Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 29.3.2024, 00:05
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page 1, 2, 3 ... 23, 24, 25  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.10.2009, 01:15 View PostDownload Post

MAREA EVANGHELIE A LUI IOAN
Volumul 3

(vezi textul integral pe Blogul Unique, în format PDF)
CUPRINS

Iisus în preajma Cezareii lui Filip (Evanghelia după Matei, capitolul 16 - continuare)

- Capitolul 1 - Oracolul din Delphi
- Capitolul 2 - Despre aparițiile unor ființe superioare
- Capitolul 3 - Despre menirea și despre evoluția spirituala a omului
- Capitolul 4 - Hotărârea Domnului în privința hoților
- Capitolul 5 - Iulius îi amenință pe farisei
- Capitolul 6 - Un schimb de păreri între farisei și Iulius despre Iisus
- Capitolul 7 - Mărturisirea fariseului despre constrângerea religioasă aplicată de Templu
- Capitolul 8 - Condițiile pe care le pune Domnul la primirea ucenicilor
- Capitolul 9 - Avantajele dăruirii
- Capitolul 10 - Trebuințele și răul care apare din ele
- Capitolul 11 - Despre cauza Potopului
- Capitolul 12 - Îndrumări misionare
- Capitolul 13 - Noe și arca sa
- Capitolul 14 - Cum trebuie privite și folosite comorile pământene
- Capitolul 15 - Despre calea cea dreapta pentru desăvârșirea omului
- Capitolul 16 - Despre înălțarea lui Iisus
- Capitolul 17 - Despre vrerea Domnului și despre libertatea sufletului omenesc
- Capitolul 18 - Consemnarea cuvintelor Domnului
- Capitolul 19 - «Cântarea Cântărilor» a lui Solomon
- Capitolul 20 - Despre cum au mâncat oaspeții la masă
- Capitolul 21 - Tămăduirea ucigașilor posedați
- Capitolul 22 - Cuvintele pline de disperare ale celor posedați
- Capitolul 23 - Ciudata stare de spirit a posedaților tămăduiți
- Capitolul 24 - Despre diferența dintre suflete, așa cum o percep clarvăzătorii
- Capitolul 25 - Filozofia lui Matael despre natura
- Capitolul 26 - Discurs despre lupta din natură
- Capitolul 27 - Matael vorbește despre viața lăuntrică a lui Cyrenius
- Capitolul 28 - Discursul lui Matael despre Dumnezeu
- Capitolul 29 - Discursul lui Cyrenius despre înțelepciunea lui Matael și răspunsul acestuia
- Capitolul 30 - Iisus îi atrage atenția lui Cyrenius asupra vorbelor lui Matael
- Capitolul 31 - Matael vorbește despre calea spre adevărata viață
- Capitolul 32 - Despre unitatea vieții veșnice
- Capitolul 33 - O proorocire a lui Matael
- Capitolul 34 - Cei cinci vindecați vor să știe exact cine dintre cei de față este Iisus
- Capitolul 35 - Iisus ca erou în lupta cu moartea
- Capitolul 36 - Cuvântul Domnului despre adevărata adorare a lui Dumnezeu
- Capitolul 37 - Temerile lui Iulius legate de judecarea celorlalți răufăcători
- Capitolul 38 - Iulius îi interoghează pe răufăcători
- Capitolul 39 - Discursul lui Suetal despre Templu și despre Mântuitorul din Nazaret
- Capitolul 40 - De ce au venit acuzații în Galileea
- Capitolul 41 - Povestea lui Matael despre necazurile și despre vindecarea sa
- Capitolul 42 - Suflet și spirit
- Capitolul 43 - Despre viața și despre moarte
- Capitolul 44 - Domnul se îngrijește de ostatici
- Capitolul 45 - O relatare despre vindecarea unui bolnav de gută pe pajiștea binecuvântată
- Capitolul 46 - Suetal relatează despre renumele Mântuitorului făcător de minuni
- Capitolul 47 - Discuția dintre Matael și Suetal despre admonestare
- Capitolul 48 - Matael vorbește despre lege și iubire
- Capitolul 49 - Explicarea împrejurărilor referitoare la Moise
- Capitolul 50 - O nouă îndoială privind persoana Mântuitorului
- Capitolul 51 - Îndoieli cu privire la caracterul divin al Nazarineanului
- Capitolul 52 - Dialogul dintre Suetal și Ribar despre proba minunilor dată de Rafael
- Capitolul 53 - Principiile de baza ale învățăturii lui Iisus
- Capitolul 54 - O a doua minune făcută la dorința lui Ribar
- Capitolul 55 - Despre diferența dintre minunile lui Rafael și cele ale magicienilor
- Capitolul 56 - Ce cred Suetal și Ribar despre Iisus
- Capitolul 57 - Domnul le promite celor doi să le atragă atenția asupra Mântuitorului
- Capitolul 58 - Rafael, ca mare mâncător de pește
- Capitolul 59 - Aspecte bune și rele ale mustrărilor
- Capitolul 60 - Suetal se demască drept limbut
- Capitolul 61 - Povețele lui Rafael despre pătrunderea în propriul suflet
- Capitolul 62 - Concepția lui Risa despre lume
- Capitolul 63 - Cuvântarea lui Hebram dezvăluie greșeala lui Risa
- Capitolul 64 - Rânduiala divina și rânduiala lumii
- Capitolul 65 - Domnul dă sfaturi de viață pentru începători
- Capitolul 66 - Sfaturile Domnului despre rânduiala sexuala pentru a da naștere unui copil de către cei care se iubesc
- Capitolul 67 - Cazuri de excepție în relațiile sexuale
- Capitolul 68 - Despre raporturile sexuale lipsite de iubire care tocmai de aceea sunt nelegiuite
- Capitolul 69 - Masuri de corecție pentru cei care, fără a iubi deloc, sunt niște împătimiți ai exceselor sexuale
- Capitolul 70 - Cazuri de desfacere legală a căsătoriei
- Capitolul 71 - Reguli de comportament care sunt valabile pentru soți și judecători
- Capitolul 72 - Despre verificarea mirilor
- Capitolul 73 - Rafael consemnează vorbele Domnului despre viața sexuală
- Capitolul 74 - Nerăbdarea și curiozitatea lui Suetal de a-L vedea pe Domnul
- Capitolul 75 - Suetal discută cu Ribar despre comportamentul lui Rafael
- Capitolul 76 - Bănuielile lui Ribar referitoare la prezența Domnului
- Capitolul 77 - Cum se lasă Dumnezeu recunoscut
- Capitolul 78 - Rațiune și sentiment
- Capitolul 79 - Cauza deosebirilor dintre calitățile omenești
- Capitolul 80 - Un om al rațiunii caută iubirea
- Capitolul 81 - Domnul anunță o eclipsa de soare
- Capitolul 82 - Rafael îi salvează pe grecii aflați la strâmtoare
- Capitolul 83 - Urmările eclipsei de soare
- Capitolul 84 - Divinități și oameni
- Capitolul 85 - Uran îl capătă pe Matael drept pedagog
- Capitolul 86 - Elena, fiica grecului cel înțelept
- Capitolul 87 - Soarele cel fictiv
- Capitolul 88 - Teama grecilor față de Mântuitor
- Capitolul 89 - Intervenția lui Matael și lămuririle aduse de el
- Capitolul 90 - Formarea și explicația numelor zeilor la greci
- Capitolul 91 - Matael ca dărâmător de ziduri ale templelor păgâne
- Capitolul 92 - Cum se deosebește frumusețea copiilor lui Dumnezeu de cea a copiilor lumii
- Capitolul 93 - Doua feluri de iubire față de Domnul
- Capitolul 94 - Matael vorbește despre mișcarea stelelor
- Capitolul 95 - Despre educația din vechiul Egipt
- Capitolul 96 - Considerațiile Elenei despre înțelepciunea oamenilor
- Capitolul 97 - Despre timpul potrivit și despre efectele instruirii poporului
- Capitolul 98 - Gândurile lui Uran, care conștientizează prezenta Domnului
- Capitolul 99 - Stingerea soarelui artificial și urmările sale
- Capitolul 100 - Originea superioara a omului și menirea sa
- Capitolul 101 - Părerea Elenei despre apostoli
- Capitolul 102 - Matael explică numele primelor trei constelații
- Capitolul 103 - Explicația constelațiilor patru, cinci și șase
- Capitolul 104 - Simbolurile șapte, opt și nouă ale zodiacului
- Capitolul 105 - Explicarea ultimelor trei semne zodiacale
- Capitolul 106 - Elena se interesează de instruirea lui Matael
- Capitolul 107 - Generalități legate de Zodiac
- Capitolul 108 - Păreri despre răspândirea noii învățături
- Capitolul 109 - Despre caracterul lui Iuda
- Capitolul 110 - Căutarea lui Dumnezeu
- Capitolul 111 - Comuniunea cu Dumnezeu
- Capitolul 112 - Cum putem și cum trebuie sa-I mulțumim lui Dumnezeu
- Capitolul 113 - Viitorul învățăturii pure a lui Dumnezeu
- Capitolul 114 - Explicații referitoare la trezirea sufletului
- Capitolul 115 - Urmările fenomenelor naturale în Cezareea lui Filip
- Capitolul 116 - Bucuria lui Marcu legată de pedepsirea preoților
- Capitolul 117 - Reproșuri pentru bucuria față de necazul altuia
- Capitolul 118 - Matael devine vicerege
- Capitolul 119 - Elena devine soția lui Matael
- Capitolul 120 - Mulțumirile Elenei și bunele ei intenții
- Capitolul 121 - Despre natura lui Iisus
- Capitolul 122 - Despre natura îngerilor
- Capitolul 123 - Înțelepciunea Iarei
- Capitolul 124 - Elena vorbește despre puterea preoților
- Capitolul 125 - Uran demonstrează cât de neîntemeiate sunt temerile Elenei
- Capitolul 126 - Iara povestește despre experiențele ei referitoare la stele
- Capitolul 127 - Discuții despre situații ieșite din comun
- Capitolul 128 - Concepția înțeleaptă a lui Miha asupra situației existente
- Capitolul 129 - Matael explică lucrurile uimitoare
- Capitolul 130 - Misiunile și suferințele îngerilor
- Capitolul 131 - Rafael izgonește spiritul tuturor grijilor omenești
- Capitolul 132 - Dificultăți în îndreptarea preoților
- Capitolul 133 - Despre căutarea cea dreaptă a lui Dumnezeu
- Capitolul 134 - Motivul distrugerii Cezareii
- Capitolul 135 - Cyrenius și delegația fariseilor din Cezareea ruinată
- Capitolul 136 - Acuzația lui Marcu la adresa mai-marelui fariseilor
- Capitolul 137 - Discuția cu fariseii
- Capitolul 138 - Cyrenius poruncește să fie aduși martori din Cezareea împotriva fariseilor
- Capitolul 139 - Despre esența Pământului și a Lunii
- Capitolul 140 - Relatarea unui sol despre revolta din Cezareea
- Capitolul 141 - Solul Hermes relatează pățania din oraș
- Capitolul 142 - Alte întrebări ale lui Hermes
- Capitolul 143 - Judecata mai-marelui fariseilor asupra Mântuitorului
- Capitolul 144 - Fariseii îl judecă pe mai-marele lor
- Capitolul 145 - Vorbele solemne ale lui Cyrenius
- Capitolul 146 - Despre caracterul mai-marelui fariseilor
- Capitolul 147 - Documentul falsificat
- Capitolul 148 - Mărturisirea mai-marelui fariseilor
- Capitolul 149 - Mai-marele fariseilor, Stahar, vorbește despre convingerile sale religioase
- Capitolul 150 - Rafael și Stahar
- Capitolul 151 - Experiența lui Stahar cu magicienii indieni
- Capitolul 152 - Stahar povestește despre uciderea Marelui Preot Zaharia
- Capitolul 153 - Rafael dă explicații în legătură cu profețiile privitoare la Mesia
- Capitolul 154 - Stahar îi aduce pe tovarășii săi pe calea cea bună
- Capitolul 155 - Cuvântarea lui Hebram despre “noua lumin㔠eternă
- Capitolul 156 - Un fariseu vorbește despre responsabilitatea omului
- Capitolul 157 - Floran filozofează despre Dumnezeu
- Capitolul 158 - Despre trufie și smerenie
- Capitolul 159 - Floran în fața Domnului
- Capitolul 160 - Floran vorbește cu Stahar și cu ai săi despre Domnul
- Capitolul 161 - Mărturisirea lui Floran în fața Domnului și mărturia referitoare la Templu
- Capitolul 162 - Căile îndrumărilor dumnezeiești
- Capitolul 163 - Sfaturi pentru cei care vor să lucreze în via Domnului
- Capitolul 164 - Corăbii la orizont
- Capitolul 165 - Despre pericolul trufiei
- Capitolul 166 - Bucuria revederii după sosirea oaspeților
- Capitolul 167 - Proorocirile privitoare la venirea Domnului pe pământ
- Capitolul 168 - Conducerea oamenilor și a popoarelor
- Capitolul 169 - Marea masă luată împreună la Marcu
- Capitolul 170 - Contradicția între voință și fapte
- Capitolul 171 - Despre renaștere
- Capitolul 172 - Cornelius și Iara
- Capitolul 173 - Întrebarea lui Cornelius către Iara
- Capitolul 174 - Soarele natural
- Capitolul 175 - Educația inimii și educația minții
- Capitolul 176 - Destinul învățăturii divine
- Capitolul 177 - Demnitatea libertății voinței omului
- Capitolul 178 - Predispozițiile și menirea omului
- Capitolul 179 - Amintirea lui Cornelius despre nașterea lui Iisus
- Capitolul 180 - Esența și menirea îngerilor
- Capitolul 181 - Filosofia lui Philopold privind creația
- Capitolul 182 - Până unde ajunge judecata creierului
- Capitolul 183 - Motivul întrupării Domnului în om
- Capitolul 184 - Limbajul inimii
- Capitolul 185 - Despre nimb
- Capitolul 186 - Pregătiri pentru furtuna apropiată
- Capitolul 187 - Furtuna
- Capitolul 188 - Judecata asupra regiunii Cezareii
- Capitolul 189 - Corabia de pe mare aflată la ananghie
- Capitolul 190 - Neguțătorii evrei din Persia
- Capitolul 191 - Cei doi trimiși ai călătorilor vorbesc cu Domnul
- Capitolul 192 - Despre binecuvântarea sau blestemul bogăției
- Capitolul 193 - Natura de bază a omului
- Capitolul 194 - Părerea evreilor persani despre Domnul
- Capitolul 195 - Domnul explică un text al Scripturii
- Capitolul 196 - Întrebarea Domnului despre Mesia
- Capitolul 197 - Dificultăți în aducerea evreilor persani pe calea cea bună
- Capitolul 198 - Cuvintele de avertizare ale lui Schabbi
- Capitolul 199 - Dialogul celor doi trimiși
- Capitolul 200 - Despre încrederea nechibzuită
- Capitolul 201 - Deosebirea dintre Domnul și magi
- Capitolul 202 - Efectul faptelor Domnului asupra evreilor persani
- Capitolul 203 - Utilitatea activității și urmările nefaste ale trândăviei
- Capitolul 204 - Esența revelației adevărate
- Capitolul 205 - Despre neputința omului
- Capitolul 206 - Schabbi Îl recunoaște pe Domnul
- Capitolul 207 - Despre adevărata adorare a lui Dumnezeu
- Capitolul 208 - Venerația perșilor în fața sfințeniei Domnului
- Capitolul 209 - Despre rugăciune
- Capitolul 210 - Viitorul Iarei
- Capitolul 211 - Tălmăcirea celei de a patra porunci
- Capitolul 212 - Modificarea fariseică a celei de a patra porunci
- Capitolul 213 - Domnul explica legea fariseilor
- Capitolul 214 - Ce este desfrâul?
- Capitolul 215 - Păcatul împotriva castității
- Capitolul 216 - Cearta fariseilor în jurul divinității Domnului
- Capitolul 217 - Domnul discută cu Cyrenius despre Murel, Stahar și despre ucenici
- Capitolul 218 - Experiențe trăite de Murel în călătoriile sale
- Capitolul 219 - Unde trebuie căutat adevărul
- Capitolul 220 - Despre degradarea înțelepciunii egiptene și indiene
- Capitolul 221 - Despre existențele anterioare ale oamenilor
- Capitolul 222 - Experiența din lumea de dincolo a lui Philopold
- Capitolul 223 - Ordinea naturală a lumilor
- Capitolul 224 - Murel Îl slăvește pe Dumnezeu și Îi mulțumește
- Capitolul 225 - Împlinirea profeției lui Isaia
- Capitolul 226 - Făgăduiala Domnului
- Capitolul 227 - Esența Domnului și omenirea
- Capitolul 228 - Viitorul învățăturii lui Iisus
- Capitolul 229 - Griji de misionar
- Capitolul 230 - Zădărnicia grijilor misionarilor
- Capitolul 231 - Despre uciderea Domnului și viitorul ucenicilor Săi
- Capitolul 232 - Conștiința îngerilor și influenta lor
- Capitolul 233 - Meteoritul
- Capitolul 234 - Natura materiei
- Capitolul 235 - Geneza (textul mozaic)[/url] - sensul acesteia O experiența suprasenzorială trăită de Matael
- Capitolul 236 - Cum pot fi înțelese încercările Domnul în inima noastră
- Capitolul 237 - Motivele grelelor încercări ale lui Matael
- Capitolul 238 - Cuvântul interior Motivul întrupării Domnului în om
- Capitolul 239 - Ideea plictiselii Domnului
- Capitolul 240 - Rafael vorbește despre problemele viitorilor misionari
- Capitolul 241 - Împărăția lui Dumnezeu în inima omului
- Capitolul 242 - Viața spirituală adevărată
- Capitolul 243 - Despre principalele obstacole în calea împlinirii făgăduințelor
- Capitolul 244 - Voința libera a unui înger
- Capitolul 245 - Pe Venus
- Capitolul 246 – Avantajele ordinii venusiene
- Index tematic
- Index de persoane
- Index geografic
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 1 - Oracolul din Delphi
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.10.2009, 01:38 View PostDownload Post

Capitolul 1
Oracolul din Delphi


1. Iisus: “Dintotdeauna au existat, la greci și la romani, bărbați care, chiar dacă nu au fost evrei și nu s-au format nici în spiritul profeților, au avut totuși o inspirație divină și au recunoscut-o ca atare.

2. Când Cresus, regele lidienilor, s-a hotărât odinioară să pornească război împotriva perșilor, el ar fi vrut să afle dinainte dacă va câștiga războiul sau nu. Cine i-ar fi putut spune însă acest lucru? Așa că s-a gândit în sinea lui și și-a zis: «Există o mulțime de oracole; unul dintre ele se va dovedi până la urmă în stare să-mi spună adevărul! Dar cine va putea hotărî după aceea care dintre oracole mi-a spus adevărul? O să încerc - și-a zis apoi în sinea lui - mai întâi diferite oracole, și apoi voi vedea în care pot avea încredere!”

3. A luat așadar un miel și o broască țestoasă, le-a tăiat pe amândouă în bucățele mici, le-a băgat apoi pe toate într-o oală de bronz, pe care a acoperit-o cu un capac tot de bronz, și a pus amestecul la foc, ca să fiarbă. Mai înainte însă și-a trimis învățații la Delfi, la Abac, în țara lui Procion, în străvechea Dordona, dar și la Amphiaraus (*1) și la Trophonius (*2), pentru ca, la exact o sută de zile după plecarea lor din Sardis, să întrebe oracolele ce făcea el atunci: căci atunci el tocmai își fierbea mielul și broasca țestoasă în felul descris mai înainte.

4. Majoritatea oracolelor au dat răspunsuri atât de neclare încât nimeni nu s-a puțin dumiri ce vroiau să spună; oracolul din Delphi a răspuns însă, ca de obicei, în hexametrii (*3):

5. «Iată, număr firele de nisip, cunosc întinderile mării, ba îl aud chiar pe mut și îl înțeleg pe cel care tace! Acum însă simțul îmi este pătruns de un miros, ca și cum într-un vas de metal fierbe mielul împreună cu broasca țestoasă. Metal se află sub ele, și pe ele iarăși metal.»

6. După încercarea aceasta, Cresus a întrebat oracolul din Delphi dacă să pornească sau nu împotriva perșilor; a primii însă binecunoscutul răspuns potrivii căruia, dacă va trece Halysul, un mare imperiu va pieri! I-a pus oracolului și o a treia întrebare: dacă domnia sa va fi una lungă sau nu. Iar Pilia i-a răspuns:

7. «Dacă peste un mez va domni vreodată catârul, atunci, lidianule zvelt, să fugi în Hermosul stâncos! Nu șovăi și nici nu te teme de ocara fugii rușinoase!»

8. După interpretarea pe care a dat-o chiar oracolul după capturarea lui Cresus, catârul îl reprezenta pe Cirus, învingătorul său, care fusese zămislit de o nobilă meză, o fiică a lui Aslyages, și de un tată persan, un supus al acesteia.

9. Același Cresus a întrebat odată oracolul și dacă fiul lui, mut din naștere, s-ar putea însănătoși vreodată și a primit următorul răspuns:

10. «Lidianule, tu - un rege atât de mare, dar deloc chibzuit din fire, nu mai tânji să auzi prin palat mult dorita voce a fiului care îți vorbește! Căci ție îți va fi mai bine! Află dar că ziua în care va vorbi va fi una tristă pentru line.»

11. Și ce să vezi! În ziua în care a fost cucerit orașul Sardis, un persan furios s-a repezit la Cresus să-l înjunghie. Și atunci, teama și groaza au dezlegat limba fiului și acesta a vorbit: «Omule, nu-l ucide pe Cresus!» Acestea au fost primele cuvinte ale fiului cel mut, și de atunci înainte el a putut vorbi toată viața.

12. Vedeți așadar, oracolul acesta nu era, după cum am văzut, un templu al înțelepciunii din școala mozaică a profeților! Cine însă s-ar putea îndoi, după puterea exemplelor de mai sus, că avea totuși o oarecare inspirație divină?”


(*1;2) oracole grecești
(*3) măsura versului: șase picioare
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 2 - Despre aparițiile unor ființe superioare
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.10.2009, 01:41 View PostDownload Post

Capitolul 2
Despre aparițiile unor ființe superioare


1. Iulius: “Tot așa avem și noi, romanii, destule cunoștințe istorice. De pildă, Socrate, Platon, Aristide, precum și o serie de alți înțelepți, aveau întotdeauna în preajma lor un spirit protector, care îi povățuia și le dădea, după puterea inimilor lor, sfaturi înțelepte și la nevoie o îndrumare; și care dintre ei nu urma sfatul, acela avea să suporte urmările nefaste ale neascultării sale.

2. Ei bine, dacă ținem seama de toate aceste lucruri, cunoscute în parte din istorie și, în parte, chiar din experiența noastră proprie, atunci aparițiile pe care le-am întâlnit aici nici nu ne mai apar ca fiind chiar atât de neacceptat. Pe scurt, știm din trecut precum și din zilele noastre, că nu arareori ființe superioare se pogoară către noi, ni se arată în cele mai felurite chipuri și ne oferă câte o explicație pentru una sau alta dintre frământările noastre. Iar dacă așa stau lucrurile, atunci o apariție a îngerului nostru păzitor nu mai pare atât ele neobișnuită cât ni s-ar părea la prima vedere!

3. Că un spirit atât de desăvârșit deține puteri de necuprins pentru mintea noastră și, prin urmare, poate săvârși ceea ce pentru noi înseamnă adevărate minimi, în lucrul acesta eu nu văd nimic neobișnuit.

4. Am avut odată ocazia să întâlnesc niște oameni din Egiptul superior și să stau de vorbă cu ei cu ajutorul unui traducător. Erau complet goi și nu-și acopereau nici măcar rușinea. Ei vedeau în noi, romanii, niște ființe superioare, divine, și se mirau în cel mai înalt grad de clădirile imense și fastuoase ale Romei, de hainele frumoase și de podoabele noastre sclipitoare; vedeau în toate cele făcute de mâna omului o operă a lui Dumnezeu, pe care Îl vedeau chiar în noi, și mă întrebau dacă noi guvernăm după bunul nostru plac și asupra soarelui și stelelor, asupra lumii și a tuturor celorlalte lucruri, sau mai sunt și alți zei pentru diferite îndeletniciri.

5. Firește că le-am explicat cum stau lucrurile și, după nici un an, ei înțeleseseră deja că nici noi nu suntem altceva decât oameni și au învățat multe lucruri de la noi. Până la urmă s-au și înveșmântat și a fost o mare bucurie pentru ei când au învățat să facă ei înșiși stofe pentru haine și să facă după aceea din ele tot felul de veșminte, bărbătești și femeiești. După câțiva ani s-au întors în patria lor, înzestrați cu tot felul de învățături, au înființat acolo școli și au adus în felul acesta o rază de lumină în sălbăticia aceea naturală.

6. Ei bine, la fel și noi: atunci când, datorită lipsei noastre încă foarte mare de cultură spirituală, vedem un spirit desăvârșit în acțiune, ne surprinde fără îndoială peste măsură cum de este cu putință așa ceva; atunci însă când spiritul nostru va deveni el însuși tot atât de desăvârșit, atunci vom fi și noi în stare să facem lucruri deosebite și firește că nu ne vom mai mira la fel ca acum văzând un astfel de spirit descompunând cu forța sa binecunoscută o piatră în elementele ei primare.

7. Cât despre faptul că noi putem ajunge, din punct de vedere spiritual, la desăvârșire, acest lucru ne este dovedit prin o mie de exemple; iată, la masa aceasta stau oameni care sunt deja destul de aproape de înger, iar unul dintre ei l-ar putea întrece chiar cu mult, așa cum ați auzit mai înainte de la medicul din Nazaret.

8. De aceea, de acum înainte urmăriți să vă elevați cât mai mult spiritual și veți putea descompune apoi nu numai o asemenea piatră, ci chiar și un munte întreg în elementele lui primare!”

9. După care Iulius s-a întors și i-a spus: “Iar tu, Rafael. spune dacă în discursul meu - e drept, cam prea lung – am rostit chiar și numai un singur cuvânt neadevărat?!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 3 - Despre menirea și despre evoluția spirituală a omului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.10.2009, 01:44 View PostDownload Post

Capitolul 3
Despre menirea și despre evoluția spirituală a omului


1. Îngerul a spus: “Dimpotrivă, lucrurile sunt exact așa cum le-ai descris tu foarte bine. De aceea, ar fi bine ca cei treizeci de frați ai noștri să-și ducă sârguincioși viața după cum vor auzi de la frații aceștia ai noștri, și atunci ei vor deveni cât de curând frații noștri în toate.

2. Dumnezeu nu dă nici unui înger și nici unui om - care în realitate est e și el un înger în devenire - mai mult decât o viață proprie, dar îi dă puterea ca, prin forța sa, să atingă în viața aceasta o asemănare cât mai mare cu Dumnezeu, în toate. Atunci însă când un înger nou creat, sau un om, cunoaște bine calea sigură pe care poate ajunge oricând la deplina asemănare cu Dumnezeu, dar nu vrea să pășească pe ea, ei bine, atunci este doar vina lui că rămâne mai departe în muritoarea sa neasemănare cu Dumnezeu.

3. Firește că un spirit, oricât de desăvârșit ar fi el, nu-L poate ajunge în veci pe Dumnezeu în desăvârșirea Sa nelimitată; dar acest lucru nu ar trebui să-l tulbure cu nimic. Căci, oricum, el poate să facă tot ceea ce dorește - firește, după rânduiala lui Dumnezeu. El poate chiar ca, prin el însuși, să creeze până la urmă, asemenea lui Dumnezeu, ființe de sine stătătoare, dându-le o existență veșnică, liberă și, prin aceste ființe, poate căpăta o mare bucurie și fericire, asemenea unui tată pământean care este mândru de copiii săi - iar aceasta este cu prisosință o asemănare cu Dumnezeu!

4. Eu însumi am creat deja - din mine însumi – mai multe lumi de aștri în care înflorește viața pe deplin. Și toate acele lumi pot fi înzestrate cu de toate, chiar mai bine decât pământul acesta al vostru. Toate se dezvoltă acolo la fel ca și aici, iar spiritele au acolo, la fel ca și aici, o mare putere de desăvârșire. Și de ce n-ar avea această putere? Căci fiecare spirit vine de fapt din același Dumnezeu, chiar dacă multitudinea de germeni ai viitoarelor creaturi s-au și reprodus deja din germenii de la început de câteva miliarde de ori.

5. Iar dacă voi, deși sunteți urmași ai Satanei*, mai purtați încă în voi și spiritul lui Dumnezeu, cu atât mai mult urmașii puterii noastre creatoare se vor asemăna ei înșiși cu Dumnezeu!

6. Vedeți așadar, toate acestea le puteți face și voi dacă veți merge pe cărările ce vă vor fi arătate! Aceia dintre voi însă care nu vor dori să meargă pe ele, aceia vor purta singuri vina dacă vor rămâne în muritoarea lor neasemănare cu Dumnezeu, întru nesfârșita veșnicie.

7. De aceea, nimeni dintre voi să nu iubească lumea și trupul său mai presus decât spiritul! Ci cu toții să vă îndeletniciți mai ales cu cele spirituale, și atunci veți căpăta cât mai repede ceea ce este al spiritului, și anume asemănarea deplină cu Dumnezeu!

8. Aceia însă care se vor întoarce mai mult spre cele lumești și trupești, doar a lor va fi vina pentru faptul că vor rămâne pe același tărâm al întunericului morții.

(4*) Găsiți explicația acestei afirmații în: „Cine este Dumnezeu, cine este Lucifer, ce este omul?” N.r.

9. Orice creatură se poate transforma necontenit apropiindu-se tot mai mult de desăvârșire atunci când se străduiește să urmeze calea arătată de Dumnezeu. Odată însă ce ea s-a împotmolit într-un punct, mai ales la începutul marelui drum al vieții, ei bine, atunci firește că nu va mai putea merge mai departe, ci va sta în loc și se va prăpădi asemenea spicului pe timp de iarnă, atunci când - potrivit rânduielii lui Dumnezeu - se va fi dezgolit de rodul său.

10. De aceea, străduiți-vă și iarăși străduiți-vă întru spirit! Să nu regretați nici un pas făcut înainte! Căci fiecare faptă și fiecare pas sunt însoțite mereu de binecuvântarea lui Dumnezeu.

11. Și să nu credeți că eu, ca înger, aș fi deja până într-atât de desăvârșit încât să mă pot odihni. Învăț foarte multe prin însăși prezența mea aici și voi putea ajuta de acum înainte cu și mai multă înțelepciune în folosul propriilor mele creații. Și dacă eu, ca spirit curat și desăvârșit, mai am atât de nesfârșit de multe de învățat aici, cu atât mai multe aveți de învățat voi, care în privința desăvârșirii voastre vă aflați atât de mult în urma mea!

12. Mulțumiți așadar lui Dumnezeu pentru că v-a oferit preasfânta și binecuvântata ocazie de a putea face într-un ceas mai multe pentru spiritul vostru decât ați fi putut voi face în zece mii de ani în virtutea legilor voastre lumești!

13. Iată, asemenea șanse de mare bunăvoință sunt oferite doar arareori de Dumnezeu unei lumi; și, de aceea, toți aceia care au marele noroc sa fie părtașii unei asemenea șanse ar trebui să o folosească din toate puterile lor, în folosul spiritului lor.

14. Dacă Domnul Dumnezeu trimite undeva un profet sau își coboară harul asupra unuia dintre oameni, atunci cu toții ar trebui să vă adunați în jurul acestuia și să ascultați din gura lui Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, pentru binele vostru. Căci Dumnezeu insuflă harul Său unor asemenea oameni doar o dată la o sută de ani, în marile profunzimi ale dreptei înțelepciuni a cerurilor.

15. Iar profeți dintre cei foarte mari, prin care Dumnezeu le dezvăluie oamenilor de pe pământ multe din lucrurile cele profunde, sunt trimiși doar o dată la o mie sau chiar la două mii de ani oamenilor, pe de o parte pentru a le înfățișa în toate amănuntele căile viitoare pe care Dumnezeu le deschide pentru ca cei care vor să le urmeze să se apropie și mai mult de desăvârșire și, pe de altă parte, pentru a-i întoarce de pe cărările greșite pe care ei înșiși și le-au deschis, pe cei care au apucat într-acolo și pentru a-i călăuzi pe calea cea dreaptă.

16. Căci, vedeți, în marea creație a lui Dumnezeu totul merge fără încetare înainte, la fel ca timpul pământului, care nici el nu se oprește niciodată! Spiritele neprihănite fac mereu pași foarte mari. Iar fiindcă în împărăția spiritelor neprihănite se petrec necontenit asemenea progrese, creaturile muritoare de pe corpurile cerești din univers nu au voie să rămână în urmă, pentru a nu se afla la o distanță prea mare de împărăția spiritelor.

17. După apariția unor asemenea mari profeți, oamenii înaintează apoi și ei un timp prin propriile lor puteri, chiar dacă nu cu toții odată, ci doar fiecare în parte. De îndată însă ce în lumea spiritelor se produce din nou un mare salt înainte, strălucirea unui mare profet de odinioară - acum aproape uitată - nu mai este de ajuns pentru îndreptarea lucrurilor de pe pământ. De aceea, acest har îi este insuflat unui alt profet, și omenirea începe din nou să înainteze, chiar dacă la început doar în ceea ce privește lucrurile mărunte, pe urmele marelui salt produs în lumea spiritelor...

18. E drept că omenirea devine și ea cu timpul, de-a lungul a mii de ani, mai inventivă și scoate la iveală în cele din urmă lucruri la care generațiile mai vechi nici nu au visat.

19. Atunci însă când umanitatea atinge, după vreo douăsprezece - cincisprezece secole, un anumit punct culminam, ea intră în mod natural într-o perioadă de stagnare, așa cum este de altfel lăsat de Dumnezeu, pentru ca pe acest pământ să ființeze întotdeauna toate nivelurile de dezvoltare, încât oamenii mai înțelepți să poată înțelege că, numai prin puterile lor și fără apariția din timp în timp a unor revelații, omenirea ar rămâne milenii de-a rândul în același stadiu, fără să facă nici măcar un singur pas înainte, așa cum puteți vedea cu toții acest lucru la locuitorii de acum ai Indiei.

20. Dumnezeu îngăduie aceasta pentru ca oamenii care ajung vreodată acolo să se convingă ei înșiși că este exact așa cum v-am spus eu. Pe oamenii aceia, însă, va trebui să-i ridicați până la urmă voi, prin urmașii voștri. Căci, la popoarele care se află pe o treaptă de jos a formării spirituale, Dumnezeu nu trimite niciodată El Însuși vreun mare profet, ci le lasă să se ridice cu ajutorul popoarelor care au atins un grad mai înalt de dezvoltare grație revelațiilor. Și, pentru toate acestea, Dumnezeu își are motivele Lui de o înaltă înțelepciune.

21. Oamenii aflați pe o planetă a universului, situată pe prima treaptă dinaintea lui Dumnezeu, sunt însă datori să primească din toată inima și cu recunoștință o asemenea sarcină și să facă întocmai, căci altminteri va fi propria lor vină dacă mai apoi vor decădea, prin urmașii lor, mult în urma locuitorilor din India - cărora le vom spune sinesi - și vor ajunge până la urmă la fel de proști ca și dobitoacele! Spuneți-mi acum, voi - cei treizeci de frați ai mei - dacă ați înțeles tot ce v-am spus atât de limpede!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 4 - Hotărârea Domnului în privința hoților
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.10.2009, 01:46 View PostDownload Post

Capitolul 4
Hotărârea Domnului în privința hoților


1. Unul dintre tinerii farisei a spus: “O, tu mare, sublim și puternic spirit! Am înțeles multe din cele ce ne-ai spus, dar nici pe departe totul! Noi toți îți mulțumim însă din inimă, căci tu ai dezvăluit cu adevărat - folosindu-te de marea cheie a raiului - multe taine despre care înainte vreme nu aveam nici măcar habar. Ne vom da și de acum încolo toată silința să mergem înainte pe calea cea dreaptă a vieții; am vrea însă să o cunoaștem mai bine. Pentru astăzi însă am aflat mai mult decât de ajuns; căci, până când spiritul nostru va putea mistui totul, va trebui să mai treacă un timp. Mâine vom putea fi mai deschiși pentru lucruri încă și mai sublime, și mai profunde, decât am fost astăzi.

2. Acum însă am mai vrea să-l auzim rostind câteva cuvinte pline de înțelepciune și pe bărbatul cu înfățișare de mare înțelept, care stă alături de guvernator și vorbește în taină cu acesta. Căci acela, deși nu este un înger, pare să vă întreacă de departe pe toți, căci fața sa și calmul său oarecum stoic din timpul cuvântării tale îngerești trădează o mare profunzime și măreție!”

3. Iulius a spus: “Aici aveți dreptate; însă nu este deloc atât de ușor să-L faci pe omul acela să vorbească, așa cum credeți voi. Atunci când vrea, El vorbește uneori foarte mult și fiecare cuvânt al Său este un întreg univers de înțelepciune; însă atunci când El nu vrea să vorbească, cu greu L-ar putea convinge cineva să o facă. Dar încearcă singur, întreabă-L și El îți va răspunde într-un fel sau altul!”

4. Atunci, tânărul fariseu a spus: “Nu, nu am curaj de ajuns; căci el i-ar putea da unuia ca mine un răspuns pe care să nu-l poală duce o viață întreagă! Să renunțăm așadar pentru astăzi la gândul nostru nesăbuit!”

5. Iulius a spus: “Bine faceți! Căci și mâine va fi o zi și atunci se va ivi poate un prilej mai bun decât astăzi de a intra în vorbă cu El. Poate vă va mai cere însă astăzi să faceți ceva și atunci Îi veți putea asculta cuvintele fără vreo greutate.”

6. Și, cu aceasta, tinerii noștri farisei s-au liniștit, așteptând un prilej potrivit ca să Mă audă vorbind pe Mine.

7. La scurt timp a apărut însă un oștean care venea dinspre mare, acolo unde se aflau legați cunoscuții răufăcători, și i-a spus lui Iulius: “Doamne și stăpâne! Nu o mai putem scoate la capăt cu cei cinci ucigași, căci folosesc vorbe atât de înspăimântătoare și fac gesturi atât de oribile, încât toți soldații sunt îngroziți, iar unii dintre ei abia de se mai pot stăpâni, în fața cumplitelor injurii și blasfemii, ca să nu se arunce cu furie asupra lor. Îți spun: mai bine murim decât să mai suportam asemenea injurii răutăcioase și obraznice!”

8. Atunci, Iulius M-a întrebat pe Mine: “Doamne, ce să facem?”

9. Eu am spus: “Până dimineață nu mai sunt decât cinci ceasuri și cei cinci răufăcători vor trebui să rămână acolo! Nu li se poate reduce și nu trebuie să li se reducă nici o clipă din acest răstimp! Dacă însă paznicii nu mai pot suporta injuriile, n-au decât să se retragă și atunci nu le vor mai auzi; căci nici unul dintre criminali nu va scăpa și nu-și va desface legăturile! De lucrul acesta am grijă Eu! Cei șapte răzvrătitori însă nu suferă prea mult și sunt liniștiți; aceștia pot rămâne în continuare cu paznicii și mâine ne vom descurca lesne cu ei. Criminalii însă ne vor mai da mult de furcă. Deci așa să fie; căci doar printr-o mare suferință se va putea elibera, încet-încet, sufletul ucigașilor cei mârșavi de trupul diavolului și de spiritele cele rele ale acestuia, iar fără o asemenea eliberare nici nu poate fi vorba de vreo tămăduire.''

10. La aceste cuvinte ale Mele, oșteanul s-a îndepărtat și Mi-a urmat de îndată porunca.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 5 - Iulius îi amenință pe farisei
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.10.2009, 01:48 View PostDownload Post

Capitolul 5
Iulius îi amenință pe farisei


1. Tânărul fariseu a auzit însă ceva despre tămăduirea celor cinci răufăcători, lucru care i-a atras atenția, și s-a adresat căpitanului, întrebându-l cu oarecare timiditate: “Înalte stăpâne! Să fie oare acesta renumitul Mântuitor din Nazaret sau vreun discipol de-al său? Căci noi am auzit că ar aduna în jurul său discipoli pe care dacă aceștia se dovedesc a fi în stare, îi trimite ca soli pretutindeni, ca să-i găsească adepți pentru noua sa învățătură, ceea ce aceștia și reușesc, de cele mai multe ori. Dacă acesta este într-adevăr Mântuitorul din Nazaret, atunci de mare belea am dat!”

2. Iulius i-a răspuns, țintuindu-l cu o privire severă pe tânărul fariseu: “Cum așa? De ce dați voi de belea dacă bărbatul acela este însuși vestitul Mântuitor din Nazaret? Într-adevăr, întrebarea voastră mi se pare suspectă! Dați-mi o explicație demnă de a fi crezută pentru spaima voastră, căci altminteri s-ar putea să nu vă fie prea ușor!”

3. Cuvintele dure ale lui Iulius i-au înspăimântat destul de tare pe farisei, iar tânărul, în mod obișnuit purtătorul lor de cuvânt, s-a pierdut și el foarte tare și nu prea mai știa ce să-i răspundă lui Iulius, care devenise atât de bătăios.

4. Iulius însă a spus: “Dacă poți și vrei să-mi spui adevărul, atunci nu este nevoie să te gândești prea mult cum și ce să-mi răspunzi. Însă dacă încerci să-mi risipești îndoiala cu vorbe îndulcite, atunci să știi că nu mă cunoști deloc bine; căci eu știu să deosebesc foarte ușor vorbele lingușitoare de adevărul curat. Și vă mai spun ceva: luați seama să nu vă ghicesc gândurile ascunse! Pentru că, în adâncul sufletului meu, eu tot sunt convins ca nu meritați nici pe departe o încredere deplină; din câte mi se pare, voi sunteți unși pentru vecie cu toate alifiile Satanei. Cine se încrede în vorbele voastre devine prea lesne el însuși un trădător. Toate vorbele voastre de aici nu folosesc, având în vedere inima voastră neagră, decât ca o mască. Atunci însă va fi vai de voi; căci nu veți mai avea scăpare când eu însumi voi fi paznicul! Spune așadar adevărul întreg sau va fi mai rău de voi decât de cei cinci criminali legați acolo afară, pe malul mării, de niște stâlpi trainici! Să auzim deci adevărul adevărat, fără nici o șovăială!”

5. La această cerere autoritară a lui Iulius, toți cei treizeci s-au albit la față de frică; căci chiar dacă în realitate aveau intenția fermă să se despartă de Templu, nutreau totodată și speranța ca, la nevoie, să se mai poată spăla de păcate în acesta. Pentru că așa înțelegeau tinerii farisei arta de a se dezvinovăți ori de câte ori era nevoie. Dacă s-ar fi găsit în vreo situație la strâmtoare pentru faptul că slujeau Templul, se dovedeau pe loc cei mai mari defăimători ai acestuia. Dacă se reîntorceau apoi iarăși la Templu și cineva le reproșa că se răzvrătiseră, găseau imediat cele mai bune motive care să dovedească faptul că nu atacaseră Templul decât în aparență.

6. De aceea am spus Eu de la bun început că nu sunt demni de prea multă încredere; fiindcă oamenii de acest fel se aseamănă cu fiarele îmblânzite în care nu poți avea o încredere deplină, căci sălbăticia din ele iese adeseori la suprafață de îndată ce se ivește ocazia.

7. Când, după o vreme de tăcere înfricoșătoare, Iulius părea gata să-și repete cu și mai multă insistență cererea, M-am adresat lui: “Prietene, lasă-i să-și vină întâi în fire și apoi cere-le să vorbească! Căci cu minciuni oricum nu pot să scape de noi, chiar dacă ar dori cu tot dinadinsul să o facă. În primul rând sunt chiar Eu aici, care nu pot fi mințit, iar în al doilea rând se află aici și Rafael, care nici el nu poate fi mințit. La ce le-ar folosi așadar celor treizeci de înspăimântați vreo minciună față de noi, care nu putem fi mințiți și avem și toată puterea în mâinile noastre?!”

8. Iulius a spus: “Văd bine, Doamne, că Tu ai și de data aceasta dreptate, la fel ca întotdeauna, așa că voi aștepta cu toată răbdarea răspunsul lor. Doar atât mai doresc să adaug, că, dacă va trece prea mult timp și nu voi primi un răspuns, asta nu înseamnă că nu voi ști ce-mi rămâne de făcut!”

9. Imediat după aceea tânărul fariseu a deschis cu oarecare curaj din nou gura și a rostit: “Înverșunat până la disperare ai cerut de la noi răspunsul la întrebarea ta. Noi însă te-am întrebat cu puțin înainte prietenește, chiar dacă ușor neliniștiți, despre distinsul bărbat de acolo, cine este el, dacă nu este cumva chiar Mântuitorul din Nazaret, și am adăugat că, dacă ar fi să fie așa, ne-am trezi într-o mare belea. Aceste cuvinte ți-au atras atenția; ai devenit pe loc bănuitor și ne-ai cerut, cu cea mai amenințătoare asprime, să-ți explicăm motivul. Că acest lucru ne-a înfricoșat este lesne de înțeles, căci doar am făcut cunoștință cu severitatea ta.

10. Acuma însă, când în bărbatul acela minunat, de care ne temeam în taină cel mai mult pentru că ne apăsa gândul că ar putea fi chiar Mântuitorul clin Nazaret, am găsit un apărător al nedumeririi noastre, acum putem vorbi din nou; căci acum nu ne mai este teamă și putem vorbi liber și deschis.

11. Teama îndreptățită pe care o avem în mod firesc față de Mântuitorul din Nazaret se datorează pur și simplu faptului că noi, cunoscuți ca slujitori ai Templului, apărem ca niște prigonitori ai săi, chiar dacă în adâncul sunetului n-am fost nicicând așa. De ochii lumii am fost nevoiți să luăm, de formă, chiar și niște măsuri împotriva lui, pe care sigur că nu le-a văzut cu ochi buni, chiar dacă până acum nu i-au putut dăuna cu nimic.

12. Exemplele care ni s-au dat însă până acum au fost convingătoare, astfel încât am putut vedea că unui prigonitor al Mântuitorului nu-i va fi deloc ușor. Așa că te-am întrebat, atunci când am auzit vorbindu-se despre tămăduirea de mâine a celor cinci ucigași, dacă nu cumva el este vestitul Mântuitor din Nazaret.

13. De-ar fi să fie chiar el Mântuitorul, nu ne-ar rămâne desigur nimic altceva de făcut decât să ne aruncăm în țărână în fața lui și să-i cerem iertare pentru tot ceea ce, la cererea Templului, am făcut deja împotriva lui. Ei bine tocmai în aceasta constă beleaua cu care ne-am trezi dacă el ar fi cu adevărat Mântuitorul din Nazaret! Dar acum, odată ce am văzut sufletul nobil al acestui bărbat, nu ne mai temem de el, chiar dacă ar fi Mântuitorul din Nazaret, și sunt sigur că nu vom avea din partea lui nici un necaz! Iată deci că ai primii răspunsul pe care l-ai cerut de la noi cu atâta strășnicie. Acuma însă te rugăm să ne dai și tu răspunsul la întrebarea noastră!”

14. Iulius i-a răspuns: “Ei bine, aflați atunci că El este acela căruia I se supun întreaga natură și toate puterile cerului. El este vestitul Mântuitor din Nazaret! Despre El a vorbit mai înainte fata și de gestul Lui a ascultat îngerul atunci când v-a făcut dovada puterilor sale; iar acum, că știți toate acestea, să-mi spuneți ce vreți să faceți!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 6 - Un schimb de păreri între farisei și Iulius despre Iisus
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.10.2009, 01:50 View PostDownload Post

Capitolul 6
Un schimb de păreri între farisei și Iulius despre Iisus


1. Și a zis atunci tânărul fariseu, și toți ceilalți odată cu el: “Slavă lui Dumnezeu din ceruri că El i-a dai omului acesta atâta putere încât să-i poată tămădui pe bieții muritori! Stă de altfel scris și în mărturiile profeților că Dumnezeu îi va trimite într-o zi poporului lui Israel un Mesia. Ei bine, ce-ar fi dacă l-am primi drept Mesia? E drept că Mesia, potrivit profețiilor, n-ar fi trebuit să se fi născut în Galileea și să se tragă de acolo; dar, pe de altă parte, este vorba de limbajul profeților, pe care de fapt, din punct de vedere spiritual, noi nici nu-i înțelegem pe deplin! N-am înțeles niciodată prea bine de ce nu s-ar putea naște un profet sau un alt mare om în Galileea, mai ales că galileenii n-au nici o vină pentru faptul că sunt galileeni. Însă așa stă scris! Cel care vrea să creadă n-are decât să creadă; cel care însă nu vrea să creadă, acela nu va crede, și din această ultimă categorie cred că facem, se pare, cam toți parte, astfel încât nu ne va stânjeni cu nimic să-l primim pe Mântuitorul acesta din Nazaret drept un Mesia în carne și oase.

2. Există totuși un lucru foarte ciudat și se pune o mare întrebare: cum de a dobândit omul acesta puteri depline, asemenea lui Dumnezeu?! Fiindcă, după câte am putut afla noi din cercetările noastre despre el și despre originea sa, el este - din câte se pare - fiul unui tâmplar și chiar el a lucrat tâmplărie împreună cu tatăl său și cu frații săi, pe ici pe colo, și nimeni n-a văzut la el ceva nemaipomenit; și nici n-a fost văzut vreodată citind, scriind sau socotind, iar legăturile sale cu oamenii par să fi fost destul de restrânse și nu neapărat spirituale!

3. Da, ne-au povestit chiar oameni din Nazaret, că tatăl și mama sa îl certau uneori, în primul rând pentru faptul că nu se lăsa dus prea ușor la sinagogă, în al doilea rând pentru că nu prea vroia să i se citească scriptura și, în al treilea rând pentru că se sinchisea prea puțin sau chiar deloc de sabat. Cel mai mult se pare că îi plăcea natura, pe care o contempla în tăcere.

4. De asemenea, se pare că și pescuitul ar fi fost una dintre îndeletnicirile sale preferate și că ar fi avut chiar mult noroc la pescuit, motiv pentru care pescarii îl primeau cu mare plăcere printre ei.

5. Pe scurt, din cele am putut afla noi despre el, se desprinde limpede, în primul rând că n-ar fi urmat nicăieri vreo școală și, un al doilea lucru binecunoscut, că a fost întotdeauna un om cu un grad foarte redus de cultură.

6. Și iată că, dintr-o dată, s-a trezit și s-a simțit înzestrat cu o asemenea înțelepciune, încât poți spune cu toată convingerea că niciodată n-a pășit pe pământ un om mai înțelept decât el!

7. Ei bine. toate acestea și încă o mulțime de alte asemenea lucruri le-am aflat noi despre el, iar acum îl întâlnim aici și ne convingem că este cu adevărat un om cu totul neobișnuit. Și suntem convinși că de aceea nimeni nu ne va lua în nume de rău dacă ne punem întrebarea: cum a dobândit el asemenea puteri absolut nemaiauzite, pe care nu le-a avut nici un om până la el și sigur nu le va mai avea vreun altul de acum înainte?”

8. Iulius a spus: “Dar cine cunoaște oare căile ascunse ale spiritului lui Dumnezeu și măsura în care acesta dorește să se împletească într-o legătură vie cu spiritul unui om?! Nu s-ar putea oare ca atotputernicul spirit divin să se reunească în toată plenitudinea forțelor sale cu spiritul unui om, pentru a lucra apoi așa cum firește că nu ar putea nicicând lucra un om simplu, tocmai pentru că nu este Dumnezeu?!

9. Acolo însă unde Dumnezeu însuși vorbește și acționează prin spiritul pe deplin înflorit al unui om, evident neobișnuit de înzestrat, acolo noi, bieții muritori, nu vedem decât minune după minune. Vorba și fapta sunt una - iar noi nu le putem face asemenea Lui nici pe una, nici pe cealaltă; căci noi suntem cu trupul și cu spiritul nostru doar oameni. El însă este doar cu trupul un om asemenea nouă, căci cu spiritul EI este una cu Dumnezeu în cel mai înalt grad și stăpânește întregul infinit!

10. Și, întrucât - potrivit credinței romane - suntem datori să adorăm divinitatea pură recunoscută și să ne rugăm ei oriunde și oricum s-ar arăta ea, tot așa este și în acest caz limpede că față de un om, prin care se manifestă vădit întreaga plenitudine a spiritului atotputernic al lui Dumnezeu, suntem obligați să ne purtăm cu totul altfel de cum ne purtăm noi unul față de altul; și sper ca lucrul acesta să fi fost bine înțeles!

11. Puteți înțelege de aici de ce noi, romani sus-puși, Îi aducem din adâncul inimii prinosul nostru de înaltă venerație, iubire și prețuire, recunoscând și proslăvind în El pe stăpânul întregii lumi. Spuneți-mi voi dacă acest lucru nu vi se pare absolut necesar și pe deplin justificat!”

12. Fariseul cel tânăr a spus: “O. ba da. Într-adevăr: căci, în multe aspecte, credința voastră ne place chiar foarte mult, iar în împrejurările date ea este pe deplin valabilă. Doar că, firește, potrivit adevăratei învățături a lui Moise, ideea este puțin mai greu de primit și puțin stânjenitoare; căci acolo se precizează cu toată tăria: «Eu sunt singurul Dumnezeu și nu trebuie să primești alți zei străini alături de Mine!”“

13. Iulius a răspuns: “Foarte adevărat; dar și în cazul lui Moise trebuie să înțelegem nu doar cuvintele în sine, ci adevăratul lor spirit, și atunci vom descoperi ușor că Moise, cu toală învățătura lui severă, n-ar putea găsi în cazul de față nici un fel de contradicție, din moment ce eu pornesc cu gândul că omul este dator să recunoască și să venereze o anumită afirmație sau alta, mereu însă ale unuia și aceluiași Dumnezeu, cel cu care a vorbit Moise. Motiv pentru care egiptenii, grecii și noi, romanii - chiar dacă, până la urmă, dintr-o superstiție oarbă - le-am arătat o venerație absolut divină tuturor oamenilor și făpturilor la care am descoperit vreo putere sau manifestare cu totul neobișnuită.

14. Ei, și atunci ne-am zis: omul cel neprihănit nu vede decât, neprihănirea! Dacă omenirea, despre care se știe că este cam superstițioasă de felul ei, nu va aluneca, în adulația pe care o acordă divinității sub toate reprezentările posibile, spre ceva foarte rău - drum pe care ea este din păcate aproape întotdeauna împinsă de foamete și de setea de putere și de înavuțire a preoților - și anume spre îmbunarea zeilor înfuriați prin jertfe umane, atunci un dram de superstiție nici nu-i poate fi reproșată drept un păcat spiritual prea mare, căci, după părerea mea, este totuși oricând mai bine ca omul să creadă în ceva care are un oarecare temei, decât să nu creadă în nimic și să decadă astfel la stadiul de dobitoc, care nu știe nici de credința adevărată, și nici de superstiție.

15. Un om care nu are și nu poale primi nici un fel de credință nu poate ajunge nici la o adevărată dezvoltare a minții sale. Căci cel care vrea să ridice o casă, trebuie să se îngrijească mai întâi să-și strângă cele trebuincioase. Cum să ridici chiar și o cât de simplă colibă de pescar dacă nu ai materialele necesare? Și chiar dacă materialelor în stare brută nu le găsești la început nici un fel de ordine, în curând va putea fi hotărâtă una, numai să existe materialele. Dacă însă materialele lipsesc, problema aranjării lor dispare de la sine.

16. De aceea vă spun vouă că omului îi este mai de folos chiar și credința într-o superstiție oarecare decât lipsa oricărei credințe, căci până la urmă chiar și paiele sunt mai bune decât nimic! Din paie tot mai faci ceva; din nimic însă nu va ieși în veci decât tot nimic! Tocmai de aceea noi, romanii, îngăduim tot felul de superstiții, adeseori dintre cele mai sumbre, ale poporului vostru, pentru că noi intuim că, până la urmă, chiar și acestea tot ar putea avea vreun folos pentru omenire.

17. Templierii reprezintă însă pentru noi o oroare, fiindcă știm foarte bine că ei nu cred în nimic. În schimb însă, în locul adevărului ei îi arată poporului cele mai absurde lucruri preamărindu-le ca și cum ar fi divine în cel mai înalt grad, făcându-l să creadă în ele, ba introduc chiar cele mai severe pedepse împotriva acelor oameni care, datorită istețimii lor înnăscute, până la urmă nu pot crede, în ciuda oricărei amenințări, că frumusețea este urâțenie, că soarele nu strălucește luminos, ci este întunecat, și că în râul Kidron curge sânge și nu apă. Acest lucru eu îl consider drept o răutate fără seamăn; nu cred însă același lucru și despre superstițiile în care crede un om oarecare!

18. Firește, dacă cineva are o avere mare și un bun prilej de a le oferi unor orbi calea cea dreaptă a luminii, sigur că acest lucru ar fi de neprețuit; atâta timp însă cât nu sunteți în stare să faceți acest lucru, lăsați poporului credința lui pioasă! Căci, dacă nu-i putem da ceva mai bun în schimb, să-i lăsăm măcar ceea ce are!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 7 - Mărturisirea fariseului despre constrângerea religioasă aplicată de Templu
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.10.2009, 01:52 View PostDownload Post

Capitolul 7
Mărturisirea fariseului despre constrângerea religioasă aplicată de Templu


1. Fariseul a spus: “Cuvintele tale, mărite stăpâne, sunt atât de adevărate încât nici nu mai putem spune altceva decât că oricare om cu puțină minte poate învăța într-un ceas de discuții cu tine mai mult pentru mintea și inima sa decât dacă ar asculta o suta de ani tâmpeniile Templului, care nu sunt altceva decât un fluviu de cuvinte goale.

2. Este multă trăncăneală acolo, dar și mai multă smiorcăială. Acolo lucrurile sună ca și cum i-ai spune cuiva: «Prietene, spală-mă pe mâini și pe picioare, dar fii foarte atent să nu care cumva să mă uzi vreun pic!» Iar în ceea ce privește învățăturile care se citesc în Templu, ni se cere în mod special să le ascultăm cu evlavie și să facem întocmai ceea ce pretind ele. Dar de ce și ce înțeles se ascunde în învățătura aceea, de asta nu are nimeni voie să se preocupe, căci aceste lucruri sunt - chipurile - tainele Domnului, pe care nimeni nu are voie să le cunoască în afară de marele preot, și chiar și el numai sub pecetea tăcerii.

3. La ce-i folosește însă omului un precept pe care este obligat să-l respecte, dar din al cărui înțeles nu are voie să priceapă nici măcar o iotă?! Ar fi poate cel puțin la fel de bine să nu audă niciodată nici măcar un cuvânt din învățătura aceea!

4. Pe Dumnezeul meu, dacă privești cu ochii deschiși problema religiei în rândul oamenilor, ajungi adeseori la concluzii care ar face să se întoarcă pe dos până și stomacul unui struț! Căci dacă oamenii, în purtarea lor, nu sunt întotdeauna atât de proști, de întunecați la minte ca o noapte de toamnă fără lună, cu nori grei atârnând pe cer, în privința religiei, în schimb, întunecimea aceasta a lor se manifestă înmiit! Ei fie cred în toate scornelile, de i s-ar face greață și unui câine, darămite unui om cinstit, fie nu cred în nimic.

5. O, mărite doamne și stăpâne, nici nu poți să-ți imaginezi cum m-am simțit adeseori, când trebuia să le predic oamenilor un lucru anume ca fiind bun și adevărat, dar despre care eram dinainte mai mult decât convins că este o minciună sfruntată. Adeseori îmi venea să mă spânzur de necaz. Dar ce să-i faci? Odată înhămat la jug, boul trebuie să tragă - fie că-i e greu, fie că-i este ușor - altfel urmează loviturile de bici! M-am gândit adeseori în timpul predicii și m-am întrebat: «Cine oare este boul mai demn de milă: eu, predicatorul, sau cel căruia îi predic?», dar n-am putut deloc alunga gândul că de fapt eu însumi eram boul cel mai mare și, de voie, de nevoie, mai prost! Căci cel care mă asculta putea foarte bine, dacă era un om mai deștept, să râdă după aceea după pofta inimii de spusele mele și să-și bată joc de mine cu prietenii lui; lucru pe care eu, în Templu, nu-l puteam face nicidecum.

6. De aceea, mărite stăpâne, spun eu acum: să îndepărtăm de la noi tot ceea ce este al Satanei! De acum încolo vom fi oameni înțelepți și nu vom mai fi în veci sclavii vreunei prostii omenești. Căci este un lucru îngrozitor să fii sclavul prostiei omenești! De aici înainte nu vom mai păstra decât armele și înțelepciunea pură! Toate celelalte le vom arunca în coarnele țapului ispășitor, care trebuie ucis și ars în focul furiei îndreptățite. Dar să trecem acum la altele!

7. Știi tu cumva, stăpâne, ce ar dori oare în schimb omul acesta al lui Dumnezeu dacă ar primi să ne ia doar pentru câteva zile ca ucenici ai săi? Căci de la el cred că am avea de câștigat foarte mult, chiar și într-un timp scurt! Crezi oare că am putea să-l întrebăm așa, pur și simplu, acest lucru?”

8. Iulius a răspuns: “Fără îndoială, dar un lucru îl știu sigur, și anume că El nu a primit niciodată vreo răsplată materială, ci doar o mulțumire pur spirituală! O, El nu are niciodată nici măcar un ban asupra Sa, și totuși nu a rămas vreodată dator cuiva! Pe cel care a făcut vreodată ceva pentru El l-a răsplătit înmiit, dar pe alte căi; căci cuvântul Său și voința Sa sunt mai prețioase decât lumea întreagă. Atâta vă ajunge să știți, și acuma puteți face ce veți vrea!”

9. Tânărul fariseu a spus: “Foarte bine și frumos spus! Îți mulțumim mult, mărite stăpâne, pentru că ne-ai luminat mințile; acum știm prea bine ce avem de făcut! Abia acum ne vom adresa lui foarte serios; și ceea ce va spune el, aceea vom și face!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 8 - Condițiile pe care le pune Domnul la primirea ucenicilor
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.10.2009, 01:53 View PostDownload Post

Capitolul 8
Condițiile pe care le pune Domnul la primirea ucenicilor


1. După aceste cuvinte, tânărul fariseu s-a ridicat, a venit spre Mine și Mi-a spus: “Doamne, Învățătorule și Mântuitorule fără egal! Tu știi fără îndoială prea bine cine sunt eu și cei 29 de frați ai mei, iar cine ești cu adevărat tu am înțeles într-un sfârșit și noi de la înaltul stăpân Iulius; deci n-ar mai fi nevoie de multe întrebări și răspunsuri, întrucât am aflat însă că acum primești ucenici, am vrea și noi - pentru un scurt răstimp măcar, dacă nu se poate mai mult - să fim ucenicii tăi!”

2. Eu am răspuns: “Toate bune și frumoase; dar ascultați ce vă spun: păsările își au cuiburile lor, iar vulpile vizuinile lor; Eu însă nu am unde să-Mi pun capul!

3. Iar acela care vrea să fie sau să ajungă ucenicul Meu, acela se va încărca cu o grea povară, căci va trebui să Mă urmeze! De foloase lumești nici nu poate fi vorba pentru ucenicii Mei; dimpotrivă, de dragul numelui Meu și al iubirii Mele, ei vor trebui să renunțe nu doar pentru o vreme, ci chiar pentru totdeauna până și la foloasele lumești și la bunurile pe care deja le au; nici măcar femeile sau copiii lor nu trebuie să-i poată împiedica, dacă doresc sa ajungă ucenici ai împărăției lui Dumnezeu.

4. Bani sau alte comori lumești n-au voie să aibă asupra lor, nici măcar două rânduri de haine, și încălțăminte doar pentru că este neapărat nevoie; ei vor avea doar un sac și un toiag sau o bâtă oarecare pentru a se apăra de dușmanii care s-ar putea ivi.

5. Lor nu le este îngăduit să aibă nici o altă avere pe pământ decât marea taină a împărăției lui Dumnezeu. Dacă vă puteți învoi la aceasta, atunci puteți fi ucenicii Mei!

6. De asemenea, oricare dintre ucenicii Mei trebuie să Fie asemenea Mie, plin de iubire, blândețe și răbdare față de oricine. El trebuie să binecuvânteze în aceeași măsură, oricând i s-ar ivi ocazia, pe cel mai mare dușman al său la fel ca și pe cel mai bun prieten, să facă bine celui care mai înainte l-a păgubit și să se roage pentru cel care îl prigonește.

7. Mânia și răzbunarea trebuie să fie departe de sufletul aceluia care vrea să fie ucenicul Meu; lui nu-i este îngăduit să se plângă de vitregiile de pe acest pământ și nici să înceapă să le critice cu năduf.

8. El trebuie să fugă ca de ciumă de toate bucuriile cărnii, dar trebuie să facă în schimb totul pentru ca, prin cuvântul Meu cel nepieritor, să-și reveleze spiritul și, în cele din urmă, desăvârșit fiind pentru vecie, să continue apoi sa trăiască în acest spirit pe deplin revelat și înflorit.

9. Gândiți-vă deci la condițiile acestea și spuneți-Mi apoi dacă sunteți ele acord cu ele și dacă sunteți dispuși să vă supuneți lor!”

10. Auzindu-le, fariseii s-au fâstâcit oarecum și nici unul nu prea știa ce lucru ar fi fost potrivit să răspundă. În cele din urmă, fariseul cel tânăr, cel care vorbise mai înainte cu Iulius și care acum se afla lângă Mine, a spus totuși, pe jumătate în glumă: “Bunule învățător fără egal! Condițiile acestea pot fi, în sine, foarte bune pentru a atinge chiar și doar una dintre calitățile tale divine nemaipomenite; însă doar foarte puțini le vor recunoaște și primi! Dar asemenea pretenții nu vor putea avea niciodată vreo valoare, căci, dacă până la urmă toți oamenii ar primi condițiile pe care tu le impui ucenicilor, lumea ar ajunge să arate cât de curând așa cum arăta - potrivit lui Moise - în cea de a doua și a treia zi a Facerii, și anume, pustie și goală! Și să știi, adepți vei reuși să aduni foarte puțini pe calea acesta a ta! Poate doar câțiva, care vor primi să trăiască într-o lume contemplativă și care vor dori să realizeze într-un fel încă de aici, de pe pământ, ceea ce ar urma să capele abia pe lumea cealaltă; aceia vor primi condițiile. Dar ceilalți oameni? O, Doamne, încotro ar lua-o lumea?!

11. Înseamnă că tot vechea învățătură a lui Moise rămâne pentru omul de rând cea mai cuprinzătoare și cea mai de folos, în toate privințele, pentru toate creaturile. Căci atunci poți rămâne în fața lui Dumnezeu și a lumii întregi asemenea lui David, un om cu vază, lucru absolut necesar pentru menținerea ordinii pe pământ. Pune tu toți oamenii pe picior de egalitate și te vei convinge foarte curând unde va ajunge omenirea în cel mai scurt timp! Un număr mic de oameni da, e bine să dețină tainele împărăției lui Dumnezeu pe pământ; dar pentru toți oamenii acest lucru s-ar potrivi la fel de bine ca și cum într-o armată s-ar regăsi fie numai conducători de oști de același rang, fie doar simpli soldați fără nici un fel ele cunoștințe despre cum trebuie dus un război, adică fără un comandant. Și, trebuie să recunoaștem, cu o asemenea armată și-ar putea măsura forțele și ar învinge-o până și o ceată de babe, dacă ar fi conduse cât de cât bine!

12. În ceea ce mă privește, eu chiar doresc să devin ucenicul tău, chiar dacă mi-ai fi impus condiții încă și mai grele. Cât îi privește însă pe tovarășii mei, aceasta este o cu totul altă întrebare. Căci uite, Templul cere într-adevăr foarte multe; tu însă ceri chiar totul - și de sacrificiul acesta, prietene, puțini vor fi în stare!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 9 - Avantajele dăruirii
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 20.10.2009, 02:01 View PostDownload Post

Capitolul 9
Avantajele dăruirii


1. Eu am spus: “Dar asta nu arc nici o importanță. Eu nu oblig pe nimeni! Cine vrea să Mă urmeze, acela să Mă urmeze; cel care nu vrea însă sau nu poate, nu are decât să rămână acasă!

2. În zilele acestea împărăția lui Dumnezeu trebuie luată cu asalt; iar cei care nu o pot lua cu asalt, aceia nu o vor stăpâni niciodată.

3. Părerea Mea în legătură cu condițiile Mele, e drept cam grele, pe care vi le-am cerut, este însă următoarea: dacă tu ai o haină veche și atât de zdrențuită, încât este chiar rușinos să te mai arăți cu ea printre oameni, și vine la tine un om cu o haină nouă, bună, și îți spune: “Prietene, scoate-ți haina ta cea veche și arunc-o, pentru ca ea nu mai poate fi folosită de aici înainte, iar eu îți dau în schimb una nouă, care va dura în vecii vecilor, pentru că este făcută dintr-un material pe care nu-l pot distruge nici măcar furtunile tuturor timpurilor – oare la o asemenea ofertă vei fi atât de prost să păstrezi haina ta cea veche și putredă?

4. Ar mai trebui să știți, tu și tovarășii tăi, că viața aceasta pământeană, al cărei rost este de încercare și de probă, nu durează de fapt decât un timp foarte scurt, iar după ea începe imediat eternitatea cea fără de sfârșit. Știi tu oare cum și dacă după moartea trupească va mai exista pentru tine vreo continuare a vieții? Eu sunt singurul în stare ca, prin viața aceasta scurtă și amărâtă, să îți dăruiesc viața veșnică, plină de desăvârșire, a unui înger.

5. Mai șovăi încă să-Mi primești oferta, știind că sunt singurul care-ți pot pregăti și dărui viața veșnică? Trebuie sa recunoști, nu cer decât foarte puțin și ofer în schimb foarte mult!

6. Tu chiar crezi că pământul ar ajunge să fie gol și pustiu dacă, în timp, toți oamenii ar primi învățătura Mea? O, fariseule miop!

7. Privește-l numai pe îngerul acesta al Meu! El singur are atâta putere de la Mine încât, dacă aș vrea Eu, ar putea sfărâma într-o singura clipă întreg pământul acesta, soarele cel mare, luna și toate celelalte stele pe care le vezi și față de care întregul pământ nu este decât un grăunte de nisip, la fel cum a sfărâmat cu puțin înainte piatra aceea. Iar dacă tu crezi că a cultiva pământul este doar opera omului, atunci te înșeli amarnic!

8. Uite, am să-ți dau un ogor, pe care voi așterne însă mai întâi blestemul Meu, iar apoi n-ai decât să-l lucrezi cum vrei, că el nu va lăsa să crească pe el nici măcar spinii și mărăcinii pe care să-i mănânce viermii tăi! Semănătorul este cel care pune bobul în pământul arat; dar la tot ce urmează apoi trebuie să pună umărul și îngerii Mei și să binecuvânteze pământul, căci altminteri pământul nu va da în veci rod! Înțelegi ce-ți spun?

9. Și dacă lucrătorii cei mai de seamă ai pământului - pentru ca el să dea roade - sunt îngerii Mei, atunci, într-o situație foarte dificilă, ei ar putea lua asupra lor chiar și semănatul, așa cum o fac deja în multe locuri ale pământului unde n-a călcat încă picior de om.

10. Dar fiindcă oamenii rămân neclintiți încă în vechiul blestem și vor să muncească cu toale puterile pentru îndestularea trupului lor, ei bine, atunci îngerii Mei își pot lua zile întregi de sărbătoare!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 1 of 25  [ 250 Posts ]
 

Goto page 1, 2, 3 ... 23, 24, 25  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !