Patriotism - Discursul lui Ron Paul in fata Camerei Reprezentantilor a Statelor Unite, 22 Mai 2007
TRADUCERE
Onorata Adunare, pentru unii patriotismul este ultimul refugiu al ticalosului. Pentru altii inseamna dezaprobarea abuzului guvernamental asupra drepturilor oamenilor.
Nu am intalnit vreodata un politician in Washington sau vreun American, caruia sa-i convina sa i se spuna ca nu este patriot. Nici nu am intalnit vreodata pe cineva care sa nu creada ca sprijina din toata inima fortele noastre armate, oriunde s-ar afla ele.
Ceea ce am auzit insa mult prea des exprimat de diversi indivizi, sunt acuzatii dure cum ca, datorita faptului ca oponenti lor politici nu sunt de acord cu ei in privinta nevoii unor complicatii militare externe, acestia ar fi lipsiti de patriotism si raufacatori anti-Americani demni de tot dispretul.
Primii patrioti Americani au fost acei indivizi suficient de curajosi incat sa reziste puterii opresive a Regelui George prin forta. Eu accept definitia ca patriotismul este acel efort de a rezista puterii opresive a statului.
Adevaratul patriot este motivat de un sentiment al responsabilitatii sa reziste abuzului de putere guvernamental din interes pentru el insusi, familia sa, si viitorul tarii sale. El respinge notiunea ca patriotismul inseamna supunere fata de stat. Rezistenta nu trebuie sa fie neaparat violenta, dar nesupunerea civica ce ar putea fi necesara inseamna confruntarea cu statul si posibila detentie.
Revolutiile pacifiste, non-violente, impotriva tiraniei au fost la fel de rodnice precum cele ce au implicat confruntarea militara. Mahatma Gandhi si Dr. Martin Luther King Jr. au obtinut succese politice remarcabile practicand non-violenta, si cu toate acestea au suferit fizic din pricina statului. Indiferent daca rezistenta impotriva tiranilor guvernului este sau nu violenta, efortul de inlaturare a opresiunii statului merita calificativul de adevarat patriotism.
Veritabilul patriotism a capatat un prost renume in zilele noastre, cel putin din partea guvernului si a presei. Cei care obiecteaza acum impotriva metodelor neconstitutionale de impunere asupra noastra a unei taxe pe venit, sau impotriva celor care ne forteaza sa folosim un sistem monetar menit sa ii serveasca pe cei bogati in dauna celor saraci, sunt condamnati cu regularitate. Este trist ca acesti patrioti Americani sunt desconsiderati de multi. Nu sunt aclamati drept campioni ai libertatii, asa cum au fost Gandhi si Martin Luther King.
Liberalii care refuza sa plateasca taxe in semn de protest impotriva razboiului sunt calomniati si ei, in special de conservatori. Loialitatea indiscutabila catre stat este revendicata mai ales in vreme de razboi. Se spune ca nu este patriotic sa manifesti lipsa de sustinere fata de politica razboiului. Argumentele aduse impotriva unui specific set de masuri politice ce faciliteaza un razboi, odata ce acesta a inceput, sunt intotdeauna considerate vinovate de periclitarea fortelor militare pe teren. Este, se pledeaza galagios, lipsa de patriotism si dezacordul trebuie sa ia sfarsit. Cu toate acestea insa, dezaprobarea fata de politicile guvernului este cea care defineste adevaratul patriot si campion al libertatii.
In mod convenabil se ignora ca singura metoda autentica de a sprijini fortele militare este tinerea lor departe de periculoasele razboaie nedeclarate lipsite de perspectiva victoriei, ce sunt politic inspirate. Trimiterea trupelor la razboi din motive ce nu au a face cu securitatea nationala si care, in acest sens, pot chiar pune in primejdie siguranta noastra, este cu greu o metoda de a le sustine patriotic.
Cine sunt adevaratii patrioti, cei care se conformeaza sau cei care protesteaza impotriva razboaielor fara scop? Cum se poate oare afirma ca suportul orbesc pentru un razboi, indiferent cat de eronat directionata este politica, este datoria unui patriot?
Randolph Bourne a spus ca Razboiul este sanatatea statului. Prin razboi, a argumentat el, statul prospera. Cei care cred in statul atotputernic privesc razboiul ca pe o oportunitate. Cei care nu au incredere in popor si in piata libera pentru rezolvarea problemelor nu se sfiesc sa promoveze psihologia razboiului pentru a justifica rolul expansiv al statului. Asta include rolul pe care Guvernul Federal il joaca in vietile noastre, ca de altfel si in tranzactiile noastre economice.
Cu siguranta, convingerea neoconservatoare ca avem o obligatie morala sa raspandim valorile Americane in lumea intreaga prin forta, justifica conditiile razboiului pentru a spori astfel sustinerea nationala fata de impovaratoarea mana a guvernului. Exact prin aceasta politica, nu ar trebui sa surprinda pe nimeni, libertatile noastre sunt subminate. Economia devine supraextinsa, si implicarea noastra la nivel mondial prohibita. De teama sa nu fie etichetati spunandu-se ca nu sunt patrioti, majoritatea cetatenilor devin ingaduitori si accepta argumentul ca o anume pierdere a libertatii este necesara pentru a purta razboiul si a ramane in siguranta.
Acesta este un schimb dezavantajos, in estimarea mea, in special atunci cand are loc in numele patriotismului. Loialitatea fata de stat si liderii autocrati este substituita adevaratului patriotism; care inseamna, dispozitia de a obiecta statului si a apara tara, poporul si cultura. Cu cat vremurile sunt mai dificile, cu atat mai puternica este admonestarea ca liderii nu trebuiesc criticati.
Pentru ca atmosfera de criza specifica razboiului sprijina expansiunea statului, orice problema isi gaseste raspuns prin declararea unui razboi, chiar in chestiuni sociale si economice. Acest fenomen directioneaza patriotismul spre sustinerea diverselor solutii guvernamentale, in timp ce sporeste puterea statului. Credinta in coercitia guvernamentala si lipsa de intelegere fata de felul cum opereaza societatile libere, incurajeaza liberalii si conservatorii marelui-guvern sa fabrice o psihologie a razboiului pentru a pretinde loialitate fata de politica pe plan national, in acelasi fel in care aceasta este revendicata in problemele externe.
Costurile pe termen lung in dolari cheltuiti si libertati pierdute sunt neglijate, in timp ce nevoile imediate sunt accentuate. Din acest motiv avem acum multiple razboaie perpetue simultane. Astfel razboiul impotriva drogurilor, razboiul impotriva proprietatii armelor, razboiul impotriva saraciei, razboiul impotriva analfabetismului, razboiul impotriva terorismului, ca de altfel si complicatiile noastre militare externe, sunt fara sfarsit.
Toate aceste eforturi promoveaza expansiunea etatismului in dauna libertatii. Un guvern menit unei societati libere ar trebui sa faca exact opusul, adica sa previna expansiunea etatismului si sa pastreze libertatea.
Odata ce un razboi este declarat, de orice fel ar fi acesta, mesajul se raspandeste ca nu ai voie sa obiectezi ori altfel ti se va imputa ca nu esti patriot. Cu toate acestea nu trebuie sa uitam ca adevaratul patriot este cel ce protesteaza indiferent de consecinte. Condamnarea, ostracizarea sau chiar detentia pot rezulta de aici.
Protestatarii non-violenti ai Codului de Taxare [nota tr: Totalitatea setului de reguli si legi ale sistemului de impozitare] sunt frecvent bagati la inchisoare, fie ca protesteaza impotriva neconstitutionalitatii codului, fie a razboiului pe care veniturile obtinute din taxe il sponsorizeaza. Cei care rezista impotriva recrutarii militare sau chiar a inregistrarii in Serviciul Selectiv sunt avertizati si inchisi pentru ca obiecteaza fata de aceasta amenintare la adresa libertatii.
Etatismul se bazeaza pe ideea ca guvernul este proprietarul si stapanul nostru iar cetatenii trebuie sa se supuna. Confiscarea roadelor muncii noastre prin impozitul pe venit este cruciala pentru sanatatea statului. Recrutarea si chiar insasi existenta Serviciului Selectiv confirma ca vom marsalui cu toti la razboi atunci cand statul are chef.
O societate libera respinge toate notiunile servitudinii involuntare, fie ca aceasta se manifesta prin recrutare ori prin confiscarea roadelor muncii noastre sub forma unei taxe personale pe venit. O mult mai sofisticata si mai putin cunoscuta tehnica de consolidare a statului este manipularea si transferul bogatiei prin sistemul banilor fara acoperire (fiat money) manevrat de secretosul Sistem Federal de Rezerve.
Cei ce protesteaza impotriva acestui sistem neconstitutional al banilor de hartie sunt de asemenea considerati criminali lipsiti de patriotism si cateodata sunt inchisi pentru opiniile lor. Nu conteaza deloc faptul ca, dupa litera Constitutiei, numai aurul si argintul reprezinta legal tender iar banii de hartie sunt proscrisi [nota tr: Legal tender inseamna oferta legala si desemneaza oferta monetara in acest caz]. Principiul patriotismului este luat in calcul deandoaselea. Fie ca este vorba de apararea cheltuielilor pentru ajutor social pe plan local, sau a confiscatorului impozit pe venit, sau a imoralului sistem monetar, ori de sustinerea unui razboi purtat sub un fals pretext fara o declaratie legala, aparatorii libertatii si ai Constitutiei sunt portretizati ca lipsiti de patriotism, timp in care cei ce sustin aceste programe formeaza tagma patriotilor.
Daca un razboi este in desfasurare, se asteapta sa fii alaturi de efortul intreprins de stat indiferent de costuri, fara cracnire. Problema reala este ca cei care iubesc statul mult prea des pledeaza pentru masuri politice ce conduc catre actiuni militare. Acasa, ei sunt dispusi sa produca o atmosfera de criza si sa pretinda ca un razboi este necesar pentru a rezolva problema. In aceste conditii, oamenii sunt gata sa poarte povara cheltuielilor de razboi si neglijent sa sacrifice libertati, masuri necesare dupa cum li se spune.
Ultimii 6 ani au fost deosebit de benefici pentru sanatatea statului, pe seama libertatii personale. Fiecare sporita putere neconstitutionala a statului poate fi obtinuta numai pe cheltuiala libertatii individuale. Chiar daca in fiecare din razboaiele in care am fost angajati libertatile civile au avut de suferit, unele dintre ele au fost restaurate la sfarsitul conflictului, dar niciodata complet. Ceea ce a rezultat intr-o statornica erodare a libertatilor noastre pe perioada ultimilor 200 de ani. Guvernul, la origini, trebuia sa protejeze libertatile noastre, dar acum in schimb, a devenit uzurpatorul acestora.
Traim momentan cele mai dificile vremuri pentru a te apara impotriva unui guvern central aflat in expansiune, si suntem martorii unei constante eroziuni a libertatilor noastre. Ni se aminteste in permanenta ca 9/11 a schimbat totul.
Din pacate, singura politica ce merita cel mai mult a fi revizuita, anume, politica interventionismului extern, a fost mai mult imbunatatita si extinsa. Nu se discuta nici macar de ochii lumii ideea ca o politica umila pe plan extern, fara a fi politaiul mondial si fara a fi angajati in consolidarea altor natiuni, ar fi demna de luat in considerare.
Traim acum intr-o America post-9/11 in care guvernul ne va garanta siguranta indiferent de costuri. Se asteapta ca noi sa ranjim, sa suportam si sa ne acomodam cu fiecare pierdere a libertatii in numele patriotismului si securitatii.
Desi majoritatea Americanilor a vazut initial ca binevenit efortul declarat de consolidare a securitatii noastre, si suntem dispusi sa facem sacrificii pentru cauza, tot mai multi dintre noi devin ingrijorati de soarta libertatilor civile ce sunt inutil si periculos jertfite.
Problema este ca razboiul din Iraq continua si exista o reala primejdie ca el sa se extinda. Nu avem vreun indiciu ca un armistitiu va fi semnat curand in Iraq sau in razboiul impotriva terorismului sau cel impotriva drogurilor. Victoria nu este nici macar definibila. Daca ramura legislativa, Congresul, este incapabil sa declare un razboi oficial, este imposibil de stiut cand se va sfarsi. Am fost avertizati ca acest conflict mondial in care suntem angajati acum va dura o perioada lunga, lunga de timp.
Mentalitatea razboiului si teama atotpatrunzatoare fata de un dusman neidentificat permite o erodare ferma a libertatilor noastre, si, odata cu ele, respectul nostru si increderea in fortele proprii sunt pierdute. Ganditi-va doar la sacrificiul si umilirea careia ii suntem supusi prin rutina de perchezitionare din aeroporturi. Desi nu exista vreo dovada stiintifica in sprijinul probabilitatii amestecarii lichidelor si gelurilor in avion pentru a face o bomba, miliarde de dolari sunt irositi aruncand la gunoi pasta de dinti si spray de par, sau scotocind prin scaunele cu rotile ale femeilor in varsta.
Dusmanii nostri spun Bau iar noi sarim, ne panicam si ne autopedepsim. Am ajuns mai rau decat un copil caruia ii este frica de intuneric. Dar intr-un fel, teama vizavi de terorismul indefinibil se bazeaza pe inabilitatea noastra de a admite adevarul, anume, motivul pentru care exista aceasta dorinta a unui restrans grup de Islamisti radicali maniosi sa omoare Americani. Cu certitudine nu pentru ca sunt gelosi pe bogatia si libertatile noastre.
Dam gres in a intelege ca extremistii, dornici sa isi sacrifice propriile vieti pentru a-si ucide dusmanii, recurg la aceasta metoda dintr-un sentiment de slabiciune si disperare datorat realelor si perceputelor atacuri asupra stilului lor de viata, religiei lor, tarii lor si resurselor lor naturale. Lipsindu-le conventionalele metode diplomatice si militare de a raspunde adecvat acestor atacuri, si datorita indispozitiei propriului lor guvern de a adresa aceasta chestiune, ei recurg la tactica disperata a terorismului sinucigas. Mania fata de propriile lor guverne, care in viziunea lor conspira alaturi de Guvernul American, este egala in intensitate daca nu chiar mai mare deca cea fata de noi.
Erorile de judecata in intelegerea motivului inamicului si constanta frica ce este generata astfel, ne-au dus catre aceasta criza in care intimitatea si libertatile noastre civile sunt erodate serios in numele pastrarii securitatii nationale.
Putem fi uriasul economic si militar al lumii, dar efortul de a stopa acest razboi impotriva libertatilor noastre aici acasa, in numele patriotismului, este pierdut.
Erodarea libertatilor personale a inceput mult inainte de 9/11, dar 9/11 a accelerat procesul. Exista multe aspecte care ii motiveaza pe cei ce urmaresc acest curs, atat cei bine intentionati cat si cei rauvoitori, dar nu ar avea loc daca oamenii ar ramane vigilenti, daca ar intelege importanta drepturilor individuale si nu s-ar lasa convinsi ca nevoia de securitate justifica sacrificiul libertatii, fie si sporadic.
Adevaratul patriot se ridica impotriva statului atunci cand statul incearca sa-si sporeasca puterile pe cheltuiala individului. Fara o mai buna intelegere si nezdruncinata hotarare de a pune frau statului, drepturile Americanilor rezultate din sciziunea revolutionara fata de Britanici si din scrierea Constitutiei, vor disparea.
Bilantul actual, incepand cu 11 Septembrie, este tare mohorat. Respectul fata de libertate s-a deteriorat rapid. Multe din legile validate dupa 9/11 au fost de fapt propuse cu mult inaintea atacului. Atmosfera politica ulterioara acestor evenimente a facut posibila aprobarea acestei legislatii. Teama generata de 9/11 a devenit o oportunitate pentru cei ce cauta sa promoveze puterea statului pe plan local, in acelasi fel cum a folosit si falsei justificari a lung planuitei invazii a Irakului.
Mentalitatea razboiului a fost generata de conflictul din Irak combinat cu rapaitul tobei terorii la noi acasa. Al Qaeda si Osama bin Laden, care rezida acum probabil in Pakistan, presupusul nostru aliat, sunt igonorati, pe cand trupele noastre lupta si mor in Irak si sunt expuse teroristilor ca tinte facile, in chiar ograda lor. In timp ce liderii nostri folosesc constant degringolada pe care noi am creat-o sa justifice erodarea drepturilor noastre consitutionale aici acasa, noi uitam de granitele noastre si sprijinim inexorabilul mars catre guvern mondial, greu de crezut un plan bun pentru America.
Acceleratele atacuri asupra libertatii au inceput imediat dupa 9/11. In cateva saptamani, PATRIOT Act a fost coplesitor votat in Congres. Desi versiunea sa finala nu a fost disponibila decat cu cateva ore inainte de vot, nici un membru nu a avut suficient timp sa il studieze. Teama politica de pasivitate, de a nu intreprinde nimic, chiar si ceva daunator, i-a silit pe Membrii Congresului sa nu chestioneze continului actului si au votat pur si simplu pentru el. Un pic mai putina libertate pentru un pic mai mult perceputa siguranta, a fost considerat un schimb echitabil, si majoritatea Americanilor a aplaudat.
PATRIOT Act insa a erodat substantial sistemul de checks and balances oferind guvernului puterea de a-si spiona cetatenii cu respect fata de lege, fara supervizare juridica. Prevederile ce submineaza libertatile tuturor Americanilor numara perchezitii, o extinsa si mult mai vaga definitie a terorismului domestic, oferind FBI-ului acces fara mandat sau o cauza probabila la dosarele bibliotecilor si librariilor, facilitarea initierii de catre FBI a interceptarii convorbirilor telefonice, si interceptarea lor aleatoare, facilitarea accesului la informatia ce vizeaza folosirea Internetului de catre cetatenii Americani, si accesul la e-mailul si istoria tranzactiilor financiare a acestora.
Atacul asupra intimitatii nu s-a diminuat in ultimii 6 ani. Military Commisions Act este un act normativ iesit din comun in acest sens si, daca nu este abrogat, va schimba America in si mai rau, pe masura ce puterile neconstitutionale acordate ramurii executive sunt folosite si abuzate. Acest act ofera excesiva autoritate de a folosi secretoase comisii militare in afara zonelor unde au loc activitati ostile. Military Commisions Act permite tortura, detentia arbitrara a cetatenilor Americani ca dusmani combatanti ilegali, complet la discretia Presedintelui fara drept de habeas corpus, si perchezitii fara mandat efectuate de NSA [National Security Angency]. De asemenea acorda Presedintelui puterea de a inchide indivizi ca urmare a unor denunturi secrete.
De la 9/11 incoace, declaratiile andosate de Presedinte avand menirea de a desemna portiuni de legislatie pe care Presedintele nu intentioneaza sa le urmeze, desi ilegale conform Constitutiei, s-au multiplicat enorm. Ordinele Executive neconstitutionale sunt numeroase, maligne si trebuiesc reduse.
Extradarea catre inchisori secrete aflate peste hotare, o practica in care ne-am angajat, este evident extralegala.
O ingrijorare crescanda in habitatul post-9/11 este lista cu potentialii teroristi a Guvernului Federal, lista obtinuta pe baza unor dovezi secrete. Greseli se fac, si cateodata este efectiv imposibil sa inlaturi numele cuiva chiar daca acuzatul este complet nevinovat.
Un card de identitate national se afla acum in proces de a fi implementat. Se cheama REAL ID, si este legat de numarul Social Security si de permisul de conducere statal. Daca nu este oprit, va deveni un permis de conducere national pentru toti Americanii. Ni se va cere sa purtam hartiile (actele) asupra noastra [nota tr: Expresie ce face aluzie la Germania Nazista].
Unele dintre cele mai putin observate si mai putin discutate schimbari pe taramul legii au fost acelea efectuate asupra Insurrection Act din 1807 si asupra Posse Comitatus de catre Defense Authorization Act din 2007 [nota tr: Insurrection Act Limiteaza puterea Presedintelui de a desfasura trupe pe teritoriul US; Posse Comitatus Act votat in 1878 dupa Reconstructia ce a urmat Razboiului Civil. Interzice trupelor Federale sa actioneze pe teritoriul Statelor Unite cu exceptia cazurilor expres autorizate de Constitutie sau Congres]. Aceste schimbari sunt o amenintare pentru supravietuirea Republicii noastre oferind Presedintelui puterea de a declara legea martiala pentru nici mai mult nici mai putin decat
restaurarea ordinii publice. Actul din 1807 il impiedica pe Presedinte sa foloseasca armata in interiorul granitelor Statelor Unite, iar Posse Comitatus Act din 1878 a intarit aceste restrictii prin stricta supervizare a Congresului. Noua lege permite Presedintelui sa se sustraga acestor limitari. Insurrection Act a devenit acum Eforcement of the Laws to Restore Public Order Act [Impunerea Legilor de Restaurare a Ordinii Publice]. Cu greu se poate dovedi prin ceea ce sugereaza acest titlu ca autorilor le pasa sau inteleg natura unei Republici constitutionale.
Acum legea martiala poate fi declarata nu doar pentru insurectie, dar si pentru dezastre naturale, probleme ce vizeaza sanatatea publica, atacuri teroriste sau incidente, ori pentru vagul motiv numit alte conditii. Presedintele poate invoca Garda Nationala fara aprobarea Congresului sau a Guvernatorilor, si chiar trimite in alte state aceste trupe initial menite pazei Statului local.
Republica Americana este doar o ramasita. Scena este pregatita pentru ca tara noastra sa involueze intr-o dictatura militara, si pare ca putinora le pasa. Aceste schimbari-precedent in lege sunt extrem de periculoase si vor altera jurisprudenta Americana pentru totdeauna daca nu sunt revizuite. Rezultatele benefice ale revoltei noastre impotriva abuzurilor Regelui sunt gata sa fie eliminate, si doar cativa Membri ai Congresului si cativa Americani sunt constienti de seriozitatea situatiei. Complacerea si teama ghideaza legislatia noastra fara vreo obiectie serioasa venita din partea liderilor nostri. Trist este ca cei cativa care protesteaza acestei evidente tendinte de distantare de libertatea personala si inaltare a unui imperiu peste hotare, sunt portretizati ca nepasatori si lipsiti de patriotism.
Cu toate ca asistenta sociala si socialismul esueaza intotdeauna, criticilor lor li se reproseaza lipsa compasiunii. Desi opozitia fata de complet inutilul razboi ar trebui sa fie singura pozitie morala, retorica este sucita pentru a pretinde ca patriotii ce se impotrivesc razboiului nu sprijina fortele noastre militare. Cliseul Sustine Trupele este neincetat folosit ca substitut pentru inacceptabila notiune a sprijinului fata de masurile politice, indiferent cat de gaunoase ar fi acestea.
O politica nesanatoasea niciodata nu va ajuta trupele. Singura metoda de a le proteja este sa le tinem departe de razboaiele care nu am nimic in comun cu securitatea nationala. Intelegand acest fapt, cine mai poate apoi revendica titlul de patriot?
Sunt multe de facut inainte ca razboiul din Orientul Mijlociu sa se raspandeasca si sa devina un conflict mondial pentru care vom fi considerati responsabili, ori ca libertatile Americanilor sa fie astfel reprimate incat sa nu mai putem rabda. Vreme nu este, dar cursul actiunilor noastre trebuie sa fie limpede. Rezistenta fata de ilegala si neconstitutionala uzurpare a drepturilor noastre este necesara. Fiecare trebuie sa aleaga felul in care va trebui sa actioneze: educatie, actiune politica conventionala sau chiar pasnica nesupunere civica, pentru a facilita necesarele schimbari.
Sa nu permitem dar sa se spuna ca nu am facut nimic. Sa nu permitem celor care iubesc puterea statului welfare/warfare [nota tr: Asistenta sociala/Stare de conflict] sa eticheteze dizidentii autoritarismului ca fiind lipsiti de patriotism sau nepasatori. Patriotismul este mai apropiat nesupunerii decat obedientei, conformarii si oarbei dorinte de siguranta si securitate. Intelegerea magnificelor recompense ale unei societati libere ne face imbatabili in promovarea ei, realizand deplin constient ca belsugul maxim si cele mai minunate sanse pentru pace sunt obtinute intr-o societate ce manifesta respect pentru libertatea individuala. (trad. si adaptare pentru Altermedia de M.T. Vintilescu)
sursa:
AltermediaInfo
Register
Index
Portal
Forum vechi
Blog
Statistics
Biblioteca-Unique
Knowledge base
Muzico-Videoteca Unique
Profetii
Maestrii
Yoga
Arte-Stiinte
Fazele Lunii
Umor
Medals
Search
Chat Room
Un lucru e clar: Parintii Fondatori n-au avut niciodata in intentie o natiune in care cetatenii sa plateasca guvernului jumatate din tot ce castiga.
