Coruptia din alimentatia publica pute a mucegai si-a labutze de soarece

[EarlyBird]

Coruptia din alimentatia publica pute a mucegai si-a labutze de soarece

Mezeluri imputite, ieftine, care otravesc incet si sigur 18 la suta dintre consumatorii romani. Calde-bune, baieti, proaspat reciclate, salam cu sorici si piele de curcan, multe-multe E-uri, bagati in voi, papati pana crapati, sa cresteti mari! Asa ar trebui sa sune reclama la anumite produse de carne.

Azi va prezentam exemplul Aldis, stiti sloganul “mezeluri romanesti de calitate”! Dar nu sunt singurii care va ofera boala lunga si sigura, Salmonella si Listeria la micul dejun, pranz si cina! Pe acestia i-au descoperit tuburile noastre digestive, scarbite si suferinde. Pe restul, spuneti-ni-i voi. Va asteptam! Simtiti-va consumatori demni, nu omnivore apatice, lipsite de gust si miros!


Continuare

Pentru cine nu stie, in Calarasi, intr-un loc pitoresc pe malul batranului brat al borcei, s-a ridicat peste timp o impunatoare fabrica de mezeluri, care a reusit in scurt timp sa se faca cunoscuta in tara si nu numai. Este vorba de imperiul “ALDIS”, faurit de George si Constanta Naghi, oameni de afaceri ce detin o avere impresionanta si o pondere de peste 18% din piata autohtona a mezelurilor.

Are romanu’ o vorba, ca afara-i vopsit gardu, inauntru, leopardu’... In acest moment, firma ALDIS detine peste 30 de depozite si mai multe magazine in toate orasele mari din tara. Pesemne ca patronii companiei si-au propus, din plictiseala sau pentru ca au uitat grija zilei de maine, sa faca experimente pe oameni.

Nu demult, carne de pui de la Avicola Calarasi, infestata cu Salmonella si respinsa intr-o tentativa de export in UE, a fost preluata cu generozitate de fabrica ALDIS. Ca sa faca din ea “mezeluri romanesti de calitate”.

In urma intelegerii dintre patronii firmei ALDIS si Vasile Nedelcu, directorul Directiei Sanitar Veterinare Calarasi, carnea respectiva a fost procesata si comercializata pe piata, o anumita cantitate chiar in stare refrigerata, pentre a lichida mai repede stocul si a sterge “urmele”.

Pentru a proteja interesele patronilor, directorul Vasile Nedelcu abuzeaza de prerogativele pe care le are si desemneaza, cu mare grija, anumiti medici veterinari pentru a supraveghea activitatea de productie de la ALDIS, astfel incat acestia sa faca doar figuratie.

Pai cum sa nu vorbim de calitate sau de performanta? Poate sa afirme cineva ca nu e o performanta faptul ca poti face salam numai din MDM (carne dezosata mecanic), cozi de porc, piele de curcan, adjuvanti (texturat de soia modificat genetic) si aditivi (E-uri care genereaza pe termen lung afectiuni cancerigene) si sa obtii o cifra de afaceri estimata la 50-60 milioane Euro in anul 2004, la o

productie de 70 de tone pe zi?

Si cum greu incercatul consumator roman a devenit imun la Salmonella, producatorul de mezeluri a bagat pe piata si carne infestata cu Listeria. Pentru necunoscatori, Listerioza este o boala transmisibila de la animal la om, care poate determina meningoencefalita sau septicemie, fiind incadrata de Organizatia Mondiala a Sanatatii la categoria “boli periculoase”.

Asta nu e, insa, totul. Firma mai are un principiu de la care nu se abate niciodata, desi a devenit desuet: “nimic nu se arunca, totul se recupereaza”. Un principiu care, tradus in practica, aduce bani frumosi: lasi cu produse invechite, albite, acrite, lipicioase sau urat mirositoare sunt reintroduse cu nonsalanta in circuitul de productie.

Sefi de magazine, stimulati corespunzator, spala destoinic cu apa si otet batoanele de salam si apoi le reaseaza tacticos in vitrine, de unde salamul cu pricina ne imbie cu pretul “redus”.

Daca degradarea mezelurilor face imposibila spalarea acestora, se mai gasesc solutii la indemana: mezelurile si carnea stricate sunt bagate din nou la tocat si ajustate cu ceva mai multe condimente, apoi reafumate. Adica, devin “proaspete”!

Experiment: aruncati o privire – nu neaparat incriminatoare, dar macar curioasa – pe rafturile pline de mezeluri ALDIS de la Cora sau Selgros, unde se comercializeaza zilnic circa 15-20 tone de carne si produse de carne, si veti observa produsele etichetate identic, dar “colorate” in nuante care mai decare mai “originale”, cu o compozitie ce se schimba de la o zi la alta.

Din dispozitia patronilor, directorii de fabricatie modifica retetele originale ale mezelurilor, inlocuind carnea cu gel, texturat de soia sau MDM, pentru a le micsora pretul de fabricatie si astfel sa sporeasca profitul si asa semnificativ.

De exemplu, la inceputul lunii aprilie, cumparatorii de la Metro au constatat ca in salamul Mistret, carnea de mistret a fost inlocuita cu carne de cal, desi pe etichete nu era specificat acest lucru.

Si atunci cum sa nu ne intrebam cat va trebui sa mai fim cobaii celor de la Aldis si cat timp va trece pana cand organele statului – ca are statul destule organe care freaca tiparul – vor deschide ochii?

Semnale din partea cumparatorilor au aparut si vontinua sa apara. De exemplu:

Pe site-ul www.idieta.ro, un consumator din Tarnaveni si-a manifestat nemultumirea fata de jambonul presat de la Aldis, despre care a afirmat ca era “o gramada de sfaramaturi de carne cu multe zgarciuri, rasfierte, pana raman cu un gust de clei de oase, presate, sa nu se cunoasca ce sunt si vandute cu 200.000 lei vechi” (lotul 3215).

Unii cumparatori sunt ceva mai norocosi, mai au uneori parte si de bonus-uri: cate o labutza de soricel, o bucatica de metal, un cui si altele, suveniruri din partea firmei. In luna ianuarie a acestui an, o cumparatoare din Ploiesti a gasit intr-un salam Aldis bucati de metal, dar a fost despagubita de un oarecare Craciun, angajat al firmei, pentru a nu depune reclamatie la OPC.

Cativa consumatori, mai putin sensibili la suveniruri, au calcat pragul Oficiului pentru Protectia Consumatorului. Acolo, insa, n-au fost luati in seama.

In luna aprilie a acestui an, o consumatoare din Bucuresti, dupa ce a cumparat de la supermaret-ul Carrefour Orhideea carnati cabanos Aldis, a reclamat, fara sorti de izbanda, la OPC Bucuresti, ca acestia nu aveau gust de carne si prezentau un aspect de marfa invechita.

Explicatia comportamentului protectorilor consumatorului: pachetele consistente si plicurile cu bani sunt o garantie de nadejde pentru “protectia intereselor” fabricii.

Oare ce altceva asteapta cei responsabili cu urmarirea calitatii produselor, altceva decat plicurile grase oferite de patronii firmei? Asteapta imbolnaviri in masa?

Si in fata faptelor implinite se simte intens neputinta: DSV si OPC, institutii care ar putea indrepta cate ceva, sunt aservite intereselor familiei Naghi, care isi recompenseaza cu darnicie “colaboratorii”.

Altfel, cum s-ar explica faptul ca magazinul “Grand” situat in Piata “Orizont” din Calarasi, este “cosul de gunoi” al retelei Aldis si nimeni nu ia nici o masura. In mod paradoxal, OPC din Calarasi nu a inregistrat niciodata reclamatii de la consumatorii calaraseni.

Asa se poate justifica probabil de ce maria Chis, dupa ce a demisionat din functia de director al OPC Calarasii, a fost angajata imediat la Aldis, ca director de productie.

O ultima intrebare, la desert: faptele de caritate, pe care le vedem uneori la televizor, sunt chiar pornite din altruism? Se pare ca in lumea Aldis altruismul este o notiune neinteleasa, luxul si fastul fara masura al patronilor provenind din banii murdari adunati picatura cu picatura din “otrava” pe care ne-o toarna generosi in “mezelurile romanesti de calitate”.

Desigur, in randurile de mai sus am expus doar informatiile pe care noi le detinem in legatura cu Un producator de mezeluri din Romania. E prea posibil ca naravurile celor de la Aldis sa fie impartasite si de alti producatori. Oare noi, consumatorii, suntem un fel de omnivore care baga in ele, fara discernamant, orice mizerie ni se serveste sub nas, frumos impachetata si mai ales ieftina?

Greu de crezut ca sunt multi dintre cititori care n-au motiv de nemultumire, revolta si scarba fata de marfuri proaste, platite de ei cu bani buni. Poate ar trebui sa ne impartasim cu mai multa hotarare nemultumirile. In Occident exista o anume “cultura a consumului” care, in Romania, se pare ca nu s-a format inca.

Poate trebuie sa mai consumam multe scarbosenii pana pricepem ca, din momentul in care platim, avem si drepturi.
Andrei C.

22 iul 2005

preluat de pe www.hotnews.ro sectiunea Full Contact