Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 11:27
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3, 4 ... 25, 26, 27  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 20 - Zinca se miră de minunea ospățului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.12.2009, 02:35 View PostDownload Post

Capitolul 20
Zinca se miră de minunea ospățului


1. Zinca era un om foarte înalt; el s-a ridicat și a cercetat toate mesele, care bineînțeles că erau acoperite de mâncăruri bine pregătite: pește, pâine și multe pahare și ulcioare pline cu cel mai bun vin. A băgat de asemenea de seamă că, deși toți mesenii s-au pus serios pe treabă, bucatele nu se împuținau. Pe scurt, Zinca al nostru, pe măsură ce cerceta tot mai atent, era tot mai nedumerit, așa încât până la sfârșit era amețit de tot de cap. Numai foamea și minunatul miros al bucatelor l-au împins să se așeze și să înceapă să mănânce.

2. Ebahl i-a pus dinainte cel mai mare pește și i-a spus că este unul dintre cele mai bune soiuri din marele lac din Tiberias, căci așa se numea marele golf al Mării Galileene înconjurat de vastele împrejurimi ale Cezareii lui Filip. Zinca mânca peștele cu tot mai mult sârg, pentru că îi plăcea nemaipomenit, neuitând nici pâinea dulce ca mierea și nici paharul cu vin, care nu voia nicicum să se golească, la fel cum nu putea da gata nici peștele, deși se înfrupta cu hărnicie din el.

3. Așa cum îi mergea lui, le mergea și tovarășilor lui. Toți și-ar fi dorit să se poată liniști ca să le tihnească bucatele și să se bucure, dar marea nedumerire despre ciudățeniile acestui ospăț nu le da pace, căci cu așa ceva nu mai avuseseră de-a face niciodată. Deși erau cu toții deja săturați, îi tenta totuși din nou minunatul gust al peștelui, al pâinii și al vinului și nu se puteau opri și nu puteau înțelege acest lucru.
4. Zinca l-a rugat pe Cyrenius să-i spună cum se petrec toate acestea.

5. Cyrenius însă i-a răspuns, zicând: „Când se va încheia prânzul, atunci va veni timpul să discutăm; acum însă mănâncă și bea după pofta inimii!”  

6. Zinca: „Prietene și înalte domn și stăpân, n-am fost în viața mea lacom la mâncare, dar dacă voi rămâne mult în preajma ta, voi deveni cu siguranță! Nu pricep însă de unde atâta băutură și mâncare?! Sunt sătul, iar setea îmi este potolită și totuși pot să mănânc și să beau într-una! Iar vinul este mai bun decât oricare altul pe care l-am băut vreodată! Și e ciudat că nu mă amețește deloc!

7. Eu rămân la părerea mea: aici ceva nu este normal! În această adunare se află cu siguranță un mare magician și prin aceasta el ne dă un semn al nemărginitei sale puteri! Sau poate ne aflăm în apropierea acelui mare profet pe care eu împreună cu tovarășii mei l-am căutat?! Dacă acesta este adevărul, atunci trebuie să te rog, înalte prietene și stăpâne, cu cea mai adâncă umilință, să ne lași pe noi, cei treizeci, să plecăm de aici, unde vei dori tu să ne trimiți sau va trebui să ne legi din nou, căci dacă ar veni profetul aproape de noi, ar trebui să îndeplinim greul jurământ dat lui Irod și să punem mâna pe el. Cu toate că asta nu ne-ar ajuta la nimic, totuși vom fi nevoiți, din cauza jurământului, să îndrăznim aceasta, spre pierderea noastră!”

8. Cyrenius: „Cum, de unde asta? Unde și în care lege stă scris că un jurământ constrâns, rău și de condamnat trebuie să fie respectat? Jurământul tău însă s-a anulat de la sine, deoarece tu ești prizonierul meu împreună cu toți cei douăzeci și nouă de însoțitori ai tăi! De acum vei avea de urmat numai ordinele mele și ale comandanților de oști care îmi sunt subordonați mie și niciodată ce ți-a poruncit prostul de Irod! Sunteți liberi de jurământul vostru rău pentru totdeauna!

9. Și dacă va veni Marele Profet de undeva, acum, în mijlocul nostru, nimeni nu are voie să îndrăznească să-l atingă nici măcar cu degetul; cine însă va îndrăzni totuși, din cauza unui jurământ prostesc, aceluia îi va fi dat să cunoască întreaga asprime a seriozității romane!

10. Prietene Zinca, după cunoștințele tale spirituale te-am considerat un om de-a dreptul înțelept; însă prin ultima dovadă a minții tale ai pierdut foarte mult din stima mea! Ce ai spus înainte a fost doar o prefăcătorie de-a ta?”

11. Zinca: „Nu, nu, nicidecum, înalte domn și stăpân! Eu și noi toți gândim și dorim întocmai cum am gândit, am dorit și am vorbit până acum! Însă tu trebuie să ai înțelegere pentru noi. Un om cu mintea trează este peste măsură de uimit de atâtea semne câte au fost făcute aici și încă se mai fac, iar până la urmă gândirea, voința, vorbirea și faptele îi sunt tulburate și puțin încurcate!

12. Dacă aș mai fi văzut vreodată așa ceva, aș fi fost și eu liniștit la fel ca voi toți! Dar, ce să vezi?! Înțeleptul meu vecin numai ce mi-a spus că vine prânzul și în câteva clipe mesele gemeau sub greutatea bucatelor și a băuturii! Poate că aveți vreo mașinărie cu al cărei ajutor se face mai repede ca de obicei o asemenea treabă; dar chiar așa de repede?! Nici o mașinărie nu ar fi în stare de așa ceva! Pe scurt, să îmi spună mie cine ce-o vrea, eu rămân la ale mele și zic: la mijloc este ori magie, ori o minune divină!

13. Tu, înalte prietene și domn, poți sta liniștit, căci cunoști desigur cauza, dar noi nu o cunoaștem! Privește numai peștele din care mănânc chiar acum! Am mâncat din el, am tot mâncat și tot a mai rămas mai bine de jumătate! Eu sunt sătul și totuși pot să mănânc mai departe! Uite aici paharul meu, din care am băut mai bine de o măsură, și privește: nici trei degete nu stă vinul sub buza paharului! Da, e greu să privești toate acestea cu indiferență, ca și când n-ar fi nimic! Sunt ostaticul tău și nu am voie să cer lămuriri la aceste minuni, dar te rog, pot și îmi dai voie? V-am rugat să mă lămuriți și mi-ați spus să aștept!

14. Așteptarea n-ar fi grea de-aș fi o piatră care se complace în nemișcarea ei, în loc de un suflet plin de curiozitate! Sufletul meu însă nu este o piatră, ci un spirit mereu însetat de lumină. Setea lui nu o potolește o pălăvrăgeală goală, ci numai un cuvânt din gura unui spirit a cărui sete a fost deja potolită. Voi aveți această băutură sfântă din belșug și v-ați potolit setea cu ea, dar mie, care sunt uscat de însetare, nu vreți să îmi picurați măcar un strop pe limba mea înfierbântată! Vedeți, aceasta este tocmai ceea ce mă neliniștește cel mai mult și mă nedumirește! Dacă sunt un pic confuz, poate să te mire aceasta, înalte prietene?

15. Dar acum să lăsăm acestea! Mai bine nu îmi mai bat capul cu minunile, căci astfel va tot crește în mine mânia! Omul nu trebuie și nici nu are nevoie să le știe pe toate!

16. Pentru a-și câștiga pâinea cea de toate zilele nici nu este nevoie să învețe, să afle sau să știe prea multe. Este un adevărat nebun cel ce speră la mai mult! De aceea, să mâncăm și să bem cât mai avem ce! Dacă n-am voie să aflu, atunci mai bine nici să nu mai vreau să aflu! Căci ceea ce omul vrea, duce mai ușor; numai voința altuia este, pentru orice suflet cinstit, greu de digerat. De acum încolo, puteți fi liniștiți cu toții - din partea mea nu va mai fi nimeni deranjat cu întrebări!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 21 - Despre esența setei de cunoaștere. Despre adevărata căutare
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2009, 07:01 View PostDownload Post

Capitolul 21
Despre esența setei de cunoaștere. Despre adevărata căutare.


1. Cyrenius însă M-a întrebat, în taină, ce voi face acum cu acești oameni.

2. Eu i-am spus: „Încă foarte multe! Ei vor deveni adevărați susținători ai noștri, acum însă au mare nevoie de liniște și de aceea i-am lăsat să cadă în acest fel de indiferență.

3. Crede-Mă! Un suflet căruia îi este odată sete de o cunoaștere mai înaltă, nu recade ușor în lenevie! Unui asemenea suflet îi merge ca unui tânăr logodnic, care este foarte îndrăgostit de logodnica lui. Fata însă, pentru că este o fată și nu o preacurată fecioară, nu ia atât de în serios iubirea logodnicului și se gândește: „Dacă nu e să fie acesta, mai sunt alții o grămadă!”

4. Despre aceasta află după un timp și logodnicul, iar inima lui se va tulbura. El se hotărăște foarte supărat și înrăit să nu se mai gândească la fata necredincioasă și ușuratică; dar, cu cât își propune aceasta mai hotărât, cu atât se gândește și mai mult la fată și își dorește, tainic, ca tot ce a aflat despre fată din gura străină să nu fie decât o minciună.

5. Dar până la urmă o vede pe fată cu altul! În ascuns el plesnește de furie și vrea cu tot dinadinsul să nu se mai gândească la necredincioasă, dar gânduri cu adevărat fierbinți nu îi dau pace și nici un gând sănătos nu-i mai trece prin cap. Zi și noapte nu își mai găsește liniștea și odihna, oftează și plânge amarnic și o blestemă pe necredincioasă.

6. Da, dar de ce toate acestea? Nu și-a propus cu tărie să nu se mai gândească la nedemna fată?

7. Pe când se chinuie în felul acesta, vine la el un prieten adevărat, care îi spune: „Prietene, tu o nedreptățești pe logodnica ta! Vezi, ea nu a vrut decât să îți încerce iubirea, pentru că ea știe că este doar o fată săracă, pe când tu te scalzi în bani. Ea nici nu s-a gândit că ar fi cu putință ca tu să o iei de soție, ea nu a crezut că ești cu adevărat îndrăgostit și a vrut să te pună la încercare, dacă tu într-adevăr o iubești așa cum spui! Căci de prea multe ori fetele sărace sunt păcălite și au mult de suferit atunci când astfel de tineri bogați, așa cum ești și tu, le-au făcut un joc ușor și fără legături. Fata ta însă a văzut că ai intenții serioase și te iubește de aceea chiar mai mult decât ai fi crezut tu vreodată; de când ți-ai destăinuit iubirea, nu ți-a fost cu inima niciodată necredincioasă. Acum știi cum stau lucrurile, nerăbdătorule orb! Fă acum cum vrei!”

8. Crezi tu, Cyrenius, că acel îndrăgostit atât de adânc rănit nu va mai vrea să audă și să știe nimic de săraca, dar frumoasa fată, așa cum și-a propus? O, nicidecum! Lămuririle prietenului său au fost ca mierea pentru el și cu greu a așteptat să vină clipa în care să îi ceară iubitei mâna pentru totdeauna.

9. Și așa va fi și cu Zinca al nostru! El mănâncă și bea acum ca și când nu i-ar mai păsa de minune; dar în adâncul său el este mult mai preocupat decât era înainte. De aceea nu-ți fă griji.

10. Eu cunosc toți oamenii și știu ce se petrece în inima lor și, în plus, numai de la Mine vine greutatea sentimentelor în inimă. Unde este nevoie, acolo știu Eu ce trebuie să fac. Fii fără grijă, mănâncă și bea din ce este înaintea ta pe masă, căci în după-amiaza aceasta avem nevoie de mai mult timp, iar cina o vom lua mai târziu!”

11. Toți erau veseli și senini și mulți I-au adus laudă lui Dumnezeu. Câțiva au început chiar să cânte dar, în afară de Hermes, nu era nici un cântăreț adevărat printre ei. Acesta a fost rugat de mai mulți să cânte ceva, el însă nu prea voia, căci se temea de critica romanilor, care aveau o ureche fină și de aceea se lăsa rugat.

12. Hermes însă a spus: „Domnii și prietenii mei, Domnului Dumnezeu îi cânt un cântec în inima mea! Domnul Israelului îl ascultă sigur cu plăcere! Dacă aș cânta același cântec cu voce tare, pentru urechile voastre, s-ar putea ca din cauza unor sunete false să nu vă placă. Aceasta m-ar acoperi de rușine și de supărare și asta nu ar fi bine nici pentru voi, și nici pentru mine, de aceea eu cânt acest cântec al inimii nu tare, ci foarte încet, în inimă. Și doar Cel căruia îi este adresat îl înțelege!”

13. Eu am spus: „Ai dreptate, Hermes, cântă tot așa mai departe în inima ta! Acest cântec sună în urechea lui Dumnezeu cu mult mai plăcut decât o lălăială care va gâdila numai urechea trupului, inima însă o va lăsa rece și neatinsă.

14. Dacă în această casă se va cânta cu adevărat cu glas tare, aceasta să se facă de abia atunci când inima va fi prea plină de sentimentul iubirii, astfel încât să simtă nevoia să se mai despovăreze prin voce, ca nu cumva să plesnească sub preaputernica iubire pentru Dumnezeu. Atunci într-adevăr este și cuvântul plăcut lui Dumnezeu, dar el trebuie cântat cu o voce curată, limpede, care să înalțe și mai mult sentimentele.

15. Căci o voce falsă, care nu este curată și limpede, este ca o apă tulbure de mlaștină turnată pe o flacără puternică. Urmările poate fiecare dintre voi să și le imagineze cu ușurință.”

16. După ce am dat aceste lămuriri despre cântat, draga de Iara Mi-a spus: „Dar, Doamne, cum ar fi - pentru că oricum suntem toți atât de bine dispuși - dacă ne-ar cânta Rafael ceva?”

17. Eu i-am răspuns, totodată glumind: „Întreabă-l pe el! Poate că va cânta, ca să-ți facă o plăcere. Eu bineînțeles că nu am nimic împotrivă.”

18. Iara i s-a și adresat atunci lui Rafael și l-a rugat insistent să ne cânte ceva.

19. Rafael a spus: „Tu nu ai nici o idee despre cum se cântă la noi, dar îți spun dinainte că nu vei suporta vocea mea. Căci ea sună prea copleșitor și așa trebuie să sune, pentru că este formată din elemente pure. Trupul tău nu va suporta vocea mea; dacă îți voi cânta un sfert de oră, vei muri de prea multă frumusețe a sunetului vocii mele, ce nu poate fi comparată cu nimic de pe pământ! Spune acum, tu, plăcută fată, dacă vrei să mă auzi cântând, și eu voi cânta, dar ce influență va avea cântecul meu asupra trupului tău nu îți pot spune dinainte!”

20. Iara: „Cântă totuși măcar o singură notă, aceasta sigur nu mă va chinui și nici omorî!”

21. Rafael: „Bine, îți voi cânta o singură notă și o vor auzi toți cei care sunt aici și chiar cei care locuiesc la o oarecare distanță de aici și care vor fi uimiți și se vor întreba ce fel de sunet au auzit! Dar eu însumi trebuie să mă pregătesc pentru aceasta câteva momente! Pregătește-te însă și tu, căci această singură notă va avea o mare influență asupra ta!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 22 - Rafael cântă
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2009, 07:04 View PostDownload Post

Capitolul 22
Rafael cântă


1. Aceste vorbe le-a auzit bineînțeles și Zinca al nostru, care l-a întrebat pe Ebahl de lângă el: „Acest tânăr grațios este cumva un cântăreț renumit? L-ai mai auzit vreodată cântând?”

2. Ebahl a răspuns: „El zice asta. Eu l-am auzit de multe ori vorbind, însă nu l-am auzit niciodată cântând și de aceea sunt foarte curios și nerăbdător în așteptarea acestui sunet!”

3. Zinca a spus: „De unde este el și cine este fata care a vorbit cu el?”

4. Ebahl: „Tânărul locuiește în Ghenizaret, orașul meu, iar fata este fiica mea. Ea are doar cincisprezece ani, dar întreaga scriptură o are în cap și în inimă - iar tânărul la fel. El este deocamdată învățător în casa mea. Îl cunosc deci foarte bine! Dar nu știam că ar fi un cântăreț extraordinar. De aceea aștept cu nerăbdare sunetul vocii lui.”

5. Când Ebahl a terminat de spus acestea, Rafael a zis: „Acum ascultați și fiți foarte atenți!”

6. După aceasta a auzit fiecare, ca din depărtare, un sunet foarte slab, dar de nedescris de curat și toți au fost cuprinși de încântare, iar Zinca, în entuziasmul lui, a strigat: „Nu, așa nu cântă un cântăreț pământean! Așa nu poate cânta decât un zeu sau cel puțin un înger al Domnului!”

7. Sunetul însă devenea din ce în ce mai puternic și mai plin de viață. La intensitatea maximă, părea că vine dintr-o mie de trâmbițe și suna ca un inefabil și copleșitor acord celest care a scăzut apoi în intensitate și s-a pierdut la sfârșit într-un slab ecou de o limpezime nemaiauzită.

8. Toți și-au revenit după aceasta ca din cel mai fericit vis, iar Zinca, plin de entuziasm, s-a repezit la Rafael, l-a îmbrățișat cu putere și i-a zis: „Tinere, tu nu ești muritor! Tu ești un zeu sau un înger! Da, cu o asemenea voce ai putea să trezești și morții și să însuflețești toate pietrele! Nu, nu, nu! Un asemenea sunet divin nu a mai auzit cu siguranță nici un muritor pe tot pământul! O, tu, tinere divin! Cine te-a învățat să scoți din gâtlej astfel de sunete?!

9. Oh, sunt total înmărmurit! Încă mai vibrează toate fibrele trupului meu de frumusețea și limpezimea de nedescris a acestui unic ton! Mie mi se pare ca și când n-ar fi ieșit din gâtul tău acest ton nemaiauzit de curat, ci ca și când s-ar fi unit toate cerurile și s-ar fi revărsat o sublimă armonie din gura lui Dumnezeu peste pământul mort!

10. O Doamne, o Dumnezeu al lui Avraam, Isaac și Iacov, Tu nu ești un sunet gol! Tu singur ești adevărul și cea mai curată și veșnică armonie! Ah, acest sunet, sunetul acesta! Da, sunetul acesta mi-a redat iarăși totul, el mi L-a redat pe Dumnezeu, pe divinul meu Creator și Tată, el a fost pentru simțurile mele cea mai curată evanghelie din ceruri! Ce n-ar fi reușit mii și mii de cuvinte, a făcut acest sunet din ceruri; el a făcut din mine un om! Inima mea, care până acum a fost împietrită, s-a topit ca ceara la soare și a devenit tot atât de delicată și simțitoare ca o picătură de rouă ce atârnă pe o frunză!

11. O, Ioan, al cărui vestitor al morții a trebuit să fiu cu inima zdrobită! Dacă ai fi auzit un asemenea sunet în ultima clipă a existenței tale lumești, cu adevărat ar fi trebuit ca moartea trupească să se fi preschimbat în poartă de lumină spre cerurile lui Dumnezeu! Dar în temnița întunecată în care te țineau închis pe tine, trimisul lui Dumnezeu, nu se auzeau decât sunete de jale, plângere și disperare!

12. Oameni, oameni, oameni! Câtă răutate trebuie să fie în inimile voastre și cât întuneric în bietele voastre suflete, dacă nu ați simțit și voi ce am simțit eu acum și n-ați putut trăi și voi ce am trăit eu acum și voi simți toată viața! O, Tu, Tată sfânt din ceruri, care nu ai lăsat niciodată neîmplinită nici măcar dorința unui păcătos, când voi pleca din această lume moartă și jalnică, lasă-mă Te rog să mai aud încă o dată pentru câteva clipe un asemenea sunet și voi părăsi împăcat acest pământ, iar sufletul meu va lăuda numele Tău în veci!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 23 - Legătura cu Dumnezeu prin cuvântul din inimă
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2009, 07:08 View PostDownload Post

Capitolul 23
Legătura cu Dumnezeu prin cuvântul din inimă


1. După aceste exclamații frumoase și mișcătoare pentru toți cei de față, Iara a spus: „O Rafael, Rafael! Ce ființă cu totul alta ești tu decât ai fost până acum! Mi-ai zdrobit de tot inima! Ah, mai bine nu ai fi cântat deloc acest sunet!”

2. Rafael: „De ce m-ai împins să o fac? Eu oricum n-am vrut și nici n-am avut de gând; dar cum nu pot să iau acest sunet înapoi, acum nu se mai poate face nimic! Gândește-te că în cerurile lui Dumnezeu toate sunetele trebuie să semene acestuia! Atunci îți vei da și mai mult silința să-ți îndrepți viața în așa fel ca în toate aspectele, influențele și efectele să semene acestui sunet; acela a cărui viață nu va semăna acestui sunet nu va merge în împărăția veșnicei și curatei iubiri.

3. Căci acest sunet pe care l-ați auzit este un sunet al iubirii și un sunet al celei mai înalte înțelepciuni din Dumnezeu! Ține bine minte aceasta și făptuiește de acum înainte astfel încât faptele tale să semene acestui sunet și astfel vei putea păși cu toată iubirea și înțelepciunea în fața lui Dumnezeu, care te va încununa ca pe o adevărată mireasă a cerului și care pentru aceasta m-a trimis pe mine ca să te îndrum!

4. Ce se face acum aici se face în fața lui Dumnezeu și a cerurilor Lui, dar pentru lume acestea nu se fac, pentru că lumea nu ar putea nicicum să priceapă așa ceva; de aceea ea va afla doar puțin sau chiar nimic din toate acestea și nu va afla nici despre acest sunet. Privește la oamenii de la celelalte mese cum își tot dau cu părerea și au ajuns să se certe de-a dreptul; dar să-i lăsăm să își dea cu părerea și să se certe între ei! Tot nu vor ajunge la vreo concluzie, pentru că acestea nu pot fi pricepute cu o minte lumească!

5. Domnul este aici de câteva zile, dar mâine va fi ultima zi! Ce va fi după aceea numai singur Domnul știe și nimeni altcineva! De aceea umple-ți inima cu toată iubirea și umilința și ține ascuns în inima ta ce ai văzut și ai auzit aici, atât de extraordinar și deosebit; căci dacă le vei povesti oamenilor din lume este ca și când ai arunca la porci cele mai mari și mai frumoase mărgăritare, ceea ce oamenilor din lume nu le-ar ajuta la nimic. Trebuie să ții minte toate acestea și să-ți îndrumi faptele după ele, și astfel vei deveni o unealtă folositoare în mâna Domnului, atât pe pământ, cât și în cer. Ai reținut acum toate acestea?”

6. Iara: „O, iubitule Rafael, bineînțeles că da! Dar chiar plăcut nu a fost ce ne-ai spus, și anume că Domnul va pleca de aici chiar mâine! Tu știi cât de mult și mai presus de orice Îl iubesc eu! Cum îmi va merge mie și ce mă voi face eu când nu Îl voi mai vedea, nu Îl voi mai auzi și nu voi mai putea vorbi cu El?!”

7. Rafael: „Îți va merge foarte bine, căci, cu toate că nu îl vei mai vedea, vei putea oricând să Îl auzi sau să Îi vorbești, căci, dacă Îl vei întreba cu inima, atunci El îți va răspunde tot prin inimă.

8. Nu vezi cum facem noi?! Eu simt precum vezi aici; dar dacă Domnul vrea, trebuie să plec imediat în cea mai îndepărtată lume și să rămân acolo atâta vreme cât este nevoie pentru a împlini porunca Lui. Crede-mă, noi suntem acolo desigur foarte departe de trupul Domnului, dar nu și de spiritul Său; căci noi suntem mereu în Dumnezeu, precum și Dumnezeu este mereu în noi și împlinește prin noi fapte mari ce nu pot fi niciodată măsurate.

9. Cine cu adevărat Îl iubește pe Domnul Dumnezeu, acela este mereu cu Dumnezeu și în Dumnezeu. Cine vrea să audă sau să știe ceva de la Dumnezeu, atunci să Îl întrebe cu inima și va primi imediat, prin gândurile inimii, întregul răspuns de la Dumnezeu. Fiecare om poate astfel să fie învățat și sfătuit de Dumnezeu oricând și despre toate lucrurile. Tu trebuie să înțelegi din aceasta că nu este întotdeauna nevoie, pentru a fi fericită, să vezi că ești cu Dumnezeu, ci numai să auzi și să simți, și atunci ai tot ce este nevoie pentru adevărata fericire întru Dumnezeu.

10. Uite, nici eu nu voi fi mereu vizibil în preajma ta, dar este de ajuns să mă chemi în inima ta, iar eu voi fi cu tine și îți voi răspunde prin inima ta - e adevărat – foarte încet, dar prin gânduri limpezi și foarte clar de înțeles. Când vei desluși aceste gânduri, amintește-ți că eu le-am insuflat în inima ta! Vei recunoaște că nu vin din tine și că nu sunt ale tale. Dacă însă le-ai înțeles, atunci făptuiește după ele!

11. Căci numai a ști ce este bine și rău și care este voia Domnului nu ajunge! La fel cum nu ajunge să alegi învățătura cerească drept singura adevărată și pentru care simți o mare atracție, dar totuși să nu te poți hotărî cu toată seriozitatea să trăiești și să făptuiești în toate numai după această învățătură sfântă ce vine din ceruri.

12. De aceea se spune: să primești învățătura, să o recunoști și apoi să făptuiești! Fără fapte concrete, această învățătură nu este, nu a fost și nu va fi nimic!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 24 - Cum se îngrijește inima omului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2009, 07:10 View PostDownload Post

Capitolul 24
Cum se îngrijește inima omului


l. Rafael: „Îți amintești, preaiubita mea fecioară Iara, pe când era Domnul în Ghenizaret, El te-a învățat tot felul de lucruri despre grădinărit! Ți-a arătat cum poți să recunoști tot felul de plante de leac, cum să le îngrijești și să le folosești. El a făcut o mică grădină pentru tine, a sădit în ea tot felul de plante bune și te-a învățat despre fiecare în parte: cum va crește, când și cum va înflori și ce fel de roade va face, pentru ce sunt bune acestea, cum se pot mânca, ce să faci cu ele pentru a avea o nouă recoltă bogată și ce să faci ca să nu se strice. Pe scurt, Domnul însuși ți-a arătat toate acestea și te-a învățat cum să-ți rânduiești grădina. Tu te-ai bucurat foarte mult de această învățătură! Dar ar fi fost de ajuns această bucurie? Ar fi purtat grădina ta roadele binecuvântării dacă nu ai fi îngrijit-o cu hărnicie? Numai din marea ta bucurie cu care ai primit învățătura din gura Domnului nu ar fi crescut nimic în grădina ta - în afară de câteva buruieni! Dar, pentru că ai muncit cu sârg după învățătura pe care ai primit-o, grădinița ta a înflorit și a devenit în scurt timp un mic paradis pământesc! Iar acum ai speranțe bune să obții o recoltă bogată!

2. Și vezi acum! Inima omului este asemenea unei mici grădini: dacă o îngrijești cu hărnicie după învățătura Domnului și nu cruți nici o osteneală să pui în faptă tot ce ai învățat, vei avea în inimă atâta binecuvântare și grație cerească încât până la urmă sufletul și spiritul se vor hrăni și vor trăi numai din aceasta și nu vor mai avea nevoie de ajutor și sfaturi mai departe!

3. Căci aceasta are de gând Domnul cu omul, ca el să devină un locuitor independent al cerului după ordinea din veci, de nestrămutat, a lui Dumnezeu. Cine reușește aceasta a obținut totul. Ai înțeles bine și corect ce ți-am spus, iubită Iara? Ai înțeles câte ceva despre acest sunet curat pe care ți l-am cântat?”

4. Iara: „Oh, bine și limpede ca soarele într-o amiază senină și fără nori! Cuvintele tale sunt balsam pentru inima mea și le voi pune în fapte, ca astfel ele să crească în mine pline de binecuvântare și adevăr fericit. Oare poate fi aceasta cea mai grea sarcină a ta, să mă înveți pe mine, iar învățătura ta să o vezi pusă în fapte?! Oare și ceilalți oameni vor face la fel precum m-ai sfătuit tu pe mine cu atâta bună credință și adevăr?”

5. Rafael: „Fă-ți numai pentru tine griji, celorlalți le poartă de grijă Domnul!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 25 - Zinca pune întrebări despre Rafael și Îl caută pe Domnul
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2009, 07:15 View PostDownload Post

Capitolul 25
Zinca pune întrebări despre Rafael și Îl caută pe Domnul


1. Bineînțeles că și Zinca a ascultat aceste învățături, și nu numai în parte ci toate, și el l-a întrebat pe Ebahl, în care se pare că avea cea mai mare încredere, zicând: „Prietene, acest tânăr deosebit, care ne-a lăsat să ascultăm un sunet din ceruri și care acum i-a dat fiicei tale o învățătură de natură mistică, așa cum eu nu am mai întâlnit până acum niciodată, se pare că nu aparține acestui pământ la fel ca noi. Spune-mi, te rog, nu e chiar el Acela, ale cărui picioare Ioan se credea nedemn să le atingă? Numai că îmi pare cam tânăr, căci Acela ar trebui să aibă deja treizeci de ani!”

2. Ebahl: „Iubite prietene, tânărul nu este Acela, însă este unul dintre ucenicii Lui apropiați! Căci trebuie să-ți spun foarte sincer că acest profet din Nazaret este atât de puternic și de înțelept încât, așa cum se spune, chiar și îngerii coboară din cer pe pământ, pentru a primi învățătura Sa și a-I preamări faptele și a lăuda prin El atotputernicia lui Dumnezeu.

3 Ca dovadă la spusele mele stă chiar acest tânăr despre care tu nu știi ce să crezi! Pentru un pământean este totuși prea angelic, iar pentru un înger poate puțin cam pământean. El locuiește la mine de aproape o lună și este învățătorul fiicei mele. Poți să mă crezi când îți spun că nu are nici mamă, nici tată pe pământ și are o putere în toate lucrurile care este pur și simplu de necrezut! Alte lămuriri nu îți pot da despre el. De altfel poți tu însuși să vorbești cu el mai îndeaproape; sigur nu-ți va rămâne dator cu vreun răspuns! În întreaga lui ființă nu există nici urmă de trufie!”

4. Zinca: „Acum știu destul și știu cine este acest tânăr în acest trup extraordinar! Dar aș dori totuși să aflu dacă acel mare profet din Nazaret nu se află totuși printre noi! Căci, fără El, în veci nu aș putea înțelege ce caută aici un înger! Dacă El se află aici, atunci spune-mi pentru a-I putea arăta adânca mea recunoștință, căci după spusele tale trebuie să fie o ființă cu adevărat divină! Arată-mi de aceea printr-un mic semn unde se află El și care este!”

5. La acestea Ebahl a spus: „Iubite prietene, mai ai puțină răbdare, cu siguranță Îl vei cunoaște! Pot să-ți spun numai atât, spre a te liniști: că El se află printre noi, căci altfel mai-marii Romei nu s-ar afla și ei aici!”

6. Zinca: „Și asta îmi este de ajuns, nu am nevoie de mai mult! Acum Îl voi putea găsi!”

7. Cu acestea Zinca s-a liniștit, dar era foarte atent la toate și nu și-a mai luat ochii de la Cyrenius, Cornelius și de la înger, căci credea că prin ei Mă va afla pe Mine. Cu aceste planuri bineînțeles că se înșela puțin, căci acelora le-am spus în inimă ce aveau de vorbit și unde să-i atragă atenția lui Zinca. Iar când s-a terminat discuția și mesele au fost strânse, am mers la mal și am discutat despre lucruri fără importanță. Bineînțeles că Zinca și tovarășii lui nu ne-au scăpat din ochi așa ușor.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 26 - Iisus le trezește la viață pe cele două înecate. Zinca îl recunoaște pe Domnul
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2009, 07:24 View PostDownload Post

Capitolul 26
Iisus le trezește la viață pe cele două înecate. Zinca îl recunoaște pe Domnul


1. Plimbându-ne în susul și în josul malului, am ajuns și la locul unde Risa al nostru le îngrijea pe cele două înecate și aștepta reînvierea lor.

2. Cyrenius i-a spus: „Prietene Risa, cele două înecate nu au început deja să dea ușoare semne de viață?”

3. Risa: „Înalte domn, toată străduința mea n-a ajutat la nimic! Aceste două femei sunt din ce în ce mai moarte; pentru ele orice strădanie și orice leac sunt zadarnice! Numai singur Dumnezeu cel atotputernic poate să le mai dea viață! Aici nu mai ajută nici așezarea trupurilor și nici turnatul vinului în gură!”

4. Eu: „Să fie aceasta într-adevăr părerea ta?”

5. Risa: „Doamne, ia în seamă aici aceste pete albastre și acest miros de putrefacție și Tu însuți îmi vei da dreptate, că acestea două numai la Ziua de Apoi a lui Daniel, prin puterea lui Dumnezeu, vor învia din nou!”

6. Zinca s-a înghesuit în față, căci el se pricepea foarte bine în a citi semnele la cei morți și putea ști cu siguranță dacă erau cu adevărat morți. El le-a cercetat pe cele două înecate și, după ce a terminat, a spus: „Prietenul a grăit adevărul! Cele două trebuie să aștepte până la Ziua de Apoi, presupunând că va veni într-adevăr una pe acest pământ - ceea ce cu greu pot crede! Căci eu știu în ce se transformă astfel de grămezi de carne: în molii, viermi, muște, gândaci și tot felul de ierburi! Câte nu vor fi sfâșiate de fiarele sălbatice, câte nu vor sfârși în foc! Dacă la Ziua de Apoi nu se vor regăsi toate, ca să devină întregi, ca acum, atunci renunț la umanitatea mea de tot și pentru totdeauna! Eu, Zinca din Ierusalim, care mă pricep la multe, susțin aici sus și tare că și în acea Zi de Apoi ce ar trebui să vină, până chiar și atotputernicului Dumnezeu îi va lua ceva timp pentru a reînvia aceste două grămezi de carne! El le va da acestor suflete un trup nou, din spirit, dar aceste trupuri nu vor mai fi chinuite nici de dureri de cap și nici de suflet!”

7. Eu i-am spus lui Zinca: „Prietene, tu știi multe și nu rar pui punctul pe «i», dar aici, dacă judecăm corect, ai nimerit pe lângă! Tu ai pe deplin dreptate când susții că fiecare suflet pe lumea cealaltă nu va mai locui în trupul de carne, dar aceste două trupuri vor mai fi încă un timp foarte folositoare pentru sufletele lor! Pentru că aceasta este voia Mea, acestea două vor învia! Una dintre ele îți va fi ție soție roditoare, iar tu o vei iubi peste măsură, iar cealaltă îi va fi soție lui Risa, dar el nu va trezi în ea nici un rod!”

8. După aceasta, le-am chemat pe cele două înecate, iar ele s-au ridicat în aceeași clipă și au privit pline de mirare înjur, căci nu-și puteau da seama unde se află acum și ce s-a petrecut cu ele.

9. Risa și Zinca însă au căzut în genunchi în fața Mea și Zinca a strigat: „Tu ești cel vestit de Ioan! Dar Tu nu ești profet, ci ești Iehova însuși!”

10. La această scenă de înviere au venit și persanii, iar cel care se numea Schabbi i-a spus lui Zinca: „De data aceasta ai tras o concluzie corectă, după cum simt eu! Așa este, prietene, acesta este Iehova! Iar tânărul care ne-a lăsat mai înainte să auzim acel sunet ceresc este un arhanghel și anume același care a mai fost pe pământ și l-a condus pe tânărul Tobias. Așa stau lucrurile: Acesta este Marele Mesia, cel vestit de toți profeții, și cu El începe o nouă împărăție pe acest pământ!

11. El este Cel care la mulți le va sta în cale și vor tăbărî pe El și vor vrea să facă cu El ce a făcut Irod cu Ioan, însă toți care vor face aceasta vor fi zdrobiți de puterea Lui și vor fi proști și orbi ca noaptea în fața înțelepciunii Lui! Căci asemenea Lui nu s-a mai întrupat nimeni, niciodată, pe acest pământ!

12. Ceea ce vreau să-ți spun în numele celor douăzeci de tovarăși ai mei îți spun deschis, fără reținere, căci de acum nu mă mai tem de nimeni pe lume, căci L-am cunoscut pe Acela de care au să se teamă doar aceia care vor să se ridice împotriva Lui, și se vor ridica! Oh, El îi va pedepsi amarnic pe toți nelegiuiții și va fi de o mie de ori vai și amar de ei! El nu va lupta împotriva nimănui cu sabia în mână, dar cu puterea cuvântului Său îi va judeca și îi va distruge!

13. Câtă putere are cuvântul Său poți vedea după aceste dovezi care stau goale în fața ta! Aceste două fete erau moarte definitiv și de netăgăduit, și de aceasta nu s-a îndoit nimeni! El a spus doar: «Ridicați-vă!» și cele două s-au ridicat! Și trăiesc acum ca nou-născute, sănătoase și proaspete și au mintea clară și întreagă. Dar ar mai fi de dorit ca aceste minunate creaturi să primească și un veșmânt! Dar știu ce voi face! Cu noi, persanii, sunt și câteva femei care au cu ele câte trei rânduri de haine; fiecare poate să renunțe la un veșmânt și astfel le putem ajuta pe cele două!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 27 - Povestea celor două fete
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2009, 07:30 View PostDownload Post

Capitolul 27
Povestea celor două fete


1. Aici Schabbi Mi s-a adresat Mie și M-a întrebat dacă are voie să facă aceasta.

2. Eu am spus: „Oh, fă oricum aceasta, căci printr-o faptă bună nimeni n-a greșit vreodată înaintea Mea! Mergi și îngrijește-te ca cele două să fie îmbrăcate!”

3. Schabbi a plecat și în câteva clipe s-a întors cu două cămăși de mătase de un alb strălucitor și cu două rochii albastre, fine, de Cașmir, precum și cu două perechi din cele mai scumpe sandale căptușite cu mătase și doi piepteni în formă de diademă, împodobiți cu nestemate. Acestea le-au fost înmânate celor două proaspăt trezite la viață. Ele însă au refuzat să ia podoabele, care li se păreau mult prea scumpe.

4. Însă Eu am spus: „Aceasta fiind voința Mea, luați ceea ce vi s-a dat, căci se obișnuiește ca miresele să fie frumos împodobite!”

5. Cele două au luat atunci și podoabele, iar după ce s-au îmbrăcat și s-au împodobit stăteau în fața noastră ca două fiice de împărat și și-au arătat bucuria mare și plină de recunoștință.

6. Și, pe când stăteau ele în fața noastră și pur și simplu străluceau de frumusețe, Zinca a spus: „Nu, nu, aceasta este iarăși o minune! Când le-am examinat mai înainte, moarte fiind, mi-au făcut impresia unor femei cam la patruzeci de ani, iar forma lor zbârcită nu avea mai nimic grațios și fermecător! Și chiar și după ce au fost înviate în acest fel miraculos, tot nu aveau nimic deosebit, iar acum sunt două minunății, cum ochii mei nu au mai văzut până acum! Acestor două fecioare nu le pot da acum mai mult de douăzeci de ani! Da, și aceasta este tot o minune a minunilor! Ce ar fi Salomeea pe lângă cele două?! Na, dacă Irod ar vedea pe vreuna dintre aceste două fete, iar ea i-ar cere aceasta, de dragul ei ar porunci imediat să fie decapitați toți evreii! Dacă aș merita eu, amărât păcătos, într-adevăr grația de a avea de soție unul dintre acești doi îngeri, atunci nu mă mai vede Ierusalimul în veci, căci aceasta ar fi o momeală pentru Irod și pentru multe alte «sfințenii» din orașul Domnului!”

7. Cyrenius a spus: „Dacă aceste două copile minunate nu mai au părinți, sau chiar având părinți, dacă aceștia și-au pierdut orice drept prin moartea care a fost la mijloc, atunci sunt fiicele mele și primesc de la mine o zestre îndestulătoare!”

8. Cea mai mare dintre ele, care se numea Gamiela, a spus: „Noi suntem amândouă, judecând foarte strict, fără părinți, iar cei la care le-am spus mamă și tată nu sunt nici pe departe înrudiți cu noi. Noi am ajuns la vârsta de doi, iar eu de trei ani, în casa unui negustor grec, care abia mai târziu a trecut pe jumătate la iudaism. După asigurările unei bătrâne servitoare, am fost aduse de un negustor de sclavi de la Sidon la Capernaum și am fost cumpărate de la el de cel pe care l-am numit «tată» pentru cinci porci, trei viței și opt oi.

9. Vânzătorul de sclavi i-a mai dat negustorului și un document în care erau menționate numele noastre și ale adevăraților noștri părinți! Adevărații noștri părinți ar trebui să fie romani și de viță foarte nobilă. Dacă acestea erau adevărate, noi nu știm, dar călătoria, în care am dat de nenorocire, am întreprins-o în ascuns pentru a afla adevărul de la niște rude ale părinților noștri adoptivi care locuiau departe - dacă într-adevăr suntem doar fiicele cumpărate ale părinților noștri.

10. Numai că am căzut pe mâinile unor pirați răi, am fost jefuite de tot ce aveam cu noi, iar apoi, cu toate rugămințile noastre, am fost legate una de alta de păr și aruncate de vii în marea adâncă. Ce s-a petrecut mai apoi cu noi nu mai știu și nici cum am ajuns în acest loc necunoscut nouă și nici cine ne-a redat viața, căci ar fi trebuit să fim deja moarte atunci când am fost găsite, cu siguranță aruncate de valuri la mal! Unde ne aflăm acum și cine sunteți voi, oameni buni și minunați?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 28 - Cyrenius își recunoaște fiicele. Risa și Zinca devin ginerii lui Cyrenius
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2009, 07:35 View PostDownload Post

Capitolul 28
Cyrenius își recunoaște fiicele. Risa și Zinca devin ginerii lui Cyrenius


1. Cyrenius: „Numai puțină răbdare, iubitele mele copile și fiice! Tu te numești Gamiela și cum se numește sora ta mai mică?”

2. Cea mică a spus: „Mă numesc Ida, așa mi se spune mereu.”

3. Atunci Cyrenius M-a îmbrățișat și a spus: „Doamne, dar cum pot oare să-Ți mulțumesc? O Doamne, o Tată, mi-ai redat în acest fel fetele care mi-au fost răpite de mâini rele acum șaptesprezece ani! Cum a fost aceasta posibil, la paza care era în casa mea, nu știu nici acum!

4. Am trimis imediat în toate părțile oameni care să le caute și să afle vești despre fetele mele pierdute, iar un comandant viteaz a zis: «Și dacă însuși Pluto ți le-a răpit, ți le voi aduce înapoi! Dacă însă le-a înghițit marea sau vreo fiară flămândă, atunci toată truda va fi zadarnică!» El a plecat și le-a căutat zadarnic trei ani.

5. Am trimis oameni și la Tine, o Doamne, la Nazaret, și bineînțeles că Te-au întrebat, dar s-au întors cu vestea neagră acasă, că nu mai este nimic de făcut cu Tine. Că ai fi un tânăr foarte liniștit, între treisprezece și paisprezece ani, dar în rest total prost, iar de clarviziune nici vorbă!

6. Părinții Tăi pământeni au depus mărturie despre Tine și au spus că de când ai împlinit doisprezece ani s-a spulberat tot darul profeției și, de atunci, judecând după minte și înțelegere, ai fi mai înapoiat decât orice tânăr pământean obișnuit. Atunci au insistat la Tine pentru mine, ca numai de această dată să le faci o profeție solilor mei; dar Tu ai rămas mut, iar la sfârșit ai spus ceva, cum că Tu nu ai venit pe pământ ca să proorocești, ci pentru a munci la fel ca orice om!

7. Atunci când Te-au întrebat dacă îți mai amintești câte preziceri ai făcut de când erai în leagăn până la doisprezece ani, ai răspuns că ceea ce a fost nu mai este, iar când Te-au întrebat care este motivul pentru care nu mai prezici, Tu ai părăsit încăperea și ai ieșit afară, iar trimișii mei s-au întors fără nici o veste!

8. Și astfel toate cercetările mele au fost zadarnice; șapte ani am tot plâns după fiicele mele iubite, și uită-te, ele sunt aici acum! Tu nu mi le-ai dat atunci pentru ca să mi le dai acum - este de două ori mai minunat! Dar, Doamne, cum pot eu acum să-Ți mulțumesc?”

9. Eu: „Mi-ai mulțumit deja prin aceea că pe toți cei care au fost arestați aici i-ai acceptat și te-ai îngrijit ca să îi adăpostești și să le dai, în viitor, o ocupație mai bună decât aceea pe care au avut-o până acum. Pe scurt, tu, cel dintâi prieten al Meu, Cyrenius, ai făcut deja atâtea pentru Mine încât Eu nu te pot lăsa pe acest pământ nerăsplătit! Mai apoi, în împărăția Mea cerească, vei primi o răsplată și mai mare!

10. Dar acum, că ți-ai recăpătat fiicele sănătoase, gândește-te la aceasta: pe cine am hotărât Eu ca miri pentru ele! Cei doi bărbați nu sunt de viță regească, dar aceștia sunt, într-un anumit fel, fiii Mei și aceasta ar putea totuși să-ți fie de ajuns!”

11. Cyrenius: „Doamne, voința Ta îmi este o poruncă dragă și eu voi ști să găsesc mijloace și căi pentru ginerii mei, ca aceștia să poată da ajutor spiritual și material cât mai multor oameni necăjiți!

12. Dar acum veniți la mine, iubitele mele fete, ca să vă strâng la inima mea, căci sunt unul dintre cei mai fericiți tați de pe pământ! Ce fericită va fi mama voastră să vă aibă iarăși, căci a rămas neconsolată după pierderea voastră! Dacă ar fi putut să vă și vadă, ar fi fost bucuria ei și mai mare, căci ea este o ființă minunată dar totuși oarbă. Când am luat-o de soție era oarbă, apoi și-a recăpătat pentru o scurtă vreme lumina ochilor, dar a orbit mai târziu din nou! Are însă niște simțuri atât de fine încât pot să jur că vă va recunoaște! O, cât de fericit sunt acum! Veniți aici, voi, toți săracii, vreau să vă fericesc cu cât îmi stă în putință!

13. Când mă gândesc că v-am găsit în mare plutind legate de păr! Dacă numai de departe aș fi bănuit atunci că sunteți fetele mele, cât de nefericit m-ar fi făcut vederea voastră! Acum, de abia când trăiți din nou, mi-a făcut Domnul cunoștință cu voi mai îndeaproape, pentru ca să mă facă mai fericit decât este cu putință! Și acu sunt peste măsură de fericit și pentru aceasta, Doamne, ai toată dragostea și lauda mea!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 29 - Modestia lui Zinca
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.12.2009, 07:38 View PostDownload Post

Capitolul 29
Modestia lui Zinca


1. Apoi a venit și Zinca și a spus: „Înalte domn și stăpân, acum, că lucrurile stau așa, iar eu nu aveam nici cea mai mică idee despre aceasta, ele au cu totul altă înfățișare. Acum cele două fete nu mai sunt fiicele unui negustor din Capernaum, ci ele sunt fiice din casa regală a Romei! În acest copac nu cresc fructe pentru unii ca noi! Căci pentru astfel de copii trebuie să se găsească soți care să fie de viță regească. Eu sunt numai fiu de evreu, descendent din neamul lui Iuda, dar ce este aceasta pe lângă tine, care ești unul dintre frații împăratului Augustus și deci te tragi din cea mai veche viță patriciană? În plus, ești nemăsurat de bogat, iar eu nu am nimic mai mult decât amărâta mea de soldă pentru o muncă josnică.

2. Oricât de fericit m-ar fi făcut faptul de a o primi de soție, ca pe o minune a cerului, deoarece acum este fiica ta, înaltule domn, ea stă deasupra neînsemnătății mele și nu am voie să o iau de soție vreodată! Tu, înalte domn, chiar mi-ai da-o de soție astăzi, având în vedere starea ta sufletească și spirituală înaltă, dar mâine ai putea regreta foarte mult! Și aș putea eu să te împiedic să nu mi-o iei înapoi? Câtă supărare și tristețe aș simți atunci! Dacă o iau de soție trebuie să am întreaga asigurare că îmi va rămâne mie; atunci o iau bineînțeles și voi fi cel mai fericit om din lume, dar de cerut nu o voi cere niciodată, căci îmi cunosc rangul și pe al tău de asemenea.

3. Fă-mi rost însă undeva, pe teritoriul roman, de o mică proprietate, căci pe aceea aș vrea să o lucrez cu truda mâinilor mele pentru a-mi câștiga mie și ajutoarelor mele existența! Numai la Ierusalim nu mă trimite și nu mă lăsa nici în țara evreilor! Căci cu Irod și cu Templul nu mai vreau să am nimic de-a face!”

4. Cyrenius: „Lasă baltă toate astea! Nu ți-o mai pot lua pe Gamiela, căci Domnul ți-a dat-o ție chiar înainte de a mi-o reda mie, iar cuvântul și hotărârea Lui sunt sfinte, o, preasfinte! Ceea ce Domnul numai de departe dorește, aceasta trebuie să împlinim noi, dacă vrem să ne asemănăm sfinților Săi îngeri! Acum oi fi eu în această lume cineva, câtă vreme mă lasă El să trăiesc, dar dincolo, în marea Lume de Apoi, suntem toți la fel, iar comorile noastre de aici rămân atârnate de crusta moartă a pământului și vor fi hrană a timpului, care devorează totul.

5. Nu te mai lăsa stânjenit de rangul meu înalt, căci eu îl port numai spre binele omenirii, atât cât stă în puterile mele. Și tocmai tu, pe care Domnul nemărginirii, al vieții și al morții mi te-a dăruit, să fii îndepărtat de acest rang? Nu, nu, nicidecum! De acum tu ești și vei rămâne fiul meu!”

6. Când Zinca a auzit aceste vorbe, a spus: „Da, adevărat, așa nu poate vorbi decât un zeu care este stăpân pe simțămintele lui! Ce vrea Domnul, aceasta vreau desigur și eu, căci Acela care le-a înviat pe cele două fete este Domnul însuși, de aceasta sunt acum pe deplin convins. Și dacă miliarde de oameni vor fi de altă părere, Zinca nu se va mai clătina niciodată în credința lui! De acum numai Lui singur îi ofer toată iubirea și adorația mea!”

7. Cu aceste cuvinte, Zinca a căzut în genunchi înaintea Mea și Mi-a spus: „O Doamne, iartă-mi toate păcatele, ca să mă pot ruga Ție ca un om curat!”

8. Eu am spus: „Ridică-te, fratele Meu! Păcatele tale au fost de mult șterse de Mine, căci Eu îți cunoșteam inima și am lăsat-o în sfârșit să vină la Mine. Ai fost trimis pentru a Mă prinde, iar Eu M-am lăsat prins de tine, însă numai pentru inima ta și pentru izbăvirea ta! Ridică-te acum și fii, în numele Meu, plin de curaj, și fii o unealtă bună și folositoare!”

9. După aceasta, Zinca s-a ridicat și a început să-și spună părerea despre importanța și măreția acestui eveniment. După ce s-a așezat apoi lângă Mine, l-am auzit din nou vorbind. Căci, după Matael, el era cel mai mare spirit din adunarea noastră.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 3 of 27  [ 265 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3, 4 ... 25, 26, 27  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !