Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 22:36
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Textele biblice si sensul lor tainic - Dicteu Divin prin Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 30
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 14:16 View PostDownload Post

Capitolul 30
„Și iată, Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu; voi însă ședeți în cetate, până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus.” (Luca 24, 49)
12 februarie 1844, seara

1. „Și iată, Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu; voi însă ședeți în cetate, până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus.”

2. Acest verset are deja evident, în semnificația sa literală, ceea ce poartă el în sine, iar în această privință seamănă cu un om prietenos, care așa zicând îi oferă în palmă inima sa prietenului său și de aceea nimeni nu poate să-l conteste cu ușurință și ghicește oricine de la prima vedere ce intenții are acest om prietenos.

3. Același caz este, așa cum s-a spus, și cu acest text. Deoarece, când Fiul se înalță la cer, atunci se îndeplinește făgăduința Tatălui pentru cei care au așteptat cu speranță adevărată, din iubire, o astfel de făgăduință.

4. Dar ce înseamnă înălțarea Fiului, pentru ca prin aceasta, să fie trimisă făgăduința Tatălui către cel care așteaptă și care mărturisește? Voi știți ce se înțelege prin „Fiul”, adică înțelepciunea Tatălui. Fiului îi corespunde apoi și faptul că în fiecare om se află rațiunea, ca și științele de tot felul.

5. Dar această înțelepciune trebuie să treacă prin acea smerenie din fiecare om, ca și crucificarea; el trebuie apoi să fie depus în inimă, ca un om mort într-un mormânt, să învieze de acolo și să se dedice, în înălțimi, Tatălui, pe deplin devotat, pentru a deveni Una cu El.

6. Dacă s-a petrecut aceasta, abia atunci se va repeta făgăduința Tatălui, și anume, viața veșnică în viața omului. Acesta este actul renașterii.

7. Dar odată cu acest act nu se petrece botezul cu spiritul puterii, așa cum nimeni nu trebuie să boteze un copil imediat după naștere, ci la cel puțin câteva zile după aceea, cum astfel se obișnuia la iudei, chiar cât mai curând (în a opta, a zecea sau a douăsprezecea zi). Dar uneori, circumcizia avea loc chiar mult mai târziu, și astfel, se spune aici apostolilor și ucenicilor că după înălțarea Mea la cer trebuie să rămână împreună în cetate o vreme, până când va veni la ei putere de sus.

8. Fiecare om ar trebui să ia în considerare această condiție și să nu se încumete, până ce nu va fi primit botezul spiritului! Pentru că fără aceasta, spiritul renăscut seamănă cu un copil fără putere, care este în toate privințele la fel de pur ca un înger, însă căruia îi lipsesc puterea activă și înțelegerea liberă pe care o necesită aceasta.

9. Voi știți că venirea pe pământ a puterii de sus asupra ucenicilor și apostolilor s-a petrecut în ziua a zecea de după înălțare. Ce vrea să spună aceasta? Aceasta spune și adeverește totala oprimare a Decalogului mozaic în viața eliberată a spiritului. Tot astfel trebuie ca spiritul să fie eliberat mai întâi de toate legăturile, astfel încât să se poată îmbrăca în veșmântul puterii divine de sus.

10. Când acesta vine asupra lui, el este o creatură pe deplin nouă, din spiritul iubirii și al întregii puteri din el, și abia atunci acționează el în toată puterea iubirii și îndurării divine. Pentru că abia prin acest botez al Duhului Sfânt de sus omul este eliberat din toate legăturile morții și devine una cu Hristos și întru Hristos, iar apoi poate să spună: „Acum nu mai trăiesc eu însumi, ci Hristos trăiește în mine! Eu nu mai sunt eu însumi, ci Iisus Hristos este acum Eul meu!”

11. De aceea trebuie, mai întâi - după cum s-a arătat mai devreme - ca tot ceea ce se află în om și corespunde Fiului să meargă pe calea Fiului Omului, căci pentru fiecare se spune irevocabil: „Ia-ți crucea ta și urmează-Mă, altfel nu poți ajunge la înviere și la înălțarea la Tatăl!”

12. Iar aici, din nou se potrivește cu tema noastră, și anume, că niciun om nu ajunge la renaștere și la botezul Sfântului Duh prin instruirea eclectică a minții sale, cu ajutorul unei biblioteci pline și al unor profesori pompoși, ci doar prin smerenie și prin marea iubire a inimii sale.

13. El trebuie să dea înapoi tot ce a primit de la lume, până la ultima lețcaie, deci și științele care aduc trufie, altfel renașterea și botezul cu puterea spiritului său nu se vor produce!

14. Să nu credeți că un om va ajunge în împărăția cerurilor chiar dacă va fi dăruit întreaga sa avere săracilor, dar el tot la sine se va gândi și va spune: „Doamne! Pe cât am fost eu de milos, pe atâta fii și Tu față de mine!” Cel care vorbește astfel, acela este încă departe de împărăția lui Dumnezeu, pentru că încă nu este una cu Hristos, ci sunt doi, în mod evident, iar unul dintre ei îi dictează celuilalt condiții corecte.

15. Cel mai sărac dintre voi, oamenii, sunt întotdeauna Eu sau mai limpede spus: în fiecare om, cea mai săracă este puterea vitală adevărată a inimii sale. Aceasta trebuie mai întâi să fie înzestrată temeinic, orice altă înzestrare având o valoare exterioară; adică inima voastră trebuie să devină vie pe deplin, din iubirea pentru Mine. Eu însumi trebuie să scot la lumină întreaga voastră iubire; abia atunci puteți acționa din această iubire, cu adevărat merituoasă pentru viața veșnică, iar aceasta doar pentru că ceea ce este lăudabil vine la Mine. Dar voi rămâneți doar profitorii iubirii, milei și îndurării Mele.

16. Pentru că atunci când cineva spune: „Eu am făcut și eu am dat!”, el este încă departe de acela care spune: „Am fost mereu un rob leneș și nefolositor!” și astfel este încă departe de Împărăția Mea. Dar când el se recunoaște în viață și spune: „Doamne, Dumnezeul și Tatăl meu! Eu nu sunt nimic, așa cum niciun om nu este nimic în fața Ta, ci numai Tu ești Tot în Toate!”, atunci el este aproape de Împărăția Mea, iar Împărăția Mea s-a apropiat de el.

17. De aceea, dacă sunteți și voi atenți la tot ce vi se spune, atunci veți ajunge la înălțare și la botezul cu puterile Duhului Meu; pentru că și pentru voi se trimite tocmai acum făgăduința Tatălui. Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 31
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 14:17 View PostDownload Post

Capitolul 31
„Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă.” (Luca 19, 4)
14 februarie 1844, seara

1. „Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă.”

2. Acest verset cuprinde, ce-i drept, numai comunicarea unui fapt, iar voi puteți considera, ca urmare a unei învățături date de la început, că și în acesta se ascunde o semnificație profundă, care niciodată nu poate fi înțeleasă pe deplin; numai că aici nu este cazul, iar aceasta pentru că autorul acțiunii nu este Domnul, ci doar un om. Chiar și așa, această scenă aparent neimportantă are un conținut interior spiritual și este povestită în Evanghelie pentru că ea cuprinde o foarte bună învățătură, utilă pentru oricine.

3. Aici, firește, mulți filozofi ar putea spune: „Ce s-ar putea ascunde în spatele acestui lucru cotidian atât de obișnuit? Ce altceva știa Zaheu despre Hristos, decât ce știm noi astăzi, în orice caz, despre un așa-numit scamator?

4. Dar dacă aflăm dinainte că un scamator renumit va trece printr-un loc, atunci toate străzile și străduțele se vor umple, iar oamenii vor aștepta cu nerăbdare intrarea făcătorului de minuni. Dacă din fericire există copaci pe stradă, în care se poate urca cu ușurință, atunci aceștia sunt luați în stăpânire de către băieți și, uneori, de oameni în toată firea, dar la fel de curioși.

5. Ce semnificație se află în spatele acestei întâmplări? Sigur, nu este altceva decât cea evidentă, și anume, că mai mulți nerozi curioși să-l vadă pe făcătorul de minuni au vrut să dea ochii cu el.

6. Morala ce reiese de aici ar putea suna și așa: „Ascultați voi, băiețandri și oameni curioși, și voi, cei mici de stat care nu puteți vedea peste mulțimea mai mare de stat! Dați-vă osteneala din vreme, la astfel de ocazii, să puneți stăpânire pe copaci, ca să puteți să vă potoliți cheful de gură-cască, fără să țineți seama dacă prin luarea în considerare a acestei învățături sunt vătămați atâția copaci!”

7. Aici am avea o interpretare așa cum o dă lumea. Eu v-am dat această interpretare cu anticipație ca să înlesnesc lumii o treabă ușoară în satirizare la judecarea exegezelor Mele, de neînțeles pentru ea.

8. Dar noi vrem doar să vedem ce semnificație total diferită și ce morală total diferită se află în spatele acestui text simplu. Vrem să începem această explicație pe cât de neobișnuită, pe atât de posibilă și vrem să observăm de la bun început partea practică și să lăsăm partea teoretică din spatele acesteia să se înțeleagă de la sine.

9. Și astfel spun Eu: Lumea întreagă este plină de oameni ca Zaheu, iar voi înșivă nu sunteți mai mult decât atât! Faceți așa cum a făcut acesta, iar Eu vă voi spune și voi face pentru voi ceea ce am spus și ceea ce am făcut și pentru acest Zaheu. Calea pe care Eu o urmez, împreună cu ai Mei, vă este cunoscută; voi sunteți, ca și Zaheu, vameșii păcătoși ai lumii acesteia.

10. Dar ce a făcut Zaheu pentru a Mă zări trecând? El fiind mic de statură, a fugit înainte și s-a urcat într-un sicomor, ceea ce înseamnă că omul păcătos și-a recunoscut neînsemnătatea în fața Mea, el a fost plin de umilință și s-a asemănat vameșului din templu, care nu a avut încredere să ridice fruntea.

11. Însă umilința este hrana de bază a iubirii. Iubirea devine prin aceasta mai puternică pentru Cel în fața căruia ea își simte marea ei neînsemnătate. Și cu cât mai nevrednică se simte ea, cu atât mai mare devine elanul ei către El, pentru că respectul ei crește pe măsură ce scade propriul ei merit. Asemenea iubire se gândește abia atunci la Cel pe care ea îl prețuiește ca pe bunul său cel mai de preț.

12. În această îndeletnicire cu tema cea mai respectabilă pentru această iubire se află o lumină ce devine din ce în ce mai puternică, în care omul gândește mereu și caută mereu cum ar putea să-și explice, pe înțeles, cel mai sublim obiect al adorației sale. Iar această gândire și această căutare constantă seamănă cu întâmpinarea grăbită a lui Zaheu.

13. El este pe calea cea bună; dar el mai știe că Domnul este temeiul tuturor lucrurilor și este astfel într-o mare mulțime; totuși pe această cale bună nu este de pândit. Dar dorința de a-L vedea pe Domnul este mai puternică decât această obiecție și provoacă toate puterile din om, ca să se ridice și să ajungă la un punct de vedere din care omul să-L poată vedea totuși pe Domnul peste mulțime și în mijlocul mulțimii.

14. Este ales un pom, iar omul urcă în acesta, un sicomor asemănător pomului cunoașterii, în ale cărui frunze se ascunde țesătura delicată și strălucitoare pentru vestmintele regale. Deci, printr-o mai înaltă cunoaștere și prin lumina credinței, omul vrea să-L vadă pe Domnul; de aceea, el se grăbește înainte și se urcă în copacul simbolic al cunoașterii, ce are într-adevăr un fruct dulce, dar care totuși nu a săturat pe nimeni. El satură aparent, dar după o astfel de aparentă saturare, urmează de obicei o foame și mai mare decât înainte.

15. Tot așa sunt și bogatele cunoștințe obținute de mintea cercetătoare. Aceste cunoștințe par într-adevăr la început să sature surprinzător spiritul; dar la puțin timp după aceea, stomacul său flămând spune: „Puținele picături dulci nu au făcut decât să mă lenevească, dar nu m-au săturat; am avut într-adevăr impresia că sunt sătul, pentru scurt timp, dar totuși sunt înfometat!”

16. Iată, aceasta este o imagine clară despre ceea ce reprezintă sicomorul în care s-a urcat Zaheu, într-adevăr cu cea mai bună intenție, și ar fi bine pentru toți păcătoșii și vameșii dacă ei ar dori să se urce în copacul cunoașterii, în calea Domnului. Ei ar obține ceea ce a obținut Zaheu.

17. Dar din păcate, oamenii se urcă foarte rar în pomul cunoașterii în felul în care a făcut-o Zaheu, iar atâția oameni ca Zaheu urcă și ei în copacul cunoașterii cu o intenție ceva mai bună, dar de obicei într-unul care nu se află în calea Domnului.

18. Până aici, totul ar fi clar. Dar acum, întrebare: pentru a dobândi viața veșnică este oare suficient ca omul să procedeze în asemenea mod, ca un Zaheu?

19. La această întrebare răspunde pasajul din Evanghelie unde Domnul îi spune lui Zaheu cel urcat în copac: „Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân!”

20. Aceasta ar însemna: „Zahee! Eliberează-te de înaltele speculații despre Mine și coboară în camera iubirii tale pentru Mine; în această casă a ta se află hrană pentru Mine, și atunci Eu voi intra și voi mânca în această casă a ta!”

21. Și încă mai limpede, înseamnă: „Zahee! Coboară în prima ta smerenie și iubire. Astfel, Eu voi veni la tine și Mă voi bucura de fructul inimii tale!”

22. Iată, acestea sunt practica și teoria acestui text, iar morala ar fi, pe scurt: „Dacă luați aminte la fratele vostru Zaheu și urmați pilda sa, atunci voi veți dobândi ceea ce a dobândit și el!”

23. Consider că orice altă teorie ar fi de prisos aici, deoarece sunt cât se poate de clare cele spuse. Cel care le va citi și va lua seama la ele, va găsi neclintită și partea lui Zaheu, iar Eu îi voi spune și lui ceea ce i-am spus lui Zaheu.

24. Voi toți să luați seama cât se poate de bine la acestea! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 32
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 14:19 View PostDownload Post

Capitolul 32
„Deci Iisus, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.” (Ioan 19, 26-27)
18 februarie 1844, seara

1. „Deci Iisus, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.”

2. Este un lucru obișnuit la voi, oamenii acestei lumi, când cineva simte că i se apropie sfârșitul, să lase un testament, cu ultimele sale dorințe. Deci tot așa a fost și pentru Mine, deoarece Eu a trebuit să-Mi las un testament cu ultima Mea dorință. Maria, născătoarea Mea, a trebuit să aibă un aranjament necesar pentru zilele ce-i mai rămâneau de trăit în această lume.

3. Firește, ici și colo, cineva ar putea să întrebe: „Oare Iosif nu lăsase nimic în urma lui? El însuși avea copii ai săi și copii străini, pe care el i-a crescut*; oare aceștia nu s-ar fi îngrijit de Maria?”

4. Despre aceasta, se poate răspunde: „Mai întâi, că Iosif niciodată nu a avut o proprietate a sa și nu a avut nici ce lăsa în urmă. Apoi, copiii săi, atât cei naturali, cât și cei adoptați, s-au găsit ei înșiși în mare sărăcie și M-au urmat pe Mine de cele mai multe ori, iar printre ei s-a aflat și însuși Ioan, care a fost crescut în casa lui Iosif. Deoarece tatăl său era chiar mai nevoiaș decât Iosif, l-a dat pe fiul său să învețe meseria lui Iosif. Iar el a deprins meseria și a devenit un dulgher foarte priceput. De altfel, el avea nespus de multă iubire pentru Maria, ca și pentru Mine, și pentru toată casa lui Iosif, iar Maria nu putea fi încredințată în mâini mai bune și mai credincioase decât ale acestui fiu al lui Zebedeu.

5. Iată, acesta este tot testamentul, iar aceasta este semnificația autentică a acestor cuvinte pe care le-am spus pe cruce.

6. Dar pentru că aceste cuvinte n-au fost spuse doar de către omul Iisus, ci și de Fiul lui Dumnezeu, adică de înțelepciunea veșnică a Tatălui, există desigur în spatele lor încă o semnificație profundă și divină, spirituală și cerească, pe care însă voi, firește, veți fi în stare să o înțelegeți tot atât de puțin în toată profunzimea ei, cât ați înțeles și multe alte fapte ale Fiului Omului.

7. Așadar, Eu vă pot da numai semne din domeniul înțelepciunii. Dar nu cercetați prea mult înăuntru, pentru că știți că lucrurile înțelepciunii nu se lasă niciodată înțelese ca lucrurile care provin din iubirea curată, așa cum natura vă arată deja.

8. Voi puteți atinge obiectele care luminează, ca și pe cele care strălucesc, le puteți așeza încolo și încoace, și le puteți privi din toate părțile; dar puteți voi să faceți același lucru cu razele luminoase libere, care sunt emanate de corpurile luminoase?

9. Aceste raze duc cu ele imaginile fidele a nenumărate obiecte, despre care fotografiile nou-descoperite vă dau o dovadă superficială. Dar întrebați-vă dacă voi, în ciuda tuturor eforturilor, puteți să descoperiți cu ajutorul simțurilor voastre astfel de imagini în razele libere. Sunt sigur că va trebui să răspundeți negativ la această întrebare.

10. La aceasta se referă și indicația de mai înainte, și anume, că voi nu trebuie să faceți prea multe speculații cu privire la lucrurile date din înțelepciune, pentru că veți realiza încă mai puțin decât la eventuala contemplare a acesteia, în razele libere de lumină.

11. Ce-i drept, puteți face schițe optice, pentru care este nevoie de raza liberă pentru a purta contemplarea voastră; dar aveți oare și o schiță optică prin care imaginea razelor din lumina primordială să poată fi întipărită în profunzimea lor?

12. Da, voi aveți într-adevăr o asemenea schiță spirituală optică în voi, dar aceasta începe a fi activă abia când voi vă eliberați pe deplin de lumina lumii acesteia. Mai întâi, lumea trebuie să treacă în întunericul total, înainte ca lumina spiritului să iradieze imaginile sale purtate în spiritul vostru. Chiar visele voastre vă dau despre aceasta o dovadă autentică, iar o dovadă chiar mai solidă și mai clară o puteți vedea pe chipurile celor aflați în extaz sau a somnambulilor, așa cum îi numiți voi.

13. Această remarcă prealabilă a fost necesară și astfel putem trece la semnele respective cu privire la aceste cuvinte spuse pe cruce.

14. „Femeie, iată fiul tău!” înseamnă în profunzime: „Tu, lume, iată-L pe Fiul Omului, iar tu, Fiu al Omului, privește lumea și nu o judeca, ci arată-i iubire!”

15. Sau mai profund: „Înțelepciune divină, apleacă-te spre cauza ta fundamentală, sursa supremă veșnică, iar tu, cauză fundamentală, privește și primește-L pe Fiul tău!”

16. Mai departe: „Tu, singura care odată L-a purtat pe Cel mai sfânt, anume, lumina iubirii veșnice!”

17. Iată, în aceste scurte indicații se află profunzimea nesfârșită pe care nicio ființă dintre cele create nu o va înțelege pe deplin, deoarece cuprinsul acestei profunzimi este nesfârșit în sine și pentru sine, și de aceea în fiecare clipă se desfășoară fără încetare.

18. Dar atât vă pot spune Eu ca să înțelegeți că Cel care a spus aceste lucruri de pe cruce a fost mai mult decât, cum au crezut mulți, doar un simplu delincvent israelit sub condamnarea Romei sub acuzația că a fost un instigator al poporului și un rebel împotriva Romei.

19. Așadar, aceasta este semnificația spirituală profundă. Dar vouă vă rămâne testamentul. Pentru că și voi sunteți ucenicii Mei, iar săracii acestei lumi sunt asemeni mamei Mele. Și astfel spun Eu acestor oameni: „Iată, fiii tăi!” Iar vouă, vă zic: „Iată mama voastră!”

20. Într-adevăr, dacă veți face asemenea lui Ioan, veți fi veșnic răsplătiți, ca și el! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 33
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 14:20 View PostDownload Post

Capitolul 33
„Iată vine ceasul, și a și venit, ca să vă risipiți fiecare la ale sale și pe Mine să Mă lăsați singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.” (Ioan 16, 32)
19 februarie 1844, seara

1. „Iată vine ceasul, și a și venit, ca să vă risipiți fiecare la ale sale și pe Mine să Mă lăsați singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.”

2. Acest text spune ceea ce tocmai se află pretutindeni și este vădit în fața ochilor voștri; și se află deja acolo, după înălțarea Mea. Tot așa, acest text este unul dintre cele mai ușoare, pentru că semnificația sa este pretutindeni evidentă.

3. Doar că aici trebuie observată diferența dintre „Vine vremea...” și „Vine ceasul ...”. Prin „vreme” se înțelege un termen nedeterminat. Dar prin „ceas” se denumește un termen precis al afirmației.

4. Ici și colo, veți putea găsi și voi în acest text cuvântul „vreme” în loc de „ceas”. Dar aceasta este o greșeală, pentru că trebuie să se spun㠄Vine ceasul...” și aceasta pentru că rezultatul a avut loc după această afirmație profetică.

5. Ce se înțelege atunci prin această risipire? Oare despărțirea apostolilor și ucenicilor Mei, adică fiecare în alt loc? O, nu! Aceasta a fost menirea lor și la aceasta i-am chemat, ca să meargă în toate țările și ca să predice Evanghelia pentru toți oamenii.

6. Oare n-ar fi fost absurd din partea Mea dacă aș fi vrut să fac din chemarea lor o profeție rea? Pentru că în acest fel, cei care răspândesc Cuvântul Meu, pentru a nu face nimic rău, ar fi trebuit să rămână împreună cu toții, neîncetat, așa cum de altfel în vremea voastră fac atâtea ordine, care realizează în existența lor tot atât de puține lucruri folositoare omenirii ca și o grămadă de pietre meteorice pe fundul mării, lăsându-l pe cel care le vede căzând în mare să bănuiască efecte mărețe și teribile; dar odată ce au ajuns pe fundul mării, stagnează și ele, și cel mult servesc drept suport pentru un coral lacom.

7. Deci nu există nici cea mai ușoară urmă a unei despărțiri și a unei plecări spre alte locuri, în această prorocire, despre care însă chiar textul arată că se spune: „Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.”

8. Acum, judecați chiar voi: poate cineva să Mă părăsească pe Mine? Unde ar putea el să se ducă, încât să se poată îndepărta sau apropia de Mine? Unde ar fi el mai departe de Mine, fie că se află în America de Sud sau în nordul Asiei? Consider că pentru Mine, Cel Atotprezent, ar fi desigur totuna, Deci, aici nu este vorba, cum s-a mai spus, de o despărțire și de o plecare.

9. Atunci, despre ce risipire este vorba aici? Vedeți sectele care există în prezent în fața ochilor voștri și care existau și în vremea când Eu am trăit pe pământ, printre apostoli. Din ce motiv am făcut Eu și această prorocire? Dacă vă uitați la discuțiile dintre primii doi apostoli ai Mei, trebuie să vă devină tot atât de clar ce s-a desemnat prin această risipire, iar voi veți înțelege pe deplin, așa cum s-a observat de la început, despre ce fel de risipire am prorocit Eu ucenicilor și apostolilor Mei.

10. În câteva secole după înălțarea Mea, risipirea era deja atât de mare, încât nimeni nu a mai știut cine pregătește și cine poartă învățătura. A trebuit să se procedeze la concilii mărețe, dar după conciliu oamenii au rămas tot risipiți, ca și mai înainte.

11. Așa cum arată lucrurile acum, desigur nu mai este nevoie să vă mai arăt ceva, pentru că oriunde v-ați uita, veți descoperi risipire.

12. Se spune: „Fiecare la ale sale.” Aceasta ar însemna: „Fiecare sectă se pretinde a fi cea mai bună și mai pură.” Dar sunt Eu singur din această pricină? O, nu! Tatăl este cu Mine, sau prima iubire.

13. După iubire îi recunosc Eu pe ai Mei, și nu după sectă! Cel care Mă iubește și respectă Cuvântul Meu, are în sine iubirea Tatălui, așa cum Eu îl am pe Tatăl în Mine; iar el este Una cu Mine, așa cum Eu sunt Una cu Tatăl! De aceea Eu nu sunt singur, pentru că așa cum Tatăl este în Mine, așa sunt Eu în fiecare, iar fiecare este în Mine, dacă Mă iubește și Mă urmează.

14. Atunci, secta nu dă nicio diferență și afurisit fie acela care, din motive lumești, preferă o sectă altor secte! Pentru că în nicio sectă nu se află adevărul și viața; totul este conceput în credința lor prin constrângere și convingere, care nu este cu nimic mai bună. Întrebare: unde rămâne, în acest caz, omul liber?

15. Când am silit Eu pe cineva la credință? Am lăsat tuturor libertatea, iar cel căruia nu i-au fost de-ajuns lucrările Mele și propria sa convingere interioară, nu a fost constrâns prin niciun alt mijloc, pentru că Eu nu am dat învățăturile Mele pentru credință, ci doar pentru fapte.

16. Eu n-am spus: „Cel ce crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui”, ci am spus: „Cel care se va purta după Cuvântul Meu, acela va afla dacă învățătura Mea este de la Dumnezeu sau de la oameni!”

17. Dar la ce-ar fi folosit o somație la credință? Pentru că atunci ar trebui să prevăd că una și aceeași lumină luminează diferit obiectele pe care cade, tot atât de diferit pe cât sunt de diferite chiar acele obiecte.

18. Așa este și cu lumina credinței! Dacă ea cade asupra unui suflet omenesc diferit colorat, ea trebuie să lumineze tot așa. Dar pretenția ca una și aceeași lumină să se reflecte doar pe deplin albă, din sufletele colorate în mii de culori, este desigur cea mai mare nebunie.

19. Acțiunea luminii trebuie să fie diferită; dar acțiunea iubirii rămâne aceeași, tot așa cum căldura are asupra sa și pentru sine doar o singură acțiune, și anume: ea încălzește culoarea roșu în același fel ca și culoarea albastru, și totul poate fi luminat. Ea este mereu una și aceeași, iar aurul strălucitor nu se deosebește de o bucată strălucitoare de fier.

20. Iată, aceasta este semnificația acestui text. De aceea, dacă nu vă risipiți, ci rămâneți în iubire, veți trăi! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 34
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 14:23 View PostDownload Post

Capitolul 34
„Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui.” (Ioan 7, 38)
21 februarie 1844, seara

1. „Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui.”

2. Acest text se aseamănă unei capcane pentru șoareci, sau unei gropi în care omul prinde lei, pantere și tigri; este asemenea unei pietre de hotar, de care mulți se împiedică noaptea și cad rău de tot. Iar Eu spun: „Cel care se împiedică și cade, aceluia îi va trebui multă osteneală ca să se ridice din nou în picioare”.

3. De ce? Eu totuși am poruncit credința, dar am predicat pretutindeni iubirea prin faptă și prin cuvânt. Eu am spus: „Dacă ați avea credință, ați putea muta munții din loc!”

4. Eu spun ce arată textul de față, și totuși spun din nou: Eu nu am spus ceea ce arată textul, pentru că Eu am spus: „Fiți înfăptuitori și nu doar ascultători ai Cuvântului Meu!”

5. Și am mai spus că nu vor ajunge în împărăția cerurilor aceia care strigă către Mine: „Doamne, Doamne!”, deci cei care doar cred în Fiul lui Dumnezeu, ci numai cei care fac voia Tatălui Meu!

6. Și am mai spus: „Cel care trăiește după Cuvântul Meu, este cel care Mă iubește; iar la cel care Mă iubește, la acela Eu voi veni și Mă voi arăta lui!”

7. Și am mai spus: „Doar o singură poruncă vă dau, și anume, să vă iubiți unii pe alții așa cum vă iubesc Eu pe voi! Din aceasta se va cunoaște că sunteți cu adevărat ucenicii Mei.”

8. Întrebare: ce-ar trebui să facă omul? Pe de-o parte, ar trebui să se mulțumească doar cu credința care este recomandată pentru el, sau ar trebui doar să aibă iubire și să nu creadă decât ceea ce-i dă iubirea lui pentru Mine, pe care el și-a însușit-o trăind după cuvintele Mele?

9. Pentru că Eu însumi am citat altruismul ca unic criteriu valabil după care omul poate recunoaște dacă învățătura Mea este umană sau divină; deoarece Eu am spus: „Cel care va înfăptui după Cuvântul Meu, acela va recunoaște dacă învățătura Mea este de la oameni sau de la Dumnezeu!”

10. Atunci, ce înseamnă: „Cel ce crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui”? Căci apa vie denumește și înțelepciunea vie din ceruri, care totuși trebuie să fie un criteriu sigur pentru divinitatea Cuvântului Meu!

11. Și astfel am avea aici în fața noastră două lucruri, aparent opuse, pentru că prin a spune „Doamne, Doamne!” se înțelege și credința deplină în Fiul Omului. Dar, deși prin simpla credință nu se obține împărăția cerurilor, în textul de față se promit totuși simplei credințe „râuri de apă vie”.

12. Acum, se poate întreba: Am fost Eu oare un învățător cu două fețe? Sau am fost Eu unul care în orice situație s-a dat după cum bate vântul și a predicat, după ocazie, unei societăți credincioase despre valoarea exclusivă a credinței, iar unei societăți active, despre valoarea exclusivă a activității? În acest fel, ar trebui să Mă contrazic în mod evident.

13. Fariseii credeau cu tărie în legile lui Moise, din considerații temporale și spirituale, și totuși Eu i-am atacat de mai multe ori, fără excepție, din cauza necredinței lor.

14. De ce nu M-am mulțumit Eu cu prima lor credință și de ce i-am atacat pentru că n-au vrut să creadă în Mine și i-am numit „făcători de rău”, deoarece ei trăiau conform legii în semnificația literală a acesteia și nu vroiau să urmeze învățăturile Mele?

15. De ce l-am lăsat Eu să iasă din templu neîndreptățit pe fariseul mereu temător de lege, și îndreptățit pe vameșul încărcat de păcate?

16. De ce oare, într-adevăr, Eu n-am respectat poruncile lui Moise, deoarece n-am ținut Sabatul? De ce M-am înfuriat pe farisei și am dat Eu însumi învățătură: „Vai celui care se înfurie pe aproapele său”?

17. Da, am dat chiar și o învățătură conform căreia un om trebuie să-și îndepărteze o parte a trupului său, care îl supără, și trebuie mai curând să ajungă schilod în împărăția cerurilor, decât întreg în iad. Spuneți aici: Cum se potrivesc toate acestea? În fața voastră se află mai multe contradicții; cum veți rezolva voi toate aceste contradicții?

18. Vă spun vouă: voi înșivă nu veți găsi niciodată ieșirea din acest labirint; însă aici, Eu voi dezlega nodul dintr-o lovitură ușoară, ca eroul Macedoniei (Alexandru cei Mare, cel care a „dezlegat” nodul gordian cu o lovitură de sabie.). Astfel, ascultați!

19. Există o deosebire între ceea ce Eu doar am spus și ceea ce Eu am poruncit. Dar există și o diferență între un lucru spus și un alt lucru spus; un lucru spus poate fi negativ, iar un altul poate fi pozitiv. Un lucru negativ se aseamănă unui lucru material, iar unul afirmativ se aseamănă unui lucru spiritual, în cel material nu se află nicio poruncă, dar se află o poruncă în cel spiritual.

20. De aceea, când se spune: Eu nu am spus, aceasta înseamnă Eu nu am poruncit; iar când se spune: Eu am spus aceasta, înseamnă Eu am poruncit acest lucru.

21. Dar când am vorbit despre credință, atunci Eu mereu am înțeles prin aceasta credința vie, deci credința unită cu iubirea, și am respins mereu o credință singură.

22. De aceea Eu v-am spus: „Cel care crede în Fiul Omului, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui.” Aceasta ar însemna: „Nimeni nu va ajunge la lumină doar prin credință, ci prin înfăptuirea Cuvântului Meu!”

23. Dar așa cum spun Eu aici: „Cel ce crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui”, aceasta înseamnă: „Cel care are o credință vie, adică unită cu iubirea, acela va fi dus în înțelepciunea cerurilor”; iar dacă voi puteți să vă gândiți doar întrucâtva, atunci veți înțelege cu ușurință că astfel este făgăduit doar cerul de cel mai mic rang.

24. Dacă pentru simpla credință nu este făgăduit cerul de niciun rang, aceasta vă învață propria voastră experiență. Pentru că voi ați crezut în Mine încă din copilărie; dar întrebați-vă pe voi înșivă, câte picături de apă vie au curs din trupul vostru. Oare prin credința voastră veche de patruzeci de ani ați găsi în voi, ca urmare a picăturilor de apă vie, nemurirea ființei voastre lăuntrice?

25. Acum, Eu v-am dat așa de mult din apa vie și voi încă nu aveți înțelegerea cu privire la dăinuirea voastră lăuntrică după moartea trupului. Dar Eu nu mint; Eu am promis râuri de apă vie ca răsplată a credinței. Atunci, unde se află acestea, la voi, cei credincioși?

26. Din propria voastră experiență, puteți conchide că Eu, veșnicul adevăr și veșnica înțelepciune, nu am putut să Mă refer în textul de față la simpla credință, ci la cea cunoscută de toți ucenicii Mei, adică cea unită cu iubirea pentru Dumnezeu și pentru aproape.

27. Deoarece simpla voastră credință poate acționa tot atât de folositor pentru viața veșnică, pe cât ar putea un bărbat să conceapă copii cu sine însuși și din sine. El trebuie să se cunune cu o femeie și abia din văpaia iubirii sale el poate concepe copii, împreună cu soția lui.

28. Copiii corespund, în sensul material, râurilor de apă vie din pântecele omului. Iar aici „trupul” sau „pântecele” reprezintă în acest text, ca imagine materială, chiar fapta iubirii, iar întregul text se dezvăluie astfel: „Cel care ține la Mine în inima lui, se va bucura de viața veșnică!”

29. Din această semnificație cât se poate de clară reiese tot cât se poate de clar faptul că Eu am vorbit despre credința singură întotdeauna doar negativ, niciodată afirmativ, pentru că astfel Eu M-aș fi contrazis vădit, în văzul și în auzul întregii lumi, cât se poate de rușinos.

30. Prin urmare, acolo unde în cuvintele Mele este vorba despre credință, întotdeauna este ca și când ați vorbi despre o pungă de bani, ca atunci când cineva spune: „I-am dat lui punga mea cu bani!” (se înțelege de la sine „plină”, deoarece o pungă goală n-ar servi nimănui). Așa este, după Mine, și în cazul credinței. Eu nu înțeleg prin aceasta niciodată simpla credință, ci întotdeauna pe cea plină de iubire.

31. De aceea, mai repet o dată, Eu nu am spus: „Cel ce crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui”, ci Eu am spus: „Cel ce crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui.”

32. În primul caz, de negație, se înțelege doar simpla credință, care nu dă nici măcar cele mai mici picături de apă vie; dar în al doilea caz, se înțelege credința împlinită, căreia îi urmează, firește, râurile de apă vie, și aceasta este cea despre care spun afirmativ: „Cel care face după voia Tatălui Meu, acela va recunoaște de unde vine învățătura!”

33. Dar Tatăl este iubire, iar aceasta niciodată nu se mulțumește cu umbra străvezie, ci doar cu întreaga ființă adevărată. La ce vă folosește vouă raza cea mai slabă, ce vine din credința neîmplinită a creației? Puteți să întindeți mâinile încolo și încoace, și să priviți în toate direcțiile, dar spre voi credința neîmplinită prin iubire nu este decât o himeră. Dacă vreți să curgă râuri de apă vie din pântecele voastre, atunci credința voastră trebuie să fie vie prin lucrările iubirii! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 35
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 14:24 View PostDownload Post

Capitolul 35
„Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveți. În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea.” (Ioan 16, 33)
23 februarie 1844, seara

1. „Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveți. În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea.”

2. Acest text este încă unul dintre cele foarte transparente și poate oricine să înțeleagă semnificația spirituală, deja literal, la prima vedere. Eu vă voi arăta așadar semnificația acestui text, imediat, în puține cuvinte, iar în aceste puține cuvinte veți recunoaște întreaga semnificație spirituală a acestui text; așadar, ascultați.

3. Tot ceea ce Eu vă spun chiar acum este tot de așa natură, că trebuie să vă dea, în orice etapă a vieții voastre, bucuria lăuntrică a inimii în iubirea pentru Mine, dacă veți pune în aplicare chiar numai o parte dintre lucrurile spuse aici.

4. Lumea va încerca să vă asuprească din toate părțile; dar ea nu poate face aceasta, pentru că ea este învinsă de Mine. Iar dacă Mă aveți în voi, prin iubirea voastră, atunci îl aveți în voi și pe învingătorul veșnic al acestei lumi. Lumea a aflat despre puterea Mea; de aceea, ea nu poate să clintească niciun fir de păr din capul celui care ascunde cu adevărat pacea Mea în inima lui.

5. Însă, de îndată ce un om vrea să iasă din această pace și el însuși aruncă lumii mănușa, acela va trebui apoi doar să se dedice pe sine, dacă este luat prizonier și maltratat pe lumea aceasta. Dar cine rămâne cu adevărat în pacea Mea, acela este ferit pe veșnicie și nici măcar o adiere nu-l va atinge.

6. Desigur, aici vor spune mulți: „O, Doamne! Iată, apostolii și ucenicii Tăi, și atâția dintre primii creștini și chiar luptătorii zeloși de mai târziu pentru Evanghelia cea curată, au devenit martiri, iar lumea s-a răzbunat îngrozitor de crud pe acești oameni ce aveau în ei pacea Ta. De ce, Doamne, puterea Ta nu i-a ferit de ghearele lumii? Deoarece chiar Tu ai spus, înaintea patimilor Tale, că Prințul lumii este condamnat. Atunci, cum să aibă cel condamnat puterea să revolte lumea tot așa de crud împotriva purtătorilor păcii Tale?”

7. Această întrebare este zadarnică, iar cel care cunoaște chiar numai elementar istoria va descoperi că toți martirii, începând cu apostolii și până mai târziu, n-au fost constrânși în vreun fel sau de vreo hotărâre a Mea, ci de bună voie, din eroismul iubirii lor, au mers la moarte prin martiriu, deoarece chiar Eu, învățătorul lor, am fost crucificat.

8. Eu vă spun vouă: fiecare martir ar fi putut răspândi Evanghelia Mea fără să devină martir, însă ei M-au cunoscut, au avut viața veșnică în fața ochilor, și astfel, ei nu au mai avut dorința de a mai umbla multă vreme în această lume, ci au așteptat cu nerăbdare clipa când își vor părăsi trupul, ca să poată ajunge și ei acolo unde Eu am ajuns înaintea lor.

9. Dar Ioan a avut cea mai mare iubire pentru Mine; de aceea, el nu s-a ferit de persecuțiile lumii și a ales să le soarbă până la ultimele picături, deoarece el ceruse de la Mine ceva pentru viața sa pământească. Astfel, el a fost mulțumit pe deplin cu porunca Mea, în timp ce alții, ceea ce au cerut au primit și au ales să îndure cele mai îngrozitoare martirii trupești, decât să mai lucreze câțiva ani pentru împărăția Mea.

10. Dar pentru că oricine poate dobândi de la Mine ceea ce îmi cere cu sinceritate și credință, atunci Eu totuși n-aș putea să retractez față de acești primi martori Cuvântul Meu, care spune: „Și ceea ce-Mi veți cere mereu, Eu vă voi da!”

11. Această clarificare arată că de fapt Cuvântul Meu nu avea nevoie de martiri, adică de mărturia prin sânge, pentru că Eu am făgăduit deja un martor etern, chiar Duhul Meu Sfânt, tuturor celor care primesc învățătura Mea și vor să trăiască după aceasta. Iar acest martor este cel care rămâne, în timp ce sângele primilor martiri deja a dispărut de multă vreme, pentru toate timpurile târzii, chiar și din istorie.

12. Iar dacă acest Duh este un martor etern, de ce-aș mai cere Eu mărturia însângerată a urmașilor Mei? Cel care dorește să devină martir, trebuie să devină martir; dar să nu creadă nimeni că prin aceasta îmi aduce un serviciu, ci este unul care face aceasta doar pentru sine și nu pentru Mine!

13. Deci este așa cum un tată le spune copiilor săi, ale căror haine sunt încă în stare bună: „Vă voi da haine noi și frumoase când le veți fi uzat mai întâi pe acestea!” Dar unii dintre copii se lasă ademeniți de promisiune, în speranța și preferința pentru hainele noi, și nu-și mai cruță deloc hainele vechi. Dacă hainele se uzează curând, tatăl lor le va da, firește, hainele promise; dar câțiva dintre aceștia, care își iubesc tatăl mai mult, au grijă de hainele vechi, ca să nu-l pună la cheltuieli pe tatăl lor înainte de vreme.

14. Deci, cu toate că, în cazul Meu, nu poate fi vorba despre cheltuieli, este totuși un preț, și anume, cel al îndeplinirii orânduielilor. Pentru că Eu am dat un anumit țel de viață fiecărui om din orânduirea Mea, iar aceasta nu se află nici în sabie, nici în foc; pentru că moartea prin foc și sabie este o pedeapsă. Dar cel care, de bună-voie și arbitrar, ia înainte de vreme orânduirea Mea, trebuie să îndure o pedeapsă, în măsura în care el a anticipat această orânduire.

15. Daniel nu a vrut să moară; de aceea, el a fost salvat din groapa cu lei; la fel au fost salvați ucenicii din cuptorul cu foc, și multe alte exemple asemănătoare. Și iată, ei n-au fost atinși, și foarte mulți dintre cei care Mă îndrăgesc n-au fost atinși, pentru că ei au păstrat netulburată puterea păcii Mele în inimile lor. Dar orice om care a vrut să iasă din această pace, acela a trebuit să se lovească de discordia lumii.

16. Desigur, aici se va spune: „Dar, dacă se lasă lumea să fie lume, în toată activitatea ei dezonorantă, iar orice om mai bun să trăiască neatins în pacea sa, deoarece așa este cel mai bine, atunci dacă toți ar face aceasta oare lumea n-ar ajunge în curând să fie plină de grozăvii, care ar ajunge până la cer?”

17. Bine, spun Eu, gândiți-vă la istorie! Din vremurile apostolilor, au existat nenumărați zeloși care vroiau să facă o lume mai bună, cu săbiile strălucind în mâna lor. S-au vărsat râuri de sânge. Întrebați-vă pe voi, cu ce succes? Priviți apoi în lume și veți vedea pretutindeni răspunsul limpede ca lumina zilei.

18. Până în vremea voastră, nenumărații zeloși trebuie să fi făcut atâtea măceluri în rândul potrivnicilor, încât după acestea întreaga lume ar fi trebuit să fie un paradis, și totuși lumea este în vremea voastră de zece ori mai rea decât în vremea lui Noe!

19. Oare de ce a spus David: „O, Doamne, toți oamenii nu sunt nimic față de Tine și orice ajutor din partea oamenilor este nefolositor”? David a spus aceasta pentru că M-a cunoscut; dar voi spuneți altceva pentru că nu Mă cunoașteți așa cum M-a cunoscut David!

20. Credeți voi că Eu nu știu ce face lumea și că sunt prea moderat ca să pedepsesc lumea pentru crimele sale? Vă spun vouă: Să credeți altceva, și lăsați-Mi Mie conducerea lumii!

21. Cel care scoate sabia, de sabie va pieri! Prin violență, nimeni nu va îndrepta nimic în lume; pentru că unde vede lumea violență, acolo ea o întâmpină cu violență, iar în acest fel, mereu, un popor îl ucide pe altul.

22. Dar cine vrea să lupte cu lumea, trebuie să lupte cu arme tainice, iar aceste arme sunt iubirea Mea și pacea Mea, care se află în voi. Însă fiecare trebuie mai întâi să învingă cu aceste arme lumea din el însuși și abia atunci el va putea folosi mereu victorios aceste arme împotriva lumii exterioare.

23. Într-adevăr, cel care nu stăpânește mai întâi lumea din el însuși, acela încă și mai puțin va putea să stăpânească lumea exterioară. Dar orice om care simte în sine o ardoare blestemată, încă nu este pregătit în lumea sa lăuntrică, pentru că această ardoare provine din lupta ascunsă dintre pacea Mea și lumea dinăuntrul omului.

24. Lumea este cea care blestemă și condamnă și cheamă focul din cer, pentru ca astfel să se ascundă cu viclenie față de Mine; dar spiritul Meu și pacea Mea nu rivalizează, ci acționează cu putere, în liniște și total neobservate de lume. Ele nu au un alt însemn în afară de lucrările iubirii și smereniei. Dar după câte știu Eu, pentru adevărata iubire și smerenie nimeni nu a fost condamnat de lume, de la Ioan al Meu încoace.

25. Iată deci în aceasta constă adevărata pace lăuntrică, iar prin aceasta și acea mare victorie, pe care nici chiar Eu nu am obținut-o prin luptă. Prin urmare, dacă sunteți atenți la această explicație, veți învinge lumea din voi și oricare alta, mereu și veșnic prin numele Meu și prin pacea Mea! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 36
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 14:26 View PostDownload Post

Capitolul 36
„Și închizând cartea și dând-o slujitorului, a șezut, iar ochii tuturor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui.” (Luca 4, 20)
26 februarie 1844, seara

1. „Și închizând cartea și dând-o slujitorului, a șezut iar ochii tuturor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui.”

2. Dragii Mei copii! În acest text este reprezentată o faptă materială, care trebuie să urmeze neapărat lucrării de mai înainte, a prelegerii profetului Isaia. Deoarece în fiecare faptă a Domnului se află un motiv lăuntric, atunci și în această faptă, care pare cât se poate de materială, trebuie să fie o cauză; iar în această cauză trebuie să se afle, de asemenea, un criteriu neîndoielnic prin care este atestată întreaga divinitate a lui Hristos și prin ea sunt atestate toate acțiunile Sale, pentru toate timpurile și pentru toată veșnicia.

3. Că acest lucru este adevărat, o vom arăta imediat, cât de clar posibil, în fața tuturor, printr-o mică cercetare și comparare a acestui text cu circumstanțele următoare. Astfel, ascultați!

4. Iisus a citit cu glas tare din profeții, într-o sinagogă. Ce înseamnă aceasta?

5. „Sinagoga” este chiar lumea aceasta. „Domnul se ridică în picioare și citește cu glas tare din profeții” înseamnă că El, Cel mereu treaz și cuprinzând cu mintea toate împrejurările și toate tainele, nu dă lumii Cuvântul Său dezvăluit, ci învăluit în semnificația sa materială. Deoarece „Profetul” denumește ceea ce este ascuns, acest lucru nu poate fi dezvăluit altfel nicăieri, și nu este altundeva împlinit decât în El Însuși!

6. După ce Domnul a citit din Carte, El a închis-o și a dat-o slujitorului, iar El S-a așezat și toți ochii erau ațintiți asupra Lui. Ce înseamnă aceasta?

7. „Domnul închide cartea” înseamnă că El a închis semnificația spirituală a cuvântului și pentru posteritate. „Și închizând cartea și dând-o slujitorului, a șezut”, aceasta vrea să spună: El dă acum înțelepciunea aceluia care lucrează în templul Său, care este inima omului.

8. După aceea Domnul se așează în liniște, iar ochii tuturor celor din sinagogă se ațintesc asupra Lui. Acest act este simbolic și corespunde stării în care se găsesc oamenii de la înălțare, până la această vreme în lume, întrucât Domnul este în repaus și pentru lumea exterioară, ca după o muncă.

9. Mulți ochi sunt ațintiți asupra Lui, însă El tace și nu Se lasă văzut trupește, ca în activitatea Lui, ci ca în sfințenia Lui, în repaus, văzut doar cu ochii credinței. De ce oare? Deoarece oamenii își ațintesc asupra Lui doar ochii lor, adică dorința de a ști, dar nu și inimile lor.

10. Totuși, Domnul spune și câteva cuvinte: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre.” (Luca, 4,21) - Iată, așa este și pentru voi; pentru că după un îndelungat repaus, Duhul Meu a venit și la voi, pentru că L-ați căutat, și vă dezvăluie cartea Mea, pe care slujitorii din toate timpurile au păstrat-o închisă, în camerele lor.

11. Acești slujitori seamănă, în sensul material, cu cel căruia i-a fost dată cartea închisă. Ei sunt cei denumiți „preoți”! Acești slujitori nu primesc cartea închisă, atâta vreme cât ei sunt slujitori ai sinagogii (Adică ai lumii).

12. Dar fiecare om, dacă este un slujitor drept al adevăratei sinagogi a inimii sale, primește și el, mai întâi, cartea închisă și nu dezvăluită. Iar dacă el este în acest templu un slujitor credincios, și mătură și face curățenie prin templu, și respectă Cartea sfântă, atunci Domnul vine și șade în această sinagogă și se face liniște în jurul Său. Iar când toți ochii inimilor sunt ațintiți asupra Domnului, va spune și El: „Duhul Domnului a coborât asupra ta și s-a dezvăluit, și împlinește Cartea sfântă în sinagoga ta vie!”

13. Iată, aceasta este semnificația cât se poate de clară a acestui text neremarcabil!

14. Vă spun vouă: Un om ar putea să încerce și să caute, așa cum vrea, să deschidă această Carte; el ar putea să întrebe toți oamenii, toate spiritele și toți îngerii, dar el nu va ajunge la nimic, pentru că doar Eu sunt Poarta!

15. La ce-i folosește omului dacă se întreabă: „Am eu o viață veșnică în mine?”, iar la aceasta primește răspunsul: „Viața veșnică este pentru mine un mister, o îndoială; despre aceasta nu am în mine decât dorința nestăpânită de a o dobândi!”

16. întrebare: cui poate să-i fie de-ajuns această consolare? Oare nu este la fel cu acele principii cu care se consolează și filozofii: „Dacă există o dăinuire a eului meu gânditor, atunci eu câștig, iar dacă nu există, atunci Plus și Minus sunt totuna.”

17. Însă Eu întreb iar: cui îi poate fi suficientă o asemenea consolare, și anume, că el cunoaște valoarea vieții? Oare poate să-i fie egal celui viu dacă există sau nu există? Dar mai ales cum poate un om care există, să laude neființa, de vreme ce el totuși nu poate ști cum este aceasta?

18. Oricine poate înțelege de aici cu ușurință cât de orb trebuie să fie un astfel de cercetător, dacă el, în mijlocul unei existențe nesfârșite, în care nu are loc nicio neființă, poate să se consoleze cu o neființă total imposibilă.

19. Oare credeți voi că în existența Mea nesfârșită este posibilă negarea totală sau că există vreun loc în care neantul ar fi acasă la el?

20. Chiar lumea materială arată că nu poate exista neantul, oricât de departe ar ajunge privirea voastră în adâncurile creației Mele, deoarece acolo zăriți fie corpurile cerești, fie marele spațiu liber, dar umplut cu eter luminos și cu puterile Mele care domnesc pretutindeni. Oare aceasta înseamnă neant?

21. Nu este nevoie să mai prelungesc această frază pentru a arăta nebunia unei asemenea teze. Dar pentru fiecare om, vreau ca imediat să adaug verificarea autentică, prin care se poate vedea dacă este vorba despre neant, și spun:

22. Treci în zbor, cu gândurile tale, prin spațiile infinitului! Dacă vei găsi un spațiu unde gândul tău nu poate să răzbată, atunci poți căuta neantul, însă poți să fii pe deplin sigur că niciodată nu vei putea reuși așa ceva! Deoarece acolo unde ajunge gândul, acolo este Ființă; dar unde oare să nu poată ajunge gândul? Eu nu cunosc acest loc, iar un filozof va putea încă mai puțin să știe.

23. De aceea, renunțați la cercetările vane și la experiențele nebunești, deoarece nu veți dobândi nimic! Nu vă îngreunați zadarnic calea, pentru că ea este ușoară; fiecare om să vină la Mine, iar el va găsi din plin tot ceea ce pe alte căi nu va găsi în veci; pentru că Eu singur sunt Poarta, mereu și întotdeauna! Amin.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Hoper
Initiator
Initiator

Hoper is offline

Joined: 31 May 2007
Member: #232
Posts: 642
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 37
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 16.6.2019, 14:27 View PostDownload Post

Capitolul 37
„Dar v-am cunoscut că n-aveți în voi dragostea lui Dumnezeu.” (Ioan 5, 42)
27 februarie 1844, seara

1. „Dar v-am cunoscut că n-aveți în voi dragostea lui Dumnezeu.”

2. Așa le-am vorbit iudeilor, pentru că în ei se afla litera moartă a legii. Lucrarea ceremoniei, lucrarea aparenței, valora pentru ei mai mult decât Viața însăși, care le-a vorbit astfel.

3. De aceea ei au fost loviți și cu orbirea și n-au văzut în Cel care este veșnic viu decât un om de rând și se mirau peste măsură de înfăptuirea unei mari minuni, uneori și de un cuvânt înțeles, chiar dacă ei erau de față atunci când se întâmpla sau se spunea așa ceva; iar dacă nu erau de față, atunci ei nu credeau că Eu am spus sau am făcut cutare sau cutare lucru și căutau pe toate căile să arunce bănuiala asupra acelui lucru. Acolo unde ei nu puteau nega acel lucru și nici nu găseau o explicație materială a acestuia, ei afirmau că Eu aș fi posedat și că lucrez prin puterea diavolului.

4. Dar de ce nu L-au recunoscut pe Domnul Vieții, pentru că totuși ar fi trebuit să recunoască voința și scopul Domnului? Motivul se află în text, care spune: „N-aveți în voi dragostea!”

5. Oare de ce un om nu-L poate recunoaște fără dragoste pe Domnul? Aceasta nu se poate din același motiv pentru care un orb nu poate vedea ceea ce se află în jurul său, iar un surd nu poate auzi glasul prietenului său.

6. Pentru că iubirea este viață; viața singură poate vedea și auzi, dar moartea nu poate face aceasta. Tot așa nici iudeii n-au putut să-L recunoască pe Domnul Vieții pentru că n-aveau în ei viața iubirii, căci viața aceasta este o viață liberă de la Dumnezeu, în timp ce orice altă viață este doar una condamnată și care seamănă morții, nu adevăratei vieți de iubire.

7. Acela care nu are în sine viața iubirii nu este decât o mașinărie vană care este pusă în mișcare doar de mecanismele lumii, iar văzul, auzul și simțirea sa sunt mecanice și vane, și niciodată nu poate să se ridice deasupra sferei condamnate a mărginirii. Numai adevărata viață a iubirii este independentă și liberă, și de aceea poate să distrugă singură toate limitele și poate să se avânte în sus spre Cel care este cel mai profund temei lăuntric al său.

8. Nimeni nu poate zări în sfera sa materială ceva ce el nu are în sine dinainte; dar cum ar putea cineva să zărească și să recunoască Ființa Mea dacă nu ascunde nimic din aceasta în inima sa?

9. De aceea vă spun: lăsați toate, păstrați doar iubirea, iar astfel veți recunoaște ceea ce n-au recunoscut iudeii și veți zări ceea ce ochii voștri încă nu pot zări.

10. Acum, de asemenea, sunt în lume mulți oameni care nu au dragoste în ei. De aceea ei iau drept realitate umbra, care nu este nimic, iar pe Mine, care sunt și umblu mereu printre ei, nu Mă zăresc și nu Mă recunosc, deoarece nu au iubire.

11. Astfel, se află și printre voi oameni care caută ceea ce nu este; iar acolo unde este printre ei lumină vie, ei nu o pot zări și recunoaște.

12. Aceștia pun mereu diamantele în același cântar cu cremenea. Dar cum să fie greutatea cremenei alături de diamante? De ce să caute cineva ceața din depărtare și să treacă indiferent pe lângă aurul din casa lui?

13. Nu este destul ca omul să cunoască valoarea aurului, ci omul trebuie să știe cum să vadă aurul prin ceață. Aceasta poate s-o facă doar cel care are pe deplin iubirea în sine. Dar cel care rătăcește încolo și încoace nu poate face aceasta și nu va putea face aceasta multă vreme. De aceea îi va merge și lui ca iudeilor care nu au putut să facă diferența între Domnul și un om oarecare.

14. De aceea vă spun și vă amintesc că Eu v-am dat mult; dar va recunoaște darul ca venind de la Mine numai acela care are iubirea în sine.

15. Cel care socotește dragostea și numără ce face și ce dă, aceluia îi voi face asemenea, iar socotitorul nu va fi liber de la Mine, atâta vreme cât el nu va alunga socotitul și număratul de la sine. Tot așa, iubirea trebuie să fie liberă, iar pentru activitatea sa lăuntrică nu trebuie să ceară mai întâi sfatul.

16. Pe darnicul înțelept îl voi răsplăti cu înțelepciune; dar darnicului iubitor îi voi fi chiar Eu răsplata! Însă orice om care nu acționează din iubire liberă nu va vedea chipul Domnului înainte ca el să acționeze din iubire liberă.

17. Aceasta vă spun Eu, Cel veșnic Credincios, Adevărat, Primul și Ultimul, ca Tată, pentru toată iubirea împlinită în voi! Amin.

- FINAL -
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Back to top See my Info
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 4 of 4  [ 38 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !