Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 13:45
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Tablouri trucate


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Tablouri trucate
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 29.11.2008, 00:21 View PostDownload Post

Tablouri trucate


Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.
Fiind diferit de ceilalți oameni, orice artist autentic este în felul său un om ciudat. În ansamblul lor, oamenii au un instinct de turmă, respectând tabu-urile, regulile impuse de societate, legile mediului în care s-au născut; omul obișnuit se limitează în general să facă la fel ca toată lumea: să copieze. Dimpotrivă, artistul autentic este un creator. El creează întotdeauna ceva nou, ceva ce nimeni înaintea lui nu a mai făcut. Este deci firesc ca el să aibă idei mai stranii, să fie un om neobișnuit într-o lume în care, din păcate, găsim tot mai multe turme și tot mai puțini „indivizi”, acestea fiind fără doar și poate una din tarele progresului modern. A existat un timp în care orice conducător de automobile era o veritabilă excepție, fiind privit ca un om aparte; astăzi automobiliștii s-au integrat și ei în turma generală. Psihanaliza îl eliberează pe omul nevrotic de complexele sale, dar cel mai adesea, simultan, îl privează în mod traumatizant și de individualitatea lui, făcând din el o oaie printre alte oi. Imaginați-vă ce ar fi putut deveni un Michelangelo după ce ar fi frecventat îndelung un psihanalist! Un Goya eliberat de obsesiile sale! Un Chopin fără angoase! Un Wagner fără un grăunte de nebunie! Un Dumas fără complexe! Un Balzac fără dificultăți! S-ar fi încadrat cu toții în marea turmă, capabili doar să ilustreze câteva reviste feminine, să compună o muzică dulceagă pentru genericele filmelor, sau să scrie texte pentru desene animate! Pe de altă parte, cu greu i-am putea considera artiști pe toate aceste isterice și frenetice staruri care vor cu orice preț să fie diferiți dar care nu reușesc decât să se asemene celorlalți imbecili demonizați din aceeași categorie cu ei. Dar să revenim la subiectul nostru.

În contextul amintit, nu mai suntem deloc surprinși să constatăm că unele opere ale marilor artiști, datorită rezonanțelor deosebite pe care acești oameni le au cu anumite energii din Univers, au uneori și aspecte misterioase, sau joacă anumite roluri mai neobișnuite. Iată trei exemple referitoare la istoria unor tablouri necunoscute, dar extrem de surprinzătoare.

O lumină la fereastră

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Un învățător canadian a rămas fascinat de un tablou aflat în ungherul unui magazin din Ottawa ce aparținea unui mic anticar. El a ezitat multă vreme să-l cumpere, nu din pricina prețului, care era modic, ci pentru că își dădea perfect seama că ceva nu era în regulă cu tabloul respectiv. Pânza reprezenta un castel plasat în vârful unei coline împădurite deasupra căreia erau adunați nori cenușii; totul era sumbru. Doar o singură fereastră din turnul castelului era luminată. Atmosfera creată de pictor era atât de impresionantă, încât te invita imediat să visezi cu ochii deschiși, inventând vreo poveste care să explice acea unică luminiță: un cavaler bătrân care-l așteaptă pe preot pentru a-și putea da duhul împăcat; o castelană care se roagă în așteptarea iubitului plecat; un poet care lucrează…

Învățătorul a cumpărat până la urma tabloul și l-a adus acasă, în satul său din statul Ontario, pe malul Golfului Hudson. Înainte de a-l agăța pe perete, el l-a examinat îndeaproape, dar nu a găsit nici data nici semnătura, ci doar o inscripție în limba latină pe care a tradus-o cu aproximație astfel: „Fiecare secol își va vedea propria sa noapte”.

Anii au trecut, copiii învățătorului au crescut, și adesea toți cei din familia sa, atât cei mari cât și cei mici, speculau asupra tabloului și a semnificației sale, întrebându-se dacă chiar există un asemenea castel și unde. Unii credeau că în Germania, alții susțineau sus și tare că el se află în Scoția. Cât timp au fost mici, copii inventau istorii, iar când au crescut, ei le-au povestit copiilor lor, care la rândul lor inventau altele.

Într-o seară a anului 1964, învățătorul, care era acum pensionar, le-a povestit unor invitați ai copiilor săi despre neobișnuitul tablou pe care îl cumpărase cândva de la Ottawa. Iar cum oaspeții au dorit să-l vadă, el i-a condus în sufragerie unde tabloul era agățat deasupra pianului. Dar nu mică le-a fost surpriza văzând că luminița din turnul castelului se stinsese! Unul dintre copii se sui pe un scaun și dădu jos tabloul. Vopseaua care acoperea fereastra pe care ei o știau luminată avea acum aceeași nuanță ca celelalte. Această vopsea era la fel de uzată și de crăpată de trecerea timpului ca și întregul tablou; nu încăpea nicio îndoială că era vorba despre tabloul original, așa cum îl pictase pictorul necunoscut, dar cu o singură excepție: lumina de la fereastră! Au urmat lungi discuții, iar oaspeții, politicoși, dar zâmbind pe sub mustață, au plecat târziu. Învățătorul a mai examinat o dată tabloul, apoi l-a agățat la loc. A doua zi la micul dejun, toată lumea din casă vorbea despre acest mister. Exact atunci, unul dintre copii sosi în fugă din sufragerie, anunțând că lumina se reaprinsese din nou la fereastra singuratecă. Toată lumea s-a îngrămădit să vadă: era adevărat. Pata de vopsea galbenă era la fel de veche și de crăpată! Nu putea exista niciun fel de trucaj.

Învățătorul și-a amintit atunci de inscripția scrisă în limba latină. El le-a promis nepoților săi că pictura va rămâne în patrimoniul familiei, astfel încât, deși el nu va mai fi printre ei, în anul 2064, adică la exact un secol mai târziu ei vor putea verifica dacă luminița din turnul castelului se va stinge la fiecare sută de ani. Să fie toată această poveste o simplă intrigă de roman, o ficțiune?

Personal consider că această istorie este adevărată și îi înțeleg perfect pe acești oameni care au cerut să-și păstreze anonimatul. Căci altfel, cum ar fi rezistat ei presiunii făcute de anticari, de experți, de oamenii de știință, care ar fi dorit cu toții s㠄miroas㔠un pic tabloul.

Tabloul căruia nu-i plăcea lumina zilei

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.Sub vechiul fort spaniol de la San Cristobal, în Puerto Rico, se află câteva lacuri subterane de apă dulce. Ele sunt întotdeauna pline, iar caverna care le adăpostește este atât de spațioasă, încât ai nevoie de o barcă pentru a le putea vizita. Dar cum aceasta nu interesează pe nimeni, nu mai există nici barcă, nici torțe pentru a le permite eventualilor curioși să pătrundă aici.

Un ziarist american, C.B. Colbz, povestește că, în urmă cu câțiva ani, un portorican bogat împreună cu un prieten s-au decis să organizeze o miniexpediție pentru a putea explora aceste lacuri ascunse. Nu le-a fost deloc ușor să transporte o barcă prin vechile subterane, dar efortul lor a fost recompensat din plin de o surpriză neașteptată. Într-una din săli, deasupra nivelului apei, ei au găsit agățat de un zid un tablou reprezentând o scenă religioasă. Intrigați, îl luară cu ei. Tabloul mirosea a mucegai. S-au gândit atunci că îi va trebui o ramă nouă precum și o expertiză. Până atunci, portoricanul nostru l-a agățat în marele antreu al vilei sale de pe malul mării. Soția sa a obiectat, susținând că tabloul miroase urât și că va atrage insectele.

Două zile mai târziu, tabloul a dispărut. Proprietarul a crezut mai întâi că nevastă-sa îl mutase. La rândul ei, aceasta era convinsă că soțul ei îl dusese în altă parte. A mai trecut o săptămână până când cei doi au înțeles că tabloul dispăruse pur și simplu. Portoricanul își căută atunci prietenul, dar s-a dovedit că nici acesta nu se atinsese de tablou. Străfulgerați de o idee, cei doi s-au decis atunci să viziteze din nou caverna de sub vechiul fort.

Într-adevăr, tabloul stătea atârnat în vechiul său loc. Barca părea în schimb neatinsă, iar cei doi nu au găsit niciun semn cum că cineva ar fi trecut pe acolo. Au hotărât atunci să lase tabloul acolo unde era și unde se mai află și astăzi.

Tablouri care sângerează

Posted image may have been reduced in size. Click image to view fullscreen.La Maropati, târg din provincia Regio Calabria, la fostul primar, avocatul Gian-Batista Cordiano, un tablou cu temă religioasă, cum sunt multe, reprezentând Madona Rosariul, având alături pe Sfântul Dominic și pe Sfânta Caterina, „plânge cu sânge” continuu de la 3 ianuarie 1971.

Analiza chimică făcută cu ajutorul benzidinei și a piramidonului a revelat faptul că lichidul care tâșnește din sticla de protecție este chiar sânge omenesc, rezultat confirmat de altfel și de examenul la microscop precum și de cel prin analiză cu ajutorul sărurilor precipitante.

Totul a început în noaptea de 28 decembrie 1970. Doamna Kata Cordiano, soția primarului, este o femeie foarte credincioasă. Fecioara i-a apărut în vis. Pe 3 ianuarie, spre seară, auzind zgomot în dormitor, se duce acolo și găsește tabloul mișcat într-o parte, în timp ce peretele și o pernuță erau pătate de sânge. Două zile mai târziu, alte pete apar pe perete, iar cei din familie le acoperă cu o foaie de hârtie. Pe 23 februarie, primarul, soția sa și unul dintre băieții lor aud bătăi în ușa dormitorului. Ei se grăbesc să intre și găsesc din nou tabloul deplasat și văd în mod clar primele picături de sânge pe la înălțimea feței Fecioarei. În marțea următoare, pe foaia de hârtie care acoperea peretele au apărut trei cruci. Apoi silueta unei cruci se conturează pe perete în ziua de Paști.

Cu cât trec zilele cu atât sunt mai mulți martori care asistă la aceste fenomene extraordinare. Astfel, în casa primarului a început să se trăiască într-o atmosferă de miracol. Pe data de 4 mai, și apoi pe 5, 7 și 13 mai 1971, în prezența unei comisii științifice venite să verifice fenomenul, tabloul a sângerat, lichidul fiind prelevat și analizat în mai multe reprize.
Am putea atașa aceste manifestări la ceea ce știința numește „minunile sângelui” și credința în „miracolele sângelui”, despre care există exemple celebre, cum ar fi sângele Sfântului Genaro. Fenomenul continuă și nicio explicație rațională nu a putut fi dată până în prezent.

Acest articol reproduce un fragment din lucrarea Cartea misterelor de Gregorian Bivolaru

sursa: yogaesoteric
aprilie 2008
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index
   -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Misterele lumii
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 1  [ 1 Posts ]
 


Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !