Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 18:21
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 21, 22, 23 ... 25, 26, 27  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 212 - Nubienii - stăpânii animalelor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 00:50 View PostDownload Post

Capitolul 212
Nubienii - stăpânii animalelor


1. Conducătorul M-a întrebat dacă să le mai arate albilor ceva neobișnuit.

2. Eu i-am spus: „Da, dragul Meu prieten! Uite acolo, spre mare, cam la cinci mii de pași spre miazăzi, se află un munte care cade abrupt în mare. Pe el mișună o mulțime de șerpi și vipere, iar voi să-Mi alungați de acolo aceste lighioane! Noi toți vă vom însoți!”

3. Conducătorul a spus: „Doamne, Tu, Atotputernicule! Dacă e vorba numai să le alungăm, nu este nevoie decât de un gând și dealul este curățat de toate târâturile pentru totdeauna! Dar pentru că aici este vorba de o pildă a puterii care stă ascunsă în adevărata omenire de la începuturi, vom face aceasta după voința Ta sfântă!”

4. Eu: „Se înțelege de la sine că am cerut aceasta de la voi numai pentru a da o pildă. De aceea, să mergem!”

5. Am pornit cu toții și ne-am mișcat destul de repede spre muntele pomenit. Când am ajuns acolo, cam după vreo jumătate de ceas, se putea vedea ușor că muntele era plin de șerpi și de vipere. Era un sâsâit și un vacarm de nesuportat, astfel încât nu ne mai puteam auzi vorbele. Toate aceste multe mii de târâtoare au început să se grăbească spre mare și s-au aruncat în valuri, înotând ca săgeata. În câteva clipe muntele era curat.

6. Conducătorul a venit la Mine și Mi-a spus: „Doamne, am alungat toți șerpii și viperele, de la cel mai mic, până la cel mai mare și toți puii abia ieșiți din ou! Dar mai sunt încă tot pe atâtea ouă. Cine să le scoată din găuri și din cuiburi? Căci, dacă rămân acolo, într-o jumătate de an muntele va fi din nou plin de târâtoare ca și până acum! Cine va mai curăța dealul atunci?”

7. Eu am spus: „Nu cunoașteți nici un mijloc ca să le îndepărtați și pe acestea?”

8. Conducătorul: „În afară de ICH NEI MAON («otravă el nu are») (ihneumon, mangustă), nu cunoaștem altul! Ar trebui ca acest munte să fie trecut multă vreme prin foc și astfel cuiburile și ouăle ar fi distruse pe cale naturală. Dar calea cea mai bună ar fi bineînțeles voința Ta sau cea a servitorului Tău! Noi însă nu cunoaștem alt mijloc, iar ca să rămânem aici pentru a sufoca sfera de viață a acestor lighioane nu putem.”

9. Eu: „Să lăsăm acum aceasta! Voi ați făcut minunea voastră și mai mult nu cer de la voi. Restul voi face Eu! Acum acest munte, fiind curățat de stârpituri, să urcăm pe el ca să ne arătați încă o pildă a iscusinței voastre!”

10. Am urcat cu toții pe munte, pe a cărui culme încăpeau cel puțin două mii de oameni. Când am ajuns sus, la aproape o mie de picioare deasupra oglinzii apei, s-a ridicat în aer un stol mare de cocori.

11. Eu i-am spus conducătorului: „Prietene, și aceste păsări vă sunt supuse?”

12. Conducătorul: „Aceasta este o specie pe care încă nu am mai văzut-o, dar nu mă îndoiesc nici o clipă că și aceste păsări vor simți voința noastră și se vor supune ei!”

13. Conducătorul și-a privit tovarășii și a zis: „Voiți împreună cu mine ca să împlinim voia Domnului?”

14. După ce conducătorul a spus acestea, cocorii au început să coboare și, în câteva clipe, erau lângă nubieni, dar pe albi îi ocoleau. Imediat după aceea, conducătorul le-a făcut semn să zboare mai departe și păsările și-au luat zborul.

15. Pe cer mai zburau o pereche de vulturi foarte mari, care au început să se rotească deasupra capetelor noastre.

16. Atunci conducătorul le-a spus albilor: „Chemați-i voi acum pe acești vulturi să coboare!”

17. Cyrenius însă i-a spus conducătorului: „Oare pentru ce crezi că este nevoie de această provocare puțin cam arogantă? Tu știi acum prea bine că noi suntem oameni care ne-am îndepărtat de la ordinea divină și că nu suntem în stare de asemenea fapte! Tu împlinește voința Domnului, de celelalte va avea grijă Domnul și, urmând învățătura Lui, și noi, după puterile noastre!”

18. Conducătorul: „Tu crezi că eu v-am cerut să ademeniți aici vulturii dintr-un fel de aroganță? Oh, greșești foarte mult dacă ai o asemenea părere despre mine! Eu am cerut aceasta de la voi, frații mei albi, pentru ca să vă dați seama de felul vostru greșit de a fi, dar de care nu sunteți vinovați. Aceasta însă nu-i strică nici unuia dintre voi!

19. Cum crezi tu că noi ne-am putea mândri cu puterile noastre?! Ori vă puteți mândri voi vreodată cu vederea sau cu auzul vostru?! Dacă ne-am mândri vreodată cu puterile noastre, care vouă vi se par miraculoase, atunci nu le-am mai avea de mult. Dar pentru că nouă ne este cu neputință aceasta, noi ne păstrăm mereu și mereu puterile. Și veți primi o nouă dovadă a lor! Jos cu voi, locuitori ai văzduhurilor!”

20. Când conducătorul a rostit aceasta cu voce tare, cei doi vulturi s-au îndreptat spre noi ca două săgeți și s-au așezat apoi pe brațul lui, de parcă ar fi venit dintr-o menajerie și ar fi fost foarte bine dresați.

21. În acea clipă a zburat și o coțofană, iar conducătorul a poruncit unui vultur să i-o aducă teafără. Vulturul a zburat ca o săgeată după coțofană și în câteva clipe i-a adus-o, întorcându-se de unde a plecat. Vulturul ținea în ghearele lui puternice coțofana care țipa disperată, fără însă a o răni și a lăsat-o abia după ce conducătorul a luat-o în mână. După aceasta, conducătorul i-a mângâiat pe cei doi vulturi și le-a dat apoi drumul, iar cele două păsări mari de pradă s-au ridicat repede în văzduh, căutând după o nouă pradă.

22. Conducătorul i-a dat coțofana lui Cyrenius în amintirea acestei fapte, care l-a uimit adânc atât pe comandantul roman, cât și pe ceilalți romani și evrei.

23. Cyrenius le-a dat cu grijă coțofana fiicelor lui care erau de față și apoi Mi-a zis: „Doamne, este aproape de necrezut de ce sunt în stare acești negri! Oare, în taină, nu i-ai ajutat Tu puțin cu atotputernica Ta voință?”

24. Eu: „Ți-am spus deja de la început că îi voi lăsa absolut singuri să facă ce au de făcut! De ce te îndoiești acum de aceasta?! O, ai doar răbdare, îi voi mai pune să facă încă multe, și, când vei vedea, te va apuca de-a dreptul amețeala!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 213 - Nubienii - stăpâni ai plantelor și elementelor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 01:14 View PostDownload Post

Capitolul 213
Nubienii - stăpâni ai plantelor și elementelor


1. L-am chemat din nou pe Oubratouvishar și i-am spus: „Arătați acum puterea voastră asupra aerului, căci, la început, omul neprihănit era stăpân și peste spiritele văzduhurilor, iar ele trebuiau să-i slujească dacă el avea nevoie de aceasta! Arătați cât de bine stăpâniți voi această veche putere a vieții!”

2. Imediat conducătorul a chemat la el zece dintre tovarășii săi cei mai înzestrați și le-a cerut să-și întindă mâinile deasupra lui și să facă un cerc în jurul lui, astfel încât fiecare dintre ei să acopere, cu piciorul lui drept, piciorul stâng al vecinului. Acestea s-au petrecut într-o clipită, iar conducătorul nostru a început să se rotească și să se ridice deasupra pământului, plutind în văzduh la mai bine de un stat de om.

3. În această poziție, M-a întrebat dacă să se ridice și mai sus, ori dacă această dovadă ajunge.

4. Eu i-am spus: „Ajunge, poți să cobori!”

5. Intr-o clipită cei zece s-au depărtat unul de celălalt, iar conducătorul a revenit repede pe pământ, a făcut o plecăciune adâncă în fața Mea și M-a întrebat dacă mai trebuie să arate ceva.

6. Și Eu i-am zis: „Arătați cum scoateți voi copacii din rădăcini și cum mutați stâncile din loc!”

7. Conducătorul a răspuns: „În țara noastră nu cresc decât puțini copaci mari și puternici, numai munții înalți se bucură de astfel de copaci. Pe înălțimile unde KAMB'SIM nu ajunge și unde sunt turmele noastre, acolo vezi din loc în loc câte un copac BOHAHANIA, obișnuita locuință a maimuțelor. Pe ici pe colo se mai poate întâlni câte o cipreșă (chiparos), curmali sălbatici sau pâinea-găinilor. Acestea sunt aproape toate soiurile de copaci din țara noastră.

8. La câmpie și în colțurile țării care sunt ferite de vânt cresc doar curmali, smochini și OURANIZA (portocal sălbatic), SEMENZA (rodii) și mulți alți arbuști din care noi ne facem colibele.

9. Ca să scoatem acești copaci din rădăcini nu este nevoie de prea multă putere și osteneală. Noi nu ne-am încercat însă până acum puterile cu copaci mai mari, deși nu ne îndoim că și ei se vor supune voinței noastre la fel ca și marile stânci. Pe acest munte crește un copac foarte puternic, căruia bineînțeles că noi nu-i cunoaștem numele și nici cum este alcătuit. Vrem însă să facem o încercare să vedem dacă și el se supune voinței noastre!”

10. Bătrânul Marcu a spus: „Uite, preasupusule servitor al Stăpânului întregului pământ! Acesta este un cedru bătrân de cel puțin cinci sute de ani! Șapte bărbați de-abia dacă îl pot cuprinde și patru tăietori de lemne dintre cei mai iscusiți și harnici nu răzbesc să-l doboare mai curând de două zile, și tu crezi că șase bărbați și șapte femei îl vor scoate din rădăcini, fără topor?! Na, această treabă, dacă Domnul nu-i va ajuta cu voința Sa atotputernică, va fi ceva foarte rar!”

11. Eu am spus: „Numai răbdare, bătrânul Meu războinic! Nici de data aceasta voința Mea nu va avea nimic de-a face și totuși copacul va fi smuls în curând din rădăcini!”

12. În timp ce Eu îi spuneam acestea bătrânului Marcu, nubienii și-au pus ușor mâinile pe copac, în așa fel încât mâna stângă a fiecăruia acoperea mâna dreaptă a vecinului sau a vecinei. Au rămas liniștiți în această poziție cam jumătate dintr-un sfert de ceas, după care copacul a început să se rotească ușor și să trosnească foarte tare. Toți cei de față au început să se mire peste măsură și nimeni nu era în stare să priceapă ce și cum se petrece.

13. Copacul, împreună cu cei treisprezece, a început să se rotească tot mai tare și a prins dintr-odată a se ridica în aer împreună cu toți negrii care îl înconjurau și cu mari bucăți de pământ. Mai mulți dintre cei care priveau, mai ales femeile, au început să țipe de uimire, căci credeau că, dezrădăcinat fiind, copacul va cădea peste unii dintre nubieni și-i va zdrobi.

14. Eu însă le-am spus celor speriați: „Nu vă temeți, copacul va fi culcat la pământ cu cea mai mare grijă și nu va răni pe nimeni!”

15. Toți s-au liniștit. În aceeași clipă, toți negrii care înconjurau copacul s-au desprins, au sărit de pe munte și au venit fugind spre noi. Copacul a început să se clatine în aer, s-a înclinat pe partea unde era mai greu și, după câteva clipe, s-a culcat ușurel la pământ.

16. După ce copacul a fost astfel scos din rădăcini, Eu le-am arătat nubienilor o stâncă a cărei greutate depășea desigur cincizeci de mii de ocale și i-am spus conducătorului: „Ridicați stânca aceea și așezați-o unde a fost copacul!”

17. Aceiași negri de mai înainte s-au dus repede la stâncă, au înconjurat-o în același fel ca pe copac, iar stânca s-a ridicat în aer mai repede decât copacul. Bineînțeles că a fost nevoie de mai mulți negri ca să o cuprindă decât a fost nevoie pentru copac. Dar fiecare își putea da seama că pentru a ridica o astfel de stâncă n-ar fi fost îndeajuns nici măcar o mie dintre cei mai puternici bărbați.

18. În mai puțin de jumătate dintr-un sfert de ceas, stânca stătea în groapa făcută prin dezrădăcinarea copacului. Nubienii au venit din nou la noi și conducătorul lor M-a întrebat dacă doresc ca ei să mai facă ceva.

19. Eu M-am făcut că Mă gândesc la ceva, iar conducătorul, observând imediat aceasta, a zis: „Oh, de data aceasta va fi ceva nemaipomenit din moment ce Tu însuți ai căzut pe gânduri! De altfel, noi am crezut că lui Dumnezeu Îi este din veci foarte clar ce vrea să facă!”

20. Eu am spus: „O, bineînțeles, așa și este! V-am lăsat însă să vă odihniți puțin, căci ceea ce vă voi da acum să faceți este pentru voi dintotdeauna munca cea mai neplăcută și acum aveți nevoie de puțină odihnă după ultimele două munci, care au fost destul de istovitoare. Acum v-ați odihnit și ne puteți arăta cum vă faceți voi focul și cum stăpâniți și acest element! Mergeți și faceți foc și arătați că sunteți și stăpânii lui!”

21. Imediat toți negrii au făcut un semicerc în jurul unui tufiș demult uscat și și-au întins mâinile și degetele ca niște raze spre el. În câteva clipe, tufișul a început să fumege, fumul devenind tot mai gros. Dintr-o dată au izbucnit flăcări strălucitoare. Când tufișul a fost cuprins de flăcări, nubienii au făcut un cerc închis în jurul lui și s-au culcat cu fața la pământ, iar într-o clipă focul s-a stins, dar în așa fel că în toata jumătatea de tufiș arsă n-a mai rămas nici măcar o scânteie.

22. După aceasta, nubienii au venit din nou la Mine și M-au întrebat dacă au făcut treaba bine, iar Eu le-am dat cea mai mare notă. Ei Mi-au cerut din nou cuvinte de învățătură pentru ei. Eu însă le-am spus să mai aibă un pic de răbdare, pentru că mai înainte de aceasta trebuia să le explic albilor faptele lor. Nubienii au fost mulțumiți cu această lămurire și ne-am întors cu toții la mesele noastre.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 214 - Cunoașterea de sine la oameni
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 01:16 View PostDownload Post

Capitolul 214
Cunoașterea de sine la oameni


1. După ce Eu, împreună cu ucenicii Mei, cu romanii și grecii, ne-am așezat la locurile noastre, conducătorul nubienilor a venit la Mine și M-a rugat să le îngădui să asculte și ei lămuririle Mele.

2. Eu ani spus: „Fără nici o problemă, căci voi va trebui să vă recunoașteți de acum viața desăvârșită! Voi sunteți pe deplin stăpâni pe străvechea putere de viață a oamenilor și sunteți, ca oameni, spre marea Mea bucurie, stăpâni deplini ai întregii naturi. Toate acestea vin din desăvârșita voastră încredere, din credința voastră de nezdruncinat și din voința voastră de neclintit. Dar voi vă cunoașteți această putere tot la fel de puțin cât își cunoaște cineva puterea care pune în mișcare membrele sau sângele în artere și care face să bată inima și pune plămânul să inspire și să expire după nevoile vieții, și a cărui activitate se modifică în funcție de căldură!

3. Acestea sunt experiențe zilnice ale fiecărui om și totuși nimeni nu le înțelege, pentru că nimeni nu se cunoaște pe sine însuși cu adevărat. Și cu atât mai puțin sunt cunoscute puterile extraordinare ale vieții voastre, care sunt mai tainice decât acelea pe care trupul vostru le manifestă în fiecare zi!

4. După ce Eu vă voi lămuri aceste puteri tainice, le veți pricepe mult mai ușor decât dacă v-aș lămuri puterile trupului și legăturile acestuia cu sufletul. Acestea de fapt nici nu pot fi lămurite, pentru că lămurirea diversității aproape fără de sfârșit a diferitelor organe v-ar lua mai multă vreme decât vârsta lui Matusalem, aproape o mie de ani, și asta numai ca să le numărați de la primul la ultimul, darămite să mai și pricepeți cum este alcătuit fiecare organ, care este în amănunțime funcția lui, cum se leagă el cu celelalte organe, cum au loc schimburile între ele și mii de alte însușiri ale fiecărui organ.

5. De pildă, să luăm două fire de păr care cresc foarte aproape unul de altul. Veți crede că ele au nevoie de aceeași îngrijire și că ar putea crește la fel de bine unul în locul celuilalt. Dar cu firele de păr de pe trupul omului nu se petrec lucrurile la fel ca și cu copacii sau plantele, care pot fi sădite unele în locul celorlalte! Un fir de păr crește cu propriul său organism numai acolo unde se află. În oricare alt loc, deosebita alcătuire a organismului rădăcinii sale nu ar supraviețui.

6. În trupul omenesc domnește o selectivitate deosebit de ordonată și o varietate pe care voi cu greu ați putea-o pricepe. Pentru a putea înțelege întreaga alcătuire a corpului omenesc, pentru a cunoaște totul până la cel mai mic atom și pentru a afla cauza pentru care este «așa și nu altfel», omul trebuie mai întâi să fie desăvârșit în spirit.

7. Când spiritul și sufletul sunt una, atunci sufletul desăvârșit și iluminat privește dinlăuntrul trupului său și-l pătrunde, recunoscând atunci dintr-o privire întreaga alcătuire plină de măiestrie a trupului, și își amintește de ce și pentru ce este făcută astfel fiecare parte cât de mică a fiecărui organ și recunoaște alcătuirea lui multifuncțională. Atâta vreme însă cât sufletul nu a atins desăvârșirea, el nu poate ajunge la o asemenea cunoaștere temeinică a trupului său nici într-o mie și nici în alte multe mii de ani.

8. Cu totul altfel însă stau lucrurile cu capacitatea pur spirituală a sufletului. Ea vă poate fi descrisă vouă în linii mari și este și necesar ca ea să fie recunoscută cât mai devreme și cât mai ușor. Căci, fără această cunoaștere practică, sufletul nu ar putea niciodată ajunge la o legătură adevărată cu, spiritul, fără de care este cu neputință o cunoaștere profundă a propriului sine.

9. De aceea, fiți atenți la lămuririle mele despre viața adevărată a primilor oameni, în conformitate cu ordinea divină!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 215 - Sfera de viață exterioară a sufletului uman și sfera exterioară de lumină a soarelui
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 01:18 View PostDownload Post

Capitolul 215
Sfera de viață exterioară a sufletului uman și sfera exterioară de lumină a soarelui


1. (Domnul): „Prima pereche de oameni nu a putut fi lăsată de Dumnezeu Tatăl pe acest pământ altfel decât desăvârșită după adevărata ordine de viață. Viața simțurilor a trebuit să pătrundă în această lume pe deplin desăvârșită, pentru ca ei (primii oameni) să nu cadă pradă miilor de creaturi și elemente dușmane.

2. La prima pereche de oameni asemănarea cu existența divină din veci era deplină și de aceea acești oameni puteau stăpâni pe deplin întreaga natură. Cum se poate însă aceasta? Ascultați!

3. Sufletul desăvârșit în simțuri își are sălașul în trupul formei omenești desăvârșite. Dar simțirea, trăirea și voința acestui suflet merge asemenea razelor soarelui în toate direcțiile, acționând și la distanță. Cu cât este mai aproape de suflet, cu atât mai intens și mai puternic este fluxul continuu de gândire, simțire și voință.

4. Sfera exterioară de lumină a soarelui (în care se găsesc acest pământ, luna și alte corpuri cerești) este, într-un anumit fel, cea prin care tot ce se află în ea este trezit la viață. Totul trebuie să se supună ordinii soarelui căci el este legiuitorul și stăpânul tuturor celorlalte corpuri cerești care se găsesc în sfera de strălucire a luminii lui.

5. Bineînțeles că despre soare nu se poate spune că ar gândi sau ar voi ceva. Dar lumina lui este totuși un gând chiar foarte mare și căldura luminii este o voință chiar foarte puternică; însă acestea nu vin de la soare, ci de la Dumnezeu Tatăl, acționând prin ființa organică a corpului solar.

6. Cu cât o planetă este mai aproape de soare, cu atât mai mult preia ea din puterea de viață a acestei sfere exterioare de viață a soarelui și trebuie să se supună în tot ceea ce lumina și căldura soarelui face să rodească pe acea planetă.

7. Tot așa precum acționează soarele asupra planetelor doar prin sfera lui exterioară de viață, tot la fel este și un suflet pur și desăvârșit, precum era la începuturi, care este plin de viață, deci plin de iubire, credință și voință puternică!

8. Un astfel de suflet este numai lumină și căldură, și își împrăștie razele până departe, iar această strălucire formează mereu o puternică sferă exterioară de viață. La fel cum în sfera exterioară de viață a soarelui acționează peste tot, în mod miraculos, voința lui Dumnezeu, tot la fel acționează voința unui suflet desăvârșit și pur care este una cu voința Tatălui Ceresc.

9. Dacă însă soarele ar fi distrus, cu îngăduința lui Dumnezeu Tatăl, iar acest extraordinar organism și mecanism, împreună cu toate sufletele din el, nu ar mai avea nimic altceva de făcut decât să își adune la loc miile de părți în care a fost descompus sau, în cazul nefericit, să le părăsească și să lase ruinele spre a se descompune singure, ce se va petrece în acest caz cu sfera lui exterioară de viață? Pe toate planetele ar izbucni cea mai mare dezordine, iar întreaga vegetație și toate animalele și-ar afla în curând sfârșitul!

10. Chiar dacă oamenii ar reuși să supraviețuiască o vreme cu tot felul de provizii, luminând cu făclii și lămpi veșnica noapte și încălzindu-se cu lemne, această supraviețuire ar dura, în cel mai fericit caz, nu mai mult de zece ani. La urmă s-ar termina cu toată vegetația și cu toate viețuitoarele de pe pământ. Nici o plantă nu ar mai crește și nu ar mai purta semințe roditoare. Animalele ar muri de foame și de frig. Pământul însuși ar părăsi vechiul lui drum pe cer și s-ar lovi de alte planete ori ar intra, după multe mii de ani, în sfera de lumină a unui alt soare, în a cărui lumină și căldură s-ar dezgheța din nou și, după o vreme, ar reveni la viață, dar nu ar mai ajunge niciodată la această existență fericită de acum!!

11. Toate acestea ar urma dacă soarele s-ar tulbura în ființa lui, cauzând un mare sau chiar cel mai mare haos. El nu ar mai fi atunci stăpânul și legiuitorul planetelor și corpurilor cerești care se rotesc în jurul lui. Așa cum v-am spus, aceste corpuri cerești s-ar tulbura ele însele foarte tare, intrând într-un mare haos, și ar deveni mai apoi dușmanii soarelui, care nu ar mai putea împiedica aceasta, pentru că nu ar mai avea sfera de viață exterioară prin care să poată opri puterile scăpate de sub controlul gravitației sau cel puțin să le liniștească.

12. Este dovedit de petele negre, care pot fi văzute din când în când pe fața soarelui, că orice tulburare de pe fața soarelui, oricât de scurtă (ca durată) și de restrânsă (ca întindere) ar fi ea, se răsfrânge și asupra planetelor în mod nefavorabil. Orice pată de pe soare, chiar dacă nu este mai mare decât un punct, se face simțită pe pământ ca o dezordine, sub forma unei furtuni sau ca vreme rea.

13. Dar de ce aceasta? Soarele este atât de îndepărtat de pământ, încât o săgeată țintită cu putere ar atinge soarele de-abia după mai bine de cincizeci de ani. Cum poate fi influențat pământul cel plin de viață de ceva ce se petrece la o așa mare depărtare pe soare?

14. Da, ceea ce se petrece în mod obișnuit pe soare nu are pentru pământ nici o însemnătate. Dar o pată neagră de pe fața soarelui nu este atât de mică precum pare, văzută fiind de pe pământ! Acolo, în realitate, ea este de mii de ori mai mare decât suprafața întregului pământ! Această pată influențează spiritele sensibile de pe pământ, care simt o lipsă de lumină și de căldură. Ele se vor teme imediat și vor începe să se agite peste măsură, astfel că vor da naștere unor furtuni năprasnice sau la nori, ploaie, grindină și zăpadă, chiar și în țările calde de pe pământ. Toată această dezordine de pe pământ se datorează dezordinii dintr-o mică regiune a soarelui pentru că dezordinea de pe pământ reflectă tulburările care au loc în sfera exterioară a soarelui; această sferă exterioară de viață a soarelui se întinde mult mai mult în spațiul cosmic și de aceea o mică dezordine apărută aici se va face simțită la fel de nefavorabil și pe celelalte corpuri cerești aflate în sfera de influență a soarelui, la fel cum ordinea netulburată a luminii și căldurii soarelui, prin sfera lui exterioară de viață, se face simțită într-un mod plăcut pe toate corpurile cerești care aparțin acestui soare.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 216 - Influența caracterului omului asupra animalelor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 01:21 View PostDownload Post

Capitolul 216
Influența caracterului omului asupra animalelor


1. (Domnul): „Gândiți-vă acum la sufletul omenesc, în puritatea lui de la început, care este ca un adevărat soare între toate celelalte creaturi însuflețite; acestea din urmă sunt toate supuse sufletului omenesc pentru că preiau din sfera lui exterioară de viață lumină spirituală și căldură spirituală de viață, de care au nevoie pentru dezvoltarea sferei lor sufletești și, prin aceasta, devin blânde, răbdătoare și ascultătoare. Aceasta se petrece pentru că atât sufletele plantelor, cât și cele ale animalelor, au menirea de a deveni cândva ele însele suflete umane.

2. Plantele și mai mult animalele nu sunt altceva decât forme de colectare și educație succesivă și transformatoare a puterii de viață a sufletului din spațiul nemărginit, din care au luat naștere și sufletele voastre. Aceste suflete de animale sunt sensibile la influența unui suflet omenesc desăvârșit și a sferei lui exterioare de lumină și căldură.

3. Animalele se simt bine într-o sferă exterioară de viață desăvârșită, la fel ca plantele în lumina și căldura soarelui. Nici un suflet al vreunui animal nu simte nevoia să se răzvrătească împotriva voinței unui suflet desăvârșit, ci ele trăiesc umile în apropierea lui, precum plantele la soare. Aceste suflete de animale se transformă în lumina și în căldura sferei exterioare de viață a sufletului omenesc desăvârșit și se pregătesc pentru trecerea pe o treaptă superioară.

4. Pentru a înțelege mai bine și practic aceasta, să ne uităm mai îndeaproape la câteva animale de casă și la stăpânul lor! Ascultați! Să mergem la un stăpân aspru și mândru și să vedem cum sunt toate animalele lui! Câinii lui sunt mai răi și mai sălbatici decât lupii din pădure, vitele lui sunt speriate și din cauza aceasta de multe ori o iau razna și sunt neascultătoare. Oile și caprele lui fug de om și pot fi prinse doar cu greu. Pe lângă porcii lui, pe care îi crește pentru grăsime, este periculos să treci, din cauza sălbăticiei lor. Găinile și celelalte păsări din curtea lui sunt și ele sperioase și se lasă cu greu prinse. Nici măgarii, caii, cămilele sau boii nu se lasă mânuiți ușor, de parcă nici n-ar fi îmblânziți. Ei trebuie împinși la muncă cu strigăte sălbatice, blesteme, lovituri și împunsături, iar de cele mai multe ori treaba nu se încheie cu bine!

5. Dar oare de ce sunt atât de sălbatice și nestăpânite animalele stăpânilor aspri și mândri? Sufletul stăpânului lor este ca un soare aflat în mare dezordine! Servitorii și argații lui vor deveni până la urmă la fel ca și stăpânul lor, deci nici ei nu sunt nici pe departe ca un soare viu pentru sufletele între timp înghețate ale animalelor care le-au fost încredințate spre îngrijire. Căci, până la urmă, toți servitorii țipă, blestemă, strigă și bat unde și pe cine pot! Cum să mai se afle un astfel de stăpân de animale în acea minunată stare sufletească despre care s-ar putea spune că este în ordinea divină?!

6. Să mergem acum la un stăpân bun și înțelept, și să-i cercetăm animalele! Ce diferență de necrezut va fi!

7. Nici vitele și nici oile nu-și părăsesc păstorii cei buni! Doar o singură chemare și ele vin la stăpânul lor, îl ascultă cu o atenție vizibilă când acesta le spune ceva și se supun voinței bunului păstor, în a cărui lumină sufletească ele s-au învigorat din nou.

8. Cămila înțelege și cel mai mic semn din partea bunului stăpân, iar calul curajos nu se sperie niciodată când își poartă stăpânul. Pe scurt, toate animalele de pe lângă casa unui stăpân bun și blând sunt blânde, supuse și ascultă de vocea stăpânului lor, și la ele se poate vedea ușor o anumită blândețe, așa cum se poate vedea de la prima vedere la pomii buni că vor face roade bune, căci la aceștia trunchiul, ramurile și frunzișul sunt blând rotunjite, netede și fără vârfuri ascuțite sau spini, și fructele au un gust dulce.

9. Cauza tuturora acestora este, așa cum v-am spus, sufletul sănătos, nestricat, din a cărui înțelepciune luminoasă iradiază spre exterior o sferă luminoasă, care are în ea tot ceea ce are sufletul ca element al vieții: iubire, credință, încredere, cunoaștere, voință și izbândă.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 217 - Avantajele educației corecte a sufletului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 01:22 View PostDownload Post

Capitolul 217
Avantajele educației corecte a sufletului


1. (Domnul): „Dacă sufletul omului este deja îngropat în tot felul de griji lumești materiale sau dacă doar începe să se îngroape în ele, atunci el își tulbură ființa luminoasă și va deveni în cele din urmă întunecat de tot. Atunci nu mai rămâne nici o urmă de iubire puternică, iar rămășițele slabei iubiri nu sunt îndestulătoare. De aici vine egoismul, iubirea de sine, care nu mai lasă loc pentru nimeni altcineva. Și unde nu mai este decât atât de puțină iubire, de unde să mai fie o credință puternică și o voință neclintită, când credința este lumina flăcării iubirii, iar voința este puterea luminii?!

2. Dacă acești oameni atât de săraci în iubire încep să-și dea seama foarte vag că, din cauza iubirii lor prea slabe și sărace, nu le reușește nimic pentru că le lipsește puterea, atunci ei ar mai putea fi încă ajutați. Dar, de obicei, ei sunt și mai furioși și plini de răutate și ranchiună față de orice reușită a altor oameni.

3. Furia este și ea o putere, însă una distrugătoare. La lumina amăgitoare a acestei puteri nefaste ei văd tot felul de mijloace necinstite de a ajunge la avere. Ei încearcă repede aceste mijloace, care de cele mai multe ori nu dau roade pentru că sunt înșelătorii. Nu învață însă nimic din nereușite, ci devin și mai înrăiți și furioși. Devin trufași și plini de aroganță și încep să-și caute scăparea în mijloace violente, pe care le și folosesc.

4. Dacă acești oameni vor avea la rândul lor copii, aceștia nu vor putea fi crescuți altfel decât numai în acest fel și pe aceeași cale plină de tot felul de șiretenii lumești, cele pe care părinții au ajuns la fericirea lumească. Acești părinți își vor pune copiii să învețe de toate, însă totul numai pentru lume! Nu va fi luată în seamă câtuși de puțin educația temperamentului și a firii, pentru că, pentru acești părinți și pentru învățătorii și educatorii pe care îi aleg aceștia, firea și temperamentul sufletului nu mai înseamnă nimic.

5. Totul se concentrează pe o educație de formare și de ascuțire a minții, încă din fragedă copilărie. Pentru aceasta, copilul este motivat cu tot felul de premii și trofee și astfel, odată cu ascuțirea minții se începe cât se poate de devreme și cu egoismul și cu lăcomia pentru câștig. Copilul este îmbrăcat cu haine frumoase și cu tot felul de podoabe și nu-și mai încape în piele de atâta trufie. Vai de sărmanul copil sau de omul sărac care nu se închină îndeajuns în fața unui astfel de copil trufaș sau chiar îndrăznește să-l ia în râs, căci acela și-a făcut din acest copil răsfățat un dușman tenace!

6. Unde să mai încapă într-un astfel de om puterea tainică divină de viață?! Unde ar putea să mai încapă puterea peste întreaga natură și peste toate elementele din care au luat naștere toate câte sunt pe lume?!

7. Dacă însă este educată mai întâi firea copilului și abia după aceea se începe cu o educație a minții, care va merge acum ca și de la sine, atunci mintea trezită în acest fel devine un eter luminos viu care învăluie sufletul, așa precum eterul luminos învăluie soarele din care izvorăște acea putere minunată care face ca acest pământ să fie plin de viață.

8. Dacă sufletul omului este îndrumat corect, el este și rămâne centrat în sine și activ, iar ceea ce voi numiți «minte» este emanația activității interioare a sufletului. Lumina exterioară a minții luminează sufletului toate relațiile din afară, iar voința sufletului vine atunci în această lumină exterioară și face ca totul să crească și să rodească într-un mod minunat. Căci alcătuirea omului este făcută după ordinea divină, la fel și voința și încrederea lui sunt tot din Dumnezeu Tatăl sau din voința Sa atotputernică, voință căreia trebuie să i se supună toate creaturile. Ceea ce își dorește un om aflat pe de-a-ntregul în rânduiala divină, aceasta trebuie să se facă până departe, pentru că sfera exterioară de viață a unui astfel de om este străbătută de fapt de Spiritul Divin, căruia totul îi este cu putință.

9. Dacă un astfel de om va renaște în spiritul său, el îmi va fi egal și va putea să voiască, în toată libertatea lui de viață, tot ceea ce îi va plăcea în ordinea divină cu care el a devenit una, iar aceea se va face după voia lui. În această stare de viață desăvârșită, omul, pentru că îmi va fi întru totul asemenea, va fi nu numai stăpânul tuturor creaturilor și elementelor acestui pământ, ci domnia lui, la fel ca a Mea, se va întinde atunci peste întreaga creație, și voința lui va putea da legi nenumăratelor lumi, și aceste legi vor fi urmate. Vederea lui limpede va pătrunde totul la fel ca privirea Mea și, de fapt, împreună cu ea, iar cunoașterea lui clară va recunoaște toate nevoile din întreaga creație și va putea, luând în seamă aceasta, să poruncească, să creeze și să ajute unde și ce va vrea, căci el va fi în toate una cu Mine.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 218 - Puterea unui suflet desăvârșit
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 01:24 View PostDownload Post

Capitolul 218
Puterea unui suflet desăvârșit


1. (Domnul): „Acest grad de preaînaltă desăvârșire de viață nu a putut fi atins de nimeni înainte de venirea Mea ca om. Eu am venit acum pe acest pământ pentru ca, prin revelarea deplină a spiritului vostru în sufletele voastre, să vă fac adevărații Mei copii. Când Eu vorbesc acum despre un suflet desăvârșit, aceasta se referă doar la sufletul în care Spiritul Divin este deja activ, dar nu este încă una cu acesta.

2. Un suflet desăvârșit nu numai că este în stare, din motivele enumerate mai înainte, să facă minuni, stăpân fiind pe întreaga creație, dar este capabil, prin spiritul revelat, să perceapă sferele pur spirituale și Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum a fost cazul la toți clarvăzătorii și profeții. Aceștia, pe lângă clarviziunea și prorocirea din Spiritul Divin, au avut și un mare control asupra elementelor și asupra întregii Creații.

3. Moise a făcut minuni, fratele lui, Aaron, la fel, la fel Iosua și, mai târziu, Ilie, iar după ei mulți alți profeți și clarvăzători.

4. Un profet pe nume Daniel (numit și «fiul zilei» sau «fiul luminii») a fost pedepsit de un rege crud al Babilonului, căruia îi ținuse o predică aspră, și a fost aruncat într-o groapă cu doisprezece lei flămânzi. Ei fuseseră hrăniți ani la rând doar cu tot felul de osândiți nefericiți. Regele, mâniat de aspra predică a lui Daniel, l-a osândit fără milă, deși până atunci îl îndrăgise pentru înțelepciunea lui.

5. Sufletul desăvârșit al lui Daniel era însă stăpân peste leii flămânzi! Când a fost aruncat de călăi în groapă, leii nu s-au atins de el, ci doar s-au apropiat cu teamă de el și s-au culcat la picioarele lui. Daniel, știindu-se prea bine stăpân peste lei, a cerut ucenicilor săi o tablă pe care să scrie și, vreme de trei zile, și-a scris profețiile, teafăr fiind în mijlocul celor doisprezece lei. Când regele a aflat aceasta, i-a părut rău de felul cum s-a purtat cu Daniel și a dat poruncă să fie scos cu ajutorul unui coș din groapă, dăruindu-i apoi libertatea.

6. La fel trăiau pe vremea aceea trei tineri, care nu voiau să se plece în fața lui Baal. Regele cel prost s-a mâniat atât de tare din această cauză, încât a pus să fie încins un cuptor vreme de trei zile și apoi a poruncit ca cei trei tineri să fie aruncați de vii în el, dacă până atunci nu se vor supune voinței regelui. Cei trei tineri, ale căror suflete erau desăvârșite, și-au păstrat convingerile bine întemeiate și nu au arătat nici urmă de teamă în fața cuptoarelor încinse. La capătul celor trei zile, cei trei tineri au fost înșfăcați de călăi și aruncați peste marginea încinsă a cuptorului în flăcări. Celor trei însă nu le-a fost atins nici măcar un fir de păr, pe când unul dintre călăi a fost cuprins de flăcări și făcut scrum.

7. Ce i-a apărat pe cei trei tineri de focul din cuptor? Răspunsul este: sufletul lor desăvârșit, aflat întru totul în ordinea divină primordială! La urmă a venit la ei un înger care i-a scos cu totul întregi din acel cuptor încins, de care nimeni nu s-ar fi putut apropia la mai mult de treizeci de pași fără a fi făcut scrum.

8. Toate acestea nu sunt altceva decât pilde despre minunata putere a unui suflet desăvârșit!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 219 Acțiunea luminii soarelui. Alcătuirea ochiului omenesc. Vederea sufletului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 01:27 View PostDownload Post

Capitolul 219
Acțiunea luminii soarelui. Alcătuirea ochiului omenesc. Vederea sufletului


1. (Domnul): „Acești nubieni au dat dovadă aici, prin pilde grăitoare, că așa este și altfel nu poate fi; iar soarele ne dovedește marea lui putere din mult întinsa lui sferă exterioară de viață și mai limpede, în fiecare zi, în fiecare plantă și în fiecare animal.

2. Toate acestea pot părea doar fantasme pentru cei educați greșit și pentru mintea omenească pervertită, căci ea nu poate vedea în aceste minuni decât delirul unei minți înfierbântate și toate acestea îi par curată nebunie. Pentru puterea de înțelegere a unei minți pervertite, acest adevăr este o adevărată nebunie și realizarea lui îi pare cu neputință, pentru că ea nu este bineînțeles în stare de așa ceva și, din motive înțelepte și necesare, nici nu trebuie săli fie așa ceva cu putință. Căci cine ar putea să lucreze fără mâini și să meargă fără picioare?!

3. Dacă soarele ar fi un bulgăre întunecat, ceea ce ar și putea fi, cu toată mărimea lui, el nu ar putea susține viața pe nici o planetă. Dar grandioasa lui constituție interioară, care este de neînțeles pentru voi, este în așa fel concepută și creată ca să producă o imensă cantitate de gaze fine. Prin acestea, uriașul corp al soarelui este nevoit să se rotească în jurul propriei axe, iar această rotație face ca marea atmosferă a soarelui să se frece mereu cu eterul din jurul ei, frecare prin care nenumăratele spirite ale naturii din atmosfera soarelui sunt agitate, mereu și mereu. Această agitație se transmite, din aproape în aproape, în linie directă și în fiecare clipă, pe o distanță de douăzeci de mii de mile și ajunge astfel la o distanță imensă față de soare.

4. Prin această agitație a spiritelor naturii în spațiul incomensurabil al creației, se împarte lumina originală a soarelui în modul pe care vi l-am expus deja suficient de detaliat. Astfel apare o agitație a spiritelor naturii și în atmosfera planetelor. Cu cât ne apropiem mai mult de o planetă, cu atât este mai ușor perceptibilă și mai puternică această agitație. La fel este și atunci când se freacă două pietre: se produce o frecare mai mare decât dacă se freacă două pene. De aceea și în văile adânci este mai cald decât pe vârfurile munților.

5. Acum însă, un bun matematician va gândi astfel: dacă în acest mod are loc propagarea luminii soarelui și a oricărei alte lumini, atunci lumina ar trebui să fie de aceeași natură și nu ar mai fi cu putință să percepem lumina soarelui mai puternică decât restul firmamentului.

6. Într-adevăr, așa ar fi dacă ochiul omenesc nu ar fi fost făcut în așa fel încât întreaga lumină directă și cea reflectată să poată pătrunde doar printr-un orificiu foarte mic pe retina ochiului și de acolo la nervul ocular.

7. Astfel, toate razele directe sunt filtrate și doar cele reflectate de contur ajung pe retina oculară și mai departe la nervul ocular. Apoi, prin organele corespunzătoare din zona creierului, ele vor fi impregnate ca imagini sau semne și vor putea fi văzute de suflet.

8. Dacă ochiul nu ar fi fost așa constituit, atunci nu ați putea percepe imaginea soarelui separat de restul, ci totul ar fi o mare uniformă de lumină, asemănătoare aceleia pe care unii oameni o văd în spirit și în care nici măcar nu își percep ființa lor diferențiată de restul.

9. Un înțelept grec, numit Platon, a adus în scrierile sale o mărturie despre aceasta, împreună cu alți înțelepți ai acelor timpuri. Ei puteau să intre într-o anumită stare de somn conștient în care percepeau că se află într-o mare de lumină în care puteau gândi, dar nu se puteau vedea. Aceasta le dădea un sentiment de împlinire de a fi una cu lumina originară pe care au considerat-o a fi însuși Dumnezeu.

10. Motivul acestei trăiri incomplete a lor era capacitatea încă imperfectă de percepție a sufletului. Aceasta nu era pe deplin instalată din cauza educației greșite. Trebuie să știți că, de fiecare dată când percepția minții ia locul percepției lăuntrice, sufletești, înseamnă că educația este greșită.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 220 - Despre renaștere și despre educația corectă a omului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 01:29 View PostDownload Post

Capitolul 220
Despre renaștere și despre educația corectă a omului


1. (Domnul): „Ce fructe ar face un pom dacă nu ar purta în el însușirile specifice care sunt necesare apariției primului fruct? Ce s-ar petrece dacă ar fi toamnă în loc de primăvară și primăvară în loc de toamnă, urmată de iarna rece și aspră? Frigul iernii nu ar omorî toate florile și toate frunzele pline de speranță, împreună cu adevăratul fruct, trezit din floare la viață? Lemnul pomului va crește pe măsură, dar nu veți mai vedea niciodată vreun fruct pe ramurile lui.

2. La fel este și cu omul, și mai ales cu sufletul lui! Totul devine materie grosieră și din ea nu mai cresc alte roade în afara aceluia care, la urmă, va fi tăiat și ars ca un lemn în focul Judecății de Apoi, pentru ca măcar cenușa lui să folosească drept îngrășământ la purificarea săracei și pervertitei împărății pământești.

3. Cine începe educația copiilor săi cu cea a minții, acela începe construcția unei case cu acoperișul și vrea să adune apa în ciur. Câtă vreme un astfel de om se va ține de o astfel de muncă irosită, ciurul va fi ud, dar nu va păstra nici măcar o picătură din apa vieții, iar minunata viață a sufletului nu va ajunge niciodată să înflorească și să dea roade. Ca să poată ține apa, ciurul va trebui mai întâi cârpit printr-o muncă nespus de istovitoare. Dar cât de ușor se poate găuri din nou un ciur cârpit la repezeală, care, după o vreme, va pierde din nou toată apa vie!

4. Din aceasta puteți înțelege că un om care și-a cultivat în primul rând mintea poate să-și educe mai apoi și caracterul prin multe renunțări de sine. Dacă însă nu este destul de grijuliu când face aceasta și nu e atent la nenumăratele petice cu care și-a cârpit ciurul vieții care era plin de găuri (slăbiciuni omenești) și uită doar o găurică (o slăbiciune) ce nu este cârpită îndeajuns de bine, se va convinge singur cum apa vie pe care a adunat-o se va risipi din nou și cum el va deveni, pe neobservate, iarăși vechiul om fără nici un conținut de viață adevărată!

5. De aceea, Eu v-am vorbit în primul rând despre iubirea aproapelui, care vine din iubirea de Dumnezeu! Căci numai ea poate face din voi iarăși oameni în Ordinea divină de viață. Nu vă lăsați orbiți de lume, căci tot ce vă dă ea este moarte și judecată - un rod al minții! Numai iubirea, doar ea, vă poate transforma!

6. Pentru aceasta am venit Eu în lume, ca să vă arăt vouă adevărata cale de întoarcere la Ordinea divină și adevărata cale pe care să mergeți mai departe în această Ordine de viață până veți ajunge la adevărata revelare a spiritului în suflet, după care nu mai este cu putință căderea.

7. Cred că vă sunt foarte clare acum toate acestea, pentru că acelora care odată au căzut din Ordinea divină nu le ajută prea mult doar întoarcerea cârpită a sufletului. Sufletul trebuie să se rupă mai întâi cu totul de ordinea greșită, înainte ca spiritul să fie revelat din plin în suflet. Însă sufletul cârpit și adus astfel pe calea cea dreaptă nu își poate menține această stare, pentru că puterea lumii și avantajele ei vremelnice ademenesc din nou sufletul abia lipit și cârpit, iar când ademenirea devine puternică, sufletul cade din nou în greșeală.

8. Pentru a împiedica aceasta am venit Eu să vă arăt noua cale. Spiritul Meu, care este una cu Spiritul lui Dumnezeu Tatăl, pe care El însuși l-a pus și îl pune în fiecare suflet ca o scânteie din iubirea Sa divină, din care se hrănește iubirea voastră pentru El și, prin ea, pentru aproapele vostru, va crește astfel în sufletele voastre și, după ce va ajunge la puterea și mărimea potrivită, se va uni pe deplin cu sufletul și va deveni una cu acesta. Acest act se numește și se va numi de acum înainte renaștere în spirit.

9. Cine a atins această stare va fi cu mult deasupra unui suflet doar desăvârșit prin el însuși, care poate și el multe dar niciodată tot ceea ce poate un suflet întru totul renăscut.

10. Această scânteie din Iubirea divină este descoperită pe deplin în inima unui om abia atunci când acesta a cunoscut Cuvântul divin (Logosul divin creator) și l-a primit întru totul și cu toată iubirea în inima lui. Până atunci, oricât de desăvârșit ar fi sufletul unui om, el nu va atinge renașterea în spirit. Căci, fără Cuvântul divin, pe care Eu vi-l vestesc acum vouă, nu se poate aprinde scânteia iubirii divine în inima sufletului vostru, iar, dacă ea nu este aprinsă, nici nu are de unde să crească ea în suflet, și acesta nici nu poate să renască în spirit.

11. Prin urmare, și copiii care au fost botezați în numele Meu au primit în inima sufletului lor scânteia iubirii divine. Ea însă nu va crește dacă educația nu este bună; va crește însă dacă educația se va face după Ordinea divină pe care v-am arătat-o foarte limpede, după care mai întâi este îngrijit caracterul și de abia după aceea mintea. Caracterul va fi însă educat prin adevărata iubire, prin blândețe și prin răbdare.

12. Învățați-vă devreme copiii să-și iubească Tatăl din ceruri, arătați-le cât de bun și iubitor este El, că El a făcut toate câte sunt pentru prea binele omului și cât de binevoitor este El mai ales față de copilașul care-L iubește mai presus de toate! Faceți-i atenți, în orice împrejurare deosebită, că totul este făcut și se petrece din voia Tatălui Ceresc și astfel veți îndruma inimile celor mici spre Dumnezeu Tatăl și iubirea Sa sfântă va începe să înflorească în inimile lor! Dacă veți îndruma astfel copiii, osteneala voastră va da în curând cele mai fierbinți roade; altfel va da doar spini și scaieți, pe care nu cresc nici struguri, și nici smochine!

13. Spuneți-Mi acum deschis dacă ați înțeles bine aceasta: cum și de ce sunt în stare frații noștri negri să facă asemenea fapte care vouă vă par minuni de neînțeles!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 221 - Despre adevărata înțelegere și despre ghicitul gândurilor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 31.12.2009, 17:38 View PostDownload Post

Capitolul 221
Despre adevărata înțelegere și despre ghicitul gândurilor


1. La acestea, conducătorul nubienilor a spus: „Doamne, Tu, atotputernicule Dumnezeu, eu și tovarășii mei Te-am înțeles foarte bine. Dar oare și albii pentru care ai făcut aceste lămuriri Te-au înțeles cu adevărat? Aceasta n-aș putea-o spune cu siguranță! Mie-mi pare că mulți au rămas cu unele nelămuriri!

2. Dacă pe careva îl apasă ceva, acela va da de știre, dacă setea lui de cunoaștere este mai mare decât mândria! Căci și printre acești albi or fi dintre aceia care nu întrebă nimic, ca să nu-și trădeze prin aceasta slăbiciunea minții! Acelora aș vrea să le dau un sfat, ca negru ce sunt: mai bine să renunțe la deșartă onoare a minții și să caute curatul adevăr, căci numai o minte curată poate înțelege adevărul. Altfel, acest adevăr neînțeles nu valorează mai mult decât o minciună. Căci un adevăr neînțeles nu poate ajuta nimănui, la fel cum nici o minciună nu poate ajuta.

3. O minciună nu-i va fi nimănui de folos, fiind recunoscută ca atare. La fel, un adevăr neînțeles nu poate fi nici el de folos cuiva, pentru că, neînțeles fiind, ori nu își va găsi folosul, ori va fi folosit greșit. Din această cauză nu poate fi cu nimic mai bun decât o minciună gogonată.

4. Cam asta ar fi părerea mea. Poate cineva are una mai bună, iar dacă da, atunci o voi asculta cu cea mai mare atenție!”

5. Eu am spus: „Vorbele tale au fost bune și foarte adevărate. Eu știu că aici, de față, sunt mai mulți care nu au înțeles lămurirea Mea întru totul, dar le este rușine să-și dea în vileag, prin întrebări, slăbiciunea minții și de aceea se mulțumesc cu o înțelegere pe jumătate.”

6. După ce am spus acestea, au întrebat mai mulți dacă ei sunt aceia care nu au înțeles pe deplin învățătura Mea. Eu însă am tăcut. Și Cyrenius M-a întrebat, plin de teamă, dacă nu cumva nici el nu a înțeles până în profunzime acest adevăr.

7. Atunci Eu am spus: „Nu numai tu, ci cei mai mulți dintre voi! Doar doi dintre ucenicii Mei au înțeles întru totul învățătura Mea despre starea desăvârșită a sufletului, toți ceilalți, în afară de nubieni, nu! Voi aveți doar o vagă idee despre acest lucru și nici pe departe o părere concretă. Aceasta se poate vedea la mulți dintre voi și conducătorul nubienilor a remarcat bine aceasta.

8. Da, un suflet desăvârșit în forma sa primară de viață pe lângă faptul că este stăpânul tuturor creaturilor acestui pământ, mai are și darul aparte ca, în momente deosebite, să-și poată da seama și chiar să poată vedea ce se petrece în inima cuiva. Puternica sferă exterioară de viață a unui astfel de om recunoaște pe loc ce se află în sfera exterioară de viață a unui alt om și de aceea acești oameni cu o viață sufletească desăvârșită nu pot fi nicidecum înșelați. Ei recunosc, prin sfera lor exterioară de viață, care este deosebit de intensă de multe ori, de la foarte mare distanță, ce gândește și ce vrea un om care le vine în întâmpinare.

9. Când se apropie un dușman, oamenii cu o astfel de viață sufletească pot să-l pună pe fugă doar prin unirea sferelor lor exterioare de viață, la fel cum ați văzut că, prin unirea sferelor lor de viață, pot scoate copaci masivi din pământ, pot ridica stânci uriașe sau pot face foc.

10. De aceea, să nu se supere nici unul dintre voi pentru ceea ce v-a spus conducătorul nubienilor, pentru că unii dintre voi ați fost atinși de spusele lui, precum își atinge ținta o săgeată bine ochită. Sferele voastre exterioare de viață le dezvăluie nubienilor foarte limpede chiar și gândurile voastre cele mai ascunse atunci când ele sunt animate de voință. Gândurile simple ale creierului, care de fapt nici nu sunt gânduri, nu sunt recunoscute de ei, pentru că ele constau doar din niște imagini lipsite de viață din creier. Însă gândurile inimii sunt foarte bine cunoscute de ei, mai ales atunci când ei însuși se află într-o stare sufletească mai deosebită precum sunt acum.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 22 of 27  [ 265 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 21, 22, 23 ... 25, 26, 27  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !