O carte mincinoasa despre ceangai

[Zamolxe]

O CARTE MINCINOASA DESPRE CEANGAI

               Capitolul "Folclorul in limba maghiara", din cartea lui Ferenc Pozsony, este deosebit de abundent in confuzii, aberatii, falsuri si denaturari dintre cele mai grave, inadmisibile si de neacceptat de catre oamenii care cunosc si judeca corect realitatea. Autorul s-a straduit sa-si prezinte intreaga carte drept una enciclopedica, deoarece a abordat majoritatea problemelor privitoare la inexistenta etnie a ceangailor maghiari in Moldova, dar a realizat una in genul celui care pretinde ca stie din toate cite ceva, dar in realitate nu cunoaste mai nimic cu certitudine in problema tratata de el. Ferenc Pozsony a pierdut din vedere realitatea ca faptele si situatiile sint adevarate, nu explicarea lor prin prisma unor plasmuiri, creatii ale unor oameni total incompetenti, care s-au prezentat unor indivizi ignoranti, semianalfabeti, usor de inselat si corupt; autorul a profitat de faptul ca acespti oameni simpli si-au prezentat punctele de vedere,determinindu-i pe acestia sa vorbeasca conform dorintelor exprimate de cei veniti ca cercetatori asupra inventatei etnii a ceangailor si le-au imprimat asemenea exprimari prin mijloacele moderne, dupa care au plecat, le-au conservat si le prezinta drept izvoare documentare referitoare la trecutul unei minoritati etnice care n-a trait si nici nu s-a aflat pe pamintul moldav. Autorul a ignorat total procesul romanizarii in spatiul geografic illiro-panonico-carpato-danubiano-pontic si atribuie rolul primordial maghiarimii in "Bazinul Carpatic", teritoriu populat exclusiv de romani pina in secolul al XIII-lea, cind prin foc, sabie, teroare si crime odioase regii arpadieni, vasali ai Sfintului Scaun, au impus catolicismul ca religie si au dezlantuit prigoana cea mai cumplita asupra romanilor ortodocsi. Adept al expansionismului maghiar la rasaritul Carpatilor, autorul a preluat toate acele inventii privind "coloniile maghiare" in Moldova intre secolele XIII-XVIII. Majoritatea acestora ar fi disparut, dar in secolul al XVIII-lea din cauza opresiunii austriece mii de secui s-ar fi refugiat la estul Carpatilor, ca si cum acest teritoriu ar fi fost un pustiu. Adevarul este cunoscut si arhicunoscut cu privire la romanii ortodocsi si catolici din aceasta parte a teritoriului romanesc. Amintim acestui individ ca o grupare etnica a fost si este reprezentata de o anumita tipologie umana, determinata de conditii istorice, geografice, de o cultura si o limba proprie, un comportament si o constiinta aparte. Componentele specificale au lipsit si nu sint prezente la pretinsa minoritate etnica a ceangailor maghiari, pretinsa a popula Moldova din secolul al XIII-lea si pina astazi. Catolicii moldoveni in secolul al XIII-lea erau putini, iar dezvoltarea lor a fost progresiva. Documentele interne si externe intocmite pina la finele secolului al XVI-lea cuprind informatii vagi cu privire la existenta catolicilor in Moldova, aflati sub protectia regilor Poloniei. Raportul lui Quirini n-a putut prezenta adevarul existentei celor aproape 11.000 de credinciosi catolici in 15 tirguri si satele dependente de ele. Acestia ar fi trait doar in 1.691 de familii raspindite in 31 de asezari situate la mari departari una de alta, ceea ce facea imposibila intilnirea dintre ele de-a lungul vietii lor. In anul 1623, Andrea Bogoslavich a aratat 1.010 case locuite de catolici moldoveni, populate de 2.630 de persoane de aceasta credinta. La 26 iulie 1631, boierii moldoveni din Cotnari au scris Sfintului Scaun ca oamenii de credinta catolica din Moldova vorbeau numai "limba moldoveneasca". Punctul de vedere a fost exprimat si de episcopul Zamoiski, la 24 iulie 1640. In acel moment catolicii din Moldova populau 782 de case si traiau in 32 de asezari, impreuna cu ortodocsii; se inchinau in 24 de biserici de acest fel, raspindite pe intregul cuprins al Moldovei dintre Carpati si Nistru. Acestia nu puteau constitui o comunitate etnica separata. Bandinus, in intelegere cu Deodat, iezuitii din Transilvania, misionarii bosniaci, insotit de secretarii sai - secuiul iezuit Paul Beke si de Petru Parcevich - bulgar de neam, dar apartinind ordinului minorilor reformati, a efectuat vizita canonica la finele anului 1646 - martie 1647. Raportul a fost scris de Paul Beke, care dupa obtinerea semnaturii l-a expediat iezuitilor din Transilvania. Raportul iezuitilor i-a prezentat drept maghiari pe romanii de credinta catolica raspinditi in 39 de asezari. Scrisorile ulterioare, realizate de arhiepiscopul inselat de secretarul sau, i-au prezentat pe credinciosii catolici, apreciati la 5.487 de persoane, ca pe cei mai autentici romani, vorbitori ai limbii stramosesti. Acesti oameni populau 1.020 de case, formau 1.122 de familii si erau slujiti de 10 preoti si calugari, 30 de cantori - cei mai multi veniti din Transilvania, adepti ai maghiarismului. Acesti slujitori refuzau vorbirea limbii romane si impuneau maghiara; conform sovinismului calvin, foloseau catehisme tiparite in aceasta limba. In secolul al XVII-lea nu se poate discuta de comunitati maghiare, deoarece asezarile respective erau populate de ortodocsi majoritari. Toti vorbeau limba romana. La mijlocul secolului al XVII-lea toti misionarii si prefectii i-au considerat pe catolicii moldoveni ca romani autohtoni si vorbitori ai limbii romane. In anii 1761 - 1762 acesti credinciosi ar fi populat 53 de asezari in care traiau 1.220 de familii in care se aflau 5.863 de enoriasi. In afara habitatului se aflau circa 1.200 de persoane. Totalul catolicilor ar fi fost de 7.000 de persoane. In 1777, Mauro, prefectul de Iasi, a prezentat pe bazinul Siretului 44 de asezari cu populatie ortodoxa si catolica. Ultima totaliza 8.380 de persoane. In 15 asezari de la Kokoseni, Iasi, Husi traiau 1.440 de credinciosi, din care 250 erau poloni si armeni, specificati ca singurii straini de neamul romanilor. In toata Moldova acestui an erau 9.820 de credinciosi catolici, toti vorbitori ai limbii romane si polonii aratati. Documentele diplomatice rusesti au scris despre "biserica catolica romaneasca din Moldova". In 1789, prefectul Roceki a raportat 12.470 catolici romani care au respins vorbirea limbii maghiare, ceruta cu insistenta de austrieci si maghiari. Rezulta clar ca intr-o jumatate de secol de progres economic populatia catolica din Moldova a crescut cu aproximativ 5.000 de persoane, pe cale naturala si prin convertirea unor ortodocsi. Conditiile istorice, asa cum au relatat documentele, n-au permis migratia secuilor. Papa Pius al VII-lea a respins maghiarismul si pretentiile absurde ale episcopului Transilvaniei si ale cardinalului primat al Ungariei de a prelua conducerea cultului catolic din Moldova. Pretinsul folclor si manifestarile coreografice ale maghiarilor din Moldova n-au existat si nu exista decit in mintile imbolnavite de sovinismul maghiar. Contradictia scrisa de autor pe pagina 114: "Moldova este o enclava izolata a maghiarimii (...); Tinem sa mentionam ca obiceiurile ceangailor au fost imbogatite in primul rind de cultura populara a romanilor ortodocsi din Moldova si nu de a celor din Transilvania si din secuime", fiind un proces istoric care a exprimat in modul cel mai limpede romanitatea acestor oameni si a creatiilor lor artistice. Culegatorii folclorului romanesc al catolicilor din Moldova, publicarea rezultatelor muncii lor in perioada interbelica au demonstrat adevarul si in aceasta privinta.
               Primele documente care au consemnat prezenta si activitatea continua a catolicilor in Moldova dateaza din a doua jumatate a secolului al XVI-lea. Nu negam documentele papale din secolele XIII, XIV, XV. Ele au scris despre numirea acelor episcopi care nu au activat deloc in Moldova. In asemenea conditii numarul credinciosilor a fost extrem de redus. Limba vorbita de acestia era romana. In efectuarea serviciilor divine se folosea latina. Documentele au fost scrise numai in limba latina. Autorul demonstreaza o incompetenta fara cusur! Incercarile de a consolida si extinde catolicismul in Moldova prin convertirea autohtonilor au dat si unele rezultate pozitive. Politica agresiva a lui Stefan Bathory, regele Poloniei, a impus numirea romanilor catolici din Moldova cu termenul de "unguri", preluat apoi si raspindit de iezuitii trimisi de el in Transilvania si Moldova. Cei din Transilvania au fost alungati in Moldova de catre calvini. Antonio Possesivo, diplomat papal in Transilvania, a apreciat ca populatia catolica din Moldova "savirsea ritul catolic dupa modelul ortodox si folosea limba sarba in rugaciuni si restul serviciilor religioase". La 20 iulie 1586, Alexandru Cumuleus - legat al Sfantului Scaun, l-a ales - intr-un conclav tinut la Bacau, pe Arsengo drept "vicar legitim al sfintelor biserici catolice din toata Moldova". Diplomatii statului moldav au solicitat regelui Poloniei ca "propovaduirea cuvintului lui Dumnezeu sa se faca in limba moldoveneasca". La 26 noiembrie 1588, secretarul de stat al Sfantului Scaun a comunicat nuntiului apostolic la Varsovia ca "Beatitudinea Sa spera sa se traga foloase notabile prin extirparea ereziei din aceasta tara si plantarea sfintei noastre credinte catolice". Documentul a preconizat convertirea numeroasei populatii ortodoxe la catolicism. Vasta corespondenta pastrata in fondul arhivistic Nunziatura Apostolica Polonia (Arhivele Secrete Vaticane) nu a mentionat "colonii maghiare" in Moldova. Majoritatea documentelor au informat asupra vorbirii limbii romane pe intregul teritoriu al Moldovei. La 2 februarie 1589 domnul Moldovei a adresat catolicilor din Iasi, Cotnari, Harlau, Vaslui, Husi, Roman si satelor apropiate scrisori in limba romana, aratindu-le ca trimite calugari iezuiti pentru efectuarea serviciilor divine in limba latina. Documentele domnesti au fost traduse la Nuntiatura Apostolica din Varsovia in limba latina. Noi le-am gasit numai pe acestea in Arhivele Secrete ale Vaticanului. Documentele prezentate demonstreaza totala decadere morala si degradarea indubitabila a acelei istoriografii care falsifica adevarul si sustine prezenta comunitatilor maghiare pe teritoriul Moldovei, conservarea vechiului vocabular al limbii maghiare intr-o zona europeana in care nu existau asemenea locuitori. Pretinsele dialecte - nordic si sudic - ale "ceangailor" nu sint altceva decit nascociri ale "cercetatorilor" stalinisti, "lingvisti clujeni" care "au vizitat maghiara" la vremea respectiva. Este vorba de "perioada 1949 - 1962, atunci cand Romania a cunoscut cea mai cumplita teroare stalinisto-sovietica, atunci cand maghiarismul devenise extrem de periculos prin agresivitatea lui asupra constiintei romanilor catolici". Amintesc autorului ca in fapt acei "lingvisti" erau agenti politruci care au provocat arestarea, torturarea preotilor catolici si a credinciosilor, asasinarea multora dintre acestia pentru triumful dezideratului "Romania - stat multinational" prin impunerea fortata a limbii maghiare romanilor catolici traitori in asezarile Valea Seaca, Geoseni, Valea Mare, Galbeni, Satu Nou - asezari in care - scrie autorul - "maghiarii s-au asezat in aceasta zona tot in Evul Mediu". Prin cele scrise, autorul cartii demonstreaza necunoasterea expresiei "Evul mediu" si a notiunii respective. In localitatile aratate catolicii au fost consemnati in documente dupa anii 1762 - 1780 - 1787, unde ar fi gasit asemenea "cercetatori" - elemente secuiesti, intr-o parohie ca Geoseni, care a inglobat in cuprinsul sau numai sate foste cu populatie ortodoxa, atestate ca atare de documentele adunate de noi la Arhivele Nationale Bacau si publicate in cartile noastre. Neconforme cu realitatile istorice sint aprecierile scrise de Poszony cu privire la limba folosita "de grupul ceangailor secui - Faraoani, Cleja, Luizi-Calugara". Aici, considera el, "apar sporadic particularitati arhaice, sudice, deoarece grupurile mai numeroase din Secuime, sosite mai tirziu in zona Bacaului, au secuizat treptat limba comunitatilor maghiare asezate mai inainte in aceasta zona".
               Ne vedem obligati sa le amintim locuitorilor in cauza, ca si cititorilor nostri, autoritatilor locale si celor centrale ca si in acest caz sintem pusi in fata unor dezinformari si actiuni organizate in scopul intoxicarii si intunecarii mintilor credinciosilor romani catolici. Autorul nu a voit sa cerceteze documentele din colectiile existente la Arhivele Nationale din Bacau, Iasi, Bucuresti cu privire la formarea acestor sate. Prin munca colectivelor de arhivisti de la institutiile mentionate majoritatea acestor informatii documentare au fost publicate. Directia Generala a Arhivelor Nationale Bucuresti a avut grija necesara ca fiecare Directie judeteana a Arhivelor Nationale sa fie dotata cu cartile publicate si care beneficiaza de cea mai mare rigurozitate stiintifica. Autorul nu a vrut sa se informeze corect asupra asezarilor populate de credinciosii romani catolici din Moldova. Nu incape nici cea mai mica indoiala asupra romanitatii limbii vorbite de credinciosii catolici din Moldova, din moment ce autorul s-a aratat suparat de folosirea celor 2 732 de cuvinte "imprumutate din romana" si intrebuintate in majoritatea domeniilor de activitate umana. Motive serioase si ingrijoratoare l-au determinat sa scrie (pe pagina 120): "Este flagrant numarul mare de imprumuturi din limba romana referitoare la casa, amenajarea casei, la curte, la pomicultura, la gradinarit, la om, la partile corpului, la boli, la tratamente, la actiuni, la viata sociala, la port, la natura si la procurarea bunurilor cotidiene". Acest vocabular romanesc nu se afla la periferia "dialectului ceangailor", ci face parte din vorbirea cotidiana a acestora.
               Capitolul intitulat "Evolutia identitatii ceangarilor din Moldova", din cartea lui Ferenc Poszony - este pus in slujba elitelor culturale si politice maghiare. "In epoca moderna - scrie acest autor - elita culturala si politica - cea care atribuie natiunii o valoare importanta - rolul primordial si determinant in formarea identitatii. Ea consolideaza si reprezinta constant coeziunea acestei comunitati imaginare prin intermediul unor institutii particulare, iar in discursurile ei ea atribuie un rol decisiv culturii, limbii si istoriei nationale. Dezvoltarea identitatii nationale in epoca moderna este strins legata de nationalism. Rezultatul unui proces reusit de constructie nationala este ca indivizii isi vor insusi cele mai importante valori ale comunitatii nationale, iar cei care poseda sentimentul de apartenenta la comunitatea astfel creata vor putea fi mobilizati cu succes in orice moment in numele scopurilor nationale formulate de elita. Natiunile sunt rezultatul activitatii elitelor". Toate convingerile exprimate de autor le-au fost si le sint valabile numai maghiarilor, deoarece natiunea respectiva este rezultatul unei lupte salbatece duse de un grup restrins de oameni organizati in jurul unor "elite" lipsite de sentimentul solidaritatii umane, al respectului datorat, al cinstei, al onoarei si a tot ceea ce este necesar si corect si in numele maghiarismului celui mai barbar au savirsit cele mai odioase crime. Pe aceste cai s-a construit natiunea maghiara. Asa dupa cum rezulta si din carte, autorul acesteea l-a considerat astfel pe Stefan I, pe care l-a prezentat drept omul care i-ar fi crestinat, in anul 1001, pe maghiari, desi documentele demonstreaza ca fenomenul incepuse dintr-o perioada anterioara, la putina vreme dupa ce maghiarii suferisera dezastruoasa infringere descrisa de Constantin Porfirogenetul, dupa care Arpad ar fi ratacit prin stepele de dincolo de Nistru, stabilindu-se temporar in partile superioare ale cursului acestuia. De aici au fost invitati de unii conducatori locali, aflati in conflict cu ei, sa ajute o anumita tabara. Astfel, ajunsi pe paminturile romanesti au inceput lupta lor cumplita si salbateca impotriva romanilor autohtoni, care aveau o viata economica stabila, o organizare sociala, politica, religioasa, culturala, urbanistica superioara mostenita de la inaintasii lor. Menumorut i-a comunicat baronului Arpad ca el mostenise ceea ce stapinea. Urmasii lui Arpad au continuat lupta crunta impotriva romanilor, slavilor, germanilor asezati pe spatiul geografic al fostei provincii romane Panonia. Cel de-al II-lea botez al lui Voicu (Vajk) s-a petrecut in anul 995. In anul urmator a incetat din viata Geza. Fostul Voicu, devenit Stefan prin al doilea botez - cel catolic -, a impus credinta cea noua prin cel mai cumplit razboi si macel impotriva celor ce nu i-au urmat exemplul. Pe aceasta cale a fost realizata unitatea politica a Ungariei "de catre Stefan I, sustinut de feudalii maghiari, germani, romani, slavi aserviti lui. Clerul catolic a acordat binecuvintarea asupra crimelor organizate si savirsite cu cel mai mare dispret fata de semeni. In anul 1083 Sfintul Scaun l-a beatificat pe cel ce pusese la picioarele pontifului Romei un regat care adusese sub stapinirea sa populatia slava, romaneasca, germana si resturile triburilor maghiare catolicizate. In timpul luptelor pentru cotropirea Panoniei au fost aratati in documente secuii, ca cete de luptatori alaturi de conducatorul romanilor - Menumorut, atrasi de Arpad de partea sa. Rezulta ca secuii nu formau o etnie, doar cete de luptatori recrutati de catre conducatorii locali si folositi in conflictele dintre ei. Exemplul oferit de Stefan, Andrei al II-lea, monarhii angevivi impusi de pontiful Romei, Sigismund de Luxemburg si ceilalti regi ai Ungariei si-au imaginat ca au dreptul sa cotropeasca, sa catolicizeze si sa maghiarizeze populatia slava, romana, germana din teritoriile ocupate cu forta, realizind astfel bazele etnice ale viitoarei natiuni maghiare.
               Conjuratia organizata dupa marea ridicare la lupta contra nedreptatilor savirsite de marii asupritori ai romanilor, nobili pe singurii autohtoni din Ungaria, voievodatul Transilvanjiei, romanii au fost declarati ca tolerati pe vatra lor strabuna. Unio trio nationum a fost succedat de legile tiraniei nobiliare maghiarizate elaborate de Verboczi dupa savirsirea celor mai odioase crime impotriva iobagilor razvratiti - romanii din Transilvania si Ungaria. Cu toate ca primul rege al Ungariei recunoscuse, prin dictonul atribuit lui "regnum unius linguae imbecile est" (regatul unei singure limbi este o imbecilitate), a scris si a strigat in gura mare: "Sa-i maghiarizam, sa-i maghiarizam pe romani, caci altfel pierim". Tarul Rusiei, atunci cind a trimis armata sa pentru suprimarea tiraniei lui Kossuth, a precizat ca Ungaria avea o populatie de 12 milioane de locuitori, din care doar 4 milioane erau maghiari, iar restul erau slavi si romani. Proclamatia tarului a confirmat rapoartele nuntiului apostolic din Viena si consemnarile statistice intocmite de autoritatile imperiale si cele clericale ale Ungariei, anexate de imperiali, in care se aratase ca romanii populau numeroase asezari in 22 din cele 44 comitate ale fostului "regat apostolic" stapinit de imperiul condus de Habsburgi. Autorii conscriptiei pastrate la Biblioteca Nationala Napoli au precizat ca Slovenia, Croatia, Banatul Timisoarei, Transilvania aveau guverne independente fata de cel al Ungariei. Autorul cartii "Originea ceangailor", in dorinta sa de a elabora o lucrare care sa contina o sumedenie de neadevaruri, a ignorat faptul ca izvoarele romane descoperite si descrise de contele Marsigli pe Insula Margareta - parte integranta a capitalei Ungariei, vestigiile cetatii Angustia, asezarea Bretcu a zilelor noastre, cetatea dacica de la Covasna constituie marturii incontestabile ale vietuirii si convietuirii daco-romane in ceea ce au numit , el si altii, Bazinul carpatic, populat - conform opiniei sale deformate de cultul elitelor maghiare, numai de urmasii triburilor ratacitoare si necivilizate.
               Autorul a aplicat si romanilor modul tiranic si criminal in care s-a format natiunea maghiara. El nu a avut capacitatea de a face diferenta dintre constituirea natiunii romane - pe cale fireasca, normala, printr-o continuitate perfecta a daco-romanilor, folosirea limbii si culturii stramosesti, pastrarea religiei crestine-ortodoxe, din care s-a desprins si cea catolica, evolutia fireasca a unei constiinte nationale reflectata si in lupta dusa contra agresorilor maghiari, poloni, otomani, austrieci, rusi, austro-ungari, a maghiarismului condus de Bela Kuhn si preluat de Horthy si urmasii sai contemporani noua. Elitele maghiarismului nu sint decit rezultatul mitizarii unor tirani si asasini de romani. In ceea ce-i priveste pe romanii catolici din Moldova, amintim celor ce au sentimente romanesti afirmatia facuta de Nicolae Iorga in 18 februarie 1939: "Fac mare eroare cei care-i considera pe catolicii din Moldova ca ar fi straini de neamul romanesc, caci trebuie sa se stie ca acestia sunt cei mai puri romani (...), iar sentimentele lor au fost romanesti totdeauna". Stau marturie in aceasta privinta si cei 153 de eroi catolici din Moldova, din care 72 din judetul Bacau, ai razboiului de independenta. In timpul celor doua conflagratii mondiale catolicii au luptat cu eroism alaturi de fratii lor ortodocsi, fara sa se manifeste acte de tradare nationala.

Prof. dr. Dumitru ZAHARIA, Ziarul de Bacau

sursa: http://eresulcatolic.50webs.com/cgcarte2.html