Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 09:46
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 8, 9, 10 ... 25, 26, 27  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 80 - Despre poftele trupești care sunt lipsite de iubire
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 02:07 View PostDownload Post

Capitolul 80
Despre poftele trupești care sunt lipsite de iubire


1. (Domnul): „Am vorbit despre sărăcie și despre lucrurile potrivnice ce pot ieși la iveală dacă ea se întinde tot mai mult. Am mai văzut însă de ce și cum se poate îmblânzi sărăcia și ce câștig va avea omenirea dacă vor fi urmate învățăturile Mele. Iar acum am încheiat cu acest necaz și să ne îndreptăm spre o altă temă, care nu pare să se asemene prea mult cu cea precedentă, și totuși se află într-o anumită legătură cu ea. Ea se numește: poftele trupești (sexualitatea) în care iubirea lipsește complet.

2. În aceasta constă de fapt răul principal pentru toți oamenii care nu iubesc, într-o măsură mai mare sau mai mică. Din asemenea pofte trupești (sexualitate) lipsite de iubire se trag multe dintre bolile trupești și unele dintre necazurile sufletului și să știți că atunci aceasta se produce foarte sigur și negreșit.

3. De orice alt păcat se dezbăra omul mai ușor decât de acesta. Căci toate celelalte păcate au cel mai adesea motive exterioare, acest păcat are însă motivul în el însuși. De aceea, dacă nu-l iubiți pe celălalt, și celălalt nu vă iubește, mai bine să vă întoarceți imediat privirile de la capcanele ispititoare ale cărnii (ABSTINENȚA pentru o anumită perioadă), până când veți deveni cât mai stăpâni pe carnea voastră.

4. Păziți copiii de păcat și păstrați-le vie în suflet rușinea, căci astfel vor putea, ca adulți, să-și stăpânească mai bine carnea și nu vor cădea atât de ușor. Căci, chiar și o dată dacă o să fiți neatenți, imediat spiritul cel rău al cărnii va pune stăpânire pe ea! Nici un diavol nu este atât de greu de scos din om precum este diavolul cărnii lipsite de iubire. Omul nu poate scăpa chiar așa de ușor de el decât prin abținere (ABSTINENȚA sexuală), posturi îndelungate și rugăciune.

5. Feriți-vă tocmai de aceea să stricați copiii, îngrijindu-le în mod exagerat trupul și îmbrăcându-l provocator, numai ca să ispitiți și să aprindeți astfel carnea fără IUBIRE! Vai de acela care păcătuiește stricând astfel, prin absența IUBIRII, natura copiilor! Adevărat vă spun, aceluia i-ar fi fost cu mult mai bine dacă nu s-ar fi născut niciodată!

6. Pe nelegiuitul care va pângări în felul acesta (FĂRĂ SĂ IUBEASCĂ) natura cea sfântă a tinereții îl voi pedepsi Eu însumi cu toată puterea mâniei Mele! Căci, odată ce în felul acesta (PRIN ABSENȚA IUBIRII) trupul este stricat, sufletul nu mai are un adăpost potrivit și mai ales atunci desăvârșirea lui este împiedicată.

7. Nici nu bănuiți ce eforturi colosale trebuie să depună un suflet slab pentru a-și vindeca trupul care a fost stricat astfel (prin sex fără IUBIRE) pentru ca apoi să-l facă iarăși să fie din nou întreg și fără urme! Câtă teamă trebuie el uneori să suporte, când vede stricăciunea și slăbiciunea învelișului său trupesc! Cine este mai ales atunci de vină? Supravegherea cea proastă din copilărie care, după aceea, prin acest păcat (sex fără IUBIRE) atrage multele supărări de tot felul! 8. Se știe că decăderea morală este cel mai adesea mai mare în orașe decât la țară; de aceea, ca ucenici ai Mei, atrageți-le mereu atenția oamenilor și arătați-le urmările grave ale unei vremelnice stricăciuni a cărnii (prin sex fără IUBIRE) și astfel mulți dintre ei se vor îndrepta și din ei vor ieși astfel la iveală niște suflete sănătoase mult mai ușor de trezit decât sunt acum la mulți alții!

9. Uitați-vă cu o mare atenție la toți orbii, surzii, schilozii, leproșii și la cei cu gută; uitați-vă la toți copiii cu tot felul de infirmități și boli trupești! Toate acestea sunt cel mai adesea niște urmări binemeritate ale unei vremelnice stricăciuni a cărnii (prin sex fără IUBIRE)!

10. Bărbatul care nu iubește să nu se atingă de nici o fecioară înainte de cel de-al douăzeci și patrulea an al lui, pentru a trezi astfel în el IUBIREA, iar fecioara care nu iubește trebuie să aibă cel puțin optsprezece ani împliniți sau cel puțin șaptesprezece pentru a trezi în ea iubirea. Dacă nu iubește, înainte de a împlini această vârstă ea nu este încă îndeajuns de matură pentru ca să facă dragoste și atunci ea nu ar trebui să cunoască intim nici un bărbat! Căci, înainte de această vârstă, destul de rar este câte una îndeajuns de coaptă la trup și la suflet, fiind astfel capabilă să iubească. Dacă, fără a iubi, o fată va cunoaște intim prea devreme un bărbat libidinos care nici el nu o iubește, carnea ei va fi atunci repede stricată, iar sufletul ei va deveni în felul acesta slab și pătimaș.

11. Este greu de vindecat carnea stricată a unui bărbat care face sex și nu iubește, dar cu mult mai greu va fi vindecată cea a unei fecioare care face sex atunci când nu iubește! Căci, în primul rând, trebuie să știți că ei nu vor putea aduce ușor niște copii sănătoși pe lume, iar, în al doilea rând, ei, împreună, vor deveni pe săptămână ce trece tot mai ahtiați după plăcerile carnale, iar la sfârșit femeia va fi doar o desfrânată, care, după cum știți, este pata cea mai rușinoasă pe obrazul omenirii, nu numai pentru ea însăși, ci și pentru aceia prin a căror neglijență sau impulsionare a ajuns ea aici.

12. Vai de acela care, lipsindu-i iubirea, profită de sărăcia unei fecioare și în felul acesta îi strică trupul de carne! Adevărat vă spun, pentru acela era mult mai bine dacă nu s-ar fi născut! Acela însă care se culcă cu o prostituată fără a simți în el nici un strop de iubire pentru ea, în loc să încerce prin unele mijloace potrivite să o readucă pe calea cea dreaptă, acela va fi judecat foarte aspru de Mine! Căci acela care lovește un om sănătos nu păcătuiește atât de tare precum unul care lovește un schilod.

13. Cine s-a culcat însă, fără să iubească, cu o fecioară pe deplin matură și sănătoasă, și acela a păcătuit; dar cum din răul făcut nici unul nu rămâne cu răni deosebit de grave, mai ales dacă ambele părți sunt sănătoase, judecata păcatului va fi mai blândă. Dar dacă unul care nu iubește se atinge de o fecioară din pură poftă trupească și se poartă cu ea atunci la fel cum ar face cu o prostituată, chiar dacă ea este matură și chiar dacă în urma faptei lui fecioara nu va rămâne însărcinată, acela va fi pedepsit de două ori; dar dacă el face același lucru cu o prostituată, va fi pedepsit mult mai aspru!

14. Căci să nu uităm că o prostituată nu este altceva decât o fecioară a cărei carne și al cărei suflet sunt zdruncinate și zdrobite. Cine, iubind-o, îi va ajuta unei asemenea femei dăruindu-i iubire din inima lui credincioasă, el trebuie să știe că Mie îmi va dărui și acela va fi mare în împărăția Mea. Cine însă se culcă cu ea (cu o prostituată) fără să o iubească, numai pentru a îi da o soldă rușinoasă, și o strică astfel și mai mult decât a fost înainte, acela va primi - la momentul potrivit - răsplata pe care o primește un ucigaș notoriu în iad de la toți diavolii și servitorii lor.

15. Vai de țara, vai de orașul în care își face cuibul prostituția și vai de tot pământul dacă această năpastă mare va scăpa până la urmă de sub control! Mai ales peste asemenea țări și orașe Eu voi pune atunci tirani și ei vor pune pe spatele oamenilor poveri zdrobitoare, pentru ca toată carnea să flămânzească și să piardă în felul acesta pofta de asemenea nelegiuiri pe care numai un om i le poate face unui alt om!

16. O prostituată însă care și-a vândut mereu trupul fără să iubească deloc își va pierde astfel toată demnitatea și respectul acelora care au profitat de ea pentru un preț rușinos, iar carnea ei va fi atunci chinuită de tot felul de boli. Dacă însă vreuna se va îndrepta, aceleia Eu nu-i voi refuza niciodată grația Mea!

17. Dacă însă un libidinos se folosește, fără a iubi și fiind stăpânit numai de pofte perverse, de alte mijloace de satisfacere decât vasul ce se află sub poala femeii, care a fost din totdeauna hărăzit de Mine pentru aceasta, să știți că acela cu greu va putea să-Mi vadă fața! Moise i-a osândit pe aceștia la moarte prin lovituri cu pietre, osândă pe care Eu n-o desființez de tot, pentru că este o pedeapsă suficient de aspră pentru acești decăzuți care sunt vânduți diavolului. Eu însă vă dau sfatul Meu părintesc să-i îndepărtați mai întâi pe acești păcătoși de așezămintele voastre, să-i lăsați la început pradă nevoilor la locul lor de exil, iar atunci când vor veni aproape goi la marginea așezămintelor voastre, să îi primiți din nou, dar să-i supravegheați în continuare într-un ospiciu de boli psihice, pe care ei trebuie să nu-l părăsească până când nu sunt complet vindecați. După ce ei își vor păstra nealterată starea de sănătate sufletească un timp mai îndelungat, fiind verificați de mai multe ori, abia atunci se pot ei întoarce din nou în comunitate. Dacă însă purtarea lor mai lasă urme cât de mici de îndoială, este mai bine ca ei să rămână întreaga viață în acest loc sigur, decât să strice mai departe și alți oameni.

18. Tu, Zorel, n-ai fost nici în privința aceasta fără cusur, căci încă de copil te țineai de tot felul de prostii și ai fost un exemplu rău pentru tovarășii tăi dejoacă. Dar toate acestea nu-ți vor fi totuși socotite drept păcate, pentru că tu n-ai primit educația care ar fi trebuit să te ajute să ajungi la vreun adevăr curat, care ți-ar fi arătat ce este cu adevărat drept după ordinea divină. Că, pe atunci, tu ar fi trebuit să te comporți mai bine, ai început să-ți dai seama de-abia mai târziu, când ai învățat la un avocat despre drepturile cetățenilor romani. De atunci tu nu te-ai mai comportat ca un animal, dar ai devenit un speculant de prima clasă al legii și ți-ai înșelat aproapele de câte ori ai avut prilejul. Dar toate acestea au trecut, iar acum tu stai înaintea Mea profund transformat în bine de noua ta cunoaștere!

19. Dincolo de toate acestea, observ totuși încă destulă lascivitate carnală la tine pe care tu nu ți-o stăpânești. Pentru aceasta acum Eu te atenționez în mod deosebit și te sfătuiesc să fii foarte atent și să te ții mereu sub control. Căci, atunci când vei duce o viață mai bună, carnea ta, încă destul de stricată din cauza lipsei IUBIRII și care încă nici pe departe nu s-a vindecat, va începe să se facă simțită, iar tu ai putea să ai mari probleme ca să o liniștești și, în sfârșit, să o vindeci de tot. Ferește-te tocmai de aceea de orice abuzuri, căci în pierderea măsurii se află sămânța pasiunilor carnale în care iubirea nu există deloc. Fii în toate cumpătat și nu pierde măsura niciodată, nici la băutură, și nici la mâncare, căci altfel îți vei stăpâni cu greu poftele carnale! Iubirea intensă te ajută să triumfi cu ușurință asupra poftelor carnale.

20. Am încheiat acum și cu tema poftelor carnale în care iubirea lipsește, temă care era atât de necesară pentru tine. Iar acum vreau să ne ocupăm de o altă temă, care și pentru tine este de asemenea de mare folos!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 81 - Cum să dai de pomană
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 02:14 View PostDownload Post

Capitolul 81
Cum să dai de pomană


1. (Domnul): „A înțelege cum să dăruiești iar pomana ta să fie plăcută lui Dumnezeu, aceasta stă în adevărata înțelegere a noțiunilor despre «al meu» și «al tău». Moise a zis: «Să nu furi!» și din nou: «Să nu dorești nimic din cele ce sunt ale aproapelui tău!»

2. Tu poți să cumperi de la aproapele tău ceva și să stăpânești pe drept în fața tuturor. Dar să-i iei cuiva ceva pe ascuns, împotriva voinței lui, este păcat împotriva legii divine pe care Dumnezeu a dat-o prin Moise oamenilor, căci o asemenea faptă se ridică vădit împotriva oricărei iubiri pentru aproapele tău. Căci ceea ce ție ți-ar fi neplăcut, dacă un altul ți-ar face, nici tu să nu faci aproapelui tău!

3. Furtul exprimă de obicei egoismul, căci din el izvorăsc lenea, atașamentul față de o viață în bunăstare și de pierde-vară. În acestea își are rădăcina o anumită descurajare, care este mașcată de o îngâmfată nesiguranță, a cărei urmare este că a fura este mai la îndemână decât a cere. Ca urmare, în furt se ascund mai multe slăbiciuni, între ele însă egoismul este cel mai evident. Această boală sufletească poate fi cel mai bine combătută printr-o adevărată și vie iubire a aproapelui.

4. Tu gândești acum în mintea ta: «Să-ți iubești aproapele este ușor, dacă ai cu ce! Dar din o sută de oameni, dacă sunt zece care au mijloacele să poată exercita această minunată virtute. Ceilalți nouăzeci sunt mai ales dintre aceia care așteaptă ca această virtute să fie exercitată de ceilalți zece asupra lor. Iar dacă doar iubindu-ți aproapele poți opune o puternică rezistență ispitei de a fura, cu greu se vor putea abține cei nouăzeci de săraci, căci lor le lipsesc mijloacele pentru ca să exerseze această virtute.»

5. După mintea ta ai gândit corect și nici o altă minte omenească nu te poate contrazice. Dar, înțelegând cu inima, aceasta ți-ar spune: să-ți iubești aproapele nu înseamnă numai a da de pomană, ci mai mult: a face tot felul de fapte bune sau să-i servești cinstit și cu încredere; la toate acestea, bineînțeles că nu are voie să lipsească bunăvoința.

6. Căci bunăvoința este sufletul oricărei fapte bune; fără ea chiar și cea mai caritabilă faptă nu are nici o valoare în fața lui Dumnezeu. Dacă ai bunăvoință, chiar dacă ești lipsit de orice mijloace, vei căuta să-i ajuți aproapelui tău la nevoie, și îți va fi inima grea dacă nu vei reuși; dar, în fața lui Dumnezeu, sincera ta dorință de a ajuta va cântări cu mult mai mult decât fapta altuia care o face interesat.

7. Căci dacă un bogat va pune din nou pe picioare o parohie foarte sărăcită pentru că parohia i-a promis că, atunci când va prospera, îi va plăti zeciuială și-i va rămâne supusă, fapta lui bună nu valorează nimic în fața lui Dumnezeu; căci și-a luat deja răsplata. Ce a făcut el, ar fi făcut orice zgârcit de dragul câștigului.

8. Înțelegi acum că, în fața lui Dumnezeu, orice om, sărac sau bogat, își poate iubi aproapele - depinde numai de bunăvoință, căci prin ea oricine poate ajuta cu dăruire, așa cum poate.

9. Dar bineînțeles că numai bunăvoința singură iarăși nu ajută, chiar dacă ai și avere, atunci când mai ai nevoie și de unele asigurări, în parte pentru tine însuți, în parte pentru copiii tăi, în parte pentru rude și pentru multe altele, iar nevoiașului din fața ta i-ai da doar ceva puțin sau chiar nimic, căci niciodată nu se poate ști sigur dacă nu este doar vreun golan leneș, care nu e demn de ajutorul cerut. Ți-ai putea reproșa că astfel ai încurajat un golan în indolența lui și ai privat un adevărat sărac de ajutor! Dacă vine însă unul mai demn de încredere la tine, tu vei avea aceleași scrupule, pe-ntru că nu vei putea ști niciodată fără îndoială dacă este pe deplin demn de încredere!

10. Da, prietene, cel care șovăie atunci când vrea să facă o faptă bună, dacă să dea ceva substanțial sau nu, voința lui cea bună nu are viață adevărată; de aceea, în fața lui Dumnezeu, nici bunăvoința lui și nici fapta lui nu vor cântări cine știe cât. Unde e avere, trebuie ca voința și fapta bună să meargă mână în mână și să fie la fel de puternice, altfel își vor lua una celeilalte valoarea în fața lui Dumnezeu.

11. Ceea ce faci sau dai, dă sau fă-o cu bucurie, căci fapta unui om darnic și săritor, care este și amabil, valorează de două ori mai mult în fața lui Dumnezeu!

12. Inima unui om darnic și amabil se aseamănă cu un fruct care se coace ușor și repede, căci are în el un preaplin de căldură. Căldura este absolut necesară coacerii unui fruct, căci în căldură se găsește elementul corespunzător vieții, și anume, iubirea.

13. Bucuria și amabilitatea unui binefăcător sunt chiar acea plenitudine a adevăratei călduri vitale spirituale și profunde, care nu poate fi îndeajuns de mult recomandată, căldură prin care sufletul se coace de două ori mai repede, putând astfel prelua spiritul în întreaga ființă. Această căldură este chiar trecerea spiritului etern în sufletul său, care va deveni prin această trecere tot mai asemănător spiritului.

14. Fără această bucurie a dăruirii, un binefăcător, oricât de plin de râvnă ar fi, este tot atât de departe de țelul desăvârșirii spirituale pe cât de acră și neprietenoasă îi este fapta sau darul. Această purtare are ceva material și lumesc în ea și de aceea este cu mult mai îndepărtată de elementele pur cerești decât purtarea caldă și amabilă.

15. Să nu însoțești darul sau fapta ta de mustrări amare, căci acestea întristează inima fratelui nevoiaș și îl fac să-și dorească să nu mai fie nevoit să primească nimic de la cel încruntat și plin de mustrări. De cele mai multe ori, binefăcătorul face aceste mustrări din mândrie, iar nevoiașul se simte desconsiderat și disprețuit. Și așa se întâmplă că nevoiașul își va simți nevoia mai apăsătoare în fața bunăstării binefăcătorului, iar acceptarea darului devine mai grea decât dăruirea lui.

16. Cine are avere și bunăvoință, acela să dea cu inima ușoară. Cât de greu îi vine bietului nevoiaș să-i fie povară chiar și unui binefăcător amabil, dar cu cât mai grea îi va fi inima dacă binefăcătorul îl va întâmpina cu o mină încruntată și, înainte de a-i da pomana, îi va ține predici înțelepte, din care mintea lui atât va înțelege: «Să nu mai treci pe la mine prea curând sau chiar deloc!», deși cel care dă pomana nu s-a gândit niciodată să spună așa ceva.

17. De aceea, este preferat binefăcătorul amabil celui supărat, el fiind o alinare pentru inima săracului, pe care o va transpune într-o stare de recunoștință. Și astfel, fapta acestui binevoitor îl va umple pe nevoiaș cu o plăcută și întăritoare încredere în oameni și în Dumnezeu, iar acest simțământ îl va ajuta să muncească plin de devotament, mai ușor și mai răbdător decât înainte.

18. Un binefăcător amabil este, pentru un nevoiaș, ceea ce pentru o corabie aflată în primejdie pe o mare furtunoasă este ivirea unui port primitor; dar binefăcătorul încruntat este doar ca un golf care salvează corabia de o avarie sigură, dar îi ține pe cei de la bordul ei într-o teamă permanentă, dacă o puternică și distrugătoare maree nu o va lovi după furtună, cum se mai petrece nu arareori, și-i va pricinui pagube chiar mai mari decât mai înainte furtuna din larg.

19. Acum știi și tu totul, după voința lui Dumnezeu, despre cum trebuie să-ți iubești și să-ți ajuți aproapele, pentru a atinge ușor și curând desăvârșirea spirituală. Îndeplinește aceasta și vei atinge și tu curând și ușor singurul țel adevărat al vieții!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 82 - Smerenie și trufie
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 02:20 View PostDownload Post

Capitolul 82
Smerenie și trufie


1.(Domnul): „Dar acum mai avem o temă importantă de viață. De-abia după ce a îndeplinit-o și pe aceasta sufletul va atinge renașterea în spirit, care este adevăratul triumfal vieții și țelul ultim.

2. În fiecare suflet sălășluiește un sentiment de superioritate și de ambiție, care, la cea mai mică ocazie, se va aprinde foarte ușor în mânie, care nu se va potoli până ce victima nu va fi înghițită. Prin această pasiune oribilă, sufletul se va distruge și va deveni atât de material încât va fi la fel de incapabil să se desăvârșească spiritual precum nisipul arzător al marelui deșert al Africii este incapabil să stingă setea!

3. Prin focul pasiunii trufiei, sufletul se va transforma el însuși într-un deșert dogoritor, în care nu va putea crește nici măcar un lichen nepretențios, darămite o plantă frumoasă și plină de sevă. Așa este sufletul unui trufaș! Sălbaticul foc din el va arde și va distruge de la rădăcină tot ce este nobil, bun și adevărat în sufletul lui, și de o mie de ori o mie de ani vor trebui să treacă până când deșertul Africii va deveni un ogor roditor și binecuvântat. Va fi nevoie chiar ca puhoaiele mării să se reverse de mai multe ori peste el!

4. Privește la un rege mândru, care se consideră jignit de către vecinul său prin te miri ce lucru mărunt! Sufletul său este cuprins tot mai mult de focul distrugător, din ochii lui țâșnesc flăcări de mânie, iar hotărârea lui irevocabilă este: «Răzbunare teribilă asupra defăimătorului!» Iar urmarea tristă este un război distrugător, în care sute de mii de oameni vor plăti cu viața lor trufia regelui. Plin de mulțumire, trufașul rege privește din cortul său încrâncenata bătălie și îi răsplătește cu emfază pe cei mai încrâncenați și mai setoși de sânge războinici, dându-le aur și nestemate.

5. Chiar și atunci când un astfel de rege și-a ruinat dușmanul până la ultima cămașă, lui nu îi este îndeajuns! Vrea să-l vadă pe regele dușman torturat înfiorător! Hotărârea nu-i poate fi schimbată nici de lacrimi și nici de rugăminți. Și chiar și după ce dușmanul este torturat în cel mai groaznic fel sub ochii regelui trufaș, el nu este mulțumit, ci trupul amărâtului va fi blestemat și aruncat la ciori. În inima împietrită a unui asemenea rege nu se va întoarce niciodată căința, ci va rămâne pentru totdeauna trufia asemeni deșertului dogoritor al Africii. Iar dacă cineva va îndrăzni vreodată să nu arate cel mai înalt respect chiar și locului pe care a stat trufașul rege, acela va fi pedepsit cu moartea cea mai înfiorătoare.

6. Un astfel de rege mai are încă, bineînțeles, un suflet. Dar cum arată acest suflet? Îți voi spune Eu: mai rău decât cel mai dogoritor petic al marelui deșert din Africa! Crezi oare că un asemenea suflet se va putea schimba vreodată într-o grădină a Domnului? Îți spun Eu: de o mie de ori mai degrabă vor rodi în deșertul Africii curmale, smochine și struguri, decât vei găsi într-un asemenea suflet și numai o singură picătură de iubire cerească!

7. De aceea, feriți-vă cu toții mai ales de trufie, căci nimic pe lumea aceasta nu distruge sufletul mai degrabă decât trufia veșnic clocotind de mânie! O veșnică sete de răzbunare este mereu însoțitoarea ei, așa cum veșnica și nepotolita sete de ploaie însoțește mereu deșertul Africii. Și fiecare animal care va călca pe acest pământ arzător va fi stăpânit de aceeași plagă, la fel cum servitorii celui trufaș vor deveni și ei până la urmă trufași și însetați de răzbunare. Căci, cine îi servește unui trufaș trebuie până la urmă el însuși să devină trufaș; altfel cum ar putea să mai rămână în slujba trufașului?!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 83 - Educația spre umilință
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 02:22 View PostDownload Post

Capitolul 83
Educația spre umilință


1. (Domnul): „Cum se poate însă feri un om de această pasiune distrugătoare, din moment ce sămânța ei se află în fiecare suflet și de multe ori chiar la copii crește amenințător? Numai prin umilință este cu putință aceasta!

2. De aceea pe acest pământ sărăcia este atât de mare în comparație cu bunăstarea oamenilor, pentru a struni mereu trufia și a o ține sub control. Dă-i celui mai amărât cerșetor coroana regală și te vei convinge în curând cât de repede se vor evapora umilința și răbdarea lui de mai înainte. Și de aceea este foarte bine ca pe lumea aceasta să fie foarte puțini regi și foarte mulți cerșetori umili.

3. Fiecare suflet a fost lăsat de la Dumnezeu cu un simțământ de superioritate, care se face simțit deja în pudoarea copiilor.

4. Pudoarea copiilor este senzația pe care o are sufletul când începe să simtă și prin care dă de înțeles fără cuvinte că este nemulțumit văzându-se îmbrăcat în învelișul greoi al trupului, de care nu se poate descotorosi fără durere. Cu cât este mai senzitiv și mai delicat învelișul unui suflet, cu atât mai puternic este simțământul lui de pudoare. Dacă cel care educă un astfel de copil se pricepe să dirijeze acest simțământ spre umilință, va crea astfel copilului, din acest simțământ, un spirit protector, care îl va însoți pe drumul pe care va putea obține ușor și repede desăvârșirea spirituală. Dar numai o mică greșeală în dirijarea acestui simțământ înrădăcinat de pudoare poate imediat să conducă la trufie.

5. Dirijarea pudorii spre așa-numita ambiție copilărească este deja foarte greșită, căci așa începe un copil să creadă că este mai cu moț decât ceilalți. El se va ofensa repede și se va supăra ușor și va plânge amarnic din cauza aceasta. Prin acest plâns el dă clar de înțeles că a fost rănit în simțământul lui de superioritate.

6. Dacă părinții slabi și neștiutori vor încerca acum să liniștească copilul, trăgând la răspundere ofensatorul și pedepsindu-l, chiar și numai de formă, au pus deja prima sămânță pentru potolirea setei lui de răzbunare. Iar dacă părinții vor continua să-și liniștească copilul în același fel, vor face din el de cele mai multe ori un diavol, care îi va chinui atât pe ei, cât și mulți alți oameni. Dacă însă părinții sunt înțelepți și îi vor arăta copilului mereu calitățile din ceilalți oameni și copii, dirijând astfel simțământul pudorii spre umilință, vor face din acest copil un înger, care va fi pentru ceilalți un model de viață, precum minunatele stele ale nopților pământene, care îi luminează și îi încurajează cu blândețea și răbdarea lor.

7. Dar copiii sunt educați rar în acest fel, prin care sufletele lor sunt trezite. Astfel că omul, ajuns la maturitate și la cunoașterea adevărată, va trebui în primul rând să se îngrijească să-și însușească, neprecupețind nici un efort, adevărata umilință. Până când nu a scăpat de ultimul rest de trufie, nu va putea atinge desăvârșirea spirituală.

8. Cine vrea să se verifice singur dacă este desăvârșit în umilință, să-și întrebe inima dacă mai poate fi ofensat cu ceva și dacă poate ierta din toată inima pe cel mai mare ofensator sau urmăritor, și dacă le poate răspunde făcând bine celor care îi fac rău, dacă nu duce dorul preamăririi lumești din când în când, dacă se simte bine ca cel mai neînsemnat între neînsemnați, pentru a putea servi oricui! Cine e în stare de aceasta, fără jale sau melancolie, acela este deja aici un locuitor al celui mai înalt cer al lui Dumnezeu și așa va rămâne în veci. Căci, printr-o asemenea umilință adevărată, nu numai sufletul va deveni una cu spiritul, ci în cea mai mare parte și trupul.

9. De aceea, un asemenea om nu va avea moarte, pentru că întregul corp eteric a devenit deja din această lume una cu sufletul și spiritul.

10. Prin moartea fizică se va desprinde doar umbra fără viață de suflet, ceea ce nu-i va pricinui nici o suferință și nici o durere, căci tot ce este legat de simțurile trupului s-a unit deja de mult cu sufletul. Un astfel de om pe deplin desăvârșit va simți la despărțirea de umbra exterioară a trupului tot atât de puțin cât a simțit în timpul vieții când și-a tăiat părul sau unghiile, sau la căderea unei cruste care oricum se desprinsese singură de suprafața pielii. Căci partea din trup care nu a avut niciodată simțuri nu va putea avea vreunele nici când sufletul va părăsi de tot trupul, căci tot ce este simțitor și viu din trup s-a unit deja dinainte cu sufletul, pe deplin, va forma cu acesta o singură ființă și nu va mai putea fi despărțit niciodată de acesta.

11. Acum ai văzut ce este umilința cu adevărat și de ce este ea în stare și așa va trebui să te străduiești în ce urmează ca să obții această virtute! Cine va urma cu credință cele spuse de Mine se va convinge el însuși că aceste cuvinte ușor formulate, chiar dacă sunt redate fără nici o înfloritură oratorică, nu vin de la un om, ci de la Dumnezeu. Iar cine va trăi și va făptui respectându-le, acela se află pe drumul cel drept spre adevărata desăvârșire spirituală.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 84 - Bunele intenții ale lui Zorel
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 02:28 View PostDownload Post

Capitolul 84
Bunele intenții ale lui Zorel


1. Zorel a spus atunci, fiind copleșit de uimire pentru marele adevăr și puritatea acestor detaliate învățături practice de viață: „Doamne, veșnic stăpân al vieții! Eu Te-am recunoscut din aceste învățături, chiar și fără exercițiile practice premergătoare, căci acestea nu pot ieși din gura unui om, ci pot fi numai de la Dumnezeu, care a făcut cerul, pământul și oamenii. Cu multă râvnă voi împlini în fapt tot ce M-ai învățat acum, plin de compasiune.

2. Am înțeles totul, dar îmi pare foarte ciudat, căci parcă aș mai fi auzit undeva cuvinte asemănătoare și chiar le-aș fi pus în practică. Dar nu se poate decât să fi visat așa ceva, căci nu știu să-mi mai fi fost dată o asemenea grație! Rămâne însă pentru mine foarte curios cum de fiecare cuvânt rostit de Tine m-a animat într-un fel atât de cunoscut! Totul îmi era atât de clar și ușor de înțeles! Dar, oricum ar fi, asemenea cuvinte și învățăminte, care ating atât de profund și adevărat tot ce este viu în om, nu au fost încă niciodată rostite de gura vreunui muritor!

3. După aceste învățăminte, cine nu găsește calea adevărată spre desăvârșirea lui spirituală și nu a primit un puternic avânt să-și orienteze toate faptele pentru a realiza aceasta, acela sau nu este om, sau s-a pierdut cu totul în lumea moartă a materiei, iar sufletul lui este tare ca diamantul. Altfel eu nu-mi pot închipui cum de e cu putință ca un om, care a auzit și a înțeles aceste învățături, să nu își dedice întreaga viață atingerii țelului final, cu toate că ar trebui să-l vadă în fața lui la fel de clar ca și soarele la amiază! Nu vreau însă să pară că aș vrea să mă fălesc, ca și când aș fi realizat ceva nemaipomenit. Dar o înțelegere clară și profundă a acestor învățături este și ea deja ceva și are, cel puțin pentru mine, o valoare foarte mare pentru viață.

4. Cine însă a înțeles la fel de clar ca și mine această învățătură sfântă, acela va renunța împreună cu mine de a mai fi nebun și de a se mai îngloda în toate noroaiele de pe lume, și va urca înălțimile pline de lumină de pe Horeb și din Liban, spre a culege acolo plantele tămăduitoare care pot vindeca sufletul bolnav și-l însănătoșesc pentru viața veșnică. Plantele tămăduitoare înseamnă, pentru mine, faptele pe care numai pe înălțimile pline de lumină ale cunoașterii adevărului din învățătura Ta le găsești, ceea ce înseamnă faptele rezultate acționând după cuvintele Tale. Prin «Horeb» și «Liban» eu înțeleg Adevărul divin și grația divină - aceasta este, după mintea mea, însemnătatea lor.

5. Mare, sfânt și peste toate sublim ești Tu, o Doamne, care ești aici în fața mea, dar niciodată mai mare, mai sfânt și mai sublim decât în oameni, pe care iubirea și înțelepciunea Ta i-a transformat în copiii Tăi!

6. Vezi, Doamne, trebuie să fie și pentru Tine o bucurie mare atunci când o ființă, umană doar ca formă, începe să audă și să înțeleagă cuvântul Tău, și, până la urmă, chiar ia hotărârea de nestrămutat de a face totul pentru a atinge desăvârșirea spirituală, pe care Tu, ca Dumnezeu, Creator, Tată și Învățător, i-ai dat-o ca țel divin!

7. Cât de mare trebuie să fie bucuria Ta de Tată când un om a atins desăvârșirea spirituală în sfânta Ta ordine cerească! Dar cât de mare trebuie să fie și bucuria unui copil care, din nimicnicia ființei lui plină de adevărată umilință, în desăvârșirea lui, Te recunoaște pe Tine însuți ca singurul și adevăratul Tată! Aș dori mult să-l cunosc pe îngerul ceresc care ar putea să-mi descrie cu cea mai clară fantezie această bucurie. De asemenea, aș dori să-l cunosc pe acela care, din actuala stare spirituală sărăcăcioasă, să reușească măcar în parte să priceapă înțelesurile adânci ale acestei fantezii. Am un simțământ vag că am mai trăit odată, într-un vis, ceva asemănător, dar și aceasta este doar o slabă oglindire a ceea ce au schimbat învățăturile Tale în inima și în voința mea.

8. Simt bucuria unui țăran care are conștiința împăcată că și-a curățat ogorul de buruieni și l-a semănat cu cea mai curată sămânță, ceea ce îl lasă să spere la o recoltă binecuvântată.

9. Ogorul meu acum este bun, ceea ce Tu, Doamne, sigur că ai văzut, altfel nu ai fi risipit cu atâta dărnicie sămânța cea curată. Această convingere trezește în conștiința mea un simțământ de încântare ce nu poate fi descris. Căci eu sunt sigur că, având acum cuvântul Tău în mine, voi reuși să-l fac să devină realitate. Din moment ce cauza a apărut, manifestându-se pe deplin, nu se poate să nu apară și minunatul efect vindecător. Eu însă nu mă mulțumesc numai cu jumătăți de măsură, ci vreau totul, de aceea nu voi face nimic pe jumătate, ci voi duce totul la bun sfârșit, iar opera îmi va fi împlinită, la fel cum și cuvântul Tău este împlinit.

10. Chiar și ca ignorant am fost în stare să fac un lucru de la cap la coadă, chiar dacă acele fapte nu au fost binecuvântate și nu au avut mari sorți de izbândă, căci prima adiere mai puternică de vânt mi-a împrăștiat speranțele pe fundul mării. Și totuși nimeni nu mă poate considera moale sau delăsător. Cu atât mai mult voi fi în stare acum, când mi-am retras toate gândurile, vorbele și faptele mele de la cerințele lumii profane, să-mi dau toată silința de a împlini tot ce mi-am propus, căci prea multă vreme m-am lăsat dus de nas.

11. Nici o sămânță de gând sau faptă profană nu va mai încolți în mine, acum, că voiesc aceasta. Pentru cerințele corpului meu însă, pe care nu le pot stăpâni, nu pot pune chezășie, căci acestea, Doamne, se află în mâna Ta atotputernică, însă gândurile, vorbele și faptele mele vor sta mărturie că și un grec își poate ține cuvântul.

12. Se poate ca, în starea de spirit agitată în care mă aflu acum, să fi spus unele lucruri pripit, dar asta nu are importanță. Eu nu o să uit ce am spus și astfel voi urmări strict aceste principii, chiar și cu prețul vieții mele pământene. De când știu și simt adânc în mine că după moartea acestui trup mă așteaptă o viață mult mai împlinitoare, nu mă mai leg de viața pământească. De prea multe ori mi-am pus în primejdie viața pentru câștiguri lumești, deci cu atât mai mult o voi face acum, când sunt mai sigur ca oricând de răsplata pe care o voi primi.

13. Nu vorbesc ca un năuc, ci cu simțurile cele mai treze spun că am înțeles pe deplin întregul adevăr al învățăturilor divine. Că le-am înțeles stă chezășie faptul că renunț la viața mea pământeană pentru această preasfântă realitate.

14. Sunt oameni care, auzind aceste adevăruri, vorbesc ca și când ar vrea deja să schimbe din temelie întreaga lume. Cu timpul însă faptele lor devin tot mai slabe și, după scurt timp, se întorc la vechile obiceiuri proaste. La mine însă nu a fost niciodată așa, căci, odată ce am cunoscut un adevăr, am căutat îndelung după el, până am fost convins de ceva mai bun.

15. În trecut, faptele mele nu erau în contradicție cu filosofia mea de viața, care avea trăsături filantropice. Nu puteam însă să întrevăd că îl voi întâlni pe Maestrul întregii lumi și că, în fața purei Sale înțelepciuni și viziuni despre viață, propriile mele viziuni se vor topi ca ceara la soare. Cel mai incredibil lucru s-a realizat: Dumnezeu a apărut în toată splendoarea puterii și înțelepciunii Sale și ne învață pe noi, cu cuvinte pe înțelesul nostru, despre rostul nostru înalt. Ca urmare, am luat o hotărâre pe care nimeni nu mi-o mai poate schimba.

16. Mulți oameni orgolioși vor căuta mai degrabă cele lumești decât adevărul sfânt grăit de adevăratul Dumnezeu, căci acestea le vor aduce plăceri lumești. Pentru aceste plăceri, ei îl uită pe Dumnezeu, căci El nu le aduce ploaie de aur și de argint. Eu însă am cunoscut adevăratul aur al lumii divine și detest acum profund toate tentațiile lumești. Stăpân al veșniciei, pedepsește-mă dacă vreo vorbă grăită de mine acum a fost falsă!

17. Pe tine, Cyrenius, în deplina mea prostie și neștiință, te-am implorat să mă ajuți. Acum însă îmi retrag cererea, căci, găsind comorile în ceruri, nu mai râvnesc la cele lumești. Nici ogorul, și nici casa mea arsă nu le mai vreau, căci am găsit Casa Domnului în inima mea. Vinde totul și plătește-i pe cei cărora le mai datorez ceva lumesc. Eu însă voi lucra și voi servi oamenilor în tot ce-i drept în fața lui Dumnezeu, căci pot lucra și mi-am însușit anumite dexterități.”

18. Eu am spus: „Cunoscându-ți sufletul, te-am ales în spirit, căci altfel nu ai fi putut veni aici. Deoarece te-ai transformat deja profund, îmi vei fi de un mare folos pentru grecii de pe coastele Asiei Mici și ale Europei. Acolo sunt oameni care tânjesc după lumină și nu au de unde să o primească. La început vei fi primit în casa lui Cornelius, frate cu Cyrenius, unde vei avea tot ce-ți trebuie. Când va veni timpul, îți voi spune să mergi în lume și să faci cunoscut popoarelor numele Meu. Acum ai tot ce ai nevoie, iar restul te va învăța spiritul adevărului. Când vei vorbi nu trebuie să cugeți, fiindcă vorbele îți vor fi puse în inimă și apoi în gură, și popoarele te vor asculta și Îl vor preaslăvi pe Acela care ți-a dat înțelepciune și putere.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 85 - Zorel îi este încredințat lui Cornelius
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 02:32 View PostDownload Post

Capitolul 85
Zorel îi este încredințat lui Cornelius


1. (Domnul): „Dar acum s-a înserat, iar gazda noastră, Marcu, ne-a pregătit cina și, cum noi am făcut o achiziție bună cu tine, vom lăsa să ne meargă cât se poate de bine pe acest pământ; în împărăția Mea de dincolo ne vom simți și mai bine! După cină însă, nu ne vom lăsa pradă somnului, ci vom face altceva, căci mâine, înainte de răsăritul soarelui, ne vom despărți pentru un timp, căci Eu mai am încă multe locuri de căutat. Tu, Rafael, mergi acum și spune-le femeilor să vină iarăși aici. Căci vorbele care nu erau pentru ele s-au spus deja și a venit timpul pentru cină!”

2. Rafael a plecat și le-a adus pe toate femeile, iar Iara a venit alergând la Mine și a spus: „Doamne, Tu, iubirea mea! Mi-a părut o veșnicie până ne-ai chemat din nou! Dar acum îți sunt recunoscătoare Ție, pentru că am voie să fiu iar lângă Tine! Dar chiar nu se putea ca și noi, femeile, să auzim ce ai vorbit Tu, Doamne, cu Zorel?!”

3. Eu am spus: „Nu, căci pentru voi, femeile, nu ar fi fost încă timpul potrivit. Dar, până la urmă, nu ai pierdut nimic, căci la timpul potrivit îți vor fi dezvăluite toate acestea. Acum însă vine cina, iar tu poți să te înseninezi cu Josoe și Rafael, pe care Eu îi voi prezenta lui Zorel după masă. Căci despre el nu știe încă nimic.

4. În această seară vom rămâne treji până în zori și veți fi cu toții martori la atâtea minuni cum n-au mai fost niciodată până acum. Căci, în această ultimă noapte pe care o voi petrece cu voi aici, veți fi lămuriți pe deplin cine este Acela care a vorbit cu tine acum. Dar despre acestea nu trebuie să afle nimeni înainte de vreme. Tu, dragul Meu Zorel, ține-te acum de Cornelius, căci el, și nu Cyrenius, este de acum ocrotitorul tău!”

5. Cyrenius a spus: „Doamne, sigur nu îl invidiez pe fratele meu pentru nimic în lume, dar l-aș fi luat cu mult drag pe Zorel la mine!”

6. Eu: „Dorința ta face inimii Mele o mare bucurie și valorează la fel de mult ca și fapta însăși. Tu însă ai luat sub ocrotirea ta, din cei care au fost aduși aici pe calea cea bună, oricum pe cei mai mulți! În Zinca și tovarășii lui tu ai o comoară, îi ai pe Stahar, Murel și Floran, pe Hebram și Risa, pe Suetal, Ribar și Bael, pe Hermes cu femeia și fiicele lui, le ai acum și pe amândouă fiicele tale împreună cu aceia pe care Eu i-am ales lor de soți și îl mai ai și pe băiatul-minune Josoe; se subînțelege că îți este dat tot ce ține de aceștia și poți fi pe deplin mulțumit cu cât ți-a fost dat! Fratele tău, Cornelius, îl preia numai pe Zorel, iar acesta va face bune servicii casei sale, iar apoi și altora, pentru care Eu l-am trezit acum. Tu vei avea des ocazia să-ți vizitezi fratele și el pe tine, și vei putea discuta despre tot felul de lucruri cu Zorel al nostru. Mai ești acum trist pentru că nu ți l-am încredințat pe Zorel?”

7. Cyrenius: „O Doamne! De ce mă mai întrebi așa ceva?! Tu știi că pentru mine cea mai mare fericire este a împlini voia Ta, oricare ar fi ea! Iar, pe lângă aceasta, oricum nu trece niciodată o lună fără să mă văd cu fratele meu, fie cu treburi, fie dintr-o veche dragoste frățească, deci se vor ivi destule ocazii să discut cu Zorel!

8. Dar Tu i-ai spus mai înainte dragei Iara că în această noapte vei face o mulțime de minuni pentru ca toți să se poată convinge de înțelepciunea Ta. Acum vreau să Te întreb: ce fel de minuni?”

9. Eu i-am răspuns: „Dragă prietene, vei afla despre acestea și încă mult mai multe la momentul potrivit! Acum vezi că Marcu trudește ca o furnică să ne aducă tot ce trebuie la masă și mai ales fetele tale au nevoie de o masă bogată, pentru ca să se înzdrăvenească. De aceea, nu vom mai face nimic înainte de cină!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 86 - Despre umilință
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 02:35 View PostDownload Post

Capitolul 86
Despre umilință


l. Marcu ne-a făcut apoi semn să ne așezăm pe lungile bănci, care tocmai fuseseră aduse, iar Cornelius l-a chemat pe Zorel ca să ia loc în dreapta lui la masă.

2. Zorel a ezitat, zicând: „Înalte domn și stăpân, nu mă pune într-o asemenea încurcătură! Eu merit un loc acolo, lângă șopronul cu lemne, la ultima și cea mai modestă dintre mese, la care stau servitorii voștri, și nu aici, la prima masă, și încă și la dreapta ta! Ar fi un frumos exemplu de umilință din partea mea, pe care tocmai mi-a pus-o la inimă Domnul a tot ce este viu!”

3. Eu am spus: „Prietene Zorel, ajunge pentru aceasta voința ta! De aceea, fă-i pe plac lui Cornelius! Adevărata umilință nu stă în faptele pe care le faci în văzul tuturor, ci în inimă. Mergi la Ierusalim și uită-te la fariseii și învățații de acolo, cu ce haine și ce chipuri pline de umilință se preumblă. Inimile lor însă sunt pline de cea mai puturoasă aroganță și îl urăsc din răsputeri pe acela care nu vrea să joace după cum cântă ei, pe când un rege, dacă nu-și pune coroana și sceptrul mai presus de valoarea unui om, poate fi mai umil decât ultimul cerșetor din drum! Dacă vei cugeta bine la aceasta, vei putea lua loc la dreapta lui Cornelius.”

4. Zorel: „Ah, dacă este așa, atunci nu mai am obiecții!” Și el a mers apoi și s-a așezat unde i-a cerut Cornelius.

5. Cornelius însă i-a spus: „Așa, prietene drag, mă bucur din toată inima! De acum vom fi împreună și vom făptui în numele Aceluia care ne-a luminat! În ceea ce privește adevărata umilință, eu gândesc astfel: inima să-ți fie plină de adevărata umilință și de iubirea pentru aproapele tău, dar în afară să nu te fălești cu ea, pentru că, făcând de ochii lumii adânci plecăciuni în fața altor oameni, îi vei face poate să se simtă importanți și astfel vor deveni aroganți și te vei lipsi de ocazia de a-i putea ajuta în toate ce le-ar putea fi de folos.

6. Un anumit respect, pe care eu - ca om - îl aștept de la oamenii din jur, trebuie să existe și nu am voie niciodată să îl pierd de tot, căci fără acesta nu voi putea îndruma și influența pe alții în bine! De aceea, să fim în inimile noastre cât se poate de umili, dar de prestigiu nu putem și nu este bine să ne dezicem!

7. Vom avea de nenumărate ori ocazia să vedem cum un oarecare om sărac este nevoit să se împovăreze cu tot felul de munci neplăcute și grele pentru a-și câștiga cele necesare traiului. Trebuie însă oare, pentru a pune coroană umilinței, să mergem și să curățăm mizeriile?! Eu nu cred că este nevoie de aceasta. Dacă nu îi vom considera în inimile noastre pe aceia care sunt nevoiți să facă această muncă mai prejos decât noi, care am primit de la Dumnezeu o cu totul altă funcție, cred că și aceasta este o dovadă de umilință.

8. Noi înșine trebuie mai întâi să respectăm funcția pe care o îndeplinim, dar bineînțeles că nu pentru noi, ci numai pentru această funcție în sine, față de popor. Dacă este nevoie ca să ocupăm această funcție, nu trebuie să mergem să curățăm noi înșine mizeriile, ci trebuie să lăsăm această muncă acelora care au fost aleși de Domnul și de natură pentru aceasta. Nici nu am suporta această muncă, pentru că nu suntem de mici obișnuiți cu ea. Iar Domnul cu siguranță că nu cere așa ceva de la noi. Dar El cere, ca Tată al tuturor oamenilor, să nu disprețuim în inimile noastre nici un om, nici chiar pe cel mai mare păcătos, și să facem tot ce putem pentru a-i salva sufletul! Așa cred eu că vom făptui drept față de Dumnezeu și față de toți oamenii!”

9. Eu am spus: „Da, așa este drept! Adevărata umilință și adevărata iubire își au locul în inimile voastre și nu în aparențele de suprafață, ca la farisei!

10. Cine se tăvălește, fără să fie nevoit, între tarâțe și neghină, trebuie atunci să se aștepte că până la urmă va fi mâncat de porci!

11. Nu căutați adevărata umilință aruncând perlele învățăturii Mele la porci, căci pe lumea aceasta sunt oameni mai răi decât porcii și la ei învățătura Mea nu prinde rădăcini. Iar pe acești oameni să-i lăsați să curețe supuși mizeriile, înainte de a le dezvălui cuvintele și numele Meu!

12. Nu vă luați însă după haine și după înfățișare, ci numai după faptele unui om, după inima și firea lui! Dacă este blând, răbdător și generos, atunci vestiți-i Evanghelia și spuneți-i: «În numele Domnului, pacea să fie cu tine și cu toți oamenii de pe pământ care sunt binevoitori!» Dacă acest om, astfel binecuvântat, are cu adevărat o voință și o inimă bună, pacea plină de binecuvântare va rămâne în el, iar Evanghelia, care îi este acum cunoscută, va începe în curând să dea cele mai frumoase roade cerești. Acum Eu sunt de părere că ați înțeles ce este important despre umilință!

13. Și, pentru că mâncarea se găsește deja din abundență pe mese, să bem și să mâncăm după placul inimii. Bucurați-vă din tot sufletul și sărbătoriți împreună cu Mine, care stau acum cu voi la masă, ca un adevărat mire al sufletelor voastre!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 87 - Cornelius și Zorel vorbesc între ei despre minuni
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 02:37 View PostDownload Post

Capitolul 87
Cornelius și Zorel vorbesc între ei despre minuni


1. Toți au început să mănânce cu poftă, mai ales Rafael înghițea foarte repede mai mulți pești mari, ceea ce lui Zorel și lui Zinca li s-a părut foarte curios. Mai ales Zorel se minuna, căci el nici măcar nu știa cine este acest tânăr. El s-a interesat despre acesta la Cyrenius, întrebând cum de acest tânăr înfulecă așa repede un pește după altul și totuși nu arată ca un mâncău.

2. Cyrenius i-a răspuns: „Acest tânăr este o ființă minunată. El este om și spirit în același timp. Este animat de o putere despre care noi nici măcar nu am visat vreodată. Fratele meu, Cornelius, care șade lângă el, poate să-ți confirme același lucru!”

3. La acestea, Zorel l-a întrebat pe Cornelius despre această ființă deosebită.

4. Cornelius i-a răspuns: „Dragă Zorel, este chiar așa cum ți-a spus deja fratele meu. Nu-ți pot spune mai multe despre această ființă minunată, căci, ca să-ți spun deschis, eu însumi nu înțeleg. El este același înger care, după legenda iudaică, i-a slujit tânărului Tobias drept călăuză. Eu n-am fost de față la această întâmplare, ca să-ți servesc drept martor, dar cred că așa a fost așa. Și de ce să nu cred aceasta?!

5. Aici se petrec minuni despre care urmașii noștri cu greu vor crede că au fost adevărate și că noi le-am văzut cu ochii noștri și le-am auzit cu urechile noastre! Se petrec acum atâtea minuni divine, încât sunt convins că tot ce stă scris în cărțile sfinte ale evreilor este adevărat. Căci, dacă acum suntem martori la asemenea minuni, de ce să nu se fi petrecut acestea și în timpurile străvechi, iar flămândul nostru să fi fost acum câteva sute de ani călăuza tânărului Tobias! Eu cred în acestea și sunt de părere că nici tu nu întâmpini greutăți în a crede!”

6. Zorel: „Deloc! Căci toate minunile sunt ceva nemaiîntâlnit și nu au nici o asemănare cu fenomenele materiale. Ele nu se supun legilor naturii și, în sine, sunt împlinirea fanteziei creatoare a unui poet plin de talent și înțelepciune. Căci tot ceea ce își imaginează un om cu fantezia bogată, se realizează în lumea minunilor!

7. Pentru un zeu totul este cu putință, pentru aceasta stau drept mărturie lumea, cerul și pământul! Prima creație a unei lumi ne-a mirat cu siguranță peste poate! Odată însă ce o lume a fost creată și există, ea este populată cu ființe care se supun acelorași legi care stau la baza existenței acestei lumi. Această lume poate atunci să le pară celor care o locuiesc ca nemaifiind plină de minuni și mister!

8. Dacă însă, într-o situație extraordinară, vine chiar Creatorul acestei lumi printre ființele ei, atunci acestea încep din nou să se minuneze când Atotputernicul, în fața ochilor lor, face lucruri care numai Lui Îi sunt cu putință, iar, în afara Lui, nimănui nu-i sunt cu putință, fără voia Lui.

9. Eu nu pun însă la îndoială că ar fi cu putință ca oameni care sunt pe deplin treziți în spirit să fie și ei în stare a face minuni. Poate că le este chiar cu putință, ca spirite curate și pe deplin înflorite, să creeze chiar o mică lume, dar, dacă nu ar fi susținuți de Voința divină, n-ar putea reuși niciodată! Un astfel de spirit ar putea vorbi plin de înțelepciune, dar dacă Spiritul divin nu s-ar afla în pieptul său, niciodată n-ar reuși!

10. Îmi pot aduce vag aminte despre o istorioară evreiască în care se spune că un măgar i-ar fi vorbit foarte înțelept profetului Bileam. Da, în vremurile străvechi omul a primit învățături chiar și de la animalele sălbatice! Noi nu am fost de față, dar cu toate acestea un sâmbure de adevăr există întotdeauna în aceste povestiri. Cu siguranță că aceste animale au fost pătrunse în acele momente de Spiritul divin și I-au folosit drept unelte! Nu cu mult mai diferit trebuie să stea lucrurile cu înțelepciunea celor mai înțelepți oameni. Singura mare diferență este în menținerea și înmulțirea acestei înțelepciuni!

11. Aceasta este părerea mea! Bineînțeles că nu am de gând să o demonstrez ca pe un adevăr apodictic, căci am mai încercat odată aceasta și am eșuat jalnic. Dar mai sunt și alte căi prin care îți poți forma o părere, iar la sfârșit să-ți dai seama cât adevăr este în ea!”

12. Cornelius: „Prietene, tu vorbești ca din carte, iar părerea ta modestă cred că are un sâmbure de adevăr. Părerea mea însă este că ar trebui să te ocupi de peștele din fața ta și să nu te mai preocupi atât de tânărul ceresc care înghite un peste după celălalt și tot nu și-a potolit încă foamea. Mănâncă acum și tu și arată-ne că și tu poți să-i vii de hac măcar unui pește și unui pahar cu vin!”

13. La aceste vorbe, Zorel al nostru s-a pus tacticos pe băut și mâncat și nu s-a mai preocupat atât de atent de ce se petrecea în jurul său.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 88 - Răspunsuri diferite la întrebarea: cine este Domnul?
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 02:40 View PostDownload Post

Capitolul 88
Răspunsuri diferite la întrebarea: cine este Domnul?


1.Vinul a început să dezlege limbile mesenilor și atmosfera devenea tot mai însuflețită. Au apărut și păreri diferite despre Mine și s-ar putea chiar spune că la această cină a apărut prima scindare a bisericii Mele. Unii ziceau că Eu sunt nemijlocit Dumnezeu însuși; alții ziceau însă că într-adevăr Eu sunt Dumnezeu, dar nu nemijlocit, ci mijlocit. Iar alții erau de părere că Eu sunt de fapt numai un fiu al lui David și sunt predestinat a fi Mesia împărăției lui David și de aceea sunt investit cu puterea miraculoasă a lui David și cu înțelepciunea lui Solomon. Iar alții ziceau că sunt unul dintre cei mai mari îngeri cerești și că am coborât acum pro forma (sub o formă) pe pământ și mai am încă un ajutor din cer cu Mine.

2. O parte, printre care se numărau și unii dintre apostolii Mei, ziceau că sunt Fiul lui Dumnezeu. Ei spuneau că Eu aș avea aceleași însușiri precum Tatăl Meu, dar aș fi o cu totul altă entitate (persoană), iar Spiritul lui Dumnezeu, despre care s-a vorbit adesea, ar fi chiar o a treia entitate (persoană), care, în anumite situații, poate avea chiar o părere proprie!

3. Cu această părere erau însă cei mai puțini de acord. Unii l-au întrebat pe Petru ce crede.

4. Petru însă a spus: „Când ne-am perindat prin aceste împrejurimi, Domnul însuși ne-a întrebat ce cred oamenii despre El, și apoi ce credem noi înșine despre El. Când, la sfârșit, am fost și eu întrebat, am spus direct din inimă ce credeam despre El: «Tu ești Fiul Atotputernicului!», iar El a fost mulțumit cu ceea ce I-am răspuns și m-a numit chiar o piatră a credinței, pe care El își va zidi biserica Lui, ce nu va mai fi biruită de porțile iadului. Cele spuse de mine atunci au fost chiar de El însuși considerate bune și deci nu greșesc dacă rămân neclintit ca o stâncă la această părere!”

5. Ioan însă nu era deloc de acord cu această părere și a spus: „Dumnezeu sălășluiește pe deplin în trupul Lui! Ca fiu, dar care nu este și nici nu poate fi o altă entitate, eu recunosc doar trupul Lui, într-atât, ca mijloc pentru împlinirea scopului. Dar, în tot, El este pe deplin identic cu Dumnezeu din El!

6. Sau este oare trupul meu o altă entitate decât sufletul meu? Nu alcătuiesc amândouă un același om, deși la începutul existenței mele sufletul a trebuit să-și creeze acest trup? S-ar putea însă oare spune că sufletul și-a îmbrăcat peste el o a doua entitate, de data asta materială, și prin urmare a dat naștere unui om nou, diferit de primul? Se poate spune că trupul este creat de suflet, este fiul acestuia, dar prin aceasta el nu dobândește o personalitate proprie, diferită sau chiar independentă de cea a sufletului! Și mai puțin se poate spune aceasta despre spiritul din suflet, căci ce ar fi un suflet fără spiritul divin din el? Sufletul poate atinge desăvârșirea doar prin spiritul din el, atunci când este pe deplin pătruns de spirit! Atunci spiritul, sufletul și trupul devin pe deplin una și aceeași entitate!

7. La acestea stă scris: «Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Lui.» Cum însă omul, în spirit, suflet și trup, ca reflectare perfectă a lui Dumnezeu, este numai un singur om, și nu trei, la fel ca și Dumnezeu, ca cel mai curat spirit, învelit de un suflet la fel de curat, iar acum, în fața ochilor voștri, vizibil și cu trup, tot numai un singur Dumnezeu este, niciodată trei și încă în trei persoane diferite! Aceasta este părerea mea, la care țin în veci, fără a mă considera pentru aceasta o stâncă în credință!”

8. Toți de la masa Mea au spus: „Ioan a spus adevărul!”

9. Petru a vrut acum să se corecteze și a spus: „Da, și eu sunt de aceeași părere, numai că eu nu sunt atât de priceput în a mă face înțeles, deși acest lucru va fi întotdeauna mai greu de priceput!”

10. Ioan: „Greu și iarăși nu! După felul tău nu va înțelege niciodată vreun om pe pământ, după felul meu însă, așa cred eu, este foarte ușor! Dar să hotărască Domnul care dintre noi are dreptate!”

11. Eu am spus: „Credința poate multe, dar iubirea poate totul! Tu, Simon Petru, ești o stâncă în credință, dar Ioan este un diamant în iubire și de aceea el înțelege mai profund decât oricare dintre voi. De aceea el este adevăratul Meu evanghelist. El va primi de la Mine multe spre a le scrie, care, pentru voi, vor fi de nepătruns! Căci, într-o asemenea iubire, este loc pentru multe, în credință însă nu prea este mult loc, căci de aceea se zice: «Până aici, și mai departe - nu!» Țineți-vă voi de cele spuse de cel drag Mie, căci el Mă va arăta desăvârșit lumii!”

12. Acum Petru a rămas cam stingher și, în sinea lui, puțin invidios pe Ioan. Din această cauză, după înălțarea Mea, când i-am spus lui Petru să Mă urmeze și să-Mi păzească oile, Mi-a spus că Ioan Mă urma și fără îndemnul Meu. Aceasta M-a îndemnat să-l pun la punct pe Petru și să-i ofer lui Ioan deplina nemurire, ceea ce a dus apoi la vestea în popor că acest ucenic nu va cunoaște nici moartea trupului.

13. Petru însă l-a întrebat pe Ioan cum face că mereu are o cunoaștere mai adâncă decât el.

14. Ioan însă i-a spus: „Uite, eu nu sunt în pielea ta, și tu nu ești în a mea, iar, pe deasupra, nu am nici o măsură ca să pot zice care este cauza pentru care părerea mea este mai temeinică și mai dreaptă! Dar cum Domnul însuși ne-a spus acum, de față cu toți, care este diferența dintre credință și iubire, ia atunci aceasta drept răspuns la întrebarea ta! Căci inima și rinichii numai Domnul îi poate cerceta și de aceea El știe foarte limpede care este diferența dintre firile noastre.”

15. Petru s-a mulțumit deocamdată cu acest răspuns și n-a mai întrebat mai departe. Totodată s-a încheiat și cina și ne-am ridicat și am plecat pe munte.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 89 - Piatra luminoasă de Ia izvoarele Nilului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 28.12.2009, 05:51 View PostDownload Post

Capitolul 89
Piatra luminoasă de Ia izvoarele Nilului


1. Când am ajuns pe muntele care ne era deja cunoscut și ne-am luat fiecare locul, bătrânul Marcu a venit la Mine, împreună cu femeia și copiii lui, și M-a rugat fierbinte să mai rămân și ziua care vine la el, căci suferă la gândul că îl voi părăsi deja înainte de răsărit.

2. Eu i-am spus: „Nu-ți mai fă griji! Eu pot să plec sau să rămân, pe mine nu Mă limitează nici un timp. Căci Eu sunt de asemenea Domnul timpului și al tuturor timpurilor! Eu nu sunt niciodată sub stăpânirea timpului. Mai am însă multe locuri pe unde trebuie să trec și pe unde voi trece. Dar, atunci când am găsit o dragoste adevărată și vie, o zi sau o oră nu mai au importanță pentru Mine!”

3. Marcu a spus, cu lacrimi în ochi: „O, Doamne și Tată, în veci Îți mulțumesc pentru această mare grație! Să se facă doar a Ta voie sfântă! Dar, Doamne, pe cer sunt nori groși și noaptea este întunecată. Să spun să aducă făclii?”

4. Eu am spus: „Nu este nevoie, vom face noi rost de lumină!”

5. L-am chemat pe Rafael la Mine și i-am spus: „În mijlocul Africii, acolo unde sunt înalții munți Komrahai și unde Nilul izvorăște dintr-o stâncă, la o adâncime de zece înălțimi de om vei găsi o piatră de mărimea unui cap de om. Adu-o aici și vom avea destulă lumina! Când vei veni cu ea aici, să o așezi pe trunchiul acela retezat, ca lumina ei să pătrundă până în depărtare și să lumineze împrejurimile! De dragul oamenilor, am vorbit acum cu tine ca și cu un om, ca să înțeleagă și ei ce are să se petreacă și ca să poată să-Mi recunoască atotputernicia în facerea voii Mele.”

6. Rafael a dispărut, dar a reapărut imediat, ca un meteorit, împreună cu piatra care lumina ca un soare.

7. Înainte ca Rafael să așeze piatra pe trunchiul de copac, mai mulți au cerut să o vadă de aproape.

8. Când însă Rafael a apropiat piatra de ei, nici unul nu a putut să suporte lumina care era aproape la fel de puternică precum lumina soarelui într-o scurtă zi de iarnă. Lui Rafael nu i-a rămas altceva de făcut decât să pună piatra pe locul destinat ei. De acolo ea lumina atât de puternic împrejurimile, încât totul se vedea clar până departe.

9. Atât Zinca cu oamenii lui, dar mai ales Zorel, nu mai îndrăzneau nici să respire de atâta minunare. Zorel se străduia să spună ceva înțelept despre aceasta, dar nu reușea, căci cunoștințele lui logice și stereotipe de matematică erau depășite de această situație. El fusese de mai multe ori cu sclavele lui în Egipt și, o dată, a călătorit chiar mai departe de cataracte. De aceea cunoștea destul de bine drumurile și distanțele până în cataracte și știa că e nevoie de cinci până la șase săptămâni de mers pe cămile până acolo.

10. După socoteala lui, un uragan putea străbate distanța dintre noi și cataracte în trei zile, iar o săgeată într-o jumătate de zi. Cât de repede însă s-a putut deplasa acest tânăr, pentru a străbate o distanță de trei ori mai mare în câteva clipe! Este tânărul un spirit? Atunci cum poate el purta materie, iar materia, chiar din cel mai solid fel, cum de n-a fost distrusă de rezistența aerului?! Așa ceva nu există în legile naturii! În plus, o asemenea lumină puternică precum cea a soarelui, dar fără să fie fierbinte, nu există! Nimeni n-a descoperit vreodată așa ceva decât la lemnul putred, a cărui lumină însă este doar o slabă licărire mată și chiar la maxim ar egala cel mult licărirea licuricilor.

11. Așa a cugetat o vreme Zorel al nostru, iar apoi a vorbit către Cornelius și Zinca: „Aceasta o numesc o adevărată minune, căci așa ceva n-a mai fost vreodată pe fața pământului! Ce fel de piatră o fi aceasta? Din toate timpurile până acum nu s-a mai pomenit despre o asemenea piatră! Iar dacă nu își va pierde cu timpul strălucirea, oare cât de mult valorează ea pentru un rege sau împărat?! Am văzut uneori, la sfârșitul verii, la anumite ore ale nopții, pe unele locuri de pe mult întinsa coastă africană, pietre care strălucesc destul de puternic; dar strălucirea lor nu durează mult, iar dacă o asemenea piatră e aruncată pe uscat, îi dispare în curând strălucirea și nu mai are nici o valoare. Dar piatra aceasta de acum pare cu totul deosebită! Sigur nu-și va pierde niciodată strălucirea și de aceea valoarea ei este inestimabilă.

12. Cornelius: „Nu atât pentru strălucirea ei, cât mai ales pentru... Dar să lăsăm acum aceasta! Mâine, pe ziuă, vom putea cerceta piatra mai bine, căci, datorită luminii zilei, ochii noștri vor fi mai puțin sensibili ca acum. Să ne liniștim însă, căci numai atunci va începe Domnul nostru ce ne-a promis la masă!”

13. Cu aceasta, Zorel s-a liniștit și a devenit numai ochi și urechi.

14. Uran însă a venit la Mine și a spus: „Doamne, ce se va petrece mâine cu piatra, își va păstra mereu strălucirea?”

15. Eu i-am răspuns: „Cu întrebarea aceasta ți-ai dat pe față dorința că ai vrea să o păstrezi pentru coroana ta! Dar nu se poate, căci din cauza ei ar putea lua naștere războaie devastatoare. De aceea, îngerul meu o va pune mâine la locul de unde a luat-o și astfel vor fi evitate pentru totdeauna certurile.”

16. Uran a fost pe deplin mulțumit cu această lămurire și s-a întors la locul lui.

17. Dar Cyrenius a spus totuși: „Doamne, piatra aceasta l-ar impresiona puternic pe împărat!”

18. Eu: „Fără îndoială, dar ar aduce și imperiului numai războaie. Și ar fi foarte rău! Vei primi însă câteva fărâme din ea, nu însă piatra întreagă!”

19. Cyrenius: „Dar cum și în ce fel luminează această piatră? Ce nume are ea?”

20. Eu: „Piatra aceasta nu este de pe acest pământ, ci din marea lume solară. În marea lume solară au loc, din când în când, mari erupții, cu o putere de neimaginat pentru înțelegerea voastră. Atunci sunt aruncate asemenea pietre departe, în spațiul nemărginit. Iar acum tu vezi una dintre aceste pietre.

21. Ea își datorează strălucirea suprafeței nespus de netede, spre care se adună mereu o mulțime de fulgere de foc ce pun mereu la muncă și agită spiritele închise în materia solidă. În plus, această piatră este deosebit de transparentă și astfel se poate observa ușor orice transformare în apariții luminoase a activității spiritelor din ea, apariții luminoase care sunt mult sporite de activitatea spiritelor de aer care alunecă foarte rapid pe suprafața deosebit de netedă.

22. Aceste pietre din soare se formează în timpul erupțiilor vulcanice, când elemente minerale, topite la grade foarte înalte, sunt catapultate departe în spațiul cosmic și iau forma rotundă a unei picături, după legea de căutare a centrului, căreia i se supune întreaga natură. De obicei, ele sunt găsite în apropierea apelor mai mari, în această formă rotundă. Pietrele ca aceasta nu se întâlnesc însă în această formă întâmplător, ci sunt mai întâi șlefuite de mâinile pricepute ale oamenilor de pe soare.

23. Căderea unor asemenea globuri, care pot fi de mărimi foarte diferite, durează de multe ori zile, săptămâni, luni și chiar ani întregi - depinde de distanța mai mare sau mai mică la care au fost catapultate. Unele cad pe stâncile din soare și se sfărâmă, însă altele cad în apele adânci și rămân nevătămate și pot fi găsite cu ușurință de oamenii din lumea soarelui. Acești oameni din lumea soarelui pot rămâne ușor ore întregi sub apă și pot lucra pe fundul mării la fel de bine ca și pe uscat, și aceasta cu atât mai ușor cu cât, pe lângă calități de amfibie, mai au și echipamente adecvate pentru scufundat.

24. După ce un neam mare de pe soare și-a strâns îndeajuns de multe asemenea globuri, ele vor fi șlefuite apoi cu toată sârguința (ceea ce este o artă a lor) până când vor începe să lumineze. Când au ajuns la un asemenea grad de netezime, vor fi duse în lungile tuneluri de sub suprafața soarelui, asemănătoare unor catacombe, prin care bate mereu vântul, și vor fi puse pe câte un stâlp, pentru a lumina și în același timp pentru a înfrumuseța aceste coridoare. Oamenii de pe soare pun mult preț pe ornamente și nu arareori o casă obișnuită a unui om de pe soare este cu mult mai împodobită, mai ales în interior, decât templul lui Solomon din Ierusalim. Se poate deci înțelege că oamenii de pe soare, mai ales cei din pătura de mijloc, sunt foarte harnici în a-și împodobi chiar și tunelurile, nu numai casele.

25. Dar nu ne-am adunat aici pentru a vă descrie marea lume a soarelui, ci pentru a întări credința și voința voastră. Pentru aceasta este nevoie de cu totul altceva decât de o descriere detaliată a lumilor solare!”*

26. Cyrenius a întrebat: „Doamne, dacă acest glob luminos este mai tare decât diamantul, cum se pot desprinde fărâme din el?”

27. Eu am răspuns: „Uneori tu gândești încă foarte pământean! Acolo de unde provine acest glob, se mai găsesc multe altele, în Africa sau în soare, iar pentru îngerul Meu este la fel de ușor de ajuns la oricare dintre aceste destinații. Din acest glob bineînțeles că nici un muritor nu va putea desprinde vreo fărâmă, iar dacă până la urmă va reuși totuși să sfărâme globul, va distruge prin aceasta proprietatea lui de a lumina. Globulețele mici însă luminează și își păstrează această calitate. Dar acum vă spun cu toată seriozitatea că am vorbit destul despre aceasta.” (* - Vezi „Soarele natural” și „Soarele Spiritual” de Jakob Lorber, n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 9 of 27  [ 265 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 8, 9, 10 ... 25, 26, 27  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !