Marea Evanghelie a lui Ioan - volumul 1 - Jakob Lorber

[Acustic]

Capitolul 29

Vindecarea samaritencei (Ioan IV, 27-30)

(27) Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi, nici unul nu I-a zis: "Ce cauţi? "sau "Despre ce vorbeşti cu ea? "
(28) Atunci femeia şi-a lăsat ulciorul, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:
(29) "Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Mesia?"
(30) Ei au ieşit din cetate şi au venit spre EL

1. Aceste cuvinte au înspăimântat-o foarte tare pe femeie, cu atât mai mult cu cât exact în acel moment se întorceau discipolii Mei, după ce căutaseră merinde. Văzându-Mă că îi vorbesc acestei femei, ei au făcut ochii mari, fără să îndrăznească însă să întrebe pe cineva despre ce am fi putut să vorbim noi, sau ce am putut să facem împreună. Cât despre ceilalţi (inclusiv mama mea, care era împreună cu noi), aceştia dormeau atât de profund, încât nu s-au trezit deloc, atât de obositor fusese lungul drum. Discipolul plecat să caute un vas pentru a lua apă din fântână s-a întors cu mâinile goale. El s-a scuzat, spunând: "Doamne, cătunul acesta nu are nici douăzeci de case şi nu există în el nici un suflet pentru Tine, căci toate porţile sunt închise!"

2. La care Eu i-am răspuns: "Nu-ţi fă probleme, căci se va petrece adeseori ca noi, împinşi de setea iubirii noastre, să batem la porţile inimilor oamenilor cerând un vas pentru a scoate apă vie şi să nu găsim decât inimi închise şi goale, iar acest lucru este valabil atât pentru problemele lumeşti cât şi pentru chestiunile spirituale! înţelegi această analogie?"

3. Profund emoţionat de cuvintele Mele, discipolul Mi-a răspuns: "Vai, Doamne, iubitul meu învăţător, Te-am înţeles! Dar atunci înseamnă că nu vom face lucruri mari!"

4. I-am spus atunci: "Ba da, frate! Priveşte această femeie; adevăr îţi spun, o fiinţă pierdută şi regăsită valorează mai mult decât nouăzeci şi nouă de fiinţe aşa-zis drepte care consideră, după mintea lor, că nu au nevoie să se pocăiască, deoarece în ziua de Sabat se roagă lui Dumnezeu pe Muntele Garizim, dar care cu o zi înainte ascund toate vasele pentru scos apă! Aceasta pentru ca în ziua de Sabat, nimeni să nu poată bea din această fântână pentru a-şi astâmpăra setea, ca nu cumva ziua de Sabat să fie profanată! Oh! Nebunie oarbă a celor aşa-zis drepţi! Dar iată o păcătoasă cu ulciorul său, gata să ne servească! Spune deci, ce valorează mai mult, această femeie, sau cei care se cred drepţi, pentru că respectă Sabatul sacru pe Muntele Garizim?"

5. Cu inima plină de durere, femeia a spus: "Doamne, Tu, care eşti Fiul Celui Etern, iată ulciorul meu, serviţi-vă, îl las aici pentru voi. Lăsaţi-mă să mă întorc în oraş, să-mi pun nişte haine demne de prezenta voastră". Eu i-am răspuns: "Femeie, fii vindecată şi fă ceea ce ţi se pare drept!"

6. Plângând cu lacrimi de bucurie, femeia a lâsat la fântână ulciorul şi a fugit în oraş, întorcându-se de nenumărate ori pentru a-Mi face semn, pentru că ea Mă iubea foarte mult. A ajuns în oraş abia respirând. Mulţi oameni care petreceau Sabatul hoinărind în grupuri pe străzi, la umbră, au văzut-o. Ei o cunoşteau bine şi au întrebat-o, zâmbind: "Ei! Unde fugi atât de grăbită, ce arde?" Femeia i-a privit atunci cu seriozitate şi le-a spus: "Oh! Nu râdeţi, oameni buni, vremurile vor fi mai grele decât credeţi!"

7. Aceşti oameni au întrerupt-o şi au întrebat-o cu mare curiozitate: "Bine, bine! Ce este? Duşmanul este la graniţă? Un nor de lăcuste se apropie de ţinut?"

8. Femeia, scoasă din sărite, le-a răspuns: "Nimic din toate acestea, este ceva mult mai extraordinar! Ascultaţi-mă!

9. Acum o oră m-am dus la Fântâna lui Iacov să iau apă şi, iată, am găsit acolo, aşezat pe ghizd, un bărbat despre care am crezut la început că este evreu. Pe când scoteam apa, chiar dacă abia mă uitasem puţin la el, acest om a început să-mi vorbească şi m-a rugat să-l las să bea din ulciorul meu! Crezând că era evreu, l-am refuzat.

10. Dar el vorbea la fel ca profetul Ilie, spunându-mi tot ce am făcut până acum! în cele din urmă, el a început să vorbească despre Mesia. Atunci, m-a privit cu seriozitate şi mi-a spus cu o voce care mi-a pătruns până în măduva oaselor: 'Eu sunt Acela, Cel care îţi vorbeşte!'
11. Văzând că ştia de ce boală sufeream, L-am rugat să mă vindece. La sfârşit, El mi-a spus: "Fii vindecată!"
Şi iată că boala mea a fost spulberată ca vântul, iar acum sunt complet vindecată!

12. Mergeţi şi vedeţi dacă este într-adevăr Hristos, Mesia Cel Promis! Eu cred că El este, pentru că numai Hristos poate să dea astfel de dovezi, iar dacă nu este El acela, atunci Hristos nu va mai veni niciodată. Mergeţi şi vedeţi voi înşivă. Eu trebuie să merg acum repede acasă pentru a-mi pune cele mai bune haine, căci nu mai puteam să rămân astfel îmbrăcată în faţa măreţiei Sale. Şi chiar dacă nu este Hristos, El este oricum mai mult decât un profet sau decât un Rege al poporului!"

13. Auzind aceste cuvinte, oamenii au spus: "Dacă aşa stau lucrurile, momentul este într-adevăr serios, chiar de o importanţă supremă; trebuie să mergem acolo cât mai mulţi, împreună cu cei care cunosc Scripturile. Păcat că toţi rabinii noştri sunt plecaţi acum pe Muntele Garizim. Dar poate că va accepta să rămână câteva zile printre noi şi vom putea să-L examinăm".

14. Ei au cerut şi altora să-i urmeze la Fântâna lui Iacov, astfel încât un cortegiu de aproape o sută de persoane de ambe sexe a pornit la drum, pentru a veni să-l vadă pe Mesia!

[Acustic]

Capitolul 30

Despre seceriş şi despre masa Domnului (Ioan IV, 31-38)

(31) În timpul acesta, ucenicii îl rugau să mănânce şi ziceau: "învăţătorule, mănâncă! "
(32) Dar El le-a zis: "Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi. "
(33) Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: "Nu cumva I-a adus cineva să mănânce? "
(34) Iisus le-a zis: "Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.
(35) Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi- vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş.
(36) Cine seceră, primeşte o plată şi strânge roade pentru viaţa veşnică; pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp.
(37) Căci în această privinţă, este adevărată zicala: «Unul seamănă, iar altul seceră.»
(38) Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit şi voi aţi intrat în osteneala lor."

1. In timp ce acest cortegiu se apropia de fântână, discipolii Mei M-au îmbiat să mănânc înainte de sosirea oamenilor, căci ei ştiau că nu mâncăm niciodată în momentul în care cineva, oricine ar fi fost el, se apropia de Mine. Ei Mă iubeau mult şi se temeau pentru sănătatea Mea. Ei ştiau foarte bine că Eu eram Hristos, dar credeau că trupul Meu era slab şi fragil, ceea ce explică de ce M-au rugat să binevoiesc să mănânc.

2. Eu i-am privit cu gravitate, spunându-le: "Prieteni, voi mânca în curând o mâncare cum nici măcar nu vă puteţi imagina!"

3. Discipolii s-au privit între ei, întrebându-se: "Să-i fi adus deja cineva ceva de mâncare? Ce fel de mâncare va mânca? A mâncat deja? Dar nu se vede decât acest ulcior, încă plin cu apă. A schimbat din nou apa în vin?"

4. Eu le-am spus: "Oh! Nu vă mai întrebaţi atât de prosteşte ce am mâncat sau ce n-am mâncat. Voi M-aţi văzut adeseori că nu mănânc altceva decât voi! Eu nu vă vorbesc acum despre o mâncare materială, ci despre o hrană superioară, o hrană a spiritului, ceea ce înseamnă că Eu fac voia Celui care M-a trimis şi împlinesc Lucrarea (Opera) Lui. Cel care M-a trimis este Tatăl, despre care voi spuneţi că este Dumnezeul vostru. Dar voi nu L-aţi cunoscut niciodată. Eu îl cunosc şi acţionez după Cuvântul Său; iată, aceasta este adevărata Mea hrană, pe care voi nu o cunoaşteţi. Adevăr vă spun, nu numai pâinea hrăneşte; orice faptă bună, orice muncă utilă hrăneşte spiritul într-o măsură mai mare decât corpul.

5. Mulţi dintre voi aveţi terenuri, câmpuri şi vă spuneţi: "În patru luni va veni vremea secerişului şi trebuie să ne întoarcem acasă pentru recoltă. Dar Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt gata acum pentru seceriş, dar Eu nu mă gândesc la câmpurile naturii, ci la această mare pajişte care este lumea, în care oamenii sunt spicele coapte care trebuie secerate pentru hambarele lui Dumnezeu.

6. Căci, iată, secerişul este o muncă adevărată şi această muncă este adevărata masă pe care o voi lua împreună cu voi. Cel care este un adevărat secerător pe acest câmp strânge roade bune pentru viaţa veşnică, iar la sfârşitul recoltei, mare va fi bucuria, deopotrivă pentru Cel care a semănat şi pentru cel care a secerat.

7. Căci după seceriş, semănătorul şi culegătorul vor împărţi aceleaşi roade şi aceeaşi pâine a vieţii, iar vechiul proverb se va împlini: 'Unul semăna, celălalt culege, dar amândoi trăiesc din acelaşi fruct al muncii lor şi vor împărţi aceleaşi bucurii!

8. Priviţi această mulţime care vine spre noi din oraş pentru a vedea dacă Eu sunt Fiul Cel Promis şi toţi cei care li se alătură lor; iată fructele coapte ale unei recolte care ar fi trebuit să fie culeasă de mult timp; vă spun cu mare bucurie: recolta este mare, dar încă sunt prea puţini secerători care să o strângăl Rugaţi-vă deci lui Dumnezeu ca să trimită mai mulţi secerători pentru recolta Sa.

9. Eu v-am luat cu Mine şi atunci când v-am primit, v-am trimis dej a întru spirit să culegeţi roadele pe care nu voi le-aţi semănat; pentru că alţii au semănat şi voi aţi sosit după ce ei şi-au terminat munca. De aceea, bucuraţi-vă cu atât mai mulţi Pentru că cel care seamănă este deocamdată departe de recoltă, dar cel care adună are deja în faţa lui noua pâine a vieţii! Fiţi deci secerători plini de zel, căci suferinţa voastră este mai binecuvântată decât cea a semănătorilor".

10. Majoritatea discipolilor au înţeles aceste cuvinte şi au început să anunţe samaritenilor cuvântul Meu de iubire faţă de Dumnezeu şi de aproapele nostru, anunţând astfel că Eu eram într-adevăr Hristos.

11. Dar cei cu inimile mai puţin luminate s-au apropiat de Mine şi M-au întrebat în secret: "Doamne, de unde să luăm secerile? Pentru că astăzi este Sabatul!"

12. Eu le-am răspuns: 'V-am spus Eu să recoltaţi câmpurile de ovăz (material)? Oh, nebunilor, până când va trebui să vă mai suport? Nu înţelegeţi nici acum? Ascultaţi şi concentraţi-vă!

13. Cuvântul Meu din împărăţia lui Dumnezeu este această seceră spirituală pe care v-am dat-o, în inimile voastre, pentru ca ea să treacă de la limba voastră la urechile şi inimile semenilor voştri, fraţilor voştri, pentru a recolta oameni, fraţii voştri şi a-i aduce în împărăţia lui Dumnezeu, veritabilul regat al adevăratei cunoaşteri a lui Dumnezeu şi a vieţii eterne întru Dumnezeu.

14. Astăzi este Sabatul, dar acest Sabat este stupid şi fără sens, la fel ca şi inimile voastre; voi priviţi Sabatul pentru că inimile noastre sunt la dimensiunea Sabatului. Dar Eu vă spun, Eu - care sunt mai presus decât Sabatul:

15. Alungaţi cât mai repede Sabatul din inimile voastre dacă doriţi să rămâneţi cu adevărat discipolii Mei. lată-ne astăzi la muncă; acolo unde Domnul Sabatului munceşte, servitorii Săi nu trebuie sa-şi ţină mâinile în buzunare!

16. Oare nu răsare şi nu apune soarele în ziua Sabatului la fel ca în toate celelalte zile lucrătoare? Dar dacă Domnul soarelui şi al luminii sărbătoreşte ziua Sabatului, vouă v-ar plăcea să sărbătoriţi Sabatul într-o noapte întunecată? Vedeţi, vedeţi cât de proşti sunteţi? De aceea, ridicaţi-vă la fel ca fraţii voştri, faceţi ceea ce fac şi Eu şi atunci sărbătoarea Sabatului va fi vie şi adevărată; aceasta este sărbătoarea care îmi place".

17. Acestea fiind spuse, discipolii cei mai slabi s-au apropiat şi ei de samaritenii veniţi în număr mare să Mă vadă şi i-au învăţat ceea ce Eu îi învăţasem pe ei.

[Acustic]

Capitolul 31

Samaritenii îl recunosc pe Hristos. Samariteanca vorbeşte despre adevărata dovadă a onoarei: Iubirea pentru Dumnezeu.

1. Şi aceasta a durat până seara; mulţi samariteni veniţi din oraş pentru a Mă vedea au început să creadă în Mine ca urmare a mărturiei femeii, care ştia să-i convingă, povestind cu multă înflăcărare tot ceea ce îi spusesem despre viaţa ei. Mulţi alţii au crezut, de asemenea, graţie celor spuse de discipolii Mei despre Mine, dar samaritenii care au putut să se apropie de Mine mai mult, pentru a auzi propriile Mele cuvinte, au fost cei a căror credinţă a fost cea mai fermă.

2. Cei versaţi în scripturi spuneau: Vorbeşte la fel ca David când a spus că poruncile Domnului sunt drepte şi bucură inima; poruncile Domnului sunt pure şi luminează privirea; iubirea de Domnul este limpede şi curată, ea trăieşte veşnic, iar legile Domnului, mai preţioase decât aurul cel mai fin, mai dulci decât un fagure de miere, sunt drepte şi adevărate. 'Mă supun bucuros voinţei Tale, Doamne, şi legea Ta este înscrisă în inima mea; vreau să propovăduiesc dreptatea Ta în marile adunări. Tu o cunoşti, Tu o vezi, Doamne, vreau ca gura mea să nu înceteze niciodată să vorbească despre aceste lucruri; nu doresc să închid dreptatea Ta în inima mea; vreau să vorbesc despre adevărul Tău şi despre ajutorul Tău; în faţa marilor adunări, nu ascund bunătăţile Tale şi credinţa Ta'. Noi ştim şi este mărturia noastră puternică şi adevărată că Cel care vorbeşte şi acţionează precum David înaintea Domnului, adică Cel care vorbeşte şi acţionează în Numele lui Dumnezeu este într-adevăr Mesia Cel Făgăduit. Nimeni, de la David încoace, nu a vorbit şi nu a acţionat ca El. El este deci, fără nici o îndoială, Hristos, eternul Uns al Domnului; iar noi îl acceptăm pe deplin!"

3. După ce şi-au adus între ei această mărturie, au venit cu tot respectul şi M-au rugat să binevoiesc să rămân lângă ei, spunând: "Doamne, Tu eşti cu adevărat Hristos, noi Te-am recunoscut, rămâi printre noi; la Ierusalim, unde nu este decât lipsă de credinţă şi trădare, vei fi rău primit; pe pământ şi pe mare, nu este nimic mai rău decât fariseii! Aici, aşa cum se cuvine, vei fi considerat drept Cel a cărui naştere au anunţat-o Moise, David şi profeţii".

4. Eu le-am spus: "Dragi locuitori din Sihar! Pentru Mine este o mare bucurie să fi făcut o atât de bună recoltă pe pământurile voastre, dar nu ar fi drept să rămân aici, unde am vindecat bolnavi care sunt sănătoşi acum şi să nu Mă mai gândesc la ceilalţi. Voi rămâne totuşi două zile în mijlocul vostru şi nu voi pleca decât în a treia zi spre Galileea.

5. Mulţi dintre cei care nu au crezut până atunci şi-au mărturisit şi ei credinţa lor de nezdruncinat. Femeia, frumos îmbrăcată acum, era printre ei, spunându-le tuturor celor care credeau următoarele: '"Prieteni, sper că de-acum o să mă trataţi cu respect, căci eu am fost aceea care v-am arătat drumul atunci când m-aţi întrebat unde arde!"

6. Samaritenii i-au răspuns: "Din moment ce Domnul tea acceptat prima, de acum înainte vei fi tratată cu respect în Sihar, aşa cum este obiceiul. Dar nu datorită cuvintelor tale credem noi acum, ci pentru că L-am văzut şi L-am auzit pe El şi am recunoscut că El este Hristos, cu adevărat Domnul lumii. Şi nu vei reuşi niciodată să ne faci mai credincioşi decât suntem acum. Dar dacă doreşti să ai cu adevărat respectul nostru, va trebui să nu mai păcătuieşti!"

7. Femeia le-a spus: "Eu nu am păcătuit niciodată atât de mult cât, din nefericire, aţi crezut voi. Trupul meu nu a fost niciodată atins de către un bărbat înainte de a fi cunoscut pe primul meu soţ; şi după ce am devenit soţia lui, am trăit aşa cum se cuvine unei femei măritate. Nu este vina mea că sunt sterilă şi că cei cinci bărbaţi ai mei au murit după ce am trăit împreună. Nu puteam să fac nimic; nu a fost decât cel mult greşeala celor de la care am primit acest trup. La moartea celui deal cincilea soţ, am hotărât cu inima frântă să nu mai am parte de nici un alt bărbat; dar după un an, aşa cum ştiţi, a sosit un medic în Sihar cu plantele, uleiurile şi balsamurile sale, vindecând multă lume! M-am dus atunci să-l văd, sperând că ar putea să mă ajute.

8. El m-a privit şi mi-a spus: 'Femeie, voi face totul pentru a te vindeca, pentru că ochii mei nu au mai văzut niciodată o femeie atât de frumoasă ca tine; şi chiar dacă nu voi putea să te vindec de tot, vreau cel puţin să-ţi micşorez suferinţa'. El a venit apoi să locuiască în casa mea sărăcăcioasă, m-a îngrijit şi mi-a dat medicamente în fiecare zi, dar niciodată nu s-a atins de trupul meu cu intenţii rele, aşa cum aţi crezut voi.

9. Şi totuşi, la fel ca voi toţi, eu sunt o păcătoasă în faţa lui Dumnezeu, dar nu sunt o păcătoasă atât de mare pe cât credeţi voi. Intrebaţi-L pe Cel care stă aşezat aici, la Fântâna lui Iacov şi care mi-a spus tot ce am făcut; vă va spune chiar El dacă merit sau nu să fiu numită păcătoasă!"

10. Samaritenii s-au uitat unii la alţii, făcând ochii mari şi i-au spus femeii: "Bine, bine, este în ordine; nu-ţi vom face nici un rău, poţi fi liniştită, vei fi respectată în oraşul nostru. Eşti mulţumită?"

11. Femeia a răspuns: "Oh! Nu vă îngrijoraţi de onoarea unei femei sărace! Eu am primit deja onoarea cea mai mare!"

12. Samaritenii i-au spus: "Cum adică? Nu avem nici o idee referitoare la onoarea pe care ţi-a putut-o aduce oraşul. Ce onoare ţi s-a făcut deja?"

13. Femeia lea răspuns, privindu-Mă cu ochii înlăcrimaţi de recunoştinţă: "El se odihneşte încă; El singur este toată onoarea mea, onoare pe care nici voi nici întreaga lume nu poate să mi-o dea, nici să mi-o ia înapoi. El singur mi-a dat-o, doar de la El am primit-o! Ştiu bine că nu sunt demnă să primesc de la El, Domnul gloriei, o asemenea onoare, dar El mi-a dat-o şi am primit-o înaintea voastră; şi este ceea ce voi nu mi-aţi dat; este ceva ce am primit o dată pentru totdeauna şi nu veţi putea să-mi luaţi înapoi. Este adevărata onoare, care durează o veşnicie, pe când toate onorurile oraşului, valabile doar în Sihar, sunt trecătoare şi pot să mă lipsesc de ele dacă am parte de ceea ce este etern. Sper că înţelegeţi acum de unde am adevărata mea onoare".

14. Samaritenii au spus: "Crezi că este o favoare faptul că întâmplarea a făcut ca tu să vii aici şi să-L găseşti prima pe Hristos? Iată, şi noi L-am descoperit, îl lăudăm şi îl adorăm la fel ca tine în inimile noastre; El nea promis, la fel ca şi ţie, că o să rămână două zile în oraşul nostru! Cum poţi atunci să vorbeşti despre o favoare sau despre o întâietate acordată ţie?"

15. Femeia a răspuns: "Dragi oameni din Sihar, dacă aş ţine morţiş ca dreptatea să fie de partea mea, nu am mai sfârşi niciodată! V-am spus adevărul, dar nu voi reîncepe încă o dată să-l argumentez. Mulţi dintre voi au studiat dreptul roman şi sunt deci judecători competenţi în materie, cunoscând înţelepciunea acestui drept, în dreptul roman, pe care l-am citit şi eu, deoarece cunosc limba romană, este scris: Primo occupanti jus! Am fost prima, nu-mi veţi putea lua acest drept".

16. Samaritenii au tăcut, neştiind ce să-i răspundă acestei femei care i-a atins în punctul lor slab! Ei nu puteau să o contrazică, căci ura lor faţă de evrei îi făcea să-i aprecieze pe romani şi respectau înţelepciunea şi regulamentele dreptului roman. Văzând că femeia cita din dreptul roman, ei nu mai aveau altceva de făcut decât să tacă.

17. Nu este de mirare că această femeie ştia limba latină, căci pentru a evita orice contact cu evreii, aproape toţi Samaritenii vorbeau la fel de bine atât limba greacă cât şi limba latină.

[Acustic]

Capitolul 32

Iisus, oaspetele samaritencei

1. S-a făcut seară, iar cei care veniseră împreună cu Mine din Iudeea şi care dormiseră toată după-amiaza, fiind foarte obosiţi, au început să se trezească unii după alţii, surprinşi să vadă că se făcuse noapte. M-au întrebat ce se petrecuse, dacă trebuia să căutăm un han sau dacă doream să ne continuăm drumul pe răcoarea nopţii.

2. Eu le-am spus: "Atunci când oamenii dorm, Domnul veghează; iar veghea Domnului este atotcuprinzătoare. Cei care îl însoţesc nu au de ce să se teamă dacă rămân alături de El. Aşadar, ridicaţi-vă şi haideţi s-o pornim către oraşul samaritenilor; vom găsi acolo un adăpost. Femeia care a refuzat să-Mi dea apă la amiază are o casă mare şi ea nu va refuza să ne găzduiască".

3. Femeia a căzut la picioarele Mele, înecându-se în lacrimi de iubire şi de bucurie şi a spus: "Oh, Doamne, Mântuitorul meu. cum aş putea să merit o asemenea graţie, păcătoasă cum sunt?"

4. Eu i-am spus: 'Tu M-ai primit în inima ta, mai preţioasă decât orice locuinţă, aşadar Mă vei primi şi în casa ta, pe care Iacov a construit-o pentru Iosif, la fel ca şi această fântână. Noi suntem numeroşi, dar vei avea un mare câştig!"

5. Femeia a spus: "Doamne, v-aş fi primit chiar dacă eraţi de zece ori mai numeroşi, atât cât mi-ar fi permis mijloacele mele. Deşi casa mea este aproape ruinată în mai multe părţi, are încă multe camere curate şi bine amenajate; nu locuiesc acolo decât medicul, câţiva oameni ai casei şi eu. Dar îţi spun, Doamne, casa mea îţi aparţine în totalitate, Tu eşti adevăratul ei stăpân, căci dreptul Tău este cel mai vechi. Vino, Doamne, să locuieşti în casa Ta, pentru că este casa Ta; ea îţi aparţine pentru totdeauna, cu tot ceea ce conţine!"

6. "Oh, femeie - am spus Eu -, credinţa ta este mare şi inima ta minunată; de aceea, te voi considera ca fiind unul dintre discipolii Mei. Atâta vreme cât această Evanghelie va fi citată, vei fi şi tu mereu pomenită, în eternitate!"

7. Surprinşi într-un mod neplăcut, mai mulţi samariteni s-au apropiat şi au spus: "Doamne, şi noi avem case; ar fi mai bine să locuieşti la noi, căci casa acestei femei are o reputaţie proastă şi este în ruină!"

8. Dar Eu le-am spus: "De aproape trei ore sunteţi cu Mine şi M-aţi recunoscut; a venit noaptea, dar nici unul dintre voi nu s-a oferit să ne găzduiască, pe Mine şi pe discipolii Mei, cu toate că am acceptat invitaţia de a rămâne două zile în oraşul vostru.

9. Am cercetat însă inima acestei femei şi am găsit-o chinuită de setea ca Eu să locuiesc la ea. Nu Eu sunt cel care a dorit să locuiască la ea, ci inima ei a dorit-o! Dar cum ea nu îndrăznea să se exprime liber în faţa noastră, M-am adresat inimii ei şi am întrebat această inimă ce dorea atât de intens să-Mi ofere!

10. Pentru acest motiv profund, am acceptat să fiu găzduit două zile în casa acestei femei. Preafericiţi vor fi cei care nu se vor supăra pe Mine pentru asta!

11. Dar vă spun, voi strângeţi roadele după cum semănaţi: cine seamănă cu zgârcenie, recoltează cu zgârcenie; cine seamănă cu generozitate, recoltează cu generozitate. Nimeni dintre voi nu a făcut o asemenea ofertă discipolilor Mei sau Mie însumi, în timp ce această femeie Mi-a dat imediat tot ceea ce are! Cine dintre voi a mai făcut aceasta? Este oare nedrept dacă Eu am onorat-o mai întâi pe ea? Adevăr vă spun: Nefericiţi vor fi cei care se cred mai drepţi decât această femeie!"

12. Surprinşi, samaritenii s-au privit cu ochii mari, dar M-au rugat să le dau totuşi permisiunea de a veni să Mă vadă a doua zi.

13. Le-am răspuns: "Eu nici nu vă invit, nici nu vă forţez să veniţi. Poarta nu este închisă pentru cei care vor să vină de bunăvoie la Mine. Intrarea este liberă. Să vină cine vrea! Şi să rămână acasă la el cel care vrea să rămână acasă, eu nu forţez şi nu judec pe nimeni". Samaritenii s-au ridicat pentru a se întoarce în oraş. Eu am mai rămas încă vreo câteva minute la fântână, unde femeia dădea apă tuturor celor care erau cu Mine.

[Acustic]

Capitolul 33

Iisus, invitatul samaritencei

1. Medicul femeii, care o însoţise, a plecat în grabă pentru a pregăti împreună cu slugile sale găzduirea noastră şi o masă de seară cât mai bogată; dar, la sosirea lui, a fost uluit să constate că oamenii săi pregătiseră deja totul. El i-a întrebat cine le-a spus să facă asta. Servitorii i-au răspuns: "Un tânăr de o mare frumuseţe a venit şi ne-a spus cu vocea cea mai blândă cu putinţă: 'Faceţi cutare şi cutare lucru, căci Domnul care va veni să locuiască în această casă are nevoie'. Noi am înţeles că era vorba de ceva minunat şi am lăsat orice altă treabă pentru a face ceea ce ne-a poruncit acel tânăr necunoscut".

2. Mirat, medicul şi-a întrebat servitorii unde se afla acest tânăr deosebit. Ei au răspuns: "Nu ştim unde este acum, căci a dispărut din casă imediat după ce ne-a dat porunca". Medicul le-a spus: "Nu fiţi supăraţi, căci această casă va cunoaşte o mare cinste şi veţi avea şi "voi partea voastră".

3. După care, medicul s-a grăbit să se întoarcă la Mine pentru a Mă ţine la curent cu tot ceea ce deja se pregătise.

4. Pe drum, el a întâlnit câţiva samariteni ultradogmatici, care i-au spus: "Prietene, nu este bine să alergi în ziua de Sabat, nu ştii că aceasta este o profanare a Zilei lui Iehova?"

5. Dar medicul le-a spus: 'Voi, care vă conduceţi numai după principiile lui Moise, credeţi că este un păcat să alergi în ziua Sabatului atunci când Soarele deja a apus şi Sabatul a trecut? Dar ce spuneţi atunci când vă dezonoraţi femeile şi servitoarele în ziua de Sabat şi vă comportaţi ca nişte netrebnici şi desfrânaţi şi vă prostituaţi? Asta a poruncit Moise să faceţi în ziua lui Iehova?" Samaritenii i-au răspuns: "Dacă n-ar fi fost Sabatul, te-am fi linşat pentru asemenea cuvinte, dar de data asta te iertăm". Medicul le-a spus: "Bine, bine, cuvintele şi comportamentul vostru sunt foarte potrivite acum, când Mesia Cel Făgăduit se apropie de porţile Siharului, iar eu alerg pentru a-L întâmpina şi pentru a-I spune că totul este pregătit pentru a-L primi în casa Lui. Nu ştiţi ce s-a petrecut astăzi la porţile oraşului?"

6. Samaritenii au răspuns: "Am aflat că o caravană de evrei şi-a făcut tabără la Fântâna lui Iacov şi că unul dintre ei, fără îndoială şeful acestei bande, pretinde a fi Hristosl. Tu eşti medic şi nu ţi-ai dat scama că evreii îşi bat joc de noi, vrând să ne păcălească! Gândeşte-te, crezi tu că dacă acesta ar fi adevăratul Mesia, noi nu L-am recunoaşte? Nu suntem şi noi din Galileea, nu suntem şi noi de aceeaşi religie cu voi, supuşi Legii lui Moise? Noi, care suntem din Galileea, îl cunoaştem pe acest galileean, fiul unui dulgher, care nu mai are chef de muncă şi a început să-şi bată joc de farisei, jucându-se de-a savanţii magicieni şi încercând să se dea drept Mesia. Doar un bou şi un măgar ca tine îl pot aşeza pe un piedestal, crezând în cuvintele lui mieroase. Ar trebui mai degrabă să-i prindem pe toţi, să-i snopim în bătaie şi să-i alungăm dincolo de frontierele noastre, ca pe nişte gunoaie!" Medicul a spus: "Oh, orbi ce sunteţi, îngerii Domnului sunt în casa mea aducând mâncăruri şi băutură, pregătindu-i adăpostul şi voi vorbiţi în acest fel! Domnul să vă pedepsească!"

7. îndată ce medicul a spus aceste cuvinte, zece dintre samariteni au amuţit pe loc, nemaiputând să pronunţe nici un cuvânt! Ei au rămas muţi pe toată durata celor două zile ale şederii Mele la Sihar. Medicul i-a părăsit şi a fugit la Mine.

8. Ajuns aici, el Mi-a spus: "Doamne, adăpostul Tău este minunat pregătit; dar pe drum am întâlnit o bandă de renegaţi care au încercat să mă îndepărteze de Tine. Strigătele lor nu au durat însă prea mult timp, căci îngerul Tău le-a închis gura, cu excepţia a doi dintre ei, care au fugit îngroziţi. Iată, Doamne, tot ce s-a petrecut în numai o jumătate de oră". Eu i-am spus: "Fii fără grijă, aceasta trebuia să se petreacă pentru ca aceia care cred în Numele Meu să nu se îndepărteze de noi. Să mergem, iar tu, draga mea samariteancă, nu-ţi uita ulciorul!" Femeia a umplut ulciorul cu apă proaspătă şi l-a dus acasă. Astfel s-a scurs aşadar această jumătate de zi la Fântâna lui Iacov şi ne-a adus o recoltă destul de bogată în acest oraş!

[Acustic]

Capitolul 34

Iisus în casa lui Iosif din Sihar, pregătită de îngeri

1. Ioan, discipolul Meu, M-a întrebat: "Dacă Tu vrei, voi scrie în această noapte tot ce s-a petrecut".

2. Eu i-am răspuns: "Frate, să nu notezi decât ceea ce-ţi voi indica Eu, căci altfel va trebui să acoperi file întregi pentru a scrie tot ce se va petrece aici timp de două zile! Cine va citi toate acestea? Cine le va înţelege? Dacă notezi însă numai evenimentele principale, aşa cum îţi voi spune Eu, înţelepţii care vor căuta într-adevăr în Numele Meu vor înţelege ceea ce s-a petrecut aici şi tu nu vei face o muncă inutilă. Fă-ţi deci munca uşoară şi vei fi întotdeauna cel mai bun cronicar al faptelor Mele".

3. Ioan M-a strâns atunci la piept, după care am plecat în oraş, la casa lui Iosif, în compania femeii şi a doctorului, în timp ce noaptea deja se lăsase.

4. La sosirea noastră în această casă, care era într-adevăr foarte mare, femeia a găsit casa pregătită aşa cum nu o mai văzuse niciodată. Multe scaune şi mese fuseseră aranjate, candelabre preţioase din aur şi din argint luminau fiecare masă, pe podea se aflau covoare minunate, buchete simetrice de flori tapiţau pereţii şi cristale din cele mai strălucitoare cu un vin delicios îi aşteptau pe invitaţi.

5. Mirată la culme, femeia nu s-a mai putut abţine şi a spus: "Dar, Doamne, ce-ai făcut? Ţi-ai trimis discipolii să pregătească toate acestea pe ascuns? De unde au putut lua ei toate aceste lucruri? Eu ştiu ce am în casă, dar niciodată nu am avut acest aur şi acest argint pe care îl văd aici. Niciodată nu am văzut asemenea cupe de cristal şi, iată, aici se află cu sutele, fiecare valorând treizeci de piese de argint. Aceste vinuri, aceste bucate, aceste fructe, această pâine bună şi toate aceste covoare preţioase valorează fiecare mai mult de o sută de monezi de argint. O, Doamne, spunemi, săraca de mine, dacă Tu ai adus toate acestea sau le-ai găsit în oraş?"

6. Eu i-am spus: 'Vezi tu, dragă femeie, ai spus acolo, afară, la fântână, că această casă îmi aparţine. Am luat aceasta drept o ofrandă şi pentru că această casă este a Mea, politeţea îmi cerea să o primesc pe binefăcătoarea Mea în apartamente elegante. Iată cum o mână o spală pe cealaltă! Este exact ceea ce s-a petrecut aici. O onoare o atrage pe alta. Din adâncul inimii tale, tu Mi-ai oferit casa ta în mod spontan, aşa cum era ea; iar Eu ţi-o ofer aşa cum este ea în prezent; cred că vei fi mulţumită de schimb. După cum vezi, am un oarecare simţ decorativ şi chiar destul de mult bun gust!

7. Am învăţat arta decorativă, la fel ca tot ceea ce ştiu, de la Tatăl Meu! Pentru că numeroasele lăcaşuri infinite ale Tatălui Meu sunt decorate cu cel mai rafinat bun gust; de altfel, cred că îţi dai seama şi singură dacă priveşti aceste flori de câmp care, în simplitatea lor minunată, valorează cât toate splendorile regale ale lui Solomon.

8. Dacă Tatăl ornează şi decorează florile efemere, cu atât mai mult va orna şi va decora El casa Sa care este în ceruri. Ceea ce face Tatăl fac şi Eu, pentru că Eu şi Tatăl una suntem, în modul cel mai deplin. Cel care mă primeşte pe Mine, îl primeşte pe Tatăl, pentru că Tatăl este în Mine, aşa cum Eu sunt în El; ceea ce voi faceţi pentru Mine, pentru Tatăl Meu faceţi; tu nu poţi să-Mi dai ceva fără să primeşti înapoi însutit. Iată, acum ştii totul.

9. Haide aşadar să luăm loc şi să trecem la masă, căci mulţi sunt înfometaţi şi însetaţi printre noi. Vom continua să vorbim după ce ne vom mai întrema".

10. S-au aşezat cu toţii la masă, mulţumind pentru bucatele şi băuturile care i-au regenerat.

[Acustic]

Capitolul 35

Minunatele amenajări ale locuinţei samaritencei. Iisus îi cere să păstreze tăcerea.

1. La sfârşitul mesei, femeia s-a apropiat de Mine, abia îndrăznind să-Mi vorbească. Ea aflase în timpul mesei, de la servitorii medicului, felul în care totul a fost aranjat. Aceştia i-au spus: "Dragă stăpână, Dumnezeu ştie cum s-a petrecut! Noi n-am făcut aproape nimic. Medicul n-a făcut nici el nimic; la sosirea lui, totul era deja pregătit! De fapt, înaintea întoarcerii sale, noi eram ocupaţi cu tot felul de treburi, când a sosit un tânăr de o frumuseţe extraordinară, spunându-ne să facem ceea ce îi place Domnului; şi noi am început din acea clipă să facem exact ce ne-a poruncit să facem acel tânăr uimitor. Dar, lucru ciudat, în momentul în care noi voiam să facem un anumit lucru, acest lucru era deja făcut. Tot ce putem să-ţi spunem este că atotputerea lui Dumnezeu s-a manifestat aici în toată gloria Ei şi că acest tânăr strălucitor trebuie să fi fost un înger al lui Dumnezeu, căci altfel totul devine inexplicabil. Cel care a intrat în sală alături de tine trebuie să fie un mare profet, de vreme ce este slujit de forţele cerului!"

2. Auzind cuvintele servitorului, femeia, perplexă, nu a mai ştiut ce să spună; după o îndelungată tăcere, ea a îndrăznit să pronunţe cu o voce abia şoptită: "Doamne, Tu eşti mai mult decât Mesia. Tu eşti, fără îndoială, Cel care l-a pedepsit pe Faraon, care i-a scos pe israeliţi din Egipt şi care a proclamat cu glas de tunet legea Sa din înălţimea Muntelui Sinai".

3. Eu i-am răspuns: "Nu a venit momentul potrivit pentru a vorbi despre asta; păstrează deocamdată ceea ce ştii în inima ta, dar ai grijă ca această mulţime de oameni, care M-a urmat încă din Iudeea, să fie bine găzduită în camerele în care vor dormi. Tu, medicul şi discipolii Mei, care sunt zece cu toţii, veţi rămâne aici. Rezervă patul cel mai bun mamei Mele, femeia care era lângă Mine; căci mama Mea, care nu mai este foarte tânără, a făcut un drum lung pe jos şi merită să se odihnească".

4. Femeia, în culmea bucuriei de a fi descoperit-o pe mama Mea în spatele acelei sărmane figuri obosite, s-a îngrijit de ea cu toată devoţiunea. Măria a lăudat-o pentru bunătatea ei, recomandându-i să facă tot ceea ce îi spusesem Eu.

5. Când totul s-a liniştit şi când doar femeia, medicul şi cei zece discipoli ai Mei au mai rămas cu Mine în sala cea mare în care mâncasem, le-am spus discipolilor: "Ştiţi ce v-am spus la Betabara, în Galileea: Veţi vedea cerurile deschizându-se şi îngerii lui Dumnezeu coborând pe pământ'; este exact ceea ce se petrece acum sub ochii voştri; tot ceea ce aţi băut, aţi mâncat şi aţi văzut nu este de pe acest pământ, ci a fost adus de către îngeri din ceruri. Deschideţi bine ochii şi priviţi câţi îngeri sunt pregătiţi să Mă slujească".

6. Când ochii lor s-au deschis (este vorba despre vederea spirituală), ei au văzut o mulţime de îngeri în slujba Mea coborând din ceruri; căci zidurile casei dispăruseră şi toţi au văzut cerurile în faţa lor.

7. Natanael a spus atunci: "Da, Doamne, Tu eşti autentic şi adevărat; tot ce spui Tu se realizează pe loc. Adevărat, adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu Cel Viu. Dumnezeu a vorbit lui Avraam prin îngerii Săi. Iacov a văzut în vis o scară pe care îngerii urcau şi coborau, dar nu L-a văzut niciodată pe Dumnezeu, în afara unui înger care purta înscris pe mâna dreaptă numele Domnului; iar când Iacov s-a luptat cu el pentru a şti dacă este Dumnezeu, o lovitură la şold l-a făcut şchiop. Moise i-a vorbit lui Dumnezeu, dar nu a văzut decât lumină şi foc şi a trebuit să se ascundă într-o grotă atunci când Dumnezeu a trecut prin faţa lui; el nu a avut dreptul să se uite decât după ce Dumnezeu a trecut; şi când a privit, nu L-a văzut pe Dumnezeu decât de la spate, dar a trebuit să-şi acopere fata cu trei grosimi de voal, pentru că Dumnezeu strălucea mai tare decât Soarele şi nimeni nu putea suporta această lumină fără să moară. După aceea nu a mai fost decât Ilie, în faţa căruia Dumnezeu s-a manifestat printr-un murmur blând. Şi iată-Te acum în sfârşit pe Tine însuţi.'"

8. L-am întrerupt atunci pe Natanael, spunându-i: "Ajunge, frate, încă nu este momentul. Doar un suflet atât de pur ca al tău, fără falsitate şi fără gânduri ascunse, este capabil să vadă acest lucru. Dar păstrează aceasta pentru tine, până când va veni ceasul. Pentru că, vezi tu, nu toţi cei care Mă urmează sunt ca tine!

9. Această femeie nu era ca tine, dar iată, ea este acum ca şi tine şi de aceea ea a înţeles ceea ce tu ai vrut să spui. Dar n-a venit încă ceasul; acesta va veni doar în momentul în care cortina templului se va sfâşia".

[Acustic]

Capitolul 36

Ce va fi scris pe pergament şi ce va rămâne secret. Parabola arborelui fructifer, Iisus, Măria, Joram şi samariteanca. Iisus nu doarme niciodată.

1. Ioan m-a întrebat atunci: "Doamne, trebuie să scriu aceasta? Este mai important decât miracolul de la Cana, căci aceasta dovedeşte cu adevărat de unde ai venit!"

2. Eu i-am răspuns: "Lasă şi asta, căci ceea ce trebuie să scrii tu va fi un semn pentru lume, dar aceasta nu are puterea de a înţelege totul. La ce ar servi osteneala ta? Crezi tu că lumea ar crede toate aceste lucruri? Priveşte, cei care sunt aici cred pentru că văd, dar lumea care trăieşte în întuneric nu va crede niciodată că aşa ceva s-a petrecut cu adevărat aici. Noaptea nu poate să-şi imagineze opera luminii. Dacă vrei să vorbeşti despre operele luminii, lumea va râde de tine şi va sfârşi prin a te batjocori. Pe viitor, nu vei scrie decât ceea ce fac Eu la lumina zilei, în faţa tuturor! Iar ceea ce fac în taină, oricât de extraordinar ar fi, nu scrie decât în inima ta şi nu pe pergament!

3. Va veni timpul când toate aceste lucruri rămase secrete vor fi revelate lumii, dar până atunci mulţi arbori îşi vor lăsa să cadă fructele verzi de pe crengile lor, pentru că arborii poartă multe fructe, dintre care abia o treime ajung la maturitate; cele două treimi căzute pe pământ vor fi zdrobite şi vor trebui să putrezească şi să se usuce, pentru ca ploaia să le descompună, iar adierea vântului să le întoarcă înapoi la rădăcina trunchiului, pentru a permite apoi, odată cu seva care va urca, o nouă naştere".

4. Ioan a spus: "Doamne, ce spui Tu este prea profund, cine poate să înţeleagă?"

5. Eu i-am răspuns: "Nici nu este necesar, este suficient ca tu să crezi şi să Mă iubeşti; o înţelegere mai profundă va veni cu siguranţă într-o zi, când spiritul adevărului se va coborî asupra voastră! Dar înainte ca aceasta să se petreacă, în ciuda tuturor acestor semne, vă veţi mai sprijini încă de Mine şi de Numele Meu!

6. Ceea ce vă închipuiţi voi toţi despre Mesia şi despre împărăţia Lui este fals; de aceea, va fi greu să vă fac să înţelegeţi.

7. Pentru că împărăţia lui Mesia nu va fi o împărăţie a acestei lumi, ci un regat al Spiritului şi al Adevărului în împărăţia Eternă a Tatălui Meu, care nu va lua niciodată sfârşit. Cel care va fi primit în această împărăţie va avea viaţă veşnică şi o fericire pe care nu a mai trăit-o încă niciodată, pe care nu a mai simţit-o niciodată în inimă".

8. Petru, care tăcea de multă vreme, a spus: "Doamne, dar cine va fi demn de aceasta?"

9. Eu i-am răspuns: "Prietene drag, vezi tu, acum este deja târziu şi trupurile noastre au nevoie de odihnă pentru a putea lucra mâine. De aceea, vom încheia acum această zi, iar mâine vom avea limpezimea necesară pentru a continua. Găsiţi-vă fiecare un loc bun şi odihni- ţi-vă bine, căci mâine vom avea multe lucruri de făcut".

10. In acest moment, ei şi-au revenit cu toţii la starea lor normală şi au văzut din nou pereţii casei. Discipolii, dintre care unii erau foarte obosiţi, i-au mulţumit lui Dumnezeu şi au plecat să se culce în camerele alăturate, pe nişte divane magnifice, unde au adormit imediat!

11. In timp ce discipolii dormeau, femeia şi doctorul - rămaşi alături de Mine - au căzut în genunchi în faţa Mea, mulţumindu-Mi pentru graţia infinită pe care le-am oferit-o lor şi casei lor. M-au întrebat imediat dacă puteau să ni se alăture pentru a Mă urma.

12. Dar Eu le-am spus: "Pentru mântuirea voastră, nu este necesar să îmi urmaţi paşii, este suficient ca voi să Mă urmaţi în inimile voastre. Este mai bine să rămâneţi ca martori în acest ţinut, căci peste puţin timp, mulţi oameni vor începe să aibă îndoieli şi vor veni la voi. Va trebui să fiţi atunci martorii Mei.

13. Şi tu, dragul Meu Joram, de acum înainte vei fi un medic desăvârşit. Orice persoană pe care vei pune mâinile în Numele Meu se va simţi bine, oricare ar fi boala ei; este însă necesar să încheiaţi imediat între voi acea uniune indisolubilă şi perfectă, pentru ca viaţa voastră împreună să nu îi indigneze pe orbii care nu văd decât ceea ce este exterior şi nu au nici o idee despre ceea ce este în interior (în suflet)".

14. Ţie, Joram, nu mai trebuie să-ţi fie frică de Irhael, deoarece corpul şi sufletul ei sunt acum perfect sănătoase. Irhael, iată, ţi-l dau ţie pe Joram, un soţ venit din ceruri; fii pe deplin fericită alături de el, căci el nu este un spirit de pe acest pământ, ci vine direct din ceruri".

15. Femeia a spus: "Oh, Doamne, ce bun eşti Tu! Când doreşti ca eu şi Joram să ne unim în faţa lumii?"

16. Eu i-am răspuns: "Eu v-am unit deja şi această unire este singura valabilă atât pe pământ cât şi în ceruri; şi vă spun, de la Adam încoace nu a existat un cuplu mai armonios decât al vostru, căci Eu însumi am binecuvântat căsătoria voastră.

17. Mâine vor veni mulţi preoţi împreună cu oamenii înstăriţi şi cu ceilalţi săteni; anunţaţi-i că sunteţi căsătoriţi în faţa lui Dumnezeu şi în faţa lumii. Dacă veţi avea copii, să-i creşteţi în spiritul învăţăturii Mele şi să-i botezaţi în Numele Meu, la fel ca toţi cei pe care îi veţi vedea botezaţi mâine de către discipolii Mei şi cei pe care Ioan îi botează pe malul Iordanului şi despre care aţi auzit vorbindu-se. Joram, îţi voi da mâine puterea de a boteza şi tu pe toţi cei care cred în Numele Meu!

18. Mergeţi acum să vă odihniţi; dar, din pudoare, să nu vă atingeţi unul de celălalt atâta timp cât Eu voi rămâne în această casă. Nu vă faceţi griji nici în ceea ce priveşte hambarul şi masa, ele vor fi aprovizionate de Sus atâta timp cât Eu voi fi aici. Nu spuneţi însă nimic din toate acestea la nimeni, căci oamenii nu ar putea să înţeleagă; după ce voi pleca, să nu spuneţi decât celor care văd mai limpede. Mergeţi aşadar să vă odihniţi; cât despre Mine, Eu voi veghea aici; Domnul nu poate nici să doarmă, nici să se odihnească, căci somnul şi odihna Lui ar fi moartea şi pierderea tuturor fiinţelor. De fapt, chiar dacă toată lumea ar dormi, Domnul ar veghea încă asupra tuturor fiinţelor".

19. Acestea fiind spuse, cele două gazde Mi-au mulţumit şi s-au retras fiecare în camera sa. Eu am rămas aşezat pe scaunul Meu până în zori.

[Acustic]

Capitolul 37

Cântarea preoţilor. Vocaţia lui Matei Despre interpretarea viselor şi despre puterea sufletului de a le înţelege.

1. Dis-de-dimineaţă, când soarele nu era decât cu o palmă deasupra orizontului, o mulţime de preoţi care locuiau în Sihar au venit în faţa casei lui Irhael (căci Muntele sacru se afla în imediata apropiere a oraşului), strigând: "Osana, Osana, glorie Celui care a venit în numele Domnului Dumnezeu! Răbdare, Soare! Lună, nu te mai mişca până când Domnul nu-i va spulbera cu mâna Sa atotputernică pe toţi duşmanii Săi, care sunt şi ai noştri! Nu-i ierta decât pe romani, Doamne, ei sunt prietenii noştri, căci ei ne protejează de evrei, care nu mai sunt copiii lui Dumnezeu, ci ai lui Belzebut, pe care îl invocă de parcă le-ar fi tată în Templul lui Solomon, care Ţi-a fost consacrat Ţie. Ai făcut foarte bine, Doamne, că ai venit la adevăraţii Tăi copii, cei care au crezut în promisiunile Tale şi care Te-au aşteptat până în această clipă. Tu eşti într-adevăr evreu şi este scris că mântuirea va veni de la evrei. Dar noi ştim că Tu ai fost la Ierusalim şi că i-ai alungat cu biciul pe evreii din Templu şi le-ai răsturnat mesele. Oh, Doamne, ai făcut foarte bine, şi cerurile trebuie să Te slăvească şi să cânte psalmi în sunete de trompete şi de harpă. Am spus întotdeauna că dacă vei trece pe aici, vei veni neapărat în oraşul sfânt în care profetul Tău Daniel a anunţat căderea şi distrugerea Ierusalimului şi că, din acest oraş, vei anunţa mântuirea popoarelor Tale! Lăudat fie numele Tău, Osana, Osana, din înaltul cerului şi pace copiilor Tăi binevoitori".

2. Aceste strigăte mai mult sau mai puţin înţelepte au atras mulţimea celor care veniseră să Mă vadă la fântână şi care doreau să Mă revadă. Pe măsură ce zgomotele creşteau, odată cu mulţimea ce se aduna, toţi cei din casă au fost nevoiţi să se scoale din pat pentru a vedea ce se petrece! Discipolii s-au ridicat primii şi au venit să Mă întrebe ce este cu acest vacarm şi dacă era înţelept să mai rămânem aici, sau era mai bine să plecăm!

3. Eu le-am spus: "Of, oameni lipsiţi de curaj, ascultaţi cum strigă ei Osana; nu este nici un pericol să rămânem acolo unde se strigă Osana!"

4. Discipolii s-au liniştit şi Eu am adăugat: "Coborâţi şi spuneţi-le să păstreze liniştea şi să meargă spre munte, unde voi veni şi Eu la ora şase, împreună cu voi toţi. Acolo, le voi anunţa tuturor mântuirea. Să ia cu ei scribi pentru a scrie ceea ce vă voi învăţa de pe înălţimile acestui munte.

5. Tu, Ioan, nu va trebui să scrii, căci în acest caz, alţii vor scrie învăţătura Mea. Se află aici un scrib, un galileean pe nume Matei. El a notat deja anumite lucruri despre copilăria Mea; scrie foarte rapid şi va şti în mod cert să scrie tot ce va vedea şi va auzi aici. Strigaţi-l pe nume şi aduceţi-l aici; el vă va urma imediat. Spuneţi tuturor celor care au venit ieri printre primii la fântână precum şi preoţilor să vă urmeze. Dar chemaţi-Mi-l întâi pe Matei, căci vreau ca el să vină aici".

6. Discipolii au coborât repede şi au făcut ceea ce le-am poruncit.

7. În timp ce discipolii au coborât în stradă, Măria şi toţi ceilalţi oaspeţi au venit la Mine în sala de mese pentru a Mă saluta călduros şi a-Mi mulţumi; ei Mi-au povestit visele minunate pe care le-au avut în timpul nopţii şl M-au întrebat ce ar trebui să înţeleagă din toate aceste întâmplări!

8. Eu le-am răspuns: "Dacă sufletul trăieşte în bunătatea şi adevărul pe care vă învăţ să le primiţi şi să le urmaţi, atunci el vede în vis chiar adevărul datorită căruia el poate să facă binele în viaţă. Dar dacă sufletul trăieşte în greşeală, şi implicit în rău, el va vedea în vis neadevărul şi atunci va face rău.

9. Pentru că voi trăiţi acum în adevăr, respectând învăţătura Mea şi pentru că Mă urmaţi, sufletul vostru nu poate să vadă în vis decât adevărul şi aceasta poate să vă impulsioneze să faceţi mult bine.

10. În ceea ce priveşte însă puterea voastră de a înţelege ceea ce sufletul vostru vede în vis, aceasta este cu totul altceva. Sufletul nu înţelege (încă) ceea ce vede în această lume (de vis) mai mult decât înţelegeţi şi simţiţi voi din ceea ce vedeţi în această lume exterioară, în care trăiţi în timpul zilei (în starea de veghe)!

11. Când spiritul se va naşte din nou în voi, aşa cum l-am anunţat Eu pe Nicodim la Ierusalim, atunci când el a venit să Mă caute noaptea, veţi simţi pe deplin şi veţi înţelege totul!" După aceste cuvinte, toţi s-au retras mulţumiţi.

[Acustic]

Capitolul 38

Matei este desemnat pentru a nota Predica de pe Munte. Este mai bine să acţionezi decât să asculţi.

1. Gazda noastră a sosit atunci, însoţită de noul ei soţ. M-a salutat emoţionată, Intrebându-Mă dacă doream să iau micul dejun, care tocmai se servea!

2. Eu i-am răspuns: "Dragă Irhael, aşteaptă o clipă; discipolii vor aduce şi alţi invitaţi care trebuie să ia parte la masă şi să afle chiar din gura Mea că tu şi Joram sunteţi de acum înainte un cuplu adevărat şi să se convingă astfel că această casă nu este ultima din oraş, ci dimpotrivă, este întâia casă în care Eu am fost găzduit.

3. Imediat după aceste cuvinte ale Mele, Petru şi Ioan, discipolii Mei, au deschis poarta; între ei se afla Matei, care a intrat, a îngenuncheat lapicioarele Mele şi a spus: "Doamne, sunt gata să Te slujesc. Eu am o slujbă de scrib care îmi permite să trăiesc şi să-mi întreţin mica mea familie, dar dacă Tu ai nevoie de mine, voi părăsi această slujbă, căci sunt sigur, Doamne, că Tu nu vei lăsa să piară familia mea".

4. Eu i-am răspuns: "Cel care Mă urmează nu trebuie să aibă decât o singură grijă: aceea de a rămâne cu Mine tot timpul, pentru totdeauna! Priveşte această casă, cei doi proprietari îţi vor primi familia, în numele Meu şi vor avea grijă de ea; uşa acestei case îţi va fi deschisă zi şi noapte!"

5. Matei, care cunoştea de mult timp această casă în ruine, nu mai înceta să se minuneze şi a spus: "Doamne, s-a petrecut fără îndoială un mare miracol, căci această casă era în ruine şi, iată, acum este un palat cum nu mai există altul nici chiar în Ierusalim! O asemenea găzduire este într-adevăr regală, ea trebuie să fi costat enorm!"

6. Eu i-am spus: "Gândeşte-te pur şi simplu că, ceea ce le este imposibil oamenilor, pentru Dumnezeu este cu putinţă şi vei înţelege atunci cum s-a putut ca această ruină să devină un palat! Ai cu ce să scrii? Ai destul material pentru asta?"

7. Matei a spus: "Am tot ce-mi trebuie pentru două zile şi dacă trebuie mai mult voi merge să-mi aduc".

8. Eu i-am spus: "Ceea ce ai acum îţi va ajunge pentru zece zile; după aceea, noi vom găsi în alte locuri ceea ce ne va trebui. Rămâi aici şi ia parte la masa noastră. La ora şase vom merge pe munte, unde Eu voi anunţa poporului mântuirea; tu trebuie să scrii tot ceea ce voi spune Eu în trei capitole divizate în versete mici, în maniera lui David; caută apoi încă vreo câţiva scribi, care să poată copia ce ai scris tu, pentru ca o mărturie scrisă să rămână aici".

9. Matei a răspuns: "Doamne, facă-se voia Ta!".

10. Au intrat atunci ceilalţi discipoli, urmaţi de preoţi şi de notabilii oraşului, care au venit să Mă salute, cu un aer ofensat. Marele preot a intrat, spunând: "Doamne, Tu ai pregătit această locuinţă pentru ca ea să fie demnă să Te primească; Solomon a construit Templul cu fast, pentru a fi demn de a fi casa lui Dumnezeu, în care să fie slujit de oameni, dar oamenii au profanat aceste locuri prin blasfemiile lor, iar Dumnezeu a părăsit Templul şi Arca Sa şi a venit la noi pe munte, prin Tine Doamne, care ai fost atât de rău primit la Ierusalim şi ai venit la noi, credincioşii şi vechii Tăi adoratori. Şi va veni ceea ce este scris:

11. 'La sfârşitul vremurilor, Muntele, care este lăcaşul Domnului, va fi mai înalt decât toţi munţii şi decât toate colinele; toţi păgânii vor veni în fugă aici şi popoarele vor spune: 'Veniţi, să mergem pe Muntele Domnului, în lăcaşul Dumnezeului lui Iacov, pentru ca El să ne înveţe căile Sale, iar noi să putem să urcăm cărările Sale, căci din Sion va veni legea Sa şi din Ierusalim cuvântul Său'. (Isaiia II, 2-3)

12. Noi ne bucurăm la fel ca mireasa la sosirea mirelui, atunci când el îi aduce pentru prima dată omagiul său, mâna sa şi inima sa, căci într-adevăr, Doamne, Ierusalimul, oraşul ales al marelui Rege, a devenit rău; el s-a ridicat împotriva Ta şi Te-a batjocorit. Noi nu ne credem mai buni; cine ar putea să fie fără greşeală în faţa Ta? Dar este sigur că între două rele, Domnul l-a ales pe cel mai mic; este ceea ce vedem atât de clar în faţa ochilor noştri. Tu eşti Cel pe care îl aşteptam de atâta timp. Osana, Ţie, care vii în numele Domnului!"

13. Eu i-am spus atunci acestui orator: "Da, ai vorbit bine, dar Eu vă spun, dacă vreţi să urmaţi învăţătura Mea, primiţi-o şi urmaţi-o în fiecare zi şi atunci veţi avea parte de mântuirea pe care o voi anunţa pe munte. Graţia vine din înaltul Cerului, dar nu este de ajuns, căci ea nu rămâne dacă nu o puneţi în practică în fiecare zi, precum acel înfometat care - întins sub copac - nu este în stare să întindă mâna pentru a lua şi a mânca smochinele coapte.

14. Nu este suficient să ascultaţi, trebuie să puneţi în practică învăţătura Mea pentru a primi apoi mântuirea care vine din Ierusalim! Ai înţeles?"

15. Oratorul a spus: "Da, căci numai Dumnezeu vorbeşte ca Tine!"

16. "Ei bine, am spus Eu, dacă ai înţeles, să ne aşezăm la masă şi, după ce vom mânca, vei nota că i-am unit noaptea trecută pe Irhael şi Joram, medicul şi i-am binecuvântat. De acum înainte nimeni să nu mai fie indignat în ceea ce priveşte relaţia lor. Acum luaţi loc la masă. Aşa să fie!"

17. S-au aşezat cu toţii şi au fost numeroşi cei care au participat la această masă cu lapte şi pâine cu miere.