Tainele Universului și ale Spiritului sunt dezvăluite doar celui care le caută în mod sincer, cu o inimă curată ! FAZA CURENTA A LUNII
Username:   Password:  Auto Login    
 RegisterRegister 
It is currently 28.3.2024, 18:44
All times are UTC + 3 Hours
Fi binevenit calatorule !
Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 3 - Jakob Lorber


Users browsing this topic: 0 Registered, 0 Hidden and 0 Guests
Registered Users: None


Goto page Previous  1, 2, 3 ... 19, 20, 21 ... 23, 24, 25  Next
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic
Author Message
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 190 - Neguțătorii evrei din Persia
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 21.12.2013, 22:48 View PostDownload Post

Capitolul 190
Neguțătorii evrei din Persia

1. După ce s-au minunat o vreme, unul dintre călători a spus: “Dar unde este luntrașul nostru, ca să-l întrebăm ce îi datorăm?! Doar nu e nicidecum o glumă să te arunci într-o asemenea primejdie ca să salvezi o corabie plină de călători!”

2. Atunci, corăbierii s-au apropiat de călători și i-au întrebat dacă doresc să îi aștepte aici o noapte și o zi pentru a-i duce înapoi, pe malul opus, aflat la 5-6 ore de locul în care se aflau acum.

3. Călătorii au răspuns însă că vor să fie așteptați până când își vor încheia afacerile în Cezareea lui Filip.

4. Marcu a auzit toate acestea și le-a spus: “Prieteni dragi! Puteți renunța la drumul până în oraș, căci din toată așezarea veți mai găsi doar câteva colibe de evrei săraci și o mulțime de ruine arse și pustii! În noaptea trecută și astăzi, orașul a căzut - pe bună dreptate – pradă focului și nimeni nu a fost în stare să potolească flăcările!

5. Dacă aveți ceva de rezolvat, va trebui să o faceți aici, unde se află cele mai înalte autorități, atât lumești, cât și spirituale!”

6. Aflând această veste, călătorii s-au întristat și au spus: “Prietene, dacă așa stau lucrurile, atunci vom avea foarte puține de rezolvat aici, în ciuda prezenței acestor înalte personalități lumești și spirituale! Căci noi am avut însemnate legături comerciale cu neguțătorii greci din acest oraș, iar ei au luat multe de la noi și ne datorează banii pentru ultima livrare! Cum o să ne mai recuperăm acum banii?

7. Noi suntem foarte pricepuți la prelucrarea mătăsii și a părului de cămilă. Le-am livrat de asemenea stofă din lână de oaie din cea mai fină, în toate culorile, tot felul de țesături înflorate pentru îmbrăcămintea purtată în Templu, iar valoarea acestei ultime livrări era de zece mii de livre de argint. Noi suntem, ce-i drept, evrei supuși Ierusalimului, dar trăim în Persia, unde avem fabrici mari, și am fost mereu buni și cinstiți.

8. Am ținut legea lui Moise în țara noastră mai sever și mai strict decât evreii din Ierusalim și întotdeauna am adus Templului jertfe bogate. Avem acolo o sinagogă care, în ceea ce privește mărimea și splendoarea, nu este cu mult în urma Templului din Ierusalim!

9. Suntem oameni buni și foarte milostivi cu săracii noștri de credință mozaică și întotdeauna, după cum se știe, am respectat legea și ordinea! De ce oare Iehova ne încearcă acum atât de greu?!

10. Iată, noi am depune cu bucurie jumătate din cele zece mii de livre în Templu, dacă am putea intra în posesia acestor bani care ni se cuvin. Am fi dispuși sa lăsăm chiar și restul de cinci mii de livre aici, spre folosul fraților noștri întru credință foarte săraci din această zonă; numai dacă am putea lua de la păgâni toți banii, ca să încheiem o afacere curată și o socoteală bună!”

11. Marcu: “De, dragii mei oaspeți și prieteni, asta cu greu se va putea rezolva, în ciuda devoțiunii voastre demne de luat în seamă! Vorbiți însă cu guvernatorul general Cyrenius, care se află aici împreună cu alți trei comandanți romani! Poate că el ar fi în stare să facă ceva!”

12. Călătorii: “Unde este, ca să mergem la el și să-i arătăm cu smerenie necazul nostru. Poate se va întâmpla o minune! Căci salvarea noastră de către tânărul luntraș a fost în mod sigur o minune, și nu una mică! Dar luntrașul nostru s-a pierdut pe undeva și nu mai iese la iveală, ca să îi oferim răsplata care i se cuvine ca salvator!”

13. Marcu: “Acolo, pe dâmbul de lângă mare, unde se află guvernatorul general și ceilalți comandanți, îl veți găsi și pe luntrașul vostru, în mijlocul lor. Puteți merge acolo fără jenă să vă înțelegeți în toate privințele.

14. Dar mai este printre ei Cineva, înfășurat într-o manta azurie sub care poartă o cămașă necusută, trandafirie, și căruia i se revarsă pe umeri valuri de păr auriu. Dacă Îl veți putea câștiga pe Acela de partea voastră, atunci veți putea vorbi de cea mai mare fericire! Pentru că Acela poate totul și, într-un fel, Lui nimic nu îi este imposibil! Dar, în problema voastră, va fi mai greu de discutat cu El!”

15. Călătorii au întrebat: “Dar cine este el și ce rang poartă? Este vreun mare conducător imperial de la Roma sau vreun rege al unei țări întinse?”

16. Marcu: “Nici una, nici alta; dar duceți-vă și poate vă veți da seama cine se ascunde sub mantia albastră!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 191 - Cei doi trimiși ai călătorilor vorbesc cu Domnul
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 21.12.2013, 22:55 View PostDownload Post

Capitolul 191
Cei doi trimiși ai călătorilor vorbesc cu Domnul

1. Spunând acestea, Marcu i-a părăsit pe călători și a intrat în casă, pentru a pregăti cina. Călătorii au început acum să se sfătuiască între ei dacă să meargă toți pe dâmb sau să-i delege doar pe câțiva dintre ei. Ei au căzut repede de acord să îi trimită doar pe câțiva dintre cei mai înțelepți. Au fost astfel aleși doi dintre aceștia, care au pornit îndată spre dâmb.

2. Cum au ajuns la noi, ei au făcut o plecăciune adâncă în fața noastră, după care s-au îndreptat imediat spre luntrașul în sfârșit regăsit, căruia i-au vorbit despre datoria pe care o aveau la el.

3. Dar luntrașul i-a asigurat că lucrurile nu stau deloc astfel și le-a spus: “Eu nu sunt decât un slujitor al Stăpânului meu, de la care am tot ceea ce îmi trebuie. De aceea, eu nu primesc nici o răsplată de la nimeni, căci ea i se cuvine doar Stăpânului meu!”

4. Trimișii l-au întrebat atunci pe luntraș: “Unde și cine este fericitul tău stăpân?”

5. Rafael a arătat cu dreapta către Mine și a spus: “Acela este, la El mergeți și întrebați-L, și El vă va spune ce Îi datorați!”

6. Cei doi au făcut atunci o plecăciune în fața îngerului și s-au îndreptat imediat către Mine. Ajunși la Mine, au căzut, după obiceiul persan, cu fețele la pământ și au spus, fără să se ridice: “Stăpâne, a cărui față strălucitoare nu îndrăznim să o privim! Tu ți-ai trimis luntrașul nespus de priceput și de curajos într-un ceas de grea cumpănă la noi. Fără el am fi fost fără îndoială pierduți! Noi nu suntem niște săraci care nu pot răsplăti un asemenea ajutor! Suntem oameni foarte bogați și nu așteptăm de la nimeni vreun serviciu pe degeaba, cu atât mai puțin pe acesta, care este de neprețuit. Ce îți datorăm deci pentru faptul că ne-ai salvat viața din cel mai mare pericol?”

7. Eu le-am răspuns: “Mai întâi să vă ridicați ca oamenii și să stați în fața noastră drepți, după obiceiul nostru; căci noi nu suntem ca mai-marii voștri, și nici înfumurați, precum locuitorii sclavagistului imperiu persan. Apoi vom vorbi puțin despre taxa voastră de salvare.”

8. La aceste cuvinte ale Mele, cei doi s-au ridicat și M-au rugat să le stabilesc valoarea recompensei.

9. Eu însă am spus: “Eu știu de unde sunteți și de ce veniți încoace. Știu că sunteți bogați în aur, argint și pietre prețioase, cum sunt puțini evrei în Israel. Știu și că ați plăti pentru această salvare a voastră tot ceea ce aveți de luat din acest oraș pustiit de neguțătorii greci și probabil nu veți mai lua niciodată înapoi!

10. Așadar, răsplata pe care aș putea-o cere de la voi, mai ales că sunteți perși și de-ai noștri, ar putea fi pe bună dreptate la fel de mare ca pierderile pe care le-ați suferit prin negustorii greci care acum își caută adăpost în colibele din păduri. Dar ce ați câștiga atunci? Ați recupera de-acolo și ați da aici! Apoi v-ați întoarce acasă așa cum ați venit!

11. Dar Eu nu vă pun nimic la socoteală pentru salvarea voastră, ba vă dau și asigurarea că șederea voastră aici, călătoria încoace, și de aici - prin Ghenizaret – înapoi de unde ați plecat, n-o să vă coste nici un stater! (Căci vasul era al lui Ebahl și corăbierii erau tot ai lui.) Sunteți mulțumiți?”

12. Cei doi trimiși Mi-au răspuns: “Stăpâne, care ești încă plin de puterea tinereții, dar pari la fel de plin de înțelepciune ca și Solomon - cum, de fapt, chiar ești cu adevărat - ceea ce ai numit acum ca preț al salvării noastre voiam oricum să aducem ca jertfă, jumătate Templului din Ierusalim și cealaltă jumătate săracilor din acest ținut, dacă negustorii de aici ne-ar fi putut plăti această sumă deloc neînsemnată.

13. Dar, deoarece i-a lovit o soartă atât de cruntă, pierderea pe care noi am suferit-o nu ne necăjește câtuși de puțin, ba chiar suntem dispuși să le venim în ajutor cu o sumă de două ori mai mare, pe care nu trebuie să ne-o înapoieze și pentru care nu vrem nici dobândă, și, pe lângă asta, dorim să-ți jertfim ție, ca răsplată pentru salvarea noastră, cele zece mii de livre, cu inima plină de bucurie! Căci, stăpâne al acestui ținut, noi suntem foarte bogați; pe o sută de mii de cămile nu ne-am putea aduce avuțiile încoace, chiar dacă fiecare dintre ele ar purta o povară de patru mii de livre (*1). În plus, avem multe ogoare și multe și mari turme. De aceea, pentru noi nici nu contează. Cere-ne ce vrei, iar noi nu vom simți altceva decât bucurie să ne supunem voinței și dorinței tale, pentru că, probabil, vom strânge de zece ori mai mult din orașele Iudeii! Atunci îți vom da imediat banii peșin sau un ordin de plată!

14. Nu dorim să facem decât ceea ce îți este ție pe plac, stăpâne al locurilor acestea, căci zgârciți și calici nu am fost niciodată! Doar noi știm că bogăția se află în mâna Domnului, care poate să o dea într-o noapte și să o ia în noaptea următoare! Noi suntem doar păstrătorii ei. Doar Domnul de Sus este Stăpânul, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov!

15. Din cele ce ți-am spus, îți poți da seama cu ce fel de oameni ai de-a face. De aceea, poruncește doar, iar noi vom face după spusele tale, desigur foarte înțelepte!”

16. Eu: “Ce am spus o dată, așa rămâne. Căci vă cunosc pe voi și legăturile voastre, și veți face suficient dacă veți respecta ceea ce v-am cerut. Dar dacă vreți să faceți mai mult pentru cei care sunt într-adevăr săraci, nu vă va împiedica nimeni. Aici veți putea găsi însă ceva mult mai valoros decât comorile voastre aproape incomensurabile - dar despre asta vom vorbi mai târziu!”

17. Cei doi trimiși: “Pari să fii un înțelept ciudat! Comorile acestui pământ nu par să te miște. Nu pari să fii nici prietenul vreunei binefaceri exagerate! Comorile spiritului au în ochii tăi o valoare mult mai mare decât tot aurul lumii! De altfel, ai întru totul dreptate, în toate privințele; căci comorile spiritului durează veșnic, în timp ce acelea pământești durează pentru fiecare om doar până la groapă, după care ele nu mai există pentru cel care a fost luat de pe acest pământ!

18. Da, înțeleptule stăpân, dă-ne tu comorile înțelepciunii - ele ne vor fi mai prețioase decât tot aurul nostru, decât pietrele noastre prețioase și decât tot argintul nostru! Dar acum să mergem să le spunem și fraților noștri!”

19. Eu: “Da, da, mergeți și spuneți totul fraților voștri și întoarceți-vă cu ei. Căci sunteți numai douăzeci cu toții, fără corăbieri, și aveți destul loc aici!”

20. “Desigur”, au spus trimișii cu un glas vesel, “loc avem destul. Ne întrebăm doar dacă vei avea bunătatea să ne dai și ceva din înțelepciunea ta. Căci la noi, în Persia, înțelepciunea adevărată este tot mai rară, și în locul ei se răspândește tot mai mult arta magiei preoților păgâni, care va pune capăt - probabil foarte curând – chiar și înțelepciunii evreilor care trăiesc acolo, mai ales dacă preoții și slujitorii idolilor, însetați de putere și avizi de bani, vor primi de la rege mai multă putere, fapt de care ne temem, deoarece îl încolțesc tot timpul și îl pisează zi și noapte.

21. Până acum i-am sprijinit prin marea noastră bogăție, dar acești oameni răi se pricep să adune comori nemăsurate și îi sar în ajutor cu orice ocazie risipitorului rege. Și astfel se va întâmpla că vor veni de hac toleranței regelui, care altminteri este un om bun la inimă. Dar despre asta mai târziu; acum e timpul să mergem la frații noștri care sunt nerăbdători și să le spunem cum stau lucrurile aici!” Cu aceste cuvinte, ei s-au închinat în fața noastră și au plecat în grabă către frații lor. Ajunși aici, ei le-au povestit acestora în amănunt cele aflate, după care s-au consultat cu tovarășii și cu tovarășele lor în privința anumitor lucruri.

(*_1) Nota lui J. Lorber: o livră persană ar fi astăzi (pe timpul lui Lorber n.t.) 5 până la 6 jumătăți de uncie.
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 192 - Despre binecuvântarea sau blestemul bogăției
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 21.12.2013, 22:59 View PostDownload Post

Capitolul 192
Despre binecuvântarea sau blestemul bogăției

1. Cyrenius însă Mi-a spus: “Stăpâne și Învățătorule, spun drept că oameni atât de darnici și de plăcuți nu am mai întâlnit niciodată. Acestor oameni trebuie să le acord cu orice preț - protecție împotriva abuzurilor preoților idolatri! Regele perșilor este și el doar un vasal al Romei și se află sub stăpânirea mea. Oh, voi pune capăt curând uneltirilor indivizilor ălora dubioși! Iar tu, Doamne, ai milă de acești oameni buni, căci îmi par întru totul demni de ea!”

2. Eu: “Bineînțeles că voi avea, altminteri nu i-aș fi salvat prin îngerul Meu de la o pieire sigură; căci, atunci când din porunca Mea se face o minune, există sigur un motiv temeinic, iar în cazul de față nu lipsește motivul!

3. O mare bogăție pământească în mâinile unor astfel de oameni este o adevărată binecuvântare din ceruri pentru o țară întreagă. Și, dacă astfel de oameni sunt dăruiți și au o mare înțelepciune, ei pot face adevărate minuni pentru binele omenirii.

4. Dar o bogăție mare în mâinile unui zgârcit sau ale unui cămătar este un blestem al iadului pentru un întreg regat, pentru că acela încearcă să atragă totul în propria pungă, pe socoteala tuturor oamenilor! Pe acela nu-l mișcă nici o nenorocire, nici o nevoie și nici o lacrimă a văduvelor sărace, părăsite și a orfanilor. Sub privirea înghețată a unui cămătar, mii de oameni înfometați pot cădea în ghearele morții, căci acesta nu îi va întinde nici unuia dintre ei o felie de pâine!

5. De aceea vă spun: va veni vremea când curvarii și desfrânații, hoții și tâlharii vor intra în împărăția lui Dumnezeu, dar sufletul unui zgârcit sau al unui cămătar niciodată; căci acesta este incorigibil și va fi cândva materialul din care diavolii vor construi unul dintre iadurile cele mai de jos!

6. Un cămătar este o adevărată unealtă a iadului, făcută pentru pierzania tuturor oamenilor, și va rămâne astfel multă vreme în stăpânirea iadului!

7. Pune-i unui cămătar o coroană pe cap, dă-i un sceptru, o spadă și o armată puternică, și ai pus o Satană să stăpânească peste bieții oameni ca un regent tiranic, care nu va cruța nici ultima picătură de sânge a supușilor săi! Mai degrabă va pune să fie strâns de gât cineva, decât să-i treacă cu vederea vreun stater (n.t. monedă a timpului). De aceea, fie blestemată de Mine orice zgârcenie și orice camătă!

8. Dar astfel de oameni, care prin hărnicia mâinilor lor au devenit putred de bogați, se află sub influența harului din ceruri și sunt un fruct bun și nobil al acestui pământ. Ei sunt un ajutor neobosit pentru cei slabi și săraci, construiesc mereu locuințe noi pentru cei lipsiți de adăpost și țes haine pentru frații și surorile lor care nu au cu ce să-și acopere goliciunea. Pentru aceasta, răsplata lor va fi mare cândva, pentru că ei poartă deja aici - pe pământ - cel mai frumos și cel mai înalt cer în ei!

9. Când sufletul lor le va părăsi trupul, din inima lor se va răspândi cerul și îi va așeza în mijlocul său, așa cum soarele care răsare își răspândește propria lumină și strălucește apoi în toată splendoarea în mijlocul ei, lumină pornită din el însuși, înviorătoare și dătătoare de viață.

10. Alte suflete omenești bune vor fi doar fericite, asemenea plantelor care se bucură sub razele calde și înviorătoare ale soarelui, dar care au totuși mereu o latură întunecată!

11. Da, dragul Meu Cyrenius! Să fii bogat pe acest pământ și să folosești pentru tine doar atât cât ai nevoie pentru a trăi, deci să fii zgârcit cu tine însuți, pentru a putea fi cu atât mai darnic cu săracii, aceasta este cea mai mare asemănare cu Dumnezeu - deja în carnea acestui pământ! Dar cu cât este mai mare această asemănare reală și singura adevărată a unui om cu Dumnezeu, cu atât mai mult harul și grația divină se vor revărsa asupra lui!

12. Un asemenea om poate fi asemănat cu un soare! Cu cât trimite mai multă lumină spre pământ, cu atât mai luminos este în el însuși. Dar când vine iarna și el devine mai zgârcit cu lumina sa, chiar dacă doar în aparență, atunci el are și în sine o lumină mai mică și mai sărăcăcioasă, chiar dacă tot numai în aparență!

13. Cine dăruiește mult, cu iubire și bucurie, aceluia i se va da mult înapoi!

14. Căci, dacă așezi o lumină puternică în mijlocul unei camere, ea va fi reflectată la fel de puternic de pereți, înapoi spre centrul luminii, iar acea lumină puternică va fi înconjurată de un nimb strălucitor, făcând-o astfel și mai splendidă, puternică și eficientă. Dacă așezi însă o lămpiță care pâlpâie slab în mijlocul acelei încăperi mari, pereții slab iluminați vor trimite înapoi o lumină tot sărăcăcioasă, iar nimbul sursei de lumină va fi foarte palid!

15. De aceea, fiți și voi - cei dăruiți din belșug cu bunurile acestui pământ - darnici, așa cum soarele din cer este darnic cu lumina lui. Atunci veți fi și voi asemenea soarelui și veți culege asemenea lui!

16. Pentru că nu poți semăna o sămânță bună într-un pământ bun fără ca ea să-ți aducă o recoltă însutită. Faptele bune ale unei inimi bune sunt însă cea mai bună sămânță, iar omenirea săracă cel mai bun ogor. Nu-l lăsați niciodată în paragină, ci fiți risipitori când semănați, și el vă va da înapoi însutit pe lumea aceasta și înmiit pe lumea de dincolo. Pentru aceasta, Eu sunt cel mai sigur chezaș!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 193 - Natura de bază a omului
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 21.12.2013, 23:02 View PostDownload Post

Capitolul 193
Natura de bază a omului

1. (Domnul): “Sigur că se poate gândi și judeca uneori și astfel: da, este bine să se predice despre virtutea dărniciei și să se prezinte zgârcenia ca pe un viciu oribil, dar cine poartă vina pentru că un om are în sine, ca o adevărată temelie a vieții, dorința unei dărnicii risipitoare, în timp ce altul nu are decât zgârcenia cea mai mare?! În cazul amândurora este o chestiune care ține de iubirea lor cea mai profundă, este o manifestare exterioară a acestei iubiri din care răsare acel sentiment care îl înalță pe cel darnic, dar pe care cel din urmă îl păstrează pentru sine. Primul se va întrista pentru că nu are destul pentru a-i ferici și pe sărmanii oameni din jurul său, în timp ce al doilea se va întrista pentru că nu adună atât cât dorește! Toate acestea se găsesc deja de la început în natura omului, și atunci, în esență, nu poate exista nici viciu, nici virtute adevărată. Pentru zgârcenie, dărnicia este un viciu - la fel cum, pentru dărnicie, zgârcenia este un viciu în aceeași măsură. Are apa vreo vină pentru că este moale și maleabilă, și ar putea cineva condamna piatra pentru duritatea sa?! Apa trebuie să fie așa cum este, la fel și piatra.

2. Pe de o parte, lucrurile așa stau: natura celui darnic este de a fi darnic, iar natura celui zgârcit este cu totul opusă. Dar lucrurile stau în egală măsură și astfel: fiecare om vine pe lume ca un copil dominat de pornirea către egoism și zgârcenie, iar sufletul său are încă în componența sa elementul brut, material-animal, dar acest lucru este valabil pentru sufletele de pe acest pământ, nu și pentru cele care sunt de sus. Însă cu totul libere de acest element nu sunt nici acele suflete care vin de pe stele pe acest pământ.

3. Dacă omul este educat în spiritul acestui element, el va deveni din ce în ce mai mult fundamentul vieții lui, adică iubirea lui; dar, fiind de natură animală, omul va rămâne mereu un animal de pradă, fără nimic omenesc în afară de înfățișarea sa deplorabilă, de faptul că are limba dezlegată și, ca urmare a structurii ordonate a creierului, de o capacitate de cunoaștere organizată, care însă este împinsă tot mai mult spre activități josnice de către elementul animal din el. Așadar, el poate recunoaște drept bun și însuflețitor doar ceea ce dorește elementul animal.

4. Dacă cineva ar dori să susțină că, în sensul strict al adevărului, nu există virtute și, prin urmare, nici viciu, și că este o nedreptate să fie condamnată zgârcenia în fața dărniciei, acela să ia aminte la cele spuse de Mine și să cugete bine asupra lor!

5. Dacă un grădinar sădește în grădina sa doi pomi și îi îngrijește cum se cuvine, îi va fi oare totuna dacă doar unul dintre pomi va face fructe, în timp ce celălalt - din același soi și plantat în același pământ, hrănit de aceeași ploaie și de aceeași rouă, de același aer și de aceeași lumină - nu va face fructe, ba nici măcar destul frunziș cât să ofere o umbră bună? Grădinarul înțelept va spune: «Acesta nu este un pom bun; este un pom bolnav care consumă doar el toate sevele care îl hrănesc. Să vedem dacă se poate face ceva pentru el!» Și atunci grădinarul va încerca prin toate mijloacele cunoscute ca fiind eficiente să-l salveze, iar dacă până la urmă nimic nu ajută, el va nimici acest pom sterp, stricat în sine, și va planta altul în locul lui.

6. Un om zgârcit și egoist este așadar un om stricat în sine și prin sine, și nu poate purta fructele vieții, pentru că mistuie în el însuși toată forța vitală.

7. În schimb, un om darnic se află în ordinea lui Dumnezeu, chiar și numai pentru că poartă belșug de fructe spre exterior.

8. Dar un pom poartă sau nu poartă fructe - el nu poate face nimic pentru aceasta. Căci el nu se formează singur, ci spiritele naturii care urcă în el îl formează prin forța lor și prin inteligența lor care este cât se poate de simplă și, prin urmare, limitată. Omul însă se poate forma singur prin inteligența nelimitată a sufletului său și se poate transforma într-un pom purtător al celor mai bogate fructe ale vieții.

9. Dacă el face tot ceea ce poate face pentru aceasta prin mijloacele cu care a fost înzestrat, abia atunci el devine un om adevărat în ordinea adevărată, veșnică a lui Dumnezeu. Dacă nu face însă acest lucru, el va rămâne un animal, care nu are viață spirituală în sine și, prin urmare, nu poate transmite viață (spirituală) aproapelui său prin lucrări bune și pline de iubire.

10. De aceea, evreii persani salvați acum sunt oameni care și-au însușit ordinea divină și va fi un lucru ușor să fie conduși spre o înțelepciune mai înaltă. Pentru că, dacă o lampă este atât de plină de ulei încât acesta aproape dă pe afară, și dacă ei i se aprinde fitilul, toată lampa va fi imediat scăldată în lumină și va ilumina totul în jurul ei, într-un cerc larg!

11. Iar acești evrei persani, împreună cu soțiile lor, pe care unii dintre ei le-au luat cu ei, sunt deja astfel de lămpi bine umplute. Așadar, nu mai trebuie foarte mult și toți vor fi plini de lumină!”

12. Cyrenius a spus: “Doamne, ce ne-ai spus acum este o altă învățătură foarte importantă pentru omenirea întreagă și ar trebui scrisă, ca să rămână până la sfârșitul lumii!”

13. Eu: “Văd că te îngrijești de asta. Și Eu m-am îngrijit, așa încât ceea ce e mai important stă deja scris în sulurile tale. Dar toate aceste scrieri folosesc la fel de mult pentru viață ca un ghid mort unui călător pe numeroasele străzi și căi întortocheate ale acestei lumi. Ceea ce îi poate ajuta cu adevărat unui om și îi poate da înțelepciune, putere și viață, îi este scris acestuia în inimă, într-un mod de neșters, așa încât această scriere a eternului drept al vieții își dă citire singură în inima omului la fiecare acțiune care caută să se întoarcă la ordinea divină primordială!

14. Dacă omul va asculta această voce interioară, el se va afla imediat pe drumul cel bun. Dacă însă nu se va lua după ea, ci va face cum îi dictează patima zbuciumată a cărnii, el va fi singurul vinovat dacă va fi mistuit de judecata din el însuși! Dar văd că perșii noștri se pregătesc să vină încoace. Să-i așteptăm cu bucurie!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 194 - Părerea evreilor persani despre Domnu
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 21.12.2013, 23:19 View PostDownload Post

Capitolul 194
Părerea evreilor persani despre Domnul

1. În timp ce Eu îi vorbeam lui Cyrenius despre dărnicie și zgârcenie, evreii persani încercau să se dumirească cine sunt Eu. Unii erau de părere că aș fi un profet. Alții credeau că sunt un înțelept care cunoaște bine toate școlile Egiptului, Greciei și Ierusalimului. Ba unii credeau chiar că aș fi un prinț roman, care cunoaște toate secretele marelui Imperiu, și că am, de aceea, o mare inteligență politică. De aceea, credeau ei, era bine să se ferească de Mine, căci, dacă nu ar fi fost așa, mândrul roman Cyrenius, guvernatorul general al întregii Asii, nu s-ar fi purtat cu atâta smerenie în fața Mea! Dar unul dintre cei doi trimiși a spus: “Fie ce o fi, el este în orice caz un om superior, de la care noi putem învăța ceva, și de aceasta avem cea mai mare nevoie în timpurile noastre!”

2. Toți au fost de acord și au pornit în sfârșit la drum spre dâmbul pe care eram Eu, deși deja începea să se întunece.

3. În același timp însă, a venit la Mine și bătrânul Marcu să vorbească cu Mine despre cină și despre mesele distruse de grindină, precum și despre umezeala încă mare a pământului.

4. Eu însă am arătat spre perși și am spus: “Privește acolo, o hrana bogată și deosebit de gustoasă pentru Mine. Ei trebuie mistuiți de iubirea Mea chiar înainte de cina ta! Până atunci, vei găsi tu timp să pregătești hrana pentru trup și să pui în ordine mesele, căci doar câteva sunt rupte, și ele vor fi reparate la timp. Dar să aprindeți luminile cât mai repede, pentru ca oamenii să nu bâjbâie în întuneric!” După aceste cuvinte, Marcu a plecat vesel înapoi și s-a apucat de treabă.

5. Evreii persani însă au venit la Mine, s-au închinat - după obiceiul lor - iarăși până la pământ, dar apoi s-au ridicat totuși și nu au mai rămas cu fruntea lipită de pământ.

6. Unul dintre cei doi trimiși de dinainte a luat cuvântul și a spus: «Stăpâne și, cu siguranță, mare prieten al oamenilor buni, iată, aici suntem! Treburile noastre le cunoști și știi și motivul care ne-a adus încoace. Dar noi vedem aici un semn de sus și spunem precum Iov: «Doamne, ale Tale sunt toate, cerul și pământul, aerul și apa! Tu dai și iei, când și cum Îți place Ție. Unui cerșetor îi poți dărui coroana și sceptrul, iar capul regelui îl poți pleca în praful celei mai depline nimicnicii!» De aceea, nici nu suntem îndurerați, căci omul care are mereu înainte și în inimă dorința de a fi cu Domnul, acela nu e niciodată trist, decât dacă a păcătuit în fața Domnului. De aceea, nici noi nu deplângem pierderea deloc neînsemnată pe care am suferit-o. Căci, dacă nu ar fi fost voia Domnului în joc, în această întâmplare care pare tristă, acum am fi fost, la fel ca în toți ceilalți ani, în posesia banilor noștri, fără nici o pierdere. Dar aici a fost în mod limpede voia Domnului la mijloc - și ei îi jertfim cu drag acest fleac, ba suntem dispuși la jertfe și mai mari dacă Atotputernicul ne-ar cere-o. Căci El singur este Stăpânul, noi nu suntem decât slujitorii Săi, mereu supuși și slujindu-L doar pe El.

7. Noi Îl iubim doar pe Dumnezeu și de El ne temem, de aceea nu ne temem de oameni. Iar dacă Domnul cerului și al pământului ne-a făcut în vreun fel de rușine în fața oamenilor, înseamnă că a avut un motiv întemeiat! Pentru că prea ușor și fără grijă săvârșește omul în fața lui Dumnezeu păcatul, care aduce mari pagube sufletului, și atunci vine Domnul cu nuiaua cea bună și îl ajută pe om să își regăsească drumul drept!

8. Tu, stăpâne și prieten drag, vezi din cele ce îți spunem că suntem oameni care nici pe departe nu L-au uitat pe Dumnezeu. Tu ai putea fi un păgân înțelept și un mare cunoscător al forțelor naturii, dar noi cunoaștem doar o putere absolută, iar aceasta este doar în Domnul Dumnezeu, împotriva acesteia nu am putea accepta nici o învățătură.

9. Așadar, dacă dorești cumva să ne înveți ceva cu adevărat înțelept, nu uita că suntem adepți neclintiți ai învățăturii dumnezeiești a lui Moise! Împotriva acesteia noi nu vom primi nimic, oricât de înțelept ar suna și ar fi! Pentru că noi toți preferăm să stăm în fața lumii înțelepte ca niște nebuni - decât în fața lui Dumnezeu ca niște păcătoși!”

10. Eu: “Foarte bine, sunteți pe calea cea bună! Dar atât în cazul lui Moise, cât mai ales la profeți s-ar putea găsi lucruri pe care să nu le fi pătruns încă. Și pe acestea aș dori să vi le luminez, așa încât să le pricepeți și voi pentru voi și pentru frații, soțiile și copiii voștri!

11. Când Ilie stătea ascuns într-o peșteră din munte, Duhul i-a arătat că va sta astfel până când pe acolo va trece Iehova însuși! Și Ilie s-a așezat aproape de gura peșterii și a ascultat. Și a venit deodată o furtună atât de puternică și atât de violentă, că s-a cutremurat tot muntele. Iar Ilie s-a întrebat dacă trecuse Iehova. Dar Duhul i-a răspuns: “În furtună nu s-a aflat Iehova!”

12. Și Ilie a stat la pândă mai departe și iată că, nu după mult timp, a trecut prin fața peșterii un foc mare! Și acesta a urlat și a trosnit, iar pereții exteriori s-au transformat în sticlă sub puterea arșiței. Și atunci Ilie s-a gândit ca acum chiar că a trecut Iehova! Dar Duhul i-a vorbit iarăși și i-a spus: “Nici în acest foc nu s-a aflat Iehova!”

13. Atunci, marele profet s-a gândit în sinea sa: “Așadar, Iehova nu se află - în esența iubirii Sale - nici în furtună, nici în atotputernicia focului!”

14. Și, cum se gândea el așa, a adiat prin fața peșterii sale o boare ușoară și delicată, iar Duhul i-a vorbit iarăși și i-a spus: «Iată, Ilie, în această adiere delicată și blândă a trecut Iehova, iar acesta să fie semnul promis că acum poți merge liber și poți părăsi această peșteră, în care a trebuit să aștepți ascuns mântuirea!»

15. Și atunci Ilie a ieșit bucuros din peșteră, fiind acum pe deplin liber, iar drumul către țara lui se întindea în fața sa și era gol și lipsit de pericole, (l Regi 19, 9-45)

16. Dacă sunteți atât de pricepuți în ale Scripturii, explicați-mi această imagine stranie!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 195 - Domnul explică un text al Scripturii
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 21.12.2013, 23:22 View PostDownload Post

Capitolul 195
Domnul explică un text al Scripturii

1. La această întrebare a Mea și la expunerea care a precedat-o, toți au făcut ochii-mari și nu știau ce să răspundă. Pentru că, cu cât se gândeau mai mult, cu atât încurcătura din capul și din sufletul lor devenea mai mare.

2. După o vreme, unul dintre cei doi trimiși a spus: “Mărite și înțelept prieten! Îmi pari a fi mare cunoscător al Scripturii, deși pari să fii roman sau grec. Imaginea mistică a profetului Ilie, pe care tocmai ne-ai prezentat-o, este corectă în esență, dar până acum nu a fost înțeleasă de nimeni. Ar fi un lucru ciudat să ne lumineze în privința ei tocmai un păgân, pe noi, evreii. Dar te rugăm să o faci, căci mie mi-a mai explicat odată un păgân înțelept din țara de la răsărit niște pasaje întunecate din profetul Isaia și am avut toate motivele să mă minunez de adânca lui înțelepciune. Acum mi se pare că ne aflăm într-o situație similară. De aceea, te rugăm, toți cei care suntem aici, să ne limpezești această imagine!”.

3. Eu: “Bine, fie! Dar înainte de aceasta, trebuie să îndrept greșeala voastră. Voi Mă considerați păgân, dar vă înșelați: Eu nu sunt păgân, ci M-am născut evreu, ca și voi. Acum însă am o naționalitate universală, pentru a-i câștiga pe toți pentru regatul luminii, pentru regatul adevărului etern! Cine are urechi, să audă, iar cine are ochi, să vadă!

4. Ilie reprezintă sufletul curat al omului, și peștera în care stătea ascuns reprezintă lumea și, de fapt, carnea și sângele omului. Duhul care îi vorbește, lui Ilie, adică sufletului omenesc, este Duhul lui Dumnezeu, cu care sufletul trebuie să devină una, dar încă nu poate, pentru că Iehova încă nu a trecut prin fața peșterii trupului de carne sau a peșterii lumii.

5. Furtuna care trece înseamnă timpul de la bătrânul Adam până la Noe, iar focul - timpul de la Noe până la noi.

6. Iar timpul adierii blânde prin fața peșterii profetului tocmai se află înaintea noastră și îi va aduce fiecărui suflet care are bunăvoință mântuirea deplină în spirit și în adevăr, și - NOTA BENE (luați aminte!) - și voi vă aflați acum în acel punct în care puteți primi mântuirea pe care a primit-o Ilie.

7. Corabia care v-a adus încoace a fost și ea asemenea peșterii profetului. Mai întâi s-a aflat în puterea vijeliei, iar voi ați trecut printr-o mare primejdie și v-a fost teamă, și, când furtuna v-a urcat pe crestele mării dezlănțuite, un foc alcătuit din mii de focuri a zvâcnit în jurul lumii voastre mici și instabile din scânduri putrede. Dar Iehova nu era în acel foc, chiar dacă prin brațul Său (un înger) v-a adus salvarea și nu v-a lăsat să pieriți.

8. Acum vă aflați în punctul în care, după furtună și foc, o adiere trece blând pe lângă voi. Oare cine se află în fața voastră și în apropierea voastră în această adiere blândă?!”

9. Perșii se minunau acum peste măsură, iar trimisul a spus: “Ciudat, ciudat! Aceasta imagine este surprinzător de asemănătoare cu acea imagine veche a profetului Ilie! Un miracol a fost și salvarea noastră, și nu unul mic, și iată că acum, aici, pe acest dâmb, chiar simt acea adiere stranie, misterioasă, despre care Duhul i-a spus profetului că prin ea ar fi trecut Iehova pe lângă el! Da, voi ce părere aveți, frații mei și surorile mele?! Cum vi se par toate acestea?”

10. Cu toții i-au răspuns, ca dintr-o singură gură: “Și nouă ni se pare la fel de miraculos. Dar noi - prin puterea noastră - nu vom ajunge la lumină! De aceea să-l lăsăm pe acest bărbat înțelept să vorbească, pentru tine și pentru noi toți!”

11. Trimisul a spus: “Da, sigur că așa ar fi cel mai bine. Dar nu se poate aici, unde se găsesc cei mai înalți demnitari ai Romei, regi și principi, să cerem pur și simplu una sau alta. Trebuie mai întâi să cerem permisiunea de a adresa o rugăminte pentru ceva ce dorim!”

12. Eu am spus, întrerupându-l: “Prietene, aici nu e nevoie de așa ceva! Poate că este un obicei al Persiei, dar de noi este cât se poate de departe! În fața lui Dumnezeu, prietene, o umilință care înjosește sufletul uman este o prostie la fel de mare ca oricare alta întâlnită doar la păgâni - cu atât mai mult umilirea unui om în fața unui alt om. O asemenea manifestare umilă a unui om în fața altui om îi face pe amândoi mai răi: pe primul, pentru că în general se preface, și astfel îl face pe aproapele său vinovat de o și mai mare trufie, și pe al doilea pentru că acesta devine într-adevăr mai trufaș!

13. Smerenia care se naște din iubirea curată este o smerenie dreaptă și adevărată, pentru că ea cinstește și iubește în celălalt un frate ca pe frate, dar nu face nici din sine, nici din celălalt un dumnezeu în fața căruia trebuie să cazi în genunchi și să i te închini!

14. Este mai bine să ceri de la cineva ceea ce dorești ca un om de la un om și ca un frate de la un frate. Dar niciodată un om nu trebuie să se târască prin praf în fața altui om!

15. Ceea ce Dumnezeu nu cere de la nici un om, cu atât mai puțin poate să ceară cineva de la aproapele său! Și aceasta este o afirmație înțeleaptă care face parte din rânduiala desăvârșită a lui Dumnezeu. De aceea, țineți-o minte și nu vă abateți de la ea, și atunci veți fi plăcuți în fața lui Dumnezeu și în fața oamenilor!

16. Dar acum să vorbim despre altceva! Ca să vă dați seama mai bine că adierea blândă din fața peșterii profetului coincide cu vremea aceasta, vă voi pune - pentru că sunteți încă evrei adevărați, ca să spunem așa - o altă întrebare.”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 196 - Întrebarea Domnului despre Mesia
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 21.12.2013, 23:27 View PostDownload Post

Capitolul 196
Întrebarea Domnului despre Mesia

1. (Domnul): “Ce părere aveți despre Mesia cel făgăduit, care, după previziunile tuturor profeților, trebuie să vină tocmai în această vreme pentru mântuirea evreilor? Voi, ca oameni inteligenți, puneți vreun preț pe aceste proorociri sau, la fel ca în cazul celor mai mulți, vi se par prea mistice pentru înțelegerea omenească și nu le luați în seamă?”

2. Trimisul: “Sublimul meu prieten! Aceasta este o chestiune deosebit de delicată! Să nu se ia în seamă ar fi totuși - pentru un evreu adevărat - o îndrăzneală prea mare, iar să le luăm în seamă cu toată seriozitatea este iarăși o îndrăzneală mare, pentru că astfel putem deschide porțile celei mai bogate superstiții!

3. Dacă lipsa oricărei credințe este de preferat unei superstiții obscure sau invers - las să hotărască alții, mai inteligenți decât mine. Dar rațiunea mea mereu trează îmi spune că lipsa oricărei credințe pare să aibă un mare avantaj în fața unei superstiții obscure.

4. Căci lipsa oricărei credințe poate fi asemănată, după mine, cu un copil nou-născut sau cu un ogor gol, părăginit, pe care nu s-a semănat încă nimic. Copilul poate deveni, printr-o educație bună, un om pe deplin înțelept, iar pe ogorul în paragină se poate sădi sămânța oricărui soi nobil. Dacă însă ogorul apucă să fie năpădit de buruieni de tot felul și un copil se învață cu toate prostiile, atunci înțelepciunea se va lipi mai greu de el, sau chiar deloc. Și cât de greu se curăță un ogor de toate buruienile, asta știe cel mai bine un țăran harnic, care are mereu grijă să-și curețe ogoarele! Ei bine, sublimul meu prieten, cam asta este părerea noastră.

5. Noi nu spunem nici «nu», nici «da», în privința făgăduitului Mesia. Dar dacă vreun înțelept adevărat, cunoscător al Scripturii, ar dori să ne lumineze în această chestiune, ne va îndatora foarte mult, ca evrei și ca oameni. Dacă știi ceva cu temei în privința asta, spune-ne, și niciodată nu îți va lipsi recunoștința noastră!”

6. “Ai judecat foarte bine!” - i-am răspuns Eu trimisului. “Lipsa oricărei credințe este cu mult mai bună decât superstiția obscură. Cu toate acestea, ea are și aspectele sale negative care, până la urmă, când ajung să fie bine conturate, sunt la fel de greu de îndepărtat pe cât de greu se curăță un ogor năpădit de buruieni.

7. Dar ogorul plin de buruieni arată cel puțin că pământul este bun, altminteri n-ar crește nici buruienile pe el.

8. Vezi tu, atunci când așa-numita rațiune pune stăpânire asupra unui om, credința sublimă și înțeleaptă în ceva pur spiritual devine o problemă. Un astfel de om al rațiunii vrea până la urmă să i se demonstreze totul. De lucrurile pe care nu le poate vedea și măsura nici nu vrea să știe.

9. Acum judecă singur dacă acceptarea aspectelor spirituale de către un asemenea om poate fi un lucru ușor!”

10. Trimisul: “Ai dreptate, sublimul și înțeleptul meu prieten! Dar cred că putem susține cu destulă convingere că astfel de oameni sunt puțini, și cu aceste câteva flori nu se face primăvară. Asemenea învățați ai rațiunii sunt totuși mai deschiși spre adevăr decât toți eroii întunecați ai superstiției, mai ales acolo unde aceasta a devenit o adevărată meserie! Căci, odată ce superstiția ajunge să folosească la câștigarea pâinii, nu se mai poate discuta cu ea, și ea caută să treacă prin foc și sabie tot ceea ce i-ar putea sta în cale. Asta vedem noi la preoțimea noastră, căreia nimic nu i se pare prea mult atunci când e vorba să-și apere șarlataniile întunecate!

11. Nu vreau nicidecum să spun că preoții ar crede cât de cât în ceea ce îi silesc pe ceilalți să creadă, căci motivul lor este pâinea, pâinea cea mai bună, și aurul, argintul și nestematele. Dar omenirea, care a fost mereu orbită și este și acum, crede de cele mai multe ori cu fanatismul cel mai crud și cel mai revoltător.

12. Ei bine, în fața acestor nebuni fanatici, chiar și omul celei mai stereotipe rațiuni este mult mai aproape de mântuire! El este cel puțin prietenul unui adevăr, chiar dacă stereotip, în timp ce omenirea robită superstiției alungă de la sine orice tip de adevăr și preferă să vadă într-un trunchi de copac o maimuță, în loc de ceea ce este de fapt.

13. Că oamenii cu o gândire prea matematică sunt greu de adus la credința adevărată este un lucru cunoscut. Dar dacă un asemenea om a acceptat odată un lucru, chiar și ca ipoteză, el va ține cu tărie de el și va depune toate eforturile pentru a dovedi, chiar și prin mijloace matematice, că este un adevăr solid.

14. Va face vreodată acest lucru un superstițios?! În ochii acestuia, excrementele și aurul veritabil sunt același lucru. Iar eu rămân la părerea mea, că lipsa oricărei credințe este mai bună decât o credință ca cea de la mine de acasă, de pildă!

15. După câte am auzit însă, preoțimea din templele Ierusalimului nu este cu mult mai bună decât preoțimea noastră persană. Se spune că miraculosul chivot a apucat-o de mult pe anumite căi. Noi știm prea bine când și unde a fost construit unul nou în locul celui vechi - bineînțeles că nu la Ierusalim, ci la noi, în țara perșilor, ca să nu se afle. Dar tot nu le-a folosit prea mult, pentru că până la urmă au trebuit să plătească artiștilor persani de zece ori prețul chivotului, iar aceștia au povestit după aceea celor din neamul lor, și aceștia nouă, evreilor. De aceea, sublimul meu prieten, noi ținem cu tărie de legea lui Moise, chiar dacă și în ea găsim lucruri care, din punctul de vedere al legilor naturii, sunt lipsite de sens. Dar nimeni nu le poate găsi un sens sănătos și de aceea nimeni nu mai meditează asupra lor. În ceea ce privește legea și morala, ele sunt fără egal de bune și de înțelepte, și nimeni nu ar putea visa nici în cel mai luminos vis de dimineață la ceva mai înțelept și mai bun!

16. Această parte a Scripturii, și numai pe aceasta, noi o considerăm dumnezeiască. Restul, și anume partea profetică, pe care nici un om nu o poate înțelege, ne interesează foarte puțin sau chiar deloc.

17. Metafora lui Ilie, pe care tu ne-ai explicat~o, este foarte potrivită și frumoasă în ceea ce Îl privește pe așteptatul Mesia, care probabil că trebuie înțeles doar dintr-un punct de vedere pur spiritual - dar ceea ce proorocesc în privința aceasta ceilalți profeți este cât se poate de mistic și cere o explicație profundă și o credință încă și mai profundă care, din nefericire, la noi nu mai există!

18. Este demn de laudă că noi nu mai credem decât foarte puțin sau deloc în asemenea povești extravagante. În schimb, credem cu atât mai mult în unicul Dumnezeu adevărat, care a vorbit într-adevăr prin Moise copiilor acestui pământ!

19. Dar, în foarte mare măsură, noi îi datorăm credința noastră de neclintit și lui Platon, ale cărui scrieri le citim și le urmăm. Moise este practic și trasează drumul vieții cu linii bine conturate. Platon însă este spirit și suflet, și îi arată sufletului - sufletul, și spiritului - spiritul. Și toate acestea împreună: Moise, Platon, Socrate și mai mulți profeți, înțeleși cum se cuvine, în lumina potrivită, înseamnă pentru noi Mesia cel adevărat, cel de sus, de unde vine toată lumina pe pământ și de unde ea va veni la toți oamenii care au bunăvoință.

20. Acum, sublimul și înțeleptul meu prieten, ți-am dezvăluit cum suntem, ce gândim și ce simțim noi. Acum e rândul tău, dacă știi ceva mai bun, să ne spui și nouă, dacă vrei! De pildă, ce părere ai tu despre profeți și despre Mesia cel făgăduit?”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 197 - Dificultăți în aducerea evreilor persani pe cea bună
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 21.12.2013, 23:32 View PostDownload Post

Capitolul 197
Dificultăți în aducerea evreilor persani pe cea bună

1. Eu am spus: “În țara voastră nu s-a auzit că, în urmă cu treizeci de ani, în Betleem, vechiul oraș al lui David, într-o iesle, o fecioară le-a născut evreilor un împărat?

2. Trei magi din țara voastră de la Răsărit au văzut o stea și au întrebat Duhul ce însemna această stea necunoscută. Iar Duhul le-a poruncit să urmeze steaua, care avea să-i ducă la împăratul nou-născut al iudeilor, care va zidi pe pământ o împărăție care în veci nu va avea sfârșit.

3. Atunci, magii au luat aur, tămâie și smirnă, au încălecat pe animalele lor de povară și au pornit cu un alai bogat și strălucitor pe urmele stelei; ei nu s-au oprit până nu au ajuns aproape de locul unde era Pruncul. Aici, cei trei au întrebat despre Prunc și au ajuns apoi la Irod, care nici el n-a putut să le dea vreo lămurire, ci i-a trimis înapoi la Betleem, unde se oprise steaua minunată, și i-a îndemnat să cerceteze și să afle locul și să-l înștiințeze neîntârziat, ca să meargă și el să se închine Pruncului.

4. Dar, după ce magii au găsit Pruncul și I-au adus daruri, un înger din cer i-a înștiințat să nu mai treacă pe la Irod, așa că ei s-au întors în țara lor pe alt drum.

5. Spuneți-mi dacă și ce anume ați aflat despre toate acestea!”

6. Trimisul a spus: “Da, da, ne amintești de o întâmplare despre care s-a vorbit mult în toată Persia, până departe, spre India. Căci cei trei magi, cum sunt mai mulți la granița cu India, au făcut-o destul de cunoscută, într-atât încât a ajuns chiar la urechile regelui; dar acesta, cunoscându-i pe magi și știind că aceștia tind mereu să facă din țânțar armăsar, nu i-a acordat prea mare atenție. La noi, asemenea lucruri nu fac niciodată o impresie deosebită, așa cum în locuri mai înalte toate minunile magiei și-au pierdut valoarea de lucruri neobișnuite și ieșite din comun, pentru că acolo se cunosc prea bine toate felurile de minuni. Sigur că atunci când avem o dispoziție bună, ne mai uităm la vrăjitorii bine alese și reușite, și râdem dacă iese la iveală ceva nostim - dar, cum ți-am spus, la noi asemenea vrăjitorii nu au nici o valoare.

7. Doar adevărul curat, bazat pe cifre, are valoare pentru noi. Toate celelalte fantezii cu iz de miraculos și-au pierdut de mult orice valoare în ochii noștri, ai celor mai buni, și de mult nu le mai luăm în seamă! Poate că pe ici, pe colo, se ascund și lucruri adevărate în spatele lor, dar acestea sunt atât de îngropate în misticism încât nici o minte omenească nu le mai poate scoate pe deplin curate la lumina zilei, singura care nu înșeală, iar tu, sublimul meu prieten, vei înțelege că este mai rezonabil să judecăm după adevărul curat al simțurilor decât să ne punem în slujba vreunei fantezii, oricât de poetice!”

8. În acest moment, Cyrenius Mi s-a adresat, aparte: “Doamne, așa cum văd eu lucrurile, cu oamenii aceștia, altfel demni de toată stima, nu vom putea face nimic pentru cauza noastră. Ei sunt bine ancorați în adevărul lor bazat pe cifre și sunt hotărât împotriva a tot ceea ce noi numim credință! De asemenea, ei par să fie dușmanii neînduplecați ai minunilor de orice fel, iar Tu Te folosești mereu de ele, în cazuri extreme, ca dovadă de netăgăduit a naturii Tale pe deplin dumnezeiești.

9. Cu o minune nu prea cred că Te vei putea apropia de ei, ca să nu le stârnești indignarea, iar cu alte dovezi ca explicații ale textelor care se referă la Tine în profetul Isaia, la fel ca și în David și Solomon, iarăși nu vei rezolva prea multe, pentru că profeții nu sunt bine văzuți de ei. Iar o a treia cale, într-adevăr nu văd! Căci prin cifre nu se poate dovedi că Tu ești Mesia cel adevărat, iar pe altă cale nu par deloc abordabili!”

10. Eu i-am răspuns lui Cyrenius: “Lasă asta în grija Mea! Dacă am reușit să-i aducem pe Matael și pe Floran pe calea cea dreaptă, vom reuși și cu aceștia. Cel mai îndârjit însă a fost mai-marele Stahar, și el este acum așa cum trebuie; cu atât mai repede și mai ușor vor fi aduși la ordinea cea dreaptă acești oameni onești!”

11. Cyrenius: “Nu mă îndoiesc, fiindcă Ție toate Îți sunt cu putință; dar pentru felul meu de a gândi încă foarte omenesc, problema nu este câtuși de puțin ușor de rezolvat!”

12. Eu: “Ai dreptate, dar nu este nici imposibilă. Doar că, înainte, trebuie să li se dea posibilitatea de a se dezvălui pe de-a-ntregul. Abia după aceea, după ce își vor fi dezvăluit până la capăt interiorul ființei lor, se va putea sădi o sămânță nouă în grădina curățată a inimii lor!”

13. În timp ce schimbam aceste câteva cuvinte cu Cyrenius, evreii persani își șopteau unul altuia la ureche, iar trimisul nostru, pe care îl chema Schabbi, a spus către tovarășii săi: “Am din ce în ce mai puternic impresia că stăm pe cărbuni aprinși! Povestea lui Mesia trebuie să fie foarte cunoscută pe aici. Nasul fin al romanilor sigur a mirosit ceva și probabil că acum cercetează deja toate ungherele țării iudeilor pentru a-1 prinde în vreun fel pe acel om care, spre nemulțumirea stăpânilor lumii, se spune că va întemeia aici, pe pământ, o împărăție veșnic indestructibilă și de necucerit. De aceea, trebuie să fim îngrozitor de deștepți, ca să nu le devenim suspecți romanilor!

14. Bărbatul care a vorbit acum în taină cu guvernatorul general este în mod sigur un foarte distins judecător al Romei, uns cu toate alifiile. Doar un pic trebuie să credem în Mesia care va veni și suntem ca și sacrificați! De aceea, trebuie să rămânem la matematica noastră, mai mult să auzim decât să vorbim și, dacă vine iarăși vorba de Mesia, vom ști, de dragul fericirii noastre pământești, ce să spunem ca dintr-o singură gură, pentru a păstra aparențele! Noi pentru noi știm ce trebuie să credem, ca evrei, despre profeți; dar șmecherilor ăstora nu trebuie să le spunem! Guvernatorul și judecătorul cunosc Scriptura noastră de la A la Z mai bine decât toți învățații noștri și vor să ne prindă puțin, dar și noi suntem ageri și înțelepți, așa că nu vor reuși, chiar dacă prin acest bărbat misterios am fost salvați de la o pieire sigură. De aceea, vom rămâne la matematica noastră și astfel vom reuși să plecăm de aici nevătămați! Dar cea mai mică scăpare ne-ar putea arunca în nenorocirea cea mai mare!”

15. Ceilalți i-au dat cu toții dreptate lui Schabbi și i-au promis să fie ca unul și să nu destăinuie nici o frântură din ceea ce credeau ei despre Mesia.

16. Apoi, în continuare, M-am îndreptat iarăși către ei și i-am spus trimisului: “Schabbi, de ce aveți în inima voastră gânduri urâte despre Mine și despre nevinovații romani?!

17. Sau poate crezi că Mi-a scăpat la ce înțelegere tainică ai căzut cu ai tăi? Adevăr îți spun, că nici o frântură nu mi-a rămas necunoscută! Căci Acela care a văzut și a știut că sunteți în mare primejdie, altminteri nu v-ar fi putut veni în ajutor, vede și aici până în străfundurile inimilor voastre! Și, întrucât El vă dorește binele, voi de ce nu Îi dăruiți încrederea voastră?”

18. Schabbi: “Ești probabil foarte ager și înțelept, dar oare ne va folosi înțelepciunea ta la ceva? Chiar căzut în cap nu e nici unul dintre noi și cred că te-am ghicit! Cele mai înalte autorități romane sunt în jurul tău, nu departe de aici își au tabăra soldați romani, probabil pentru a prinde pe cineva de undeva, dacă respectivul ar putea fi descoperit prin tot felul de întrebări și vorbe șirete! Dar printre noi chiar nu trebuie să-l căutați, căci aici nu veți descoperi în veci nimic!”

19. Cyrenius Mi-a șoptit din nou, aparte: “Ah, ce ciudați sunt oamenii aceștia! Acum iese la iveală și o prefăcătorie ciudată! Cine ar fi crezut că este posibil la asemenea oameni?! Acum însă sunt într-adevăr dezorientați și închiși, așa încât nu mai pot fi abordați din nici o direcție! Ce facem acum cu acești oameni?! Ei și-au făcut despre noi o părere fixă, falsă, care însă li s-a întipărit atât de bine încât nu ne putem opune ei. Mă întreb ce seva putea face!”

20. Eu: “Se pot face foarte multe. Acum ne aflăm mult mai aproape de țel decât înainte! Această precauție au manifestat-o chiar de la început, pentru că v-au văzut pe voi, romanii! Căci la ei circulă de o vreme următorul zvon: cum că în Medeea a înviat într-adevăr Mesia și face semne mari, dar romanii au aflat și Îl urmăresc acum pe acel Mesia cu cea mai mare cruzime. Dar ei nu Îl au în vedere doar pe Mesia, ci și pe oricine manifestă cea mai palidă urmă de credință într-un Mesia care va veni sau a venit deja. Iată, acesta este motivul prefăcătoriei lor, căreia îi vom veni cât de curând de hac!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 198 - Cuvintele de avertizare ale lui Schabbi
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 21.12.2013, 23:40 View PostDownload Post

Capitolul 198
Cuvintele de avertizare ale lui Schabbi

1. Cyrenius și-a dat în sfârșit seama cum stau lucrurile cu evreii persani, dar nu reușea încă să înțeleagă cum s-a putut răspândi printre perși o asemenea satanică ponegrire a romanilor și cine a semănat acolo o asemenea sămânță oribilă,

2. Eu: “Oare Templul nu știe deja de nouă luni că am început să propovăduiesc?! Acolo du-te și întreabă! De acolo pornesc toate zvonurile rele și mincinoase despre Mine, despre faptele Mele și despre voi, romanii, pentru că ei știu că voi nu sunteți împotriva Mea! Ioan Botezătorul ar mai trăi și acum dacă Templul n-ar fi stat în spatele mamei frumoasei Salomeea!

3. Totul pleacă de la Templu, iar brațele acestuia se întind până departe; dar, în curând, îi vor fi mult scurtate! Vezi, așa stau lucrurile și vei recunoaște acum, sper, că, deși este greu să te înțelegi cu acești oameni, acest lucru nu e în zadar! Iar noi trebuie să le arătăm lucrurile în lumina adevărului, altfel va fi rău și pentru Mine, și pentru învățătura Mea, și pentru voi!

4. Probabil că începi acum să înțelegi adevăratul motiv pentru care i-am salvat pe acești oameni de la o moarte sigură pe mare. Numai pentru păstrarea vieții trupului lor nu aș fi trimis un înger să-i salveze, dar deoarece lămurirea lor deplină în privința Mea și a învățăturii Mele este de o importanță majoră, pentru că ei au o influență mare asupra țării lor întinse și asupra poporului lor numeros, a fost nevoie să le fie salvată viața, căci fără ei nu am avea un mijloc eficient de a-i elibera pe perși de nebunia care a apucat să îi cuprindă.”

5. Cyrenius: “Slăvit fii Tu, Doamne! Acum totul este iarăși în cea mai bună rânduială, iar mie îmi este totul limpede! Vorbește Tu mai departe cu ei, căci îmi dau seama că ne putem aștepta la un succes dintre cele mai mari, și așa și trebuie să fie!”

6. Dar, în timp ce Eu Îl lămuream pe Cyrenius, perșii gândeau cu totul altfel, iar Schabbi le-a spus tovarășilor săi: “Priviți cum se sfătuiesc în taină cei doi înalți demnitari, cum caută o cale nouă să ne prindă în cursă! Căci până acum n-au reușit să scoată nimic de la noi; dar de-acum trebuie să fim de zece ori mai atenți! Până acum ne-au încercat doar cu arme ușoare, acum probabil că vor veni cu berbecii pentru spargerea zidurilor și, dacă nu ne vom ține foarte bine, vom fi culcați la pământ ca niște trestii ușoare! De aceea, fiecare dintre noi să fie cu ochii în patru mai mult ca oricând! Niciodată nu o să reușească acești indivizi să scoată la iveală credința noastră cea mai adâncă așa cum scoți o găleată de apă dintr-o fântână! Ceva mai înainte, examinatorul a încercat să-mi insufle teamă spunând că ne cunoaște foarte bine gândurile cele mai tainice, la fel cum a văzut și cum a recunoscut și necazul nostru pe apă. Eu însă mi-am spus în sinea mea: «Oho, vulpe șireată! Deci prin gaura asta vrei să ieși! O, nici vorbă, mizerabilul meu prieten!» De aceea s-a dus imediat la guvernatorul general, cu care a discutat ce capcană să ne întindă pentru a ne prinde sigur. Dar noi nu vom putea fi prinși niciodată cu nici o capcană! Va trebui însă să stăm la pândă ca niște cocori în mijlocul mlaștinilor lor, altfel suntem pierduți!”

7. Un altul a spus: “Dar de unde îți cunoaște numele? De la noi nu l-a putut afla!”

8. Schabbi: “Da, asta pare puțin ciudat, dar nu trebuie să ne inducă în eroare, deoarece căile și mijloacele pe care le au la îndemână astfel de oameni, unși cu toate alifiile, ca să afle lucruri tainice despre alți oameni, sunt nenumărate. Nu trebuie să ne lăsăm păcăliți de asemenea întâmplări.

9. Atotștiutor este singur Dumnezeu - în timp ce oamenii devin astfel doar atunci când sunt chemați de Duhul lui Dumnezeu să reveleze celorlalți oameni lucruri pe care mintea unui om obișnuit nu le-ar fi putut cerceta niciodată. Doar că un astfel de om însuflețit de Duhul lui Dumnezeu apare rar în această lume rea și egoistă, iar în mijlocul păgânilor necurați, stăpâniți de dorința de a domina și de egoism, niciodată.

10. Dar oamenii aceștia, care au legături în întreaga lume și cu toți înțelepții ei, sunt vulpi cât se poate de șirete și se pricep de minune să stoarcă secretele cuiva! Bunătate, duritate, mărinimie, răbdare, chiar și inițierea în secretele lor - ei se pretează la orice pentru a câștiga încrederea celui pe care îl cercetează și pentru a-i dezlega limba; și mai știu să aplice la nevoie multe alte trucuri de felul acesta pentru a cunoaște chiar și cele mai ascunse secrete ale oamenilor. Dar, de îndată ce acești păgâni lipsiți de orice sentiment de milă ajung în posesia secretelor care s-ar putea opune - fie și numai în aparență - planurilor lor de dominație, vai de cel care s-a destăinuit acestor neoameni! Ei sunt șireți și răi, și nu pot fi ținuți în frâu decât printr-o altă șiretenie și mai mare! Ce-i drept, ei sunt capabili să se strecoare, pe diverse căi ascunse, în spatele unor mari secrete, dar niciodată nu vor descoperi tainele inimii, dacă cel cercetat știe să le ascundă bine!

11. Prieteni, ne aflăm acum în fața celor mai neînduplecați judecători! Tema în discuție - cea mai urâtă păgânilor - este Mesia, care acum s-a arătat cu adevărat, după cum am primit din toate părțile dovezi de netăgăduit. Se spune că ar sta ascuns undeva în Galileea, până când va veni timpul Său, bine calculat. De aceea păgânii Îl vânează și este aducătoare de moarte chiar și numai credința în posibilitatea apariției marelui salvator al evreilor din ascuțitele gheare de tigru ale păgânilor! Acum știți pe ce teren ne aflăm și veți ști, prin urmare, și ce avem de făcut!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Acustic
Milenar
Milenar

Acustic is offline

Joined: 30 May 2007
Member: #229
Posts: 1062
Country Flag: Romania
Style: subSilver (582)
Medals: None
Groups:
Topic icon
Capitolul 199 - Dialogul celor doi trimiși
Reply to topic Reply with quote Go to the bottom
PostPosted: 21.12.2013, 23:46 View PostDownload Post

Capitolul 199
Dialogul celor doi trimiși

1. Celălalt a spus: “Tu ești întotdeauna prevederea însăși, iar prevederea este mama înțelepciunii. Dar de data aceasta am impresia că nu este locul potrivit pentru ea! Pentru că și noi ne pricepem cât de cât la oameni și, cu cât Îl privim mai mult pe judecător, cu atât mai mult dispare orice gând că în el s-ar putea ascunde chiar și o simplă urmă de neadevăr! Eu, tovarășul tău, mi-am ciulit puțin urechile mai înainte și am prins câte ceva din ceea ce a vorbit în taină cu Cyrenius, iar el n-a făcut altceva decât să-și exprime îngrijorarea în legătură cu posibilitatea de a ne vindeca de ideile noastre greșite! Spunea că am fi căpătat de la Templu, pe căi indirecte, informații greșite despre Mesia și despre romani, și de aceea ne-ar fi acum atât de frică de ei și ne-am ascunde credința dreaptă și bună!

2. Pe drumul nostru încoace am avut de mai multe ori ocazia să-i vedem pe romanii care sunt risipiți peste tot și, cu toate cercetările noastre abile, n-am reușit să culegem nici un fapt din care să reiasă că romanii sunt într-adevăr atât de barbari. Dimpotrivă, întotdeauna am auzit, peste tot, cele mai bune păreri de pe lume despre ei. Sigur, tu întotdeauna ai spus: «Dacă ar fi cruzi acum, ar ști să ascundă acest lucru în fața lumii, pentru a nu provoca tulburări în rândurile poporului înainte de vreme!» Dar eu nu sunt de părerea asta, pentru că, până la urmă, fiecare om are o familie, iar aceasta ar trebui să-i observe lipsa, dacă el dispare, și să înceapă să-l caute! Dar până acum nu s-a auzit nicăieri nimic despre așa ceva și de aceea cred că prevederea ta, altminteri demnă de toată lauda, merge în acest caz prea departe, mai ales în ceea ce Îl privește pe judecător, cu înfățișarea lui atât de deschisă și de sinceră!

3. Dar acum îmi dau seama de altceva, și anume de ceva cu totul ieșit din comun și mă surprinde că acest lucru a scăpat cu totul privirii tale agere!”

4. Schabbi: “Ei bine, ce anume?! Ar fi trebuit să-mi dau seama și eu, căci ochilor mei cu greu le scapă ceva, iar simțurile mele sunt ușoare ca adierea dimineții. M-aș mira să fi descoperit tu ceva aici care să fi scăpat ochilor mei!”

5. Al doilea trimis, pe care îl chema Iura, a spus: “Și totuși! Nu ți-ai dat seama ce a vrut să sugereze judecătorul atunci când ne-a explicat viziunile pe care le-a avut Ilie când a fost în peșteră - atât de clar, ca și când s-ar fi referit la el însuși?”

6. Schabbi: “Și ce crezi tu că a vrut să sugereze?”

7. Iura: “Nimic altceva decât că el însuși este făgăduitul Mesia, în fața puterii căruia toți mai-marii acestui pământ trebuie să se plece! Iată, asta este ceea ce eu am descoperit și ce a scăpat cu totul marii tale prevederi. În plus, urechea mea foarte ciulită a auzit adineauri cum guvernatorul general îi spunea judecătorului tău «Doamne!» - ceva nemaiauzit din partea unui comandant de oști roman! Iată, acestea sunt lucrurile care nu trebuie trecute cu vederea din cauza unei precauții prea mari! Și ce ar fi dacă acest bărbat rarisim ar fi totuși făgăduitul Mesia?”

8. Schabbi: “Ei bine, atunci nu ar putea fi decât de acord cu grija mea absolut întemeiată. Căci precauția mea tocmai asta dorește - să ferească învățătura noastră sfânta de veninul păgânilor! S-ar putea să fie ceva adevărat în ceea ce spui, dar nu trebuie să credem nimic fără verificarea cea mai strictă, tainică desigur - în afară de cazul că vom fi de-a dreptul siliți, prin dovezile cele mai limpezi. Căci toate cele observate de tine ar putea fi totuși o mască, și atunci am putea ajunge ușor acolo unde mă temeam eu! De aceea, să o luăm domol, prietene! Oricum, dacă sunt adevărate, omul nu își însușește niciodată astfel de lucruri prea târziu; o acceptare pripită a lor însă ne-ar putea arunca într-o mare încurcătură!”
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
La început a fost Cuvântul ! Cuvântul sau Sunetul Primordial !
Back to top See my Info Personal Gallery of Acustic
Display posts from previous:   
   Board Index -> UNIQUE - La răscruce de drumuri, Biblioteca Unique - tematică specifică -> Biblioteca - Din seria Spiritual, Spiritual Crestinism
   -> Biblioteca - Creștinism, Jakob Lorber - "Scribul lui Dumnezeu"
View previous topic Tell A FriendPrintable versionDownload TopicPrivate MessagesRefresh page View next topic

Page 20 of 25  [ 250 Posts ]
 

Goto page Previous  1, 2, 3 ... 19, 20, 21 ... 23, 24, 25  Next
Jump to:   
You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot vote in polls in this forum
You cannot post attachments in this forum
You can download attachments in this forum

Style:  
Search:
Fii binevenit călătorule ! Tainele Cerului și ale Universului îți sunt pregătite. Cere și ți se va da ! Bate și ți se va deschide ! Caută și vei găsi !