Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 18:20
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... , 23, 24, 25  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 230 - Zădărnicia grijilor misionarilor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 23.5.2014, 23:30 View PostDownload Post

Capitolul 230
Zădărnicia grijilor misionarilor

1. Murel a spus: “Prieteni dragi, fără să vreau să vă jignesc câtuși de puțin sau să spun că dorințele voastre nu și-ar găsi motivația în ordinea divină, vreau să arăt doar, fără cuvinte mari, că noi ne sfătuim aici în legătură cu întoarcerea unui fir de păr, în timp ce, între timp, Domnul a avut sigur grijă ele toate!

2. Fără îndoială că, în timp, vor veni întunecări ale soarelui nostru spiritual, la fel cum adeseori norii întunecați acoperă iubitul soare chiar în miezul zilei, într-atât încât nici nu mai poți recunoaște în ce loc se află a zilei mamă și, uneori, în toiul amiezii, trebuie să aprinzi o lumină pentru a putea vedea ceva. Dar apoi norii nasc o ploaie fecundă, iar în ziua următoare câmpiile înmiresmate râd în lumina soarelui, arătându-și belșugul datorat cerului.

3. Și, de aceea, cred că marea iubire și înțelepciune a Domnului va lăsa adeseori nori grei și întunecați să acopere fața sfântă a soarelui spiritului nostru, la vremea celei mai luminoase amiezi a cunoașterii și înțelepciunii omenești, pentru a-i face pe oameni cu atât mai însetați de lumină. Abia când pierdem lumina recunoaștem cât de mare și de neprețuită este valoarea adevăratei lumini a vieții.

4. Atunci oamenii încep foarte curând să întrebe înfricoșați: «Unde este lumina vieții?» Ei suspină și plâng, iar lacrimile - ploaia norilor spirituali - cad în brazdele inimii neliniștite și revigorează rădăcinile cuvântului sfânt din suflet, uscate pe ici, pe colo, iar odată cu rădăcinile revenim și noi din nou la viață; iar cu ochiul și el revigorat vedem iarăși, repede și fără greutate, soarele vieții în inima noastră iarăși luminată, și ne bucurăm peste măsură de noua lumină, de care a trebuit să ne lipsim o vreme din cauza discordiei și a disputelor de tot felul.

5. Eu vă spun vouă: Domnul știe cu siguranță tot ce mai urmează să vină peste pământul nostru natural și spiritual, și de ce!

6. De aceea, sfatul nostru mi se pare unul zadarnic. Vom primi cu siguranță de la El, dacă ne consideră potriviți pentru atingerea scopurilor Sale, cuvântul și puterea de a făptui. Dar în nici un caz nu putem să-I prescriem noi, după judecata noastră proastă, ce să ne dea înainte de toate și ce să hotărască!

7. Căci, dacă nu am ști cine este, L-am putea trata ca pe un om de soiul nostru. Dar, pentru că știm cu toții prea bine cine este, asta nu mai merge! Pentru că astfel nu am dovedi decât fie că încă suntem foarte proști, fie că ne credem deja mai deștepți decât El! Gândiți-vă bine și spuneți-mi dacă - în fond - nu am judecat bine?!”

8. Matael: “Nici nu se mai pune problema - ai deplină dreptate! De fapt, părerea mea nu exprima altceva decât convingerea la care ajunsesem eu însumi privitor la cele necesare pentru a ajuta omenirea să ajungă la lumina vieții și să rămână acolo. Dar, în același timp, mi-am dat seama că voi doi, și mai ales prietenul Murel, ați judecat cu mult mai limpede decât mine. De altfel, cred că noi trei nu suntem lipsiți de bunăvoință, iar Domnul însuși va face tot ce e mai bine! Dar acum, prieteni, să vorbim despre altceva!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 231 - Despre uciderea Domnului și viitorul ucenicilor Săi
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.5.2014, 02:12 View PostDownload Post

Capitolul 231
Despre uciderea Domnului și viitorul ucenicilor Săi

1. Matael a spus: “Cum va suna povestea aceasta la Ierusalim? Cunoaștem cu toții obscurantismul Templului, nelimitata lui dorință de putere, avariția, precum și dușmănia pe care le-o poartă în ascuns romanilor. Dacă Domnul ar merge totuși odată la Ierusalim - așa cum s-a putut înțelege uneori din spusele Sale - ce față ar face Templul și ce față ar face Irod cel avid de putere și de o viață ușoară și îmbelșugată?!

2. Eu surit de părere că faptul ar produce o agitație nemaipomenită la Ierusalim! Se va pune problema dacă e de preferat o ploaie de foc dintre cer sau fuga din orașul pierzaniei, pentru a evita o insultă din cele mai infame! Și una și alta vor folosi prea puțin! Căci unde a apucat Satana să-și construiască cuibul, acolo nu vor mai ieși porumbei din găoace, așa cum în găurile șerpilor nu cresc găini. Oricine și orice ar face, Satana rămâne Satana atât timp cât din acest pământ mai există chiar și un singur fir de nisip. Ce părere aveți?”

3. Philopold: “Asta, mărite prietene, mi se pare mult deasupra orizontului cunoașterii noastre! Duhului atotputernic și preaînțelept al lui Dumnezeu Îi este totul cu putință; prin urmare, Lui îi este posibilă și îmblânzirea Ierusalimului! Privește la mândrul oraș al Cezareii lui Filip! Unde și ce este el acum, trufașul, care începuse să-și paveze străzile cu aur și nestemate?! Vei găsi doar o grămadă jalnică de dărâmături! Crezi că Domnul nu va face la fel și cu desfrânatul Ierusalim?

4. Eu îți spun ție: într-o sută de ani nimerii nu va mai putea să arate locul în care s-a ridicat mândrul Ierusalim! Dar, după cum bine a zis Murel, să lăsăm și asta, căci Domnul va ști cel mai bine ce este de făcut!

5. Pe noi să nu ne preocupe altceva decât să rămânem noi înșine în lumina Domnului. De toate celelalte se va ocupa El și le va aranja cel mai bine! Nu sunteți și voi de aceeași părere?”

6. Matael: “Toate sunt așa cum tocmai au spus Murel și Philopold. Dar eu mai știu ceva ce voi doi probabil nu știți; o știu din gura Domnului însuși, și tocmai pentru că o știu am vorbit către voi așa cum am vorbit.

7. Domnul se va duce la un moment dat la Ierusalim, își va predica învățătura acolo și va face semne mari. Asta va aduce Templului pagube mari, drept care acesta va fi cuprins de o furie teribilă și va încerca să-L prindă pe Domnul și să-L ucidă - o faptă pe care ar comite-o cu cea mai mare bucurie chiar și acum. Și ascultați! Domnul se va lăsa prins de Templu și omorât trupește! Acestea sunt propriile Sale cuvinte.

8. Dar va rămâne doar trei zile într-un fel de moarte aparentă - doar trupească, desigur - apoi va învia, și abia atunci va distruge noaptea și judecata ei. Abia de atunci înainte le va da apostolilor Săi adevărata putere, le va da puterea spiritului Său, a înțelepciunii Sale și a iubirii.

9. Pe cei doisprezece ucenici apropiați ai Săi, care sunt și au fost martorii tuturor celor petrecute, îi va trimite cu siguranță în lume, pentru a-i propovădui sfânta Evanghelie.

10. Dar ce se va petrece din acel moment cu noi? Fiindcă noi nu am fost martori de la început, oare ne va acorda și nouă harul Său? Ei bine, eu cred că sigur așa va fi! Dar ce se va întâmpla apoi cu noi? De voi doi e mai ușor, și într-un fel aveți de ce să râdeți, dar eu trebuie să plec, poate mâine sau poimâine, departe de aici, în zonele reci ale Pontului, unde va trebui să îndrum și să conduc popoarele barbare de acolo, și nu voi mai putea fi martorul a ceea ce va învăța și înfăptui Domnul de acum înainte! Cine îmi va aduce vești și cine îmi va spune dacă felul meu de a conduce popoarele va fi conform voinței dumnezeiești?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 232 - Conștiința îngerilor și influența lor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.5.2014, 02:15 View PostDownload Post

Capitolul 232
Conștiința îngerilor și influența lor

1. Rafael, care evident că nu dormea, li s-a alăturat acum celor trei și i-a spus lui Matael: “Tu crezi că noi, nenumăratele spirite-înger, și - acum - în special eu, Îl slujim pe Domnul doar pe dâmbul acesta?

2. Iată, la fel ca acum, în fața ochilor tăi, noi Îl slujim mereu și Îi purtăm voința de la o nemărginire la alta, și poți fi sigur că te vom găsi în țara ta de la Pont și îți vom spune ceea ce va trebui să știi conform rânduielii lui Dumnezeu! Petreacă-se orice, dacă voia îți va fi neschimbată, vei fi înștiințat pe dată de tot ce-ți trebuie și deocamdată nici nu îți trebuie mai mult.

3. Dar dacă, în calitatea ta de rege, ai cădea în obișnuita trufie a stăpânitorului și astfel te-ai înturna de la Domnul și de la noi, atunci sigur că nu ai mai afla nimic despre împărăția Domnului și despre nesfârșitul Său har.

4. Așadar, tu nu te îngriji de nimic altceva decât să rămâi în harul și iubirea Domnului și toate celelalte vor veni de la sine spre tine!

5. Dacă te-ai putea convinge tu însuți de tot ceea ce Domnul însuși va mai face pe acest pământ, dar apoi te-ai lăsa totuși ademenit de această lume, într-un fel sau altul, atunci cele văzute și auzite ți-ar folosi la fel de puțin ca și când nu ai fi văzut și auzit nimic. Dar dacă, de acum încolo, vei păstra grația și iubirea Domnului, nelăsându-te orbit de lume, ci iubindu-L pe Domnul mereu mai presus de orice, și pe toți semenii tăi ca pe tine însuți, atunci vei fi inițiat în tot ceea ce va face Domnul, chiar dacă te vei afla în cel mai îndepărtat colț al lumii. Vei fi inițiat în măsura în care va fi necesar pentru mântuirea sufletului tău, pentru că nu tot ceea ce va voi și va dispune Domnul în toată nemărginirea este necesar pentru mântuirea sufletului tău!

6. Iată, Domnul poruncește tot timpul câte ceva pe câte una dintre nenumăratele lumi, dar lucrul acela este bun numai pentru lumea aceea, nicidecum pentru mântuirea sufletului tău! De asemenea, Domnul poruncește și pentru această lume lucruri care nu te privesc în nici un fel. Dar din ceea ce va porunci pentru mântuirea sufletului omenesc, nu-ți va fi ascuns nimic! Ești mulțumit cu aceasta sau nu?”

7. Matael: “Sublimul meu prieten din cerurile lui Dumnezeu! Sunt pe deplin mulțumit și nu mai vreau nimic altceva decât să fiu mustrat de tine dacă prin faptele mele mă voi îndepărta de Domnul și de rânduiala Sa! Căci un avertisment primit la timp face mai mult decât toate comorile din lume!”

8. Rafael: “Și asta s-ar fi petrecut mereu chiar și fără să-mi ceri. Pentru că, iată, fiecare om are un fel de organ spiritual în inima sa, care este mereu deschis pentru noi, îngerii, și în care putem pătrunde nestingheriți! Acest «organ» reprezintă întotdeauna noțiunile simple: bun-rău, adevărat-neadevărat, drept-nedrept, iar în limbajul moralei, el se numește simplu: conștiință.

9. Dacă slujești mereu binele, adevărul și dreptatea, atunci noi atingem partea bună, pozitivă a conștiinței, și în tine ia naștere sentimentul recompensator că faptele și vorbele tale au fost bune și drepte.

10. Dar dacă faptele tale nu au fost bune și drepte, atunci noi atingem cealaltă parte a conștiinței, și te va cuprinde o teamă care îți va spune că ai ieșit din rânduiala divină.

11. Pe această voce te poți baza oricând; ea nu te va înșela niciodată, decât, eventual, dacă îți lași conștiința să-și piardă în așa măsură sensibilitatea încât să devină prea materială și să nu mai perceapă atingerea noastră. Dar dacă se petrece așa ceva, partea spirituală a omului este ca și pierdută! Cu tine însă sigur nu va fi așa, pentru că tu deja ai primit foarte mult din mila și iubirea Domnului, care te-a transformat și te-a refăcut în întregime, la fel ca și pe tovarășii tăi. Sufletul tău probabil că este cel vechi, în care iubirea Domnului a început să scânteieze ca spirit al Său, dar carnea ta bătrână și rea a fost transformată de Domnul, ca să nu-ți apese sufletul.

12. Ar trebui să-ți dorești prea mult în inima ta să te desprinzi de Domnul, dar atunci și carnea ta s-ar sălbătici, așa cum s-a petrecut cândva cu Essau, căruia, împotriva voinței părintelui său, vânătoarea de animale sălbatice îi făcea mai mare plăcere decât păzirea turmelor blânde ale tatălui. Dar, în cazul tău, chiar și o astfel de sălbăticire este cu neputință, pentru că sufletul tău este deja prea mult pătruns de spiritul iubirii pentru Dumnezeu.

13. În scurt timp, iubirea ta pentru Domnul va crește, dacă îți vei iubi semenii din ce în ce mai mult, și va deveni una cu sufletul. Atunci vei fi renăscut în spirit și în adevăr, vei intra în căsătoria spirituală cu iubirea primordială întru Dumnezeu și vei deveni astfel una cu ea.

14. Abia atunci iubirea lui Dumnezeu pentru tine va lua ființă și va căpăta o formă, și vei putea oricând să-L vezi pe Dumnezeu și să-I vorbești, și atunci Domnul va fi și va rămâne veșnic îndrumătorul și învățătorul tău, și Îl vei vedea trupește și Îl vei simți în inima ta ca și acum. Și atunci probabil că nu se va mai putea să te îndepărtezi de Domnul în inima sau în cunoașterea ta, pentru că și în voia și în cunoașterea ta vei fi una cu Tatăl, ca un adevărat fiu al Său. Înțelegi aceste lucruri?”

15. Matael: “Da, înțeleg foarte bine și sunt pe deplin liniștit acum!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 233 - Meteoritul
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.5.2014, 02:21 View PostDownload Post

Capitolul 233
Meteoritul

1. În timp ce Matael voia să mai spună ceva, un meteorit mare și foarte strălucitor a trecut foarte aproape de pământ, fiind însoțit în zborul său rapid de un zumzet neobișnuit, foarte clar, căci se afla la o înălțime de numai opt sute de stânjeni. În urma meteoritului se vedea o coadă lungă, care parcă se târa după el. Toți trei s-au speriat în fața acestei apariții și l-au întrebat pe înger despre ce era vorba.

2. Îngerul însă, în loc să le dea imediat un răspuns și o explicație, a țâșnit în direcția meteoritului și, în câteva clipe, l-a adus jos, sub forma unei bile cam grosolane cu un diametru de doi stânjeni și jumătate, pe care a așezat-o pe un loc liber, după care a spus către cei trei: “Acum veniți încoace și priviți fără teamă această apariție. Nimănui nu i se va clinti sau arde nici un fir de păr de pe cap!”

3. Cei trei s-au ridicat și s-au apropiat cu mare sfială de meteoritul care era încă foarte strălucitor, în preajma lui, ei au simțit un miros puternic de sulf. Meteoritul însuși arăta ca o piatră ponce, iar din porii mai mari țâșneau flăcări alb-albăstrui care provocau un fel de șuierături, pârâituri și un ușor țiuit straniu. Câte o flăcăruie mai era luminoasă, altele însă erau deja aproape stinse.

4. Abia acum Matael l-a întrebat pe înger: “Ce obiect mai este și acesta, cum și unde a luat naștere? Pare să fie o masă destul de solidă și trebuie să aibă o greutate mare pentru puterea noastră omenească. Haide, iubite prietene ceresc, explică-ne puțin!”

5. Îngerul i-a răspuns: “Acest bulgăre mai era o parte a soarelui nu cu mult timp în urmă. Printr-un mare crater de foc, foarte zbuciumat, el a fost aruncat împreună cu alții în spațiul cosmic, cu o putere neînchipuit de mare. Ca din întâmplare, el a luat direcția spre acest pământ. Cu o viteză mai mare decât cea a fulgerului, a zburat prin eter și - pe deasupra capătului celuilalt al continentului Europa - a ajuns în atmosfera pământului, pe care a străbătut-o mai întâi doar la suprafață. Dar când, în momentul următor, a pătruns în atmosferă și a întâlnit rezistența tot mai mare a atmosferei din ce în ce mai dense a pământului, viteza lui s-a micșorat foarte mult. Până aici, el a parcurs în doar patru secunde douăzeci de ore de drum. Cu toate acestea, când am ajuns eu la el aproape trecuse de Asia, și în zece secunde ar fi căzut în marele ocean planetar. Dar așa a vrut Domnul, să căpătați o lămurire și în privința aceasta și să nu mai credeți că zboară vreun spirit rău pe deasupra pământului, pentru a-l distruge și a face pagube oamenilor. Acum îl aveți în fața voastră pe «spiritul cel rău» și puteți vedea că acesta este un fenomen foarte natural printre corpurile cerești.”

6. Murel: “Dar cum se face că în aer strălucea atât de puternic, iar acum devine din ce în ce mai mat?”

7. Rafael: “Strălucirea puternică se datorează deplasării rapide prin aer. El se freacă foarte puternic de particulele aerului și le apasă foarte tare, pentru că acestea nu se pot feri destul de repede din calea sa. Dar aerul, așa cum e aici, se aprinde dacă e presat sau apăsat prea tare. Și, pentru că aerul se aprinde pe întreaga traiectorie a unui astfel de meteorit, în punctul în care se află el e întotdeauna o lumină ca de fulger, iar pentru că în spatele lui rămâne un spațiu gol, fără aer, ai cărui pereți sunt încă aprinși, se vede mereu o coadă înflăcărată, care în sine este doar o aparență, nu o realitate.

8. Priviți cât de fierbinte este această masă și veți înțelege ușor lucrurile pe care vi le-am explicat acum! Vă mai pot face o demonstrație, într-un mod foarte natural, și anume, pot să iau o piatră de aici, să o arunc în aer cu viteza fulgerului, iar, după câteva clipe, spirite care mă slujesc o vor aduce înapoi. Atunci vă veți putea convinge cum această piatră de doar câteva livre strălucește la fel de tare cum a strălucit acest meteorit mai înainte.”

9. Spunând aceasta, Rafael a aruncat piatra în aer cu o forță înspăimântătoare, iar spiritele care-l slujeau au făcut-o să se rotească timp de câteva clipe cu o viteză mai mare decât a fulgerului la o înălțime de numai câțiva stânjeni. Pe lângă faptul că producea un vuiet puternic, ea strălucea atât de tare încât toată zona era luminată până departe ca ziua, iar cei trei nu vedeau altceva decât un cerc luminos ca un soare, deoarece mișcarea era atât de rapidă încât ochiul omenesc nu o putea localiza.

10. După câteva clipe piatra a fost așezată de spiritele ajutătoare în fața celor trei privitori, fiind încă foarte fierbinte, și Rafael a spus: “Acum, după ce ați urmărit acest experiment rapid și ușor, găsiți vreo deosebire între acest meteorit artificial și cel natural?”

11. Matael: “Nu, este întru totul același lucru, doar volumul diferă, natural. Dar în mintea mea apare totuși o întrebare: tu ești unul dintre cele mai puternice spirite îngerești și știu, pentru că ne-ai dat deja câteva probe ale indescriptibilelor tale îndemânări și puteri, că ți-ar fi foarte ușor să arunci o astfel de piatră cu cea mai incredibilă forță și iuțeală, așa încât aerul, foarte puternic presat din cauza vitezei pietrei, să se încingă și să încingă în cel mai scurt timp și piatra. Pentru asta ești unul dintre cele mai puternice spirite-înger, care ar putea să se joace cu corpurile cosmice cum ne jucăm noi cu alunele, și ai putea să azvârli într-o clipă chiar și un soare într-o asemenea adâncime a spațiului creației, încât unui fulger să-i ia de o sută de mii de ori o sută de mii de ani ca să-l ajungă! Pentru un asemenea experiment ți-a fost dată așadar de Dumnezeu forța, puterea pe care noi n-o putem pricepe încă. Dar cum poate soarele, un corp natural inert, să dezvolte din sine o asemenea forță?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 234 - Natura materiei
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.5.2014, 02:26 View PostDownload Post

Capitolul 234
Natura materiei

1. Rafael a spus: “O, dar tu crezi că în cer nu există spirite ajutătoare? Ascultă ce îți spun și ascultați și voi, ceilalți. Nici în soare, nici pe pământul acesta nu se petrece nimic fără cel puțin un spirit ajutător. Pentru că, în fond, tot ceea ce poți vedea și tot ceea ce poți atinge este spirit. Chiar și materia cea mai brută este spirit, suflet, dar numai într-o formă constrânsă. Dacă ofensezi spiritele ascunse adânc în materie prin zbor, împingere sau presiune, ele te vor face repede să le simți puterea!

2. Iată, aerul este ceva foarte blând și delicat, dar dacă este scos din echilibrul său și tulburat prea mult în liniștea sa, printr-o lovitură puternică sau prin presiune, el devine capabil să smulgă clin rădăcini cele mai groase și mai puternice trunchiuri de copac, să facă pământul să se cutremure, să se aprindă în mii de fulgere pustiitoare, transformându-se astfel într-un element înfiorător!

3. Dar cine se dezlănțuie atunci cu atâta furie în și prin aer? Tocmai spiritele și sufletele înlănțuite care se odihnesc în el și care îl compun de fapt!

4. Lovește tu cu putere două pietre una de alta, iar spiritele robite în ele își vor face imediat simțită prezența, și toată masa pietrelor, oricât de tare ar fi, va fi distrusă și transformată în particule minuscule de praf, ceea ce va produce și o sumedenie de fenomene luminoase!

5. Ia niște apă și supune-o unei presiuni cât mai mari! Mai întâi vei obține o bucată de gheață, foarte compactă, care va distruge fără nici o manifestare zgomotoasă vasul care o cuprinde, oricât de solid ar fi acesta; iar dacă ai putea să supui gheața unei presiuni și mai mari, ea s-ar dizolva brusc într-un abur de foc și ar distruge cu cele mai înfiorătoare trosnituri tot ce i-ar sta în cale!

6. Sigur că, atât timp cât spiritele naturale exilate în materie nu sunt ofensate, ele stau ca moarte și acceptă să li se facă orice și să ia orice formă. Dar dacă sunt prea mult deranjate în liniștea lor, prevăzută de ordinea divină, atunci vai de cel care se află prin apropiere!

7. Însă prezența spiritelor în materie poate fi recunoscută foarte ușor. Dacă sunt constrânse la o activitate ieșită din comun, aceasta va fi însoțită întotdeauna de fenomene luminoase proporționale cu intensitatea activității spiritelor. Cu cât mai puternică este luminozitatea, cu atât mai intensă va fi activitatea spiritelor ieșite din inerție (*).

8. Cât de active sunt, prin urmare, spiritele aerului solar, mai ales cele de la suprafața soarelui, o demonstrează lumina lui puternică.

9. Și, pornind de la intensitatea luminii soarelui, vă puteți da oarecum seama de violența cu care este azvârlită o asemenea bucată din soare în timpul marilor erupții, când spiritele materiei sale se găsesc într-o stare de profundă neliniște și de intensă activitate.

10. Da, vă asigur că nu rareori în interiorul uriașului soare se produc erupții atât de puternice încât forța lor ar putea arunca încoace și încolo bulgări de mărimea acestui pământ, cu aceeași ușurință cu care aici vântul se joacă cu firele de nisip! Acum ar trebui să pricepeți foarte ușor cum și cu câtă ușurință a ajuns acest bulgăre din soare pe pământ!”

11. Murel: “Dar dacă lucrurile stau astfel, și de asta nu ne putem îndoi, atunci acest bulgăre are o valoare inestimabilă și ar trebui dus într-un muzeu, ca amintire veșnică a unui eveniment ieșit din comun!”

12. Rafael: “Atunci ar trebui să pui tot pământul într-un muzeu, căci și el provine tot de unde a venit bulgărele acesta!”

13. Murel: “Dacă lucrurile stau așa, ce trebuie să credem despre Facerea scrisă de Moise?”

14. Rafael: “În problema aceasta, adresează-te prietenului Matael, e domeniul lui, iar Philopold are și el cunoștințe valoroase!”

(*) - (Vezi și „Mărturii despre natur㔠de Jakob Lorber și „Secretele Vieții” n.r.)
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 235 - Geneza (textul mozaic) - sensul acesteia. O experiență suprasenzorială trăită de Matael.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.5.2014, 02:32 View PostDownload Post

Capitolul 235
Geneza (textul mozaic) - sensul acesteia. O experiență suprasenzorială trăită de Matael.

1. În continuare, Murel i-a pus aceeași întrebare lui Matael, șl acesta I-a răspuns: “Ce spune Moise despre Geneză, nu are nici o legătură cu crearea lumii, ci doar cu formarea omului, începând din leagăn și până la desăvârșirea sa. Așadar, se sugerează acolo și întemeierea bisericii lui Dumnezeu pe pământ până în timpurile noastre, și de acum înainte până la sfârșitul lumii.

2. Prin «cer și pământ» trebuie înțeles noul om de pe pământ, chiar în momentul nașterii sale. «Cerul» se referă la capacitățile sale cele mai Intime, ascunse, spirituale, iar «pământul» gol și pustiu semnifică omul nou-născut al naturii, aproape inconștient de existența sa; acesta este primul stadiu al omului.

3. Cu timpul, copilul ajunge la conștiința de sine și începe să viseze și să gândească. La asta se referă expresia: «să se facă lumină» - să se facă lumină în om ca să știe că este; acesta este cel de-al doilea stadiu.

4. Și tot așa, se trece prin toate celelalte zile ale Facerii, până la stadiul odihnei, stadiul desăvârșirii omului! Spune-mi dacă începi să pricepi ceva!”

5. Uimit la culme de înțelepciunea lui Matael, Murel a spus: “Ei bine, prietene, această înțelepciune n-aș fi bănuit-o niciodată la tine! A, în modul acesta, pe care de acum înainte îl voi considera singurul corect, aș vrea să-mi explici toată Scriptura! Da, trebuie multe ca un suflet omenesc să pătrundă în aceste profunzimi ale înțelepciunii! Dar cum ai ajuns până acolo?”

6. Matael: “Prietene Murel, în locul în care ne aflăm, întrebarea aceasta nu se mai pune! Domnul este aici, printre noi; tot aici este și un înger din ceruri, care sigur a fost martor al întregii creații materiale! Eu însumi am fost deja din tinerețea mea un învățat al Scripturii, în Templu, de aceea am și fost trimis ca apostol la samariteni. Dar încă înainte de a putea schimba o vorbă cu samaritenii, Iehova mi-a stricat socotelile. Am ajuns în mijlocul unor tâlhari de drumul mare și a trebuit, pentru a-mi păstra viața, să devin și eu un tâlhar fioros.

7. Și, pentru că mă vedeam atât de părăsit de Dumnezeu, eram foarte supărat. La început mi-am pierdut credința și am început să consider întreaga Scriptură o lucrare a minții omenești. Dar o apariție ciudată mi-a arătat că lucrurile stau altfel.

8. Într-o noapte în care stăteam singur de strajă în fața odioasei peșteri a tâlharilor, a venit la mine un bărbat foarte sobru. L-am străpuns imediat cu lancea. El însă mi-a spus: «Nu te mai osteni cu jalnica ta armă, căci un spirit nemuritor nu va fi în veci ucis de arma unui muritor! Eu sunt duhul lui Avraam și te întreb: de ce L-ai părăsit pe Dumnezeu și vrei să-I prigonești numele?»

9. Iar eu, Matael, i-am răspuns plin de furie: «De ce m-a prigonit Dumnezeu mai întâi, când eu am fost trimis în numele Său la samariteni, ca să-i câștig pe toți de partea Templului!? Intenția mea a fost cinstită și curată în fața lui Dumnezeu și în fața tuturor oamenilor, pentru că era cinstită și curată în fața conștiinței, mele. Dumnezeu mi-a dat de la începutul existenței mele doar conștiința mea de judecător, iar eu am trăit drept în fața acestui aspru judecător. Nu eu singur m-am trimis la samariteni, ci Marele Preot - în calitatea sa de locțiitor al lui Moise și al lui Aaron.

10. Dacă nu a fost drept că am fost trimis la samariteni, înțelepciunea lui Dumnezeu nu trebuia să mă pedepsească pe mine, ci doar pe acela care mă trimisese. Dar, deoarece i-a cășunat pe mine, nevinovatul, din clipa aceea am devenit cel mai mare dușman al lui Iehova, al cărui apostol îmi pari a fi tu, duhule!»

11. Atunci duhul a spus, cu o figură mai aspră: «Cunoști puterea și mânia lui Dumnezeu? Cum vrei tu, vierme nevolnic care te zbați în praful drumului, să-L înfrunți pe Dumnezeu?! Oare crezi că nu te poate ajunge puterea Lui și nu te poate nimici ca și când niciodată n-ai fi fost aici?!»

12. Eu am spus: «Asta poate cu siguranță, căci pentru existența pe care o am acum nu pot primi decât să blestem veșnic! Dar dacă eu nu mai sunt, atunci și dreapta mea furie și înverșunarea mea ar avea un veșnic sfârșit!»

13. Duhul cel sobru a spus însă: «Nu Îi poți porunci lui Dumnezeu să te distrugă! El te poate chinui cu durerile și necazurile cele mai înspăimântătoare, și atunci ai vedea până când te poți opune atotputerniciei Lui!»

14. Atunci am spus, plin de mânia cea mai vie: «Dumnezeu poate face asta, dacă Îi face o plăcere deosebită să chinuie o creatură doar pentru a-i arăta atotputernicia Sa! Dar te asigur, duhule, că Dumnezeu, de-ar fi de o mie de ori mai puternic decât este, nu-mi va înfrânge firea nici cu toate chinurile care Îi pot trece prin cap!

15. Prin bunătate, blândețe și dreptate dovedită poate face din mine ce vrea, poate face din mine mielul mieilor; prin mânia Lui însă, doar un diavol al diavolilor! Până acum, atotputernicia lui Dumnezeu nu mi-a dat altceva decât o viață chinuită, pentru care nu-I voi mulțumi niciodată. Dacă vreodată Îi va trece prin minte să aibă milă de mine și să repare răul pe care mi l-a făcut dintr-un capriciu de ființă atotputernică, atunci Îi voi fi recunoscător! Dar acum, când lucrurile stau așa cum stau, sunt cel mai mare dușman al lui Iehova. Pentru că în numele Său am plecat, cu cele mai bune intenții, de la Ierusalim spre Samaria, ca să propovăduiesc acolo slava și lauda Sa, iar El i-a lăsat pe diavoli să mă prindă și să mă biruie!

16. Poate că trimiterea mea acolo nu I-a fost pe plac! Dar dacă l-a putut dojeni pe falsul profet Bileam prin măgarul său, de ce nu ne-a dojenit și pe mine și pe tovarășii mei prin măgarii noștri, care ne purtau pe noi și bagajele noastre?!

17. Răspunde-mi sau te va lovi din gura mea un blestem cum n-a mai fost altul rostit pe acest pământ!» Atunci duhul a pierit, iar eu m-am prăbușit la pământ fară simțire!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 236 - Cum pot fi înțelese încercările. Domnul în inima noastră
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.5.2014, 02:40 View PostDownload Post

Capitolul 236
Cum pot fi înțelese încercările. Domnul în inima noastră.

1. Matael: “Din clipa aceea mi-am pierdut conștiința limpede și, atât cât îmi pot aminti, trupul meu a fost luat în stăpânire de duhurile cele mai rele, iar eu am devenit spaima întregului ținut! Carnea mea nu era străpunsă de nici o lance și de nici o suliță, și cele mai groase lanțuri zburau de pe mâinile mele ca paiele. Mi-era totuna dacă mă luptam cu un singur om sau cu o mie. Cei care puneau mâna pe mine erau cumplit maltratați și mulți dintre ei - ucișii Dar sufletul meu adormit nu știa nimic din toate acestea!

2. S-a împlinit însă voința lui Dumnezeu - am fost prinși de romani și alaltăieri am fost aduși aici, unde Domnul m-a izbăvit de chin. Sufletul meu s-a trezit, iar Moise este din nou acum în el la fel ca înainte. Iar Domnul a luminat toate cărările întortocheate ale inimii mele, și - ascultă! - abia acum i-am înțeles pe Moise și pe profeți!

3. Dacă duhul lui Avraam ar veni acum la mine, cu siguranță aș vorbi cu el o altă limbă decât acum cinci ani! Nu îți pot spune cu precizie când s-a petrecut, dar au trecut sigur câțiva ani de atunci. Acum știi cum am ajuns să înțeleg Scriptura!

4. Nu doresc nimănui să ajungă la Moise pe calea pe care am ajuns eu, pentru că acum există una mai ușoară. Dar pentru că tu, Murel, m-ai întrebat într-un fel cum am ajuns să înțeleg cărțile lui Moise atât de limpede, a trebuit să-ți arăt drumul trist pe care l-am străbătut, iar restul ți-l poți închipui și singur!

5. Cealaltă cale, incomparabil mai ușoară, este acum mila Domnului, care îți poate da în câteva clipe ceea ce eu ani câștigat mergând pe calea plină de spini.

6. Dar iată-l aici pe îngerul Domnului! Intreabă-l pe el, și el îți va spune cât adevăr cuprinde povestea mea și a celor patru tovarăși ai mei. Ce spui acum de toate acestea?”

7. Mure!: “O, prietene Matael, ai suferit îngrozitor de mult și ai avut un curaj care cu greu și-ar găsi pereche pe lume! Ai fost diavol, ce-i drept, și totuși inima ta nu era stricată, pentru că tânjea după adevăr, dreptate și iubire, și până la urmă a primit ceea ce și-a dorit. Căci Domnul nu lasă să piară o inimă de bună credință!

8. Dar de ce a fost Domnul atât de sever cu tine și cu cei patrii tovarăși ai tăi?! Căci mi-e greu să cred că trimiterea voastră în Samaria, în scopul convertirii samaritenilor la credința Ierusalimului, ar fi fost singura cauză a necazului vostru! Aici se ascunde altceva!”

9. Matael: “Fără îndoială, dar nici astăzi nu știu ce și, ca să-ți spun drept, nici nu mi-am dorit până acum să aflu, dar acum mi-ar plăcea să primesc un strop de lumină și în chestiunea aceasta! Rafael ar putea să ne lumineze puțin, nu-i așa, dacă ar fi dispus!?”

10. Rafael: “Nu depinde nici acum și niciodată de mine sau de dispoziția mea, ci doar de voia Domnului, căci existența mea nu e nimic altceva decât voința pură a Domnului, și dorința ta va fi cu siguranță îndeplinită!”

11. Matael: “N-ar fi nici o problemă dacă Domnul n-ar dormi, dar El doarme acum și n-ar fi potrivit să-L trezim pentru atât!”

12. Rafael: “Ești încă destul de slab! Sigur că trupul Său doarme acum un pic; dar sufletul și spiritul Său etern și preasfânt - niciodată! Ce s-ar petrece cu toată Creația dacă Domnul ar uita de ea chiar și o singură clipă?! Într-un moment fugar s-ar termina cu ea cu totul, n-ar mai exista nici un soare, nici o lună, nici o stea în toată eterna nemărginire și nici un pământ care să te poarte, nici un înger și nici un om nu ar mai putea exista cu de la sine putere!

13. Toate care sunt aici sunt menținute mereu de voința atotputernică, constantă și neschimbată a Domnului, fără de care nici o existență nu este cu putință.

14. Așadar, dacă lucrurile stau astfel și nicidecum altfel, cum de poți să crezi că El ar putea să doarmă vreodată și să nu fie conștient de ceea ce are nevoie nesfârșita Sa Creație în fiecare clipă a existenței sale?

15. Domnul știe foarte bine ce gândești și ce vrei tu acum. Căci, deoarece eu o știu, Domnul trebuie să o știe cu mult înaintea mea, pentru că altfel eu nu aș putea s-o știu! Căci tot ceea ce știm și cunoaștem noi, îngerii, știm și cunoaștem doar prin Domnul. Iar acum știu de toate încercările și probele grele la care ai fost supus. Cine altul, în afară de Domnul, ar putea să mi le reveleze? Nici tu și nici gura sau mintea vreunui alt spirit, pentru că eu nu aș putea desluși toate acestea fără voința și fără mintea Domnului!

16. Dar, așa cum eu pricep, cunosc și știu totul din Domnul, așa poți și tu - dar sigur că numai în măsura în care ești capabil de asta în inima ta!

17. Întreabă-L așadar pe Domnul în inima ta, și vom vedea dacă inima ta nu va primi nici un răspuns!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 237 - Motivele grelelor încercări ale lui Matael
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.5.2014, 02:48 View PostDownload Post

Capitolul 237
Motivele grelelor încercări ale lui Matael

1. Acum, Matael Mi-a pus în inima lui întrebarea pe care o formulase înainte, iar Eu i-am pus în aceeași clipă în inimă acest răspuns, pe care el l-a transmis imediat celor trei, astfel: “Domnul a fost cu samaritenii după ce s-au despărțit de doctrina otrăvită a Ierusalimului și s-au întors la învățătura curată a lui Moise și Aaron. Iar tu, Matael, erai un vorbitor puternic, cu experiență, și erai de neînduplecat când îți propuneai ceva. Domnul știa asta și a văzut că ai fi făcut multă pagubă printre samaritenii de o credință mai curară dacă ai fi început să vorbești cu ei. De aceea, Domnul te-a lăsat să nimerești, împreună cu tovarășii tăi, în mijlocul celor mai rău famați tâlhari, știind bine că nu vei scăpa de ei până când firea ta îndărătnică nu va deveni moale și maleabilă, Câtă vreme ai fost, cu conștiința limpede, tâlhar printre tâlhari, firea ta nu a vrut să se plece; dimpotrivă, ai făcut un plan foarte șiret și i-ai convins pe cei cincizeci de hoți să îmbrățișeze, împreună cu femeile și copiii lor, doctrina fundamental greșită a Ierusalimului, pentru că în ea au găsit chiar o garanție și un azil sigur pentru meșteșugul lor tâlhăresc.

2. Dar, după ce i-ai adus atât de departe încât i-ai convins să năpădească a doua zi împreună cu voi Samaria, unde, spre binele Ierusalimului și al tău personal, să introduceți, cu cea mai neînduplecată asprime, doctrina Ierusalimului și să-i treceți pe toți adversarii prin ascuțișul sabiei, Dumnezeu a îngăduit să fii dojenit, de duhul lui Avraam.

3. Cum însă nici această apariție nu a reușit să-ți schimbe gândurile, Domnul a lăsat sufletul tău să se ascundă în carnea lui, iar trupul tău să fie luat în stăpânire de mulți diavoli. Începând de atunci, ai devenit, împreună cu tovarășii tăi, spaima ținutului!

4. Chiar și cei cincizeci de apostoli-tâlhari care te ascultaseră până atunci au fugit din regiunea aceea și s-au făcut oameni cumsecade și, pentru că au înțeles foarte bine ce grozăvie se abătuse asupra ta și asupra celor patru tovarăși ai tăi din cauza planului vostru de a-i converti pe samariteni, au renunțat și ei la orice intenție de a-i aduce pe aceștia la dogma Ierusalimului.

5. Și iată cum Domnul ți-a stricat socotelile proaste într-un mod foarte eficient și favorabil însănătoșirii tale și te-a lăsat apoi prins în judecata iadului până când în sufletul tău a apărut un licăr de maleabilitate.

6. Domnul însă știa de unde venea sufletul tău și știa și de ce era atât de îndărătnic, și de aceea a lăsat să vină asupra lui acest rău al răului, pentru că altfel nu s-ar fi îndreptat niciodată.

7. Există, la o mare depărtare de aici, un pământ (o lume) printre celelalte planete care se rotesc în jurul soarelui acestuia, pe care până acum nu prea l-a văzut ochiul nici unui cunoscător de stele. Pe acest pământ (numit Uranus) trăiesc oameni foarte îndărătnici care, odată ce au făcut un plan și au luat o hotărâre, nu se abat de la acestea și nu pot fi îndreptați spre altceva până nu ajung acolo unde și-au propus. Și, de pe lumea aceea, unele suflete care și-au împlinit sorocul sunt trimise și se întrupează pe pământul acesta, pentru a deveni copii ai lui Dumnezeu, dar păstrează și aici foarte mult din îndărătnicia lor.

8. Și tu ești oarecum un astfel de străin pe pământul acesta; după sufletul tău te tragi de acolo și de aceea ai fost atât de îndărătnic și de neînduplecat în hotărârea ta.

9. Pentru a îndupleca acest suflet al tău și a modela natura lui străină acestui pământ astfel încât să devină sensibilă la adevărul adevărat și liber din Dumnezeu, pentru a se putea contopi cu iubirea divină și a câștiga prin ea calitatea deplină de copil al lui Dumnezeu, aceasta a fost singura cale adevărată și eficientă.

10. A fost nevoie ca sufletul tău să capete o oarecare maturizare în iadul duhurilor și sufletelor acestui pământ, asemenea sufletelor copiilor acestui pământ. A trebuit să treci astfel prin poarta cea îngustă, pentru a putea urca apoi ca o sevă înnobilată spre regiunile mai înalte ale vieți. Astfel stai acum în fața lui Dumnezeu, Domnul întregii vieți.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 238 - Cuvântul interior. Motivul întrupării Domnului în om.
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.5.2014, 02:55 View PostDownload Post

Capitolul 238
Cuvântul interior. Motivul întrupării Domnului în om.

1. După ce Matael le-a transmis celor trei acest răspuns pus în inima sa, s-a minunat el însuși de acest adevăr perceput în el însuși atât de limpede acum, ca niciodată înainte.

2. Rafael însă i-a spus lui Matael: “Vezi acum cât de treaz este Domnul, chiar dacă trupul Său doarme, și cum ai primit și ai înțeles în inima ta cuvintele Sale și le-ai repetat apoi cu glas tare, prin gura ta de carne?! Iată, în același fel percepem și noi cuvântul și voința Domnului în noi, vii și pline de forță, și le percepem astfel încât apoi devenim întru totul cuvântul și voința Sa! Și, odată ce suntem astfel, suntem și fapta însăși realizată prin cuvântul și voința Sa. Suntem așadar cuvânt, voință și faptă într-o SINGURĂ formă! Înțelegi acum limpede, prietene Matael?”

3. Matael: “Atunci când abia ai căpătat convingerea liniștitoare că înțelegi totul cu o singură privire, apare imediat ceva ce nici măcar în vis nu ți-a trecut prin minte! Din toate acestea văd că înțelepciunea dumnezeiască este atât de vastă și atât de adâncă încât niciodată vreun spirit nu o va putea cuprinde în întregime! Prin urmare, vom avea mereu ceva nou de învățat și de priceput! Dar e foarte bine așa!

4. Mie nu mi-ar conveni câtuși de puțin dacă toate mi-ar fi la fel de limpezi cum Îi sunt Domnului însuși. Dacă în toată nemărginirea n-ar mai exista nimic necunoscut mie, m-aș sătura foarte curând de viață. Așa, există însă o mulțime nesfârșită de lucruri bine ascunse, pe care nu le vom epuiza niciodată, și trebuie să mărturisesc deschis că fericirea lui Dumnezeu nu ar fi nicidecum de invidiat dacă toate creaturile și toți copiii Săi ar înțelege toate lucrurile la fel de limpede ca El, iar înțelepciunea Sa atotcuprinzătoare, eternă și nesfârșită ar trebui să-I provoace o plictiseală îngrozitoare dacă ar trebui s-o folosească doar pentru El însuși!

5. Dar de aceea a umplut El spațiul nelimitat, cu nenumărate opere care corespund nesfârșitei Sale înțelepciuni și puteri, și de aceea a creat ființe gânditoare și înzestrate la rândul lor cu multă înțelepciune. Acestea, mereu pătrunse în cel mai înalt grad de această profunzime a înțelepciunii și de puterea întru Dumnezeu, cercetează și admiră mereu profunzimea înțelepciunii și puterea unicului Creator și, cu fiecare nouă dezvăluire, sunt iarăși cuprinse de admirație și de cea mai intensă iubire!

6. Ei bine, acest singur lucru trebuie să fie pentru Dumnezeu fericirea adevărată! Pentru El ca Tată și Creator al îngerilor, al lumilor și al oamenilor - doar asta trebuie să fie cea mai mare fericire: să-i facă mereu mai fericiți pe toți cei care arată o tot mai adâncă recunoaștere și iubire față de El și de cuvintele Sale!

7. Și, ca să pregătească pentru noi, oamenii acestui pământ, pentru voi, îngerii tuturor cerurilor, și pentru toate creaturile întregii nesfârșiri o fericire din ce în ce mai mare, a venit El însuși ca om pe acest pământ, pentru a ni se revela, în trupul Său de carne și sânge, ca un om altui om. Prietene, ființă sau înger de la începutul veacului, sau om ca mine, Domnul nu face asta doar de dragul nostru, ci și de dragul Său, căci, cu timpul, ar trebui să piară de plictiseală dacă și-ar da seama, în omnisciența Sa, că, fiind o inteligență lipsită de formă, eternă, chiar dacă este desăvârșită, creaturile Sale nu o vor vedea niciodată și cu atât mai puțin I se vor putea adresa, prin urmare va trebui să le rămână necunoscut!

8. Nu ar fi cât se poate de trist pentru un tată pământean dacă ar avea, să zicem, douăzeci de copii nespus ele drăgălași, dar toți orbi și surzi, cu care tatăl, oricât de iubitor ar fi, nu ar putea vorbi și nici nu li s-ar putea arăta ca om?! Încearcă să-ți imaginezi o asemenea stare de lucruri: un tată deosebit de bogat, cu douăzeci de copii, și fete și băieți, deosebit de frumoși, dar toți orbi și surzi! Oare nu ar cheltui un asemenea tată sumele cele mai mari pentru a-și face iubiții copii să vadă și să audă?! Și ce tristețe ar simți dacă în toată lumea nu ar exista nici un mijloc de a-i ajuta să vadă și să audă!

9. Acum, ce-i drept, noi, oamenii, ne vedem și ne auzim între noi, și ne plăcem unii pe alții - uneori mai mult decât e nevoie -, așa încât uneori, lăsându-ne în voia acestei plăceri, putem chiar uita de Creatorul nostru; dar bunul și sfântul Creator, preaînțeleptul Tată, ar trebui să se lipsească pentru totdeauna de această plăcere sfântă de a fi vreodată recunoscut, auzit și văzut de copiii Săi! Așa ceva nici nu se poate imagina în cazul unui Tată etern, stăpânit de cea mai înaltă și mai curată iubire pentru copiii Săi!

10. Fără îndoială că El tânjește să ne vadă pe noi, copiii Săi, ajunși la acel nivel la care, în ordinea Lui, să devenim capabili să Îl vedem, să Îl iubim și să ne dezvăluim Lui fără a ne primejdui existența - decât să fim niște copii care nu au încă habar de existența fundamentală a Tatălui veșnic.

11. De aceea, cred că nu bat câmpii prea tare dacă spun așa: nu doar de dragul nostru, ci și de dragul Său a îmbrăcat Domnul carnea și sângele și a coborât astfel pe pământ la noi, copiii Săi încă foarte primitivi! El prevăzuse deja cu multe veacuri înainte ce va face acum, iar noi suntem martorii punerii în aplicare a marelui Plan! Spune-mi, tu, Rafael, dacă am judecat drept sau nu!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 239 - Ideea plictiselii Domnului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 24.5.2014, 03:03 View PostDownload Post

Capitolul 239
Ideea plictiselii Domnului

1. Rafael a spus: “Nu tu, prietene, ai judecat acum astfel, ci Domnul ți-a pus această judecată în inimă, prin urmare trebuie să fie una corectă!”

2. Murel a adăugat: “Ei bine, tot ce se vorbește aici este foarte puțin specific lumii acesteia! Și totuși, nici o judecată omenească pură nu ar putea obiecta ceva! Plictiseala noastră, dacă am deveni deodată la fel de înțelepți și atotștiutori ca Dumnezeu, și plictiseala lui Dumnezeu, în situația - care fără îndoială s-ar putea ivi - în care creaturile Sale, copiii și chiar și îngerii Săi nu L-ar percepe niciodată, nu L-ar simți, auzi sau vedea, ei bine, acestea sunt două aspecte și două judecăți pe care omul înzestrat cu o gândire mai profundă este silit să le privească cu respect! Niciodată vreun templier n-a visat așa ceva și, cu toate acestea, este corect! Pot să gândesc cum vreau și să trag ce concluzii poftesc, și tot nu găsesc vreo obiecție, deși expresia «plictiseala lui Dumnezeu» sună cam ciudat! Dar pot să o privesc din ce unghi vreau, ea tot rămâne adevărată și cât se poate ele autentică! Acum îmi vine în minte un exemplu potrivit pentru limpezirea acestui adevăr cu totul nou și trebuie neapărat să vi-l spun și vouă!”

3. Matael: “Spune repede, frate, ce vrei să spui! Căci de la un spirit îmbogățit prin atâtea experiențe nu se poate aștepta decât ceva real, bun și util acestei cauze!”

4. Murel: “Nu tocmai pentru asta, dar ca să vedeți cum am priceput eu toate acestea! Îmi imaginez un om care, înzestrat cu toată înțelepciunea, ar sta singur-singurel pe pământul lui Dumnezeu. El ar dori să se destăinuie celorlalți oameni, dacă ar exista. Răscolește pământul în toate ungherele și nu găsește nici o ființă vie și gânditoare. Marea lui înțelepciune îi devine o povară, căci orice face și orice creează nu este recunoscut și admirat de nimeni. Cum ar trebui să se simtă un astfel ele om pe măsură ce ar trece timpul? Nu ar cădea el oare pradă disperării? Nu l-ar devora o plictiseală îngrozitoare?

5. Cât de nespus de bine ar trebui să-i fie însă dacă - în sfârșit - ar găsi măcar o cât de măruntă slujnică sau chiar un slujitor bădăran! Cu ce nespusă iubire ar îmbrățișa el această descoperire!

6. O, de aici se vede clar ce înseamnă un om pentru celălalt și ce fericire poți găsi în binele pe care-l faci aproapelui!

7. Ce soartă înspăimântătoare ar fi pentru un om singur să nu găsească pe tot pământul un al doilea om căruia să-i facă un bine! Chiar și numai de aceea iubirea este un dar divin al vieții, pentru că neputința de a te împărtăși altora prin fapte te poate face profund nefericit!

8. La ce i-ar folosi unui cântăreț vocea lui minunată, la ce ar folosi sunetul unei harpe bine acordate, dacă ar trebui să o asculte mereu singur?! Dacă o păsărică zboară singură prin pădure, din copac în copac, căutând prin anumite sunete jalnic-întrebătoare un semen, și nu îl găsește, ea începe să se teamă, amuțește curând, se întristează și până la urmă pleacă din pădurea pustie.

9. Chiar și animalul are în el atâta iubire încât tânjește după semenii săi. Cu cât mai mult va tânji atunci un om înzestrat cu o simțire adâncă, cu înțelegere și rațiune? La ce îi folosesc toate înzestrările și talentele, dacă nu le poate pune în slujba nimănui, decât în a lui însuși?!

10. Și astfel, pornind de la această părere a mea, pot presupune - în limitele cunoașterii noastre omenești - că, până la urmă, Dumnezeu ar trebui totuși să se plictisească foarte tare, cu toate că întreaga nemărginire plină de cele mai mirifice lumi este în jurul său, dacă nicăieri nu ar exista nici o ființă care să-L recunoască și să-L iubească pe Cel care a creat-o din iubirea Sa, bucurându-se de nenumăratele minunății ale înțelepciunii, puterii și măreției Sale. Dar pentru a-L putea recunoaște și iubi, Creatorul - Tatăl copilului - trebuie să-i vină în întâmpinare creaturii și să i se reveleze astfel încât creatura - și mai ales copilul să poată să-L recunoască pe Creator, pe Tată, drept ceea ce este.

11. Dacă această condiție nu este îndeplinită, Dumnezeu a creat zadarnic îngerii, oamenii și toate celelalte. Atunci El va rămâne mereu - și în calitate de Creator, și ca Tată - singur, iar creaturile Sale, oricât de minunat de frumoase ar fi, ar fi tot atât de conștiente de El pe cât este iarba de secerătorul care o taie și o pune la uscat.

12. Dar Dumnezeu întotdeauna li S-a revelat pe căile cele mai potrivite și cât se poate de limpede creaturilor Sale înzestrate cu rațiune și cu judecată, și aflate mereu în căutarea libertății vieții, și le-a pregătit pentru sosirea Sa. Prin această sosire s-au împlinit acum toate făgăduielile. Creaturile Îl văd acum așa cum se văd pe ele însele în carne și sânge; El se află în mijlocul lor ca om și îi învață, ca Tată al eternității, să-și cunoască marea și eterna menire.

13. În acest fel lucrurile sunt în ordinea lor firească și depinde numai de noi, oamenii, să folosim cum se cuvine hrana cu care suntem îmbiați, ca să fie atins apoi un dublu țel: copilul își recunoaște Tatăl etern și sfânt, Îl privește cu ochi plini de iubire și se bucură de El dincolo de orice limită; iar Tatăl se bucură și El dincolo de orice limită că nu mai este singur, ci în mijlocul plin de lumină al copiilor Săi, care Îl recunosc, Îl laudă, Îl iubesc mai presus de orice, sunt mereu uimiți în fața minunățiilor Sale, Îl admiră și Îi slăvesc mereu puterea și înțelepciunea nesfârșită! Iar toate acestea înseamnă fericirea supremă atât pentru Creator, cât și pentru creatură! Am judecat bine sau nu?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 24 of 25  [ 250 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... , 23, 24, 25  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !