Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 24.10.2019, 04:29
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Textele biblice si sensul lor tainic - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 10
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 12:09 View PostDownload Post

Capitolul 10
„Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.” (Ioan 1, 11) „Pilat a răspuns: Ce am scris, am scris.” (Ioan 19, 22)
8 ianuarie 1844, seara

1. Puteți, ca și mai înainte, să alegeți din nou un text; faceți aceasta cu toată libertatea!

2. „Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.” „Pilat a răspuns: Ce am scris, am scris.”

3. Textele sună bine, sunt corect alese și se potrivesc temei noastre.

4. Cine a venit întru ale Sale, iar ai Săi nu L-au primit? Cine este „El” sperăm că se cunoaște deja; „ale Sale” sunt chiar oamenii, așa cum trebuie să fie ei în ordinea creată de Mine, și anume, activi în iubirea față de frații lor și plini de iubirea temeinică pentru Dumnezeu, Creatorul lor.

5. „Dar ai Săi nu L-au primit.” Ai Săi sunt cei pe care de la început El i-a crescut pentru Sine și cărora El le-a trimis mereu învățători și profeți, și i-a condus într-un chip minunat.

6. Atunci, de ce nu L-au primit ei? Pentru că El i-a învățat pe ei căile adevărate ale iubirii active către viața veșnică; dar ai Săi erau prieteni cu lenea, cu viața de plăceri și cu puterea, iar acestea nu fac casă bună cu învățăturile smereniei și ale iubirii.

7. Ei au spus: „Îl avem pe Moise și îi avem pe profeți, pe care îi citim, de ce altceva am mai avea nevoie? De ce am avea nevoie de tine, care dezonorezi Sabatul și ai prea puțin respect pentru Moise și pentru profeți, pentru că nu le respecți legile? Oare nu este destul să citim și să studiem Scriptura și să scriem lămuriri nesfârșite despre aceasta? Ce altă activitate mai demnă de Dumnezeu mai vrei tu de la noi?

8. Oare Dumnezeu nu este un Duh a cărui ființă omul nu trebuie să și-o reprezinte prin chipuri? Cum ar putea omul să-L prețuiască și să-L laude mai demn, decât atunci când omul citește mereu, de la început până la sfârșit, cuvântul Său, pe care El 1-a spus prin gura lui Moise și a profeților și el își explică, și explică și altora, acest cuvânt, pentru ca voința lui Dumnezeu să fie înțeleasă tot mai bine?

9. Ce faci tu din tine însuți? Îl avem pe Avraam ca Tată și îi avem pe Moise și pe profeți. Oare tu ești mai mult decât aceștia? Ce vrei tu să ne înveți, care să nu fi învățat de la ei?

10. Ce este fapta de iubire a omului în fața lui Dumnezeu? Ea nu este altceva decât un gând zadarnic. Omul nu poate face nimic, pentru că toată puterea faptei se află doar la Dumnezeu. Deci tu ești un fals învățător, un fals profet și un instigator al poporului!

11. Avem în capul nostru Scriptura, de la Alfa la Omega. Oare aceasta nu este suficientă ca faptă? Sau ar trebui să nu studiem Scriptura și astfel să prețuim mai puțin Darul sfânt pe care ni l-a hărăzit Domnul Dumnezeu Savaot prin Moise și prin profeți?

12. Tu ești unul care se opune voinței divine și totuși te dai drept un învățător și un profet din partea lui Dumnezeu! Oare nu stă scris că orice fals profet și orice vrăjitor trebuie să fie pedepsit prin arderea pe rug?

13. Acest simplu fiu de dulgher, care abia știe să citească și să-și scrie numele, îndrăznește să ne împovăreze pe noi, vechii învățați ai Scripturii, cu o învățătură care năzuiește către spiritul lui Moise!”

14. Iată, acestea sunt o mulțime de răspunsuri cu care Cel care a venit întru ale Sale a fost primit de ai Săi.

15. De ce? Pentru că ai Săi nu L-au recunoscut așa cum stă scris!

16. Însă de ce nu L-au recunoscut? Pentru că ei nu făceau altceva decât să citească și să învețe pe de rost cuvântul lui Dumnezeu, dar nu au fost înfăptuitori.

17. În acest fel vin Eu și acum, mereu întru ale Mele; însă ai Mei nu vor să Mă primească și să Mă recunoască!

18. De ce nu vor ei să facă aceasta? Pentru că lor, în cel mai bun caz, le place mai mult să citească, să asculte și să contemple lucrările Mele, decât să facă o faptă cât de mică după cuvintele Mele. Însă astfel, spiritul divin din ale Mele, care este inima, nu este viu și nu Mă recunoaște, pentru că ale Mele nu Mă pot primi.

19. Toți acești învățați ai Scripturii vor spune odată: „Doamne! Doamne! Noi am profețit și am predicat celorlalți în numele Tău, din cuvintele Tale!”

20. Însă Eu le voi spune: „Plecați din fața Mea. Eu nu v-am recunoscut niciodată! Eu am venit la voi și am bătut la ușa alor Mele care se află în voi; însă nimeni dintre voi nu a spus: „Intră și înviază spiritul nostru, ca să putem deveni activi și puternici, după cuvântul Tău!” Voi vă mulțumiți cu comorile din capul vostru; însă ați uitat de rușine în inima voastră și ați pierdut, din vina voastră, toate ale Mele care se află în voi. De aceea, acum puteți striga „Doamne! Doamne!” cât vreți, dar Eu nu vă voi recunoaște; pentru că pe ai Mei îi recunosc după ale Mele care se află în ei. Însă voi nu aveți pe ale Mele în voi; de aceea, nici Eu nu vă voi recunoaște!”

21. Pilat M-a recunoscut în acest fel: el a bătut în cuie dovada recunoașterii sale despre cel ucis infam, în timp ce mai înainte, pusese ca Cel Viu să fie biciuit și bătut în cuie. Recunoașterea sa stă scrisă, de asemenea, deasupra capului Răstignitului, ca și pentru toți cei care au în capul lor recunoașterea lui Dumnezeu, dar nu o au în inima lor. Deasupra frunții lor stă scris: „JESUS NAZARENUS, REX JUDAEORUM”, iar ei insistă și asupra acestei inscripții, care spune tot atât cât și „Doamne! Doamne!”, dar în inimile lor nu se află nicio inscripție care ar spune: „O, Doamne, fii milostiv și îndurător cu bietul păcătos!” „Tatăl nostru” se află în mintea lor, îns㠄Tată iubit” nu se află în inimă.

22. Pilat a stăruit asupra inscripției sale și nu a vrut să scrie deasupra o alta, pentru că el însuși a spus: „Ce am scris, am scris”, însă de ce nu a arătat el respect Celui Viu, mai devreme, cum a făcut după moartea Lui?

23. Motivul este acela că toți învățații preferă să rămână la motivele din capul lor și la venerația moartă izvorâtă din acestea, decât să facă fie și cea mai măruntă faptă a iubirii adevărate, Pentru că ei sunt cei îndoielnici, care gândesc sau sunt de părerea: „Dacă este ceva în acest lucru, nu putem să-i stăm în cale prin recunoașterea noastră, nu este nimic de acest lucru, atunci și așa, nu am pierdut nimic. Pentru că dacă omul aduce o cinste care trebuie să fie acordată, atunci omul are de câștigat dacă”aceasta” există și nu pierde nimic dac㠄aceasta” nu există.

24. La fel a gândit și Pilat: „Dacă Răstignitul este o ființă superioară, atunci eu i-am arătat respectul meu; însă dacă nu este, sunt și atunci îndreptățit pentru că în acest caz inscripția mea servește ca pamflet oficial din care fiecare poate să înțeleagă din ce motiv acest om a fost crucificat aici.”

25. Credeți voi că în fața Mea va valora primul motiv, dacă acesta și-a arătat calea prin cel de-al doilea? Vă spun vouă: depinde mai ales de împrejurări, pentru că pe aceia care Mă strigă: „Doamne! Doamne!”, Eu sigur nu-i voi asculta, nu-i voi recunoaște și nu-i voi primi. Pentru că recunoașterea minții nu va apropia pe nimeni de viața veșnică, nici cu un fir de păr; pentru că cine vrea să vină la Mine trebuie să Mă primească în sine, mai înainte, prin iubirea vie, iar iubirea sa pentru Mine îi va spune că Eu sunt și vin la el, și îi dau lui viața veșnică.

26. Însă nimeni nu poate iubi ceea ce nu este; el poate așeza în mintea lui, înainte de toate, tot felul de fantome ce nu există, și chiar și pe Mine printre ele. Însă Eu nu Mă aflu acolo, iar acolo nu Mă va găsi niciodată cineva și nu va ajunge niciodată la credința vie în Mine și în viața veșnică; pentru că atunci Eu mă aflu, mort, sub inscripția lui Pilat!

27. Numai cine va fi un înfăptuitor al cuvântului Meu, acela de va merge la mormântul Meu, să caute trupul fără viață, îl va găsi, cu flacăra inimii sale, pe Cel înviat și pe Cel veșnic Viu!

28. Consider că și acest lucru ar trebui să fie clar acum, dar mai departe, încă un soare central!
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 11
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 12:10 View PostDownload Post

Capitolul 11
„Iar orbul, lepădând haina de pe el, a sărit în picioare și a venit la Iisus.” (Marcu 10, 50)
9 ianuarie 1844, seara

1. Dacă ați ales, atunci doar așterneți pe hârtie, repede, textul ales.

2. „Lepădând haina de pe el (orbul Bartimeu) a sărit în picioare și a venit la Iisus.”

3. Ați ales un text deosebit de potrivit. Acest text ar trebui să servească drept călăuză tuturor celor care sunt orbi pe lumea aceasta, iar ei să facă așa cum a făcut orbul, pentru a primi lumina cea adevărată a ochilor spiritului.

4. De ce a lepădat orbul haina de pe el? El ar fi putut și așa să se grăbească spre Domnul, cu haina pe el, atunci când El îl chemase. Orbul a fost înțelept, el a știut și a socotit bine, că haina grea de deasupra l-ar împiedica în graba către Domnul. De aceea, el și-a lepădat repede haina grea eliberându-se astfel de ceea ce-l împiedica și îi îngreuia pașii, iar avantajul a fost acela că el a ajuns cu atât mai repede la Domnul și a primit înapoi, de la El, lumina ochilor săi.

5. De fapt, cine este acest orb? Acest orb este un om învățat al lumii, însă care are un lucru bun, anume că este conștient de orbirea sa, iar în același timp știe cine-l poate vindeca de orbirea lui.

6. Pe drumuri, sunt mulți astfel de orbi și mulți bâjbâie în toate părțile. Dar ei stau așezați în drum, adorm amețiți de opiul învățăturii lor, iar apoi visează că pot vedea. În amețeala visului învățăturii lor, ei nu știu când Domnul trece pe Calea Sa pe lângă ei și nu știu nici că sunt orbi; de aceea, ei nici nu strigă: „Fiu al lui David, ajută-ne!”

7. Însă alții, care bâjbâie în toate părțile, și îl caută pe jumătate pe Acela care poate să le redea vederea, se îndepărtează din drum; iar când fiul lui David trece pe-acolo, ei nu sunt acolo și pierd, prin căutarea lor prostească, clipa când Fiul lui David merge pe drumul către Ierihon; de aceea, nici ei nu strigă și rămân în orbirea lor.

8. Atunci, ce este acest „drum”? Acest „drum” este Calea de încercare prin lumea aceasta; iar „Ierihonul” este locul de adunare pentru cei care au parcurs acest drum sau cu alte cuvinte este, înainte de toate, lumea spiritelor.

9. Orbul din pilda noastră nu s-a temut de ucenicii care-l amenințau, pentru că știa bine că Domnul este mai puternic și mai îndurător decât ucenicii Săi, care-l amenințaseră; iar când El l-a chemat la Dânsul, el a aruncat de la sine chiar ultimul lucru ce-l împiedica, și anume haina sa, pentru a ajunge cât mai repede și cât mai sigur posibil, la Cel care îl chemase.

10. Acest orb este deci un bun model, iar Eu vă spun: să faceți la fel, voi, cei care sunteți, de asemenea, orbi pe drumuri! Așteptați-L pe Domnul în drumul Lui, iar când El trece, atunci să nu lăsați lumea să vă sperie, ci strigați către El, în inimile voastre, pentru ca El să se îndure de voi și să vă dea lumina vieții veșnice. Și cu adevărat, El se va îndura de voi și vă va da ceea ce i-ați cerut!

11. Orbul și-a lepădat haina. Ce este haina? Este chiar lumea aceasta, ca și toată lectura și tot studiul, pe care le face mintea omului. Dacă le aruncați pe acestea, Eu vă voi chema în fiecare zi, nimic nu vă va împiedica în drumul vostru către Mine!

12. Oare ar fi fost înțelept din partea orbului, dacă atunci când Eu l-am chemat, el s-ar fi acoperit cu încă mai multe haine? Adevărat, acestea l-ar fi împovărat la sfârșit, într-atâta, încât el nu s-ar mai fi putut ridica de jos, și încă mai puțin ar fi putut grăbi pasul către Cel care-l chemase.

13. Dar dacă Eu vă chem în fiecare zi așa cum l-am chemat pe orb, ar fi oare înțelept să vă îmbrăcați cu toate hainele învățăturii lumești? Firește că aceasta ar fi mai mare prostie! Mai bine, dimpotrivă, aruncați toate la o parte și grăbiți-vă în inimile voastre către Mine, iar Eu vă voi deschide ochii și vă voi da vederea spiritului vostru viu, ca să puteți rândui, dintr-o privire, mai multe decât ați fi bâjbâit mii de ani, în orbirea voastră!

14. La ce-i folosește orbului, vederea sa fantastică din vise? Atunci când se trezește, el este tot orb și încă mai orb decât până atunci.

15. La ce folosesc cuiva toate hainele unei înțelepciuni provenite din învățătura adâncă și grea? Aceste haine îl îngreunează, încât el nu se mai poate ridica în picioare, când este chemat pentru a primi lumina cea vie.

16. Spiritul omului le are deja, chiar și fără aceasta, pe toate în sine; el nu are nevoie de nimic altceva decât de deschiderea ochilor săi, pentru a privi vitalitatea minunată din el însuși.

17. Dar ce câștigă spiritul, dacă omul își umple mintea numai cu umbre moarte? Nimic, ci el pierde prin aceasta, și se îmbracă într-un haos de învelișuri exterioare și de umbre de tot felul, încât el nu poate ajunge cu ușurință la libertate și încă mai puțin la primirea luminii veșnice a ochilor săi.

18. Presupuneți că ați cunoaște pe de rost toată Biblia; altul a învățat doar câteva versete, dar și-a călăuzit viața strict după acestea. Pentru acesta, cele două versete sunt vii și îi eliberează spiritul; pentru voi însă, toată Scriptura este moartă, iar voi nu înțelegeți viu nici măcar un verset.

19. Ce este mai bine? Să ai cele două mici versete vii și active, sau întregul talmeș-balmeș de litere din Sfânta Scriptură, însă din care nu a fost adus la viață nici măcar un singur verset? Desigur, ar fi mai bune cele două versete active și vii!

20. Aici se va spune, de exemplu: „Cu cât cineva știe mai multe, cu atât mai mult va asimila el în activitatea sa vie!” Însă Eu spun: Omul este lucrarea Mea și de aceea Eu știu cel mai bine ce-i este lui de folos.

21. De exemplu, luați un elev, aflat la începutul cursurilor de muzică ale unei școli foarte mari; puneți-i dinainte chiar de la început toate cunoștințele acestei școli și puneți-l să înceapă imediat cu toate capitolele. Spuneți, ce va ieși din aceasta? Desigur, nimic! Pentru că el va obosi în fața volumului de materie și în curând va pune școala în cui.

22. Sau dați-l la o școală mai mică și începeți cu prima gamă și lăsați-l să o învețe temeinic. Când va putea el să cânte, nu va fi aceasta mai mult decât prima încercare cu întreaga materie a școlii, dintr-o dată?

23. De aceea vă spun: aruncați haina de prisos; luați din școală doar strictul necesar, și vă veți ridica, la fel ca orbul, pe calea voastră, în pași cu atât mai ușori și mai repezi, acolo unde Eu vă chem acum, ca în fiecare zi.

24. Într-adevăr, puteți citi toate bibliotecile lumii, și tot nu veți fi mai buni în fața Mea, și nu veți ști mai mult decât dacă n-ați fi citit niciodată nimic. Dar de ce? Pentru că voi, dacă vreți să primiți lumina de la Mine, trebuie să lăsați toate; deoarece toate acestea nu sunt decât un înveliș fără conținut, un pai gol, destinat focului.

25. Nu creați din voi înșivă acest înveliș fără conținut, înainte ca lumina flăcării iubirii Mele să vină la voi, pentru că acest foc va cuprinde paiul gol și în voi va fi un teribil incendiu, însă scoateți afară, mai întâi, toate aceste fleacuri și aruncați haina greoaie, iar când va veni lumina focului Meu, aceasta nu va pricinui niciun incendiu, ci ea vă va încălzi plăcut și repede și va lumina tot spiritul vostru, așa cum orbul de pe drum a văzut într-o clipă, atunci când a venit la Mine.

26. Consider că această imagine nu poate fi redată mai clar; dar ea trebuie adusă la viață, ca și cele de mai înainte, dacă ea radiază o lumină vie. Atâta timp cât nu este cazul, o veți citi aprobativ și veți spune apoi: „Acest lucru este chiar frumos!”, iar Eu nu pot spune decât: Aceasta este o prostie din partea voastră, pentru că atâta timp cât voi nu găsiți chemarea Mea vie, nimic mai mult decât un lucru frumos, voi vă construiți casele pe nisip, iar semințele Mele vii cad în drumul vostru și sunt cu ușurință strivite și nu vor rodi.

27. Dar dacă voi le primiți în voi și faceți întocmai, sunteți înțelepți, pentru că atunci, voi vă clădiți casa pe stâncă, iar semințele Mele cad în pământ bun.

28. Pentru Mine nu contează dacă voi găsiți cuvintele Mele a fi frumoase sau nu; dar înseamnă totul pentru Mine dacă voi acționați conform acestora; pentru că nu pentru admirația voastră, ci de dragul propriei voastre mântuiri vi le dau vouă.

29. Aceasta să vă fie vouă spre gândire, altfel, nu vă va aduce niciun folos! - În continuare, din nou despre un soare central!
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 12
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 12:11 View PostDownload Post

Capitolul 12
„Nu te teme, Pavele. Tu trebuie să stai înaintea Cezarului; și iată, Dumnezeu ți-a dăruit pe toți cei ce sunt în corabie cu tine.” (Faptele Sfinților Apostoli 27, 24)
10 ianuarie 1844, seara

1. Doar scrieți ce aveți!

2. Îngerul lui Dumnezeu a vorbit: „Nu te teme, Pavele. Tu trebuie să stai înaintea Cezarului; și iată, Dumnezeu ți-a dăruit pe toți cei ce sunt în corabie cu tine.”

3. Voi ați ales textul - ce-i drept, de data aceasta nu un soare central, ci un soare secundar; pentru că sorii centrali se află doar la profeți și la cei patru evangheliști, atâta vreme cât ei descriu doar cele patru Evanghelii. Ce se află în afara acestora,este doar fapt istoric și se referă mai puțin la comunitate, cât mai mult la acea sferă în care s-a desfășurat partea istorică.

4. Și așa, textul ales, deși a fost spus de un înger, este o veste pentru Pavel, căruia el îi apare total închis, și nu este, prin urmare, așa cum ați putea înțelege cu ușurință, un soare central, ci numai unul auxiliar sau planetar.

5. Însă, cu toate acestea, el are în sine spiritul și în jurul său are lumina; pentru că este o mare diferență, dacă un înger vorbește sau înfăptuiește de la Domnul ori dacă Domnul însuși vorbește sau făptuiește de la Sine.

6. Acest lucru trebuie să fie amintit în prealabil, ca să puteți aprecia și deosebi limpede între cuvintele și faptele Domnului și cuvintele și faptele îngerilor și apostolilor. Și deoarece acum voi cunoașteți aceasta, vom vedea ce și cât din lumina universală se află în textul citat pentru tema noastră.

7. „Nu te teme, Pavele”, vorbește îngerul, „Tu trebuie să stai înaintea Cezarului!” vrea să spună: „Tu, înfăptuitor al cuvântului Domnului, nu te teme; pentru că Domnul vrea ca lumea să te recunoască în fapta ta. Iar dacă lumea te va recunoaște, ea te va urma!” Iar în acest adept se află și înzestrarea promisă acelor oameni care sunt pe aceeași corabie cu Pavel. Pentru că ea vrea să spună că și acești oameni, ca și Pavel însuși, nu vor fi doar ascultători, ci și adevărați înfăptuitori ai cuvântului lui Dumnezeu.

8. Din această scurtă prezentare, reiese tot așa de limpede că Domnul nu a vrut să-i dea de înțeles lui Pavel că el urmează să stea în fața Cezarului ca un orator renumit sau ca un actor, ori că Domnul i-a dăruit lui oamenii de pe corabie pentru ca Pavel să-i formeze ca oratori sau ca trupă de actori, care să dea reprezentații sub îndrumarea sa, în fața Cezarului Romei.

9. Domnul nu i-a dăruit lui Pavel pe tovarășii săi de pe corabie, în vreun scop de a lumina slab lumea, și nici ca sclavi, ci darul era în aceea că Domnul a încălzit inimile celor de pe corabia lui Pavel, iar astfel ei au înțeles învățătura sumară a lui Pavel, și curând au început a înfăptui după aceasta.

10. Deci, darul Domnului pentru Pavel a fost urmarea vie a exemplului acestuia de către tovarășii săi de pe corabie; iar astfel, Pavel nu a trebuit să stea în fața Cezarului ca filosof învățat și orator talentat, ci ca înfăptuitor al binelui, și anume, prin mărturiile tuturor oamenilor de pe corabie, care au fost feriți de naufragiu, prin înțelepciunea activă a lui Pavel, spre binele Romei, ca și al Cezarului.

11. Din aceasta, puteți înțelege încă mai clar că la Mine nu se ajunge cu multe vorbe, nici cu vreun fel de spectacol ceremonial, pentru a dobândi adevărata lumină, ci doar prin înfăptuirea cuvintelor Mele. Pentru că dacă ar fi de ajuns numai vorbele multe, îngerul trimis lui Pavel ar fi putut vorbi trei zile în șir; dar el a vorbit puțin, iar Pavel a făcut mult, după aceste vorbe. Și a fost mai bine decât dacă îngerul i-ar fi vorbit mult lui Pavel, dar acesta ar fi făcut apoi puțin.

12. Deci, în fața Mea nu puteți veni ca avocații lumii acesteia, care scriu mult și vorbesc mult, iar la urmă, după ce se vor fi scris și spus multe, faptele care decurg din acestea, pentru client, vor fi prea puține.

13. Și, de asemenea, nu puteți veni în fața Mea ca predicatorii lumii acesteia, care strigă în gura mare, de la amvon, câte o oră întreagă, lucruri fără importanță, însă la sfârșitul predicii, chiar ei pleacă de la amvon fără a materializa măcar puțin din ceea ce au predicat, iar nouă ascultători din zece pleacă din casa de rugăciuni fără a fi reținut măcar trei cuvinte din întreaga predică, iar al zecelea ascultător, care va fi reținut ceva din predică, va spune la sfârșit: „Astăzi a ținut încă o predică frumoasă!”

14. Însă, când la câțiva pași de la ieșirea din casa de rugăciuni, el întâlnește un nevoiaș care îi cere de pomană, acesta va primi, ca urmare a frumoasei predici, în cel mai bun caz, un gologan de aramă, pe care darnicul îl caută nu rareori cu multă osteneală prin punga sa plină de monezi valoroase; sau cel căruia i se cere, va spune celui care cere de pomană: „Domnul să te ajute! Altă dată; azi nu am la mine mărunțiș!”

15. Iată, din aceste exemple, luate din viață, va reieși poate destul de limpede cât de măruntă este fapta care urmează unei predici atât de mărețe. Oare nu ar fi mai bine dacă predica ar consta în câteva cuvinte, însă după aceste cuvinte, predicatorul însuși ar merge înaintea ascultătorilor săi cu o pildă ca predică reală, ca și Pavel? Acest exemplu ar atrage un mare număr de ascultători să facă asemenea, apoi Eu aș putea să spun predicatorului: „Iată, pe toți cei care sunt aici, în această casă, ți i-am dăruit ție, pentru că i-ai transformat în înfăptuitori ai cuvântului Meu, prin fapta ta.”

16. Stă scris, ce-i drept, că omul trebuie să facă binele pe ascuns. Și aceasta este corect și adevărat. Dacă este vorba doar despre ajutor, atunci fapta trebuie să rămână ascunsă, însă când fapta trebuie să fie o pildă, atunci lumina sa nu trebuie să fie ascunsă, ci este nevoie ca Pavel să stea în fața Cezarului. Iar cel care îi învață pe ceilalți prin faptă, aceluia trebuie să-i fie dăruiți cei pe care i-a deșteptat prin fapta sa!

17. Însă, când cineva a fost convins doar prin vorbe să facă o faptă bună, atunci rămâne de obicei la acea faptă, și dacă face a doua faptă bună, atunci va fi iar o discuție nesfârșită, iar voi găsiți exemplele cele mai grăitoare în acest sens în numeroasele apeluri la binefacere care există.

18. Dacă vreun șarlatan privilegiat lansează un asemenea apel la binefacere, în vreo gazetă, de obicei ca urmare a unei solicitări publice, atunci mulți fac ceva, pentru ca numele lor să devină cunoscut poate și la gazetă, și poate pentru ca autoritățile publice să-l vadă cu ochi mai buni pe acest binefăcător, însă nimeni nu face ceva doar din iubire adevărată. Iar odată ce apelul s-a stins, atunci nimeni nu se mai sinchisește de nevoiașii pentru care s-a făcut apelul.

19. Oare acești binefăcători vor face daruri și șarlatanului? O, nu. Ei se adresează lui tot atât de puțin cât vă adresați voi centrului acelui soare, care în curând va apune, numai atâta timp cât lumina lui atinge pământul vostru.

20. Consider că lumina acestui „soare secundar” va fi și ea destul de clară; cine o folosește, va fi răsplătit cu un soare central. Dar să trecem la alt soare central, indiferent de această claritate!
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 13
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 12:12 View PostDownload Post

Capitolul 13
„Și precum a fost în zilele lui Noe, așa va fi și venirea Fiului Omului.” (Matei 24, 37)
11 ianuarie 1844, seara

1. Așterneți doar pe hârtie ceea ce aveți!

2. „Și precum a fost în zilele lui Noe, așa va fi și venirea Fiului Omului.”

3. Ați stabilit voi textul și iarăși l-ați găsit pe cel potrivit; doar că tema acestui text este prea evidentă, adică acest soare central se află atât de aproape, încât este cu adevărat de mirare ca voi să nu-l zăriți din prima clipă, mai ales din motivul și mai de mirare că voi aveți deja în fața voastră, aproape dezvăluită cu totul, vremea lui Noe.

4. Știți deja cum, și la vremea lui Noe, oamenii au creat toate felurile de literatură și de știință. Un rege de pe atunci, cunoscut vouă, a fost un mare scriitor. Exemplul său a fost urmat de mii de oameni, iar în scurt timp, lumea de atunci a fost inundată de o sumedenie de cărți și de scrieri.

5. Cu cât a sporit această literatură, cu cât au citit și au studiat oamenii mai mult, cu atât mai reci au devenit ei în inimile lor și totodată cu atât mai rafinați în a inventa toate răutățile imaginabile.

6. S-a început prin a lua prizonieri cu ajutorul politicii și, în curând, nu a mai existat teama de niciun fel de mijloace, nici chiar de cele mai revoltătoare, pentru a-și atinge astfel orice scop van și pentru a domina. În final, s-a ajuns atât de departe, încât oamenii au fost apreciați numai după aur. Cel care nu-l avea, devenea sclav, era chiar considerat pur și simplu un animal de povară, iar omul a provocat în acest fel scene de groază până într-atât, încât Eu la urmă mi-am pierdut răbdarea și am putut să ocrotesc pământul de scufundare, doar printr-o judecată generală.

7. Așa stăteau lucrurile - așa cum știți destul de bine - la vremea lui Noe. Și cum stau ele acum?
8. Deja de multă vreme v-am arătat, în așa-numitele „Douăsprezece ore”, cum stăteau lucrurile. Dacă v-aș face din nou o astfel de dezvăluire, atunci voi ați descoperi progrese însemnate ale politicii universale și ale cruzimii; iar Eu vă spun vouă: nu mai este mult până când veți ajunge complet în vremea lui Noe, când omul trebuia, la urmă, să ridice case din sticlă, pentru ca politicienii cei mai perfizi să poată urmări mereu, fără mare greutate, ceea ce fac supușii lor.

9. Însă nu este nevoie de casele de sticlă. Politica secretă a progresat și în vremea voastră atât de mult, încât ei nu lasă necercetat niciun mijloc prin care își pot atinge scopul de dominare. Dacă ei vor fi inițiați în secretele altor state, într-adevăr, veți striga în mare grabă: „Doamne, lovește-ne odată! Pentru că nu poate fi mai rău decât aici, nici chiar în adâncurile infernului!”

10. Însă Eu nu vă voi iniția în aceste secrete, pentru că dacă vă veți îndrepta atenția, chiar numai puțin, asupra urmărilor, cu siguranță nu vă va scăpa din vedere să cercetați în care spirit își au originea acești profeți, care scot la iveală urmări atât de mari. Și care este motivul, înainte de toate?

11. Să mergem în acel regat înconjurat de mare. În acest regat, veți găsi biblioteci și reviste în asemenea cantitate, că s-ar putea acoperi de trei ori Europa și Asia, cu foile acestora, și nicăieri nu se citește atât de mult ca în acest regat; însă nu veți găsi cu ușurință, pe undeva, inimi mai aspre ca în acest regat! Un mare învățat erudit și plin de aur poate vedea cu cea mai mare indiferență cum mor de foame o mie de săraci care se tânguie, lipsiți de pâine și de adăpost, în fața palatului său, fără să fie cât de puțin mișcat, chiar numai pentru a da unui muribund o bucată de pâine.

12. Întrebare: Nu este aceasta o urmare minunată a erudiției și nu rareori a științelor matematice și mecanice?

13. Oare nu este minunat că omul, prin științele sale matematice și mecanice, poate construi mașini de lucru, din cauza cărora mii de săraci sunt lăsați fără pâine și expuși morții prin înfometare dintr-o singură lovitură?

14. Oare nu este minunat să se construiască numeroase căi ferate, din cauza cărora în primul rând își pierd pâinea nenumărați căruțași și alți meșteșugari, iar în al doilea rând sunt distruse atâtea terenuri ale țăranilor, încât ei devin cerșetori? Și încă un mare folos apare în al treilea rând, anume că pe aceste drumuri pot fi transportate toate obiectele de lux tot mai repede, pentru ca biata omenire să fie distrusă cu atât mai repede, trupește și spiritual, iar inimile celor bogați devin cât de curând tot atât de dure ca și străzile pe care aceștia circulă, prin comerț, prin schimb și prin înșelăciune.

15. Oare nu sunt acestea urmări minunate ale științei și culturii?

16. Oare nu se numește om deștept, acela care poate face bani cu ajutorul rațiunii sale?

17. Însă chiar pentru că rațiunea rentează atâția bani, iubirea a ieșit din cursul său, iar acțiunea după aceasta, aproape că nu se mai cunoaște. Pentru că omul are deja suficiente mașini care sunt active fără rațiune; la ce bun mâinile omenești?

18. Pentru că mâinile omului ar putea, prin activitatea lor, să deștepte într-un mare comerciant, sau în altul, iubirea pentru lucrătorii săi. Pentru a nu se expune acestei primejdii, omul construiește mașini, pentru că ele lucrează mult mai repede și nu solicită sentimentele proprietarului, ci doar uneori, dacă întâmplător se defectează ceva din ele, solicită rațiunea, care eventual repară paguba printr-o reducere a salariilor.

19. Spuneți, oare nu se întâmplă la voi întocmai așa?

20. Cerșitul este interzis, însă construirea mașinilor este răsplătită cu premii. Ce se întâmplă apoi cu cei săraci? O, da, lumea are grijă și de aceștia! Există o mulțime de azile pentru săraci făcute de filantropi; se fac colecte și se dau baluri și spectacole în scopuri caritabile. Astfel, lumea are grijă de săraci atât de bine, încât unii devin un fel de prizonieri, iar ceilalți, încă liberi, primesc lunar o uimitoare sumă, cu care pot mânca o dată pe zi, și să se sature pe jumătate. Cât primește un sărac din cutia milelor, nu mai trebuie să vă spun, sper că știți deja.

21. Dacă alăturați nevoia omenească și interdicția de a cerși, vă asigur cât de admirabil are grijă lumea de săracii care încă sunt, din fericire, beneficiarii unui astfel de fond. Însă ce mai rămâne pentru cei care încă nu au găsit ascultare la filantropi?

22. Iată deci roadele minunate ale literaturii și ale marii culturi a minții!

23. Oare n-ar fi mai bine ca omul să citească și să învețe mai puțin? Și să se insiste asupra a ceea ce se știe că este datoria omului, adică să fie un adevărat creștin?

24. Cum am spus, oare n-ar fi mai bine să se acționeze pe baza unei cunoașteri restrânse, dar utile, și astfel să se îndeplinească datoria adevărată a unui om, decât acesta să-și petreacă întreaga viață citind și scriind neîncetat, dar să uite cu totul să acționeze după cuvântul Meu?

25. Am spus: „Nu fiți doar ascultători, ci și înfăptuitori ai cuvântului!”, dar unde sunt acum acești înfăptuitori? Oare sunt fabricanții de mașini și de obiecte de lux? Sau directorii de căi ferate și întreprinzătorii? Oare sunt marii industriași sau plantatorii de trestie de zahăr din America? Sau este preoțimea cea avidă de bani, aur și putere? Într-adevăr, am trecut pretutindeni cu privirea Mea pătrunzătoare și chiar și Eu aș avea nevoie de o lunetă puternică, pentru a-i căuta pe pământ pe înfăptuitorii cuvântului Meu. Și mărind de un trilion de ori, tot n-aș găsi mare lucru; pentru că numărul lor este atât de mic, încât într-adevăr, nici măcar nu-mi pot da seama dacă este vorba de o mie, o sută, sau zece, sau chiar de zero.

26. De aceea, am pus în lucru acum, o lunetă mult mai mare! Veți înțelege, desigur, ceea ce vreau să spun cu aceasta, pentru că și voi lucrați puțin la aceasta. Un întreg disc al soarelui central va servi ca obiectiv. Prin aceasta, Eu voi privi cu atenție numărul de înfăptuitori ai cuvântului Meu. Dacă întregul pământ va fi reprezentat de zece oameni, atunci Eu voi amâna judecata Mea, pentru încă o mie de ani. Însă dacă numărul este mai mic de zece, atunci Eu îmi voi restrânge răbdarea până la o mare judecată generală la numărul înfăptuitorilor cuvântului Meu, iar aceasta înseamnă câte un an pentru fiecare înfăptuitor.

27. Firește, se va spune: „Doamne! Dar mai sunt oameni care fac bine!”, însă Eu răspund la aceasta: „Da, sunt mulți, multe sute de miimi, zeci de miimi și miimi, ca și sutimi de înfăptuitori ai cuvântului Meu. Însă dacă-i adun pe toți laolaltă, abia dacă ar ieși unul întreg!”

28. Dar de ce? Ce este unul care are sute de mii și din acestea dă anual săracilor cel mult a mia parte din averea sa, deși cunoaște cuvântul Meu, pe care Eu l-am spus tânărului cel bogat? Întrebare: Oare este acesta mai mult decât un înfăptuitor a mai mult de zece miimi din cuvântul Meu? Într-adevăr, Eu nu întreb de aceștia, nici aceștia nu vor fi observați de luneta Mea, ci doar cei întregi!

29. În vremea lui Noe, de asemenea, am îndreptat un astfel de ochean și întrucât n-am mai găsit mai mult de opt înfăptuitori ai cuvântului Meu, atunci Eu am lăsat să se facă Judecata. Acum, mă tem că voi vedea și astăzi tot numărul de la vremea lui Noe, și aceasta din motivul că politica și industria au ajuns acum deja la o culme mult mai înaltă decât la vremea lui Noe, iar în ce privește cruzimea care există pretutindeni, Hanoh nu se află la nici un fir de păr mai departe! Doar luați în mâini cele „douăsprezece ore” și comparați!

30. Deci, acum este ca în vremea lui Noe, o bogată recoltă a literaturii și erudiției. Și de aici este clar, de asemenea, că mântuirea oamenilor niciodată nu ține de multă citire și de multă ascultare, ci de faptele după legea iubirii!

31. Cred că și aceasta ar trebui să fie clar; - dar, în continuare, încă un soare central, din cauza măririi obiectivului lunetei Mele.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 14
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 12:13 View PostDownload Post

Capitolul 14
„Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieșiți; iată este în cămări, să nu credeți.” (Matei 24, 26)

„Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.” (Matei 24, 28)
12 ianuarie 1844, seara

1. Numai așterneți pe hârtie ceea ce aveți!

2. „Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieșiți; iată este în cămări, să nu credeți.” - „Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.”

3. Ați ales iar asemenea texte care poartă ce este necesar temei noastre. Într-adevăr, ar fi de mare mirare dacă voi n-ați percepe chiar de la prima vedere, cu mintea voastră.

4. Atunci, ce este pustia? Pustia este un pământ unde nu se află viață. Și ce este pustia spirituală? Sigur, nimic altceva decât un câmp sau un pământ pe care Eu nu umblu și, ca atare, nu pot fi niciodată întâlnit.

5. Însă unde este acest câmp sau acest pământ, pe care se umblă atât de des, pentru a se căuta acolo adevărul și temeiul vieții? Acest pământ sau acest câmp nu este altceva decât toată literatura! Și de aceea, acest text se mai poate chema și așa.

6. Dacă vi s-ar spune: „Iată, adevărata înțelepciune, adevărul cel viu se află în cărți; citiți-le și le veți găsi!”, atunci Eu v-aș spune: „Nu ieșiți în această pustie; pentru că acolo nu se poate găsi nici înțelepciunea, nici adevărul lăuntric viu!”, ci vă spun: „Mergeți în Iubirea pentru Mine și pentru aproapele vostru; de căutați în faptă împărăția Mea, vi se vor da toate celelalte, din belșug!”

7. Consider că nici pentru acest text nu vor mai trebui alte lămuriri, pentru că sensul său este evident, însă cât de ușor este primul text, tot atât de ușor este și cel de-al doilea, prin urmare nimeni să nu creadă că Eu Mă aflu în cămări, dacă se spune aceasta despre Mine.

8. Atunci, ce sunt aceste „cămări”? Sunt încăperile secrete din sfera naturală, în care nu iese ușor la iveală ceva cunoscut de toți. De obicei, acestea sunt atelierele unei mai mari sau mai mici falsificări politice. Tot așa are orice om câteva cămăruțe ale inimii și nu știe niciodată ce se petrece în ele. Acum, am ști ceva despre importanța naturală a unei cămăruțe. Chiar și așa-numita debara de vechituri conține de obicei obiecte care sunt izolate de evidență, iar proprietarul acestei debarale de vechituri, adesea abia știe ce catrafuse inutile se află acolo, inutile în putrezirea și în mucegăirea lor.

9. Însă ce este o cameră spirituală, după o asemenea pildă naturală? Nu este nevoie să vă dau vreo lămurire anume pentru aceasta, ci doar să citez câteva astfel de cămăruțe, iar voi veți ști îndată, în cele mai mici amănunte, cum stați la acest punct. Aceste camere spirituale sunt: toate felurile de confesiuni, secte, uniuni monahale, conclavuri, toate felurile de misticisme, concilii, consistorii. Avem destule, pentru că și voi puteți să vă amintiți de o mulțime de uniuni, congregații și frății. Și toate acestea se potrivesc aici.
10. Așadar, textul ar putea spune astfel: „Dacă v-ar spune cineva că Împărăția lui Dumnezeu sau adevărul cel viu, ori învățătura pură a lui Hristos se află în confesiunea sau în secta aceasta ori în cealaltă etc., sau Aceasta este cămara cea singură mântuitoare!, atunci voi să nu credeți; pentru că Dumnezeu este doar la cei care îl iubesc cu inima și cu fapta!”

11. Acolo unde doi sau trei lucrează împreună în numele Meu sau în iubirea Mea (se înțelege de la sine), acolo Mă aflu și Eu printre ei. Însă, desigur, nu Mă aflu acolo unde, în loc să se discute despre cuvântul Meu și despre iubirea Mea, se discută despre afaceri lumești, militare și bănești, acolo unde cei care își spun preoții Mei proiectează și fortărețe, inginerie mecanică și căi ferate.

12. Și aici, din nou socotesc că textul este dat atât de clar, încât oricine îl poate înțelege, cum se potrivește și temei noastre, și anume, că nu este destul ca omul să intre în taina sa ca într-o cameră, ci ca omul să acționeze ca atare.

13. Toate acestea sunt corecte, însă mai avem și un al treilea text. Oare cum vom găsi că și el se potrivește temei noastre? Aceasta va merge încă mai ușor decât cu primele două!

14. „Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.”

15. Oare ce este „stârvul”, acum în lumea aceasta, în fața căruia ea își astupă nările și de care îi este silă? Din păcate, chiar Eu însumi am această cinste.

16. Oare cine sunt vulturii, care au devenit, ce-i drept, cam rari? Aceștia sunt puținii iubitori pe de-a întregul ai Celui care vă vestește aici! Acești puțini iubitori au un chip ascuțit și un nas ascuțit; ori ei au un sentiment viu și profund și, prin aceasta, o neîndoielnică putere de judecată, care provine dintr-o credință vie.

17. De ce oare se adună vulturii acolo unde se află un stârv? Pentru că instinctul le spune: „Iată hrană care este vie pentru noi!”. De aceea ei zboară într-acolo și se satură.

18. Deci și devotații și iubitorii Mei știu că Eu sunt pâinea adevărată a vieții veșnice și că această pâine este iubirea Mea; aceștia gustă din ea cu înghițituri mari și se hrănesc astfel pentru o viață, care nu se va lua niciodată de la ei.

19. Deci, cel flămând știe că el trebuie să mănânce din pâinea cea adevărată, atunci când vrea să fie sătul, însă va fi el sătul dacă în loc de pâine i se va da o carte de bucate, să o citească?

20. Sau ce-ar face un vultur, dacă ar fi prins și apoi închis într-o debara de vechituri? Se va sătura el din lucrurile mucegăite și putrezite? Sigur că nu; el va slăbi și moartea va veni la el!

21. Deci nu mergeți nici voi în camere în care putrezește un stârv al morții, un stârv al lui Balaam, un stârv al păgânismului și al idolatriei, ci zburați cu vulturii în înălțimea cerului și veți înțelege unde se află stârvul care vă aduce viață!

22. Înălțimea cerului se află în recunoașterea curată a cuvântului Meu, iar stârvul este cuvântul viu, de care lumii îi este silă, și de care lumea fuge ca de flagel, acolo unde îl adulmecă. Dacă voi vreți să aflați aceasta, doar începeți să vorbiți cu un om al lumii, mai întâi despre Biblie și apoi despre posibilitatea unui cuvânt lăuntric de la Mine, iar el vă va găsi, în cel mai fericit caz, numai bun pentru casa de nebuni; sau, dacă merge ceva mai rău, atunci va spune tuturor că sunteți nebuni periculoși pentru stat.

23. Însă din aceasta reiese destul de clar ceea ce înseamnă aici „stârv” și ce înseamn㠄vultur” și ce sunt „camerele” și ce este „pustia”!

24. De aceea, dacă nu mergeți nici în pustie, nici în camere, ci căutați stârvul în libertatea spiritului, veți găsi viața cea adevărată!

25. Consider că și aceasta va fi acum limpede; însă despre acestea și despre altele, în continuare încă un soare central!
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 15
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 12:20 View PostDownload Post

Capitolul 15
„Au adus asina și mânzul și deasupra lor și-au pus veșmintele, iar El a șezut peste ele.” (Matei, 21, 7)
13 ianuarie 1844, seara

1. Ca de obicei, doar așterneți textul pe hârtie.

2. „Au adus asina și mânzul și deasupra lor și-au pus veșmintele, iar El a șezut peste ele.”

3. Textul este scurt, dar bun. Putem să-l folosim foarte bine, pentru că arată o imagine vie și limpede, evidentă și utilă temei noastre.

4. Ei I-au adus asina și au pus deasupra ei veșmintele lor, apoi Domnul a șezut pe asină.

5. Asina era legată atunci când au găsit-o ucenicii și se afla în proprietatea unui om al lumii. Ce vrea să spună acest lucru? Aceasta denumește modestia, smerenia și iubirea, care sunt încă legate de această lume, sau spiritul din om, care încă nu a fost eliberat, cu toate că el este îndreptat în întregime către Domnul, datorită caracterului său modest și iubitor, și astfel se află cu toată hotărârea sa întru și pentru Domnul, însă când Domnul vede un astfel de spirit, El îi trimite îndată slujitorii săi, ca să-l elibereze și să-l conducă la El, iar lumea și-a pierdut de îndată toate drepturile aparente și toată puterea asupra acestuia despre care Domnul spune: „Am nevoie de acesta!”

6. Oare de ce este vorba despre o asina și nu despre un asin? Pentru că partea femeiască semnifică aici, încă mai pronunțat decât partea bărbătească, modestia cea mai profundă și iubirea rodnică.

7. Acum, asina se află la Domnul, iar ucenicii o acoperă cu vestmintele lor. Aceasta arată cum smerenia cea adevărată și iubirea cea rodnică, îndată ce ajung la Domnul, sunt acoperite cu adevărata înțelepciune. Pentru că veșmintele reprezintă înțelepciunea, în efectul ei benefic. Cu cât sunt ele mai simple, cu atât mai înalt este gradul de înțelepciune de la Domnul, pe care ele îl reprezintă; pentru că iubirea smerită este lipsită de veșminte.

8. Atunci când deasupra ei (adică deasupra iubirii și smereniei) se aștern veșminte admirabile și splendide, aceasta arată cu cât este înțelepciunea mai mare și mai puternică decât iubirea și de aceea sunt, de pildă, spiritele îngerești din cerul înțelepciunii înveșmântate cu un fast exagerat; însă spiritele îngerești din cel mai înalt cer (1)*, care sunt alcătuite numai din iubirea pentru Domnul, apar cât se poate de modest îmbrăcate, și adesea goale pe de-a întregul, mai ales când iubirea lor pentru Domnul a ajuns la cel mai înalt grad posibil.

9. Deci și veșmintele modeste ale ucenicilor, veșminte cu care a fost acoperită asina, reprezintă și aici înțelepciunea divină pură, iar atunci când o asemenea iubire rodnică, izvorâtă din smerenia lor, este acoperită cu această înțelepciune divină pură, atunci ea este pe deplin capabilă să-L primească și să-L poarte pe Domnul, iar apoi este una cu Domnul.

10. Această iubire rodnică, îmbrăcată în veșmântul înțelepciunii, îl poartă pe Domnul; însă Domnul o conduce pe dânsa, ca ea să nu poată face vreun pas greșit, iar plimbarea călare duce spre orașul lui Dumnezeu, ceea ce denumește împărăția veșnică a lui Dumnezeu, sau iubirea cea adevărată și veșnică! - Iată imaginea și semnificația sa.

11. Se va spune: „Totul este reprezentat corect; dar chiar și așa, noi tot nu înțelegem, cum ar putea ajuta aceasta temei noastre!”

12. Însă Eu vă spun: odată ce este lumină, voi puteți să o așezați așa cum doriți, și astfel ea se potrivește oriunde, ca și cum de o veșnicie ar fi fost stabilită pentru acest punct.

13. Încercați doar o dată aceasta cu o lumânare, atâta timp cât arde! Așezați-o în diverse locuri din camera voastră, iar ea nu va părea nicăieri străină și înspăimântătoare, ci se va potrivi oriunde, foarte senină.

14. Deci, diferitele stele de pe firmament își schimbă și ele neîncetat locul (cel puțin vizibil pentru ochii voștri), dar puteți voi vedea dacă steaua Orion se reliefează mai bine la răsărit sau la amiază sau seara? Acolo unde se află ea, apare deja în locul său cel mai caracteristic. Tot așa și soarele se reliefează oriunde la fel de măreț, iar unde cade lumina sa, acolo se face același lucru.

15. Însă tot așa și cu lumina aprinsă de textul nostru. Puteți să o așezați, la fel, oriunde doriți, și se va potrivi la fel de minunat peste tot, ca și cum ar fi fost chiar din acel loc. Acum, dacă ea se potrivește și temei noastre, putem face imediat o încercare și o vom așeza, iar ea se va zări peste tot, ca și cum ar fi fost menită numai acelui loc. Și atunci, ascultați!

16. Întrebare: oare n-ar fi fost la fel de bine să ceară Domnul să I se aducă un cal sau, cel puțin, un asin voinic în locul asinei? Sigur! În acest caz, fiecare dintre aceste animale ar fi slujit Domnului la fel, cu tot atâta supunere. Un leu, un tigru, o panteră, o cămilă, un elefant, un cal, un catâr, toate ar fi fost, în primul rând, mult mai puternice, și s-ar fi supus la un semn Domnului Infinitului, Creatorului Atotputernic al tuturor lucrurilor; și o asemenea plimbare călare ar fi fost, evident, mai de vază decât pe spinarea unei biete asine slabe.

17. Firește, aceasta ar fi adevărat, considerând doar ad hominem (2)*; însă ad Dominum (3)*, lucrul acesta înseamnă altceva. Acela care este Orânduirea și însemnătatea primordială a tuturor lucrurilor nu se comportă ca un om, căruia îi este destul de indiferent acest lucru, ci la El totul a fost simbolic și instructiv pentru veșnicie.

18. Aceste animale puternice reprezintă îndeosebi cunoașterea și înțelepciunea în sine, însă lor le lipsesc roadele iubirii și smereniei, cele care se află în modestia lor cea mai profundă.

19. Dacă Domnul ar fi ales un asemenea animal, El ar fi arătat astfel că, într-adevăr, omul ar trebui să alerge primordial numai după îmbogățirea cunoștințelor în toate domeniile posibile și la toată înțelepciunea. Da, El ar fi arătat în acest fel că ar fi trebuit să studieze toate bibliotecile lumii sau măcar cât de mult posibil. Numai că Domnul știa ce face și aici a rămas stabilit acel principiu pe care Domnul însuși l-a stabilit chiar la început, când a spus: „Îndată ce vei mânca din pomul cunoașterii (4)*, tu vei muri!”

20. Iar prin faptul că Domnul a mers călare pe o asină acoperită cu veșminte simple, El a arătat plastic și realist tuturor oamenilor că și ei trebuie să facă același lucru. Și ei trebuie să aducă numai din smerenia lor adevărata iubire rodnică și atunci Domnul îi va elibera de întreaga lume și îi va îmbrăca în hainele adevăratei înțelepciuni, iar El însuși îi va conduce, așa cum poartă ei această iubire în inimile lor, iar pe grumajii lor, smerenia.

21. Însă omul nu ar trebui să umble călare pe cai, elefanți, cămile, lei, pantere și tigri sau, mai direct: omul nu trebuie să vâneze cunoașterea, învățătura și înțelepciunea - pentru că toate acestea sunt roade din pomul cunoașterii - ci oamenii ar trebui să-L aștepte pe Domnul în adevărata iubire smerită! Iar la timpul potrivit, Domnul va veni și îl va elibera și apoi va binecuvânta pomul cunoașterii; sau asina va fi acoperită cu veșminte, iar omul se va putea bucura pe veșnicie de toate roadele adevăratei înțelepciuni din acest pom binecuvântat.

22. Acum vă întreb dacă lumina acestui text se potrivește ori nu temei noastre! Consider că este evident; dar în continuare, încă un soare central!
________________________________________________________________________________________________________________________________________
Note:
1 (* - Vezi mai în amănunt „Raiul și Iadul” de Emanuel Swedemborg, n.r.)
2 la un om, adică dacă este vorba doar despre un om (obișnuit)
3 la Domnul
4 adică în starea sa încă pură
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 16
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 12:32 View PostDownload Post

Capitolul 16
„Iisus a zis: Ridicați piatra. Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi.” (Ioan 11, 39)
15 ianuarie 1844, seara

1. Doar așterneți pe hârtie soarele central, ca de obicei!

2. „Iisus a zis: Ridicați piatra. Marta, sora celui răposat I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi.”

3. Dacă voi alegeți mereu texte așa de ușoare, cu o semnificație evidentă chiar din prima clipă, atunci Eu nu vă pot dicta despre ele mereu câte zece pagini întregi, pentru că acest text are în sine ceea ce Eu vă vestesc în cursul acestei întregi completări, mereu cât se poate de limpede.

4. Și vă spun vouă: Ridicați piatra funerară a lumii de pe mormântul iubirii voastre! Adică nu încercați să ajungeți la viață prin îmbogățirea minții din învățăturile lumii, ci ridicați această piatră, încât atunci când Eu vin la mormântul vostru, glasul Meu viu să răzbată nestânjenit în mormântul vostru și să-l trezească din moarte pe Lazărul din voi, cel încătușat și legat, care simbolizează spiritul vostru legat cu încă atât de multe legături ale lumii acesteia!

5. Și vine la Mine și „Marta”, adică mintea cea interesată de lumea aceasta, și spune: „Doamne, deja miroase, că este a patra zi!”; Însă Eu, pentru a arăta Slava lui Dumnezeu, îl voi trezi la viață pe cel care deja putrezește în mormânt de patru zile, numai să fie piatra dată la o parte.

6. Însă, așa cum vorbește Marta, vorbește și rațiunea omului, și spune: „Da, ce putem face noi? În copilărie, apoi în tinerețe, apoi ca bărbați și chiar ca bătrâni, noi ne-am interesat numai de lumea aceasta; deci spiritul nostru se află în aceste patru zile ale vieții în mormântul lumesc legat cu legăturile acestei lumi, și miroase rău din pricina tuturor păcatelor pe care noi le-am săvârșit în aceste patru zile!

7. Va avea Domnul atâta îndurare, încât să ne trezească la viață, și pe deasupra, într-un fel atât de minunat și de vădit? Cum putem noi să așteptăm așa ceva de la Cel mai sfânt, când noi am păcătuit atât de des împotriva poruncilor Sale, iar prin aceste păcate am mers atât de departe, încât spiritul nostru a murit și nici nu mai știm pe deplin dacă în trupul nostru se mai află sau nu un suflet viu?

8. Și dacă avem și un spirit viu, și un suflet viu (dar sigur spiritul, ca și sufletul, s-au îngropat prea adânc în carnea noastră și s-au legat prea strâns în legăturile acesteia), putem să ne așteptăm ca Domnul cel sfânt peste toate să se coboare atât de adânc pentru a-l trezi din nou la viață, cu atotputernicia glasului Său, pe acest Lazăr din noi, iar apoi să-l conducă la menirea sa veșnică. De altfel, nu putem să ne dezlegăm complet de lume atât de ușor, încât să putem aștepta așa ceva de la Domnul.

9. Dimpotrivă, Eu vă spun: Nu chem și nu zic „Eliberați-vă pe deplin din toate legăturile cu această lume, legătură necesară existenței voastre temporare!”, pentru că nici Eu însumi n-am făcut acest lucru atunci când am fost în această lume. Eu însumi am lucrat și am făcut chiar cu mâinile Mele multe lucruri bune pentru lume. Și astfel, Eu nu vă spun niciodată: „Să nu aveți nimic de-a face cu lumea!”, ci vă spun aceasta:

10. Dați la o parte piatra cea grea de pe mormântul Lazărului vostru, iar voi veți cunoaște curând divinitatea Domnului în voi! Doar că mormântul trebuie să fie deschis, iar atunci cei care sunt în morminte vor auzi glasul Meu și se vor deștepta!

11. Dar atâta vreme cât voi nu ridicați piatra de pe mormânt, veți fi captivii morții; și chiar dacă aș striga, asemeni unei străji de noapte, Lazărul vostru nu Mă va auzi, deoarece piatra este în sine simbolul adevărat al lipsei de iubire. Piatra poate fi sfărâmată și distrusă doar prin glasul mâniei Mele.

12. Această piatră este motivarea voastră rațională, învățată în lume; ea este solidă și grea, și trebuie mult efort ca să o dați la o parte de pe mormânt, însă, cu toate acestea, piatra trebuie să fie dată la o parte, altfel glasul Meu nu va ajunge la Lazărul mort din voi.

13. Piatra împiedică mirosul greu al Lazărului ce putrezește în voi să ajungă la nările lumii. Dar Eu vă spun: Cel care are o piatră în fața mormântului său, iar apoi, când piatra este dată la o parte, nările sale lumești sunt atinse de mirosul rău al Lazărului care putrezește, atunci chemarea Mea deșteptătoare nu pătrunde în mormântul lui Lazăr cel care putrezește și nu-l va putea trezi și nu va putea să-l elibereze de legăturile morții! Pentru că acolo unde piatra este înlăturată, omul nu trebuie să se îngrozească în cele lumești ale lui, în căința cea adevărată, de cum este chemat Lazărul său acolo.

14. Socotesc că nu s-ar putea vorbi mai limpede decât atât și că ați primit astfel, spre totala iluminare cu privire la acest lucru esențial, lumină puternică mai mult decât suficientă.

15. Acum depinde numai de voi să vă purtați așa cum trebuie. Dacă vă veți purta astfel, veți dobândi convingerea vie că această revelație nu vine din gura unui om, ci chiar din gura Mea. Însă dacă o veți citi ca pe orice carte lumească, atunci ea va fi și pentru voi doar o carte lumească și lucrarea unui om!

16. Și cu aceste cuvinte închei și acest mare dar al Meu pentru voi. Dar dacă voi doriți mai multă lumină decât această completare extraordinară, Eu vă las în iubirea voastră și în rugăciunea voastră; însă Eu voi fi mereu Dătătorul cel bun. Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 17
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 12:35 View PostDownload Post

Capitolul 17
„Nu trebuia, oare, ca Hristos să pătimească acestea și să intre în slava Sa?” (Luca 24, 26)
17 ianuarie 1844, seara

1. „Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea și să intre în slava Sa?”

2. În textul de mai sus se arată cât se poate de evident că slava vieții veșnice nu poate fi obținută prin erudiție și prin studii, ci doar prin fapta iubirii.

3. Aici se va spune poate: „Hristos a fost El însuși oricum viața veșnică și a avut în Sine toată slava acesteia; atunci de ce a trebuit ca El să sufere apoi, pentru a ajunge la această slavă?”, însă Eu spun: Hristos a fost doar un om și a trebuit să-și însușească toată Slava lui Dumnezeu abia prin faptele sale, ca model fundamental original.

4. Iar dacă El nu ar fi făcut astfel, s-ar fi zis cu întreaga creație; pentru că abia în El Tatăl și Fiul au fost din nou Una sau - ceea ce este același lucru - Iubirea divină și Înțelepciunea divină. Pentru că mai înainte, iubirea se dezbrăcase de înțelepciune, deoarece înțelepciunea, în sacralitatea ei, se așezase la o înălțime inaccesibilă, iar pretențiile ei erau așezate deasupra oricărei posibilități de îndeplinire.

5. Însă înțelepciunea a fost pustie fără unirea cea mai profundă cu iubirea Sa; dar cum putea ea să se reunească cu iubirea? Înțelepciunea trebuia să îndeplinească în oamenii lui Iisus chiar condițiile de împăcare stabilite de ea. Aceasta trebuia să se smerească până la cel mai mic punct și abia atunci, și doar astfel, ea a fost pe deplin Una cu iubirea sa, care este „Tatăl”.

6. Astfel, și Hristos, care este însăși înțelepciunea primordială atotputernică și veșnică a Tatălui, a disprețuit toată înțelepciunea lumii; și toți învățații au trebuit să fie o groază pentru el, dacă faptele lor nu erau potrivite cu scrierile din temeiul vieții.

7. El, ca înțelepciunea veșnică a Tatălui, a trebuit să facă lucrările iubirii și să-i învețe pe oameni legea unică a iubirii. El a trebuit la urmă să lase înțelepciunea învățaților preoți să-L ia prizonier și să-L crucifice, și a trebuit în acest fel ca lumina primordială veșnică a Tatălui să îndure cea mai mare umilință și cea mai mare întunecare asupra Sa; de aceea El a strigat: „Tată! De ce M-ai părăsit?”

8. Că El, însăși lumina primordială și veșnică a întregii nemărginiri, a trebuit să îndure o totală eclipsă, o dovedește acea clipă neînțeleasă de vreun om până acum, în care, după ce Hristos s-a stins pe cruce, a avut loc o eclipsă completă, peste întreaga creație infinită și s-a stins nu numai lumina soarelui pământesc, ci și lumina tuturor sorilor din toată nemărginirea, timp de trei ceasuri!

9. Iar acest moment de eclipsă a fost același pe care voi îl știți, când sufletul Lui a coborât în iad pentru a mântui spiritele (1)* ce erau închise în vechea înțelepciune și pentru a le aduce în lumina cea noua, care a început să inunde toată nemărginirea, din reunirea Fiului cu Tatăl.

10. Hristos a trebuit să împlinească vechea lege a înțelepciunii în Sine însuși, până la ultimul piron, pentru a ispăși astfel toate greșelile față de aceasta, în fața Tatălui. Toată înțelepciunea a trebuit să fie crucificată, pentru ca astfel iubirea Tatălui să fie îndreptățită.

11. Acum, acest lucru l-a făcut deci însuși Dumnezeu; atunci, ce doriți voi să faceți? Oare socotiți că prin justificarea înțelepciunii voastre voi veți ajunge la slava vieții veșnice?

12. Dacă Hristos, înțelepciunea divină, a trebuit să facă și să predice cât se poate de însuflețit lucrările iubirii, să-Și crucifice toată înțelepciunea Sa și să treacă peste marea eclipsă, pentru ca astfel să treacă din nou în Slava Tatălui, care era iubirea izolată în Hristos însuși, atunci va trebui ca și oamenii să umble pe această cale și să-L urmeze pe Hristos, dacă vor să ajungă, împreună cu El, la slava iubirii Sale părintești.

13. În biserica originară a lumii, se spunea: „Voi oamenii, numai prin iubirea lui Dumnezeu puteți ajunge la înțelepciunea divină, care altfel este inaccesibilă!” Însă la Hristos, se spune astfel: „Acum Eu sunt înțelepciunea divină, Calea și Viața, și astfel, Poarta către Iubire sau către Tatăl. Cel care vrea să ajungă la Tatăl, trebuie să treacă prin Mine!”

14. Dar cum? Oare prin înțelepciune, pentru că Hristos este Poarta și înțelepciunea divină? O, nu! Pentru că tocmai această înțelepciune El a micșorat-o până la ultimul atom, Ea, ca sfințenie de neatins a lui Dumnezeu, a coborât mai jos decât toate păcatele; acea înțelepciune, care odinioară nu putea să privească vreun spirit îngeresc atotdesăvârșit în lumina sa primordială, a mers acum la păcătoși și i-a hrănit sub acoperișul lor și la urmă a trebuit să lase mercenarii și zbirii să o răstignească pe cruce!

15. Însă din această smerire nesfârșită a înțelepciunii divine însăși, reiese mai mult decât clar că nimeni nu va ajunge la slava vieții veșnice prin înțelepciune exagerată. Pentru nimeni, cărțile și scrierile studiate nu vor deveni trepte către împărăția cerurilor, ci numai adevărata lui smerenie și iubire activă pentru Tatăl.

16. La Hristos, toată înțelepciunea străveche divină a trecut în iubirea pentru Tatăl; astfel, Fiul și Tatăl au devenit Una. Tot așa trebuie să fie și în cazul omului, înainte ca el să se smerească până la ultima picătură, în mintea lui trufașă și în toate dorințele acesteia, care duc la tot felul de necinstiri, da, până când el nu pune totul la picioarele iubirii, și astfel să se purifice - când va fi o scurtă eclipsă a întregii sale înțelepciuni lumești -, până atunci el într-adevăr nu va ajunge la Slava Tatălui.

17. Hristos a trebuit să îndure și să facă toate aceste lucruri pentru a ajunge la Slava Tatălui; așa trebuie să facă orice om, să-l urmeze pe Hristos, dacă vrea să ajungă la Slava Tatălui.

18. Dar Hristos nu studiase la școli înalte pentru a ajunge astfel, ca un înțelept erudit, la Slava Tatălui, ci învățătura Sa a spus: Smerenia și iubirea activă! Iar dacă Hristos a mers înainte, cu această învățătură, cum să ajungeți voi pe altă cale în împărăția lui Dumnezeu?
________________________________________________________________________________________________________________________________________
Note:
1 (* - Vezi coborârea în Iad a Domnului în „Evanghelia lui Nicodim”, n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 18
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 12:58 View PostDownload Post

Capitolul 18
„Iar dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu, scot pe demoni, iată a ajuns la voi împărăția lui Dumnezeu.” (Luca 11, 20)
18 ianuarie 1844, seara

1. „Iar dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu, scot pe demoni, iată a ajuns la voi împărăția lui Dumnezeu.”

2. Acest text spune ceea ce vă spun și Eu, mereu. Ce este „degetul lui Dumnezeu”, ce este „demonul” și scoaterea acestuia, și ce este „împărăția” care ajunge la voi? Ce înseamnă, mai ales, degetul?

3. Acest text se referă la activitatea în mic, așa cum mâna înseamnă activitatea în mare. „Demonul” este lumea care trebuie să slăbească în oameni, prin mica lucrare a iubirii. Împărăția lui Dumnezeu, care vine la voi, este lumina îndurătoare a iubirii și darul vieții veșnice, legat de aceasta.

4. Deci aici, degetul lui Dumnezeu reprezintă fapta grijii Mele iubitoare pentru voi, oamenii, iar darurile pe care Eu vi le dau sunt urnite de degetul Meu. Pentru că dacă v-aș spune: „Scot demonii din voi cu mâna Mea!”, aceasta ar însemna: „Trimit asupra voastră judecata Mea generală, așa cum a fost în vremea lui Noe!” Însă Eu scot lumea din voi doar cu degetul Meu și astfel voi primiți nu judecata, ci o lumină îndurătoare.

5. „Iar dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu, scot pe demoni, iată a ajuns la voi împărăția lui Dumnezeu” mai înseamnă și că: îi caut pe cei care sunt mai buni în spirit, dar cu toate acestea trăiesc în asuprirea lumii. Pe aceștia Eu îi ating cu degetul Meu, pentru ca asupra lor să se abată lumina Mea îndurătoare.

6. În această lumina îndurătoare Eu vă arăt ce aveți acum de făcut și cât este de ușor să obțineți viața veșnică și să cuceriți împărăția lui Dumnezeu, așa cum vine ea la voi, în această lumină îndurătoare. Și mai înseamnă că Eu nu cer de la voi lucrarea mâinilor, ci doar a unui deget, adică voi trebuie să Mă iubiți mai mult decât lumea și că trebuie să faceți bine, după puterile proprii, pentru frații și surorile voastre.

7. Dacă aș cere activitatea în mare, voi ar trebui să faceți ceea ce a trebuit odată apostolii să facă, și anume, să părăsiți lumea cu toate ale ei și la urmă să gustați chiar din moartea pe cruce.

8. Deci, Eu scot doar cu degetul lumea din voi, iar vouă vi se pare deja prea mult acest lucru! Atunci ce-ați spune voi dacă aș ridica mâna Mea? De oricâte v-aș scuti Eu, totuși vouă vi se pare mult cât vă cer.

9. Vă spun vouă: Nu faceți eforturi din cauza lumii; pentru că ea nu merită aceasta! De ce să vă umpleți capul cu tot felul de fleacuri învățate din lume? Căci Eu vă ofer și vreau să vă dau aurul vieții din belșug, dacă lăsați lumea și Mă cuprindeți în inima voastră!

10. Ce-ați spune voi, oare, despre un om care avea în grădina lui un pom roditor? Fructul acestui pom era copt, iar omul ar fi putut să ajungă la el doar întinzând puțin mâna, iar la atingerea unui deget, fructul ar fi fost în mâna lui.

11. Însă ce a făcut acest om nerod pentru a ajunge mai ușor la acest fruct și pentru a arăta astfel ce valoare mare a pus el pe acest fruct copt? El a pus să se sape o temelie și sub fruct a pus să se zidească un altar cu trepte, ca pe aceste trepte să poată urca și să ajungă la fructul copt. Altarul a fost terminat după câteva săptămâni; dar între timp, fructul se stricase și, astfel, după toată osteneala sa mare și zadarnică, el a primit un fruct stricat, adică mort, al pomului.

12. Acestui om nerod i se aseamănă toți cei care caută în învățătura cea mare împărăția adevărului, care ar fi așa de ușor de primit doar prin înălțarea inimii către Mine. Acești învățați sapă temelie după temelie și construiesc pe acestea altare cu trepte, cu mare efort și mare cheltuială, iar când au terminat, pentru tot efortul și pentru toată munca lor ei nu au ajuns decât la un fruct stricat și mort, care nu are vreo valoare pentru lume, și încă mai puțin pentru spirit. Nu are valoare pentru lume, deoarece aceasta spune: „La ce folos atâtea cheltuieli și atâta efort pentru un câștig atât de mic?”, iar pentru spirit, valoarea este încă mai mică, deoarece spiritul spune, din sfera sa vitală: „N-am nevoie de un lucru putrezit și mort!”

13. Însă fructul odată copt este chiar spiritul bine orânduit din om. De ce atâta osteneală pentru a elibera spiritul copt pe care omul poate să-l ajungă cu destul de puțină osteneală, ca atingerea unui deget? La ce bun să aduni în cap biblioteci întregi, când este prea de-ajuns: „Iubește-L pe Dumnezeu mai presus de orice și pe aproapele tău ca pe tine însuți”?

14. N-am nevoie de oști înarmate pentru a scoate demonii, ci doar de un deget, care este voința Mea iubitoare și total serioasă; de aceea faceți și voi astfel; fiți doritori de a iubi și faceți după sfatul Meu cel bun, și veți fi eliberați cu cel mai mic efort al lumii întregi, iar împărăția Mea va veni sigur la voi! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 19
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 13:03 View PostDownload Post

Capitolul 19
„Nu vă voi lăsa orfani, voi veni la voi.” (Ioan 14, 18)
19 ianuarie 1844, seara

1. „Nu vă voi lăsa orfani, voi veni la voi.”

2. Acest text spune același lucru pe care îl vedeți de prima dată, ceea ce vă spun mereu și ceea ce acum confirm din nou, viu și cinstit, cu acest dar nou.

3. „Nu vă voi lăsa orfani”, ci, cum se spune, „voi veni la voi”; dar, firește, nu în înțelepciunea lumească și în marea erudiție, care pentru Mine nu sunt importante, ci în iubirea și smerenia inimii voastre.

4. „Nu vă voi lăsa orfani, voi veni la voi” nu înseamnă: „Vă voi înzestra cu cărți de tot felul, apoi cu case de rugăciuni pline de sculpturi și de picturi, în care Eu sunt pictat și sculptat în toate situațiile posibile și care aparțin împărăției păgânismului! Pentru că orice contemplare exterioară aparține lumii și împiedică deschiderea văzului lăuntric, ce este asemenea acelui om care nu închide ochii, nu doarme și prin urmare nu are vise, ci are o contemplare interioară, ce aparține lumii spiritelor.

5. Deci, pentru că nu vreau să vă las orfani, Eu nu înțeleg să vă permit să organizați o mulțime de spectacole exterioare, care poate au legătură cu Mine, iar în același timp să puteți scrie din mintea voastră o grămadă la fel de mare, dacă nu mai mare, de cărți, în care se cercetează după adevăr, în același fel în care voi jucați la loterie, unde nimeni nu știe dacă va ieși numărul pe care el l-a jucat. Și dacă întâmplător iese numărul, atunci el cunoaște motivul acestei reușite tot atât de puțin cât ar fi cunoscut motivul nereușitei, dacă numărul nu i-ar fi ieșit. Pentru că fiecare jucător este de părere că numărul său este cel mai bun; altfel, sigur că nu l-ar fi jucat. Abia urmarea îi arată o altă lumină, și anume, că ar fi fost bun un alt număr. El spune, firește: „Dar am avut deja acest număr pe hârtie, de ce să aleg altul?”

6. Și iată, acest exemplu se potrivește întocmai marelui număr de scriitori. Fiecare crede într-un fel sau altul că el a nimerit-o. Dar nu trece mult până când apare un altul, care dovedește celuilalt că a făcut o gafă enormă. Și tot așa se întâmplă, iar la urmă, ultimul știe tot atât de puțin ca și primul, dacă a nimerit-o sau nu.

7. Dacă unul sau altul reușește uneori să descopere adevărul într-o știință sau alta, el nu știe totuși dacă acesta chiar este adevărul sau nu. Singurul criteriu este că el, cu lucrarea sa, a atras aplauzele întregii lumi; însă el nu se gândește că nu este prea greu să atragi aceste laude.

8. Deci, omul nu trebuie să facă în privința scrisului așa cum fac jucătorii la loto, înainte de extragere, cu numerele lor de loterie, pentru că astfel ei le amestecă pe toate, încât nimeni nu înțelege de aici ce a vrut scriitorul să spună de fapt cu aceasta; criticii unei lucrări atât de mărețe amuțesc, iar scriitorul a făcut din lucrările sale un loz câștigător al aplauzelor lumii.

9. Dar, întrebare: „Oare Sfântul Duh promis de Mine stă în asemenea lucrări?” O, nu! Într-adevăr, sunt orfani cei cu care nu sunt Eu! Dar nu la aceștia se referă textul despre care este vorba aici.

10. Însă poate că el se referă la pictorii, gravorii în aramă, sculptorii și poleitorii, care se ocupă mai ales de reprezentarea plastică a așa-numitelor subiecte sfinte; atunci când ei sunt plătiți, ei furnizează și reprezentări indecente de tot felul. Eu spun: aceștia sunt tot orfani, iar textul nu are nimic de-a face cu ei.
11. Atunci, se referă textul la scriitorii de cărți de predici și de rugăciuni și la compozitorii talentați ai așa-numitei muzici bisericești? O, nu! Nici la aceștia nu se referă textul, pentru că și aceștia se dau după cum bate vântul, iar pentru bani sunt dispuși la orice. Artistul din prima categorie scrie astăzi un cântec sublim, o rugăciune, un psalm care nu l-ar fi făcut de rușine nici pe David, ca formă exterioară. Dar mâine el va scrie cu același entuziasm, dacă este plătit, un poem măreț despre curtezana unui mai-mare al vremii și, la nevoie, un măreț epitaf pentru cățelul de salon al unei prințese, însă artistul din cea de-a doua categorie compune astăzi un oratoriu, iar cât de curând, dacă este plătit, el scrie și muzică de balet.

12. Întrebare: să fie aceasta o lucrare inspirată de Duhul Sfânt? - Eu nu găsesc aceasta; iar dacă Eu nu găsesc așa ceva, atunci desigur voi veți găsi încă și mai puțin, chiar dacă ați căuta cu felinare acolo unde în locul unei lumânări arde un soare central.

13. Oare Sfântul Duh se află în înțeleptele legi organice, în legile marțiale, în decretele de tot felul și poate în legile bisericești aspre? Într-adevăr, Eu nu găsesc!

14. De ce? Pentru că în toate acestea temeiul nu sunt Eu, ci doar privilegiile domniei lumești; toți vor să domnească: împăratul, regele, prințul, contele, baronul, cavalerul, domnul „cutare”, comerciantul, burghezul și țăranul, iar de la împărat în jos, toți slujbașii săi, ca și cum ei l-ar reprezenta pretutindeni pe acesta.

15. Trebuie desigur să existe un împărat, un rege sau un prinț, însă ei nu trebuie să domine, ci să conducă, pentru ca popoarele, sub conducerea lor, să fie aduse la Mine. Însă dacă acestea sunt adesea abătute de la Mine, ele nu devin mai puternice, ci doar mai slabe, ca să fie cu atât mai ușor de stăpânit în slăbiciunea lor.

16. Întrebare: este o lucrare de la Sfântul Duh atunci când suveranul nu-i consideră pe supuși decât robii săi, pe care îi poate distruge cu un singur cuvânt? Menirea suveranului este să-și conducă și să-și aline poporul, și trebuie să-i dea legi care nu sunt derivate de la cele păgâne, ci de la legile Mele; atunci el ar fi un conducător drept, iar Sfântul Duh ar lucra prin el, așa cum a lucrat prin David și prin alți mari suverani.

17. Dar Duhul Sfânt niciodată nu lucrează în descoperirile de tot felul, cum ar fi mașinile care înlocuiesc munca umană în dauna oamenilor săraci, căile ferate și la ridicarea de mari puteri militare! Pentru că așa cum a fost și înainte de potopul din vremea lui Noe, prin lucrarea spiritului lumesc, care este diavolul în totalitatea sa, tot așa s-a întâmplat atât în Sodoma și Gomora, cât și în Babilon.

18. Dar cine va afirma că acestea sunt lucrări ale Duhului Sfânt? Aceste lucrări, contrare Duhului Sfânt, au fost urmate întotdeauna de o mare judecată; o judecată asemănătoare păstrez și Eu la îndemână, pentru a arăta astfel că Duhul Meu Sfânt nu este prezent în felul actual de a proceda al lumii; de aceea toată această lume este ca și orfană. Dar Eu o mai las să urce, câtva timp, până când va fi ajuns la înălțimea potrivită pentru cădere, iar atunci un fulger va străbate de la răsărit până la apus și în această lumină se va arăta câte dintre lucrările Sfântului Duh se găsesc în lume!

19. Da, însă dacă este așa, unde sunt cei pe care Eu nu-i voi lăsa orfani?

20. Eu spun: sunt din aceștia ici și colo; dar ei au devenit acum mai rari și mai prețioși decât diamantele coroanei. Aceștia trăiesc modest, retrași din lume pe cât posibil și bucuria lor sunt Eu, iar subiectul discuțiilor iarăși sunt Eu. De ce? Pentru că gura vorbește din preaplinul inimii! Deci numele Meu se află și în inima lor și pe buzele lor, iar orice altceva pe lume nu înseamnă nici cât un fir de nisip pentru ei.

21. Aceștia într-adevăr nu sunt orfani, pentru că Eu însumi sunt printre ei, vorbesc mereu cu ei și îi învăț. Ei aud mereu glasul Meu și recunosc acest glas ca fiind al dreptului Păstor și nu al unui mercenar pe care ei nu l-ar urma, deoarece acesta ar fi doar un fals profet. Atunci lor li se adresează acest text.

22. Așadar, Eu nu am nevoie de învățați, de poeți, de sculptori și compozitori, de inventatori de mașini și de legislatori, ci doar de inimi smerite care Mă iubesc. Acolo unde găsesc astfel de oameni, Eu le voi dărui toate celelalte, și sigur într-un mod mai bun decât născocește lumea, iar apoi va fi totul o lucrare a Sfântului Duh și nu va mai fi niciun orfan pe lume, însă sunt foarte puțini cei a căror ureche este receptivă la glasul Meu.

23. Socotesc că din cele spuse veți înțelege foarte ușor care sunt cei pentru care este expus acest text. Că și voi vă numărați acum printre ei, o dovedește ceea ce se află în fața voastră. Dar abia când veți acționa întocmai, marea convingere a acestui adevăr va fi a voastră. Reflectați la aceasta! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 2 of 4  [ 38 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !