acest material nu se poate construi nici măcar o colibă sărăcăcioasă în spiritul lăuntric al adevărului, atunci unde va locui el, unde își va face el socotelile și din ce punct va putea el să înceapă a face ordine în materiale?

9. Atunci, nu este mai bine să aveți mai puțin material, dar din care să construiți pentru spirit o mică locuință respectabilă, pentru ca spiritul să primească un loc stabil și liber unde să-și poată face planurile viitoare și să folosească apoi un nou material?

10. Ce aspect va avea un ogor, chiar dacă este cel mai bun pământ, dacă voi semănați în același timp și în același loc o mie de feluri de semințe amestecate, în cea mai mare dezordine? Semințele vor răsări bine, dar ce folos pentru semănător? Într-adevăr, recolta acestui ogor abia va fi de folos ca hrană proastă pentru animale. Plantele mai puternice le vor înăbuși pe cele mai slabe, se vor răspândi buruienile, boabele de grâu vor răsări doar pe alocuri, pipernicite și năpădite de scaieți.

11. Din toate acestea rezultă însă că oriunde trebuie să iasă un folos pentru voi, trebuie să existe mai întâi o ordine bine stabilită, fără de care vor răsări alandala mărăcini și buruieni, care nu vă vor folosi în niciun fel.

12. Dar în ce constă această ordine?

13. Dacă aveți grâu curat, semănați-l pe un ogor curat și bun, și veți obține o recoltă curată și bună.

14. Cine are un loc bun pentru construit și are și materialele necesare, să nu aștepte până când va fi adunat o grămadă de materiale, ca să înceapă a-și construi casa; căci el va sfârși prin a umple întregul loc cu cantitatea prea mare de materiale.

15. Iar apoi, va veni constructorul și îl va întreba: „Prietene, pe care loc vrei să construiesc casa?” Ce va răspunde el atunci? Desigur, nimic altceva decât: „Chiar acolo, prietene, unde se află grămada aceea mare de materiale!”

16. Iar constructorul îi va spune: „De ce, atunci, lași să se adune acest material pe locul de construcție, înainte ca noi să fi făcut planul și să fi săpat temeliile? Dacă dorești să-ți faci casa pe acest loc, trebuie mai întâi să dai la o parte tot acest material și să eliberezi tot locul. Abia după aceea voi veni eu, voi măsura terenul, voi schița planul, apoi voi pune să se sape temeliile și abia la urmă voi verifica dacă materialul va fi pe deplin de folos pentru construirea casei tale.”

17. Iată, din această parabolă puteți înțelege destul de clar cât de puțin folosește erudiția, dacă omul nu pune ordinea cuvenită în ea.

18. Dar în ce constă această cuvenită ordine? Ea constă în simplul fapt că omul începe imediat să pună în ordine fiecare nouă încărcătură de material pentru locuință și nu se atinge de a doua încărcătură până ce nu a folosit-o pe deplin pe prima, în acest fel, el va progresa în munca sa și va avea mereu suficient loc liber în care el poate așeza în bună ordine destule materiale noi.

19. Spus mai limpede, această ordine constă în faptul că fiecare trebuie să devină activ imediat după cele citite și să-și îndrepte viața după acestea. Numai așa, cele citite îi vor fi de folos, iar dacă nu procedează astfel, cele citite îi vor dăuna. Căci fiecare trebuie să fie, nu doar un ascultător al Cuvântului, ci și un înfăptuitor al acestuia!

20. În continuare, mai multe revelații!
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 2
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 11:51 View PostDownload Post

Capitolul 2
O obiecție și combaterea acesteia
21 decembrie 1843, seara

1. Aici se va spune: „Este sigur că omul poate obține adevăratele roade ale cititului numai printr-o lectură eficientă, dar dacă i se dă cuiva atât de mult material, omul poate să lase totul la o parte de dragul faptelor și să citească din toate acestea numai pe cele de care este convins că le poate folosi în lucrarea lui.

2. Luând în considerare numai volumul mare al celor date în Sfânta Scriptură din Vechiul și din Noul Testament, apoi volumul imens de cărți cu adevărat exegetice, dacă cineva ar citi totul numai după gradul de eficacitate, într-adevăr ar trebui ca pe parcursul întregii sale vieți el să citească în cel mai bun caz doar câteva capitole.”

3. Însă Eu spun: cel ce privește lucrurile în acest fel are dreptate, deoarece dacă omul ar citi numai lucrurile de care este convins că le poate folosi, atunci și câteva capitole ar fi prea mult! Dar dacă privim din altă perspectivă, materialul dat nu este niciodată prea mult, iar cititorul poate să pună în practică tot ce a citit.

4. Pentru că cineva ar putea să spună și așa, de exemplu: dacă un țăran are o bucată mare de pământ pe un ogor bun și care-i aduce o recoltă însutită, de ce să cultive toată bucata sa de pământ? O zecime din aceasta îi aduce tocmai cât are nevoie țăranul pentru gospodăria lui.

5. Însă Eu întreb: dacă țăranul acesta va semăna tot ogorul său cu grâu bun, iar ogorul îi aduce recoltă însutită, din care îi este de ajuns o zecime pentru gospodăria lui, oare cele nouă zecimi de prisos îi vor dăuna? O, sigur că nu! Căci el poate să împartă săracilor jumătate din prisosul său, și aceștia îi vor fi recunoscători peste poate, iar cealaltă jumătate de prisos, el poate să o ducă la piață. Și pentru că sunt cereale bune, el va găsi numeroși cumpărători care îi vor oferi un preț bun, iar el va putea să prospere și va deveni un moșier de vază.

6. Iată, din acest exemplu reiese clar că acela care are în sine un ogor bun și are pentru acesta o mare cantitate de semințe bune, el nu trebuie să facă economie la semănat. Pentru că acela care seamănă din belșug, va recolta din belșug, însă cine seamănă puțin, va recolta puțin! Și atunci, ce trebuie făcut? Odată ce pământul este bine lucrat, trebuie să semănați destul grâu bun, iar grâul nu se va prăpădi în pământul bun, ci din fiecare sămânță va ieși o mlădiță puternică.

7. Deci, așa este și în privința lecturii, adică semănatul spiritual al Cuvântului.

8. Pentru lucrul pământului spiritual, omul nu are nevoie decât de cele două porunci ale iubirii. Cu acestea el își lucrează cu ușurință ogorul spiritual. Dacă acesta este pregătit, atunci se poate semăna doar atât cât poate și vrea omul, sau el poate să citească din lucrurile bune ce i s-au dat atât cât poate obține din acestea - din întreaga Sfântă Scriptură și toate explicațiile în legătură cu ea; iar el, din toate, nu va lua la sine nimic din ceea ce nu i-ar aduce o recoltă bogată.

9. Pentru că deosebirea dintre lectura rodnică și cea nerodnică este aceasta:

10. Dacă cineva, de exemplu, va lucra și se va deștepta pe sine doar prin lectură, el este întocmai ca un om care ar vrea să semene pe un ogor nelucrat, ce nu a fost nici îngrășat, nici arat. Oare nu vor veni repede păsările cerului, ca să mănânce mai toate semințele, în puțină vreme? Iar o mică parte din semințe, cele care au căzut sub buruieni, nu vor fi oare înăbușite curând de acestea, încât la sfârșit nu se va găsi nici măcar un singur pai de grâu?

11. Însă dacă semănătorul sau cititorul nu va afla niciun câștig după osteneala sa, oare el nu se va descuraja și nu va blestema ogorul și tot grâul semănat, care nu i-a adus nici o recoltă?!

12. Spus mai limpede: astfel de oameni vor deveni atunci necredincioși, se vor îndepărta de lucrurile bune și la urmă vor considera că toate sunt curată înșelăciune.

13. Dar este cu totul altfel atunci când cineva, prin iubirea adevărată pentru Mine și pentru aproapele său, și-a adus spiritul la viață sau mai curând la libertate și și-a îngrășat și arat ogorul astfel; acela nu citește atunci scrierile îndurării Mele, pentru că acestea trebuie să fie mai întâi lucrate, ca el să devină un ogor bun, ci le citește pentru a putea să Mă vadă mereu în față, din ce în ce mai bine, pe Mine, care i-am deșteptat spiritul prin iubirea lui pentru Mine și chiar să sporească mereu în această iubire, și astfel, în iubirea pentru aproapele său.

14. În acest caz, oare nu va găsi el viu și temeinic orice cuvânt al Meu, care să fie dinainte viu în sine? Dar dacă el nu era deja viu în sine, atunci cuvântul cel mai viu nu ar muri în el?

15. Dacă aruncați monezi de aur într-o mlaștină rău-mirositoare, sărurile sulfuroase de acolo vor dizolva aurul și-l vor transforma tot în noroi. Dar dacă, dimpotrivă, veți arunca metale neprețioase într-o soluție din aur veritabil, acestea vor deveni la sfârșit asemenea aurului.

16. Iată, așa este cazul și aici! Citind Cuvântul Meu sau ascultându-l, orice om poate cuprinde un câștig de neimaginat, dacă el însuși s-a transformat mai înainte, prin respectarea celor două porunci, fiind asemenea unei soluții de aur. Dar dacă el este încă asemenea unei mlaștini, atunci nu va transforma nici o monedă în soluția de aur.

17. Se cheamă așa: „Celui care are, i se va da, ca să aibă pe deplin; însă acela care nu are, va pierde și ceea ce are” (Matei 13,12). Prin „a avea” se înțelege aici a fi în posesia unui ogor bun, îngrășat și arat, sau a fi el însuși un vas plin cu soluție de aur veritabil, adică un spirit liber și viu. Prin „a nu avea” se înțelege însă aceasta: a împrăștia semințe pe un ogor nelucrat, de la care semănătorul nu are a se aștepta la o recoltă, ci va pierde și semințele pe care le-a răspândit; sau se înțelege și astfel: a fi, în sine, o mlaștină sulfuroasă, care niciodată nu se va transforma într-o soluție de aur prin aurul aruncat în ea, ci aurul aruncat se va pierde și el, pe deasupra.

18. Mă gândesc că lucrul acesta trebuie să fie destul de clar acum! Cel care la lumina acestei făclii încă nu vede adevărul, va fi cu greu vindecat de orbirea sa. Pentru că, așa cum s-a spus deja, orbul nu are niciodată prea multă lumină; tot astfel, dând acest soare, voi aduna la sfârșit lumina tuturor sorilor centrali într-un singur punct, pentru ca acela care este cu adevărat complet orb să ia ceva din această lumină atotputernică! - În continuare, mai multe astfel de revelații.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 3
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 11:58 View PostDownload Post

Capitolul 3
Parabola bărbatului înțelept și a bărbatului nechibzuit, și explicația acestei parabole. (Matei 7, 24-27)
22 decembrie 1843, seara

1. În Noul Testament puteți citi pilda despre un bărbat înțelept și altul nechibzuit: unul și-a clădit casa pe stâncă, iar celălalt pe nisipul moale. Și a venit vijelia și a căzut o ploaie torențială. Casa de pe stâncă a rezistat amândurora, însă casa clădită pe nisip a căzut.

2. Cel care va cerceta mai îndeaproape această pildă va vedea doi sori centrali dintr-o singură privire.

3. Cine se aseamănă cu bărbatul cel înțelept? Desigur, omul care a devenit stabil și puternic, respectând cele două porunci cunoscute. Iar dacă vin furtunile și ploaia torențială, acestea nu pot face niciun rău, ci chiar întăresc casa de pe stâncă, pentru că vântul usucă zidurile casei și le însetează de umezeală. Dacă apoi vine ploaia, aceasta va fi absorbită de zidurile uscate ale casei, va îmbina mai bine rosturile părților, iar zidăria se leagă din ce în ce mai bine cu fiecare astfel de fenomen natural.

4. Puteți găsi exemple materiale pentru acest adevăr la un castel vechi în ruine, care rezistă de sute de ani; iar dacă este să fie vătămat cumva, mai degrabă poate cineva să desprindă o piatră mai nouă decât un astfel de zid. Cauza este ploaia, care, prin puterea sa de a dizolva anumite părți ale pietrei și a le transforma într-un material calcaros și lipicios, cu trecerea timpului, leagă întreaga zidărie într-un întreg.

5. Iată, așa este și cu un om deșteptat prin legile iubirii! El este asemenea unei clădiri pe stâncă. Vântul care vine și se lovește de clădire, și o usucă și o însetează, este chiar nobila dorință nestăpânită de a-L cunoaște mereu, din ce în ce mai bine, pe Creatorul tuturor lucrurilor și de a putea spori în iubirea pentru El, prin această cunoaștere. Ploaia torențială ce urmează reprezintă lucrările pe care însetatul le primește să le citească. El le soarbe cu lăcomie și va observa mereu că prin influența acestora, spațiile goale din el, fără legătură între ele, se vor completa și vor deveni o cetate. Și cu cât mai multe ploi torențiale se vor abate asupra acestei clădiri, cu atât mai puternică va deveni aceasta după fiecare ploaie.

6. Dar vijeliile și ploile torențiale au cu totul alt efect asupra clădirii care a fost construită pe nisipul moale! Când vin vijeliile și lovesc clădirea șubredă și o zdruncină, iar apoi vin apele aduse de ploaia torențială, clădirea își află sfârșitul. Pentru că vijeliile distrug zidurile deja fisurate, pline de crăpături și plesnituri cauzate de terenul rău, iar dacă vin apoi apele, ele vor dărâma cu ușurință întreaga clădire și o vor arunca într-o apropiată revărsare a osândei.

7. Socotesc că și acestea trebuie să fie cât se poate de clare, ca un soare central!(1)* Pentru că un om care nu are habar de pregătirea spirituală urmează, evident, să se distrugă, dacă lasă cu bună știință să vină peste el vijeliile spirituale și ploile spirituale, care vin de fapt pentru a face din el o clădire stabilă, sau un om stabil și înțelept în spirit.

8. Dacă unui om care este al lumii, fie pe de-a întregul, fie doar pe jumătate, îi veți da în mână Biblia și îi veți spune: „Prietene! Citește cu atenție și vei afla ce-ți lipsește - o comoară ascunsă pe care ai căutat-o mereu, o comoară din aur, argint și nestemate, adică viața împlinită a sufletului tău”, prietenul acela va pune imediat mâna pe Biblie la sfatul tău și o va citi cu cea mai mare atenție.

9. Dar cu cât mai lacom și mai atent va citi el această carte, cu atât mai multe contradicții va întâlni, iar apoi va spune curând prietenului său: „Prietene, am citit cartea recomandată de tine de șase-șapte ori, dar cu cât o citesc mai des și mai cu atenție, cu atât mai multe contradicții și nonsensuri descopăr. Ce-i cu aceste fleacuri pestrițe, ce-i cu aceste profeții misterioase, care par a avea tot atâta legătură între ele cum au Munții Chimborazo din America cu Munții Himalaya din Asia?

10. Este clar că acești munți se află pe unul și același pământ, iar profețiile similare se află în una și aceeași carte. Dar cum se leagă în mod ingenios asemenea locuri profetice între ele, ori cum Munții Chimborazo din America sunt legați de Munții Himalaya din Asia prin punctul central al pământului, aceasta va fi greu de descoperit pentru un naturalist pământean, atât timp cât el se teme de focul pământului și de apa mării.

11. Îți pot spune, dragă prietene și frate, că atunci când am citit prima oară această carte, mi s-a părut, sincer, că există un sens înțelept ascuns, dar cu cât reciteam mai des și mai critic, mă convingeam că toată această carte nu este altceva decât un tezaur de nonsensuri crase. Pentru că, după cum se știe, un nonsens îl atrage pe celălalt, iar în afară de câteva citate care, la drept vorbind, nu sunt nici ele considerate aurul cel mai curat, cartea aceasta are menirea de a hrăni prostia oamenilor, pentru încă o sută de ani, din cauza formei sale mistice.”

12. Din acest raționament, puteți deduce ușor ce-au făcut vijeliile și ploile din Biblie, din clădirea noastră lumească zidită pe nisip. Dar dacă un asemenea om, asemenea unei clădiri pe nisip,este odată distrus astfel, atunci să-l adune la loc cine vrea, căci Eu și îngerii Mei găsim această lucrare ca fiind una dintre cele mai grele și, vă este mai ușor să oferiți un mare ospăț pentru zece mii de oameni, de pe toate străzile și străduțele, decât unui singur om care nu vine la ospățul împărătesc, pentru că vrea să-și încerce boii cumpărați. (Matei 22, 1-14)

13. Însă așa cum se întâmplă cu citirea Bibliei, se întâmplă și cu citirea tuturor interpretărilor spirituale. Pentru că atunci, vi se va spune: „Dacă aceasta este semnificația, de ce nu s-a redactat așa de la bun început?”

14. Iar dacă voi îi veți arăta tot așa de clar motivul formei sale figurate, el va râde în fața voastră și va spune: „După desfășurarea faptelor, e ușor să faci profeții! Pentru că orice fleac poate fi în fel și chip, ca un aluat, și se poate face din el ceea ce se dorește; deoarece haosul este originea tuturor lucrurilor - din haos se formează toate, cu timpul. Dar de ce să nu se dea o profeție așa cum se întâmplă ea de fapt? Motivul este acesta: pentru că omul nu poate să știe dinainte; de aceea se dă un nonsens mistic, din care se poate plămădi orice faptă pentru viitor.

15. Aceasta este atunci și sentința finală, care nu mai poate fi suspendată, luminată de puterea soarelui central. Cred că și aceasta va fi clar. Cu toate acestea, noi vom reuni mai mulți sori centrali. - În continuare, încă un soare central!
________________________________________________________________________________________________________________________________________
Note:
1 (* - Despre sori centrali și secundari vezi „Marea Evanghelie a lui Ioan”, n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 4
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 12:05 View PostDownload Post

Capitolul 4
„Eu sunt Calea, Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.” (Ioan 14, 6)
27 decembrie 1843, seara

1. Va fi oare greu să se mai citeze aici încă un soare central? O, nu, nici pe departe! Pentru că noi putem doar să cităm aici următorul dintre textele cele mai bune din Cartea Noului Testament, iar un nou soare central se află în fața voastră cu aceeași lumină primordială. De exemplu: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.”

2. Iată, avem deja un soare central! Cel care poate zări în sine lumina acestuia, sigur își va da seama în această lumină că lectura singură nu-l va ajuta cu nimic pentru dobândirea vieții veșnice.

3. Tatăl este iubirea veșnică din Mine, așa cum Eu sunt în voi desăvârșit, în toată ființa Mea divină, de o veșnicie. Pentru că Eu și cu Tatăl Una suntem, sau Eu și iubirea Mea veșnică suntem Una, ori așa cum iubirea sălășluiește veșnic vie în înțelepciunea voastră, la fel, înțelepciunea sălășluiește în iubirea din care provine.

4. Tatăl, adică iubirea, este viața ce stă la originea întregii vieți. Cel care nu revine la această origine vie a întregii vieți, acela va rămâne în moarte și nu va mai putea primi viață nicăieri.

5. Dar unde se află poarta către Tatăl? Și care este această poartă? Să fie prin numeroasele cărți și scrieri pe care le citește cineva, sau prin Mine?

6. Da, aici fiecare va fi imediat de acord și va spune: „Da, într-adevăr, dacă omul se uită cu luare-aminte la învățăturile lui Hristos, nu poate fi de altă părere decât că omul poate dobândi viața veșnică pentru spiritul și sufletul său doar prin urmarea acestor învățături. Iar în această privință, este corect ceea ce a spus Hristos despre Sine, și anume, că doar El însuși este totodată Calea, Adevărul și Viața!”

7. Însă Eu vă spun, într-adevăr: Sunt mii de ființe umane și iarăși mii care renunță la această profesiune de credință, iar aceasta pe motivul înțelegerii lor. Totuși vă spun: aceștia sunt morți și n-au găsit nici Calea, Adevărul, nici Poarta și Viața.

8. Se va spune aici: „Acest lucru sună aspru și nemilos! Cum se poate să auzim așa ceva din partea iubirii suverane a lui Dumnezeu? Ce mai poate face omul, decât să ajungă la înțelegerea deplină a marelui Adevăr și a divinității marelui învățător prin sârguința studiului său? Ce lucru mai mare poate face omul decât să se străduiască a recunoaște cu adevărat calitatea sacră și suverană a Cuvântului divin?”

9. Eu vă spun însă: pe de o parte, aceasta este adevărat; este, desigur, mai bine ca omul să facă așa ceva, decât să respingă totul și apoi să se lase în voia trufiei lumești. Dar în Scriptură scrie: La vremea aceea, mulți îmi vor spune: „Doamne, Doamne!”; dimpotrivă, se cheamă atunci că Eu le voi spune: „Dați-vă înapoi din fața Mea, căci Eu nu v-am recunoscut niciodată!”

10. Aceasta este esența pasajului din Noul Testament binecunoscut vouă. Prin versetul „Doamne, Doamne!” se dovedește că Hristos este binecunoscut ca fiind Calea, Adevărul și Viața. Dar la ce folosește această recunoaștere, dacă nimeni nu vrea să umble pe Calea aceasta și nu vrea să cuprindă Adevărul, pentru ca astfel să ajungă la Viață?

11. Doar Eu nu sunt actor, ca să Mă mulțumesc cu aplauze fără rost, ci Lucrarea Mea este plină de temeinicia veșnică, și de aceea cer o activitate temeinică, nu doar aplauze golite de sens!

12. Oare ce-ar face un mire bogat, dacă l-ar lăuda și l-ar slăvi mai multe mirese. Dar dacă el ar dori să o îmbrățișeze pe una sau pe alta dintre ele, aceasta ar lua-o la fugă și pe deasupra ar blama în sinea ei o asemenea îndrăzneală?

13. Spuneți voi, oare mirele ar lua de soție o asemenea mireasă necugetată? Într-adevăr, el va ieși afară și va căuta o desfrânată, și-i va spune ei: „Te cunosc, știu că ești desfrânată, dar îți spun: renunță la meseria aceasta a ta și te voi lua de soție!”

14. Iar desfrânata va renunța, pentru adevărata sa iubire, trezită de curând, și va deveni o soție mult-iubită pentru mirele său, și se va asemăna unei Magdalena, care odinioară era ultima dintre femeile Israelului, însă când ea și-a chemat mirele cel drept, a devenit prima între toate femeile, cea care a sărbătorit, împreună cu Mirele însuși, marea înviere întru viața veșnică!

15. Într-adevăr, lucrarea ei nu a fost cititul cărților, dar când ea L-a recunoscut pe Cel drept, a renunțat la meseria ei lumească și a înțeles iubirea puternică și indestructibilă pentru Cel pe care ea L-a recunoscut ca fiind Cel drept, și a sacrificat marii ei iubiri tot ce avea pe lume.

16. Iată, pentru asemenea mireasă am fost Eu, în lucrarea Mea vie și adevărată, Calea, Adevărul și Viața!

17. Însă au fost mulți alții în acea vreme care M-au recunoscut ca atare, dar nu au dorit să știe nimic despre lucrarea Mea. La aceasta se referă și textul: „Deci, cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi!”

18. Oare Calea, Adevărul și Viața să fie în faptă și temeinicie atât de grele? Nu se spune oare: „Jugul Meu este blând, iar povara Mea ușoară”? Într-adevăr, așa și este! Toată Calea, Adevărul și Viața, și jugul blând și povara ușoară, se găsesc în cele două porunci ale iubirii.

19. Oare este atât de greu să-L iubiți pe Cel care este iubirea veșnică, și este greu să vă iubiți fratele? O, într-adevăr! Nimic nu este mai ușor decât aceasta - doar scoateți Lumea, această veche molimă a spiritului din pieptul vostru și veți afla cât este de dulce și de ușor să iubești iubirea veșnică și să-ți iubești fratele!

20. Dar este foarte greu, ce-i drept, să iubești iubirea veșnică și pe fratele tău când inima este plină de lumea aceasta, plină de socoteli lumești, de bani, de speculații și de matematica infernală, care înțelege să socotească până în cele mai mici amănunte câte procente trebuie să renteze pe un an o monedă dată cu camătă.

21. Da, într-adevăr, acolo unde inima este plină de știință, a spune „Doamne, Doamne!” nu va fi de niciun ajutor, iar Calea, Adevărul și Viața se vor dovedi atât de strâmte și spinoase, încât cu greu se va putea umbla pe ele.

22. Și atunci, la ce folosește să citești mii și mii de astfel de cărți pline de adevăr? Vor deștepta ele la viață pe cineva, care are doar grija să-și umple inima tot mai mult, de la o zi la alta, cu toate nimicurile acestei lumi?

23. Spuneți, vreunul dintre voi va zămisli copii cu o statuie? Sau un bob de grâu pictat artistic va încolți, dacă este semănat pe ogor? Desigur, nu se va întâmpla nici una, nici alta! Viața poate crea altă Viață doar cu Viața; deci și cuvântul viu poate rodi doar în inimile vii.

24. Pentru cei morți în spiritul lor, chiar cuvântul viu nu este decât o sămânță pictată, iar el poate răspândi nenumărate astfel de semințe și tot nu va obține roade niciodată; pentru că el nu însuflețește cuvântul, nici cuvântul nu va fi viu în el.

25. Însă cel care aude doar puține cuvinte și dă ascultare acestora, acela este făptuitorul cuvântului și caută cu adevărat împărăția lui Dumnezeu și lui i se vor da toate celelalte. Socotesc că și acest lucru este clar, însă acum, următorul soare central!
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 5
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 12:06 View PostDownload Post

Capitolul 5
„Mi-e sete!” - „Săvârșitu-s-a!” (Ioan 19, 28 și 30)
28 decembrie 1843, seara

l . Pentru ca voi să nu spuneți la urmă că nu în fiecare text se află un soare central, ci doar în cele pe care Eu le citez, alegeți voi înșivă un text așa cum îl doriți și vom vedea apoi dacă el nu iluminează orbitor unul și același motiv principal, la fel de mult ca și un soare central în fața ochilor spiritului. Deci, faceți aceasta!

2. Ați luat cele două mici texte: „Mi-e sete!” și „Săvârșitu-s-a!”

3. Dar înainte să le cercetăm, trebuie să vă asigur deja că v-am lăsat alegerea liberă pe deplin; pentru că altfel, ați putea spune la sfârșit că Eu v-am sugerat chiar lucrul de care pot avea Eu nevoie. Și abia acum ajungem la esență!

4. „Mi-e sete!”. Sete de ce? De iubire, pe care lumea aceasta nu o are. De aceea ei Mi-au dat atunci, și de atunci până astăzi, numai oțet și venin, ca să-Mi potolesc setea, în loc de apă înviorătoare.

5. „Mi-e sete!”. Sete de ce? De viața care sunt chiar Eu însumi de o veșnicie, pe care Eu am risipit-o atât de abundent, de la începutul începuturilor, pe ființe veșnic nenumărate!

6. Deci Mi-e sete de această viață! De nesfârșite ori, această viață a trecut în moarte. Eu am venit pentru a o smulge din mâinile morții. De aceea M-am însetat atâta de această viață risipită, chiar în clipa marii mântuiri. Dar moartea a preluat superioritatea într-atât, încât sângele veșnic viu al iubirii nu o mai poate deștepta!

7. Atunci când v-am cerut viață ca să-Mi potolesc setea, Mi s-a dat nu viața, ci moartea ca s-o beau! Oțetul și veninul Mi-au fost băutura. Oțetul, ca simbol al acidității și al asprimii, iar veninul, ca simbol al urii și mâniei.

8. Această imagine este reprezentată cât se poate de limpede și vom vedea cum slujește ea temei noastre, de-acum înainte.

9. Iată, Eu strig către întreaga lume, ca și către voi, neîncetat: „Mi-e sete!” sau, ceea ce este unul și același lucru, „Iubiți-Mă, dați-Mi să beau din iubirea voastră! Iubiți-L pe Dumnezeu mai mult decât orice și pe aproapele vostru ca pe voi înșivă! Aceasta este apa vieții și de ea sunt Eu însetat în voi!”

10. Întrebare: Îmi oferiți voi această apă? Oare nu-Mi oferiți, dimpotrivă, oțet și venin?

11. Puținul pe care Eu vi-l cer nu este altceva decât iubirea și fapta iubirii. Dar dacă, în loc să faceți lucrarea vie și adevărată a iubirii, voi doar citiți și nu faceți decât ceea ce convine într-un fel sau altul vanității voastre lumești, oare nu-Mi oferiți oțet și venin în loc de apă vie? Da! Eu vă spun vouă: Cu cât voi citiți mai mult, însă fără a face din toate acestea decât ceea ce vă bucură vanitatea lumească, cu atât mai acru va fi oțetul și cu atât mai amar va fi veninul.

12. Atunci înseamnă într-adevăr: „Săvârșitu-s-a!”. Dar ce s-a săvârșit? Chiar lupta Mea pentru voi. Căci nu pot face mai mult decât să iau moartea voastră asupra Mea, în calitate de Creator, de Dumnezeu, de Domn al vostru și de Viață Veșnică!

13. Însă nu mai este nevoie de alte lămuriri, cum că Eu nu pot fi ucis, în Spiritul Meu veșnic. Pot doar să duc lupta pentru viața voastră până la ultima treaptă veșnică, însă, deoarece voi aveți un sfârșit, această luptă trebuie să aibă un scop pe cât se poate măreț. Dacă acest țel este atins, atunci lupta s-a înfăptuit, așa consider Eu; dar, cu toate acestea, și pentru voi, cei care îmi oferiți din pură recunoștință - Mie, Celui care luptă pentru viața voastră - numai oțet și venin în loc de apă vie, scopul trebuie să fie împlinit.

14. S-a împlinit, într-adevăr; dar nu pentru voi, ci, din păcate, doar pentru Mine însumi. Eu am făcut totul pentru voi, dar tot ce se află mereu în puterea divină: de aceea Eu Mi-am împlinit Lucrarea asupra voastră. Dar faceți și voi asemenea pentru ca lucrarea aceasta să fie împlinită în voi?

15. O, da, voi citiți cu sârguință și scrieți tot astfel și vorbiți cu plăcere despre Mine, dar dacă vă spun: „Numai o oră pe zi să-Mi dedicați Mie, în loc să o dedicați obișnuitelor voastre gânduri lumești și numeroaselor voastre distracții lumești!”, sacrificați această oră în așa fel încât în acest timp să Mă aflu doar Eu în inimile voastre? O, da, veți găsi o sută de amânări pentru un singur om și o sută de gânduri lumești se vor învârti ca o vijelie în jurul unuia singur, care este slab din punct de vedere spiritual!

16. Veți scoate la iveală tot felul de motive lumești, iar dacă cineva s-ar decide pentru o astfel de oră, el nu se va bucura atât de mult de aceasta, ci va avea mai curând o aversiune pentru ea, iar el va număra cu sârguință minutele de pe cadranul ceasului și nu rareori el va aștepta cu nerăbdare sfârșitul orei dedicate Mie.

17. Iar dacă ar interveni vreo problemă lumească oricât de mică și de neimportantă, acea biată oră ar fi ori anulată, ori măcar mutată în altă parte a zilei, în care de obicei somnul binefăcător coboară asupra muritorului și în care mai ales femeile nu mai așteaptă vreo vizită plăcută și nu mai fac plimbări tonice.

18. Iată, aceasta înseamnă oțet și venin! Și de aceea împlinirea din voi nu se face doar pentru că Eu fac tot ce se poate imagina, ca urmare a iubirii Mele nesfârșite. Căci pentru împlinirea din voi este necesar ca omul să se lepede de sine, din iubirea sa adevărată pentru Mine, să-și ia crucea cu sine și să Mă urmeze cu credință.

19. Dar cine face aceasta? Femeile pot să taie și să coasă toată ziua pentru a-și îmbrăca trupul și se pot spăla și nu rareori pot să se bucure peste măsură de o vizită oarecare. Dar dacă le-aș spune: „Rămâneți în camera voastră și gândiți-vă la Mine în inima voastră!”, atunci ele s-ar întrista și ar spune cu fețele alungite: „Dar altceva nu avem pe lumea aceasta!?”

20. Întrebare: Nu este acesta oțetul și veninul în toată puterea cuvântului? Aceste femei nu țin în inimile lor o bucurie lumească mult mai mare decât Mine? Oare asemenea oameni sunt împliniți în ei, așa cum Eu am împlinit pe cruce pentru ei lupta cea mare?

21. Dați-le cărticele plăcute, cu tot felul de povestioare care ar putea avea legătură cu Mine, le vor citi cu plăcere, mai ales dacă ici și colo este vorba despre o nuntă romantică sau dacă apar acolo basme minunate, însă, dacă le dați o cărticică serioasă, ele o vor citi cu tot atâta plăcere, ca atunci când unui câine obișnuit cu mese bogate îi dai o coajă uscată de pâine, pe care el doar o va adulmeca, dar apoi o va lăsa și va pleca de acolo cu coada în jos și cu urechile pleoștite.

22. Însă dacă înfăptuirea unui lucru cinstit este chiar citirea cărții celei mai serioase, atunci se înțelege de la sine, cu ce greutăți trebuie să se lupte înfăptuirea.

23. Sunt mulți care ascultă cu plăcere muzica bună a artiștilor, dar cât de puțini dintre ei vor dori să se dedice cu abnegație unui studiu temeinic, pentru a deveni chiar ei artiști.

24. Este ușor să asculți, nu este greu să citești și este lesne să privești, dar a face nu are niciun farmec pentru nimeni. Și atunci, la ce folosește cuiva cunoașterea, dacă el însuși nu înfăptuiește potrivit celor știute?

25. Iată, toate acestea sunt oțetul și veninul, iar acestea nu aduc împlinirea! În Mine da, pentru că Eu dau fiecăruia toate lucrurile imaginabile, dar nu și celui care nu vrea să folosească așa cum trebuie ceea ce îi dau Eu.

26. De aceea, să nu fiți doar ascultătorii, ci și înfăptuitorii Cuvântului! Pentru că numai ca înfăptuitori veți stinge voi setea Mea de apă vie; altfel, îmi veți oferi mereu doar oțet și venin.

27. Consider că și acest lucru s-a lămurit; dar mai departe, încă un soare central!
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 6
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 12:07 View PostDownload Post

Capitolul 6
„Și văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră.” (Matei 28, 17)
29 decembrie 1843, seara

1. Și aici aveți libera alegere a unui text. Alegeți și vom vedea dacă el ne poate fi util ca soare central, pentru tema noastră.

2. „Și văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră.”

3. Ați indicat acest text și ați nimerit-o bine din nou. Într-adevăr, acest text ar putea fi considerat un soare central!

4. „Și văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră.” Pe cine au văzut ei atunci și cu ce ochi L-au văzut și cum L-au adorat?

5. Ei M-au văzut pe Mine, Domnul lor. Cu ce ochi, atunci? Cu ochii lor. Și cum M-au slăvit ei pe Mine? Cu gura lor. De ce M-au slăvit ei atunci? Pentru că printr-o minune ei au știut cine sunt Eu; ei au știut, anume, că Eu sunt Domnul lor. De unde știau ei însă aceasta? Ei au știut aceasta prin învățăturile Mele, prin faptele Mele și prin miracolul învierii Mele.

6. Acum, vom vedea dacă nu veți face și voi asemeni!

7. Anume, voi nu Mă vedeți cu ochii voștri, ci Mă vedeți cu atât mai bine cu ochii și cu urechile sufletelor voastre, care vă sunt date spre bună înțelegere. Are dreptate vechea zicală: „Ochii care nu se văd, se uită.”

8. Totuși, ceea ce voi percepeți cu urechile voastre este mai durabil, pentru că un cuvânt auzit vi se poate reda oricând tot atât de fidel cum l-ați auzit. Dar încercați același lucru cu un obiect pe care l-ați privit. Nici chiar un sculptor sau un pictor foarte talentat nu ar reuși cu ușurință să redea un obiect întocmai cum l-a văzut.

9. Dar cuvintele și noțiunile pe care le-a perceput urechea rămân întocmai, iar ca urmare voi puteți vorbi în limbi diferite și puteți reda exact cele auzite sau citite odată, și chiar cele văzute, așa cum ați auzit, citit și văzut, chiar după perioade de timp mai lungi, fără cea mai mică estompare a impresiei, în timp ce voi, cu ajutorul ochilor voștri, nu sunteți în stare să copiați la fel de exact cum vă apare, nici măcar o imagine care se află în fața voastră.

10. Din aceasta, reiese totuși clar că perceperea prin auz este incomparabil mai bună decât perceperea prin văz. La fel, este deci mult mai bine să auzi clar tonul unui cuvânt spus, decât să privești forma exterioară a unei imagini.

11. Un orb poate fi foarte bine un înțelept, dar un mut nu va ajunge astfel cu ușurință; pentru că muțenia este urmarea obișnuită a surzeniei. Și în consecință, muții au de obicei o vedere foarte bună, care să suplinească auzul.

12. De aici reiese din nou că percepția prin auz este de departe superioară percepției prin văz. Percepția prin văz poate încânta și uimi pe cineva, mai ales atunci când îi apar lucruri rare, însă învățătura poate fi percepută doar de urechi.

13. De aici reiese deci din nou că este mai bine să auzi decât să vezi. Pentru că ceea ce este perceput prin auz, aceasta luminează și pune ordine în rațiune, însă ceea ce este perceput de văz, aceasta nu rareori zăpăcește de-a binelea rațiunea.

14. De pildă, dacă o femeie ar auzi ceva, cât de vag, despre un nou model de vestmânt, dar nu l-ar vedea cu ochii ei, mintea ei nu s-ar tulbura și ar fi greu să o convingi să poarte un nou vestmânt ciudat. Dar dacă ea l-ar vedea, mintea ei bună și simplă s-ar zăpăci și acea femeie va deveni foarte curând o vanitoasă mai supărătoare pentru Mine decât zece mii de nebuni.

15. Din aceasta reiese cât de superior este auzul față de văz, în orice privință.

16. Însă, de asemenea, dacă voi Mă vedeți și pe Mine zilnic și aceasta prin văzul vostru trupesc, voi citiți Cuvântul Meu și prin văzul vostru sufletesc, care este rațiunea voastră mai bună. Și, deoarece Mă vedeți și pe Mine, așa cum Eu înviez pentru voi, atunci voi Mă recunoașteți cât se poate de bine și Mă veți slăvi, iar aceasta prin rațiunea voastră și prin cuvintele voastre.

17. Însă acum întreb: Oare a fost suficient pentru cei care M-au văzut după înviere și M-au slăvit ca să dobândească astfel viața veșnică?

18. Faptul că l-am întrebat pe Petru de trei ori dacă Mă iubește arată că nu este destul ca omul să vadă și să slăvească ceea ce vede pentru a dobândi împărăția Mea și Viața veșnică, tot așa cum nu este destul să spui: „Doamne, Doamne!”

19. La fel, dacă voi citiți Cuvântul Meu și dacă Mă slăviți prin rațiunea voastră și prin atenția cu care voi citiți Cuvântul Meu, puteți spune: „Noi Te vedem și Te slăvim!”

20. Însă dacă Eu aș apărea dintr-o dată și v-aș întreba pe voi, Petrilor, nu numai de trei ori, ci de mai multe ori: „Mă iubiți voi pe Mine?”, iar gura voastră ar spune: „Da!”, atunci, dacă M-aș uita chiar în inima voastră aș vedea, nu rareori, ceva ca o zi mohorâtă de toamnă, învăluită într-o ceață lumească, iar atunci Eu nu voi vedea prin această ceață dacă acest „Da” este cu adevărat înscris cu litere de foc în adâncul inimii voastre. Se prea poate ca acest „Da”să fie înscris acolo, înăuntru. Dar de ce există atâtea cețuri care întunecă inima, nu rareori, încât nu se poate vedea bine această inscripție vie a iubirii pentru Mine?!

21. Deci, gata cu aceste cețuri! Gata cu contemplarea și slăvirea fără fapte, pentru ca această inscripție, care este o lucrare a faptelor ce urmează Cuvântul, să fie complet vizibilă și vie, iar Eu însumi să fiu în inimile voastre, ca urmare a luminii mereu crescânde a acestei inscripții sfințite și vii!

22. Prin urmare, la ce folosește să citești și să știi multe, fără fapte? La ce folosește să vezi și să slăvești, dacă vei fi mereu întrebat: „Petru, Mă iubești tu pe Mine?”

23. M-a văzut și Magdalena, însă Eu n-am întrebat-o: „Magdalena, Mă iubești tu pe Mine?” A trebuit doar să stăvilesc iubirea ei prea mare, pentru că iubirea ei pentru Mine s-a deșteptat imediat, prea năvalnic. „Nu Mă atinge!” a trebuit să-i spun Eu celei a cărei inimă s-a aprins cu vâlvătăi de cum M-a văzut.

24. Însă lui Toma a trebuit să-i spun: „Pune mâna pe semnele rănilor Mele!”, iar pe Petru a trebui să-l întreb dacă Mă iubește. Nu a fost nevoie să spun „Nu Mă atinge!”, pentru că nici în Petru, și încă mai puțin în Toma, nu a bătut pentru Mine o inimă ca cea a Magdalenei.

25. Deci, nu este nevoie să vă spun nici vouă: „Nu Mă atingeți!”, ci Eu vă spun vouă mai mult cum i-am spus lui Toma: „Ca și cum Mi-ați atinge rănile cu mâinile voastre, cercetați cu ochii, cu urechile, cu mâinile și cu picioarele toată creația Mea, în toate cerurile Mele și în toate miracolele vieții veșnice dezvăluite vouă, și gândiți-vă atunci că Eu sunt Cel care vă dă acestea! Iar Eu nu cer pentru aceasta decât să Mă iubiți!”

26. Însă Eu îl văd mereu în voi pe Petru, cel de pe malul mării, pe care Eu îl întreb: „Petru, Mă iubești tu pe Mine?” Pentru că toți sunteți Petru, în credința voastră, dar încă departe de a fi Magdalena și Ioan, cei pe care Eu nu i-am întrebat dacă Mă iubesc pe Mine, pentru că Eu știam bine de ce M-au urmat, atunci când nu le-am spus, ca lui Petru: „Urmează-Mă!”

27. Petru M-a urmat pentru că Eu l-am chemat să Mă urmeze, însă Ioan M-a urmat pentru că inima lui i-a spus astfel. Ce va fi fiind mai bine aici?

28. Petru a fost invidios pe Ioan pentru că el îl respecta mai puțin decât pe sine, însă Ioan a fost apărat de Mine și lui i s-a asigurat în același moment Rămânerea, iar aceasta înseamnă mai mult decât „Urmează-Mă!” Pentru că este mai bine să spun cuiva „Rămâi așa cum ești”, decât să-i cer să Mă urmeze.

29. Deci iubirea adevărată și plină de fapte este mai bună decât credința, vederea și slăvirea, și este mai bună decât dacă voi citiți și înțelegeți multe despre Mine, dar aveți prea puțină iubire!

30. Consider că și acest lucru s-a lămurit; dar mai departe, încă un soare central!
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 7
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 12:07 View PostDownload Post

Capitolul 7
„Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul Iui Iisus.” (Luca 23, 52)
2 ianuarie 1844, seara

1. Din nou vă este lăsată libera alegere, pentru a cita un astfel de soare central din cartea vieții; deci, alegeți un text!

2. „Acesta, venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus.”

3. Voi ați ales textul, însă Eu nu vă pot ajuta, dacă voi alegeți tocmai asemenea texte, care se potrivesc ca o mănușă temei noastre.

4. Iosif din Arimateea a mers la Pilat și a cerut trupul Domnului, iar acesta i-a fost dat de către Pilat.

5. Acest Iosif din Arimateea era un prieten al lui Nicodim și a făcut acest lucru mai mult în numele prietenului său decât în numele său. Pentru că Nicodim era un mare admirator tainic al lui Hristos, dar dintr-o mare teamă față de marii preoți și față de farisei nu a îndrăznit să întreprindă acest lucru în mod deschis. De aceea, el a încredințat în mare taină această sarcină prietenului său care, de asemenea, era un mare prieten al lui Hristos. Această scurtă explicație este necesară pentru a se putea înțelege mai bine cele ce urmează.

6. Atunci, cum se potrivește acest text, și mai ales această scurtă întâmplare, cu tema noastră?

7. Imaginați-vă prin Nicodim Iubirea ascunsă pentru Domnul, iar prin Iosif din Arimateea imaginativă Credința în Domnul.

8. Ce este Credința față de Iubire? Este slujitoarea acesteia. Deci și Iosif din Arimateea a fost aici un slujitor al lui Nicodim, cel în taină iubitor de Domnul.

9. Însă ce a cerut Credința de la Pilat? Ea a cerut trupul Domnului, l-a înfășurat, așa cum îl luase de pe cruce, în pânză albă, după ce a uns trupul cu mirodenii scumpe și L-a așezat apoi într-un mormânt proaspăt săpat în stâncă, chiar în grădina sa, unde nu mai fusese nimeni îngropat.

10. Ce înseamnă toate acestea? Înseamnă setea de a cunoaște credința în împlinirea sa. Această sete de cunoaștere, nobilă în sine, caută tot ce se poate imagina pentru a găsi împlinirea vie.

11. Credința a mers la Pilat și a cerut permisiunea, înseamnă că această sete de cunoaștere merge în lume și caută acolo tot posibilul pentru a putea servi confirmării adevărului.

12. Dacă ea a primit tot ce a cerut acestei lumi, atunci ea se întoarce către Răstignit. Dar cum? Ea caută să pună în lumina cea mai strălucitoare toate cuvintele și toate explicațiile, pentru a se elibera de contradicțiile aparent pline de mister care apar în Sfânta Scriptură.

13. Și reușește acest lucru. Ea a eliberat trupul de pe crucea care reprezintă chiar contradicția prin sine. Dar ce are acum în fața ei, această nobilă sete de cunoaștere? Iată, un trup mort, în care nu se mai află viață!

14. Această nobilă sete de cunoaștere înțelege și aceasta, dar ea nu este bucuroasă în sine de această fericită eliberare de pe cruce. Ea unge trupul cu mirodenii scumpe, îl înfășoară în pânză albă și îl depune apoi într-un mormânt nou, în care nu a fost depus nimeni până atunci.

15. Ce vrea să însemne aceasta? Prin asemenea iluminare esențială a Cuvântului din Sfânta Scriptură, divinitatea devine pe nesimțite vizibilă, apoi este respectată și slăvită. Aceasta este ungerea. Pentru că nu rareori cineva se exprimă cu expresia cea mai măreață cu privire la valoarea și noblețea divină a Sfintei Scripturi. Dar tot acest lucru este și ungerea trupului.

16. Omul care are această nobilă sete de cunoaștere înfășoară acest adevăr recunoscut cu respectul cel mai ales și mai curat. Se înfioară cu gândul la marele adevăr din această carte și aceasta nu este altceva decât înfășurarea trupului în pânză albă. Cât de pure și de curate sunt aceste pânze albe, și la fel este recunoașterea smerită. Dar trupul, mirodeniile, ca și pânza, nu sunt vii și nu dau viață.

17. Însă acum, trupul va fi luat și așezat într-un mormânt nou. Ce reprezintă de fapt aceasta? Recunoașterea pe care omul și-a însușit-o ca urmare a nobilei sale dorințe de cunoaștere nu-i dă lui viață, nu-i dă o convingere vie. De aceea, el le adună pe toate și le așează în mormântul minții sale celei mai profunde, așează deasupra o piatră, care înseamnă că pune deasupra tuturor acestor adevăruri curate recunoscute o grea îndoială, pentru că el spune: „Toate aceste dezlegări ale secretelor ascunse din Sfânta Scriptură sunt foarte ușor de auzit, însă ele nu dau convingerea vie.”

18. Și vedeți acum, aceasta este starea literală a fiecărui cititor pasionat! El poate să înțeleagă toate cele citite atât de bine, de la mintea materială până la mintea spirituală cea mai profundă, însă dacă el vrea o probă reală din toate cele recunoscute, atunci el află că nu se va supune voinței sale nici măcar un firicel de praf strălucind în soare. Iar dacă vrea să privească viața spiritului, atunci el găsește în loc de aceasta numai bezna mormântului în care el a depus trupul sau, cu alte cuvinte, el nu primește despre lumea cealaltă nici o certitudine concretă în sine, ci totul este la el o afirmație nedovedită și nimic mai mult, deci doar un trup în mormânt.

19. Dar la ce i-a folosit aceasta? Dacă el a citit atât de mult dar nu poate ajunge la o credință vie, atunci el îi seamănă mereu lui Iosif din Arimateea, care ia un trup de pe cruce, dintre celelalte, îl unge și îl înfășoară în pânză albă, dar trupul rămâne trup și este întotdeauna îngropat.

20. Acum să o observăm din nou pe Magdalena! Ea a fost martoră la această faptă, însă nu a înfășurat trupul, Cuvântul adică, și nici nu l-a așezat în mormânt, ci în inima sa strălucind de iubire. Iar când a venit la mormânt, piatra îndoielii fusese dată la o parte prin puterea iubirii. Pânzele erau așezate frumos în mormânt, ceea ce arată că iubirea ei avea viu în sine cuvântul divin. Ea nu a mai găsit trupul, dar L-a găsit pe Cel Viu care s-a ridicat din mormânt.

21. Și ce este mai bine: să așezăm trupul în mormânt sau să-L găsim pe Cel Viu deasupra mormântului? Socotesc că este evident, a doua faptă este mai bună decât prima.

22. Însă de ce a găsit Magdalena ceea ce nu a găsit Iosif din Arimateea? Pentru că ea a citit puțin, dar a iubit mult. Iosif din Arimateea însă a citit mult, ca și Nicodim, dar a avut mai puțină iubire. De aceea, el a văzut trupul, dar Maria Magdalena L-a văzut pe Cel Viu!

23. Consider că și acest lucru s-a lămurit; dar, mai departe, încă un soare central!
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 8
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 12:08 View PostDownload Post

Capitolul 8
„Și Iisus însuși era ca de treizeci de ani când a început să propovăduiască, fiind, precum se socotea, fiu al lui Iosif” (Luca 3, 23)
3 ianuarie 1844, seara

1. Deci încercați din nou un text ales de voi și vom vedea dacă în acesta vom găsi vreo lumină pentru problema voastră.

2. „Și Iisus însuși era ca de treizeci de ani când a început să propovăduiască, fiind, precum se socotea, fiu al lui Iosif.”

3. Textul este dat, iar cu el se află și o lumină strălucitoare! Într-adevăr, în acest text să căutăm temeiul, chiar din prima secundă, lucrul care servește drept scop aici. Dar să vedem dacă, după o mică prezentare, nu veți vedea singuri lumina.

4. El era ca de treizeci de ani când a început să propovăduiască și era, precum se socotea, fiu al lui Iosif, dulgherul.

5. Cine este „El”? Acest „El” este Domnul Însuși, care a fost de o veșnicie și veșnic va fi același Domn!

6. Cum era însă ca de treizeci de ani, El, care era de o veșnicie? Cel Veșnic S-a întrupat ca om pentru prima și pentru ultima oară, iar ca om, el a socotit timpul pentru Sine, care era de o veșnicie.

7. El era cam de treizeci de ani. Ce vrea să spună aceasta? Putea El să numere pentru Sine, ca Dumnezeu, ce reprezentau treizeci de ani? Sigur că nu putea, deoarece El era veșnic, deci El putea face aceasta doar în chip de om.

8. El a început să propovăduiască. Dar cum? Ca Dumnezeu sau ca om? Prin fraza următoare: „fiind, precum se socotea, fiu al lui Iosif, dulgherul” se adeverește suficient c㠄El”, cel abia de treizeci de ani, a început să propovăduiască nu ca un Dumnezeu, ci ca un om; căci Dumnezeu din El S-a comportat ca fiul de abia treizeci de ani, al dulgherului, așa cum se comportă spiritul lăuntric al fiecărui om. Acesta trebuie să fie deșteptat mai înainte prin activitatea exterioară corespunzătoare, care provine din iubire, până când apare, abia atunci, ca ființă arbitrară și spontană.

9. Acest fiu abia de treizeci de ani, după aparențe fiu al dulgherului Iosif, a început să propovăduiască pe deplin ca om și deloc ca Dumnezeu. Divinitatea a apărut efectiv în El doar în ocaziile și în măsura în care El a eliberat aceasta în Sine, ca om prin faptele Sale, dar fără fapte, divinitatea nu apărea,

10. Întrebare: cum putea acest om abia de treizeci de ani să înceapă a propovădui, ceea ce necesită o mare învățătură, care presupune mult studiu și multă erudiție. De unde i-a venit lui înțelepciunea?

11. Deoarece noi deja îl cunoaștem, el este fiul dulgherului și a practicat meseria tatălui său destul de des în fața noastră. Noi știm că el nu a urmat școli și nu ne amintim ca el să fi luat, în vreun moment anume sau cu vreo ocazie, o carte în mână și să fi citit din ea. El a fost un simplu meșteșugar până de curând și, iată, acum el este învățător, iar învățătura sa este plină de adâncă înțelepciune, cu toate că el este primit pretutindeni ca dulgher. Oare cât timp a trecut de când el, împreună cu frații săi, a construit un staul lângă noi? Uitați-vă doar la mâinile sale bătătorite, de dulgher, și iată, el este învățător și chiar profet, fără să fi învățat la școala de profeți a esenienilor. Cum să luăm aceasta?

12. Iată, aceasta este o dovadă absolut reală care a fost dată fiului de dulgher la Capernaum! Această dovadă arată clar că nu trebuie să căutăm a vedea multă divinitate la acest dulgher abia de treizeci de ani; altfel, ar fi fost socotit vrednic de altă dovadă.

13. De unde însă a luat acest om destoinicia de a propovădui, de vreme ce nici nu a studiat, nici nu a citit mult? Acest om ar trebui să mulțumească numai faptei sale pentru destoinicia de a propovădui.

14. Acțiunea sa a provenit numai din marea sa iubire constantă pentru divinitate și din iubirea pentru aproapele său. El I-a dedicat lui Dumnezeu fiecare faptă și a folosit-o pentru a avea în fața ochilor numai folosul aproapelui său, niciodată folosul lui. Pe lângă aceasta, acest om folosea zilnic un timp de trei ore pentru liniștea întru Dumnezeu.

15. Prin aceasta, el a deșteptat din ce în ce mai mult divinitatea latentă în el, în toată deplinătatea ei, și a supus-o menirii sale, după măsura și gradul activității lui. Iar când el, așa cum s-a spus, abia ajunsese la vârsta de treizeci de ani, divinitatea din el s-a deșteptat până la gradul la care el a preluat prin spiritul înțelepciunii sale acea sublimă destoinicie, pentru a începe propovăduirea la care el a fost chemat.

16. După această prezentare, Eu vă întreb dacă încă nu zăriți această lumină atât de puternică din acest text. Da, deja o zăriți și vedeți și punctul ei de vedere; atunci noi vom înțelege din concluzie, ca să nu mai dăm acestei teme o întindere de prisos.

17. Cum se va numi concluzia? Iată, deci foarte pe scurt: „Mergeți și faceți asemenea!”

18. Să nu vă gândiți că omul poate deștepta spiritul divinității din sine numai prin multă lectură și mult studiu; pentru că prin acestea, dimpotrivă, ucide acest spirit și îl duce în mormânt ca pe un trup fără viață. Dar dacă înfăptuiți după regula de bază a vieții, atunci spiritul vostru înviază și veți găsi în voi tot ce sigur n-ați fi găsit altfel prin citirea a mii de cărți!

19. Însă, dacă spiritul este viu, voi puteți să și citiți, iar prin citirea sau prin ascultarea Cuvântului Meu, veți culege roadele pe care le dă un sâmbure viu, sau un pământ viu; dar sâmburele este în înțelegerea spirituală vie dinăuntrul vostru.

20. Însă de unde să vină ea atunci când spiritul nu este deja activ în libertate și viu? Trupul este un înveliș exterior, care se desprinde și se descompune; sufletul este hrana și trupul spiritului. Dar dacă voi citiți pur și simplu, pentru a vă îmbogăți cunoașterea exterioară obișnuită, ce să mai ajungă la spirit, care încă nu este viu așa cum trebuie și de aceea nu vine în întâmpinarea fiecărui cuvânt citit tot așa de repede cu via sa cunoaștere spirituală, pentru a-l împlini cu sâmburele său viu?

21. De aceea, nu fiți doar ascultători, ci și înfăptuitori ai Cuvântului, ca să deveniți conștienți de divinitatea vie din voi!
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 9
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 12:09 View PostDownload Post

Capitolul 9
„Iar făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece ucenici” (Marcu 14, 17)
4 ianuarie 1844, seara

1. Luați din nou un text și vom vedea cum se potrivește temei noastre!

2. „Iar făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece ucenici.”

3. Deci avem textul în fața noastră și trebuie să fac iar vechea observație, că nu ați putut găsi un text care să nu servească temei noastre cât se poate de bine. Textul de față pare la prima vedere a nu avea legătură cu tema noastră, dar aici nu este cazul câtuși de puțin. Din contră, are o legătură cât se poate de importantă cu tema noastră, iar dacă voi nu ați fi ales acest text, l-aș fi ales Eu!

4. „Iar făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece ucenici.”

5. Cine a venit? Domnul Veșniciei a venit.

6. Și când? Seara.

7. Unde a venit El? În sala de ospețe, pregătită de ucenicii Săi.

8. Cu cine? Cu cei doisprezece apostoli aleși de El.

9. Și ce a făcut El apoi în sala de ospețe? El a cinat, iar la această cină, unii s-au săturat, iar unii s-au supărat. În același timp, în aceeași seară, la aceeași cină, a fost arătat trădătorul.

10. Iată, tabloul complet se află în fața noastră, iar terna sa este evidentă.

11. Ce este seara? Este o parte din zi luminată pe jumătate, în care lumina este mereu în scădere până când, la sfârșit, nu se mai poate zări nici o acțiune a razelor solare.

12. Dar când este seara omului? Sigur, în sensul spiritual, este atunci când el deja a citit și a studiat mult, iar lectura intensă și studiul temeinic sunt asemenea căderii razelor solare de-a lungul întregii zile. Însă așa cum sunt aceste raze solare în apariția lor de un fel natural, așa sunt și razele citirii și studiului de un fel natural. Dar soarele apune la sfârșitul zilei și curând vine seara, iar apoi vine noaptea.

13. Deci așa merge și cu lumina din lectură și studiu; cel care citește și studiază, la sfârșit devine obosit și fără chef, pentru că nu este în stare să sporească lumina sa lăuntrică, cu toată lectura și cu tot studiul său, tot așa cum lumina soarelui nu poate fi sporită, ci rămâne constantă. Vara, lumina este mai puternică, iar iarna este mai slabă și mereu în scădere. Deci și lumina dimineții este mai slabă, până spre amiază ea este în creștere, iar spre seară, ea este în scădere.

14. Tot așa este și cu educația omului prin lectură și prin studiu. Atunci când el începe să citească și să studieze într-o bibliotecă bine aprovizionată, el este în dimineața lecturii și a studiului.

15. Atunci când el, în cursul mai multor ani, a citit până ce l-au durut ochii și este deja de părere că a mâncat cu lingura din înțelepciunea lui Solomon, atunci el este la amiază sau în plină vară.

16. Apoi, el citește și studiază mai departe, dar nu mai găsește nimic nou, ci se limitează la ideile pe care deja le cunoaște bine. Astfel el obosește, pentru că mai întâi nu mai poate primi hrană nouă și înviorătoare, iar în al doilea rând, el nu găsește în toată lectura și în tot studiul o dovadă pentru teoriile pe care le-a absorbit, iar nu rareori apar contrazicerile cele mai puternice ale lucrurilor pe care el și le-a însușit cu ardoare și efort.

17. Aurul său pe care l-a presupus a fi veritabil va deveni, nu rareori, doar plumb, iar când el va recunoaște în sine acest metal fără valoare în loc de aur, el va deveni posac și descurajat, își va pierde orice temei și la sfârșit va fi asemenea unui călător în Alpi când este înconjurat de cețuri groase.

18. Iată, această stare este seara omului. De obicei, se spune: „Când la om toate sforile s-au rupt, el merge încet către cruce” și ar fi desigur mai bine dacă s-ar putea spune: „Crucea merge încet pe lângă el.”

19. Deci la greu, omul începe să se gândească dacă învățăturile lui Hristos sunt bune de ceva, iar această gândire este asemenea acestui text: „Iar El, anume Domnul, a venit cu cei doisprezece, făcându-se seară.” Pentru că Domnul este înțeles aici de către cel asuprit, ca întemeietor al învățăturilor, iar cei doisprezece, ca învățăturile în sine.

20. Unde a venit El cu cei doisprezece? În sala pregătită cu mâncare și băutură!

21. Ce reprezintă această sală? Omul însuși, în seara sa. Pentru că el are în sine multă hrană și multă băutură. Dar întrucât nu-L are în sine pe Cel pentru care este pregătit acest ospăț sau pentru care ar trebui pregătit, ospățul va rămâne acolo până când va veni Acela care poate să binecuvânteze ospățul și apoi să se bucure de el, pentru că fără oaspete, ospățul este zadarnic și nu are nicio valoare.

22. Tot așa, toată știința și învățătura nu au nicio valoare, iar omul a comandat în zadar o sală și o masă de ospăț spiritual, dacă nu se află acolo Acela care să binecuvânteze acest ospăț.

23. Însă Domnul vine seara, împreună cu cei doisprezece, adică întemeietorul, împreună cu învățăturile Sale, intră în sală, se așează la masă, binecuvântează și mănâncă la acest ospăț. Dar deoarece ospățul este material, efectul său este același cu al acelei cine la care Domnul arată lucrările iubirii. Atunci, mulți ucenici se supără și spun: „Ce învățătură aspră! Cine poate să creadă și să urmeze această învățătură?” Ucenicii se îndepărtează și în curând trădătorul va fi numit.

24. Cine sunt ucenicii care se supără și pleacă? Sunt motivele greșite date de cei care citesc și studiază mult. Acestea sunt prezentate ca principii opuse învățăturilor lui Hristos, iar atunci se ridică o contradicție generală care sună astfel: „O învățătură care este atât de plină de contradicții nu este cu putință să fie de origine divină; deci, ea este doar un produs temporar și searbăd al oamenilor lipsiți de educație științifică și inconsecvenți, care au adunat cu osteneală câte ceva, în străvechile timpuri barbare, pe căile învățăturilor filosofice, pentru a face biata omenire tributară lor și supusă interesului.”

25. Trădătorul este numit, apoi el se îndepărtează curând și face lucrul care i s-a spus să-l facă: el predă morții Viața și se distruge astfel pe sine. Aceasta este noaptea ce urmează serii, adică totul este mort în om.

26. Iar dacă Eu vin cu adevărat seara la fiecare, cu cei doisprezece, Eu găsesc plină masa ospățului, dar este numai un ospăț material. Dacă mănânc sau dacă îl încuviințez, cu condiția ca acest ospăț să fie transformat în ospăț activ al iubirii și spun că omul trebuie să facă astfel după Cuvântul Meu sau în numele Meu - și nu în numele iubirii de sine, al stimei de sine și al laudei de sine -, atunci ucenicii încep să se înfurie și îmi devin potrivnici. Apoi Iuda se află în curând acolo și nu mai este mult până când se declară condamnarea Mea la moarte, pe calea acestei trădări.

27. De aceea nu așteptați seara, ci chemați-Mă mai bine dimineața, când sunteți în putere și asimilați mai bine, iar Eu voi veni la voi și vă voi spune: nu umblați prea mult în razele soarelui, pentru că ele vă obosesc și fac să fiți inactivi, ci deveniți puternici în umbra răcoroasă a pomului vieții, ca să aveți putere pentru toată ziua! Iar dacă Eu voi veni apoi seara la voi, Mă veți recunoaște ușor când vă voi întreba: „Cum este pregătită sala voastră de ospețe, oare nu aveți nimic de mâncat? Vă este foame?” Și chiar dacă voi veți putea să-Mi prezentați doar un ospăț sărăcăcios, Eu îl voi binecuvânta. Mă voi așeza cu voi la masa la care nu Mă mai așteaptă niciun trădător, sau puținele cunoștințe pe care voi le aveți Eu le voi extinde sub forma sorilor centrali de la care veți primi lumina într-un nesfârșit belșug.

28. Cred că textul „Iar făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece ucenici” ar trebui să fie cât se poate de clar în fața ochilor tuturor și să epuizeze tema pe deplin. Dar cu toate acestea, Eu încă nu voi pune limite generozității Mele.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 4  [ 38 Posts ]
 

Goto page 1, 2, 3, 4  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !