Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 23:16
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page 1, 2, 3 ... 25, 26, 27  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 4 - Jakob Lorber
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.10.2009, 01:11 View PostDownload Post

MAREA EVANGHELIE A LUI IOAN
Volumul 4

(vezi textul integral pe Blogul Unique, în format PDF)

de Jakob Lorber
Traducători: Deocamdată necunoscut,
Dar îi adresam mulțumiri pentru acest efort titanic

CUPRINS

- Capitolul 1 - Adevărata înțelepciune și adorarea vie a Domnului
- Capitolul 2 - Soarta locurilor din Palestina
- Capitolul 3 - Domnul la cei nouă înecați
- Capitolul 4 - Poruncile Domnului la învierea înecaților
- Capitolul 5 - Îndoiala lui Cornelius
- Capitolul 6 - Perșii și fariseii se ceartă din cauza minunii. Iuda Iscarioteanul merge să prindă pești de aur
- Capitolul 7 - Servitorul necredincios al Elenei
- Capitolul 8 - Liniștea aparență și agitația interioară a adunării
- Capitolul 9 - Spionii lui Irod
- Capitolul 10 - Pledoaria lui Zinca și relatarea lui despre sfârșitul lui Ioan Botezătorul
- Capitolul 11 - Răspunsul lui Cyrenius către Zinca
- Capitolul 12 - Arestarea lui Ioan Botezătorul. Legătura lui Irod cu Irodiadele
- Capitolul 13 - Complotul templierilor împotriva lui Ioan Botezătorul
- Capitolul 14 - Irod dă poruncă să fie prins Iisus
- Capitolul 15 - Misterioasă împuternicire a lui Irod
- Capitolul 16 - Falsă împuternicire a lui Irod
- Capitolul 17 - Politica de stat a preoților din Templu
- Capitolul 18 - Învățăturile profetului din Galileea
- Capitolul 19 - Părerea lui Zinca despre învățătura lui Iisus
- Capitolul 20 - Zinca se miră de minunea ospățului
- Capitolul 21 - Despre esența setei de cunoaștere. Despre adevărata căutare
- Capitolul 22 - Rafael cânta
- Capitolul 23 - Legătura cu Dumnezeu prin cuvântul din inimă
- Capitolul 24 - Cum se îngrijește inima omului
- Capitolul 25 - Zinca pune întrebări despre Rafael și Îl caută pe Domnul
- Capitolul 26 - Iisus le trezește la viața pe cele două înecate. Zinca îl recunoaște pe Domnul
- Capitolul 27 - Povestea celor două fete
- Capitolul 28 - Cyrenius își recunoaște fiicele. Risa și Zinca devin ginerii lui Cyrenius
- Capitolul 29 - Modestia lui Zinca
- Capitolul 30 - A acționa și a vorbi
- Capitolul 31 - Introspecțiile lui Hebram și ale lui Risa
- Capitolul 32 - Un episod din timpul adolescentei lui Iisus
- Capitolul 33 - Legământul lui Cyrenius de a răspândi învățătura Domnului
- Capitolul 34 - Legea necesității și a împlinirii
- Capitolul 35 - Diferențele dintre sufletele de pe pământ
- Capitolul 36 - Bolile sufletești și tratamentul lor
- Capitolul 37 - Despre sanatoriile pentru sufletele bolnave
- Capitolul 38 - Adevărata dreptate
- Capitolul 39 - Veșnică lege fundamentală a iubirii aproapelui
- Capitolul 40 - Somnul extatic și cum poate fi el de folos
- Capitolul 41 - Curățenia trupească și cea sufletească. Vindecarea la distanță
- Capitolul 42 - Domnul anunța un exemplu practic de somn extatic
- Capitolul 43 - Sinistratul Zorel cere despăgubire
- Capitolul 44 - Noțiunea de proprietate a lui Zorel
- Capitolul 45 - Zorel trebuie să audă adevărul
- Capitolul 46 - Zorel cere să se retragă
- Capitolul 47 - Etapele pregătitoare ale tratamentului prin somn extatic
- Capitolul 48 - Cunoașterea de sine a lui Zorel
- Capitolul 49 - Spălarea sufletului
- Capitolul 50 - Sufletul purificat este îmbrăcat
- Capitolul 51 - Corpul eteric împreuna cu simțurile lui
- Capitolul 52 - Sufletul lui Zorel pe calea renega râi
- Capitolul 53 - Zorel în paradis
- Capitolul 54 - Legătura dintre trup, suflet și spirit
- Capitolul 55 - Incursiunea lui Zorel în creație
- Capitolul 56 - Esența omului și predestinarea lui creatoare
- Capitolul 57 - Zorel explica etapele evoluției în natură
- Capitolul 58 - Nu judecați!
- Capitolul 59 - Credința materialistă a lui Zorel
- Capitolul 60 - Zorel critică morala și educația
- Capitolul 61 - Greșeli materialiste
- Capitolul 62 - Despre apărarea îndreptățită a proprietății avutului
- Capitolul 63 - Originea lui Zorel și neamurile lui
- Capitolul 64 - Trecutul lui Zorel ca negustor de sclavi
- Capitolul 65 - Dezvinovățirea lui Zorel
- Capitolul 66 - Zorel, pângăritor de fetițe
- Capitolul 67 - Cyrenius este înmărmurit de faptele lui Zorel
- Capitolul 68 - Dezvinovățirea lui Zorel
- Capitolul 69 - Zorel, ucigașul mamei sale
- Capitolul 70 - Zorel se justifica pentru caracterul său
- Capitolul 71 - Cyrenius se miră de istețimea lui Zorel
- Capitolul 72 - Ioan îl atenționează pe Zorel să-și schimbe în bine viața
- Capitolul 73 - Voința cunoașterii adevărului și voința desfătării la oameni
- Capitolul 74 - Natura lui Dumnezeu și manifestarea omului
- Capitolul 75 - Cyrenius se ocupa de Zorel
- Capitolul 76 - Despre misterul spiritului din noi
- Capitolul 77 - Hotărârea lui Zorel de a se îndrepta
- Capitolul 78 - Calea spre viața veșnică
- Capitolul 79 - Despre sărăcie și despre dragostea de aproape
- Capitolul 80 - Despre poftele trupești care sunt lipsite de iubire
- Capitolul 81 - Cum să dai de pomană
- Capitolul 82 - Smerenie și trufie
- Capitolul 83 - Educația spre umilința
- Capitolul 84 - Bunele intenții ale lui Zorel
- Capitolul 85 - Zorel îi este încredințat lui Cornelius
- Capitolul 86 - Despre umilință.
- Capitolul 87 - Cornelius și Zorel vorbesc între ei despre minuni
- Capitolul 88 - Răspunsuri diferite la întrebarea: cine este Domnul?
- Capitolul 89 - Piatra luminoasă de la izvoarele Nilului
- Capitolul 90 - Suflet și trup
- Capitolul 91 - Educația bietelor suflete în lumea de dincolo
- Capitolul 92 - Îndrumarea pe lumea cealaltă
- Capitolul 93 - Desăvârșirea sufletelor pe pământ și pe lumea cealaltă
- Capitolul 94 - Dezvoltarea vieții sufletești.
- Capitolul 95 - De ce este important să slujești
- Capitolul 96 - Dezvăluirea secretelor creației
- Capitolul 97 - Despre iubirea aproapelui
- Capitolul 98 - Despre ajutorul bănesc
- Capitolul 99 - Despre slujirea adevărată și cea falsă
- Capitolul 100 - Învățătura lui Moise și învățătura Domnului
- Capitolul 101 - Buruiana din lanul de grâu
- Capitolul 102 - Gândul și împlinirea lui
- Capitolul 103 - Dezvoltarea materiei
- Capitolul 104 - Egoismul - cauza a materiei
- Capitolul 105 - Despre crearea sistemelor solare
- Capitolul 106 - Însemnătatea Pământului și crearea lui
- Capitolul 107 - Crearea Lunii
- Capitolul 108 - Despre raul moștenit al trufiei
- Capitolul 109 - Eliberarea, renașterea și revelația
- Capitolul 110 - Botezul. Trinitatea în Dumnezeu și în om
- Capitolul 111 - Despre regulile mozaice de alimentație
- Capitolul 112 - O profeție despre revelațiile de acum
- Capitolul 113 - Darul de a auzi cuvântul din inimă
- Capitolul 114 - Lumea spiritelor naturii
- Capitolul 115 - Iară și spiritele naturii
- Capitolul 116 - Firea și îndeletnicirile spiritelor naturii
- Capitolul 117 - Un ghem de substanță sufletească
- Capitolul 118 - Ființa oxigenului
- Capitolul 119 - Rafael arata cum sunt create ființele organice
- Capitolul 120 - Înmulțirea la animale și la om
- Capitolul 121 - Cauza pentru care Domnul a făcut aceste dezvăluiri
- Capitolul 122 - Domnul da la iveală adevăratul caracter al lui Iuda
- Capitolul 123 - Iuda este mustrat
- Capitolul 124 - Despre educația copiilor
- Capitolul 125 - Viața lui Iuda Iscarioteanul
- Capitolul 126 - Urmările unei educații greșite
- Capitolul 127 - Frică de moarte
- Capitolul 128 - Despărțirea sufletului de trup la moarte,
- Capitolul 129 - Etapele părăsirii trupului de către suflet
- Capitolul 130 - Observațiile clarvăzătorului Matael la execuția unor bandiți
- Capitolul 131 - Critică unui saducheu despre pedeapsa romană
- Capitolul 132 - Sfârșitul ucigașilor pe cruce
- Capitolul 133 - Înfățișarea sufletelor ucigașilor
- Capitolul 134 - Matael vine la tatăl lui Lazăr aflat pe patul de moarte. Ciudată apariție pe drumul spre Betania
- Capitolul 135 - Rabinul încearcă să reanimeze trupul bătrânului Lazăr
- Capitolul 136 - Spiritul lui Lazăr depune mărturie despre Mesia
- Capitolul 137 - Rabinul cel las își călca cuvântul
- Capitolul 138 - Viața lui Lazăr
- Capitolul 139 - Lămuriri despre aparițiile de la moartea bătrânului Lazăr
- Capitolul 140 - Despre întrebări nechibzuite
- Capitolul 141 - Mânia lui Dumnezeu
- Capitolul 142 - Despre primii oameni
- Capitolul 143 - Potopul
- Capitolul 144 - Cauza catastrofelor
- Capitolul 145 - Influența răului asupra binelui
- Capitolul 146 - Minunată planta tămăduitoare. Lumina și întunericul, binele și răul
- Capitolul 147 - Cauza căldurii și a frigului
- Capitolul 148 - Moartea unui băiat curios
- Capitolul 149 - Aparițiile de la locul nenorocirii. Sinuciderea esenianului blestemat de Templu
- Capitolul 150 - Sufletele celor doi nenorociți, pe lumea cealaltă
- Capitolul 151 - Domnul da la muriri despre cele două suflete nenorocite
- Capitolul 152 - Diferitele feluri de sinucigași și situația lor pe lumea cealaltă
- Capitolul 153 - Piatra filosofală
- Capitolul 154 - Aburul otrăvitor care înconjura văduvă
- Capitolul 155 - Leacul din otravă de șarpe
- Capitolul 156 - Fenomenele spirituale de la moartea văduvei și a fiicei ei
- Capitolul 157 - Dezvoltarea formelor sufletești ale celor două femei moarte
- Capitolul 158 - Otrava din minerale, plante, animale și om
- Capitolul 159 - Natura otrăvitoare a celor două femei moarte
- Capitolul 160 - Îndoielile lui Cyrenius în privința ordinii pământești a evoluției sufletelor.
- Capitolul 161 - Cyrenius critică istoria mozaică a creației
- Capitolul 162 - Crearea lui Adam și a Evei
- Capitolul 163 - Multele înțelesuri ale istoriei creației care a fost scrisă de Moise
- Capitolul 164 - Cheia pentru înțelegerea scrierilor sfinte
- Capitolul 165 - Adevărații învățători ai Evangheliei
- Capitolul 166 - Minunată dimineața
- Capitolul 167 - Despre post și despre bucurie
- Capitolul 168 - Cuvântarea lui Simon despre sfaturile date din egoism
- Capitolul 169 - Critică lui Simon la cântarea de slavă a lui Solomon
- Capitolul 170 - Cheia pentru înțelegerea «Cantării Cantărilor» a lui Solomon
- Capitolul 171 - Simon explica versuri din cântecul de slavă
- Capitolul 172 - Gabi își recunoaște prostia și mândria
- Capitolul 173 - Vechile principii fariseice ale lui Gabi
- Capitolul 174 - Ce crede Simon despre Domnul
- Capitolul 175 - Gândurile lui Simon despre alcătuirea sexuală a Domnului, ca om
- Capitolul 176 - Cum poate să devină omul una cu Dumnezeu. Simon își recunoaște slăbiciunile trupești
- Capitolul 177 - Despre rostul senzualității
- Capitolul 178 - Despre îngeri, inima și minte
- Capitolul 179 - Poporul din Abisinia și Nubia
- Capitolul 180 - Domnul trimite un sol în întâmpinarea caravanei nubiene
- Capitolul 181 - Domnul îi vorbește conducătorului caravanei nubiene
- Capitolul 182 - Conducătorul povestește despre călătoria lui la Memfis
- Capitolul 183 - Blestemul supraculturii egiptenilor
- Capitolul 184 - Cultură primitivă a oamenilor simpli
- Capitolul 185 - Așezământul nubienilor în Egipt
- Capitolul 186 - Nubianul vrea să știe unde se afla Domnul
- Capitolul 187 - Nubianul îl cunoaște pe Domnul
- Capitolul 188 - Despre umilința exagerată
- Capitolul 189 - Oubratouvishar descrie Domnului țara sa, Nubia
- Capitolul 190 - Comoara lui Oubratouvishar
- Capitolul 191 - Negrii care au ajuns după primii
- Capitolul 192 - Despre Isis și Osiris
- Capitolul 193 - Marele templu din stânca, Jabusimbil
- Capitolul 194 - Oubratouvishar le arata tovarășilor săi adevărata personificare a lui Dumnezeu în Iisus
- Capitolul 195 - Legitimele îndoieli ale nubienilor despre divinitatea Domnului
- Capitolul 196 - Oubratouvishar vrea să-și convingă tovarășii de divinitatea lui Iisus
- Capitolul 197 - Calitățile spirituale și defectele negrilor
- Capitolul 198 - Diversitatea climei și a raselor de pe pământ
- Capitolul 199 - Despre înțelegerea rapidă sau înceata a adevăratei învățături
- Capitolul 200 - Rafael îi convinge pe negrii de sfințenia Domnului
- Capitolul 201 - Negrul și Oubratouvishar îi înmânează lui Cyrenius comorile lor
- Capitolul 202 - Originea templului Jabusimbil, a Sfinxului și a Coloanelor lui Memnon, destăinuita de hieroglifele primelor două perle
- Capitolul 203 - Taina celei de a treia perle: cei șapte uriași și sarcofagul
- Capitolul 204 - Rafael explica constelațiile de pe cea de a patra perlă
- Capitolul 205 - Împărțirea timpului zugrăvită pe cea de a cincea perlă
- Capitolul 206 - Taina celei de a șasea perle: piramidele, obeliscurile și Sfinxul
- Capitolul 207 - Constelațiile celei de a șaptea perle. Deca derea culturii egiptene
- Capitolul 208 - Obiceiurile nubienilor și obiceiurile albilor
- Capitolul 209 - Educarea minții și a simțurilor
- Capitolul 210 - Scopul întrupării Domnului ca om. Negrii - ca martori ai adevăratei omeniri de la începuturi
- Capitolul 211 - Stăpânirea elementului apa de către negri
- Capitolul 212 - Nubienii - stăpânii animalelor
- Capitolul 213 - Nubienii - stăpâni ai plantelor și elementelor
- Capitolul 214 - Cunoașterea de sine la oameni
- Capitolul 215 - Sfera de viață exterioară a sufletului uman și sfera exterioară de lumină a soarelui
- Capitolul 216 - Influența caracterului omului asupra animalelor
- Capitolul 217 - Avantajele educației corecte a sufletului.
- Capitolul 218 - Puterea unui suflet desăvârșit
- Capitolul 219 - Acțiunea luminii soarelui. Alcătuirea ochiului omenesc. Vederea sufletului
- Capitolul 220 - Despre renaștere și despre educația corectă a omului
- Capitolul 221 - Despre adevărata înțelegere și despre ghicitul gândurilor
- Capitolul 222 - Însemnătatea sferei exterioare de viață a sufletului
- Capitolul 223 - Puterea oamenilor desăvârșiți în iubire
- Capitolul 224 - Despre foamea de hrană spirituală
- Capitolul 225 - Miraculoasa putere a celor renăscuți în spirit
- Capitolul 226 - Relația dintre suflet și spirit
- Capitolul 227 - Creier și suflet
- Capitolul 228 - Educația corectă a creierului
- Capitolul 229 - Cyrenius Mă roagă să lămuresc mai în detaliu cum trebuie educat creierul.
- Capitolul 230 - Urmările destrăbălării și preacurviei
- Capitolul 231 - Binecuvântarea unei împreunări aflate în bună rânduiala divină
- Capitolul 232 - Alcătuirea creierului omenesc
- Capitolul 233 - Legătura dintre creierul anterior și cel posterior
- Capitolul 234 - Legătura dintre organele de simț și creier
- Capitolul 235 - Creierul bine ordonat și creierul neordonat
- Capitolul 236 - Caracterul isteților lumii și nefericirea lor pe lumea cealaltă
- Capitolul 237 - Urmările care pot să apară din cauza unui creier care este întunecat din punct de vedere spiritual
- Capitolul 238 - Greutățile pe calea evoluției spirituale pe care le întâmpina, pe lumea cealaltă, un suflet prea material
- Capitolul 239 - Influența unei educații greșite asupra creierului
- Capitolul 240 - Creierul unui așa-zis înțelept lumesc
- Capitolul 241 - O întrebare despre originea păcatului
- Capitolul 242 - Aparenta nedreptate în ceea ce privește îndrumarea sufletului aici și pe lumea cealaltă
- Capitolul 243 - Esența divină. Necesitatea grelelor teste ale vieții pământești
- Capitolul 244 - Eu-l omului - singurul stăpân al sorții lui
- Capitolul 245 - Dezvoltarea independentă a sufletelor chemate spre a deveni copiii lui Dumnezeu
- Capitolul 246 - Rațiunea divină pentru desăvârșirea prin forțe proprii a sufletului omenesc liber
- Capitolul 247 - Despre posedare. Răspândirea Evangheliei
- Capitolul 248 - A face minuni la vremea potrivită
- Capitolul 249 - Rolul semnelor la răspândirea învățăturii Domnului
- Capitolul 250 - Greutățile răspândirii învățăturii curate
- Capitolul 251 - Sabia ca mijloc de îndreptare la popoarele necredincioase
- Capitolul 252 - „Tatăl” și „Fiul” în Iisus
- Capitolul 253 - Manifestarea de la botezul Domnului: veșnicia Domnului
- Capitolul 254 - Măreția creației
- Capitolul 255 - Venirea Domnului ca om în perioada noastră de creație și pe pământul nostru: omniprezenta spiritului
- Capitolul 256 - Sfera exterioară de viață a sufletului și a spiritului
- Capitolul 257 - Autocunoașterea lui Dumnezeu
- Capitolul 258 - Limba animalelor
- Capitolul 259 - Pilde de inteligenta la animale
- Capitolul 260 - Nubianul cunoscător al limbii animalelor vorbește cu măgarul lui Marcu
- Capitolul 261 - Creșterea sferei exterioare de viață a omului
- Capitolul 262 - Sferă luminoasă exterioară de viață a lui Moise și a patriarhilor
- Capitolul 263 - Motivul lămuririlor Domnului
- Index tematic -
- Index de persoane -
- Index geografic -
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 1 - Adevărata înțelepciune și adorarea vie a Domnului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.12.2009, 21:32 View PostDownload Post

Capitolul 1
Adevărata înțelepciune și adorarea vie a Domnului


1. După ce toți cei care s-au lăsat în brațele dulci ale somnului timp de trei ceasuri s-au trezit întăriți, Eu M-am ridicat și i-am chemat la Mine pe cei trei și i-am întrebat de ce nu s-au odihnit și ei.
2. Matael a spus: „Doamne, Tu cel plin de înțelepciune, cine poate dormi, când prin cuvântul Tău fiecare primește cea mai puternică întărire?! Suntem toți trei la fel de întăriți ca și când am fi dormit toată noaptea! Noi însă am folosit cele trei ceasuri în numele Tău, așa cum am putut noi mai bine. Astfel am aflat, prin bunăvoința Ta, lucruri despre care muritorii nici măcar n-au visat vreodată. Pentru aceasta îți mulțumim din toată inima! Tu ești Domnul veșniciei și Tu ești în toate. Ție îți închinăm toată iubirea și adorația noastră!"
3. Eu am spus: „Bine atunci; Eu știu despre tot ce ați vorbit și ați aflat în acest răstimp! Dacă ați aflat acum toate acestea, păstrați-le deocamdată pentru voi și să nu vă folosiți mai târziu rău de ele. Aceste cunoștințe nu sunt pe înțelesul copiilor acestui pământ, căci ei nu sunt de acolo de unde ați venit voi. Veți afla lucruri încă și mai mărețe atunci când voi trimite Eu din cer Duhul Sfânt la voi și prin el veți afla tot adevărul. Acesta va fi Duhul Iubirii, din Tatăl însuși, care vă va da învățătura spre a putea cu toții să ajungeți acolo unde voi fi Eu, în împărăția Tatălui Meu Ceresc.
4. Adevărat vă zic Eu: nimeni nu va ajunge la Mine decât dacă Tatăl îl va trimite la Mine! Voi toți trebuie mai întâi să vă însușiți învățătura Tatălui, a veșnicei iubiri în Dumnezeu, dacă vreți să ajungeți în împărăția Sa sfântă! Toți va trebui să fiți desăvârșiți, precum este Tatăl din ceruri! Și toată cunoașterea, precum și cea mai mare iscusință, nu vă va fi de nici un folos, ci numai iubirea de Dumnezeu și, în aceeași măsură, de aproapele vostru. Aceasta este cea mai mare taină a renașterii spiritului vostru din Dumnezeu și în Dumnezeu.
5. Fiecare dintre voi, însă, va trebui mai întâi să treacă, pentru a deveni precum sunt Eu, prin strâmta poartă a desăvârșitei lepădări de sine. Fiecare va trebui să renunțe de a mai fi ceva pentru el însuși, pentru a putea deveni una cu Tatăl; iar Eu voi fi mereu alături de el.
6. A-L iubi pe Dumnezeu mai presus de toate înseamnă a te dărui cu totul lui Dumnezeu, iar să-ți iubești aproapele înseamnă, de asemenea, să te dăruiești cu totul celuilalt, căci altfel nu-1 vei putea iubi niciodată pe de-a-ntregul. O iubire pe jumătate nu-i ajută nici celui care este iubit și nici celui care iubește.
7. Dacă vrei să poți vedea nestingherit, de pe un munte înalt, în toate cele patru zări, va trebui să urci pe cea mai înaltă culme; căci de pe o culme mai joasă îți va rămâne mereu ceva ascuns privirii. Așa trebuie să fie și în iubire: totul trebuie să se arate dinăuntru spre afară, pentru a putea afla cu adevărat și întru totul fructele iubirii.
8. Inima voastră este un ogor, iar iubirea este sămânța vie; frații voștri nevoiași, însă, sunt îngrășământul pentru ogor. Aceia dintre voi care vor semăna multe semințe pe ogorul bine îngrășat, aceia vor avea parte de o recoltă bogată. Cu cât mai mulți nevoiași vor îngrașă ogorul, cu atât va fi mai roditor! Cu cât veți semăna mai multe semințe bune, cu atât mai bogată va fi recolta! Cine seamănă mult va culege mult! Dar cine se zgârcește la semănat, acela va avea o recoltă săracă.
9. Aceasta este cea mai înaltă înțelepciune: deveniți înțelepți prin cea mai vie iubire! Toată cunoașterea, fără iubire, nu folosește la nimic! De aceea, nu căutați și nu vă irosiți timpul pentru mai multă cunoaștere, ci iubiți cât mai mult! Căci iubirea vă va da ceea ce nici o știință nu vă poate da vreodată!  Este bine că voi trei ați folosit cele trei ceasuri pentru a vă spori cunoștințele și experiențele, dar toate acestea vor folosi foarte puțin sufletelor voastre. Dar dacă voi, ca urmare a ceea ce v-am spus acum, vă veți închina zilele iubirii aproapelui, o astfel de zi va fi de mare ajutor sufletelor voastre!
10. La ce v-ar folosi, atunci când veți sta înaintea Mea, că veți fi muți de admirație pentru puterea, măreția și minunăția Mea, dacă pe lângă casele voastre frații și surorile voastre suferă de foame, de sete și de frig? Cât de jalnic și de prisos ar fi un strigăt de bucurie și de laudă spre slava și măreția lui Dumnezeu, acoperit de plânsetul amarnic al celor nevoiași! La ce folosesc jertfele bogate din Templu dacă în fața porților lui frații nevoiași rabdă de foame?
11. Cercetările voastre să fie îndreptate spre nevoile fraților și surorilor voastre. Lor să le dați ajutor și alinare! In cer răsplata voastră va fi mai mare pentru că ați ajutat un frate nevoiaș decât dacă M-ați fi preamărit pe Mine cu limbă de serafim!
12. Adevăr vă spun, toți îngerii, toate cerurile și toate lumile, cu toată înțelepciunea lor, nu vă pot da în veci ceea ce ați primi dacă ați ajuta cu adevărat și cu toată puterea voastră un frate aflat în suferință! Nimic nu este mai presus și mai aproape de Mine decât adevărata iubire!
13. Când te rogi la Dumnezeu și nu auzi, în timp ce te rogi, vocea fratelui tău nevoiaș care a venit la tine la ora rugăciunii și-ți cere ajutorul, atunci vorbele tale goale vor fi în zadar! Căci cinstirea lui Dumnezeu stă în iubire și nu în fățarnica ta vorbărie goală!
14. Să nu fiți așa precum a strigat Isaia: „Priviți acest popor: Mă preamărește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine!" Atunci când vă rugați la Dumnezeu, face ți-o în spirit și în întregul adevăr! Căci Dumnezeu este spirit și nu te poți ruga Lui decât în spirit și în adevăr.
15. Adevărata, singura rugăciune în spirit care îmi este pe plac nu este aceea prin mijlocirea limbii, gurii și a buzelor, ci doar aceea prin care se împlinește mereu iubirea. Ce-ți folosește ție să împodobești cu grămezi de aur mausoleul profetului tău, dacă n-ai ascultat glasul fratelui tău nevoiaș?! Crezi tu că fapta ta Mă va bucura? Nebunule, te voi privi cu ochi necruțători, căci, datorită unui mort, n-ai luat în seamă glasul unui viu!"
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 2 - Soarta locurilor din Palestina
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.12.2009, 21:38 View PostDownload Post

Capitolul 2
Soarta locurilor din Palestina


1. Domnul: „Aceste locuri, pe unde ne purtăm acum pașii, într-o sută de ani nu vor mai fi. Căci nu vreau să fie făcute locuri de preaslăvire!
2. Nazaretul Meu nu va mai fi, ci un altul, peste munți, spre apus de acesta. Ghenizaretul va dispare, numai Tiberiada va rămâne de această parte a mării. Cezareea lui Filip, aici unde suntem acum, a dispărut deja, dar va rămâne un alt oraș cu numele acesta mai sus de lac, de unde izvorăște Iordanul și un altul la apus, nu departe de marele lac sărat, în apropiere de Tir și Sidon. Ținutul Samaria va dăinui doar în părțile dinspre miazăzi, până la marea cea mare. Partea mai mică, dinspre răsărit, cu adevăratul Sihar și adevăratul Munte Horeb, va dispare și urmașii ce vor veni vor căuta acest ținut și îl vor găsi nu departe de marea cea mare. Va rămâne însă doar numele lui și un munte stâncos, dar nu și cel adevărat, de acum. Aceeași soartă va avea și Ierusalimul, precum și multe alte așezări ale Țării Sfinte care se vor preface în deșert.
3. Țineți bine minte toate acestea! Așa va fi, căci oamenii nu vor auzi glasurile fraților și surorilor nevoiașe deasupra acestor locuri sfinte! Cu toții vor fi nedumeriți de aceste schimbări! Vor căuta în falsul Nazaret cocioaba Mea și vor fi amăgiți; căci imediat după ce Eu Mă voi întoarce în împărăția Mea, adevăratul Nazaret va fi șters de pe fața pământului.
4. Cine caută deșertăciunea, acela o va găsi și va muri din aceasta. Dar cine va căuta în inimă adevăratul Nazaret, îl va găsi în fiecare frate nevoiaș și va găsi adevăratul Betleem în fiecare soră săracă!
5. Vor sosi vremuri în care oamenii vor veni de departe și vor căuta aceste locuri. Numele lor va rămâne, dar locurile nu! Da, popoarele Europei se vor război pentru a pune stăpânire pe aceste locuri și vor crede că prin aceasta își arată credința în Mine. Dar acasă și-au lăsat soțiile, copiii, frații și surorile să îndure sărăcie, nevoie și amărăciune.
6. Iar atunci când vor veni la Mine, în împărăția Mea, pentru a-și primi mult așteptata răsplată pentru zelul și jertfa lor, le voi face cunoscută marea lor greșeală și le voi arăta câtă amărăciune au semănat în lume prin nebunia faptelor lor, pe care Eu nu le-am cerut vreodată și, mai ales, cât i-au făcut să sufere pe cei care le-au fost încredințați spre a le purta de grijă: copii, femei, bătrâni rămași fără sprijin și apărare! Și li se va da de înțeles că nu vor vedea lumina Grației Mele până nu vor îndrepta tot răul făcut, iar aceasta va fi foarte greu, pentru că vor avea la îndemână doar mijloace foarte sărace, lumina săracă din lumea spiritelor de deasupra și de dedesubtul pământului.
7. Eu vă spun vouă: din cauza marii nebunii și prostii a oamenilor, aceste locuri vor trece sub stăpânirea unui popor păgân. Iar Eu voi lăsa ca falșii adepți ai învățăturii Mele să fie prinși de către acești păgâni la răsărit și la apus, la miazăzi și la miazănoapte.
8. Luați aminte ca prostia și ignoranța oarbă să nu se strecoare în învățătura Mea despre viață și despre adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu, pe singura cale spre El, cea a iubirii. Această învățătură va arăta tuturor adevărata lumină, precum și nemărginita și dreapta înțelegere a tuturor lucrurilor și aspectelor din lumea naturii și a spiritelor! Această cale a iubirii este și va rămâne în veci singura cale vie și adevărată care vă va duce la Mine și în împărăția Mea veșnică.
9. Eu, ca veșnică iubire, sunt lumina, calea, poarta și viața cea veșnică; cine vrea să pătrundă pe altundeva în împărăția Mea de lumină, acela este asemenea unui hoț sau bandit și va fi aruncat în cel mai adânc întuneric, în această lume, dar mai cu seamă pe lumea cealaltă. Acum știți ce aveți de făcut și știți ce este adevărat și drept în fața Mea. Făptuiți după aceste povețe și veți fi pe drumul cel drept!
10. Și acum vom merge la cei nouă înecați, iar tu, Marcu, dă poruncă să aducă vin; căci vom avea nevoie de el!"
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 3 - Domnul la cei nouă înecați
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 18.12.2009, 21:56 View PostDownload Post

Capitolul 3
Domnul la cei nouă înecați


1. După aceasta ne-am dus cu toții la cei nouă, iar Eu le-am spus să-i așeze cu fața în sus și cu capul la deal. După ce au fost astfel așezați, i-am spus lui Marcu: „Toarnă fiecăruia câteva picături de vin în gură!", ceea ce a fost ușor de făcut, căci toți aveau gura căscată. „Mergeți toți cei care sunteți slabi de credință și cercetați-i, ca să vă convingeți că cei nouă sunt într-adevăr morți!"
2. Printre cei treizeci de farisei se afla și un medic, care își putea da seama ușor dacă cineva era într-adevăr mort sau nu. Acesta a venit și a spus: „îi voi cerceta eu pe aceștia, dar nu pentru că aș avea cea mai mică îndoială că sunt morți, ci pentru că pot să aduc o mărturie limpede că aceștia nouă sunt cu adevărat morți, aceasta făcând parte din meseria mea." După ce a spus acestea, a început să-i pipăie, s-a uitat la ochii și la nasurile lor care consemnau semnele clare ale morții, precum și lipsa totală a oricărui semn de viață.
3. După ce medicul și-a încheiat atenta cercetare, a spus cu voce tare: „Deja de ieri, la un ceas după ce au ieșit pe mare, acești oameni erau morți, la fel de morți precum sunt și acum! După aspectul nasurilor lor și după mirosul pe care trupurile lor îl emană, a început deja descompunerea. Nici o „știință sau putere omenească nu-i mai poate întoarce la viață! Aceasta Ii stă în putință numai Aceluia care, în Ziua de Apoi, va trezi toți morții din mormintele lor!"
4. Eu am spus: „După această clară mărturie, pentru ca voi să recunoașteți întreaga slavă și măreție a Tatălui în Fiu, voi striga tare spre Tatăl Ceresc" - și am spus: „Tată, preamărește Numele Tău!"
5. Ca răspuns la aceste vorbe, mulți au auzit o voce ca o mie de tunete spunând: „L-am preamărit prin Tine, iubitul Meu Fiu; căci Tu ești cel care îndeplinește pe de-a-ntregul Voia Mea! Pe Tine să Te audă oamenii!"
6. Mulți au auzit aceste cuvinte, alții însă au auzit doar tunetele și au început să întrebe de cea tunat. Dar aceia care au deslușit în tunete cuvinte, au depus mărturie despre ce au auzit, iar ceilalți s-au mirat și au zis: „Este ciudat! Noi am auzit numai tunetul. Dar cum mai mulți dintre voi au auzit aceleași cuvinte, credem și noi, ca și cum le-am fi auzit cu urechile noastre. Dar și aceasta arată că acest învățător este de fapt doar fiul, și nu preamăritul și preaputernicul Tată care locuiește în ceruri și pe care omul nu L-a văzut niciodată, ci doar I-a vorbit în sfinte momente. Moise a fost și el tot un fiu al Preaputernicului, pentru că și el a făcut mari minuni, iar ceilalți profeți au fost și ei tot fii ai Lui. Numai că se pare că acest nazaritean ar fi cel mai mare dintre profeți, pentru că el a făcut cele mai multe și cele mai mari minuni."
7. Murel, care a auzit foarte bine acestea, a zis: „Nu, vă înșelați! Aceasta este o mare neînțelegere. Cine a prezis, înainte de Moise, un Moise prin Spiritul Sfânt, cine a prezis un Ilie, cine un Samuel, cine i-a prevestit pe cei patru mari profeți? Ei au fost treziți ca din întâmplare de Dumnezeu și au proorocit! Și despre cine au proorocit ei mai ales? Tocmai despre Cel care acum se află în fața noastră! Vocea care s-a auzit acum ca un tunet a fost vocea Lui, așa cum a Lui este și aceea care ne vorbește din gura Lui trupească! Deosebirea este numai aceasta: El ne vorbește cu gura ca om, iar cu vocea de tunet se face auzit ca Acela care în veci a fost, este și va fi Acela care a făcut toate câte sunt și care pe Muntele Sinai, sub tunete și fulgere necontenite, a dat poporului legile. Lui îi stă totul în putere, chiar și aceasta, ca din marea Lui iubire pentru noi, copiii Lui, să se întrupeze ca om, la fel ca noi. Căci, altfel, El n-ar putea în veci să fie văzut sau cunoscut de copiii Lui, pe care El îi iubește mai presus de toate."
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 4 - Poruncile Domnului la învierea înecaților
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.12.2009, 01:42 View PostDownload Post

Capitolul 4
Poruncile Domnului la învierea înecaților


1. Acestea fiind zise, i-am spus lui Murei: „Ai grăit bine, fiul Meu! Ai pătruns adânc în tainele adevărului și le-ai arătat adevărul adevărat și celor care văd strâmb. Tu îmi vei fi unealta adevărată împotriva evreilor și păgânilor; de aceea răsplata ta în ceruri nu va fi mică!

2. Dar acum să trecem la faptele pe care Eu le-am hotărât pentru voi și prin care fiecare poate atinge cu mâinile lui adevărul, cum că Eu sunt Acela care urma să vină, după proorocirile tuturor profeților, până la Simeon, Ana, Zaharia și Ioan, căruia Irod a pus să i se taie capul! Vedeți, aceștia nouă vor învia și vor merge acasă la ai lor! Atunci însă când se vor trezi la viață, să nu le stați în drum, ci lăsați-i să plece. De-abia după ce Eu voi părăsi aceste locuri, să meargă unul dintre voi la ei și să le spună ce s-a petrecut aici cu ei!”

3. După ce am terminat de spus acestea, l-am chemat pe Marcu și i-am zis: „Mai toarnă-le o dată vin în gură!”

4. Marcu le-a turnat; dar Cyrenius și Cornelius M-au întrebat de ce trebuie ca, înainte de a fi treziți la viață, să li se toarne înecaților vin în gură.

5. Le-am spus: „Nu este nevoie de aceasta pentru trezirea lor la viață. Dar, pentru că imediat după înviere ei vor pleca de aici, au nevoie de o întărire trupească pe care o vor primi din vinul care le este turnat acum în gură. El va fi «supt» de nervii din limbă și din gură și va fi dus astfel mai departe în toți nervii din trup. Când aceștia nouă vor învia, sufletul lor se va întoarce într-un trup întărit, care va putea astfel împlini unele fapte. Dacă însă nu i-am întări în acest fel, cei nouă proaspăt reîntorși la viață ar fi nevoiți să mai rămână aici o vreme, până când li s-ar mai întări mădularele. Totodată, acest vin întăritor le va lăsa și un gust plăcut în gură, care le va face bine, căci mirosul și gustul apei mâloase e neplăcut, le-ar face greață și numai cu greu ar putea scăpa de el. Acum știți și acestea. Mai aveți și alte nelămuriri?”

6. Cornelius a spus: „Nu, Domnul și învățătorul meu, despre aceasta nu. Dar tocmai mi-a venit în gând cum Tu, cel Atotputernic, a cărui singură voință ajunge pentru a crea totul, Te folosești din când în când de lucruri cât se poate de obișnuite!”

7. Eu am spus: „Și de ce să nu fac aceasta?! Nu este acest lucru obișnuit - și anume vinul din  
pivnița lui Marcu, ale cărui butoaie goale tot Eu Le-am umplut într-un mod miraculos cu acest vin - tot un lucru făcut prin voia Mea?! Iar dacă Eu Mă folosesc de un lucru obișnuit, minunea astfel săvârșită nu este cu nimic mai prejos decât cea făcută printr-un lucru neobișnuit, căci amândouă sunt făcute doar prin puterea voinței Mele! Înțelegeți acum?” 8. Cornelius și Cyrenius au spus: „Da, acum ne este iarăși totul limpede. Ne bucurăm deja de învierea celor nouă înecați! Se va petrece aceasta în curând?” 9. Eu: „Încă puțină răbdare, să le mai turnăm o dată vin în gură, ca să fie îndeajuns de întăriți!” 10. Și astfel toți cei curioși au fost mulțumiți, iar Marcu, la porunca Mea, le-a turnat din nou vin în gură celor nouă, pentru a treia oară. 11. După aceasta le-am spus celor mulți care priveau: „Acum am împlinit și fapta aceasta! Să ne îndepărtăm de acest loc și să ne așezăm la mesele la care s-au adus deja bucatele și ne așteaptă! Căci, dacă am rămâne aici, numai i-am zăpăci pe cei proaspăt treziți, iar ei și-ar da seama că s-a petrecut ceva neobișnuit cu ei. Dacă însă nu vor vedea pe nimeni în preajma lor, vor crede că după furtuna de ieri au adormit, epuizați, pe acest deal, iar acum, în dimineața zilei ce a urmat sabatului de ieri, s-au trezit dintr-un somn adânc! Și, fără a ne băga pe noi în seamă, se vor ridica de pe locurile lor și vor pleca acasă, unde vor fi întâmpinați de ai lor cu cea mai mare bucurie de pe lume.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 5 - Îndoiala lui Cornelius
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.12.2009, 01:47 View PostDownload Post

Capitolul 5
Îndoiala lui Cornelius


1. La aceste cuvinte ale Mele, toți au făcut ce le-am spus să facă, dar cei mai mulți fără tragere de inimă, pentru că tare ar fi vrut să vadă minunea de aproape. Dar nimeni nu a îndrăznit să spună ceva. Ne-am întors la mese, ne-am așezat și am început să mâncăm din peștele care și de data aceasta era foarte bine pregătit. Și toți au mâncat cu poftă, fiind bine dispuși.

2. Mai ales Iara a Mea era foarte voioasă și a spus: „Nu pot nicicum să-mi explic pentru ce oare astăzi sunt atât de voioasă. Dar ceva tot am observat, și anume că nu toți sunt la fel de voioși ca mine! Fată fiind, ar trebui să fiu cea mai chinuită de curiozitate dintre voi, dar aici e chiar pe dos! Bărbații sunt aceia care tot iscodesc cu privirile locul unde i-am lăsat pe înecați, să vadă dacă cei nouă au înviat deja. Eu n-am iscodit deloc și totuși i-am văzut cum unul după celălalt au plecat deja. Iar bărbații, domnii și regii încă mai privesc într-acolo și se tot întreabă dacă or fi înviat. Oh, deja de aproape o jumătate de ceas, imediat după ce ne-am așezat la mese, au început cei nouă să se miște și s-au ridicat de la pământ, s-au frecat la ochi și au plecat. Eu am văzut foarte bine printre acești copaci toate acestea, deoarece sunt mică și am putut să văd foarte bine pe sub crengile copacilor. Voi însă sunteți înalți și ramurile copacilor v-au ascuns minunea puterii voinței dumnezeiești. Acum însă este prea târziu; chiar dacă mergeți acolo nu veți mai găsi pe nimeni, doar locul unde au fost întinși cei nouă. Și aceia pe care Domnul i-a trezit la viață ieri, imediat după furtună, au plecat deja spre casă împreună cu cei nouă.”

3. Cornelius a spus: „Ce ochi buni ai tu că ai putut vedea totul! Chiar dacă s-a sfârșit totul, e bine și minunat, căci noi nu vrem nimic altceva decât sigura izbândă a ceea ce Domnul a poruncit și vrea. Căci chiar și o singură nereușită ar putea trezi îndoieli în cei necredincioși. I-ai văzut tu însă într-adevăr pe cei nouă ridicându-se și plecând?”

4. Iara i-a răspuns, puțin supărată: „Eu cred totuși că nu mă știți de mincinoasă! De când trăiesc și gândesc și până acum gura mea n-a rostit vreo minciună! Și tocmai alături de Domnul Dumnezeul meu, cel mai mare dintre învățători, să spun o minciună pentru a vă potoli vouă curiozitatea?! Oh, înalte domn, tu n-o cunoști nici pe departe pe Iara! Iată cum, în minți atât de luminate, locuiește și minciuna: tu poți lămuri cuiva ceva din mintea ta, așa cum ai priceput tu acel lucru, dar, dacă înțelegerea ta a fost greșită, lămurirea ta e mincinoasă și astfel te-ai rătăcit și l-ai îndepărtat și pe aproapele tău de adevăr. Dar adevărata și curata iubire nu minte și nici nu poate minți pe cineva vreodată, pentru că ea respectă aproapele mai mult ca pe sine însăși și pe Dumnezeu mai presus de toate! Eu sunt plină de iubire pentru Dumnezeu și pentru aproapele meu, și, așa stând lucrurile, crezi că aș putea să-ți dau o veste falsă?! Onorate Cornelius, această bănuială din partea ta nu o găsesc deloc la locul ei!”

5. Cornelius a spus: „Dar, preacinstită Iara, în veci nu m-aș gândi vreodată să spun așa ceva! Te-am întrebat în acest fel pentru că este un mod foarte firesc de a pune întrebări, dar departe de mine gândul că ai fi vrut să ne spui ceva neadevărat! Întreabă-L pe Domnul însuși, căci El știe negreșit cum stau lucrurile în sufletul meu, dacă am avut eu cea mai mică intenție să te bănuiesc pe tine de minciună, preacredincioasă și preacinstită fată! Cei nouă s-au trezit din voia Domnului și tot din voia Domnului au plecat deja și întreaga muncă a fost astfel dusă la bun sfârșit. Eu însă ți-am pus întrebarea, întrucâtva necioplită, dintr-o pură obișnuință de a pune astfel întrebări și nu m-am gândit la nimic altceva. Ai să-mi porți supărare pentru aceasta?”

6. Iara: „O, nicidecum, însă data viitoare va trebui ca întrebările tale să fie mai bine gândite! Dar acum să vorbim despre altceva, căci am spus destul vorbe goale!”

7. Cornelius și Cyrenius au spus atunci: „Da, da, ai perfectă dreptate! Fiecare clipă în care noi pălăvrăgim e un păcat, atunci când Domnul este în mijlocul nostru! Să-I lăsăm Domnului singur dreptul de a hotărî și porunci!”

8. Eu am spus: „Să lăsăm această discuție. Acum este vreme bună de pescuit și îi vom face lui Marcu o provizie mare de pești! După-amiază se va petrece iarăși ceva deosebit!”

9. Bătrânul Marcu a auzit aceste spuse ale Mele și le-a poruncit imediat fiilor săi să pregătească bărcile. Căci, din pricina furtunii, peștii din bazinele îngrădite din mare avuseseră mult de suferit.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 6 - Perșii și fariseii se ceartă din cauza minunii. Iuda Iscarioteanul merge să prindă pești de aur
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.12.2009, 01:52 View PostDownload Post

Capitolul 6
Perșii și fariseii se ceartă din cauza minunii. Iuda Iscarioteanul merge să prindă pești de aur


1. În timp ce discutam la masă despre una și despre alta, a început o ceartă între cei treizeci de tineri farisei și cei douăzeci de perși. Perșii considerau învierea celor nouă o adevărată minune a minunilor. Cei treizeci de farisei aveau însă îndoieli. Și anume, Risa, cel care mai înainte îl întărise pe Hebram pentru Mine, acum era cel mai împotrivă.

2. Hebram a spus: „Prietene Risa, dacă te convingi - cercetându-i trupul - că un om este într-adevăr mort, așa cum erau cei nouă, poți să-l așezi tu cum vrei, iar a doua zi poți să-i torni în același fel și din același vin în gură, că acela nicicând nu va învia! Învierea este opera Voinței Divine, iar așezarea trupurilor și vinul nu au altceva de a face cu aceasta decât că prin așezarea trupurilor li s-a scurs apa din stomac și din plămâni, iar prin vin li s-au întărit nervii și li s-a dat un gust plăcut în gură. Dar pentru trezirea la viață a trupurilor moarte n-a fost nevoie nici de una, nici de alta. Domnul a lăsat să se facă acestea mai întâi numai pentru că El a hotărât să-i readucă la viață pe acești înecați prin voința Lui și pentru ca sufletele lor să poată intra într-un trup care să poată fi imediat locuit și folosit! Tu chiar nu înțelegi aceasta?”

3. Risa a răspuns: „Ba da, înțeleg prea bine și tu ai dreptate. Dar sigur că nu ar fi lipsit de sens dacă am face o probă pentru ca să ne convingem pe viu că așezarea trupurilor și mai ales turnarea vinului de trei ori, singure, nu dau viață unui înecat! Având și această dovadă, abia atunci se poate preaslăvi această înviere ca o curată minune a minunilor! Aceasta este părerea Mea.”

4. Hebram: „Na, dacă ții neapărat și dacă Domnul vrea, s-ar putea chiar potrivi să mai găsim vreun cadavru acum, când vom ieși din nou pe mare la pescuit, și atunci vei putea așeza trupul întocmai la fel și vei turna vinul în același fel, ca să aduci la viață înecatul. Eu sunt sigur că nu vei reuși nimic îmbucurător cu aceasta!”

5. Perșii au spus: „De părerea aceasta suntem și noi! Căci ceea ce numai puterii Voinței Divine îi este cu putință, aceea nu-i este cu putință nici unui om, care el însuși este un produs al creației lui Dumnezeu, decât dacă voința lui Dumnezeu acționează cu și prin acest om. Aceasta este părerea noastră și noi credem că nu ne aflăm pe o cale greșită. Dar acum toți ies pe mare și vrem și noi să ne urcăm pe corăbiile noastre. Cu acest prilej se vor petrece cu siguranță noi minuni și la acestea trebuie să fim și noi martori.”

6. După aceasta s-au dus toți către mare, care în acea dimineață era deosebit de liniștită și bună pentru pescuit. De această dată toți ucenicii Mei, în afară de Iuda Iscarioteanul, s-au unit în muncă cu fiii bătrânului Marcu și i-au ajutat să arunce plasele mari și să le întindă.

7. Iuda Iscarioteanul însă și-a găsit o altă treabă și a plecat singur spre orașul total distrus, ca să vadă cam ce este pe acolo. Auzise el mai demult că în acest oraș grecii cei bogați au vrut să pietruiască străzile cu aur și argint. Iar el credea că bogătașii făcuseră deja un început promițător. S-a strecurat de aceea spre ruinele orașului spre a pescui acolo aurul, argintul și bogățiile care erau la vedere.

8. De data aceasta însă n-a primit nici o răsplată în aur sau argint, ci doar una pe cocoașă, căci, fiind văzut rătăcind pe străzi, ca un străin ce vânează averea altora, a fost prins de paznici și bătut măr. A părăsit astfel ruinele încă fumegânde după toată furtuna care se dezlănțuise cu o zi înainte, ruinele unui oraș care în vechime se numea Vilipia, iar grecii îi ziceau Filipi, și căruia de abia sub ocupația romană i s-a adăugat numele Cezareea.

9. Pescarul nostru de bogății s-a întors grăbit în casa lui Marcu, dar n-a găsit bineînțeles pe nimeni acasă, în afară de slujnice și de fetele lui Marcu. Ele însă aveau o grămadă de treburi cu pregătirea prânzului și nu aveau timp să se ocupe și de el. Credința lor în Mine era mult prea mare ca să-i răspundă la întrebările obraznice, iar acest ucenic nu prea le era pe plac, căci se dovedise a fi, în aceste zile, de prea multe ori nesuferit și lacom.

10. Dacă n-a fost bine primit de femeile din casa lui Marcu, el a plecat spre mare să vadă unde eram noi. Dar nu ne-a putut zări, căci ieșisem departe, în largul mării, pentru a prinde păstrăvi aurii din cei mai buni, care migrau doar de două ori pe an de la lacul Merorn, de-a lungul Iordanului, până la mare.

11. Pentru că ucenicul rămas pe țărm nu mai știa ce să facă de plictiseală, a intrat în cortul lui Uran ca să vadă dacă și de acolo toată lumea e plecată și dacă nu cumva va găsi pe acolo ceva monezi de aur sau argint rătăcite de cineva! Dar nici aici n-a avut mai mult noroc, pentru că Uran lăsase în fiecare cort câte trei paznici, care nu stăteau cu nimeni la povești când stăpânii nu erau acasă. Iuda a plecat foarte supărat și de la corturi și și-a căutat un copac umbros sub care s-a întins și a adormit.

12. Dar nici de somn n-a avut parte, căci muștele nu l-au lăsat în pace. Pe scurt, Iscarioteanul s-a chinuit trei ceasuri întregi și a ajuns în culmea disperării, în sfârșit, a zărit corăbiile noastre și i s-a mai ușurat inima, dar îi părea acum tare rău că a părăsit grupul Meu.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 7 - Servitorul necredincios al Elenei
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.12.2009, 01:55 View PostDownload Post

Capitolul 7
Servitorul necredincios al Elenei


1. Noi însă am prins o mulțime din peștii cei mai buni. Iar departe, în largul mării, am găsit plutind două trupuri goale de femei. Acestea nimeriseră pe mâinile piraților; ele au fost jefuite de toate bunurile lor, iar apoi au fost aruncate de vii în mare. Amândouă, fete de nouăsprezece și douăzeci și unu de ani, foarte bine făcute, erau din Capernaum, fiicele unei familii bogate. Și, dorind să călătorească spre Gadara, s-au încredințat mării. Corabia lor și marinarii erau de încredere. În largul mării însă, au dat peste un vas grecesc care i-a atacat. Cei patru marinari și cele două fete și-au pierdut viața. Marinarii au fost omorâți și apoi au fost aruncați în mare. Pe cele două fete însă, le-au dezbrăcat, le-au necinstit și abia apoi le-au aruncat în mare. Ucigașii au fost însă prinși, înainte de răsăritul soarelui, de către armata dreptății și a judecății cerești și acești diavoli urmau să primească cea mai cruntă pedeapsă.  

2. Cele două fete erau însă legate strâns de păr una de cealaltă și pluteau fără viață pe mare. Aceasta s-a potrivit bine pentru proba așezării trupului și a turnării vinului. De aceea, cele două trupuri au fost înfășurate în ștergare și urcate pe una dintre corăbii.

3. Acum erau multe lucruri de făcut, iar Marcu nu știa cum să dea jos toți peștii. Dar Eu i-am poruncit lui Rafael să-l ajute și totul a fost rânduit repede. Risa a luat cele două cadavre și le-a așezat așa cum poruncisem Eu să fie așezate cele nouă cadavre cu o zi înainte.

4. Toma l-a salutat repede pe Iuda Iscarioteanul și l-a întrebat, ironic, cum i-a mers lui la pescuit. Iuda a mormăit ceva în barba-i deasă, dar n-a îndrăznit să înceapă o ceartă cu Toma, căci și-a adus aminte că tocmai Toma fusese acela care îl sfătuise să nu meargă în oraș să caute aur. Și acum nu voia să-i povestească cum i-a mers lui acolo! De aceea Iuda a preferat mai bine să tacă. Eu i-am făcut lui Toma semn să nu-l mai descoasă pe căutătorul de aur deoarece aceasta nu va aduce nimic bun.

5. S-a potrivit însă ca un slujitor al lui Uran să umble, pe socoteala lui Iuda, la punga cu bani a Elenei și să fure treizeci de arginți. Acesta a venit în grabă la masa noastră și a zis: „Un hoț! Un hoț! Pe când luminățiile voastre erau pe mare, la pescuit, și nimeni altcineva nu a mai rămas aici decât soldații romani din tabăra lor de pe deal, a trebuit să ies din cortul cel mare pentru nevoi. În aceeași clipă s-a strecurat în cort acest ucenic al marelui profet, cum îl numiți voi pe drept pe învățătorul vostru, și, înainte ca eu să mă întorc, a furat treizeci de arginți din punga cu bani a prințesei!

6. Când m-am întors, l-am găsit în cort rușinat, cu ochii în pământ, ca și când ar fi căutat ceva. Eu l-am luat pe loc la întrebări, căci îmi părea suspect, iar el, speriat, a plecat imediat. La început nu am gândit nimic rău despre ucenicul profetului, dar, cum mă plimbam în sus și în jos prin cort, mi-a sărit în ochi punga cu bani a prințesei, căci nu mai era la locul ei. Pentru că eu, ca om de încredere, știam câți bani erau în pungă, am numărat din nou toți banii și, ce să vezi? Lipseau exact treizeci de arginți! Acești arginți nu puteau fi luați de altcineva decât de acel ucenic pe care vi l-am arătat mai înainte. Îl dau în vileag de acum, din timp, pentru ca nu cumva să cadă la sfârșit bănuiala asupra mea.”

7. Elena a spus: „Slujitorule, de ce te dezvinovățești înainte ca cineva să îți ceară vreo socoteală?!”

8. Paznicul a răspuns: „Preamilostivă prințesă, nu mă dezvinovățesc deloc, ci v-am spus despre acest furt, al cărui făptaș nu poate fi decât acest ucenic al marelui profet, și mi-am făcut astfel doar datoria.”

9. Elena l-a întrebat: „Când ai controlat, fără știința și voia mea, ultima oară conținutul pungii cu bani?”

10. Paznicul: „Oh, imediat după ce înalta și preamilostiva prințesă mi-a încredințat cortul în pază! Atunci mai erau încă șase sute de arginți, acum însă mai sunt numai cinci sute șaptezeci - lipsesc deci treizeci de arginți pe care nimeni altcineva nu îi putea lua, decât acest ucenic pe care vi l-am arătat! Fiind paznic al acestor mari bogății, pentru care sunt răspunzător, e firesc să vreau să știu peste ce și peste cât trebuie să păzesc și nu poate să mi se ia în nume de rău mie, un slujitor atât de credincios și atât de vechi în slujba aceasta, că mi-am luat obiceiul în aceste timpuri să mă uit peste cât și ce trebuie să păzesc! Eu am văzut ceea ce v-am spus acum și am vestit aceasta, făcându-mi datoria.”

11. Elena: „Foarte bine, vom cerceta aceasta mai îndeaproape ceva mai târziu și îl vom găsi pe făptaș, care n-o să scape de pedeapsa meritată! Dar se poate ca tu să te fi înșelat prima sau a doua oară la numărat și de aceea nu este drept să învinuiești un ucenic al divinului învățător numai pentru că el a intrat în cort, lucru pentru care, de fapt, el are tot dreptul, căci din partea noastră nu s-a dat nici o poruncă pentru ca nimeni în lipsa noastră să nu viziteze corturile! Întoarce-te acum la postul tău. Voi veni eu însămi cât se poate de repede și voi cerceta totul cu severitate!”

12. După acest verdict paznicul a plecat și prima lui grijă a fost să pună cât mai repede argintii la loc în pungă, astfel încât să pară că prințesa a avut dreptate cu observația ei, cum că el s-ar fi înșelat când a numărat banii. După ce a terminat aceasta, era tare încurcat, căci nu știa ce va răspunde la cercetările care vor urma. S-a gândit că cel mai bine ar fi dacă s-ar duce iarăși la prințesă  
și i-ar cere iertare spunându-i că, într-adevăr, s-a înșelat la numărat și că i-a făcut acelui ucenic o mare nedreptate. Zis și făcut! El s-a întors peste puțin timp, i-a spus Elenei cum stau lucrurile și a rugat-o totodată să renunțe la cercetări, din moment ce nu s-a făcut nici o fărădelege.

13. Zicând acestea, arăta cam spășit, căci el știa prea bine că regele Uran nu pedepsea nimic mai greu decât minciuna și furtul. Elena însă s-a milostivit de bătrânul servitor, care până atunci nu mai fusese niciodată necredincios, și i-a spus: „Ridică-te și pleacă la treaba ta! Nu a fost frumos din partea ta că ai vrut să te răzbuni astfel pe acest ucenic al Domnului, care nu ți-a făcut nici un rău, decât acela că, de când suntem aici, tu nu-l poți suferi! A fost urât din partea ta și te-ai făcut vinovat și de aceea meriți cea mai severă pedeapsă! Căci acum eu știu tot ce ai făcut!”

14. Sluga a început să tremure din tot trupul și Iuda, care urmărea atent discuția de la o oarecare distanță, s-a apropiat de slugă și i-a spus: „Te-ai purtat urât cu mine și asta pe nedrept! Eu însă te iert! Am fost într-adevăr în cort și, pe când mă aflam acolo doar de câteva clipe, mi-ai venit încruntat în întâmpinare, iar atunci eu mi-am văzut de drum. Dar nici vorbă să-mi fi însușit ceva din comorile din cort! Și chiar dacă nu mi-ai fi ieșit așa de fioros în întâmpinare, tot nu m-aș fi atins de comorile păzite de tine. Pe scurt, să fie așa cum vrea Domnul - eu te-am iertat. Cu stăpânii tăi însă descurcă-te singur!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 8 - Liniștea aparentă și agitația interioară a adunării
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.12.2009, 01:58 View PostDownload Post

Capitolul 8
Liniștea aparentă și agitația interioară a adunării


1.Cu acestea, Iuda s-a retras, iar Eu i-am spus Elenei, lui Uran și lui Matael: „Lăsați lucrurile așa cum sunt, căci avem lucruri mai importante de făcut! Nu dați sluga afară și nu o pedepsiți, căci ea nu s-ar fi purtat niciodată așa dacă nu ar fi fost împinsă de un demon! Și acest lucru a fost cu putință pentru ca, prin el, să se facă pentru noi o prezicere care se va împlini. Dar despre aceasta nimic mai mult acum, căci avem lucruri mult mai importante de făcut!”

2. Cyrenius însă m-a întrebat foarte mirat: „Doamne, ce poate să mai vină? Eu nu cred să mai fie ceva mai important decât ce am trăit noi până acum! O, spune, Doamne! Inima mea se cutremură de dorința de a afla noile Tale porunci și de a le urma!”.

3. Eu am răspuns: „Ai puțină răbdare, căci totul se coace la timpul său! De aceea este acum nevoie, în primul rând, de o mică pauză. Odihniți-vă un pic acum împreună cu Mine!”

4. Auzind acestea, toți s-au liniștit, iar cearta dintre Iuda și sluga lui Uran, care pe Uran și Matael puțin i-a atins, s-a stins. Aceștia aveau de discutat împreună cu Cornelius și Faustus probleme de conducere foarte importante. Uran era deja nerăbdător la gândul că în curând se va întoarce la poporul său cu marile adevăruri ce i-au fost destăinuite, ca să-l facă fericit prin ele. El își dorea să fie regele unui popor înțelegător și înțelept, și nu regele unor larve umane care, fără voință și știință proprie, să se poarte ca animalele.

5. Între timp, Risa studia atent cele două cadavre și își muncea gândul dacă prin manipulările preliminare pe care le văzuse, iar la sfârșit prin puterea numelui Meu, nu ar fi putut fi readuse la viață cele două femei. Alții, care erau în jurul Meu, se întrebau la ce lucruri mărețe urmau să fie martori. Pe scurt, deși la prima vedere păreau că toți se odihnesc, în adâncul sufletului lor erau cu toții foarte frământați și nici unul nu găsea răspuns la întrebările ce-l munceau. Philopold, Murel și Kisjonah erau adânciți într-o discuție aprinsă despre ce ar mai trebui să vină; Cyrenius, Ebahl și Iara își tot băteau și ei capul și nu găseau nimic despre ce ar mai fi putut fi vorba, căci și lor li se părea că le fusese dezvăluit totul până acum.

6. Schabbi și Iura, cei doi purtători de cuvânt persani, le-au spus însă tovarășilor lor, care îi tot asaltau cu întrebări: „Potoliți-vă! Se spune să căutăm puterea divină în inimile noastre! Ce știm noi despre felul cum suntem făcuți pe dinăuntru?! Dacă nu știm nimic despre noi înșine, cum am putea oare afla cum e făcut Dumnezeu și ce va face El?! Dar ce știm noi este că tot ce va face El va fi foarte înțelept și spre binele nostru. Să vină acum ce-o fi să vină, mai mult sau mai puțin nemaipomenit decât a fost până acum, noi nu trebuie să ne facem griji din aceasta! Noi suntem și rămânem neguțători și știm să ne folosim de ceea ce este dat spre binele nostru. La sfârșit lăudăm tot ceea ce vine de la El, ca fiind la fel de prețios, de important și nemaipomenit, căci El este singurul Domn al veșniciei, al tuturor faptelor și operelor Lui nemăsurate.

7. Dar, pentru că noi înșine nu ne cunoaștem ființa nici pe departe, nu putem ști ce ne mai poate fi de folos după tot ce am primit deja. El însă știe și poate de aceea foarte bine să numească ceea ce va veni ca ceva de mare importanță. Căci Domnul ordinii din veșnicie nu va începe să numere niciodată cu 13 sau cu 14, ci întotdeauna cu 1. Și astfel știe El cu siguranță foarte bine, clar și deslușit, care va fi pasul următor ce ne va fi nouă de folos pentru împlinirea noastră spirituală. De aceea noi trebuie să așteptăm în toată liniștea ce va făptui El astăzi!”

8. Această învățătură înțeleaptă a liniștit pe deplin mintea perșilor. Dar și mintea acelora care ședeau la masa Mea s-a liniștit și așteptau cu toții, plini de nerăbdare și bucurie, ceea ce Eu aveam să fac mai apoi.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 9 - Spionii lui Irod
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 19.12.2009, 02:01 View PostDownload Post

Capitolul 9
Spionii lui Irod


1. Bătrânul Marcu însă a venit din casă, unde el făcea deja pregătirile pentru prânz, și mi-a spus foarte încet: „Doamne, iartă-mă că Te deranjez pentru câteva clipe cu problemele mele!”

2. Iar Eu i-am spus: „Prietene, du-te și le spune spionilor lui Irod, care pândesc în spatele casei tale: «Fiul Omului vorbește și făptuiește deschis, în fața tuturor ochilor și urechilor lumii și nu vrea să facă nimic pe ascuns. De aceea, cine vrea să vorbească cu Mine, acela trebuie să vină deschis la Mine și să vorbească și să făptuiască pe față! Mie nu Mi se șoptește ceva foarte încet și pe ascuns la ureche și apoi se discută și se făptuiește în ascuns. Aceste obiceiuri proaste se întâlnesc la oamenii care pun ceva rău la cale și nu îndrăznesc să arate deschis și pe față aceasta, căci se tem de ceilalți din cauza gândurilor lor ascunse și rele. Eu însă făptuiesc pe față și spun totul cu voce tare și nu mă tem de oameni, căci gândurile mele sunt curate!» Du-te și spune-le acestea din partea Mea iscoadelor!”

3. Marcu a făcut o plecăciune adâncă în fața Mea și a plecat pentru a-și îndeplini cât mai degrabă sarcina. Unul dintre pândașii pe care Irod îi trimisese în toate părțile ca să Mă caute i-a zis: „Prietene, se pare că tu nu știi că avem de la Irod împuternicire deplină, chiar și asupra vieții și morții, și avem dreptul de a executa imediat pe oricine ne stă cu obrăznicie în cale!”

4. Marcu i-a răspuns: „Aveți această împuternicire și asupra unui cetățean roman, cum sunt eu?”

5. Purtătorul de cuvânt cel obraznic a spus: „Dacă îl executăm, nu vom fi trași la răspundere de Irod!”

6. Marcu: „Dar veți fi trași la răspundere de către Dumnezeu, precum și de comandantul roman Cyrenius care, spre marele nostru noroc, se află de câteva zile aici, la mine, împreună cu mai mulți cetățeni romani de vază. Veți fi de plâns dacă veți îndrăzni să vă atingeți și numai cu un singur deget de această casă!”

7. Obraznicul: „Ce spui tu de comandantul roman că s-ar afla aici, când el acum numai câteva zile l-a împuternicit, prin intermediul reprezentantului Romei la Ierusalim, pe Irod cu dreptul sabiei?”

8. Marcu: „Foarte bine, foarte bine! Se va dovedi imediat cine l-a împuternicit pe Irod cu un asemenea drept!”

9. Spunând acestea, Marcu l-a trimis pe unul dintre fiii săi la Cyrenius, cu poruncă să-l anunțe imediat pe comandant. Când Cyrenius a auzit acestea, i-a poruncit imediat lui Iulius ca, împreună cu o sută de soldați, să-i ia imediat prizonieri pe spioni, treizeci la număr, iar dacă aceștia nu-și vor preda imediat armele, să-i omoare fără milă.

10. Eu am spus atunci: „Să nu-i omorâți, numai să-i luați prizonieri!” Și acest lucru a fost imediat îndeplinit.  

11. Când spionii i-au văzut pe romanii furioși aruncându-se asupra lor, au vrut să fugă, dar nu au reușit. Soldații romani i-au avertizat că, pe toți cei care li se vor opune, îi vor ucide fără milă. Această amenințare furioasă a dat roade și spionii cei obraznici s-au predat. Apoi au fost imediat legați și duși, în urma lui Marcu și a lui Iulius, la comandant.

12. Când au ajuns în fața lui Cyrenius, Cornelius și Faustus, Cyrenius i-a întrebat cu binecunoscutul ton dictatorial roman: „Unde sunt împuternicirile voastre și ordinul în care scrie să-l iscodiți pe profetul din Galileea pe toate drumurile și căile Lui?”

13. Conducătorul lor, care se numea Zinca, a spus: „Stăpâne! Legat la mâini și la picioare nu pot să scot la iveală documentele din locul unde le-am ascuns! Poruncește să fiu dezlegat și ți le voi da. Și te vei convinge că suntem aici din porunca stăpânului nostru, căruia trebuie să i ne supunem, căci și-a cumpărat scump, de la voi, romanii, dreptul de a fi stăpân pe viețile noastre și poate, fără să vă dea vouă socoteală, după bunul lui plac, să ne dea pieirii - ajunge doar să vrea!

14. Din partea noastră, pot umbla zece mii de profeți prin Galileea - dacă ne lasă în pace, cu siguranță că nu le vom face nici noi nimic. Dar cum noi ne aflăm sub comanda unui stăpân puternic, care ne plătește o soldă bună, dar care, în cazul în care nu-i îndeplinim poruncile, ne poate da pe mâna călăilor, în acest caz situația este cu totul alta! Atunci, dacă aceasta este porunca lui, noi trebuie să urmărim pe oricine, pe viață și pe moarte, poate fi acela un om cât se poate de onorabil! Ori poate războinicii voștri încalcă ordinele primite de la voi pe viață și pe moarte? Deci, dacă este cineva răspunzător pentru aceste fapte în fața lui Dumnezeu, dacă Acesta există, atunci acela nu poate fi decât stăpânul, niciodată sluga, care îi îndeplinește cu credință poruncile! Lasă să fiu dezlegat și-ți voi arăta imediat împuternicirile noastre, scrise de însăși mâna lui Irod, în trei limbi. Abia atunci va fi judecata ta, asupra noastră, dreaptă!”

15. Cyrenius a poruncit ca Zinca să fie dezlegat, iar acesta a căutat imediat într-un buzunar ascuns, a scos de acolo la iveală o rolă de pergament, i-a dat-o lui Cyrenius și a spus: „Citește aici și judecă drept, în fața lumii întregi, dacă întreprinderile noastre în legătură cu profetul din Galileea, unul numit Iisus din Nazaret, sunt legale sau ilegale!”

16. Cyrenius a citit împuternicirea, care la sfârșit era semnată cu iscălitura lui Irod. Ea suna, pe scurt, așa: „Conform puterii ce mi s-a dat mie, regele Irod, de către Roma, pentru o mie de talanți de argint și o sută de talanți de aur, peste toată țara evreilor, poruncesc și ordon eu, bazându-mă pe ajutorul Romei, cumpărat atât de scump, să-l arestați pe profetul din Galileea, care a devenit periculos mie și instituțiilor mele și să mi-l aduceți, viu sau mort - în primul caz îl voi cerceta eu însumi să văd ce copil al Domnului este el. Trimișii mei însă au, conform acestui document scris de mâna mea, dreptul deplin, pe toate drumurile și potecile, pe toate străzile și cărările, să-l urmărească, să-l prindă și, în caz că opune rezistență, să-l omoare, cu toți susținătorii lui, și să-mi aducă apoi leșul lui, pentru care, oricine mi-l va aduce, va primi recompensa de trei sute de arginți. Semnat în Ierusalim, în propriul palat.”

17. Zinca: „Acum ce spui despre aceasta? Suntem noi, cei treizeci, în drept sau nu?”

18. La acestea, Cyrenius a cugetat puțin și apoi a spus: „După știința și voința mea, lui Irod nu i-a fost dată niciodată o asemenea împuternicire de către Roma. Într-adevăr, după ceea ce știu eu, i s-a dat doar împuternicirea ca, în caz de nevoie, să exercite el însuși dreptul sabiei, dar numai în propria lui casă, iar în afara casei numai atunci când împotriva noastră, a romanilor, ar fi vreun complot, iar acel loc ar fi izolat de orice garnizoană romană sau tribunal, și Irod s-ar afla acolo cu garda lui. Numai în acest singur caz ar putea face el uz de dreptul sabiei! 19. Așa sună împuternicirea întocmită de Roma pentru Irod, pe care eu am văzut-o și la a cărei întocmire am participat. Căci tot ce se hotărăște din Roma pentru Asia trebuie să treacă prin mâinile mele sau ale unui delegat de-al meu, care trebuie să-mi dea raportul. Această împuternicire va fi declarată de mine ca nefiind valabilă, până când voi primi de la Roma explicațiile: cum, când și de ce i s-a încredințat lui Irod o asemenea împuternicire, care ar trebui să ne pună pe gânduri pe noi, romanii de încredere, și de ce mie nu mi s-a făcut aceasta cunoscut.

20. Această împuternicire nu o veți primi înapoi până când nu mă voi întoarce de la Roma. Până atunci însă veți rămâne prizonierii mei! Chiar dacă după legile lumii nu sunteți osândiți, sunteți însă uneltele prin care un nelegiuit își împlinește faptele! Și pentru fapte nelegiuite Roma nu a dat nimănui împuternicire și cu siguranță că nu i-a dat-o unuia ca Irod!

21. Dar eu știu cum Irozii violează concesiunile sub un pretext patriotic! Uciderea atâtor copii nevinovați, la porunca bătrânului Irod, este încă un exemplu clar cum aceste vulpi grecești șirete știu să manipuleze în favoarea lor și să violeze drepturile date lor de Roma!

22. Oh, voi ști eu cum să-l pun pe Irod la punct în această situație! Aceasta va fi o îndatorire pe care o voi lua foarte în serios! Bătrânul Irod a primit la vremea lui o dovadă a simțului meu roman de dreptate, deși pe atunci aveam doar ceva mai mult de treizeci de ani. Dar acum, îmbătrânind, cu anii am devenit mai sever și mai tenace în respectarea acestui drept. Respect întru totul principiul: Pereat mundus, fiat justitia! (Să învingă dreptatea, chiar dacă ar fi să piară lumea!)

23. Voi trimite imediat doi soli, unul la Roma și celălalt la Ierusalim, la Irod, pentru a-i cere toate împuternicirile de la Roma care se găsesc în mâinile lui. Vai de el și de slugile lui și de slugile slugilor lui, dacă împuternicirile lui nu se potrivesc cu împuternicirea pe care o aveți voi!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 27  [ 265 Posts ]
 

Goto page 1, 2, 3 ... 25, 26, 27  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !