Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 14.10.2019, 03:45
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Textele biblice si sensul lor tainic - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 20
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 13:52 View PostDownload Post

Capitolul 20
„Și i-a văzut cum se chinuiau vâslind, căci vântul le era împotrivă. Și către a patra strajă a nopții a venit la ei umblând pe mare și voia să treacă pe lângă ei.” (Marcu 6, 48)
22 ianuarie 1844, seara

1. „Și i-a văzut cum se chinuiau vâslind, căci vântul le era împotrivă. Și către a patra strajă a nopții a venit la ei umblând pe mare și voia să treacă pe lângă ei.”

2. Versetele lungi au nevoie doar de explicații scurte, pentru că explicația se află de cele mai multe ori chiar în ele. Dar versetele scurte necesită explicații mai lungi, în primul rând pentru că ele, din cauza conciziei lor, nu poartă explicația chiar în ele, iar în al doilea rând, pentru că de obicei lumina lor este mai concentrată și mai bine ascunsă, și de aceea ele necesită mai mult pentru a-și elibera lumina, decât versetele mai lungi, care oricum luminează destul de puternic.

3. Din acest motiv Eu nu pot să vă dau nici pentru textul de față o explicație mai lungă, pentru că oricum lumina sa este foarte puternică, iar dacă voi vreți să vă gândiți măcar puțin la aceasta, atunci veți înțelege imediat, însă pentru ca voi să zăriți aceasta, Eu vă voi îndruma doar cu un mic semn, iar voi veți înțelege îndeajuns acest text. Și astfel, ascultați!

4. „Marea” înseamnă aici lumea; „vântul” potrivnic este purtarea lumii, precum și lăcomia acesteia, împotriva cărora trebuie să lupte un corăbier drept, până la a patra strajă de noapte, ceea ce semnifică ultimele patru zile de viață, deci în întreaga perioadă a vieții, pentru că prin „noapte” se înțelege viața materială pe această lume.

5. Domnul nu se află pe corabie. Oare de ce nu? Pentru că El nu se află în lume, deoarece corabia semnifică omul ce trăiește în lume, dar cu care Domnul nu este, din cauza libertății Sale.

6. Dar Domnul vine la corăbier în chip miraculos și trece peste toate valurile și talazurile lumii, ca și cum ar umbla pe pământ sigur. El nu se interesează de corăbierii de pe mare. Acolo unde El întâlnește unul, El trece pe lângă acesta, pentru a nu-l stânjeni în libertatea lui.

7. Dar când El întâlnește o corabie pe care se află ucenicii Săi, adică oamenii care îl recunosc și îl cheamă, atunci El se apropie de corabie, cu toate că voia să treacă pe lângă ea, deoarece corabia îi poartă pe ucenicii Săi, adică oamenii cu inimi care-L iubesc pe Domnul, care cred în El și îl cheamă.

8. Inima se teme, ce-i drept, la început, și Mă ia drept o nălucă; adică un om care este încă plin de reprezentări greșite despre Mine crede că este imposibil sau că este o himeră că aș putea să Mă apropii de el în lumea aceasta și să urc pe corabia lui.

9. Totuși, dacă iubirea lui pentru Mine nu slăbește din cauza aceasta, atunci Eu Mă apropii de corabia lui și Mă arăt lui; iar dacă El a auzit glasul Meu, când Eu îi spun: „Nu te teme; Eu sunt învățătorul, Domnul, Dumnezeul și Tatăl tău”, atunci teama lui de năluci va trece, iar omul Mă va primi pe corabia sa cu bucurie nemărginită.

10. Iată toată explicația acestui text. Mai rămâne doar o întrebare, și anume: Cum trebuie să fie corabia care-i poartă pe ucenicii Mei? Să fie cumva un vas cu aburi sau o navă de linie, cu trei catarge și o sută șaizeci de tunuri sau poate o fregată, o goeletă, un bric sau o navă comercială? - O, nu, niciuna dintre aceste nave nu-i poartă pe ucenicii Mei. Eu ocolesc de obicei aceste nave și rămân așa de departe, încât ele nu Mă zăresc nici măcar ca pe o nălucă. Dar, dealtfel, cine ar dori să se apropie de navele care sunt prevăzute cu tunuri? Apărarea lor înseamnă moarte; dar navele care se apără prin moarte, vor merge și ele sigur în fața morții, pentru că moartea nu are a se teme în fața morții, însă acolo unde moartea își are întinderea largă în jurul unei nave (adică raza de tragere a tunurilor), acolo viața pleacă departe de lângă aceasta.

11. Dar cum trebuie să fie nava care-i poartă pe ucenici? Vă spun vouă: foarte simplă! Ea este doar una dintre acele nave alcătuite și consolidate din mai multe grinzi solide, joasă pe suprafața apei, ca o plută, pe care navigatorii se află cel mult la câteva picioare deasupra apei. Ea nu trebuie să aibă pânze, ca să nu poată fi stăpânită de vânt, ci doar vâsle solide pe fiecare parte, ca să poată fi condusă pe cât posibil neatinsă de vânturile lumii, condusă doar de voința corăbierului, cu ajutorul vâslelor solide, pretutindeni liberă.

12. Dacă Eu ajung la o astfel de corabie modestă, voi recunoaște că-i poartă pe ucenicii Mei. Atunci Eu Mă apropii și urc pe această corabie. Oare de ce? Mai întâi pentru că o asemenea corabie nu se mișcă prea repede, deoarece nu are pânze și nici motoare cu aburi, ci numai vâsle care nu dau o viteză prea mare, iar Eu pot să o ajung din urmă cu ușurință. În al doilea rând, pentru că această corabie nu este înconjurată de un cerc al morții, al cărei prieten Eu nu pot fi, pentru că Eu sunt însăși Viața; iar în al treilea rând, pentru că pe această modestă corabie, atât de joasă pe apă, Eu pot urca ușor, fără ezitare și fără efort.

13. Însă Eu sunt pe deplin potrivnic marilor eforturi. Ceea ce nu poate veni la Mine cu cea mai mare ușurință, aproape liber de sine, Eu las să meargă așa cum merge. Veți înțelege cu ușurința de ce. Pentru că fiecare om are libertatea sa deplină, pe care Eu niciodată nu o tulbur.

14. Totuși, acolo unde Eu întâlnesc o corăbioară așa de joasă pe valurile lumii și pe care Eu pot urca ușor și sunt recunoscut, Eu urc pe corabie, chiar dacă aveam de gând să trec pe lângă ea. Și odată ce Mă aflu pe coastă corăbioară, se va face imediat ziuă, iar ziua se poate vedea cu ușurință țărmul cel sigur și Eu, ca un bun învățător pentru corăbieri, voi nimeri țărmul.

15. Consider că ați înțeles această explicație. De aceea, urcați și voi pe o astfel de corăbioară; cu cât este ea mai joasă, cu atât mai bine, iar Eu Mă voi apropia și de această corăbioară și voi urca și Eu, pe deplin! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 21
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 13:53 View PostDownload Post

Capitolul 21
„Dar fericiți sunt ochii voștri că văd și urechile voastre că aud.” (Matei 13, 16)
24 ianuarie 1844, seara

1. „Dar fericiți sunt ochii voștri că văd și urechile voastre că aud.”

2. Ce credeți voi că vrea să spună acest text? Veți spune imediat: „Nu știm!”

3. Pentru că dacă ați spune: „Știm!”, atunci evident ați minți. Deoarece voi trebuie mai înainte să priviți textul chiar în sensul său literal. Dacă veți găsi că textul este foarte înțelept potrivit rațiunii, sunteți încă departe de adevăr și de lumina care se ascunde în acest text. Dacă însă găsiți că acest text este un nonsens, examinat cu rațiunea, sunteți mult mai aproape de adevăr și de lumina acestui text.

4. Aici, desigur, mulți glumeți vor spune: „Sunt de acord cu aceasta; și cine recunoaște toată Biblia ca fiind un nonsens, acela este chiar Lumina și Adevărul în sine”. Dar Eu nu gândesc în acest sens glumeț și lumesc, când spun: „Voi trebuie mai întâi să găsiți textul ca nonsens, cu mintea voastră rațională, dacă vreți să vă apropiați de lumina sa”.

5. De ce spun așa ceva? Pentru că acest text are un sens pur spiritual, care se opune categoric sensului rațional.

6. Însă cum se face că textul este un nonsens din perspectiva rațiunii? - Iată! Eu vă voi arăta.

7. Știți că în voi numai inima este capabilă de încântare sau de orice fericire; și aceasta din pricină că numai iubirea, sau spiritul din om, este viața și doar astfel este în stare de orice sentiment. Ochii și urechile sunt doar organe de simț, care trebuie să servească doar spiritului, pentru obligațiile sale vii. Nici ochii, nici urechile nu sunt singure capabile de fericire, însă spiritul este, prin ochi și prin urechi, ca și prin celelalte organe de simț.

8. Prin urmare, dacă textul spune: „Dar fericiți sunt ochii voștri că văd și urechile voastre că aud”, atunci este spus evident ceva absurd, conform rațiunii. Acum vom vedea însă dacă textul conține totuși ceva!

9. Creștinii obișnuiți, ceva mai buni, înțeleg că sunt fericiți doar ochii și sunt fericite doar urechile acelora care M-au văzut și M-au auzit pe când trăiam în lume și se spune că întregul este doar o figură de stil, mai frumoasă, în care s-a pus semnul în locul lucrului, partea în locul întregului sau, așa cum spun oratorii erudiți: Signum pro re; pars pro toto (semnul în locul lucrului; partea în locul întregului). Însă, în esență, textul spune: „Fericiți sunt cei ce M-au văzut și M-au auzit!”

10. Nu este aceasta explicația corectă și nota bene din gura bunilor creștini? Sigur aceasta este; însă Eu trebuie să mai arăt că nici Eu, nici Evanghelistul amintit, n-am studiat retorica și că n-am luat în seamă vreo sinecdocă și nici tot felul de silogisme.

11. Figura noastră de stil avea numele unic de adevăr lăuntric divin-spiritual. Iar după această figură de stil, care apare în retorica Mea, textul prezentat mai sus nu aparține de sinecdocă și nici de vreun fel de silogism; și nu este nicio parafrază și niciun prolog sau epilog, ci, așa cum am spus, un adevăr pur și divin-spiritual!

12. Iar aceasta înseamnă că toți oamenii din lume au de obicei o mare teamă de moartea trupului, iar aceasta din motivul că ei aparțin lumii și de aceasta ei nu pot zări ceea ce ține de spirit, și nici nu sunt în stare să înțeleagă ce ar însemna o învățătură vie pentru spiritul lor.

13. Dar în acest text se află o slăvire cerească a celor care, printr-o renaștere, văd că lumea, cu noaptea ei, ca un văl gros din fața ochilor lor a căzut, iar auzul spiritului lor a fost deschis pentru a auzi glasul Meu părintesc. Și spune, în esență: „Fericiți cei ce s-au renăscut!” Nu este vorba doar despre acei oameni care au trăit în același loc și timp cu Mine, ci referința se extinde asupra tuturor oamenilor care au trăit sau care trăiesc pe pământ, ca și asupra locuitorilor celorlalte lumi.

14. Pentru că totul trebuie să fie regenerat înainte să treacă în spiritual, și astfel, în viața veșnică și în mântuirea cea adevărată. Astfel, prin „ochi” înțelegem aici recunoașterea Adevărului divin, iar prin „urechi”, asimilarea acestuia și lucrarea plăcută acestuia; și înseamnă apoi: „Fericit este omul în înțelegerea spirituală, dacă el recunoaște pe deplin Adevărul divin. Cu adevărat fericit este el atunci când primește Adevărul divin în viața lui și apoi lucrează doar pentru acesta! Pentru că abia așa va primi renașterea spiritului, din care el nu va mai vedea, simți și gusta moartea.”

15. Deci aceasta este semnificația corectă a acestui text! Dar acest text ar fi greșit folosit de către cei care răsfoiesc și citesc multe cărți și caută lumina în ele, sau de către cei care, dacă nu pot să citească, ascultă numeroase predici, învățături creștine și chestionare pentru spovedanie, pentru că ei pleacă de la predică tot așa cum au venit.

16. Da, sunt destul de mulți cei care, adesea, pășind afară din casa de rugăciuni nu mai știu niciun cuvânt din cele predicate acolo. La predici atât de numeroase, urechile ascultătorilor nu sunt fericite, mai ales când, de mai multe ori, un predicator care nu este încărcat cu prea multă iubire frățească, le prezintă ascultătorilor săi un iad cât se poate de încins și o cale spre rai cât se poate de îngustă, abruptă și spinoasă, încât la urmă, ascultătorilor săi aproape că le vine greu să aleagă calea pe care trebuie să o urmeze și gândesc: „Iadul este, ce-i drept, încins; dar într-acolo duce un drum foarte ușor. Raiul oferă cea mai mare fericire; dar cine ar vrea să ajungă acolo, dacă nu există decât o cale aproape imposibil de urmat?”

17. Deci, acele urechi nu pot fi fericite, la fel cum nu pot fi nici ochii celor instruiți care, ce-i drept, văd multe, dar totuși niciodată nu pot da cu ochii de ceea ce doresc mai mult să vadă. De aceea sunt fericiți doar cei care se străduiesc pentru renașterea spiritului și se apropie din ce în ce mai mult de aceasta.

18. Însă nimeni nu va renaște dintr-o dată, ci doar treptat; dar nici nu începe actul renașterii mai devreme la nimeni, înainte ca el să fi început a recunoaște adevărul divin. Nimeni nu va renaște pe deplin și în deplina contemplare și ascultare lăuntrică a cuvântului viu, înainte ca el să fi alungat lumea din sine. Abia atunci se aplică îmbucurător pura lumină cerească, textul citat, și abia atunci sunt fericiți ochii care văd și sunt fericite urechile care aud.

19. Consider că și acest text a fost prezentat destul de clar. Dar încercați să realizați aceasta în voi! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 22
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 13:54 View PostDownload Post

Capitolul 22
„Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu, venind întru putere.” (Marcu 9, 1)
26 ianuarie 1844, seara

1. „Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu, venind întru putere.”

2. Iată încă un text ceva mai lung, dar explicația va fi ceva mai scurtă. Trebuie doar să se știe cine sunt cei care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu în toată slava sa. Dacă se știe aceasta, atunci se știe deja aproape toată semnificația acestui text.

3. Deci cine sunt „unii”? Sunt cei care cred și cei care speră crezând. Cel care crede cu tărie, acela va găsi împlinită speranța sa în credința sa, pentru că se mai spune: „Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo și se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputință.”

4. Deci prin „unii” se denumesc cei credincioși, iar aceasta vine din faptul că omul credincios este însuflețit mereu de dorința de a vedea cu ochii săi obiectul credinței sale. De aceea, această făgăduială este prezentată în așa fel încât arată cum trebuie să fie realizată dorința lăuntrică a unor astfel de credincioși, iar ei nu vor gusta moartea până când nu vor vedea obiectul credinței lor.

5. Oare in ce credeau „unii”, despre care se vorbește? „Unii” credeau cu tărie că Eu sunt Mesia Cel făgăduit și că prin Mine este întemeiată Slava Împărăției lui Dumnezeu, deci o teocrație completă pe pământ, și că, de acum înainte, niciodată nu va mai fi un sfârșit. Fiul Omului va lua asupra Sa Slava Tatălui pe pământ, iar în fața puterii Sale vor trebui toate regatele să îngenuncheze, ca și toți cei care se află sub pământ, pe pământ și deasupra pământului.

6. Aceasta a fost credința temeinică a „unora”. De aceea li s-a și spus că ei nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind întru putere ce-i drept, dar nu în felul în care credeau ei, ci doar potrivit credinței lor.

7. Dar ce credeți voi, de ce „unii”, după contemplarea Împărăției lui Dumnezeu, tot vor fi obligați să guste moartea? Motivul este acesta: credința singură nu dă viață, chiar dacă este temeinică, dacă nu are ca temei, mai întâi, iubirea, care este singura fără de moarte!

8. În lume se află asemenea oameni care cred că simpla credință este mântuitoare, dar nu se gândesc că aceasta este doar a rază a luminii îndurătoare din iubirea Mea, ce acționează lăuntric așa cum lumina acționează natural asupra pământului. Vara, când lumina este puternică, ea încălzește pământul și atrage toate felurile de fructe din acesta; însă lumina nu poate fi mereu la fel, iar dacă se apropie iarna și razele soarelui devin tot mai slabe, curând mor toate vlăstarele luminii divine și sunt îngropate sub zăpadă și gheață.

9. Oare de ce, pe timp de iarnă, pământul nu-și însuflețește vlăstarele, care sunt atât de luxuriante pe timp de vară? De ce trebuie ca ele să guste moartea, chiar dacă au descoperit slava luminii date de soare? Pentru că pământul are mult prea puțină căldură proprie.

10. Tot așa și cu eroii credinței. Ei cred cu tărie și sunt plini de zel și de activitate, atâta vreme cât razele îndurării Mele îi luminează și îi încălzesc. Dar atunci când ei sunt puși la încercare, ca să se vadă dacă au și ei căldură proprie, ei se vestejesc. Fructele cad printre frunze, pomii rămân goi și sterpi, iar în locul fructelor de mai înainte, pe ramuri se va așeza curând zăpada.

11. În bătaia luminii Mele îndurătoare, ca și în plină vară, ei văd desigur Slava Împărăției Mele în fructele care cresc în această lumină; dar aceste fructe sunt de origine străină, adică ele nu cresc din tăria căldurii pomilor, și de aceea rămâne la orizont, inevitabil, gustul morții.

12. Însă nu așa stau lucrurile cu cei care poartă chiar în sine un soare, din marea iubire pentru Mine; acelora, Eu le spun: „Într-adevăr, cei care Mă iubesc și lucrează potrivit Cuvântului Meu, pe vecie nu vor gusta, nici nu vor simți moartea!”

13. Omul poate obține credința și prin cititul cărților spirituale, însă iubirea vine numai din inimi. De aceea, întrebați-vă mai mult inima, decât cărțile, cum stau lucrurile față de Mine și astfel nu veți face parte dintre „unii”. Gândiți-vă mereu la aceasta! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 23
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 13:55 View PostDownload Post

Capitolul 23
„Călăuze oarbe care strecurați țânțarul și înghițiți cămila!” (Matei 23, 24)
27 ianuarie 1844, seara

1. „Călăuze oarbe care strecurați țânțarul și înghițiți cămila!”

2. Și acesta este un verset care se potrivește tuturor epocilor și a cărui semnificație este evidentă, ca și în cazul altor versete.

3. Oare cine sunt aceste călăuze oarbe? Sunt cei care păzesc și respectă litera legii. Ei îi dau înainte cu gura toată ziua; dar adesea nu văd deloc greșelile cele mari, de care depinde toată mântuirea și viața omului, iar când totuși le văd, închid ochii, din motive politice, ca și cum n-ar fi nimic acolo.

4. Pentru a clarifica acest lucru pe cât posibil, vă voi aduce exemple! Vom merge de la mic la mare sau de la particular la general.

5. Să ne gândim la o familie, deci la o singură casă! Tatăl are fii și fiice; băieții, ținuți la o casă destul de înstărită, sunt silitori la carte, iar fetele au, de asemenea, diverși profesori. Astfel, ele învață să stâlcească niște limbi străine, învață desenul, muzica și încă vreo câteva delicate lucruri femeiești.

6. Fiii se țin de studii, cu tot zelul. Ei trebuie să fie eminenți, altfel orice neglijență este criticată cu asprime, și nu lipsesc nici pedepsele. La fel sunt greșit folosite și celelalte așa-zise reguli ale educației, și vai de băiatul care păcătuiește împotriva acestora, prin neseriozitate! Iar cei care aplică pedeapsa sunt tatăl, instructorul și profesorul public, zi de zi.

7. Cineva o să întrebe: „Ei bine, este aceasta o greșeală?” Iar Eu nu spun decât atât: este un caz în care țânțarul este strecurat, dar cămila este înghițită pe neobservate.

8. Însă ce simbolizează aici cămila? Cămila este chiar educația lumească a tânărului. Din cauza acestei cămile înghițite, tânărul pierde adesea ultimele picături din ceea ce viața spiritului ar fi putut trezi în el și astfel, el este dezorientat în lume.

9. La fel se întâmplă și cu fiicele. Mama lor severă vorbește toată ziua, până ce o doare gura; pentru că o fiică a făcut un punct de cusătură prea lung, altă fiică a făcut o mică pată pe lucrul ei de mână, a treia nu a știut destul de bine lecția la o materie sau alta, una nu s-a pieptănat bine, într-un cuvânt, orice purtare greșită, și astfel, o mulțime de greșeli mărunte sunt nu rareori admonestate cu severitate și toată ziua este plină de observații și pedepse.

10. Iată, astfel din nou sunt strecurați țânțarii; doar că viața interioară și spirituală a fiicelor este pur și simplu distrusă în ele, cămila este înghițită fără ezitare.

11. Socotesc că nu mai este nevoie să se adauge vreo altă explicație, după acest exemplu, deoarece el este, în sine, deosebit de clar. Să mergem la un exemplu mai general:

12. Deci, biserica, așa cum este ea la voi, urmărește exclusiv ca în special așa-numitele legi bisericești să fie respectate, mai ales de către oamenii simpli. Se predică în toate duminicile și în zilele de sărbătoare, cu asprime. Pentru un păcătos sărac, iadul este făcut cât se poate de fierbinte, printr-o asemenea lege bisericească, iar el are de făcut o mulțime de lucruri până obține din nou îndurarea bisericii. Pentru păcătosul bogat, lucrurile merg, desigur, ceva mai ușor; dar cel sărac are dezavantajul sărăciei sale!

13. Dar cum rămâne cu înțelegerea Cuvântului Meu și cu purtarea conform acestuia? Deci creștinul trebuie să îndeplinească doar obligațiile bisericești, însă poate să păcătuiască împotriva poruncilor Mele, și poate fi sigur că nu va primi o pedeapsă prea aspră.

14. E suficient să se poată dovedi că el a asistat la ceremoniile bisericești de duminică dimineața și apoi el poate să meargă după-amiaza, fără ezitare, la cazinouri și în cârciumi, ca și în ringul de dans. El poate să se joace și să se îmbuibe, să danseze și să se desfrâneze toată noaptea; poate să înșele, să calomnieze, să mintă, poate să fie avar, să aducă prejudicii altora, firește, pe căile corecte din punct de vedere legal și politic.

15. Peste toate acestea se trece la prima spovedanie, mai ales dacă este vorba despre un duhovnic discret, cu cinci „Tatăl nostru” și „Ave Maria”, și sigur cu o slujbă plătită. Dacă fiul nostru duhovnicesc trebuie să se legitimeze cu o iertare a păcatelor, atunci el pleacă neprihănit ca soarele de pe scaunul de spovedanie la masa Domnului, iar de acolo, ca un înger din biserică.

16. Cine nu va zări în acest exemplu că țânțarul este strecurat și cămila este înghițită cu totul?

17. Desigur, Eu nu voi face acest reproș tuturor duhovnicilor; pentru că ici-colo mai sunt și din cei buni; dar acesta este cazul în general.

18. Nicodim făcea parte dintre farisei și învățați; dar el a fost o excepție și astfel nu era unul care să strecoare țânțarul și să înghită cămila; pentru că el Mă cunoștea și respecta Cuvântul Meu. Pentru duhovnicii credincioși, iertarea va fi suficientă. Acum să trecem la un mare exemplu general!

19. Astfel, prinții acestei lumi dau îngrozitor de multe legi, a căror încălcare - fie ea intenționată sau nu - este aspru sancționată după articolele legii. Dar în ce privește legile Mele, sunt primite ca legi ale statului doar cele care se pot folosi pentru siguranța lumească. Astfel sunt în special porunca a șaptea, a cincea și a șasea; de celelalte șapte statul nu se sinchisește prea mult, doar considerațiile politice l-ar determina la aceasta. Astfel, statul nu se îngrijește mai deloc să îndrume popoarele după Cuvântul Meu și spune în această privință: „Pe celelalte, le vom lăsa în seama preoțimii!”

20. Atunci, din ambele părți, sunt strecurați țânțarii și sunt înghițite cămilele, iar soiul fariseilor nu piere niciodată; pentru că dacă este prinsă de o parte, cealaltă parte își face mai mult loc, iar omul poate să facă ceea ce dorește, și astfel, omul ajunge de cele mai multe ori din lac în puț.

21. Lumea vrea să stăpânească și în acest caz ea poate face orice; legile divine și cele lumești sunt puse la același jug, iar ele trebuie să ducă poporul la pierire.

22. La ce folosește oare că omul este șlefuit și priceput în lume? La ce folosește că într-un stat există cea mai bună constituție, dacă este totuși mereu neglijat principiul în jurul căruia se rotește toată viața spiritului?

23. Eu consider că ar fi mai bine dacă cineva intră în viață ca un infirm al lumii, decât să intre, ca om șlefuit al lumii, în moartea veșnică.

24. Ar fi inutil să se mai adauge ceva la aceasta. Dar dacă și voi dați mai puțină atenție țânțarilor și aveți mai mult grijă să nu înghițiți cămila, atunci veți avea viața veșnică! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 24
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 14:03 View PostDownload Post

Capitolul 24
„Și a lăcrimat Iisus.” (Ioan 11, 35)
29 ianuarie 1844, seara

1. „Și a lăcrimat Iisus.”

2. Acest text este deosebit de scurt, doar patru cuvinte; dar cu toată scurtimea sa spune și semnifică atât de multe, încât, dacă Eu v-aș reprezenta acest text doar întrucâtva explicat, o lume întreagă ar avea de scris cărți. Dar întreaga lui dezvăluire nu veți fi în stare să o înțelegeți niciodată în toată profunzimea!

3. De nenumărate ori apare în Scriptură cuvântul de legătur㠄și”; totuși, nicăieri el nu leagă atât de multe lucruri ca aici, deoarece aici el leagă două lucruri nesfârșite - și anume, iubirea nesfârșită și nesfârșita înțelepciune și putere a lui Dumnezeu - în una singură, pentru că Iisus este înțelepciunea și puterea, iar prin aceasta El este stăpânul absolut al tuturor lucrurilor care umplu, spiritual și material, veșnicia și nemărginirea.

4. Dar acest Iisus a plâns. Oare cum și de ce? Pentru că El împreună cu Tatăl și cu iubirea veșnică erau Una, pe deplin. Odată i s-a spus lui Moise, atunci când el a cerut să-L vadă pe Dumnezeu: „Nimeni nu poate să-L vadă pe Dumnezeu și să rămână în viață!” Dar în Iisus, mulți L-au văzut pe Dumnezeu și El a devenit viața lor; iar ei nu au plătit cu viața pentru aceasta.

5. În vremea lui Moise, divinitatea nu plângea. Aceasta îi condamna la moarte pe cei care încălcau legea și niciun om care cădea odată în puterea morții nu mai era reînviat. Aici, divinitatea a fost aceeași; dar ea n-a mai ascuns iubirea și îndurarea în centrul său de nepătruns, ci ea a plâns și apoi a dezlegat legăturile morții din jurul celui care putrezea în mormânt.

6. Acum înțelegeți ce înseamnă aici plânsul lui Iisus. El semnifică o îndurare nesfârșit de adâncă a iubirii veșnice din Dumnezeu!

7. Pentru cine se îndură Acesta? - Pentru cel ce putrezea deja de patru zile în mormânt.

8. Cine dintre voi are oare atâta înțelepciune, încât să înțeleagă această imagine plină de o semnificație nesfârșită? Credeți voi că Iisus a făcut aici doar un miracol local, mai întâi ca să dea înapoi celor două surori îndurerate pe fratele lor mult iubit, iar apoi pentru a aduce iudeilor o dovadă cum n-a mai adus nimeni înainte de El?

9. O, vedeți, acestea sunt circumstanțele cele mai neimportante; pentru că, mai întâi, Iisus făcuse deja destule lucruri minunate, la fel de grele ca și acesta; iar în ce privește mângâierea adusă celor două surori, El, care ține în mâinile Lui inimile tuturor oamenilor, sigur ar fi putut, cu o singură privire, cu cel mai mic semn, să le fericească, pentru ca ele să nu se mai gândească cu durere la fratele lor mort, ci doar cu bucurie!

10. Așadar, nu acesta a fost principalul motiv; atunci, care? - Da, există un motiv intrinsec în această faptă a lui Dumnezeu, de o profunzime de necuprins pentru voi! Eu pot doar să vă dau de înțeles prin semne vagi, dar nu vă pot explica pe deplin, pentru că lumina completă în acest lucru v-ar costa viața. Această faptă se petrece pentru ca Slava Tatălui să se reveleze în Fiu.

11. Ce reprezintă cele două surori îndurerate, Marta și Maria? Ele sunt imaginea epocii vechi și a epocii noi; una exterioară, deci simbolică, iar cealaltă interioară, și astfel spirituală, adică însuși adevărul complet. Într-un sens mai profund, Marta reprezintă întreaga creație naturală, iar Maria, toată creația cerească și spirituală. Iată, acestea sunt cele două surori îndoliate!

12. Și pe cine jelesc ele oare? Jelesc un frate care putrezește în mormânt de patru zile întregi. Cele patru zile reprezintă aici cele patru stări ale creației (1)*.

13. Cine este așadar fratele? Dar de aici, nu mergem mai departe! - Acela dintre voi care are înțelepciune, chiar numai de o para, ar putea socoti; însă ar fi primejdios pentru viața voastră să vă dau mai multe amănunte.

14. Dar din cele spuse, voi puteți oricând să deduceți cât de mare profunzime și nepătrundere se află în cele patru cuvinte: „Și a lăcrimat Iisus”. Dacă vă gândiți cine este Iisus, veți fi în stare măcar să bănuiți că lacrimile Lui înseamnă cu totul altceva, un lucru mult mai mare decât lacrimile unei cititoare de romane. Sufletul lui Iisus nu a fost unul emoționat de o lectură, ci a fost însăși Iubirea veșnică, așa cum este Tatăl în Fiu!

15. Dar lacrimile arată că și voi trebuie să fiți miloși pentru adevărata viață; pentru că mila deșteptată de lectura unui roman nu are nicio valoare în fața Mea și nu este cu mult mai bună decât iubirea dintr-o piesă de teatru. Unor astfel de „miloși” Eu le voi da odată și răsplata care s-a aflat la temeiul milei lor. Iar pe lumea cealaltă, ei vor găsi mari biblioteci cu nenumărate romane și nu vor ajunge la mântuire până când ei nu vor afla că iubirile și viețile din cărți nu înseamnă adevărata iubire și adevărata viață.

16. Cel care nu Mă iubește și nu învață de la Mine, acela face tot ce face ca un mort și nu se va ridica din mormântul său până când Iisus nu va plânge deasupra acelui mormânt. Să înțelegeți bine acest lucru; înăuntru se află o mare profunzime, și așa să fie și viața voastră. Amin.
________________________________________________________________________________________________________________________________________
Note:
1 (* - Vezi și „Secretele Vieții”, n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 25
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 14:04 View PostDownload Post

Capitolul 25
„Deci, nu duceți grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; știe doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de ele.” (Matei 6, 31-32)
31 ianuarie 1844, seara

1. „Deci, nu duceți grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; știe doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de ele.”

2. Iată, dragii Mei, încă două texte mult mai lungi; dar tocmai de aceea, ele sunt prezentate liber și deschis în toată semnificația lor și își poartă sensul spiritual într-un mod atât de deschis, încât îl poate înțelege aproape oricine pentru folosința sa. Dar mai ales, puteți observa că nu în învățăturile Mele, ci întotdeauna în faptele Mele se află ce este mai greu de înțeles. Oare de ce?

3. Învățătura a trebuit să fie dată în așa fel, încât să poată fi înțeleasă și de lume, fără mare efort; pentru că la ce ar folosi lumii întregi o învățătură concepută în cea mai profundă înțelepciune? Ar fi pentru lume cam ceea ce este pentru voi limba japoneză; lumea n-ar înțelege nicio iotă din această învățătură.

4. Luați, de exemplu, revelația lui Ioan, care este învăluită într-o înțelepciune ceva mai profundă! Ați citit deja atâtea explicații despre aceasta și de fapt nu știți ce să faceți din această revelație și la ce este ea bună, alături de Evanghelie.

5. De aceea, învățătura Mea a fost astfel arătată, încât să poată fi înțeleasă de toată lumea, imediat, în adevărata ei semnificație. Cel care ia în considerare sensul literal extrem de util și ușor de înțeles, va ajunge cu atât mai ușor la sensul spiritual care se află acolo cât se poate de deschis.

6. Deci, aceste două texte nu provin din acea parte a învățăturii Mele pe care ucenicii Mei au numit-o dură; și nici dintre pildele pe care ucenicii Mei nu le-au înțeles întotdeauna; cele două texte aparțin de acea parte a învățăturii Mele unde ucenicii Mei au spus: „Acum ai spus deschis ce dorești și noi Te înțelegem!”

7. Așadar, ce conțin aceste texte? Nimic altceva decât o avertizare simplă, frățească și prietenească pentru lume, iar Eu vă voi arăta prin ele că oamenii trebuie să lase pe seama Mea toate grijile și să caute Împărăția Mea doar în faptă; toate celelalte vor fi pentru ei o liberă adăugire.

8. Aceasta este așadar semnificația materială a acestor texte; însă, în acest text, este evidentă și semnificația spirituală. Pentru că ceea ce este nerecomandat pentru trup, la fel este și pentru suflet și pentru spirit, și ar putea suna cam așa:

9. Nu vă preocupați de a vă forma puterile spirituale ale sufletului prin tot felul de studii obositoare! Nu vă preocupați de universități și de tot felul de diplome de doctorat, ci iubiți-Mă pe Mine, Tatăl vostru, iar Eu vă voi dărui înțelepciunea îngerilor; și aceasta va fi mai mult decât dacă ați fi obținut toate diplomele din lume!

10. Pentru că toți marii învățați din lume nu descoperă, cu toate diplomele lor, ce se petrece cu omul, după ce trupul său trece în moarte, în timp ce acela căruia Eu i-am dat înțelepciunea, poartă aceasta la degetul cel mic, cu siguranța cea mai convingătoare.

11. Da, vă spun vouă: în această privință, animalele, cu aptitudinile lor de a presimți, sunt mai bune decât numeroșii înțelepți ai lumii. Tot de aici face parte și textul: „La ce folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă deasupra sufletului său se află umbre?”

12. Cel care nu știe ce va fi odată cu el, acela arată deja că are un suflet defectuos. Dar așa cum un artist nu poate realiza nimic important cu un instrument stricat, tot așa și un spirit nu poate face nimic important pentru viața veșnică, dacă sufletul său este deteriorat din cauza lumii; pentru că el trebuie să-și folosească puterea pentru a completa golurile sufletului. Dar cum ar trebui el să înfăptuiască, la fel ca un veșnic cârpaci, o gheată completă și solidă, în care piciorul să găsească o protecție dreaptă și un sprijin solid?

13. De aceea, nimeni nu ar trebui atunci să se preocupe în ceea ce privește trupul, ca și în ce privește sufletul, de ceea ce el mănâncă și bea, și cu ce se va îmbrăca; deoarece pentru toate acestea Mă voi îngriji Eu, dacă el lucrează din iubirea pentru Mine, după învățătura Mea.

14. Aceasta este întreaga semnificație, ușor de înțeles; cel care îi va da atenție în timpul vieții, acela va fi mai bun decât toți speculanții, cămătarii și savanții de tot felul. Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 26
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 14:09 View PostDownload Post

Capitolul 26
„Iar pe acei vrăjmași ai Mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceți-i aici și tăiați-i în fața Mea.” (Luca 19, 27)
3 februarie 1844, seara

1. „Iar pe acei vrăjmași ai Mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceți-i aici și tăiați-i în fața Mea.”

2. Textul de față este aproape mult prea ușor ca să mai aibă nevoie de o explicație lungă și face parte tot dintre cele despre care ucenicii nu au întrebat: „Cum să înțelegem aceasta?” Pentru că acest text a fost înțeles chiar și de fariseu orbi, care știau bine că Eu, prin orășenii ce aveau să fie tăiați, Mă refeream la ei.

3. Dar aceasta ar fi, ce-i drept, o semnificație mai restrânsă; cu toate acestea, nici sensul mai general nu ar fi neapărat greu de recunoscut, doar că omul trebuie să știe c㠄a tăia” înseamnă aici „a judeca” și astfel se înțelege toată semnificația.

4. Oare cine sunt orășenii care nu-l vroiau pe rege? Priviți în jurul vostru în lume și veți zări pe toate străzile, pretutindeni, mulți astfel de oameni care nu-l vor pe rege! „Orașul” înseamnă chiar lumea; „orășenii” sunt oamenii lumii care nu vor să știe nimic de Mine.

5. Cei zece slujitori cărora li s-au dat talanții sunt puținii aleși care trăiesc printre acești locuitori ai lumii; dar chiar și printre ei se află un leneș, care nu vrea să administreze talantul ce i-a fost încredințat.

6. Acesta îi reprezintă pe cei care primesc și recunosc Cuvântul lui Dumnezeu, dar sunt prea leneși ca să-l folosească; de aceea, la urmă, li se va lua și ceea ce au și li se va da celui care are zece talanți.

7. Oare de ce? - Pentru că aceluia care a trăit pe deplin după Cuvântul Meu, și care tocmai de aceea se află în deplina iubire pentru Mine, i se cuvine lumina completă a unui soare.

8. Însă cel care nu are în el flacăra și nici lumina se aseamănă unei planete care strălucește doar la lumina alteia, iar această lumină nu-i poate rămâne. Dacă ea este luată de lângă soarele său, atunci ea plutește în aer ca un bulgăre întunecat, aruncându-se de la o nemărginire la alta!

9. Din cele spuse aici se poate recunoaște foarte ușor ce poartă în sine textul de mai sus; nimic altceva decât judecata a tot ce este lumesc.

10. Acum, apare și un al treilea fel de făpturi, anume, cele cărora Domnul sau regele le spune: „Aduceți-i în fața Mea pe orășenii care n-au voit să domnesc peste ei și tăiați-i în fața Mea.”

11. Cine sunt aceștia? Cine alții decât îngerii din ceruri, despre care voi știți deja, de multă vreme, că sunt pretutindeni conducătorii Judecăților Mele. Aceștia vor judeca mereu lumea.

12. Oare de ce? Pentru că ei, în primul rând, sunt Una cu Mine și apoi, în al doilea rând, ei sunt antiteza cea mai dură a lumii. Ei sunt Una cu Mine și au toată puterea de la Mine; astfel sunt cea mai dură antiteză a lumii și de aceea lumea este mereu judecată de ei.

13. Aceasta este semnificația simplă, ușor de observat, a acestui text.

14. Uneori, prin talanții împărțiți se înțeleg diferitele talente ale omului. Totuși, aceasta este o interpretare total greșită. Pentru că dacă așa ar sta lucrurile, atunci cel mai hulitor St. Simonism (comerțul cu funcții și ranguri clericale, N. Tr.) ar fi un lucru plăcut lui Dumnezeu, iar pregătirea talentului de hoț și de ucigaș ar fi privită ca un lucru drept. Dar sigur nu aceasta este semnificația talanților sau a monedelor.

15. Acești talanți sau aceste monede ce s-au împărțit semnifică doar Cuvântul lui Dumnezeu răspândit în lume. Cel care îl are în timpul vieții, acela are cele zece monede; însă el are viu acest Cuvânt atunci când îl are în iubirea sa ori în inima sa.

16. Cel care are cinci monede, acela are Cuvântul în credința sa vie, Cuvânt pe care îl poate urma în iubire.

17. Cel care are trei monede, acela are în conștiința lui Cuvântul lui Dumnezeu, iar dacă lucrează după acesta, atunci el dobândește înțelepciunea.

18. Cine are doar o monedă recunoaște, de asemenea, Cuvântul lui Dumnezeu; însă Cuvântul nu-l neliniștește. El nu are nimic împotriva acestuia, dimpotrivă, îl consideră ca fiind frumos, bun și adevărat; însă, dacă trebuie să lucreze cinstit, potrivit Cuvântului, atunci el spune:

19. „Da, dacă omul nu ar fi limitat la această lume și n-ar trebui astfel să facă cele lumești din cauza lumii, atunci ar fi foarte lăudabil să trăiască pe deplin după această învățătură, însă omul trebuie să trăiască în lume, iar astfel, trebuie să se orienteze și după ea; altfel, el este declarat cu ușurință ca fiind un excentric; omul își pierde onoarea și reputația și se izolează într-atât, încât nu mai este în stare să acționeze în lume, acolo unde ar fi fost necesar să lucreze într-un scop benefic!”

20. Bogatul spune: „Aș fi vrut să mă port așa cum spune Evanghelia, după puterile mele, dacă împrejurările vremii ar fi fost altele; dar lumea este acum odată lume, și înseamnă că omul trebuie să facă în așa fel cu averea lui, mal întâi ca să nu ducă lipsă la bătrânețe, iar în al doilea rând, pentru ca fiii lui să aibă cele necesare ca să nu depindă de lume.”

21. Iar funcționarul spune: „Doamne! De unde să fac rost de timp? Slujba la birou sau la stăpân vine înainte de slujba lui Dumnezeu! Când mă voi retrage la pensie, atunci sigur că voi lua mătăniile în mâini, în numele lui Dumnezeu, adică voi trăi cum spune Evanghelia, atâta vreme cât pot face aceasta fără a-mi restrânge prea mult averea!”

22. Preotul spune: „Dacă omul își îndeplinește doar sarcinile impuse de situația lui socială și sacrifică totul lui Dumnezeu, atunci omul a făcut destul!”

23. Însă Eu spun: „Aceștia sunt doar oamenii ce se aseamănă celui cu talantul îngropat și lor le va merge așa cum s-a spus despre cel cu un talant, din Evanghelie!”

24. Oare de ce? - Pentru că în niciunul dintre ei nu se poate găsi măcar o scânteie de iubire activă pentru Mine! Aceștia preferă mereu comoditatea sigură a vieții lor lumești.

25. Bogatul este mulțumit de Mine atâta vreme cât prin banii săi se vede foarte bine asigurat, pe sine și familia sa; însă ce iubire vie are el de arătat și ce încredere în Mine, în faptă, dacă el însuși are grijă, din toate puterile sale, ca el și familia lui să nu cumva să ducă lipsă de ceva? Pentru o asemenea încredere, oricine va fi mulțumit.

26. Dacă un agent de schimb dă o comandă unui mandatar, dar nu-i încredințează serios niciun bănuț, mandatarul nu va spune oare curând: „Cum, prietene, atunci tu mă iei drept hoț și consideri nulă marea mea garanție bănească, încât nu ai încredere să-mi dai nici măcar un bănuț? Țineți averea pentru tine; dar eu vreau înapoi garanția mea bănească.”

27. Același lucru îl voi face Eu cu astfel de creștini bogați și le voi lua înapoi garanția pe care le-am dat-o, pentru că nu vreau să Mă considere nerod și, încă mai puțin, drept un mincinos și un înșelător, încât să Mă țină activ, dar fără să creadă în Mine și de aceea să-și facă griji pentru traiul lor.

28. La fel le voi spune și acelor funcționari și acelor preoți ai tuturor sectelor, care, în locul slujbei lui Dumnezeu, își îndeplinesc îndatoririle sociale în slujba lumii: „Oare ați slujit în zadar? îndeplinirea îndatoririlor voastre sociale nu v-a adus niciun câștig? Din iubirea pentru Mine sau din iubirea pentru câștigurile ce urmează îndeplinirii acestor îndatoriri ați îndeplinit voi aceste îndatoriri?”

29. Ei vor spune: „Am făcut bine și dreptate de dragul dreptății și putem cu bună știință să ne bucurăm de foloasele ce urmează faptelor bune și drepte.”

30. Dar Eu le voi răspunde: „Voi ați fost lucrători plătiți, deci v-ați primit răsplata, însă cât ați câștigat pentru Mine, din acest talant ce vi s-a încredințat? Arătați-Mi câștigul!”

31. Și într-adevăr ei vor arăta acel talant singur și vor trebui să spună: „Doamne, talantul nu a fost folosit în lucrările noastre din lume; dar l-am recunoscut ca lucru sfânt și de aceea noi nu ne-am atins de el.”

32. Iar Eu spun: Atunci, vi se va petrece și vouă ce s-a spus despre cel cu talantul din Evanghelie, iar acești oameni vor avea pe lumea cealaltă îngrozitor de mult de lucrat, până când ei se vor fi ridicat prin muncă la o para. Până atunci însă vor fi multe plânsete și multe scrâșnete din dinți!

33. Consider că și acest lucru a fost lămurit; aveți grijă să nu ajungeți printre cei cu un singur talant! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 27
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 14:10 View PostDownload Post

Capitolul 27
„Slavă de la oameni nu primesc.” (Ioan 5, 41)
5 februarie 1844, seara

1. „Slavă de la oameni nu primesc.”

2. Acest text arată în câteva cuvinte ce legătură am Eu cu oamenii, și anume, cu onorurile pe care Mi le aduc ei. Pentru că oamenii, așa cum sunt ei, nu-Mi fac onoare și nici nu i-am creat ca să-Mi facă onoare.

3. Totuși, Eu am o legătură cu oamenii și această legătură este iubirea, iar a iubi înseamnă cu totul altceva decât a onora.

4. Cine sunt cei care sunt onorați? Sunt prinții și mai-marii acestei lumi.

5. De ce sunt ei onorați? Pentru că ei vor să fie mai mult decât oameni, deși conștiința lor le spune că nu sunt mai mult decât oameni.

6. Ce sunt onorurile pe care le aduce un om altui om? Sunt doar urmarea fricii față de cei mai puternici. Pentru că cel mai slab se teme de cruzimea celui mai bogat și îl onorează, îl slăvește de-a dreptul, pentru ca omul mai puternic, mituit prin această lingușire, să-l scutească de bătaie. Dar cu cât mai plin de respect devine cel slab față de cel puternic, cu atât mai dornic de onoruri și mai nemilos devine cel puternic.

7. Întrebare: o astfel de onorare este fructul unei semințe nobile sau a uneia rele? Eu consider că așa cum este fructul, la fel este și sămânța!

8. Credeți voi că Eu aș primi de la oameni ceva ce îmi provoacă cea mai mare silă?

9. Din ce motiv aș primi Eu onoruri de la oameni? Oare pentru că Eu sunt Dumnezeu, iar oamenii sunt creația Mea? Sau pentru că Eu sunt atotputernic, iar toți oamenii nu sunt nimic față de Mine?

10. Într-adevăr, ce-aș avea Eu de la o astfel de onorare? Aș fi prin aceasta mai mult Dumnezeu și oare atotputernicia Mea ar fi mai mare?

11. La oameni acest act este mai scuzabil, deoarece cu cât mai mult îl onorează cel slab pe cel puternic, acesta din urmă dobândește astfel mai multă putere și mai multă vază. Dar pentru Mine, ce câștig ar fi dacă oamenii M-ar onora ca pe un alt mai-mare al lumii? Cred că acest câștig nu l-ar putea găsi nici măcar cel mai ager heruvim, cu cel mai bun microscop, care poate mări un atom până la un soare central principal, pentru că Eu sunt Dumnezeul atotputernic de o veșnicie.

12. Aș fi Eu oare mai mult decât sunt, dacă oamenii Mă slăvesc? Nu cred aceasta; de aceea niciodată n-am dat porunca: „Trebuie să-L slăvești pe Domnul Dumnezeul tău mai mult decât orice”, ci doar să-L iubiți mai presus de toate. De aceea, versetul de față arată că Eu nu caut să fiu slăvit de oameni, deoarece în Mine se află deja Unul care Mă slăvește cu adevărat de o veșnicie încoace.

13. Cât Mă bucur însă de faptele „Ad maiorem Dei gloriam” sau, cum se spune în această lume, „Toate pentru Slava lui Dumnezeu!”, puteți să înțelegeți cu ușurință din acest verset: dacă un om nu Mă onorează în inima lui, așa cum o mireasă înflăcărată de iubire îl onorează pe mirele ei, slăvirea acestuia îmi face silă!

14. Ce am Eu, dacă oamenii spun de o mie de ori: „Doamne, Te slăvim!”, dar inimile lor sunt pline de murdărie? O astfel de slavă este venită din iad!

15. Pentru că toți cei care Mă onorează în acest fel ceremonios sunt cei care strig㠄Doamne, Doamne!”, iar ei pot să cânte tare o mie de litanii și să spună: „Doamne, Te slăvim și Te lăudăm pentru puterea Ta!”, „Doamne, Te rugăm, ascultă-ne!” și „Doamne, îndură-Te de noi!”, și pot striga de o mie de ori „Slăvit fie Dumnezeu Tatăl!” etc.

16. Căci Eu nu voi asculta niciodată astfel de palavre, iar celor care strig㠄Doamne, Doamne!” le voi spune întotdeauna: „Înapoi din fața Mea, deoarece Eu nu v-am cunoscut niciodată! Voi ați adus rugăciuni de slavă și litanii nenumărate; însă de ce n-ați descoperit o singură litanie în care să se spună cu însuflețire: „Drag Tată sfânt, Te iubim!”, în loc de: „Doamne, Te slăvim!”?

17. Aici, ce-i drept, se va obiecta astfel: „Trebuie totuși să-L slăvim pe Dumnezeu, deoarece slăvirea este fructul nobil al adevăratei frici de Dumnezeu; pentru că cel care nu se teme de Dumnezeu este capabil de toate faptele rele.”

18. Dar Eu le spun: „Deși este mai bine ca omul să se teamă de Dumnezeu decât să facă fapte rele, totuși o astfel de teamă de Dumnezeu nu a adus nimănui viața veșnică, pentru că o smerenie temătoare este deja una judecată.

19. Pentru că cine se reține de la faptele rele numai din teamă față de Mine, acela va avea de trecut o probă grea; deoarece în teama față de Mine niciun spirit omenesc nu este în stare de fericire, iar teama sa se va toropi și el va arăta apoi ce va face dacă nu se teme de Mine.

20. Tot așa, în lume sunt mulți deținuți în celule, reținuți din cauza pedepsei date de lege; dar dacă ei, după ispășirea pedepsei, sunt puși în libertate, vor fi de zece ori mai răi decât înainte.

21. Toate spiritele iadului trăiesc și dăinuie în marea lor teamă față de Mine; să Mă vadă chiar numai de departe sau să audă numele Meu este pentru ei cel mai groaznic lucru! Dar care nebun va afirma că spiritele iadului sunt bune, pentru că se tem de Mine atât de mult?

22. Dar iată un exemplu: Să zicem că se află undeva în lume un om foarte bogat și de asemenea foarte iubitor și binevoitor, încât oricând el primește cu cel mai mare drag orice om care ar veni la el, de orice stare socială și orice naționalitate, fie el prieten sau dușman. Întrebare: care om ar fi un nebun atât de mare, încât să se teamă de un asemenea om, mai mult decât de un călău?

23. Dar care om este mai bun, mai iubitor și mai blând decât Mine? Și totuși, omul mai degrabă se teme de Mine, decât să-Mi dea iubirea și credința lui!

24. Totuși, Eu spun: Cei care se tem de Mine și Mă slăvesc, par să facă aceasta dintr-un bun motiv, pentru că ei știu că inima lor nu are iubire. De aceea ei vor să o înlocuiască cu teama față de Mine.

25. Dar lor le merge ca și unei mirese care a fost necredincioasă mirelui ei și a devenit o desfrânată. De ce a devenit ea astfel? Pentru că a uitat de iubirea din inima sa pentru mirele ei.

26. Însă când va veni mirele, el va vedea și va primi o mireasă tremurând de teamă, când ea ar fi trebuit să vină în întâmpinarea inimii sale înflăcărate. Atunci, el îi va spune:

27. „Cum de arăți așa? Niciodată nu te-am văzut astfel! De ce tremuri în fața mea, când eu te iubesc mai mult decât orice? Într-adevăr, în această stare eu nu te recunosc! Ce ți-am făcut eu ție ca să te temi de mine? Cum s-a putut ca teama aceasta să ia locul vechii tale iubiri? Cum să te fac fericită acum, eu, cel față de care tu nu ai iubire, ci teamă? Deci trebuie să plec de la tine, din iubire pentru tine, pentru ca teama ta față de mine să nu mai chinuiască inima ta!”

28. Iată, în acest exemplu se explică limpede afirmația: „Nu vă recunosc pe voi, cei care strigați: Doamne, Doamne” și de aceea Eu nu vreau slavă de la oameni, dacă ea vine din teamă, ci doresc de la voi iubirea credincioasă și filială!

29. Aceasta să încercați în inimile voastre, ca să pot să Mă apropii de voi și nu-Mi dați slava și teama voastră! Fiți liberi prin iubire, nu prin teamă, înfăptuitori înțelepți ai Cuvântului Meu; în aceasta veți găsi viața veșnică și pe Mine, Tatăl vostru! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 28
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 14:13 View PostDownload Post

Capitolul 28
„Și de atunci mulți dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi și nu mai umblau cu EI.” (Ioan 6, 66)
8 februarie 1844, seara

1. „Și de atunci mulți dintre ucenicii Săi s-au dus înapoi și nu mai umblau cu El.”

2. Textul acesta se potrivește de minune, așa cum se spune, pentru tema noastră, în toate privințele.

3. Oare de ce mulți dintre ucenicii Mei au plecat, s-au dus înapoi și n-au mai umblat cu Mine, când Eu le-am spus că acela care mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică? De vină a fost mai întâi lenea ucenicilor Mei și abia apoi trufia lor.

4. Lenea a fost un motiv, deoarece ei nu au vrut să-și dea osteneala măcar de a Mă întreba cum trebuie înțeleasă asemenea învățătură, așa cum au făcut apoi frații Mei.

5. Dar trufia a avut și urmarea aceasta: întrucât ucenicii au fost prea leneși pentru a se strădui într-o mai mare cunoaștere, dar totuși erau învățăceii Mei, pe ei i-a supărat faptul că le dădeam o învățătură care depășea orizontul cunoașterii lor. Ei se simțeau rușinați astfel, în fața poporului, pentru că nu M-au înțeles, iar ca urmare a acestei mândrii, nu doreau să întrebe în fața poporului, ca să nu dea astfel dovadă că ei, ucenicii Mei, nu M-au înțeles.

6. De obicei se întâmpla ca, după o învățătură a Mea, ucenicii Mei să fie adesea întrebați de popor cum trebuie înțeles un lucru sau altul. Atunci, de multe ori apăreau o grămadă de explicații ciudate din partea ucenicilor Mei, iar ambiția lor tânjea după laude pentru explicațiile lor înțelepte pentru o oarecare învățătură mai greu de înțeles pentru popor.

7. Și cu această ocazie, mulți dintre acești ucenici au fost întrebați cu privire la semnificația acestei învățături, dar de data aceasta niciunul dintre comentatori nu a putut spune ceva, pentru că nici ei înșiși nu au înțeles învățătura; de aceea, ei au ieșit din încurcătură în alt mod. Ei M-au acuzat că dau o învățătură grea, pe care nu o poate nimeni înțelege și că nu face cinste nimănui asemenea lucru, în fața poporului; și atunci, ei au preferat să Mă ponegrească; ei au explicat toate învățăturile Mele ca fiind conforme cu aceasta și nu M-au mai crezut și M-au pârât.

8. Din această reprezentare luată din viața de atunci, oricine poate vedea, cu cea mai mare ușurință, că de această rea întâmplare au fost vinovate doar lenea, mai întâi, și apoi trufia ucenicilor Mei. Lenea, pentru că ei se aflau mereu în preajma Mea și credeau că înțeleg la fel de bine ca și Mine; de ce atunci și-ar da ei osteneala de a pătrunde mai adânc în spiritul învățăturilor Mele? Dar trufia lor s-a deșteptat atunci când i-am pus prima oară la încercare, să văd cât de mult înțeleg ei și le-am arătat clar că elevul nu și-a depășit cu nimic maestrul.

9. Și iată, aceste două motive principale se află la baza stricăciunii speciei umane! Mai întâi, deoarece omul este leneș și stă degeaba toată ziua. Dar când este întrebat: „De ce stai degeaba toată ziua?”, el va spune: „Pentru că nu mi-a dat nimeni de lucru!”

10. Iar dacă Eu îi spun apoi: „Atunci, pleacă măcar seara și lucrează timp de un ceas, iar Eu îți voi da ceea ce ți se cuvine!”, atunci el îmi va spune: „Doamne, cum poți Tu să mă batjocorești și să mă lași la râsul celor care au lucrat toată ziua? Dacă vrei să-mi dai ceva, atunci dă-mi degeaba, nu mă face să par un leneș notoriu în fața lucrătorilor!”

11. Iată, aici leneșul nu vrea să lucreze la început, dar la urmă, el se rușinează să lucreze în fața celui harnic. Oare de ce? Pentru că aceștia nu măgulesc trufia sa ascunsă! El ar vrea într-adevăr, pentru binele trufiei sale, să aibă aceeași plată ca și cel harnic; dar pentru a lucra, el este la început prea leneș, iar la urmă prea trufaș.

12. Însă Domnul nu este atât de neînțelept, încât să pună lenea și trufia la egalitate cu hărnicia și să le răsplătească la fel.

13. Pentru a vă arăta că toate acestea sunt cât se poate de corecte, vă voi da încă niște mici exemple:

14. Să luăm cazul a doi studenți: unul este de la bun început harnic, iar celălalt este leneș. Cel harnic va dobândi la urmă roadele ostenelii sale; dar ce scuză va aduce leneșul, la urmă, și ce justificare pentru lenea sa? El va spune:

15. „Cel harnic nu era prea deștept și nu și-a dat seama că-și umple mintea doar cu fleacuri prostești; însă eu am găsit aceasta ca o prostie de nedescris și din prima clipă am găsit că nu merită să-mi umplu mintea sublimă cu astfel de prostii. Am găsit că lucrurile pe care le știam deja erau mult mai bune decât toate aiurelile pe care urma să le învăț!”

16. Iată, așa se trage mândria din lene! Cel care dorește să se convingă de aceasta, trebuie doar să vorbească între patru ochi cu acel individ și totul i se va confirma, punct cu punct.

17. Dar să luăm cazul a doi muzicieni; unul a ajuns prin silința sa la o mare iscusință artistică, atât în teorie, cât și în practică, iar celălalt, un fiu al lenei, a rămas ca urmare a puținei sale silințe un mediocru plin de ifose. Dar întrebați-l de ce nu a ajuns tot așa departe ca și colegul lui. El vă va spune:

18. „Eu n-am depins de aceasta, ca acel sărăntoc, pentru că eu sunt bogat și fără aceasta. De ce m-aș chinui astfel? Truda aceasta este doar pentru cei săraci și atunci ce mai contează dacă cineva poate cânta asemenea fleacuri muzicale dificile sau nu? Dacă le înțelege doar cum se cuvine, e destul; va cânta sărăntocul, ca să câștige o bucată de pâine, în afară de aceasta, toată muzica grea a fost creată de cei săraci și pentru un om bogat ar fi o rușine să aibă de-a face cu niște creații ale sărăciei.”

19. Iată aici, din nou, un exemplu luat din viață și veți înțelege astfel din ce motiv M-au părăsit ucenicii Mei. Dar să mergem mai departe!

20. Tot așa, spune cineva, care este întrebat de ce nu se îndeletnicește mai zelos cu recunoașterea principiilor religiei creștine: „Nu înțeleg aceste lucruri și niciodată nu m-am ocupat cu așa ceva, iar aceasta din motivul că, în primul rând, le-am considerat niște bagatele și, în al doilea rând, pentru că omul, prin asemenea meditații religioase, poate cel mult să înnebunească.”

21. Iată, în cazul acestui om, mai întâi lenea și apoi trufia rezultată din aceasta au constituit motivul pentru care el spune, cum au spus ucenicii: „Cine poate considera o astfel de învățătură ca fiind adevărată și să ia seama la ea? De aceea este mai bine ca și acești ucenici să-L părăsească pe Domnul.”

22. Tot așa spune și un vagabond când este întrebat: „De ce ai ajuns atât de sărac? Doar ai avut ocazia, pe care nu o au mulți, să pui deoparte mulți bani”. Iar pledoaria sa va fi aceasta: „Am considerat că a strânge bani seamănă prea mult cu cerșitul, iar în numele mândriei mele am ajuns pe drumuri.”

23. Iată, alt exemplu în care un om este, mai întâi, leneș, și nu poate să se lepede de sine până într-atât încât să se ostenească pentru a strânge avere; dar la urmă, întrucât înțelege că nu are nimic, el devine trufaș și pe deasupra se prevalează de starea sa jalnică.

24. Consider că am avut destule exemple pentru a înțelege din acestea cât se poate de clar cum Mă părăsesc ucenicii Mei, cu fiecare ocazie, când se spune: „Împărăția cerurilor cere luptă!”

25. Tot așa, mulți drumeți urcă pe un munte înalt. Atâta vreme cât urcușul este ușor, ei merg vioi; dar când ajung la urcușurile înalte, și se spune: „De aici, e nevoie de multă putere și de mult avânt pentru urcare!”, atunci ei se întorc din drum și doar puțini reușesc să ajungă pe vârfurile munților înalți.

26. Aceeași semnificație: atâta vreme cât omul caută Împărăția Mea de la pupitrul de lectură, merge bine; dar când se spune: „Cititul nu ajunge, ci doar faptei i se cuvine coroana, deoarece trupul nu este de folos cu nimic. Litera ucide; doar spiritul este cel care dă viață!”, atunci Domnul este părăsit de ucenicii Săi, așa cum se arată în text.

27. De aceea, dacă luați în seamă această explicație, voi nu-L veți părăsi pe Domnul vostru așa cum au făcut ucenicii! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (73)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 29
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 14:14 View PostDownload Post

Capitolul 29
„Și (demonii) L-au rugat, zicând: Trimite-ne pe noi în porci, ca să intrăm în ei.” (Marcu 5, 12)
9 februarie 1844, seara

1. „Și (demonii) L-au rugat, zicând: Trimite-ne pe noi în porci, ca să intrăm în ei.”

2. V-am spus deja odată că în toate faptele Mele se găsesc tainele ascunse ale existenței Mele în trup pe pământ, deoarece am pus cuvintele Mele la înțelegerea oricui, dar nu tot așa stau lucrurile cu faptele Mele. Pe acestea, nici chiar frații Mei nu le-au înțeles, înainte să vină Duhul Sfânt asupra lor; și atunci când ei au înțeles, tot Duhul Sfânt le-a spus că nu trebuie să arate nimănui semnificația profundă a faptelor, pentru că lumea nu va putea niciodată să o înțeleagă.

3. La fel stau lucrurile și cu acest fapt! Dacă Eu aș vrea să vă demonstrez pe deplin semnificația cea mai profundă, atunci voi ar trebui să scrieți de trei ori pe toată suprafața pământului, ca să fiți gata numai cu introducerea. Dar pentru semnificația principală a acestui fapt, chiar și un întreg ținut solar ar avea prea puțin spațiu pentru a cuprinde toate cărțile care s-ar scrie despre aceasta. De aici, desigur, puteți deduce ce se află în spatele acestui fapt.

4. Dacă s-a spus deja despre un cuvânt că se aseamănă unui bob de grâu care este semănat în pământ și rodește înmulțit, ce se poate spune atunci despre o reală faptă a lui Dumnezeu? Pentru că există o diferență între „Dumnezeu a spus: Să fie!” și ceea ce a urmat „Și a fost”.

5. Pentru ca voi să vă puteți face o vagă idee despre dimensiunile unei astfel de fapte, Eu vă voi arăta în curând.

6. De ce oare Domnul îl întreabă pe demon, cum îl cheamă, de vreme ce Atotștiitorul știa sigur că în acest om posedat nu se afla doar un demon, ci o întreagă legiune? Sigur că Domnul nu a întrebat aceasta pentru că vroia să afle numele acestor spirite malefice; totuși, de ce a întrebat?

7. El a întrebat pentru a vesti acestor demoni cine este El; pentru că se înțelege mai ușor calitatea unei ființe din întrebare, decât din răspuns. Întrebați un nebun, iar el poate să vă dea un răspuns care vă va stupefia, însă dacă vă întreabă nebunul ceva, voi veți înțelege imediat întrebarea sa. În cele spirituale, acesta este singurul mod de a se recunoaște, prin întrebare și astfel nici Domnul nu a întrebat pentru a primi un răspuns, ci pentru a-i face pe demoni să recunoască, în acest mod spiritual, cine este El.

8. Cunoașteți și voi situații asemănătoare și ați putut vedea și așa-numiți somnambuli. Pentru că dacă întrebați un somnambul, întrebarea voastră nu are scopul de a afla ceva de la el, ci acela de a-l descoperi și de a-l cerceta lăuntric, iar lipsa pe care ați descoperit-o în voi este întregită prin activitatea vieții lui.

9. Această modalitate este, ce-i drept, doar o treaptă intermediară între o întrebare pur lumească și una pur spirituală; totuși, ea are în sine caracterul spiritual, pentru cel ce gândește mai profund.

10. Deci această întrebare pe care Domnul o adresează demonilor este ca și cum El ar fi spus: „Priviți-Mă! Slăbiciunea Mea este că nu se află nimic rău în Mine!”

11. Iar demonii zăresc această sfântă slăbiciune și curând recunosc în Domnul veșnicia, iar apoi ei spun: „Noi suntem o legiune!” Prin aceasta, ei nu dau numărul lor, ci arată într-un mod spiritual în fața celei mai mari purități a lui Dumnezeu că răul lor se găsește într-o cantitate enormă.

12. Puritatea Domnului Însuși îi obligă însă să plece din fața Sa. Dar cei răi zăresc îndurarea divină în mijlocul purității divine și se adresează acesteia. În această clipă, ei se refugiază în umilință și cer adăpost în porci, așa cum se potrivește caracterului lor malefic; iar îndurarea Domnului le acordă ceea ce ei cer din această umilință.

13. Însă atunci când ei intră în porci, abia atunci se trezește din nou trufia, ascunsă în fața Domnului, iar ei împing porcii în mare, ca să-i înece.

14. Astfel arată acest tablou. Dar cine este acest om posedat? Acest om posedat este chiar lumea; în aceasta se află această legiune de demoni, așa cum apare ea în acest om.

15. Domnul vine cu Cuvântul Său în această lume posedată. Lumea vrea să se elibereze de acest chin tainic, iar Domnul eliberează lumea. Dar funcțiunea ei vitală interioară este mai malefică în starea sa liberă decât atunci când era închisă.

16. Atunci când ea este închisă, ea se plânge de constrângere și chin; dar când Eu o eliberez, activitatea ei intră în porci și se aruncă în marea osândei. Oamenii ceva mai buni ai lumii acesteia caută să Mă îndepărteze de la sine, pentru că Eu nu consimt la lucrarea lor lumească.

17. Dar demonii care intră în porci sunt filfizonii, epicurienii, desfrânații, înșelătorii și tot felul de intriganți și farsori. Dacă voi vreți să vedeți în lume acești porci, de toate culorile, ce se aruncă în mare, atunci mergeți în capitalele cele mai mari; acolo veți găsi turme mari din aceștia, care seamănă în toate scenele vieții cu cei din Evanghelie. Și aceștia au în ei o mare legiune; ei sunt posedați de cei mai necurați demoni, iar aceștia îi împing și pe ei în marea osândei sigure.

18. Iată, aceasta este semnificația acestei fapte evanghelice a Domnului, care vă este utilă dacă o recunoașteți. Dar că în spatele acestei semnificații se află și o alta, mult mai extinsă și mult mai profundă, nu mai trebuie demonstrat a doua oară. Mai întâi, pentru că niciodată nu ați putea să o înțelegeți, iar apoi, pentru că aceasta nu v-ar fi de folos, ci doar v-ar dăuna.

19. De aceea, mulțumiți-vă cu aceasta; pentru că infinitul este prea mare, numărul de creaturi cuprins de acesta este infinit, iar menirea lor este adesea de neînțeles. De asemenea, este imposibil să înțelegeți cum posedatul reprezintă întreaga creație materială, iar posesiunea sa reprezintă vechea captivitate! Acest posedat se odihnește în morminte și este rău peste măsură; priviți numărul infinit al mormintelor din nemărginire! (N.Tr. - aici se referă la întreaga creație materială)

20. Dar destul despre aceasta! Pentru voi, în lumea pământească, nu este vremea să înțelegeți acest lucru în profunzime. Atenție la primul sens, acesta să vă fie de folos! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 3 of 4  [ 38 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !